Dezvoltarea de Noi Metode Spectrofotmetrice Pentru Determinarea Cantitativa a Valsartanului din Forma Farmaceutica

CUPRINS

ABREVIERI ȘI SIMBOLURI IV

INTRODUCERE VI

I. PARTEA GENERALĂ 8

Capitoul 1. CONSIDERAȚII GENERALE ASUPRA ANTAGONIȘTILOR RECEPTORILOR ANGIOTENSINEI II 8

DEFINIȚIA ANTAGONIȘTILOR RECEPTORILOR ANGIOTENSINEI II 8

HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ (HTA) 8

1.3. PROFIL FARMACOCINETIC 10

1.4. PROFIL FARMACODINAMIC 11

1.5. INDICAȚII TERAPEUTICE 12

1.6. EFECTE ADVERSE 13

1.7. INTERACȚIUNI MEDICAMENTOASE 14

Capitolul 2. METODE DE ANALIZĂ UTILIZATE ÎN STUDIUl UNOR ANTAGONIȘTI AI RECEPTORILOR ANGIOTENSINEI II 15

2.1. METODE SPECTROFOTOMETRICE ÎN STUDIUL SARTANILOR 15

2.2. METODE CROMATOGRAFICE ÎN STUDIUL SARTANILOR 19

II. PARTEA SPECIALĂ 20

Capitolul 3. CONTROLUL CALITĂȚII COMPRIMATELOR CU VALSARTAN. STUDII PRIVIND DETERMINAREA CONȚINUTULUI ÎN SUBSTANȚĂ ACTIVĂ 20

3.1. INTRODUCERE 20

3.2. PARTE EXPERIMENTALĂ 21

3.2.1. METODE SPECTROFOTOMETRICE DIRECTE ÎN UV DE CUANTIFICARE A VALSARTANULUI FOLOSIND CA SOLVENT NaOH 0.1M 22

3.2.1.1. Principiul metodelor. Caracteristici optice 22

3.2.3.2. Materiale și reactivi 23

3.2.1.3. Rezultate și discuții 23

3.2.2. METODA SPECTROFOTOMETRICĂ DIRECTĂ ÎN UV DE CUANTIFICARE A VALSARTANULUI FOLOSIND CA SOLVENT METANOLUL 27

3.2.2.1. Principiul metodei. Caracteristici optice 27

3.2.2.2. Materiale și reactivi 28

3.2.2.3. Rezultate și discuții 28

Capitolul 4. DEZVOLTAREA DE NOI METODE SPECTROFOTOMETRICE PENTRU DETERMINAREA CANTITATIVĂ A VALSARTANULUI DIN FORMA FARMACEUTICĂ 33

4.1. METODĂ SPECTROFOTOMETRICĂ DIRECTĂ ÎN UV DE DOZARE A VALSARTANULUI DIN FORMA FARMACEUTICĂ 33

4.1.1. PRINCIPIUL METODEI 33

4.1.2. MATERIAL ȘI APARATURĂ 33

4.1.3. REZULTATE ȘI DISCUȚII 34

4.2. METODĂ SPECTROFOTOMETRICĂ ÎN VIZIBIL DE DOZARE A VALSARTANULUI DIN COMPRIMATE 37

4.2.1. PRINCIPIUL METODEI 37

4.2.2. MATERIALE ȘI REACTIVI 38

4.2.3. REZULTATE ȘI DISCUȚII 39

III. CONCLUZII ȘI CONTRIBUȚII PERSONALE 44

BIBLIOGRAFIE 45

ABREVIERI ȘI SIMBOLURI

A Absorbanța

AINS Antiinflamatoare nesteroidiene

ARA II Antagoniștii receptorilor angiotensinei II

AT1 Receptorii angiotensinei de tip 1

AVC Accident vascular cerebral

Absorbantă specifică

cp Comprimate

C Concentrația

Cexp Concentrația determinată experimental

Ct Concentrația teoretică

d Grosimea cuvei

DZ II Diabet zaharat de tip II

FR X Farmacopeea Română ediția X

HPLC Cromatografie lichidă de înaltă performanță

HTA Hipertensiune arterială

HVS Hipertrofie ventriculară stângă

IC Insuficiență cardiacă

ICC Insuficiență cardiacă congestivă

IECA Inhibitorii enzimei de conversie

IMA Infarct miocardic acut

IR Insuficiență renală

MVAL Masă moleculară a valsartanului

r2 Coeficient de corelație

R % Regăsiri procentuale ale substanței active

SNC Sistem nervos central

TA Tensiune arterială

UV Ultraviolet

VAL Valsartan

VIS Vizibil

ε Absorbtivitate molară

λmax Lungime de undă

INTRODUCERE

Hipertensiunea arterială (HTA) reprezintă o importantă problema de sănătate publică fiind cea mai frecventă boală cardiovasculară, cu o rată a mortalității ridicată. Deși HTA apare în proporția cea mai mare la personele peste 65 de ani, în ultimii ani s-a constatat o incidentă mult mai ridicată și în randul persoanelor relativ tinere.

Antagoniștii receptorilor angiotensinei II (ARA II) sunt o clasă relativ nouă de substanțe medicamentoase utilizate frecvent în tratamnetul hipertensiunii arteriale și al insuficienței cardiace [1]. ARA II au proprietăți similare cu inhibitorii enzimei de conversie, dar spre deosebire de aceștia, ARA II nu prezintă ca efect advers tusea, fiind mai ușor tolerate de către pacienți [2].

Calitatea medicamentului și controlul de calitate sunt esențiale în dezvoltarea tuturor formelor farmaceutice asigurând siguranța, stabilitatea, eficacitatea și lipsa de toxicitate a medicamentului. Controlul calității se realizează pe întreg ciclu de viată al medicamentelor. Importanța determinării conținutului de substantă activă dintr-o formă farmaceutică rezidă din faptul că acesta este direct răspunzător de eficacitatea terapeutică a medicamentului.

În acest context, prezenta lucrare se înscrie în preocupările pentru asigurarea calității medicamentelor, prin verificarea standardelor de calitate a formelor farmaceutice, în special a eficacității acestora, urmărind în principal determinarea cantitativă a principiului medicamentos prin abordarea de metode analitice rapide, exacte, precise, necostisitoare și reproductibile.

Lucrarea este structurată în două parți, prima parte fiind cea bibliografica, iar cea de a doua este partea specială – experimentală.

Partea generală cuprinde două capitole. În capitol I sunt prezentate noțiuni generale asupra ARA II, unde regăsim: scurt istoric despre ARA II; definiția ARA II; noțiuni despre HTA; famacocinetică, farmacodinamie, indicații terapeutice, indicații în alte afecțiuni cu HTA, efecte adverse și interacțiuni medicamentoase ale ARA II. În capitolul II se regasesc noțiuni despre calitatea și controlul medicamentului, metode spectofotometrice si metode cromatografice utilizate pentru determinarea cantitativă a unor ARA II din formule farmaceutice și din lichide biologice.

În partea specială se concretizează capitolele III si IV, abordând studii privind determinarea cantității de substanță activă din comprimatele conținând valsartan – Diovan (produsul original) și Valsartan Zentiva (produs generic). Studiile cantitative sunt realizate utilizând metode spectrofotometrice directe în UV prin folosirea ca solvent a NaOH 0.1M, respectiv a metanolului.

Capitolul IV al lucrării este partea originală a lucrării, obiectivele propuse în această secțiune fiind dezvoltarea de noi metode spectofotometrice simple, rapide, necostisitoare și reproductibile pentru determinarea cantitativă a valsartanului din forme farmaceutice. Realizarea acestor obiective s-a concretizat prin elaborarea a două metode spectrofotometrice pentru cuantificarea substanței active menționate din comprimate. În cazul primei metode se utilizează pentru dozare domeniul spectral UV, iar în cazul celei de-a doua metode, domeniul spectral VIS, determinarea realizându-se în urma derivatizării valsartanului, folosind ca reactivi clorură ferică, acid clorhidric și hexacianoferat III de potasiu.

Lucrarea se încheie cu concluziile și referințele bibliografice.

Similar Posts