Dezvoltarea Creativitatii la Copilul Prescolar
CUPRINS:
ARGUMENT:
CAPITOLUL I. – Educația timpurie – o nouă perspectivă asupra educației preșcolare -pag.5
I.1. Aspecte psihopedagogice ale vârstei preșcolare; -pag.6
I.2. Metode folosite în procesul de învățare centrat pe copilul preșcolar; -pag.8
.I.3. Specificul jocului și metode de stimulare a creativității la copilul
preșcolar -pag.13
CAPITOLUL II – Creativitatea la vârstă preșcolară -pag.24
II..1. Perspectiva psihologică asupra creativității; -pag.25
II..2 Funcții, forme, atribute; -pag.32
II..3 Specificul creativității la vârstă preșcolară; -pag.39
II..4 Stimularea creativității la preșcolar ; -pag.43
II 4.1. Sporirea creativității copiilor prin activitățile artistico-plastice; -pag.53
II 4.2. Particularități de valorificare a creativități copiilor prin activitățile
practice. –pag.62
CAPITOLUL III – Program de stimulare a creativității la preșcolari prin activitățile artistico-
plastice și practice -pag.68
CONCLUZII: -pag.107
BIBLIOGRAFIE -pag.108
ANEXE -pag.110
ARGUMENT
Perioada preșcolară reprezintă vârsta de aur a copilăriei iar orizontul existențial al copilului se dezvoltă deosebit de mult. Grădinița prin activitățile educative și instructive desfășurate contribuie la o dezvoltare armonioasă a personalității fiecărui copil, în măsura în care noi educatoarele reușim să cunoaștem copiii și îmbinăm tratarea individuală diferențiată în activitățile pe domenii experiențiale desfășurate în procesul educativ și instructiv.
Sarcina noastră, a educatoarelor este de a pregăti copiii pentru o integrare ușoară și o adaptare rapidă la nivel preșcolar și apoi școlar. La grădiniță copilul găsește o lume potrivită lui, o lume unde se poate manifesta liber împreună cu cei de seama cu el fiind sprijiniți și încurajați de educatoare. Copilul preșcolar are nevoie de un cadru adecvat și de multiple experiențe pentru a se dezvolta motric dar și creativ. Prin jocurile sale copilul își satisface nevoia de înțelegere și de mișcare, își dezvoltă gândirea și imaginația creatoarte.
Alegerea temei lucrării a fost determinată de valorificarea amplă a materialului de viață din propria activitate a copiilor și din organizarea sistematică a unor complexe acțiuni educative. Am încercat să prezint în lucrare analiza conceptului de creativitate sub diverse forme de activități didactice, în special activitățile practice și artistico-plastice. Profilul psihologic al preșcolarilor mi-a oferit cadrul proprice de a identifica principalele elemente ale potențialului creativ. Deoarece copiii au un potențial creativ primn manifestarea trebuințelor de cunoaștere, de independență, de relații cu cei din jurul lor, stimularea acestor treebuințe vor conduce la potențarea anumitor manifestări de creativitate la preșcolari.
Educația artistico-plastică reprezintă modalitatea copilului de a recepta și de a crea frumosul din natură, viață și artă.
La vârstă, preșcolară educația practică și artistico-plastică este interdependentă cu dezvoltarea fizică, motrică și intelectuală a copilului. Noi, educatoarele încercăm prin mijloace didactice să familiarizăm treptat copiii cu frumusețile din mediul înconjurător și din creațiile artistice, să le formăm sentimente și percepții artistice, să le dezvoltăm gustul pentru frumos.
Creativitatea reprezintă o tresătură complexă a personalității copilului care constă în capacitatea realizării unui produs nou, original, având ca sursă de inspirație natura. Din experiența noastră constatăm că aceste activități practice și artistico-plastice sunt foarte îndrăgite de copii.
Preșcolarii pot fi atrași de culoare, de diversitatea instrumentelor tehnice, sunt spontani și dau frâu liber fanteziei și imaginației creatoare.
Prin desfășurarea activităților de modelaj, desen, pictură, colaj, aplicații, lipire, ansamblare, copiii își ating scopul propus depunând un efort îndelungat prin perseverență și răbdare.
Produsele activităților practice și plastice ale copiilor pot influiența în mod direct posibilitățile lor creatoare fiind rodul creativității acestora. Aceste produse ale muncii lor creative le dă copiilor o stare de mulțumire și de plăcere. În acest scop, am folosit o serie de metode și procedee didactice care să contribuie la dezvoltarea gândirii copiilor și stimularea potențialului creativ al acestora, cultivându-le perseverența, interesele artistice, cognitive dar și originalitatea.
Un proces instructiv-educativ modern trebuie organizat corespunzător necesităților copiilor ajutându-i să caute soluții originale, să-și prezinte anumite cunoștințe dobândite într-o formă personală, să-și dezvolte ideiile personale.
Alegerea temei este justificată de dorința de a mă perfecționa într-un domeniu care m-a atras mereu, domeniul estetic și creativ, despre care am observat că are o influiență mare asupra dezvoltării armonioase a copiilor preșcolari.
Prin tema pe care mi-am ales-o încerc să pun în evidență posibilitățile folosirii mai multor metode și tehnici în vederea dezvoltării creativității la preșcolari. În fiecare copil există un potențial creativ care trebuie valorificat și educat.
Am ales tema aceasta pentru că doresc ca copiii să recepteze și să înțeleagă ce este frumos din natură și să fie el creator de lucruri frumoase.
Părerea mea este că tehnicile de lucru pe care le-am folosit în activitățile noastre cu copiii sunt îndrăgite de copiii preșcolari, îi determină să participe mai intens la activitate, dezvoltându-le spiritul de observație, atenția și operațiile gândirii și mai ales gândirea creatoare.
Lucrările realizate de copiii preșcolari pot fi oglinda procesului de evoluție și de dezvoltare intelectuală al acestora. Desenele copiilor ne transmit sentimentele lor, ce îi impresionează pe ei, ce îi afectează mai mult, anumite trăsături de temperament.
Noi, educatoarele considerăm că misiunea noastră este de a creea preșcolarilor noștri condiții necesare dezvoltării aptitudinilor lor, a interesului pentru desen și pictură sau pentru a creea ceva practic, pentru dezvoltarea atenției și spiritului de observație.
Lucrarea mea reprezintă o cercetare constatativă prin care am urmărit dezvoltarea abilităților creative la vârstă preșcolară.
Îmi iubesc foarte mult meseria pe care am ales-o dar și copiii cu care lucrez, însă activitățile practice și artistico-plastice alături de celelalte activități didactice m-au atras todeauna și m-au ajutat să modelez și să dăruiesc ceva din mine copiilor.
CAPITOLUL I
Educația timpurie – o nouă perspectivă asupra educației preșcolare
Copilăria este cea mai importantă etapă din viața omului iar educația timpurie constituie o șansă pentru viitorul copiilor și o necesitate deoarece în perioada antepreșcolară și preșcolară copiii se dezvoltă rapid din punct de vedere fizic si psihic.
Educația timpurie se face atât in cadrul familiei cât și în unități specializate cum ar fi creșă sau grădiniță.” Depășind poate pentru prima dată spațiul restrâns, familiar, al casei, copilul învață că există o lume interesantă dincolo de acesta, dorește să se implice în cunoașterea și transformarea ei, se descoperă pe sine ca o persoană care are abilitatea de a face să se întâmple anumite lucruri, câștigă autonoimie în cunoaștere și iniuțiativă. Lărgirea câmpului relațional și diversificarea tipurilor de relații cu co-vârstnicii, rudele, alți adulți îi permit copilului descoperirea de sine, cunoașterea propriilor capacități și limite, conturarea unor capacități de reflecție intrapersonală. Este timpul în care sunt învățate pentru prima dată rolurile sociale și pattern-urile interacționale. Este perioada apariției competențelor, și acestea țin de implicarea în exploprarea, explicarea, procesarea realității, dar și de acțiunea asupra ei.” ( Adina Glava, Cătălin Glava – Introducere în pedagogia preșcolară, Editura Dacia, 2002).
Noua programă pentru învățământul preșcolar adaptată noului curriculum este împărțită pe diverse domenii de dezvoltare având ca finalitate a educației din perioada copilăriei timpurii o dezvoltare integrală a preșcolarului spre a oferi acestuia un start bun pentru viitorul său în viață.
Între toate domeniile experiențiale există o interrelaționare pentru o dezvoltare plenară a copilului și pentru observarea evoluției acestuia. Fiecare achiziție dintr-un domeniu influiențează semnificativ reușitele preșcolarului de la celelalte domenii experiențiale. Atunci când copilul este învățat să meargă fiind implicat domeniul fizic, al motricității glosiere, preșcolarul fiind implicat și din punct de vedere al dezvoltării socio-emoționale, din punct de vedere comunicativ, prin limbaj sau din punct de vedere senzorial. Copilul simte că adultul îl susține în realizările lui transmițându-i emoții, încurajând copilul, zâmbindu-i atunci când este necesar, făcându-l pe copil să se simtă în siguranță. Prin domeniul limbă și comunicare copilul se străduiește să povestească ceva implicându-se și social sau emoțional în acțiunile sale. Datorită motricității sale fine sau a motricității glosiere copilul gesticulează inventând un curs narativ dezvoltându-se cognitiv. Executând mișcări de motricitate fină copilul experimentează relațiile cu cei din jurul său, astfel stabilind relații de cauzalitate și trăind emoții diferite descoperă ce poate să facă sau ce nu poate să realizeze în acțiunile sale. Din punct de vedere al dezvoltării socio-emoționale uneori copilul simte nevoia să fie ajutat de adult sau chiar de un alt copil. Pentru a realiza individualizarea învățării și a educației aceste domenii de dezvoltare sunt instrumente necesare care dau posibilitate să se identifice aptitudinile dar și dificultățile fiecărui preșcolar.
I.1. Aspecte psihopedagogice ale vârstei preșcolare
La vârsta fragedă a copilăriei are loc o amplă dezvoltare a copilului atât pe plan fizic cât și psihic sub influența structurilor sociale, culturale prin frecventarea gradiniței unde copilul ia contact cu diferite cerințe referitoare la mediul de viață.
„Perioada preșcolară (3-6/7 ani) se caracterizează printr-o dezvoltare complexă și interesantă, cu influiențe asupra evoluției bio psihice ulterioare…Copilul preșcolar traversează etapa cunoașterii, prin lărgirea contactului cu mediul social și cultural din care asimilează modele de viață ce determină o integrare tot mai activă la condiția umană.
Mediul solicită copilului nu numai adaptări ale comportamentului în sisteme diferite de cerințe în condiții de tutelă, protecție și afecțiune, dar creează, în același timp o mare sesizare a diversității lumii și vieții, o mai densă și complexă antrenare a deciziilor, curiozității, trăirilor interne la situații numeroase și inedite. Concomitent, se dezvoltă bazele personalității copilului și capacitățile de cunoaștere, comunicare, expresie și emanciparea comportamentelor ce ating grade de complexitate raportate la caracteristicile de vârstă și dezvoltare psihofizică.
Se pot remarca unele diferențe în dezvoltarea psihică și mai cu seamă modul de relaționare și adaptare la condițiile de mediu pentru copiii care frecventează colectivitatea ( grădinița) și pentru cei care rămân în familie până la intrarea ân școală. Grădinița este percepută de copil ca având cerințe complexe, ce depășesc cadrul limitat al familiei și prin aceasta se produc stimulări continue a activității psihice a copilului. Învățământul preșcolar are darul de a pune bazele școlarizării și a pregăti pe copii pentru viața școlară. În colectivitate, copilul este nevoit să se adapteze la cerințele externe, să deepășească contradicțiile dintre acestea și posibilitățile sale limitate de a răspunde în mod eficient, să renunțe la unele dorințe de moment pentru a desfășura acțiuni care pot să nu-l satisfacă, să asimileze și să adopte comportamente bazate pe norme sociale riguroase cu efect nemijlocit pentru socializarea copilului.”
( Emil Verzea, Florin Emil Verzea – Psihologia vârstelor, Editura Prohumanitate,București 2000).
„ În această perioadă imaginea perceptivă devine integrală, unitară, organizată, reproducând corect obiectul real. Se constituie modelele, ceea ce favorizează identificarea rapidă a obiectelor percepute anterior. Are loc o categorializare a imaginilor perceptive, obiectele fiind percepute ca reprezentante ale unor grupuri de obiecte. Crește caracterul selectiv al percepției, selectivitatea fiind determinată de valoarea funcțional-pragmatică a obiectului. Acțiunile perceptive sunt instrumentate și integrate în acțiuni verbale. Datorită jocului, acțiunillor dee învățare dirijată, se dezvoltă percepția formei, percepția culorilor, a distanței, a pozițiilor spațiale. Programul zilnic și succesiunea oarecum repetativă a acțiunilor din grupă contribuie la dezvoltarea percepției timpului.
Datorită modelelor culturale dar și gândirii magice apar reprezentările fantastice care acționează în domeniul posibilului. Jocul, în general, și cel de creație, în special, valorifică reprezentările formate, amplifică varietatea, fluiența, conexiunea lor. Prin intermediul reprezentărilor, copilul operează cu obiectele în absența acestora, își apropie, în vederea cunoașterii, obiecte pe care nu le-a perceput dar care îi sunt evocate de adult.
Verbalizarea permanentă a acțiunilor, antrenarea copilului în dialog, utilizarea integratorilor verbali sunt procedee prin care educatorul, părintele favorizează dezvoltarea gândirii preșcolarului, trecerea de la gândirea preconceptuală la gândirea conceptuală. Primele operații ale gândirii se conturează încă de la acest stadiu. Copilul desfășoară în plan concret analiza și sinteza, simțind nevoia să le verbalizeze. Dându-i-se criteriul, poate realiza comparații simple ( după formă, mărime, culoare).
Absența și apoi ineficienta dezvoltare a limbajului intern îl împiedică să facă abstractizări și generalizări.
Gândirea copilului în acest stadiu este egocentrică ( copilul se crede, mai ales la începutul perioadei, centrul universului, pentru că nu distinge suficient de bine realitatea obiectivă de cea personală), magică ( consideră că poate interveni în ordinea universului), artificialistă ( obiectele, inclusiv astrele, sunt construite de om, eventual de tatăl său, căruia îi atribuie calități deosebite), animistă ( atribuie obiectelor însușiri umane).
Cu timpul, copilul reușește să se detașeze de propria viziune și să admită existența unor puncte de vedere diferite.
Egocentrismul este prezent ți în limbajul copilului. El vorbește cu bucurie de ceea ce face chiar dacă nimeni nu-l ascultă.
Dimensiunea fectivă în această perioadă se exprimă prin îmbogățirea și diversificarea stărilor afective, prin amplificarea lumii subiective interioare, aspecte care conduc la trezirea sentimentului de personalitate.
Întreaga dezvoltare afectivă este pusă pe seama procesului „ identificării”. Modelele umane cele mai apropiate sunt cele parentale, identificarea fiind mai activă cu părintele de același sex. Cercul persoanelor cu care se identifică se lărgește și datorită fenomenului identificării și imitației, conduitele emoționale impuse de situații concrete se conturează în funcție de asemenea situații și ca urmare devin mai coerente. Datorită imitației copilul „ învață” să se bucure de un cadou primit, să-i fie teamă de anumite animale, să admire un gest oarecare, să se întristeze în cazul unor întâmplări nedorite.
Colectivul de copii, pe care-l oferă grădinița, constituie o altă sursă generatoare de stări afective. Evantaiul acestora este practic nelimitat, de la stările pozitive de veselie, entuziasm, emulație, încântare, altruism, generozitate etc.până la cele negative de tristețe, nemulțumire, vinovăție. Modelul identigficării devine acum educatoarea.
Instabilitatea afectivă este încă prezentă la această vârstă. Ea se exprimă prin anumite explozii afective, concretizate prin treceri bruște de la o stare pozitivă la una negativă și invers.
La 3 ani apare sentimentul vinovăției, la 3-4 ani, pudoarea, iar la 4 ani, sentimentul mândriei.
De menționat că la această vârstă se întrezăresc germenii unor emoții și sentimente superioare, morale, estetice și intelectuale.
Frecventarea grădiniței conduce, în mod inevitabil, la constituirea colectivelor de copii care permite preșcolarului saltul de la o existență solitară la una colectivă în care se pun bazele comortamentului interrelațional. Structura formală și informală a acestor colective generează un climat psiho-social în care fiecare copil este în același timp” spectator” și „ actor” a tuturor întâmplărilor ce au loc aici. La această vârstă copilul este capabil de fenomenul „ percepției sociale” a celorlalți parteneri, fapt ce-i permite să realizeze o selecție în relațiile sale interpersonale. Sistemul relațiilor interpersonale constituie fondul pe care încep să se contureze unele trăsături caracteriale.
Lărgirea experienței cognitive, apariția și dezvoltarea unor trebuințe de progres, diversificarea trăirilor afective, dezvoltarea imaginației, dezvoltarea competiției și performanței lingvistice, apariția limbajului intern, constituirea formelor voluntare ale unor procese psihice, manifestarea unor atitudini cognitive sunt indicii că preșcolarul are anumite disponibilități pentru producerea noului ( cu valoare subiectivă) în activitățile pe care le desfășoară.”
(Tatiana Tapalagă – “ Modalități de stimulare a creativității preșcolarilor”, Editura Rovimed Publisheres, 2009, pag.35-40).
Pe baza experienței perceptive și descrierilor adultului preșcolarul își multiplică, diversifică și perfecționează reprezentările.
În grădiniță „copilul este antrenat în activități tot mai diverse, care alături de joc, contribuie la dezvoltarea fizică și psihică. El este pus în situația de a-l ajuta pe adult la unerle treburi, este solicitat să povestească și să fie atent la felul cum mănâncă, salută, se relaționează cu cei din jur, să traseze linii și bastonașe, să deseneze etc., ceea ce influiențează dezvoltarea proceselor de cunoaștere, descoperirea și raportarea tot mai complexă la realitatea înconjurătoare. Copilul va trăi experiențe inedite și datorită descoperirii că mama, tata, ceilalți oameni nu sunt identici cu el, că ei sunt diferiți și pot acționa altfel decât se aștepta, că relația afectivă a părinților nu se rezumă numai la el, ea se poate extinde și asupra altora și în fine, că el trebuie să se conformeze unor reguli și să acționeze ținând seama de realitatea înconjurătoare.
Tot ceea ce spune, face și acționează, se relaționează și exprimă în atitudini, se joacă și participă la activitățile altora, îi crează copilului satisfacție, bucurii, trăiri deosebit de intense în planul afectiv, o adevărată fericire și lipsă de griji lumești, fapt pentru care această perioadă a mai fost numită și vârsta de aur a copilăriei.” („Emil Verza, Florin Emil Verza – Psihologia vârstelor, Editura Prohumanitate, 2000).
Copilul preșcolar este interesat de tot ce prezintă noutate pentru el iar curiozitatea sa este mare, aceasta dezvoltându-se din nevoia de cunoaștere a copilului. Întreaga activitate a copilului, în relație cu procesele senzoriale și perceptive, se dezvoltă și deevin temelia instalării proceselor superioare ale cogniției. Senzațiile și percepțiile pentru a se dezvolta la copilul preșcolar au nevoie de a se organiza anumite activități corespunzătoare. Una din activitățile desfășurate în procesul instructiv-educativ din grădiniță care contribuie la dezvoltatrea senzorial-perceptivă a copilului preșcolar o reprezintă jocul didactic. Experiența care contribuie la dezvoltarea percepției copilului trebuie dirijată și pregătită prin utilizarea cuvăntului. Aceasta este necesară pentru ca perceptia preșcolarului să nu alunece pe deasupra materialui intuitiv sau să înregistreze aspecte nesemnificative. Pentru a trece de la formele neorganizate ale percepției spre cele organizate preșcolarii trebuie ajutați și îndrumați pentru a ajunge la un scop anume. De exemplu în percepția unei imagini este important ca copilul să se familiarizeze cu conținutul imaginii respective, să știe să intuiască un tablou, să învețe cum să observe mediul înconjurător. În cursul experienței individuale a preșcolarului se formeaza percepția formei mărimilor sau a diverselor însușiri ale obiectelor.
În perioada preșcolară se dezvoltă și motricitatea copilului. Preșcolarul tinde tot mai mult să imite pe cei din jurul său, exprimând prin gesturi și mimică trăirile sale emoționale, îi place să fie în centrul atenției adulților dar și să fie lăudat de aceștia sau apreciat de cei din jurul său.
Caracteristicile intelectuale ale copilului preșcolar cuprinde activități psihice diverse și procese variate cum ar fi: gândirea, limbajul, atenția, memoria chiar și imaginația ajutându-l pe copil să depășească latura senzorială. Gândirea copilului are un caracter intuitiv dar încă mai este legată de perceptie, copilul gândind ceea ce vede în mediul înconjurător, crezându-se centru al universului. J. Piaget consideră că la această vârsta se manifestă latura preoperatorie a gândirii care duce la apariția noțiunilor empirice. De asemenea, el consideră că preșcolaritatea reprezintă o perioadă de dezvoltare și organizare a gândirii.
Limbajul copilului intră și el intr-un stadiu de dezvoltare în care experiența intuitivă se fixeaza mai bine și prin intermediul cuvântului poate fi actualizată la nivelul reprezentărilor, preșcolarul evocând obiecte și situații fară ca acestea să existe acolo. Odata cu folosirea cuvintelor copilul devine capabil de gândire simbolică, folosindu-se de cuvinte ca simboluri ale obiectelor, fenomenelor, persoanelor, acțiunilor dezvoltând abilitatea de a înțelege și de a comunica. Copilul dezvoltă prin acest fapt jocul imaginar având posibilitatea de a se juca „ De-a mama”, „ De-a grădinița” etc.
I.2. Metode folosite în procesul de învățare centrat pe copilul preșcolar
Metodele didactice folosite în procesul de învățământ reprezintă calea pe care educatorul o urmează pentru a .și atinge obiectivele propuse iar prin utilizarea lor se facilitează respectarea principiilor și normelor didactice.
În grădinița de copii utilizarea interactivității, latură componentă a actului educațional, care presupune o învățare prin colaborare și comunicare dezvoltă o serie de argumente, opinii și idei, creează situații de învățare centrate pe copil legate de particularitățile de vârstă ale copiilor și pe nevoile lor personale. Atât metodele activ-participative cât și metodele interactive se definesc prin dorința de a coopera a copiilor preșcolari și prin participarea activă a acestora la activitățile instructiv-educative din procesul de învățământ.
Metodele tradiționale precum observația, conversația demonstrația exercițiul nu trebuie neglijate ele fiind în puntea de legătură a metodelor moderne chiar dacă au o eficiență mai scăzută dacă ne gândim la performanțele preșcolare.
Dacă metodele clasice acordă prioritate instruirii, sunt centrate pe conținut, pe însușirea materiei, accentul fiind pus pe predare, elevul fiind obiect al învățării și au un caracter aplicativ moderat, metodele moderne se bazează pe formarea copilului înaintea instruirii, sunt centrate pe copil, învățarea este făcută înaintea predării, copilul fiind atât obiect cât și subiect al propriei sale formări cultivând spiritul experimental, practic și aplicativ, educatorul participând doar ca organizator și îndrumător.
Metodele activ-participative sunt în antiteza cu metodele clasice, tradiționale deoarece pun accent pe cooperarea între copii, pe lucrul în echipă și pe o bună relație copil-cadru didactic sau copil-copil. Copiii nu doar receptează informatiile transmise dar și participă activ la propria educație. Avantajul metodelor activ-participative este implicarea preșcolarilor în actul didactic cât și formarea capacităților preșcolarilor de a emite opinii asupra celor observate în activitățile didactice. Prin aplicarea metodelor interactive de grup preșcolarii au posibilitatea de a comunica idei, de a selecta informații și își formează deprinderi de comportamente de învățare utile în viață.
Principala metodă instructiv-educativă utilizată în grădiniță o reprezintă jocul, cea mai importantă modalitate de exprimare a preșcolarului. Metoda jocului contribuie la dezvoltarea fizică și psihică armonioasă a copilului de aceea de multe ori noi educatoarele consacrăm în plus o oră în fiecare zi jocului „ liber” în sala de grupă față de timpul alocat jocului în curte.
„ Jocul este singura atmosferă în care ființa sa psihologică poate să respire și în consercință poate să acționeze. A ne întreba de ce se joacă copilul, înseamnă a ne întreba de ce este copil, nu ne putem imagina copilăria fără râsetele și jocurile sale” , spunea Eduard Clapared în „Psihologia copilului și pedagogia experimentală” iar E. Planchard spunea că „ Jocul copilului nu este numai o oglindă fidelă a personalității sale în formare, ci poate fi utilizat ca și auxiliar educativ și chiar să servească drept bază metodelor de predare”. ( E. Planchard – Pedagogia școlară contemporană, Eitura Didactică și Pedagogică, București, 1992)
Prin folosirea jocului, în special al jocului didactic se antrenează la preșcolari operațiile găndirii, se dezvoltă spiritul de echipă, formându-se un climat favorabil pentru însușirea temeinică a cunoștințelor copiilor. Jocul didactic este o eficientă metodă de stimulare și dezvoltare a motivației superioare.
Metodele interactive de grup stimulează învățarea și dezvoltarea copilului încă de la o vârstă timpurie, și reprezintă modalități de acțiune cu ajutorul cărora preșcolarii îndrumați de cadrul didactic, își formează deprinderi intelectuale, își însușesc cunoștinșe noi, își formeaza aptitudini și abilități practice. Prezentate sub forma jocurilor distractive , de cooperare sau de învățare, metodele interactive ajută copii să aplaneze conflicte, să ia decizii în grup și să rezolve probleme dezvoltând independență în gândire și acțiune.
„ Așadar, educatoarea trebuie să creeze un proces de învățare lenjer, în care copilul învață lucruri noi stabilinduși singur, sau în grup, împreună cu educatoarea, tema, subiectul învățăturii, pentru că așa cum spunea F. Froebel, „ scopul educației și instrucției este de a scoate din ce în ce mai multe informații de la individ, decât de a introduce din ce în ce mai multe informații în mintea acestuia”.
Este imperios necesar ca în activitatea cu preșcolarii educatoarea să dea dovadă de flexibilitate și creativitate în abordarea situațiilor didactice, pentru a evita rutina și a acționa pentru transformarea învățământului care încă se bazează pe informație, pe reproducerea ei, într-un învățământ global, integrat și creativ, baszat pe educație, pe formare.
Citându-l pe Gaston Maialorit „orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori și, din acest punct de vedere, educația va rămâne mereu o artă: arta de adapta, la o situație precisă, indicațiile generale date de cărțile de metodologie”…
Exersarea competențelor educatoarei în procesul de învățământ prin utilizarea metodelor interactive are un caracter permanent și dinamic. Ele alternează unele cu altele, se întrepătrund.
Educatoarea își pune în valoare competențele pentru a obține de la copii performanțe în funcție de parametrii individuali de dezvoltare ( cognitivi, creativi, afectivi – motivaționali) care intr-un grad mai mic sau mai mare contribuie la reușita muncii în grup.
Ea respectă cerințele pedagogice, selectează cu atenție metodele și tehnicile interactive în funcție de categoria activității, modalitatea de realizare, tipul activității – predare, consolidare, verificare/evaluare, obiectivele, conținutul abordat, resursele utilizate, locul desfășurării etc.
Este important ca selectarea metodelor să conducă la o compatibilitate perfectă cu componentele procesului instructiv educativ.”
( Învățământul preșcolar în mileniul III”, pag.6, pag.11 – Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, Asociația educatoarelor Dolj, Editura Reprograph,2008).
Având ca bază jocul didactic se pot utiliza metodele interactive sub forma unor jocuri cu sarcini și reguli care să îi antreneze pe copii și să îi atragă, valorificând spiritul de cooperare în echipă.
În continuare voi prezenta unele din metodele folosite în cadrul activităților integrate desfășurate cu copiii preșcolari:
CUBUL
Tema : „ Vorbește despre primăvară”
Categoria de activitate: Educarea limbajului
Tipul de activitate: evaluare
Mijloc de realizare: joc didactic
Sarcina de lucru: Copiii sunt împărțiți 6 grupe cu câte 3-4 copii fiecare grupă. Fiecare grup rezolvând una din cerințele scrise pe fețele cubului.
Grupa 1 – DESCRIE – are sarcina să spună tot ce știu despre primăvară;
Grupa 2 – COMPARĂ – are sarcina să spună asemănările și deosebirile dintre primăvară și celelalte anotimpuri;
Grupa 3 – ASOCIAZĂ – are sarcina de- a spune căntece și poezii despre anotimpul primăvara;
Grupa 4 – ANALIZEAZĂ – are sarcina să descrie părțile componente ale unei flori de primăvară;
Grupa 5 – APLICĂ – are sarcina să deseneze pe o foaie mare un tablou de primăvară;
Grupa 5 – ARGUMENTEAZĂ – copiii vor spune de ce le place sau nu le place primăvara.
Beneficiile acestei metode sunt:
Preșcolarii participă conștient la activitate prin implicarea lor în rezolvarea sarcinilor;
Sarcinile de lucru sunt diferite pentru fiecare grup în parte;
Copiilor le este stimulată gândirea și creativitatea;
Preșcolarii învață prin cooperare unii de la alții dezvoltându-se abilități de colaborare;
Se formează deprinderi de muncă intelectuală.
EXPLOZIA STELARĂ – metodă de stimulare a creativității preșcolarilor stimulănd crearea de întrebări la întrebări
Tema: „ Toamnă harnică și darnică”
Categoria de activitate: DLC : Educarea limbajului
Tipul de activitate : verificarea cunoștințelor învățate
Mijloc de realizare: lectură după imagini
Descrierea metodei: Cu ajutorul metodei explozia stelară copiii vor formula întrebări cu CINE?; CE?; UNDE?; DE CE?, CÂND?;.Întrebările vor fi extrase de cinci copii care apoi își vor alege câte trei-patru colegi organizându-se astfel în cinci grupuri.Pe rând fiecare grup va adresa întrebări grupurilor celorlalte, acestia raspund stimulându-se astfel activitatea grupurilor.
Beneficiile acestei metode sunt:
Este o modalitate nouă de realizare a obiectivelor programei preșcolare;
Se poate utiliza în diverse activități integrate;
Stimulează creativitatea copiilor atât în grup cât și individuală;
Pentru rezolvarea unei probleme sau a unei sarcini se pot creea întrebări la întrebări îndividual sau în grup într-un mod mai ușor;
Dezvoltă gândirea deductivă, limbajul, atenția distributivă, inteligențele multiple.
3.METODA PĂLĂRIUȚELOR GÂNDITOARE – o metodă de stimulare a creativității care are la bază interpretarea de roluri prin care preșcolarii exprimă liber ceea ce gândesc în acord cu semnificația culorilor pălăriuțelor care definesc rolul.
Tema: Cenușăreasa
Categoria de activitate: Educarea limbajului
Mijloc de realizare: povestirea copiilor
Descrierea metodei:
Palăriuța albă – Povestitorul – redă pe scurt conținutul povestirii „ Cenusăreasa” , el informează;
Pălăriuța roșie – exprima sentimente, spune ce simte față de personajele poveștii;
Pălăriuța neagră – identifică greșelile si critică personajele negative: mama si surorile vitrege;
Pălăriuța galbenă – creatorul – gândește pozitiv, creează finalul, își exprimă speranța de rezolvare a problemei personajelor povestirii;
Pălăriuța verde – gânditorul – caută alternative la situația creată, gasește o altă rezolvare la problema din poveste;
Pălăriuța albastră – conducătorul – cunoaște foarte bine rolul fiecărei pălăriuțe. Alege soluția corectă și conduce discuțiile dintre celelalte pălăriuțe.
Avantajele metodei palăriuțelor gănditoare sunt:
Stimulează gândirea colectivă și creativitatea copiilor;
Dezvoltă capacități de toleranță și intercomunicare între participanți;
Încurajează capacitățile de comunicare ale preșcolarilor;
Activează comunicarea,capacitatea copiilor de a lua decizii.
„Prin aplicarea la clasă a metodelor interactive dee grup, copii își exercită capacitatea de a selecta informații, de a comunica idei și deprind comportamente de învățare necesare în viața de școlar și de adult. Efortul lor trebuie să fie unul intelectual, de exersare a proceselor psihice și de cunoaștere, de abordare a altor dimensiuni intelectuale, interdisciplinare, decât cele clasice.
Metodele interactive de grup acționează asupra modului de gândire și de manifestare a copilului. Aplicarea lor trebuie făcută sub forma unui joc cu reguli. Prezentate astfel, ele atrag copiii în activitate, spre învățare activă, spre cooperare, îi determinî să se consulte în grup pentru luarea deciziilor și se previn/ aplanează conflictele.
Metodele interactive de grup necesită mult tact din partea dascălilor, deoarece trebuie ca ei să-și adapteze stilul didactic în funcție de structura personalității copilului. Așadar, pentru fiecare preșcolar educatoarea trebuie să potrivească optim: gestul, munca, interjecția, ăntrebarea, sfatul, orientarea, lauda, reținerea, aprecierea, entuziasmul în raport cu situația.” ( „Revista Învățământului Preșcolar nr. 1-2/2008, pag. 117” – Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului).
I.3. Specificul jocului și metode de stimulare a creativității la copilul preșcolar
Stimularea creativității la copiii preșcolari se poate realiza, după cum spun unii cercetători, prin folosirea unei programe creative, printr-un mediu creativ și prin utilizarea unor tehnici și metode moderne, creative. Profilul psihologic al vârstei preșcolare favorizează cultivarea și stimularea potențialului creativ prin numeroase metode și procedee didactice.
„ Preșcolaritatea reprezintă vârsta la care este imperios necesară stimularea potențialului creativ al copilului, neevidențiat încă, prin cunoașterea și stimularea aptitudinilor, prin mobilizarea resurselor latente și prin susținerea manifestărilor printr-o mtivație intrinsecă; de la această vârstă trebuie cultivate unele valori, precum originalitatea, perseverența, interesele cognitive dar și artistice.
Atitudinea adultului față de copil, aprobativă și mai ales partcipativă, amplifică disponibilitățile creative. Atitudinea neimplicată și cea autoritară a educatoarei și a părintelui diminuiază manifestările creative ale preșcolarului generând supunere, timiditate și o conduită verbală șablonizată. Numai un educator deschis, cald, apropiat va stimula potențialul creativ.
Creativitatea, ca produs, se caracterizează prin noutate, originalitate, utilitate socială și aplicabilitate, valoare, armonie, relevanță. Desigur, nu putem formula aceste cerințe pentru „ produsele preșcolarilor”. Pentru ei, noutatea și originalitatea au numai valoare subiectivă. În general, la această vârstă, copilul are tendința de a-l imita pe celălalt și de a repeta cuvintele care au fost apreciate de adult. De aceea se impune orientarea preșcolarului spre original și util.
Educatorul, părinte sau cadru didactic, va avea grijă să aprecieze toate strădaniile copilului, chiar și atunci când ele nu corespund unor criterii riguroase, și să-l mobilizeze să-și finalizeze produsele.
Creativitatea preșcolarului este o creativitate expresivă manifestată în mimică, pantomimică, desen și, de cele mai multe ori, în joc, dar uneori și una procesuală ( manifestată în activitățile de repovestire, povestire creată, activități matematice).
Preșcolarul dispune de un potențial creativ care integrează experiența cognitivă, mecanismele informațional-operaționale declanșate și susținute în trebuințele de cunoașrtere, de autoexprimare, de independență, de atitudine cognitivă, potențial creativ care începe să se evidențieze.
Produsele preșcolarului exprimă, printre altele, nevoile, dorințele, trăirile sale afective care au stat la baza combinărilor creative, dar și specificul și nivelul de dezvoltare al potențialui creativ. Pentru aceasta este nevoie de acțiuni continue și organizate, de stimulare și acțiune. Nu orice activitate de învățare permite activarea și îmbogățirea potențialului creativ, ci numai învățarea bazată pe problematizare, descoperire, explorare. Trăirile afective plăcute, pozitive declanșate de utilizarea de către adult a motivației afective, de aprobările verbale și nonverbale stimulează conduita creativă a preșcolarului și devin motive creative.
Materialele didactice bogate și atractive, indicațiile verbale, descrierile adultui amplifică manifestările creative ale copilului în joc, în desen, în povestirea creată. Strategiile de educare utilizate în activitățile de învățare și de joc favorizează dezvoltarea potențialului creativ.
Un mijloc important pentru a-l face pe copil să acționeze într-o direcție sau alta pentru a-i mobiliza întregul potențial psihic constă în a-l introduce în diverse activități și situații care să-l determine la o participare activă. Jocul este o astfel de activitate.
Practic, fiecare tip de joc desfășurat în grădiniță, dar fin acordat în sarcini și/sau în material utilizat în raport cu scopul propus vizând creartivitatea – evidențiere, amplificare, dezvoltare, poate activa potențialul creativ al preșcolarilor. În corelație, eficiența metodelor de instruire crește dacă acestea răspund curiozității și interesului copilului. De aceea este necesar ca îmbinarea lor în procesul de învățământ să se facă pentru un fond de problematizare permanentă și să asigure o învățare activă prin descoperire.” ( „ Revista Învățământului Preșcolar” nr. 3-4/2008, pag. 102-103 – Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, 2008)
Jocul reprezintă pentru copil o activitate spontană, motivată intrisec fiind însoțită de fantezie și plăcere și se desfășoară după diferite reguli. În activitatea didactică jocul dezvoltă acesteia un caracter viu și atrăgătore duce o stare de bucurie, de destindere prevenind plictiseala și monotonia.
Jocul este extrem de important satisfăcând nevoia de activitate a acestuia. În perioada preșcolară mică jocul este ludic, de plăcere formând copiilor aptitudini fizice și cognitive, mai tărziu în perioada preșcolară mijlocie și mare sunt caracteristice jocurile de construcție, jocurile fictive, simbolice, jocurile de rol și cele cu partener. Toate aceste jocuri pot fi desfășurate la alegerea liberă a copiilor cât și în cadrul activităților integrate, de tip frontal. Aceste jocuri contribuie la o dezvoltare psihică și fizică armonioasă a copilui preșcolar. La grupa mică copilul tinde să se joace cu creionul și hârtia și imită pe adulții din jurul său în jocurile cu subiect și rol care se vor dezvoltă treptat până la vârsta de cinci ani când copilul capătă anumite deprinderi și abilități.
Imitația în jocul copiilor este creatoare răspunzând trebuinței de creație a personalității copilului.
Prin joc copiii vor să perceapă lumea în care trăiesc și acest lucru poate determina modalități de socializare. În grădiniță copiii se joacă și învață in cadrul centrelor de interes cum ar fi: Biblioteca, Joc de rol, Artă, Știință, Joc de masă și altele. În cadrul centrului Bibliotecă copiii conversează, povestesc pe scurt diverse întâmlări, desfășoară jocuri orale de vocabular atingând obiectivele propuse. La Știință preșcolarii observă și fac constatări prin intermediul unor mici experimente științifice făcute pe obiecte concrete cu ajutorul simțurilor, prin perceptia mărimii, formei, greutății, prin pipăirea unor obiecte, prin vizualizarea lor, prin gustarea unor produse, prin auzirea unor zgomote produse de obiectele sau fenomenele studiate.
La sectorul Artă preșcolarii, utilizând diverse materiale specifice , devin creativi și fac lucrări uneori originale specifice vârstei lor. Întrucât muzica induce o stare de relaxare și de calm, aceste activități se pot desfășura pe un fond muzical adecvat temei alese . Un alt sector de activitate unde copiii pot să-și dezvolte abilități creative și inteligența este cel de Construcții la care copiii sunt atrași să construiască case, fabrici, blocuri și alte lucruri din imaginația lor.
Centrul Joc de rol oferă un spațiu copiilor în care se dezvoltă relații afective și emoționale dar se dezvoltă și limbajul deoarece ân jocul de rol sunt introducâse si abilități de scriere.
„ Rolul este, deci, un element important în construirea subiectului jocului. În joc, rolul reprezintă un ansamblu structurat de conduite ludice, care redau : un status-rol social sau profesional ( de-a medicul), un set de acțiuni ce contribuie la realizarea finalității jocului sau, mai rar, caracteristicile unui obiect important în economia jocului ( fântâna, ușa).
Evoluția jocului preșcolarilor în privința rolurilor pe care le integrează. Se reflectă atât în plan calitativ, al numărului de roluri cadrul jocului și al creșterii stabilității copilului în performarea unui anumit rol, cât și în planul calitativ, al îmbogățirii conținutului rolului, al transformării unor roluri mai puțin atrăgătoare în roluri mai interesanteprin asumarea din proprie inițiativă de către copil a unor atribuții sau conduite suplimentare (Șchiopu, U., 1970, 1997). Astfel, pentru copiii de grupă mică jocul cu roluri nu este o dominantă. Rolurile sunt puține, de cele mai multe ori singulare într-o activitate ludică. Sunt preferate rolurile active, principale, bogate în conținut și atribute, însă treptat copiii de 4-5 ani acceptă roluri cu sarcini mai monotone, pe care uneori reușesc, prin inițiative personale, să le facă mai interesante. În jocul preșcolarilor mari, alegerea rolurilor nu se mai face în mod individual, ci ea este subordonată finalității jocului sau unor convenții stabilite de comun acord. Dată fiind manifestarea în continuare a preferințelor mai sus descrise, uneori este nevoie de intervenția cadrului didactic pentru stabilirea consensului în distribuția rolurilor. Acțiunile pe care le presupune rolul dobândesc treptat un caracter convențional. Se produce acum fenomenul de transfer al acțiunii materiale din exterior spre interior, așa că unele acțiuni sunt înlocuite cu denumirea lor sau cu gestul prescurtat, însă nu sunt anulate, copiii fiind preocupați de coerența subiectului și respectarea regulilor aferente rolurilor.
În perioada finală a preșcolarității, odată cu evoluția generală a jocului, un fapt interesant este distribuția de roluri și responsabilități în grupul de jacă, nu doar la începerea sau pe parcursul jocului, ci și în perioada de pregătire a sa, care uneori presupune adaptarea sau confecționarea de jucării sau amenajarea spațiului de joacă.
În studiile de psihopedagogia jocului se regăsesc numeroase încercări de integrare a activităților ludice în categorii de sinteză, preocuparea specialiștilor pentru clasificarea tipurilor de joc fiind constantă, indiferent de perspectiva teoretică din care fiecare dintre aceștia a analizat fenomenul de joc. Diversele clasificări prezente în literatura de specialitate diferă prin stadiul reflectat: longitudinal, transversal și prin criteriul de clasificare utilizat. Sunt cunoscute astfel clasificări care au drept criteriu rolul formativ al jocului, caracterul de complexitate, aptitudinile necesare, numărul de parteneri implicați.
În studiul de față vom lua drept criteriu de clasificare natura activității antrenate în joc, în funcție de care se pot stabili două mai categorii de joc:
Jocul de creație
Jocul cu reguli
Care au la rândul lor variante specifice. Ne-am oprit asupra acestei clasificări, prezentă în literatura psihopedagogică, pentru că ea integrează elemente ale clasificării piagetiene după cele trei structuri genetice în funcție de care evoluiază jocul: exercițiul, simbolul și regula, dar și pentru că o atare clasificare este utilă în activitatea instructiv-formativă concretă.”
(Adina Glava, Cătălin Glava – „Introducere în pedagogia preșcolară” – Editura Dacia Educațional, seria Didactica, 2002).
Jocul de creatie este folosit în special în cadrul activităților liber- alese iar tema, subiectul și regulile jocului sunt alese de copii unde acestia se socializează în cadrul grupului, își dezvoltă gîndirea limbajul, afectivitatrea, voința și creativitatea. Prin jocul de creație se consolidează deprinderi, priceperi, se fixează informațiile primite în cadrul activităților integrate.
Prin jocul de creație se realizează trăirea unor experiențe asemănătoare cu cele din viața reală și totodată dă posibilitate copiilor să se desfășoare în largul lor , să se simtă bine și să intre în rol cu mare plăcere. La vârstele mici este necesar ca educatoarea să intervină implicându-se activ în desfășurarea jocului deoarece operațiiloe gândirii copiilor nu sunt dezvoltate suficient iar limbajul este sărăcăcios. La vârstele mari cunoștințele copiilor fiind mai bogate intervenția educatoarei este sumară.
În cadrul jocurilor de creatie folosite în activitatea didactică se utilizează următoarele modalități de lucru: Pentru jocul de creație „ De-a medicul” copiii s-au familiarizat cu utilizarea unor cuvinte cum ar fi: „salvare”„seringă”, ”targă”” asistentă medicală”, „cargou”, „stetoscop”, „tensiometru”, „termometru”, „analize medicale”, „ecografie”, „tomografie” etc., Preșcolarii sunt familiarizați cu înțelesul cuvintelor noi prin intermediul unor imagini sugestive pe care aceștia le intuiesc apoi le denumesc fiind ajutați prin întrebări asupra temei respective. In cazul în care nu înțeleg ceva li se explică și li se arată însemnătatea obiectelor. Copiii au posibilitatea de a formula și propoziții cu cuvintele învățate.
La jocul de creatie „ De-a familia” copiii au posibilitatea de a reda în joc diferite reguli de politețe folosite în familie, diferite activități desfășurate de membrii familiei, sărbătorirea zilei de naștere a unui membru din familie și alte activități. Copiii intră în rolul personajelor făcând exact cum au văzut la propria lor familie. Ei vor fi ajutați prin îndrumări și prin întrebări ajutătoare. De asemenea, se vor pune planșe cu familia și diverse materiale didactice care sa îi ajute în desfășuararea jocului, și chiar vom participa la jocul lor intrând în pielea personajelor create de ei.
În cadrul activităților din „Domeniul Știință” se desfășoară numeroase si atractive jocuri de creație, acestea fixând și valorificând cunoștințele dobândite la domeniile experiențiale. Copiii au folosit atât limbajul oral cât și cel verbal,mijloace de expresivitate ca gestica, mimica prin care se pot sublinia anumite sensuri și atitudini. S-au desfășurat jocuri cum ar fi: „ Cine stie mai bine”, „ Răspunde corect”, „ Ghici ce piesă lipsește?”, „Al câtelea fluturaș a zburat?”, probleme ilustrate diverse și multe alte jocuri prin care le-am solicitat copiilor gândirea și creativitatea.
Pentru ca jocurile de creație să fie mai atractive și mai interesante am acordat o atenție deosebită amenajării sălii de grupă și diversificării materialului necesar jocului. Am pus la îndemâna copiilor un variat și bogat material didactic într-un colț din sala de grupa special amenajat pentru jocul de creație..
În cadrul jocurilor de creație se integrează jocurile de construcție unde copiii utilizează în activități libere sau organizate, o varietate de materiale pentru a realiza construcții originale sau construcții după model. La vârsta preșcolară mică copilul se concentreză asupra obiectului construit apoi la vârsta preșcolară mare acesta tinde să acorde importanță deosebită semnificației construcției, fiind preocupat pentru rezolvarea sarcinilor de construcție cu acuratețe. Jocul de construcție oferă preșcolarului satisfacția îndeplinirii sarcinii propuse și aprecierii produsului obținut.
În jocurile desfășurate în cadrul activităților pe arii de stimulare, unde preșcolarii își aleg sectorul preferat de ei, aceștia au posibilitatea de a se autoevalua, de a comunica unii cu alții, de a lucra în echipă, si de a evalua produsul finit.
Jocurile de rol cu subiecte din viată cotidiană de genul: „ De-a grădinița”, „ De-a familia”, „De-a medicul” și cele „De-a informaticienii”, „De-a stiliștii”, „ De-a roboții”, De-a cosmonauții” stimulează și dezvoltă aptitudinile creatoare ale copiilor. Preșcolarul se pune în pielea personajului îndrăgit de el sau imită o situație reală de viață prin utilizarea acestor jocuri.
În grădinița de copii se utilizează cu precădere jocul didactic, o formă de activitate organizată și accesibilă copilului, prin care se realizează o parte din sarcinile instructiv-educative. Prin aceste jocuri didactice copilul își exersează priceperi și deprinderi în cadrul unor activități plăcute. Sarcinile și regulile sunt stabilite de către educatoare și transmise copiilor.
Prin diferitele jocuri didactice cum ar fi: „Deschide urechea bine”, „ Al cui glas este?”, „Unde esti Chimiță?, și alte jocuri folosite în gradiniță , se dezvoltă auzul fonematic al copiilor, atenția și memoria. Pentru consolidarea și verificarea cunoștințelor copiilor realizate în cadrul observărilor și a lecturilor după imagini, a excursiilor și drumețiilor, la domeniul știință se utilizează jocuri cum ar fi: „ La piață”, „La magazin”, „ În excursie”,”Cu ce călătorim?” etc. La activitățile matematice se pot desfășura jocuri precum: „ Al câtelea fluturaș a zburat”, „Răspunde corect și iepurașul va fi fericit”, „ Cine știe câștigă” etc.
De asemenea, jocul didactic contribuie la dezvoltarea limbajului și gândirii copilului, la formarea de percepții și reprezentări, la educarea spiritului de observație, a inteligenței și a imaginației creatoare. Prin jocul didactic realizat în cadrul domeniului limbă și comunicare putem corecta pronunția copiilor, le formăm o exprimare corectă și coerentă, își imbogățesc vocabularul cu cuvinte și expresii noi.
Jocurile didactice contribuie la dezvoltarea unor trăsături și calități cum ar fi discipina conștientă, spiritul de independență, autocontrolul și altele.
Eficiența jocurilor depinde de modul în care educatoarea conduce activitatea de joc de felul cum selecționează aceste jocuri în raport cu particularitățile de vârstă ale preșcolarilor grupei pe care o conduce.
„ În proiectarea jocului didactic, educatoarea trebuie să formuleze regulile jocului, astfel încât ele să fie aplicabile pentru întreg jocul și pentru toți participanții la joc, chiar dacă sarcinile acestora de joc sunt diferențiate. Regulile jocului trebuie să vizeze asigurarea unui comportament corect și disciplinat pe parcursul activității, dar au și rolul de a descrie cadrul de rezolvare a sarjocului, de aceea ele trebuie să restricționeze comportamentul copiilor într-o măsură care să asigure caracterul incitant al jocului ( ex.: o echipă de jucători nu poate continua jocul până nu primește răspunsul corect de la o altă echipă.
În ceea ce privește asigurarea materialui de joc educatoarea are sarcina de a gândi și elabora materialele necesare îndeplinirii sarcinii jocului ( jetoane, fișe, jucării, echipamente) care să fie adecvate particularităților de vârstă și individuale ale copiilor și în același timp stimulativ și diferit de materialele folosite în activitățile de învățare comune.
Succesul jocului didactic este asigurat și de stabilirea prealabilă a grupelor de joc, și a succesiunii acțiunilor de joc, dar și de organizarea spațiului de activitate.
Sarcinile educatoarei în ceea ce privește conducerea jocului didactic se continuă și pe parcursul derulării acestuia. Ele merg în sensul creării atmosferei propice jocului în faza inițială și pe parcursul acestuia, prin observarea comportamentului copiilor și asigurarewa respectării regulilor, prin încurajarea participării tuturor copiilor la joc, încurajarea manifestării entuziasmului și al susținerii în jocurile competiție, temperarea unor tendințe negative și oferirea de feed-back permanent.
În prezentarea jocului, educatoarei îi revine rolul de prezentare a materialelor de joc, a caracteristicilor și funcționării acestora sau a unor exemple de conținut ( ex. : o ghicitoare, propoziție, pereche de cuvinte de tipul celor ce vor fi utilizate), anunțare a titlului și scopului jocului, care se va face concis și pe înțelesul copiilor. Denumirea jocului trebuie să fie suficient de sugestivă, pentru a se putea face referire la ea pentru reglarea acțiunii de joc ( ex. : „ Inventăm cuvinte” și nu le copiem). De asemenea, explicarea și demonstrarea jocului îi revine tot educatoarei, care poate să antreneze și unu-doi copii pentru ilustrarea activității. Acum educatoarea indică regulile jocului și se asigură că toți copiii le au înțeles, precizează conținutul jocului și principalele momente ale acestuia, arată cum se va folosi materialul pe parcursul jocului, distribuie roluri și responsabilități, formulează cerințe ce trebuie satisfăcute pentru a câștiga și, eventual, criteriile de eliminare din joc. Apoi organizează executarea jocului de probă, pentru a se asigura că elementele jocului au fost clar înțelese. În funcție de reușita probei, face recomandări ulterioare și corectează greșelile tipice întâlnite.
Pe parcursul desfășurării jocului, educatoarea oferă asistență copiilor, asigură materiale suplimentare, sau chiar participă efectiv ca jucător. Însă în această ultimă situație educatoarea continuă să fie imparțială și în controlul deplin al situației, pentru a asigura astfel atmosfera de securitate emoțională necesară copiilor. La finalul jocului, face aprecieri cu privire la comportamentul copiilor, măsura în care au fost respectate regulile și corectitudinea și originalitatea îndeplinirii sarcinilor de joc. Eventual, gândește împreună cu copiii modalități de continuare/complicare a jocului.
Dincolo de aceste sarcini de organizare și desfășurare a jocului, educatoarea va face o evaluare riguroasă a reușitei jocului din perspectivă didactică și va integra noile achiziții ale copiilor în contexte mai largi sau aplicative, în cadrul altor tipuri de activități.
În organizarea activităților de joc didactic și, în general, pentru proiectarea activităților ludice în grădiniță, educatoarea trebuie să realizeze un bun echilibru între ponderea activităților de joc și alte tipuri de activități instruciv-formative din programul educațional al copiilor.” ( Adina Glava, Cătălin Glava – „Introducere în pedagogia preșcolară” – Editura Dacia Educațional, 2002).
Jocurile didactice desfășurate în cadrul diferitelor activități de modelaj, pictură, abilități practice au un interes deosebit pentru dezvoltarea creativității preșcolarilor prin îmbinarea unor sarcini de învățare și prin funcțiile lor. La început copilul trebuie să exploreze lumea înconjurătoare ca mai apoi să folosească ideiile sale originale și creative.
Pentru a încuraja procesul de creație al copilului se pot folosi diverse metode de stimulare a creativității. Prin metoda brainstorming se solicită copiilor să elaboreze cât mai multe idei sau soluții la diverse probleme și teme abordate în activitățile pe care le putem desfășura. Ideile propuse vor fi o cale de stimulare a creativității copiilor în cadrul grupului. De exemplu, în cadrul jocului didactic : „Vorbește despre primăvară” desfășurat la întâlnirea de dimineață, copiii au ca sarcină să elaboreze o serie de caracteristici despre acest anotimp, pe scurt un grup reunit de de 16 copii dezvoltă timp de câteva minute cât mai multe idei pe această temă. Avantajul acestei metode este că stimulează participarea activă, dezvoltă creativitatea, spontaneitatea și încrederea în sine a preșcolarului. Prin intermediul metodei brainstormingului copilul dezvoltă posibilitatea de a lucra în echipă.
O altă metodă pe care o putem folosi pentru a stimula creativitatea copiilor, asemănătoare brainstormingului, este metoda „ Explozia stelară”. Ea se bazează pe dezvoltarea temei principale prin elaborarea unor întrebări de genul: „ Ce?”, „Cine?”; „Unde?”, „De ce?”, „Când?”, aceste întrebări generând altele care cer o mai mare concentrare. Utilizarea metodei „Explozia Stelară” este importantă pentru stimularea creativității preșcolarilor deoarece presupune participarea întregului grup și facilitează legaturile intrdisciplinare.
De asemenea, în cadrul jocului didactic „ Ce știi despre toamnă” se poate aplica metoda interactivă „Philips 6-6” unde pot participa un numar mai mare de copii. Aceștia se grupează în subgrupe de câte 6 participanți care dezbat tema abordată în timp de 6 minute.Fiecare grup are un lider care exprimă soluțiile găsite împreună cu grupul său. Sarcina didactică a jocului este să se găsească un cuvânt potrivit pentru anotimpul toamna. Fiecare membru al grupului spune câte un cuvânt asociat anotimpului toamna în 6 minute. Copilul „ mesager” a reținut cuvintele iar „ liderul” de grup prezintă soluția. Copiii analizează fiecare cuvănt apoi au fost prezentate într-un tabel de sinteză.
Prin organizarea unor jocuri didactice în cadrul activităților desfășurate cu copii avem posibilitatea să depistăm unele defecte ale copiilor, să le dezvoltam imaginația, și să îi educăm. În jocurile didactice „Focul și vântul”, „Cine a venit la noi?”, „Șarpele și albinuța” organizate în cadrul activităților de dezvoltarea vorbirii noi educatoarele urmărim educarea auzului fonematic cât și perceperea corectă a sunetelor și a pronunțării corecte a cuvintelor create de copii, căutăm să îi antrenăm pe copii în exerciții și jocuri prin care să învețe reguli gramaticale, să respecte în vorbirea lor regulile gramaticale.
În activitatea didactică cu preșcolarii, noi, educatoarele întâlnim copii care nu știu să creeze corect o propoziție, de exemplu: „ Spală rufele mama”, „ Se joacă cu camionul Sandu”, etc. De fiecare dată corectăm aceste greșeli prin diverse jocuri organizate cu copiii dându-le posibilitatea să formuleze corect propozițiile din exprimarea lor.
În cadrul jocului „ Spune mai departe” având ca sarcină didactică completarea unor cuvinte cu silaba sau silabele omise, cum ar fi: „ Vara este…”,” Copiii aleargă…”, „ Autobuzul pleacă la…” s-a stimulat creativitatea copiilor pentru a gasi cât mai multe cuvinte pentru completarea propozițiilor.
De asemenea, un rol important în dezvoltarea creativității copiilor îl joacă și activitățile muzicale, activitățile de desen, pictură și modelaj. Aceste activități organizate corect și planificate corespunzător programei vor determina dezvoltarea capacităților creative și a imaginației copiilor. S-a observat că jocurile tip puzzle îi atrag pe copii și le stârnește imaginația creatoare. În activitățile de dezvoltarea limbajului copiii sunt puși în situația de a creea propoziții diferite, de a și dezvolta vocabularul și de a se exprima corect. De exemplu: jocul „ Spune ce știi despre mine” unde copiii formulează propoziții diverse, în jocul „ Spune mai departe..” completează propozitii diferite.
Pentru educarea creativității și expresivității copiilor căutăm să folosim în activitățile cu copiii cele mai eficiente metode didactice. Învățarea prin cooperare este o metodă eficientă deoarece presupune o activitate de grup. Fiecare membru al grupului își va dezvolta propriile performanțe dar va dezvolta și performanțele celorlalți membrii ai grupului. Aceasta metodă didactică poate fi folosită atât în cadrul activităților de consolidare a cunoștințelor copiilor cât și în cadrul celor de formare de abilități intelectuale și practice.
Activitatea cea mai utilizată în dezvoltarea creativitîții, din punctul meu de vedere, este activitatea artistico-plastică, în special desenul și pictura. În desenele și picturile lor copiii redau aspecte din excursiile, drumețiile, observările făcute la activitățile de cunoașterea mediului Acestea urmăresc stimularea imaginației creatoare și ne dau posibilitatea să observăm felul cum copiii percep lumea înconjurătoare, ce i-a impresionat pe ei cel mai mult.
Creativitatea copiilor preșcolari mai poate fi stimulată și prin activitățile de lucru manual unde copiii au posibilitatea de a creea lucrări noi și originale. Materialele folosite în activitîțile manuale au fost diverse ; hârtie colorata, creponată, deșeuri textile, material din natura și altele. Copiii au creeat felicitări, podoabe pentru pomul de iarnă, barcuțe, avioane. De exemplu, la activitatea practică cu tema „ Peisaj de primăvară” copiii pot decupa și pot lipi cât mai multe elemente specifice primăverii. Tabloul se va realiza din fiecare lucrare individuală a fiecărui copil, rezultănd în final ceva neașteptat de frumos care poartă nota de originalitate a copiilor care au colaborat pentru a-l realiza.
Reflectarea creativității la preșcolar se poate realiza prin confectionarea unor colaje în cadrul activităților didactice cum ar fi felicitări, mărțișoare și podoabe pentru brad, dezvoltând la copii spiritul de observație, răbdarea, atenția, gustul estetic și alte calități care le deschide calea spre creație.
O altă modalitate de stimulare a potențialului creativ al copiilor o reprezintă povestirile unde copilul își manifestă fantezia, spontaneitatea și inițiativa. Dezvoltarea creativității verbale a preșcolarilor are un rol important prin incurajarea exprimarii spontane. Prin intermediul fanteziei copilul introduce în lumea poveștilor aspecte din viața reală a copilăriei sale. Copiii imbină in povestirile lor realul cu imaginarul adăugând elemente proprii imaginației lor.
Un loc important între modalitățile de stimulare a potențialului creativ il ocupă și lectura după imagini unde copilul lecturează imaginile în mod creativ.
De asemenea, dansul contribuie și el la dezvoltarea imaginației și a disponibilităților copiilor de a fi creativi. Concursurile de dans , șezătorile, excursiile și vizitele sunt alte activități extrașcolare unde preșcolarii au posibilitatea de a se manifesta liber și creativ.
În cadrul activităților extrașcolare copiii participă cu plăcere și primesc informații în mod organizat și sistematic din diferite domenii de activitate : muzicale, literare și plastice. Participând activ și conștient la aceste activități copiii dovedesc talent, creativitate prin rolurile pe care le interpretează la concursuri sau serbările desfășurate, afirmându-și propria personalitate originală.
Rolul activităților extrașcolare este de a valorifica potențialul creator al copiilor, de a le dezvolta spiritul de competiție și de a le stimula imaginația.
Pentru a evidenția potențialul creativ al preșcolarului, educatoarea trebuie să cunoască particularitățile de vârstă ale copiilor și să folosească în procesul educativ acele metode active care să puna accentul pe libertatea de exprimare a copiilor, aceștia devenind participanți la activitate găsind raspunsuri adecvate temelor propuse și discutănd liber găsind soluții.
Dezvoltarea potențialului creativ este determinată de stimularea treebuinței de cunoaștere a copilului prin amplificarea fluidității, originalității și flexibilității plastice și verbale. Amplificarea manifestărilor creative este determinată de munca în echipă, de cooperare între copii și de relațiile cu cei de aceeași vârstă cu ei.
CAPITOLUL II
Creativitatea la vârsta preșcolară
Creativitatea este considerată o capacitate complexă a structurii psihicului uman.care face posibilă opera creatoare. În general psihologii consideră că creativitatea înseamnă să creezi ceva original și nou, ceva care să fie adecvat realității.
„Termenul creativitate a fost introdus în psihologie de G.W. Allport pentru a desemna o formațiune de personalitate. În opinia lui, creativitatea nu poate fi limitată doar la unele dintre categoriile de manifestare a personalității, respectiv la aptitudini ( inteligență), atitudini sau trăsături temperamentale. … În prezent există sute de modalități prin care este definită creativitatea. Psihologii susțin în general că a fi creativ înseamnă a creea ceva nou, original și adecvat realității.
A crea înseamnă: a face să existe, a aduce la viață, a cauza, a genera, a produce, a fi primul care interpretează rolul și dă viață unui personaj, a compune repede, a zămisli, etc.
Creativ este cel care se caracterizează prin expresivitate și originalitate, este imaginativ, generativ, deschizător de drumuri, inventiv, inovativ, etc.” ( M. Roco, „ Creativitate și inteligență emoțională” – Editura Polirom, 2007, p.12;.. p.17).
La vârsta preșcolară predominantă este creativitatea expresivă care se caracterizează printr-o exprimare spontană și liberă a copilului fără ca acesta să fie preocupat ca produsul activității sale să aibă o anumită valoare. Potențialul creativ al copiilor poate fi pus ăn valoare de către cadrul didactic prin folosirea acelor metode asociative și active unde aceștia pot avea inițiativă și devin participanți la gasirea răspunsurilor gasind soluții.
Imaginația copilului, ca factor al creativității, cunoaște la vârsta preșcolară un apogeu măreț deoarece gândirea la această vârstă are un nivel de dezvoltare scăzut. Manifestarea creativității se realizează cel mai mult prin joc, cea mai activa forma folosita în grădiniță.
Prin joc, mai ales prin jocul didactic preșcolarul combina și recombina propriile reprezentări, experimentează lucruri noi, dobândește experiență și învață lucruri noi, fabulează, colorează, pictează, într-un cuvânt creează lucruri noi, originale.
II.1. Perspectiva psihologică asupra creativității.
Creativitatea a preocupat de-a lungul timpului pe multi psihologii, ea devenind o problemă fascinantă, forma superioară a activitătii omenești. Aceasta apare ca proces, ca produs, ca potențialitate general umană și ca o abilitate creativă, dimensiune complexa a personalității.
În urma cercetărilor cu privire la actul de creație au rezultat mai multe aspecte ale creativității cum ar fi: procesul de creație , produsul creat, personalitatea creatoare, mediul sau climatul social creativ și grupul sau colectivul creat.
Pentru a stimula creativitatea copilului preșcolar este nevoie de declanșarea unui joc de idei și a fanteziei și de organizarea unui cadru cu valențe emoționale deosebite.
Mihaela Roco ( Creativitate și inteligență emoțională, Editura Poli rom, București, 2001), în urma studiului său experimental asupra creativității individuale dar și de grup a elaborat un model al grupului creativ adaptativ. (M. Zlate Fundamentele Psihologiei, partea III, Editura Hyperion, XXI, București, 1994) consideră că important in actul creator nu este prezenșa în sine a unor factori dar și configurația acestora, relatiile care se produc între acești factori. In concepția sa creativitatea este latura transformatică a personalității în care se remarcă influiențe ale creativității asupra inteligenței și invers.
„S. Freud ( Introducere în psihanaliză, Prelegeri de psihanaliză, Psihopatologia vieții cotidiene, Editura Didactică și Pedagogică, 1992) explică fenomenul creației pornind de la teoria sublimării, considerând că fenomenul creatiei poate fi determinat , generat de tensiunea cauzată de tendințele, impulsurile refulate în inconștient,tendințe ce pot apărea sub forme deghizate, în forme rezistente la existența socială.
Dizidentul lui Freud, Alfred Adler, vede în creativitate un mijloc de anihilare a complexului de inferioritate, specific individului. Creativitatea este o formă de adaptare superioară, întrucât prin activitatea creatoare individul se autorealizează și devine util societății din care face parte, astfel, prin scopurile atinse indivizii creativi formează un grup de elită al societății. În abordarea psihanalitică au apărut ulterior concepte noi importante pentru explicarea fenomenului creativității, și anume:
– regresia adaptativă, este procesul primar care asigură stimularea creativității prin combinarea gândurilor nemodulate în conștient, adică a gândurilor ce apar în timpul somnului, în timpul unor stării modificate ale conștiinței sau al psihozelor;
– elaborarea, este un proces secundar care asigură transformarea materialului obținut în timpul somnului prin gândire realistă și conștientă.
În timp ce asociaționiștii cred că apariția noului se bazează pe forme de combinare a elementelor deja existente, gestaltiștii explică fenomenul creației ca pe unul ce se raportează la întreg, la structura internă a fenomenului.
Behavioriștii pleacă în explicarea fenomenului creației de la conceptul de condiționare instrumentală, contribuția majoră revenind părinților. Ulterior, neobehavioriștii iau în considerare și contribuția individului, structura lui de personalitate.
Umaniștii pun în centrul preocupărilor nevoia de autoactualizare, iar reprezentanții teoriei culturale, factorii culturali, de mediu.
Contribuția esențială a cognitiviștilor este accentul pus pe conceptul de stil cognitiv, prin care putem diferenția indivizii înalt creativi de ceilalții.” ( Gabriela Popescu – „ Psihologia creativității” – Editura Fundației România de Mâine, București, 2007).
„Orice program creativ stimulează potențialul creativ numai într-un climat socio-afectiv favorabil, cu atât mai mult la vârsta preșcolară, când copilul are nevoie de încurajare, de înțelegere necondiționată, de afecțiune exprimată. Trebuințele de progres apar și se dezvoltă intr-un astfel de climat socio-afectiv. Trăirile afestive pozitive declanșate de lauda și âncurajarea educatoarei se condensează, în timp, în motive creative.
J.P. Guilford ( The Nature of Human Inteligence, McGraw-Hill, New-York, London) , studiind activitatea creativă a unor oameni de știință elaborează o teorie intelectualistă a creativității. Individul creativ este motivat de tendința intelectuală de a rezolva probleme, înțelege noile informații, stabilește noi conexiuni între informațiile vechi, rezolvă probleme. El stabilește, pe baza modelului trifactorial al structurii intelectului, factorii creativității și elaborează bateri de teste. Factorii operaționali din structura intelectului ( memorare, cunoaștere, gândire convergentă, gândire divergentă, evaluare), corespund unor aptitudini care pot fi dezvoltate parțial și prin învățare. După Guilford, în procesul creativ acționează concomitent gândirea convergentă, care îngustează posibilitățile tinzând către o soluție unică și gândirea divergentă, orientată în toate direcțiile și tinzând spre multiple variante de rezolvare și multiple soluții. Bateriile de teste măsoară factorii creativității care privesc producția divergentă:
– fluiditatea, care se referă la aspecte de ordin cantitativ;
– fluiditatea de cuvinte ( desemnează aptitudinea de a alcătui cuvinte pe baza unor litere date);
– fluiditatea de idei ( reprezintă aptitudinea de a găsi titluri edificatoare și obiecte care să îndeplinească anumite cerințe);
– fluiditatea asociaților ( măsurabilă prin rapiditatea și numărul sinonimelor);
– fluiditatea propozițiiilor sau a expresiilor ( se referă la aptitudinea de a elabora un text prin utilizarea unor cuvinte date);
– flexibilitatea, factor care se referă la aspecte de ordin calitativ, reprezintă capacitatea de modificare și restructurare rapidă și eficientă a gândirii în situații noi, abilitatea de a opera transferuri, posibilitatea de a renunța la ipoteze vechi și de a se adapta cu ușurință altora noi, capacitatea de a produce idei și imagini. Flexibilitatea poate fi spontană, atunci când restructurarea aparține subiectului și adaptativă, în cazul în care restructurarea este solicitată de cerințe externe. Pentru a măsura flexibilitatea spontană, se cere subiectului să găsească cât mai multe și variate întrebuințări, iar pentru a măsura flexibilitatea adaptativă se cere modificarea unor forme geometrice realizate prin alăturarea unor segmente ( bețe de chibrituri);
– originalitatea reprezintă capacitatea de a elabora idei, soluții ieșite din comun, frapante, neconvenționale;
– elaborarea – este aptitudinea de a planifica o activitate, de a anticipa rezultatele finale, de a dezvolta și finaliza o idee, de a formula o ipoteză multiplă;
– sensibilitatea față de probleme – aptitudinea de a sesiza cu ușurință fenomene noi, situații problematice, receptivitatea față de realitatea înconjurătoare. J. Guilford face diferența între o sensibilitate apreciativă, implicată în etapa de verificare a procesului creativ, și o sensibilitate cognitivă, implicată în primele etape. Prezența sensibilitășii apreciative, în primele etape, ar frîna procesul creator.
– redefinirea – aptitudinea de a interpreta un obiect altfel decât a fost interpretat și de a-l folosi în scopuri noi.
Se poate realiza o corelație între acești factori ai creativității și etapele procesului creativ. În fazele pregătitoare sunt implicate sensibilitatea față de probleme, fluiditatea și flexibilitatea spontană, originalitatea.
După E.P. Torrance ( Theory Into Practica Columbus nr. 4/1997), creativitatea derivă din interacțiunea personalității sensibile la probleme generate de mediul favorizant. Comportamentul creativ este identificat în zona de interferență a trei sfere: aptitudini, priceperi și motivații. Pentru dezvoltarea aptitudinilor și a priceperiilor, Toderrance propune rezolvarea de probleme în grup, competiția, sinectica, lista de întrebări provocatoare. Pentru amplificarea motivației creative, copilul va fi implicat ăn rezolvarea unor probleme reale de viață.
E.P. Torrance ( Theory Into Practica Columbus nr. 4/1997) acordă o mare importanță învățării creative, prin care copilul senzitiv, conștient de probleme, de disfuncționalitățile ivite, combină informații, emite ipoteze multiple, caută soluții reale și ideale, depățind ceea ce a văzut, a citit, a întâlnit și raportează informațiile la sarcinile viitoare. Într-o reală învățare creativă, profesorul respectă trebuința de activism independent, întărește soluțiile originale, încurajeazărăspunsurile elegante, încurajează interesele largi, stimulează și este receptiv la umor. Metoda elaborată de Torrance ( sunete și imagini) constituie nu numai un instrument de studiere, ci și de stimulare a creativității.
Creativitatea a fost abordată ca proces, ca produs, potențial, și ca dimensiune structurală a personalității.
De-a lungul timpului psihologii au constatat că, atât în știință, tehnică, cât și în artă, creativitatea nu se produce instantaneu, ci are o anumită dinamică, parcurge etape și momente, presupune anumite mecanisme și condiții. Numeroși creatologi definesc creativitatea ca proces.
Graham Wallas( The Art of Thought( Arta gândirii) 1926) stabilește patru stadii sau etape ale procesului creativ. Părerea sa este confirmată și întărită de psihologi care subliniază că fiecare etapă presupune acțiuni cognitive, mecanisme și stări psihice specifice.
Faza de pregătire reprezintă perioada ăn care subiectul se orientează spre sarcina creativă – acumulează informații, colectează date, analizează, schițează planuri, experimentează mintal. Se consideră că pregătirea este cu atât mai eficientă cu cât nu intervine cenzura ccritică a corectitudinii, a confirmării la adevăruri prestabilite și a utilității. Sarcina poate fi impusă din exterior prin cerințele care se adresează subiectului sau asumată prin propria inițiativă.
Pregătirea este organizată rațional și se desfășoară conștient, consumându-se efort voluntar considerabil. Sub aspect motivațional-afectiv, subiectul trăiește curiozitate, entuziasm, dragoste pentru problema respectivă, dorință de exprimare și autoafirmare, dăruire obiectivă ( o contopire a eu-lui cu obiectul), dar, în același timp, neliniște, frustrare și chiar complexe de inferioritate.
b.Incubația sau germinația este etapa de așteptare, aparent pasivă și relaxantă, dar cu reveniri neintenționate asupra problemei. Se realizează, dar nu exclusiv, în planul inconștientului, ceea ce favorizează combinări extrem de libere, inedite, flexibile, nesupuse restricțiilor. Este posibilă continuitatea între conștient și inconștient. Se multiplică și sunt contemplate variantele ipotetice. Durata incubației poate varia de la câteva zile sau săptămâni, la câteva luni sau ani. Uneori ia forma reveriei. Cu cât persoana reușește să se îndepărteze de problemă, cu atât incubația este mai productivă. A. Osborn concepe incubația ca o etapă planificată pentru întreținerea căreia se aplică anumite măsuri : somn îndelungat, plimbări, însingurare.
c. Iluminarea este o intuiție cognitivă. Poiate fi provocată de o întâmplare sau apare în momentul în care persoana s-a distanțat la maximum de obiectul interesului său; este cu totul spontană și reprezintă un moment crucial în procesul de creație științifică, tehnică, artistică. Apariția subită, dramatică și aproape miraculoasă a „ ideii” este însoțită de o intensă bucurie, de certitudine și uimire. Nu toate intuițiile sunt corecte și complexe, ele trebuie cizelate, perfecționate, simplificate sau dezvoltate. Iluminarea se poate ivi de-a lungul întregului proces creativ, în orice moment. Spre deosebire de pregătire, organizată și dominată de logic și rațional, în această etapă intervine din plin fantezia care depășește logicul și chiar îl contrazice… Iluminarea poate interveni în stări involuntare, când comunicarea dintre conștient și inconștient este maximă…. După ce intervine iluminarea, ideile sunt corectate, completate, asociate și integrate pentru a fi definitivate într-un produs material sau spiritual.
d. Elaborarea, completată sau anticipată de verificare, este ultima fază a procesului creativ. Este o fază analitică și voluntară și necesită perseverență, meticulozitate, ingeniozitate. Ideea devine obiectivă, se materializează într-o formă corespunzătoare pentru a fi oferită opiniei publice. Acceptarea ei depinde de forma de comunicare, dar și de așteptările celorlalți, de atitudinile lor față de nou, inedit.
Toate aceste stadii trebuie înțelese ca interacționând și interferând. Pregîtirea poate să constituie o unitate organică cu incubația, iar amândouă pot fi străbătute de succesive iluminări. Se poate considera că nu sunt stadii, ci procese dinamice, continue.
A.Osborn ( L’imagination constructive, Dunod, Paris, 1971) stabilește 6 stadii ale procesului creativ: orientarea, analiza, ideația, incubația, sinteza și evaluarea.
Mulți psihologi apreciază că procesul creativ este analog celui rezolutiv. Persoana creativă lucrează cu informațiile existente, folosește experiențele trecute, combină experiențe și informații, le transformă, transferându-le apoi asupra unei noi structuri.
Toți psihologii sunt de acord că procesul creativ poate fi defavorizat de o serie de obstacole interne ca:
– Inerția psihologică, care semnifică tendința intelectului uman de a-și păstra neschimbate structurile operaționale, schemele rezolutive;
– Rigiditatea funcțională, imposibilitatea individului de a da obiectelor și alte utilizări;
– Frica de critică;
Descurajarea și timiditatea provenite din îndoiala instinctivă asupra propriilor capacități creative.
Toate aceste opinii evidențiază faptul că procesul creativ este un proces complex, continuu, dinamic, efervescent, laborios, care necesită multiple și variate mecanisme operaționale energetice și de autoreglaj.
Considerăm că mulți adulți nu se manifestă creativ, nu produc obiecte originale și valoroase pentru că nu sunt familiarizați cu mecanismele procesului creativ sau nu și le-au dezvoltat sau nu sunt suficient de motivați. Pregătirea pentru viitoarele demersuri creative finalizate prin exprimări noi, produse noi, neobișnuite, cu valoare socială, începe de la grădiniță. Un educator creativ, interesat de dezvoltarea potențialului creativ al preșcolarului, va avea în vedere următoarele obiective:
– Lărgirea experienței cognitive a copiilor,
– Organizarea și reorganizarea permanentă a acestor experiențe;
– Valorificarea experienței preșcolarilor în rezolvarea problemelor impuse de viața cotidiană;
– Formarea, la copii, a unor procedee de investigare a realității și de reținere a informațiilor;
– Formarea sensibilității copiilor față de ceea ce este ascuns, dar important;
– Formarea obișnuinței de a reflecta înainte de a formula un răspuns sau de a da o soluție;
– Formarea, la copii, a obișnuinței de a-și exprima primele răspunsuri care le vin în minte;
– Formarea deprinderii de a asculta cu atenție și mai ales de a valorifica și dezvolta soluțiile celuilalt;
– Formarea obișnuinței de a verifica propriile soluții;
– Utilizarea analogiilor cât mai neobișnuite în acțiunile în care sunt antrenați copiii;
– Formarea mecanismelor de autoapărare la stres și la frustrare;
– Învingerea timidității.
Creativitatea ca produs „ se caracterizează prin noutate, originalitate, utilitate socială și aplicativitate vastă, relevanță, valoare, armonie, spontaneitate, condensare”(Landau, E., Psihologia creativității, Editura Didactică și pedagogică, București, 1979, p.15). Noutatea este apreciată în raport cu subiectul, cu experiența lui psihologică sau în raport cu societatea, cu experiența socială…
Desigur, nu putem formula aceste cerințe ale creativității pentru „ produsele preșcolarilor”. Pentru ei noutatea și originalitatea au numai valoare subiectivă. În general la această vârstă, copilul are tendința de a-l imita pe celălalt și de a repeta conduitele care au fost apreciate de adult. De aceea se impune orientarea preșcolarului spre original și util. Educatorul, părintele sau cadrul didactic, va avea grijă să aprecieze toate strădaniile copilului chiar și atunci când ele nu corespund unor criterii riguroase și să-l mobilizeze să-și finalizeze produsele.
Dacă multă vreme creativitastea a fost considerată ca o trăsătură hărăzită de divinitate sau transmisă genetic, astăzi este unanim acceptată ideea că în formă latentă de potențial ea se găsește în fiecare individ. Se pune ănsă problema descoperirii cât se poate de timpuriu a acestui potențial, a specificului său și exersarea în vederea transformării lui în trăsătură de personalitate, a obiectivării ei în produsele care să poarte amprenta creativității.
I.Taylor ( 1959) evidențiază 5 niveluri ale creativității, arătând că aceasta variază în profunzime și extensie, indiferent de domeniu.
Creativitatea expresivă – exemplificată prin desenele spontane ale copiilor, este forma primară de creativitate, posibilă la toți oamenii și absolut necesară nivelurilor superioare. Presupune spontaneitate, independență, libertate, originalitate. Adulții nu trebuie să frâneze exprimarile la acest nivel atentând la spontaneitatea și libertatea copiilor prin observații critice și prin conformarea la realitate.
Creativitatea procesuală ține de notele originale întâlnite în desfășurarea proceselor psihice, în modul de gândire și simțire al subiectului. Produsele obținute sunt, în proporții variate, diferite de ale celorlalți.
Creativitatea inventivă, ale cărei caracteristici de bază sunt inventivitatea și descoperirea, implică flexibilitatea intelectivă și perceperea unor relații noi și neobișnuite între elementele realității care erau percepute anterior ca separate.
Creativitatea inovativă, este mai rar întâlnită, fiind un nivel superior. Este rezultatul cunoașterii deosebite a realității, a dezvoltării intelectuale maximale și a dezvoltării aptitudinilor.
Creativitatea emergentă, reprezintă nivelul cel mai înalt, suprem al creatrivității, face posibilă apariția unui principiu sau a unor ipoteze care revoluționează cunoașterea, arta sau existența socială.
Creativitatea preșcolarului este o creativitate expresivă ( manifestată în mimică, pantomimică, desen, joc), dar uneori și una procesuală ( manifestată în activitățile de repovestire, povestire creată, activități matematice). Cenrarea procesului de învățământ pe învățarea creativă, și în general oferirea unui mediu educațional favorabil, dezvoltă potențialul creativ pentru a-l transformas, cu timpul, în creativitate motivată, inventivă.
Creativitatea marchează întraga personalitate și activitate psihică a individului și, în același timp, se subsumează și se integrează organic sistemului de personalitate.
Prin educație, potențialul creativ poate deveni, în timp, trăsătură de personalitate care va produce noul, originalul, valorile socio-culturale. Educația creativității la vârsta preșcolară presupune un ansamblu coerent, organizat de acțiuni educative. Prin aceste acțiuni se dezvoltă spontaneitatea, independența gândirii, receptivitatea față de probleme, față de ceea ce este ascuns dar important, motivația creativă, capacitatea de elaborare și de anticipare. În același timp, copilul este obișnuit să se documenteze, să cerceteze cu un ochi pătrunzător realitatea, să selecteze ceea ce este important dar ascuns, să-și pună întrebări, să anticipeze soluții pe care să le verifice. Prin aceste acțiuni, copilul este obișnuit să dorească să-și exprime opinii și să le exprime într-o formă adecvată, convingătoare.” ( Elena Rafailă – „ Educarea creativității la vârstă preșcolară” – Editura Aramis Print, 2002)
În urma cercetărilor cu privire la actul de creație au rezultat mai multe aspecte ale creativității cum ar fi: procesul de creație , produsul creat, personalitatea creatoare, mediul sau climatul social creativ și grupul sau colectivul creat.
Pentru a stimula creativitatea copilului preșcolar este nevoie de declanșarea unui joc de idei și a fanteziei și de organizarea unui cadru cu valențe emoționale deosebite.
M. Zlate ( „Fundamentele psihologiei”, Editura Universitară, București, 2006), consideră că important in actul creator nu este prezența în sine a unor factori dar și configurația acestora, relatiile care se produc între acești factori. În concepția sa creativitatea este latura transformatică a personalității în care se remarcă influiențe ale creativității asupra inteligenței și invers.
II.2. Funcții. Forme. Atribute.
Cercetările efectuate în domeniul psihologiei cu privire la creativitate au impus analiza factorilor acesteia. Factorii creativității pot fi împărțiți în trei mari categorii : factorii psihologici (subiectivi), factorii biologici (ereditari) și nu în ultimul rănd factorii sociali (obiectivi) între aceștia existând o colaborare multiplă. Factorii biologici pot fi indentificați chiar de la nașterea copilului.
Factorii psihologici
„ În această primă categorie a factorilor psihologici sunt incluși și factorii intelectuali și nonintelectuali, pe care îi vom prezenta pe rând în continuare:
1.Factorii intelectuali, care includ trei dimensiuni : gândirea divergentă, gândirea convergentă, stilul perceptiv (aprehensiunea)
Gândirea divergentă, ca noțiune psihologică a fost introdusă J.P. Guilford, prin modelul tridimensional al intelectului, fiind o dimensiune din categoria operațiilor și descrisă ca fiind o gândire de tip multidirecționat, care include aptitudinile : fluiditate, flexibilitate, originalitate, elaborare, sensibilitate, redefinire.( …)
Gândirea convergentă are rolul ei, de asemenea, în derularea demersului creativ, întrucât reprezintă principalul mijloc de asimilare a informațiilor, esențial pentru asigurarea unui nivel corespunzător mecanismului creativ.
Aprehensiunea sau stilul perceptiv este o dimensiune stilistică a intelectrului care reflectă modalitatea de reacție a proceselor cognitive la problemele ce urmează a fi rezolvate. M. Bejat crede că indivizii înalt creatori sunt sintetico-analitici.
2.Factori nonintelectuali, menționați în literatura de specialitate, sunt motivația,caracterul, afectivitatea, temperamentul, rezonanța intimă.
Motivația este esențială pentru înlăturarea eventualelor obstacole ce pot apărea, susținând efortul creatorului. Dinre formele motivației, cea intrinsecă este foarte importantă pentru demersul creator, deși T: Amaible crede că și motivația extrinsecă are rolul ei, mai ales pentru sarcini pe termen lung.
În opinia lui G.R. de la Grace principalele fenomene motivaționale ce stimulează creativitatea sunt: nevoia de ordonare a complexității, de senzații tari, nevoia de a excela, tendința de asumare a riscului.
Caracterul este stimulator pentru creativitate prin următoarele tipuri de trăsături caracteriale: puterea de muncă, perseverența, răbdarea, conștiinciozitatea, inițiativa, curajul, ncrederea în sine, independența, nonconformismul, capacitatea de asumare a riscului. ( A. Munteanu, 1994). A. Roe crede că o trăsătură comună a creatorilor, indiferent de domeniul în care lucrează, este tenacitatea în muncă.
Afectivitatea asigură energizarea și valorificarea dimensiunilor caracteriale, a celor cognitive, a aptitudinilor speciale, așa cum arăta si E. Zazzo.
Temperamentul nu este un factor ce diferențiază indivizii creativi de cei mai puțin creativi, deci nu putem vorbi de existența uniu tip temperamental nepotrivit pentru creativitate, ci poate exista o adecvare după natura domeniului respectiv. Al. Roșca credea că temperamentul influiențează mai ales stilul activității creatoare, continuu sau în salturi, care poate influiența productivitatea și eficiența.( Al. Roșca, 1972).
Rezonanța intimă este un factor stilistic al personalității, ce reprezintă modul în care experiențele trăite se reflectă la nivel intelectual, și cele două categorii care pot exista sunt tipul centripedal, orientat spre propria interioritate, și tipul centrufugal, orientat spre mediul exterior.M. Bejat a considerat că persoanele înalt creative sunt, în general ambiegal orientate.
Factorii biologici.
În această categorie sunt luați în considerare patru tipuri de factori: eriditatea, vârsta, sexul și sănatatea mintală.
1.Ereditatea indică nivelul superior pâna la care se pot dezvolta potențiale creative înăscute, dar fără a garanta în mod obligatoriu, atingerea acestora. Argumentele științifice aduse în literatura de specialitate în favoarea susținerii importanței eredității sunt cele care vorbesc de copiii superior înzestrați din punct de vedere al unor aptitudini speciale și existența mai multor generații cu talente deosebite în cadrul aceleiași familii.(…)
2.Vârsta ca factor stimulator pentru creativitate a fost abordată în psihologie din perspectiva a două direcții principale:
– Creativitatea are un parcurs invers proporțional cu vârsta, datorită creșterii puterii de judecată, dezinteresul sistemului școlar față de creativitate, diminuarea plasticității, diminuarea motivației, scăderea puterii și rezistenței fizice, a acuității vizuale și a starii de sănătate, în general, această orientare pare să fie contrazisă de o serie de exemple din istoria culturii: Goethe a compus a doua parte din Faust la 82 de ani, Verdi a compus Falstaff la 80 de ani, Edison era inventator chiar și la 80 de ani, Gr. Moisil a creat lingvistica matematică la 70 de ani,C. Noica a scris principalele opere după 70 de ani. Aceste exemple demonstrează că menținerea performanțelor creative la vârste înaintate poate fi obținută prin preocupări susținute în direcția activității intelectuale, care presupun: participarea la grupuri eterogene ca vârstă, menținerea contactului cu specialități din domeniu, diminuarea obligațiilor administrative.
– Pe parcursul creativității pot fi distinse fluctuații. E. P. Torance prezintă următoarea evoluție a creativității: până la 9 ani se înregistrează o creștere, între 9 și 12 ani avem o stagnare, între 12 și 17 ani un puseu remarcabil, după care curba descrește treptat.
3.Sexul cel de-al treilea factor biologic, luat în considerare în analiza dinamicii factoriale a creativității, nu este un element de diferențiere în nivelul potențialelor creatoare.(…)
De multe ori, interesele fetelor creative sunt percepute de ceilalți ca fiind tipic masculine, iar băieșii supradotați pot avea interese pentru domenii considerate, în mod convențional ca fiind specific feminine.
4.Sănătatea mintală Autori cum sunt Platon, Cicero, Horațiu, vorbesc despre o relație existentă între genialitate și nebunie, dar înzestrarea și generalitatea nu pot fi explicate prin nebunie, ci putem vorbi, mai bine zis, de un nonconformism comportamental întâlnit la marii creatori. Percepția populară a relației genialitate-nebunie are la bază viziunea romantică a nebuniei, conform căreia nebunia este o modalitate diferită de a interpreta existența, diferită de cele tradiționale, conformiste.
C. Factorii sociali
În această categorie sunt incluse condițiile socio-economice și culturale și condițiile educative.
1.Condițiile socio-economice și culturale. Orice personalitate creatoare este influiențată de epoca, clasa, familia, grupurile cu care vine în contact și din care face parte. Astfel, potem vorbi de situație creativă și de climatul creativ care cuprinde totalitatea partcularităților ambientale, materiale și psihosociale, ce pot influiența creativitatea ( Munteanu).
2.Condiții educative.În această subcategorie sunt incluse influiențele exercitate de două instituții principale, familia și școala.
Familia își exercită influiența asupra copilului prin intermediul a trei poli principali: tatăl, ce acționează după principiul autorității, mama, după cel al afectivității și frații ce se supun principiului rivalității. Influiențele pe care le poate exercita familia sunt cele legate de foarmarea personalității, calitatea și valoarea fondului său cultural, formarea și afirmarea creativității.
Condițiile stimulative pentru creativitate pe care le poate crea familia sunt:
– condiții socio-economice de nivel mediu;
– nivel cel puțin mediu al fondului cultural al membrilor familiei;
– mărimea familiei este foarte importantă: competiția între frați poate fi stimulativă; copilul unic nu este întodeauna creativ; un numar prea mare de copii nu asigură influiențe educative corespunzătoare, deci nu este benefic pentru creativitate.
– printre primi născuți au fost înregistrați cei mai mulți creatori, întrucât ei beneficiază de un mare entuziasm educativ din partea părinților;
– integrarea copilului într-o instituție preșcolară asigură completarea fondului educațional oferit de familie.
Școala poate deveni un promotor al inițiativelor creative atunci cănd asigură condiții, cum sunt:
– democratizarea relației profesor-elev, prin participarea elevului pa procesul instructiv-educativ, proces care să fie interactiv;
– crearea unei atmosfere școlare între autoritarism și liber-arbitru;
– restructurare programelor școlare, atât pe orizontală, prin extinderea acelor discipline care stimulează în mod direct creativitatea ( literatura, muzica, desenul), dar și prin includerea unor discipline noi, cât și prin evitarea supraîncărcării, a excesului de informații;
includerea unor strategii creative și promovarea unor metode noi.
Factorii amintiți nu acționează separat ci în combinații diferite de la un individ la altul, ceea ce asigură obținerea performanțelor creative.” ( Gabriela Popescu – „ Psihologia creativității” – Editura Fundației România de Mâine , București, 2004).
Creația este favorizată de o atmosferă favorabilă, destinsă, bazată pe cooperare prin încurajarea schimbului de idei iar climatele rigide, tensionate o frânează.
În actul creator contează a se ține seama atât de prezența în sine a tuturor factorilor cât și de configuratia acestora în realizarea lui.
Un rol important în dezvoltarea și manifestarea creativității il au elementele potențiale de creativitate cum ar fi fluiența, expresivitatea, flexibilitatea găndirii, precum și caracteristicile temperamentale ale individului.
Funcția primordială a actului creator o reprezintă imaginația creatoare . M. Zlate spunea că „ imaginația este procesul de combinare și recombinare a datelordin experiența anterioară, în vederea dobândirii unor imagini noi, fără un corespondent în realitate sau în experiența noastră personală ( …), procesul de creație a noului în formă ideală”, „ mecanism restructurator, anticipativ și prefigurativ – inventiv” ( Zlate M. „ Iimaginație, în Psihologie” – Manual pentru licee de filologie-istorie și științele naturii, Editura Didactică și Pedagogică, Buc., 1976, p. 495).
„ La vârsta preșcolară imaginația este în plină dezvoltare datorită lărgirii experienței cognitive și însușirii unor procedee de combinare și recombinare. Deși nu se poate încă vorbi de o veritabilă, imaginație creatoare, al cărei produs este nou pentru societate, activitatea ludică, basmele, activitatea artistico-plastică oferă posibilitați multiple pentru dezvoltarea ei, implicit a creativității.” ( Rafailă, Elena – „ Educarea creativității la vârstă preșcolară” Editura Aramis, 2002,p.54)
-Funcția socială a creativității urmărește să determine modul de a realiza calitatea imediată a produsului creator dar și efectele optimizante ale acestuia
– Funcția psihologică a creativității folosește toate resursele existente la nivelul psihic uman pentru a realiza procesul de creație .
După J. Guillford creativitatea este în general un factor al gândirii divergente. În cadrul acestei gândirii divergente se disting mai mulți factorii : fluiditate, flexibilitate, originalitate.
Fluiditatea exprimă ușurința actualizării asociațiilor și desfășurarea ideiilor cu ușurință, aceasta implicându-se atât ăn gândirea reproductivă cât și în cea creatoare. Elementul opus al flexibilității fiind inerția sau rigiditatea gândirii.
Flexibilitatea este de două feluri : spontană sau adaptativă. În flexibilitatea spontană, subiectul este flexibil în mod spontan, având o sarcină care nu conține nimic care să-i sugereze sa fie flexibil. În flexibilitatea adaptativă se produce o modificare in abordarea sau interpretarea unei situații.
Originalitatea constă în capacitatea de a elabora idei, soluții ieșite din comun, neconvenționale.
În scopul investigării factorilor creativității s-au facut variate cercetări asupra copiilor de vârstă preșcolară, cercetându-se mai ales flexibilitatea plastică și verbală , fluiditatea copiilor. Metodele de investigare folosite au fost :
Analiza produselor ( desenul,povestirea după un șir de ilustrații, povestirile create după o jucarie).
In activitățile desfășurate cu copiii observând desenele preșcolarilor mici și constatăm că fluiditatea plastică cea mai înaltă se întâlnește în desenele având o temă liberă, iar indicii cei mai scăzuți figurează în desenele care au o temă sugerată.
În desenele cu elemente sugerate am constatat o flexibilitate mai mare, însă originalitatea este scăzută în desenul cu temă liberă.
Creșterea atât a flexibilității cât și a fluidității este relevată de proba „ figurii geometrice” . La preșcolarii mari se constată o ușoară creștere a flexibilității și fluidității copiilor. Din analiza poveștilor rezultă că fluiditatea și flexibilitatea verbală are o pondere mai mare ăn povestirile create, la preșcolarii mici iar la preșcolarii mari ponderea este mai mare în povestirile create după o jucărie.Din această cercetare reiese că la 3-4 ani preșcolarul are nevoie de un suport ilustrativ și intuitiv mai vast și mai variat, pe când la copilul de 5-6 ani libertatea acordată de adult este mai stimulativă ducând la amplificarea fluidității, flexibilității și originalității. Educația creativității la preșcolar presupune un ansamblu organizat de acțiuni educative. Astfel se educă capacitatea de anticipare și elaborare de idei, motivașia creativă și independența gândirii, spontaneitatea și receptivitatea față de probleme.
În urma cercetărilor efectuate de către diverși specialiști, creativitatea a fost abordată ca proces, ca produs, potențial și ca dimensiune structurală a personalității.
Creativitatea este un fenomen general uman, propiu fiecărui individ care are mai multe forme: creativitatea individuală și creativitatea de grup.
„ Cele două forme ale creativității, cea individuală și cea colectivă, sau de grup, nu pot fi considrate ca fiind total separate, întrucât fiecare colectiv este alcătuit dintr-un anumit număr de membrii, și în fiecare demers creativ al grupului este implicat potențialul creativ al fiecărui individ din grup. A. Munteanu evidențiază factorii care sunt comuni celor două forme ale creativității: două coordonate majore – aptitudini și atitudini.
Trei segmente: orientativ-motivațional, operațional-cognitiv, volițional-reglatoriu.
Adeptă a unei abordări sistemice, M. Roco stabilește trei planuri la care se poate structura creativitatea de grup, și anume:
1.Planul individual care cuprinde totalitatea aptitudinilor, atitudinilor și a pregătirii profesionale la nivelul fiecărui membru al grupului;
2.Planul interacțional care include două componente: cea profesională ( relații stabilite între membrii grupului în scopuri profesionale, de realizare a sarcinilor profesionale) și cea interpersonală ( ansamblul conduitelor membrilor ăn cadrul grupului);
3.Planul organizațional desemnează mărimea, structura , funcțiile grupului, sistemul de operare și personalitatea liderului ( A. Munteanu 1994)
Ca și în cazul creativității individuale, și pentru creativitatea de grup putem sublinia importanța unor motive și a unor atitudini creatoare cu importanță deosebită pentru nivelul creativității, pentru randamentul în muncă; astfel, printre motivele creatoare amintim autorealizarea, afirmarea profesională, obținerea unor satisfacții morale, pasiunea pentru o anumită profesie, interesul pentru respectarea normelor profesionale și interprofesionale, atracție față de nou; de asemenea atitudinile creatoare amintite pentru grup sunt : obiectivarea ideilor, receptivitatea față de nou, capacitatea de asumare a riscului.” ( Gabriela Popescu – „ Psihologia creativității” – Editura Fundației România de Mâine , București, 2007).
Creativitatea este considerată de catre unii cercetători ca fiind un atribut al fiecărui individ în parte structurată în proporții diferite. Ea „este o combinație de însușiri psihice care, în condiții favorabile, poate conduce la generarea unor produse noi și de valoare pentru societate” ( Manualul de psihologie clasa a X a)
Pentru a dezvolta creativtiate preșcolarilor nu este o sarcină ușoară însă poate deveni plăcută și ne aduce satisfacții nouă ca dascăli, ceea ce presupune să alocăm un timp mai mult planificării și evaluării rezultatelor copiilor, încrederea și curajul de a improviza ceva nou și necesar pentru producerea actului creator.
II.3. Specificul creativității la vârstă preșcolară.
Specificul creativității ca activitate a proceselor psihice constă în originalitatea care se manifestă prin diverse grade de noutate și se manifestă încă de timpuriu, de la vârsta preșcolară. Nivelul ce poate fi atins este cel al creativității expresive.Domeniile de activitate în care se poate manifesta creativitate pot fi numeroase cum ar fi: desen, modelaj, joc, comunicare, activități practice, colaj, pictură. Copilul poate creea lucruri originale, ceva nou prin desfășurarea acestor activități.
Copilul își manifestă potențialul creativ în unele activitățile cum sunt: jocul (activitate fundamentală), desenul și pictura (jocul cu liniile și culorile), limbajul (intercomunicare umană cu mijloacele limbii).
„ Este unanim recunoscută existența unui potențial creativ care se manifestă încă din copilărie, ba chiar se poate spune că orice individ este creator, mai ales în copilărie. La mulți oameni această funcție se atrofiază mai mult sau mai puțin rapid, în timp ce alții fac din aceasta scopul și sensul vieții lor.
Potențialul creativ al preșcolarului se manifestă în activitățile sale cotidiene: în joc ( activitate fundamentală),în desen și pictură ( activități care sunt pentru el, cel puțin inițial, un joc cu liniile și culorile) și în limbaj ( o activitate de intercomunicare umană realizată cu mijloacele limbii).
Cadrul cel mai important de manifestare dar și de stimulare a potențialului creativ este jocul, cu toate tipurile sale. Conduita creativă ludică este o premisă pentru viitorul comportament creativcare se va materializa în produse noi, originale, cu valoare socială ( nu numai individuală).
Deși este mai simplu ( alături de jocul imitativ), jocul de mânuire a obiectelor se îmbogățește treptat, copilul combină diferite mișcări și descoperă multiple utilizări ale obiectelor (jucăriilor)”. (Tatiana Tapalagă – “ Modalități de stimulare a creativității preșcolarilor”, Editura Rovimed Publisheres, 2009, p.41)
Stimularea și manifestarea potențialului creativ se realizează prin toate feluirile de jocuri: joc de construcții, joc de creație, jocuri didactice interdisciplinare, etc. Comportamentul creativ al preșcolarului se va vedea în produsele activității lui materializându-se în produse originale care au valoare socială.
Astfel, copilul imită și reproduce în jocurile de construcții acțiuni și situații de viață din lumea înconjurătoare. Atunci când reproduce obiecte sau fapte din mediul înconjurător copilul le face într-un mod simplificat datorită atât a gândirii sintetice cât și a deprinderilor motrice și practice deficitare. Totodată copilul adaugă elemente noi după cum dorește el fiind dominat și de latura emoțională. Copilul construiește un elicopter pe care îl poate amplasa pe un câmp imaginar, sau poate pune alături de acest obiect un animal sau un personaj de care a fost impresionat în urma unei povestiri audiate.
În alte jocuri, cum ar fi cele cu subiecte din viața cotodiană , copilul reproduce prin imitație diverse modele de comportament ale celor din jurul său, însă preferă să imite pe cele care sunt în acord cu preferințele și dorințele sale. Acțiunea de preluare a modelelor se va face spontan fără să fie impuse din exterior și fără constrângeri. Copilul folosește obiecte reale pentru a realiza rolurile asumate dându-le semnificații reale și caracteristice lui. La început acțiunile pe care le reproduce copilul sunt simplificate, pe parcurs ele vor fi combinate, îmbogățite cu tot ce a acumulat din experiența sa cognitivă. Așadar copilul care are rol de vânzător măsoară produsele pe care le are spre vânzare utilizând unele mijloace neconvenționale învățate la activitatea de matematică.
În jocul de creație existră o ficțiune originală și constructivă iar realitatea devine un criteriu de explorare, identificare și verificare. De exemplu, o fetiță care și-a asumat rolul de educatoare poate să-și corecteze colegii care nu s-au aliniat corect, unul după altul cu toate că ea nu a receptat această conduită verbală din partea educatoarei. Ea dorește de fapt să dea copiilor o anume libertate de mișcare care în viața reală îi este dată ei.
Modificări și combinări de replici sau adăugiri se întâlnesc și în jocurile de creație cu subiect din povești și basme. În funcție de trăirile sale copilul schimbă evoluția personajelor sau a relației acestuia cu celelalte personaje. Copilul este spontan și independent în această alegere a rolului asumat folosind o pantomimică socială dar și una personală. El se transpune într-o lume a tuturor posibilităților, o lume mirifică, știind că nu este așa dar așa vrea el să fie.
În cadrul jocului copilul își poate manifesta potențialul creativ deliberat, acest lucru datorându-se semnificției afectogene a unor persoane, relații cu acestea sau a obiectelor cu care vine în contact, exprimând trebuința de independență a preșcolarului și de autoexprimare a lui. Astfel, jocul preșcolarului devine un adevărat produs creator original în raport cu sine și cu ceilalți din jur. De asemenea, se observă că din funcția pe care o are jocul asupra copilului rezultă originalitatea acestuia rezolvând echilibrul afectiv, intelectual al eului confruntat cu realul.
„ Pregnantă la vârsta preșcolară este manifestarea potențialului creativ în desen și pictură, activități care au funcții importante în viața preșcolarului. Prin intermediul lor, copilul ajunge întâmplător la artă, își însușește instrumente de morfologie și sintaxă a artei, pe care apoi le va utiliza deliberat. Aceasta exprimă și stimulează potențialul creativ al preșcolarului. Prin desen și pictură preșcolarul asimilează realitatea la propriul eu, echilibrează și armonizează raporturile cu natura, cu ceilalți, cu el însuși. Prin limbajul liniilor, al culorilor, al semnelor grafice, desenul și pictura exprimă percepțiile, reprezentările, emoțiile, cunoștințele receptate din alte surse. Utilizând acest limbaj, copilul recreează un univers care l-a impresionat, se contopește cu acest univers. Desenul și pictura reprezintă rezonanța lumii în preșcolar și vibrațiile acestuia în lumea sa.” ( Tatiana Tapalagă – “ Modalități de stimulare a creativității preșcolarilor”, Editura Rovimed Publisheres, 2009, p. 42).
Preșcolarul transpune realitatea la propriul eu prin desen sau pictură, armonizând și echilibrând raporturile cu natura, cu el însuși sau cu ceilalți. Prin activitățile de desen și pictură preșcolarul își exprimă emoțiile, reprezentările, cunoștințele folosind limbajul culorilor, al liniilor și semnelor grafice. Astfel preșcolarul recreează și se contopește cu un univers reprezentat de un personaj, un animal sau un obiect de care a fost profund impresionat.Atât desenul cât și pictura reprezintă vibrația lumii în lumea sa de copil.
La vârsta de 3-4 ani desenul copilului este liniar și conține elemente compoziționale puține neorganizate iar flexibilitatea și fluiditateaau un grad redus de dezvoltare.. Dacă copilul de 3-4 ani colorează desenul neuniform și depășește limitele contururilor, copilul mai mare de 5-6 ani desenează mai conturat, elementele compoziționale sunt mai numeroase, organizate coerent în jurul temei alese sau a temei impuse. În desenele copilului putem distinge elemente ca: plantele, omul, animalele, casa, cerul, soarele. Aceste elemente simbolizează securitatea paternă sau maternă și reprezintă primele obiecte ale cunoașterii nemijlocite ale spațiului cognitiv. În ceea ce privește originalitatea pe lângă elementele obișnuite apar și elemente inedite datorate valorilor emoționale a elementelor desenate.
„Potențialul creativ se manifestă deși mai puțin pregnant, și în domeniul verbal.( ceea ce este explicabil, întrucât creația verbală impune stăpânirea limbii). Preșcolarul de 4-5 ani creează cuvinte după structura celor cunoscute, găsește cuvinte care să includă sunete sau silabe, substituie în propoziții anumite cuvinte cu sinonime și antonime, asociază în structuri neobișnuite cuvinte diferite. În general exprimarea în propoziții este săracă, stereotipă, dar sunt posibile și formulări neobișnuite , inedite ( „ cerul plângea”, fața bătrânului este brăzdată de „ ziduri”).
Literatura pentru copii ( basmul, povestirea) îl introduce într-o adevărată sărbătoare a limbajului, îl inițiază în viața colectivității, îl ajută să descopere și să înțeleagă legile elementare ale vieții sociale și, mai ales, să construiască un univers în care irealul devine real, imposibilul devine posibil. Prin intermediul poveștii, copilul se eliberează de egocentrism, întrucât se identifică în plan imaginar cu personajele în care găsește ceva din el însuși, și ceva din personaje, în el”.( Rafailă, Elena – „Educarea creativității la vârsta preșcolară” – Editura Aramis,2002).
„La 3-4 ani, repovestirile sale utilizează formulări steriotipe , automatisme verbale. Treptat demonstrează capacitatea de a exprima viziunea și atitudinea sa proprie care se îndepărtează de model. Dacă atitudinea adultului este permisivă, copilul introduce personaje noi ( de cele mai multe ori întâlnite în alte povești), modifică întâmplările, îmbogățește acțiunile, propune situații de prevenire a unor situații neplăcute”. ( Rafailă, Elena – „Educarea creativității la vârsta preșcolară” – Editura Aramis,2002).
„Povestirile create de el ( după modelul adultului, după imagini, cu ajutorul jucăriilor sau după propriul desen sunt scurte, fără divagatii, fără explicații întinse, oarecum incoerente ( o înlănțuire aproape inconștientă de imagini) dar uneori pot avea o „ savoare” deosebită. De cele mai multe ori se concentrează pe întâmplări umane pline de haz sau întâmplări cu animale. Sunt situații în care, prin povestirile create, proiectewază asupra personajelor propriile sale dorințe, preferințe, probleme. Un loc deosebit între modalitățile de manifestare a potențialului creativ îl are lectura după imagini. Tablourile reprezintă adevărate texte iconice pe care copilul învață să le „ citească” în mod creativ. Descifrarea conținutului lor nu se limitează numai la descrierea imaginilor ( realizabilă pentru „ dialog” între imagine și copil), ci devine chiar o autentică creație verbală. De cele mai multe ori, copiii își pun întrebări sau se completează unul pe celălalt”. ( Piaget, J., Inhelder, B., „ Psihologia copilului, Editura Codex, 2011).
„Toate aceste manifestări ale potențialului creativ sunt originale în raport cu experiența individuală, nu și cea socială, dar constituie premisă pentru viitoarele produse, veritabil creative.” ( Rafailă, Elena – „Educarea creativității la vârsta preșcolară” – Editura Aramis,2002).
Stimulându-le curiozitatea și învățându-i pe copii să observe natura, îi ajutăm pe aceștia a se exprima creativ și independent. Prin activitățile desfășurate la grădiniță copilul își dezvoltă abilitatea manuală și cea vizuală exersând capacitatea reprezentativă, imaginația, voința, perseverența. După vârsta de 4 ani desenul, pictura și chiar modelajul încep să-l intereseze pe copil în mod deosebit și să-l emoționeze profund. În realizarea lucrărilor de modelaj copiii redau subiecte proprii care conțin aspecte din realitatea înconjurătoare.
Copilul este un observator al realității care amestecă realul cu creația imaginației sale, aspect observat și în cadrul activitatilor practice. Activitățile practice îl atrag pe copil și îl pun într-o situație de dominare a însușirilor particulare ale materialelor, exercitând funcțiile creatoare ale copiilor. Preșcolarul își însușește repede tehnicile de lucru dintr-o activitate practică și o desfășoară liber. După ce și-au format deprinderea practică și după ce și-au însușit tehnicile de lucru din activitatea practică ( înșiruire, tăiere, îmbinare, înnodare, împletire, festonare, lipire, rupere ) preșcolarii sunt capabili să facă produse inedite și originale.
În concluzie putem spune că preșcolaritatea este un stadiu al dezvoltării umane care dispune de anumite caracteristici individuale și de vârstă iar cunoscând și respectând aceste caracteristici vom oferi eficiență stimulării creativității copilului. În acest fel percepția de sine a copilului devine mai amplă și mai cooerentă, sociabilitatea se dezvoltă mai mult, se concentrează interesele de cunoaștere, iar interactiunile cu adulții fundamentează aceste însușiri utile pentru creativitatea preșcolarului.
Atât educatoarea cât și părinții copiilor sunt responsabili pentru a stimuli mai bine creativitatea la vârstele timpurii prin trăirile afective pe care le transmit copiilor, prin motivatia pe care o stimulează, prin aprecieri sau încurajări. În mediul grădiniței creativitatea poate fi determinată prin modalități pedagogice concrete respectând în același timp particularitățile de vârstă ale copiilor dar și de nivelul de dezvoltare al preșcolarilor.
II.4. Stimularea creativității la preșcolar.
La vârsta preșcolară creativitatea copiilor se poate stimuli prin diverse căi și mijloace variate. Grădinița este un mediul favorabil dezvoltării și stimulării creativității copiilor. Datorită vastei sale curiozități, copilul este prin felul său de a fi un spirit creativ. Educatoarea are sarcina de a depista de timpuriu posibilitățile creative ale preșcolarilor și de a pune la dispoziția lor condiții optime de dezvoltare. În organizarea activităților de stimulare a creativității copiilor este nevoie de folosirea adecvată a unor procedee și metode specifice acesteia. Climatul psihosocial în care își desfășoară activitatea preșcolarul constituie un factor hotărâtor. Atmosfera în care se desfășoară activitatea didactică trebuie să fie caracterizată prin deschidere și prin asigurarea libertății de afirmare creativă, prin apreciere pozitivă, prin încurajare și promovare a actului de creație.
“ Procesul instructiv-educativ din grădiniță, prin conținuturile pe care le vehiculează, satisface și dezvoltă curiozitatea copilului, nevoia de investigație, de explicație, fiind prin aceasta un mijloc important de activare și dezvoltare a potențialului creative.
Organizarea interdisciplinară a conținuturilor, îmbinarea conținuturilor teoretice cu cele aplicate, a conținuturilor științifice cu cele artistice, permit realizarea unor conexiuni inedite, îmbogățirea experienței cognitive, formarea și transferarea structurilor operaționale și contribuie la valorificarea și sporirea potențialului creativ al preșcolarului.
Toate conținuturile prevăzute în Programa activităților instructive-educative în grădinița de copii au multiple valențe formative și contribuie la dezvoltarea creativității copiilor.
Un rol deosebit de important în stimularea potențialului creative al preșcolarului îl are strategia didactică interpretată ca mod de abordare de către educator a activității instructive-educative, ca mod de combinare și organizare optimă a metodelor și mijloacelor didactice, a formelor de organizare a atenției în vederea realizării obiectivelor propuse. Stimularea potențialului creativ al preșcolarului impune utilizarea unor strategii neprescrise care pun accentul pe antrenarea autentică și plenară a copilului. Formative, din acest punct de vedere, sunt strategiile euristice care-l implică pe preșcolar în activitatea de descoperire, de rezolvare de probleme, de investigare a realității. La fel de importante sunt și strategiile creative care pun accent pe spontaneitate, originalitate, gândire laterală, divergent, analoagă.
Deși mai puțin formative, în raport cu creativitatea, metodele expozitive nu pot fi excluse. Descrierea, povestirea, explicația sunt absolute indispensabile. Se impune, însă, optimizarea lor prin permanenta adecvare a comunicării didactice la experiența lingvistică și cognitivă a preșcolarului, problematizarea comunicării ( prin introducerea unor întrebări problem, a interogației și invocației retorice, a dialogului), utilizarea mijloacelor didactice, intuitive, ca support pentru gândirea concretă…
Discuția în grup favorizează găsirea unor modalități rezolutive, capacitatea de comunicare, interacțiunile, cooperarea, atitudinea pozitivă față de comunicare, respectul față de valorile emise de ceilalți, dezvoltă capacitatea de observație, de argumentare, încurajează tendința de afirmare. Este foarte important ca educatoarea să-l obișnuiască pe copil să formuleze răspunsuri adecvate, să completeze răspunsul elaborate de colegi și mai ales să formuleze el însuși întrebări, întrucât întrebarea este un act de meditație, de reflecție.
Problematizarea constituie mecanismul și cadrul optim pentru stimularea potențialului creative. Această metodă ajută preșcolarul să identifice și să formulize probleme, să analizeze date, să identifice relațiile dintre date, să descopere calea rezolutivă, să anticipeze soluții, să valorifice experiența sa cognitivă.
Observarea cu formele ei ( spontană și neorganizată, dirijată din exterior, enumerativă și descriptivă, organizată și sistematică) îl instrumentează pe copil cu spiritual de observație, capacitatea de descoperire și definire a problemelor, capacitatea apreciativă și predictivă. Conduita interogativă față de realitate, îmbinarea intuiției senzoriale cu intuiția intelectuală, curiozitatea, comunicarea cu sine și cu realitatea se formează și se dezvoltă prin această metodă. Este o pregătire pentru actul creator și anume pentru etapa preparării. Cunoștințele la care ajunge copilul prin observare sunt încărcate acțional și afectiv și de aceea sunt mult mai stabile.
Experimentul, metodă centrată pe învățarea prin acțiune, prin experiența trăită direct este de asemenea important pentru educarea creativității copilului. În cadrul experimentului de aplicare copilul valorifică în practică cunoștințele însușite și sesizate prin propriile acțiuni, noi cunoștințe. Acest tip de experiment generează un activism mintal și acțional deosebit de intens, copilul descrie și interpretează date, formulează probleme, descoperă relații, emite ipoteze, anticipează consecințe, experimentează.
Evaluarea, component important a procesului instructiv-educativ, oferă educatoarei informații despre cunoștințele de care dispune copilul, despre modul în care utilizează aceste cunoștințe în rezolvarea sarcinilor în care îl implică, despre capacitățile pe care le are și nu în ultimă instanță despre potențialul creativ.
Prin modul în care evaluează, prin criteriile pe care le folosește și le comunică preșcolarilor, educatoarea cultivă capacitatea de autoapreciere. Cerințele și criteriile ei vor devein în timp, prin interiorizare , cerințe și criteria interne ale copilului.
Aprecierea educatoarei influiențează imaginea de sine a copilului. Aprecierile positive repetate contribuie la formarea imaginii de sine positive care va deveni un factor declanșator și mobilizator al proceselor de autoexprimare, de autodepășire.
Modul de apreciere al educatoarei influiențează conduita emotivă a copilului. Dacă educatoarea apreciază pozitiv răspunsurile originale, neobișnuite, conduit participativă, spontaneitatea, exprimarea liberă a propriilor opini, asociațiile de idei, copilul tinde să repete aceste conduit. Dacă educatoarea rămâne indiferentă, conduita participativă și, cu atât mai mult cea creativă, se inhibă, copilul se demoralizează, se diminuează mai ales flexibilitatea și originalitatea.
Conduita cadrului didactic este foarte important în stimularea manifestărilor creative. Educatoarea trebuie să cunoască, pe cât posibil, specificul potențialului creative al fiecărui copil, să înlăture blocajele subiective, să încurajeze spontaneitatea și originalitatea. Datorită atitudinii aprobatoare a educatoarei, copilul va ști că este bine să fie creativ.” (Tatiana Tapalagă – “ Modalități de stimulare a creativității preșcolarilor”, Ed. Rovimed Publisheres, 2009, p. 49-53).
Cultivarea spiritului de creație al preșcolarului depinde și de capacitatea educatoarei de a crea o atmosferă adecvata procesului de învățământ. Educatoarea este mijlocitoarea dintre mediul înconjurător și copilul dornic de cunoaștere. Eficiența actului creator constă și în priceperea educatoarei de a organiza în mod judicious activitatea preșcolarilor, de a subordona toate mijloacele didactice obiectivelor urmărite în activitate.
Desfășurarea activităților didactice curricular și extracurriculare permite intr-o oarecare măsură manifestarea creativității de grup și a unor relații cu orientare creativă, în care cadrul didactic își poate afirma spiritual novator, creativitatea didactică dar în același timp atrăgând și pe micii preșcolari.
Prin activitățile extracurriculare se urmărește să se lărgească și să se adâncească sfera de informație, se cultivă interesul pentru diverse ramuri ale științei și orientează copiii spre activități utile care să contribuie la formarea personalității lor.
Pentru realizarea acestor activități trebuie ca educatoarea să procure din timp materialul necesar, să aborde creativ temele necesare și să aibă dragoste pentru copiii cu care lucrează.
Educatoarea trebuie să creeze un mediu favorabil dezvoltării gândirii copiilor și îmbogățirii acesteia prin reprezentări diverse și să dispună de capacitatea de a întelegere pe copii.Ea poate să le stimuleze creativitate prin diverse activități bazate pe diverse strategii cu accent pe originalitate, spontaneitate și gândire divergentă. Este necesar ca educastoarea să folosesscă adecvat diferite metode sau procedee care să antreneze și să stimuleze creativitatea copiilor.
Cadrul adecvat de stimulare a potențialului creativ îl reprezintă jocul sub diferitele sale forme deoarece el pătrunde în sufletul copilului. În activitățile desfășurarte noi am introdus pe lângă alte materiale și jucării care să stimuleze creativitatea și imaginația copiilor. Este necesar ca în procesul instructiv-educativ organizat în instituția preșcolară să se desfățoare în cadrul activităților pe domenii experiențiale cât mai multe jocuri și exerciții creative.
Prin diverse strategii interactive de învățare se stimulează participarea preșcolarului la activitate și îl ajută pe acesta să lucreze în echipă, socializându-se cu grupul.
În procesul de învățare creativitatea joacă un rol esențial și de aceea specialiștii sunt de părere că ea trebuie stimulată de la o vârstă cât mai fragedă a copilului.Părerea unor cercetători din domeniul psihologiei ne arată că stimularea creativității copiilor mici se poate face numai într-un mediu creativ, utilizând o progamă creativă și metode didactice de tip creativ. Sarcina educatoarei este de a găsi mijloacele cele mai eficiente care să ducă la stimularea potențialului creativ al fiecărui preșcolar.Stimularea creativității în gradiniță presupune creearea unui mediu adecvat, interactiv și dinamic.
La vârsta preșcolară se întâlnește în cadrul jocurilor desfășurate de copii o adevărată explozie a procesului de imaginație. Imaginația copiilor este stimulată nu numai de joc dar și de activitățile pe domenii experiențiale și cele la liberă alegere.
Un rol foarte important îl joacă în stimularea creativității copiilor și mediul familial. Familia copilului trebuie să-i permită acestuia să vada obiectele din mediul înconjurător, să le pipăie, să audă ce se întâmplă in jurul lui.
„Copilul, care-și manifestă permanent mirarea și surpriza, încercând să surprindă ineditul lumii, neinfluiențat încă de educația rutinieră, este considerat prototipul creativității. Teama față de orice deviere de la normă ( convenție, tradiție) sau conformismul social are ca efect dispariția originalității, fiind capcana în care eșuiază creativitatea multor indivizi.
Preșcolarii creativi se diferențiază de obicei de restul grupului prin diferite comportamente specifice și, dacă li se permite acest lucru, își dezvoltă în mod liber creativitatea. Ei sunt foarte curioși, vin cu soluții neobișnuite, cu idei originale, au inițiativă și un spirit de observație foarte bine dezvoltat, văd conexiuni între elemente aparent fără nici o legătură, pun întrebări adecvate, caută alternative și explorează noi posibilități, manipulează și controlează simultan mai multe idei, învață rapid și ușor, au o memorie bună, un vocabular foarte bine dezvoltat, găsesc căi neobișnuite pentru soluționarea problemelor, au o imaginație vie și o capacitate deosebită de a compune povești.” ( „ Revista Învățământului Preșcolar” – Nr. 1-2/2008)
„ Creativitatea preșcolarului este o creativitate expresivă manifestată în mimică, pantomimică, desen și, de cele mai multe ori, în joc, dar uneori și una procesuală ( manifestată în activitățile de repovestire, povestire creată, activități matematice).
Preșcolarul dispune de un potențial creativ care integrează experiența cognitivă, mecanisme informațional-operaționale declanșate și susținute în trebuințele de cunoaștere, ae autoexprimare, de independență, de atitudine cognitivă, potențial creativ care începe să se evidențieze.
Produsele preșcolarului exprimă, printre altele, nevoile, dorințele, trăirile sale afective care au stat la baza combinărilor creative, dar și specificul și nivelul de dezvoltare al potențilalului creativ. Pentru aceasta este nevoie de acțiuni continue și organizate, de stimulare și acțiune. Nu orice activitate de învățare permite activarea și îmbogățirea potențialui creativ, ci numai învățarea activă bazată pe problematizare, descoperire, explorare. Trăirile afective plăcute, pozitive declanșate de utilizarea de către adult a motivației afective, de aprobările verbale și nonverbale stimulează conduita creativă a preșcolarului și devin motive creative.
Materialele didactice bogate și atractive, indicațiile verbale, descrierile adultului amplifică manifestările creative ale copilului în joc, în desen, în povestirea creată. Strategiile de educare utilizate în activitățile de învățare și de joc favorizează dezvoltarea potențialui creativ.” („Revista Învățământului Preșcolar” – 3-4/2008)
„ Cercetarea desfășurată demonstrează, printre altele, că între trebuința de cunoaștere și potențialul creativ există o relație de determinare : satisfacerea trebuinței de cunoaștere permite activarea și dezvoltarea potențialului creativ. Procesul instructiv-educativ din gradiniță, prin conținuturile pe care le vehiculează, satisface și dezvoltă curiozitatea copilului, nevoia de investigție, de explicație. De aceea , considerăm conținutul procesului instructiv-educativ ca fiind un mijloc important de activare și dezvoltare a potențialui creativ.
Organizarea interdisciplinară a conținuturilor ( programa precizează temele care sunt abordate în grădiniță în cadrul activităților și domenilor de activitate), îmbinarea conținuturilor teoretice cu cele aplicative, a conținuturilor științifice cu cele artistice, permit realizarea unor conexiuni inedite, îmbogățirea experienței cognitive, formarea și transferul structurilor operaționale. Subliniem că nici un conținut nu conduce prin el însuși la valorificarea și sporirea potențialului creativ al preșcolarului. Strategia didactică adoptată de educatoare ( metodele și mijloacele didactice, formele de grupare, modalitățile de evaluare, modalitățile de motivare) creează premisa valorificării conținutului în această direcție. Toate conținuturile au multiple valențe formative, dar noi le evidențiem în primul rând pe cele specifice activităților de educare a limbajului, ale activității matematice, educației plastice.
Mai mult decât alte activități, activitățile incluse în domeniul „ educație estetică” ( educația plastică și educația muzicală) constituie cadrul și mijlocul cel mai generos de activare și stimulare a potențialului creativ. Am prezentat deja ideea unor creatologi, conform căreia educarea creativității în domeniul artistic este primordială. Arta îl pregătește pe copil să trăiască în frumusețe, în armonie, să recepteze frumosul și să vibreze în fața lui. Cuvintele, sunetele, gesturile formele plastice, culorile sunt mijloace de exprimare, de exteriorizare a dorințelor, așteptărilor, relațiilor cu ceilalți, a problemelor. Mijloacele artei devin pentru copil unelte autentice de rezolvare curajoasă și cu știință a problemelor de echilibrare, de armonizare, de modelare a spațiului în care trăiește și se joacă, de automodelare.
Stimularea potențialului creativ al preșcolarului impune utilizarea unor strategii neprescrise care pun accentul pe antrenarea autentică și plenară a copilului. Formative, din acest punct de vedere, sunt strategiile euristice care-l implică pe preșcolar în activitatea de descoperire, de rezolvare de probleme, de investigare a realității. La fel de importante sunt și strategiile creative care pun accent pe spontaneitate , originalitate, gândire latentă, divergentă, analogică.
Datorită specificului proceselor cognitive și voinței ( care se constituie abia acum prin relații dinamice între comanda adultului și subordonarea copilului) preșcolarul are nevoie de îndrumare, control, ajutor. El nu poate încă să-și asume riscul învățării prin încercare și eroare. Sunt activități care impun dirijarea copilului. De aceea, la această vârstă sunt necesare strategii semieuristice și semialgoritmice. După logica gândirii domină strategiile inductive, inductiv-deductive și analoage.
Stimularea gândirii (convergentă, divergentă, laterală, analogică) a imaginației, dezvoltarea vectorilor creativi ( trebuința de cunoaștere, trebuința de autoexprimare, trebuința de independență și autoafirmare, aspirațiile înalte, motivația intrisecă și cea cognitivă, capacitatea emoțională) impun folosirea dominantă a metodelor bazate pe problematizare, pe acțiunea reală și fictivă, pe explorare.
Mijloacele didactice intuitive, mijloacele tehnice, audiovizuale, noile tehnologii educaționale sprijină și mobilizează activitatea preșcolarului, declanșează și mențin atenția, generează intense stări motivațional-afective favorabile învățării. Alternarea adecvată a activității frontale cu activitatea pe microgrupuri și cu cea independentă, individualizată și diferențiată formează receptivitatea față de comunicarea interpersonală, față de valorile exprimate de ceilalți, favorizează asociațiile de idei, analogiile.
Evaluarea, componentă importantă a procesului instructiv-educativ, oferă educatoarei informații despre cunoștințele de care dispune copilul, despre modul în care utilizează aceste cunoștințe în rezolvarea sarcinilor în care îl implică, despre capacitățile pe care le are și nu în ultimă instanță despre potențialul creativ.
Integrarea permanentă a actului evaluativ în activități îl obișnuiește pe copil cu efortul, îi educă capacitatea de efort, îi formează calități de voință care îl vor susține în viitoarele demersuri emotive: perseverență, spontaneitate, independență.
Prin modul în care evaluează, prin criteriile pe care le folosește și le comunică preșcolarilor, educatoarea cultivă capacitatea de autoapreciere. Cerințele și criteriile ei vor deveni în timp, prin interiorizare, cerințe și criterii interne ale copilului.
Aprecierea educatoarei influiențează imaginea de sine a copilului. Aprecierile pozitive repetate contribuie la formarea imaginii de sine pozitive care va deveni un factor declanșator și mobilizator al proceselor de autoexprimare, de autodepășire.
Utilizarea permanentă a evaluării, implicarea copiilor în sarcini pe care trebuie să le rezolve și întărirea pozitivă sau negativă a modului de rezolvare îl familiarizează cu atitudinea evaluativă a celor cu care va relaționa mai târziu ( grup de lucru, grup de prieteni, societate în general).
Modul de apreciere al educatoarei influiențează conduita emotivă a copilului, strategia abordării situațiilor în care este implicat. Dacă educatoarea apreciază pozitiv răspunsurile originale, neobișnuite, conduita participativă, spontaneitatea, exprimarea liberă a propriilor opinii, asociațiiloe de idei, copilul tinde să repete aceste conduite. Dacă educatoarea rămâne indiferentă, conduita participativă și, cu atât mai mult cea creativă, se inhibă, copilul se demobilizează, se diminuiază mai ales flexibilitatea și originalitatea.
Aprecierea educatoarei generează în copil stări afective care se asociază stărilor declanșate de însuși activitatea pe care o desfășoară, de sarcinile pe care le realizează.
Aprecierile pozitive determină stările afective pozitive, tonifiante, care îl mobilizează pe copil în rezolvarea sarcinilor. Prin aglutinare, prin fenomene complexe de condiționare și generalizare ele conduc spre sentimentul succesului, spre sentimente intelectuale. Stările afective trăite pe parcursul activității determinate de activitatea însăși, de atitudinea educatoarei, se condensează prin repetare și devin motive incitative, creative.
Conduita cadrului didactic este și ea foarte importantă în stimularea manifestărilor creative. Educatoarea trebuie să cunoască, pe cât e posibil, specificul potențialului creativ al fiecărui copil, să înlăture blocajele subiective, să încurajeze spontaneitatea și originalitatea. Datorită atitudinii aprobatoare a educatoarei, copilul va ști că i se cere să fie creativ. El încetează să mai fie creativ, atunci când mediul nu reacționează la manifestările sale creative. ( Rafailă, Elena – „ Educarea creativității la vârstă preșcolară” – Editura Aramis, 2002)
Părerea mea este că pentru a stimula creativitatea educatoarea trebuie să permită copiilor să-și exprime părerile lor, să arate copiilor că ideile lor sunt valoroase și să le aprecieze ideile originale, să nu critice pe copii, să-i stimuleze să aleagă dintre mai multe soluții pe cea mai convenabilă, să respecte spontaneitatea copilului, să-l obișnuiască să lucreze în echipă, favorizând un climat permisiv.
Un loc important în dezvoltarea și stimularea creativității îl ocupa desfășurarea activitățiulor artistico-plastice și practice. Aceste activități didactice sunt un mijloc de exprimare a imaginației copilului și de dinamizare. În reprezentările plastice ale preșcolarului intervine imaginația.
Preșcolarii realizează lucrării originale practice, creative cu pricepere și migală fiind îndrumați cu atenție de educatoare. În realizarea acestor lucrări copii folosesc variate materiale și diverse tehnici. Hârtia creponată și glasată tăiată, mototolită sau pliată, frunzele și semințele, plante presate, paiele de grâu orez, chibriturile , aluatul de cocă, bețișoarele, firele de ață, ghinde, coji de ouă și multe alte materiale în activitățile practice iau forme diverse și interesante alcătuind tablouri și planșe artistice sau colaje cu efect plastic care dau armonie și farmec spațiului din grădiniță.
În general copiii de vârstă preșcolară îndrăgesc și sunt atrași de activitățile artistico-plastice și practice deoarece prin intermediul acestor activități utilizează forme simple de muncă individuală sau în echipă, dezvoltând capacitățile intelectuale și fizice ale copiilor. Prin desfășurarea activităților practice și plastice cunoștințele și deprinderile însușite în alte activități didactice sunt aplicate în practică, ajutând preșcolarii să le consolideze și aprofundeze mai bine.
Procesele psihice ale copiilor cum ar fi percepțiile, spiritul de observație , reprezentările, memoria, atenția, imaginația și gândirea, se dezvoltă treptat ducând la stabilirea unor însușiri de personalitate : încredere în propriile posibilități, spirit de inițiativă, plăcerea de a lucra în echipă, creativitate.
In activitațile artistico-plastice și practice desfășurate cu preșcolarii se pot utiliza diferite tehnici de lucru cum ar fi:
tehnica dactilopicturii;
tehnica colajului;
tehnica firului de ață;
tehnica petei de cerneală;
tehnica ștampilării;
tehnica jetului de aer – suflării;
tehnica desenului cu lumânarea;
tehnica colajului și bricolajului;
tehnica culorilor umede;
tehnica suprapunerii;
tehnica desenului cu tempera, acuarelă, pic, cretă, creioane cerate, carioca;
tehnica modelajului;
tehnica stropirii cu pastă de dinți;
tehnica desenării cu bețișorul;
tehnica ruperii hârtiei pe contur;
tehnica lipirii;
tehnica ansamblării;
tehnica decupării după contur;
tehnica mototolirii hârtiei creponate;
tehnica țeserii cu benzi de hârtie;
tehnica quilling;
tehnica origami;
tehnica tangram.
Prin folosirea variată a acestor tehnici de lucru preșcolarii au avut posibilitatea de a comunica prin diferite mijloace propriile sentimente și idei. Încercăm să dezvoltăm copiilor dorința de a creea ceva inedit prin diversitatea metodelor folosite în activitatea didactică. Copiii s-au familiarizat cu tehnicile de lucru utilizate, și – au marit curiozitatea iar activitățile plastice și practice au căpătat un caracter creativ și atractiv.
În cadrul desfășurării activităților didactice cu copiii observăm că atunci când aceștia pictează sau colorează, când folosesc lipiciul sau plastilina, hârtia sau culoarea, copiiilor li se formează îndemânarea, răbdarea și simțul estetic, trăsături care le vor forma și dezvolta personalitatea.
II.4.1. Sporirea creativității copiilor prin activitațile artistico-plastice.
„ Activitatea plastică din grădiniță prin conținuturile pe care le utilizează, satisface și dezvoltă curiozitatea copilului, nevoia de descoperire și exprimare cu ajutorul elementelor de limbaj plastic.
Mai mult decât alte activități, cea plastică constituie cadrul și mijlocul cel mai larg de activare ți stimulare a potențialului creativ. Culorile, formele plastice și liniile sunt mijloacele de exprimare și de exteriorizare a problemelor preșcolarului. Prin artă se dezvoltă sensibilitatea senzorială, dar și cea comportamentală. Sensibilitatea artistică se construiește pe baza afectivității, intuiției și fanteziei, în funcție de priceperea metodică a educatoarei.
Personalitatea copilului și implicit sensibilitatea lui artistică este rezultanta acțiunii conjugate a factorilor ereditari, de mediu și de educație. De aceea educatoarea trebuie să conștientizeze că limbajul plastic este cel mai apropiat preșcolarului și să nu ceară să reproducă până la identificarea elementelor din natură.
Acțiunile educative desfășurate ăn vederea stimulării și dezvoltării potențialului creativ în activitățile de educație plastică au următoarele obiective:
– îmbogățirea reprezentărilor despre forma și culoarea obiectelor din natură;
– formarea unor deprinderi de lucru cu ajutorul materialelor specifice artei plastice;
– dezvoltarea capacităților de exprimare cu ajutorul elementelor de limbaj plastic;
– dezvoltarea imaginației reproductive și a imaginației anticipative;
– cultivarea spiritului de observație, a percepțiilor vizuale, a sensibilității artistice precum și a imaginașiei creatoare;
– utilizarea principalelor elemente ale limbajului plastic ( punct, linie, culoare) pentru a exprima plastic subiecte simple;
– recunoașterea și denumirea culorilor.
Creativitatea didactică, în funcție de particularitățile de vârstă ale copilului și de specificul educației plastice duce la descoperirea și dezvoltarea potențialului creativ al acestuia.
În general, predispozițiile artistice la vârstă preșcolară sunt:
– simțul culorii ( asocierea culorilor prezentate cu cele din mediul înconjurător sau cu cele utilizate de copil în lucrarea proprie, precum și interesul de a obține noi nuanțe prin amestecuri de culori);
– simțul formei care se manifestă prin interesul de a observa cu ușurință forma din natură precum și prin exprimarea cu ajutorul unor forme din imaginație;
– simțul ritmului se exprimă prin respingerea uniformității și utilizarea ritmului liniilor, al culorilor într-un mod propriu care reflectă ritmul demersurilor psihice;
– simțul spațiului se manifestă prin încercasrea copilului de a organiza suprafața de lucru într-un mod echilibrat.
Experiența didactică a arătat că încă de la vârsta preșcolară copilul are un fond creativ și că acesta se poate dezvolta prin întrepătrunderea și interacționarea unor condiții cum ar fi:
– climatul de creativitate în care educatoarea stimulează curiozitatea copiilor și curajul de a utiliza sau combina culorile, prin crearea unei atmosfere de activitate liberă sau de colaborare prin realizarea unor lucrării colective, precum și prin aprecieri pozitive prin rezultatele obținute;
– dobândirea unor cunoștințe privind elementele limbajului plastic și a tehnicilor de lucru la activitățile de desen, pictură sau modelaj.
– dezvoltarea gândirii artistice plastice începând cu grupa mijlocie când copii sunt îndrumați să gândească în imagini antrenând : afectivitatea, memoria vizuală, senzașiile și percepțiile.
Gândirea artistică, plastică acționează mai mult în emoțional și presupune curaj, încercări, libertate în exprimare, încurajare, informație și exercițiu.
Creativitatea ca dimensiune a personalității copilului presupune următoarele funcții:
-fluiditatea care presupune o mobilitate a gândirii copiilor ( începând cu preșcolaritatea) în utilizarea numărului de culori și de forme plastice ( fluiditatea presupune bogăția, ușurința și rapiditatea asociațiilor de imagini sau idei iar pentru a determina această calitate a copilului se cere acestuia să găsească cât mai multe forme și culori ale unui obiect);
-flexibilitatea se manifestă printr-o modalitate spontană de a asocia culori și forme la tema prezentată de educatoare, presupune modificarea rapidă a mersului gândirii, atunci când educatoarea, de exemplu, propune copiilor să găsească și alte nuanțe prin combinații de culori sau să redea și alte forme ( copaci, flori, obiecte);
-originalitatea care presupune noutate, imaginație, inventivitate se manifestă încă de la vârsta preșcolară.
În urma unor experimente realizate la diferite nivele de vârstă s-a constatat că preșcolarii prezintă o fluiditate mai mare în lucrările cu temă dată și cu elemente sugerate în compoziție, flexibilitatea este mai mare în lucrările cu elemente sugerate și originalitatea este mai vizibilă în lucrările cu teme libere.
Funcțiile creativității se amplifică odată cu lărgirea experienței cognitive, cu transformările în planul gândirii, al percepției, al reprezentării și cu consolidarea funcțiilor memoriei”. (Simona Indreica – „ Educație plastică și metodică” – Reprografia Universității „ Transilvania” din Brașov, Ministerul Educației și Cercetării , Proiectul pentru Învățământul Rural – P.I.P.P. – „Educația plastică și didactica educației plastice în învățământul primar și preșcolar” – Maria Cristea 2007, p. 58-59).
Manifestarea potențialului de creativitate prin activitățile artistico-plastice din grădiniță dau posibilitate preșcolarilor să își valorifice interesele pentru un anumit domeniu. Copilul este inițiat sub îndrumarea educatoarei să stăpânească unele elemente de limbaj plastic, dezvoltându-și spiritul de observație și a imaginației, potrivit particularităților de vârstă și de temperament. Dezvoltarea creativității presupune implicarea factorilor intelectuali ale acesteia; originalitatea, flexibilitatea, fluiditatea, intuiția, sensibilitatea, care vor determina un comportament creativ imaginativ. Conduita creativă a copilului se poate clădi prin folosirea elementelor de limbaj plastic cum ar fi: linia, punctul, formele spontane, care îmbinate prin variate tehnici de lucru dau o anumită nuanță artistică.
Utilizarea unor tehnici variate în activitățile artistico-plastice îi determină pe copii să fie creativi și curioși in a descoperi mediul înconjurător.
„ Prin utilizarea diversificată a tehnicilor de lucru în activitățile plastice, copiii își dezvoltă capacitatea de exprimare, având astfel posibilitatea de a comunica cu ajutorul elementelor de limbaj plastic, propriile idei trăiri și sentimente.
Prin lucrările obținute la desen sau pictură, educatoarea primește informații despre nivelul de dezvoltare fizică, psihică și socială al copilului în vederea stabilirii unor strategii eficiente de instruire și educare, adaptate la potențialul fiecăruia. Astfel, putem spune că lucrările de desen, pictură și modelaj constituie adevărate fișe de psihodiagnoză.
Diversificarea tehnicilor de lucru dă posibilitatea educatoarei să utilizeze în desfășurarea activităților plastice, jocul ca metodă didactică.
Jocul, ca activitate principală, la preșcolari, îndeplinește funcții formative esențiale:
incită curiozitatea și structurează interesele preșcolarilor;
extinde aria relațiilor psihomatice interpersonale.
Comunicarea cu ajutorul elementelor plastice prin joc, presupune utilizarea unei game largi de tehnici de lucru pentru ca preșcolarul să fie pus ăn situația de a alege materialele și culorile ăn funcție de preferințele lui. Lucrările obținute sunt dovada că viața lor interioară este bogată, că uneori intențiile lor depășesc posibilitățile de care dispun, dar și că încep să-și însușească informațiile primare și tehnicile de lucru. În general tehnicile de lucru sunt deenumite în funcție de materialele utilizate. Acestea sunt:
– tehnica acuarelei – acuarela se fluidizează cu apa, se utilizează pe hârtie umedă sau uscată obținându-se pete transparente sau luminoase;
– tehnica temperei și guașei – aceste vopsele sunt opace și dense, ele se deschid sau se închid numai în combinașie cu alb sau negru;
– ehnica colajului – procedeu de obținere a unei forme sau compoziții plastice cu ajutorul unor diverse materiale ( hârtie colorată, textile, etc. ), tăiate sau rupte;
– tehnica decolajului – procedeu prin care efectele expresive se obțin prin dezlipirea, prin ruperea fragmentară a unor materiale suprapuse și lipite în prealabil pe suport de hârtie, lemn, carton, etc.;
– tehnica monotipiei presupune mai multe procedee:
Acoperirea suportului de lucru ( sticlă, metal, lemn, linoleum) cu tempera sau guașa, se desenează apoi prin zgâriere cu un vârf de creion, băț sau alt instrument de lucru, formele propuse. Deasupra se așează o coală de hârtie care se presează cu un alt suport tare. Se ridică cu grijă hârtia care va avea imprimate formele desenate prin zgâriere.
Peste suportul acoperit cu tempera sau guașa ( strat mai gros), se așează o coală de hârtie albă sau colorată, apoi se desenează pe ea compoziția plastică propusă, prin apăsare cu un instrument cu vârf.
Pe un suport tare se desenează cu pensula forme plastice simple, cu una sau mai multe culori. Peste desen se așează o coală de hârtie și se presează cu un alt suport tare.
Se îndoaie o foaie de hârtie, în interior se așează culori ușor fluidizate, se presează ușor cu palma dirijând în același timp culoarea spre margini, apoi se întinde foaia și se observă că s-au obținut forme spontane care se pot prelucra pentru a sugera diferite elemente ( flori, fluturi, forme fantastice etc.).
– tehnica amprentei – se pot folosi frunze de diferite forme sau mărimi care se colorează pe dos în culori diferite, se așează cu suprafața colorată pe o coală de hârtie și se presează cu mâna, se ridică frunzele obținându-se o compoziție plastică.
– tehnica ștampilei – ștampila se confecționează din diferite materiale ( plastilină, gumă, cartof, plută) care se taie pentru a obține o suprafață netedă. Pe ea se desenează o formă simplă. Materialul din jur se decupează pentru a rămâne forma respectivă în relief, se colorează și se imprimă în mod repetat pe o coală de hârtie obținându-se o compoziție plastică.
– dactilopictura ( pictura cu degetele) este cel mai utilizat procedeu la grupa mică și mijlocie;
– tehnica modelajului – se realizează prelucrarea unor materiale maleabile ( lut, plastilină, cocă din făină și aracet) cu ajutorul palmelor, degetelor sau a unor instrumente speciale numite eboșoare. Se pot obține forme în relief așezate orizontal sau vertical.
Programa activităților plastice propune obiective de referință care o ajută pe educatoare să își planifice realizarea unor tehnici de lucru noi în desen, pictură și modelaj care să ajute dezvoltarea creativității la preșcolari.” ( Simona Indreica – „ Educație plastică și metodică” – Reprografia Universității „ Transilvania” din Brașov, Ministerul Educației și Cercetării , Proiectul pentru Învățământul Rural – P.I.P.P. – „Educația plastică și didactica educației plastice în învățământul primar și preșcolar” – Maria Cristea 2007, p.62-63)
Creativitatea copiilor de vârstă preșcolară este într-un stadiu incipient de aceea mâzgălitura copilului mic reprezintă o primă formă de exprimare grafică. Dacă pentru adulți această reprezentare a copilului nu înseamnă nimic, pentru copil are un înțeles. Treptat preșcolarii incearcă să redea imagini sau obiecte respectând realitatea înconjurătoare.Prin desenul lor ei încearcă să intre în relație cu alte persoane prin comunicare utilizând desenul în grup. Atât prin desen cât și prin pictură copilul își poate exprima trăirile sufletești, sentimentele și își descoperă propia identitate. Desenul, ca și pictura , reprezintă un joc, un mijloc de a comunica al copilului cu adultul.
Hârtia, culorile, cariocile sau creta pot stimula preșcolarul să povestească întâmplări, scene din propria viață prin desenele sale. Imaginille din povestire desenate de copil exprimă clar trăirile sale sufletești, emoțiile sale.
Prin activitățile artistico-plastice desfășurate cu copiii am căutat să dezvolt acestora gustul pentru frumos, pentru artă și pentru dezvoltarea personalității lor. Copiii trebuie ajutați să cunoască elemente ale limbajului plastic cum ar fi ; punctul, culoarea, linia, forma.
Un alt mijloc de realizare a activităților artistico-plastice este modelajul, o activitate plăcută și importantă pentru copiii preșcolari. Această activitate de modelaj ajută la dezvoltarea musculaturii fine a mâinii copilului, la dezvoltarea și formarea unor deprinderi creative.
„ Modelajul este deosebit de atrăgător, pentru că, pe lângă simțul văzului, este antrenat și cel tactil, însă lutul, principalul material adecvat acestei tehnici, nu prea este la îndemâna oricui. Lutul pentru modelaj nu înseamnă orice bucată de pământ; în plus, trebuie depozitat și menținut umed. În schimb, plastilina este un material ușor de procurat, de depozitat, de întreținut, dar și de modelat, iar lucrările pot fi foarte frumoase, chiar dacă au dimensiuni liliputane. Din păcate , acest material este folosit doar la grădinițe și, de multe ori, cu scop extra artistic: dezvoltarea mușchilor mici ai mâinii și coordonarea armonioasă a degetelor cu gândirea, stimularea voinței și a afectivității față de obiectele care trebue modelate. De aceea, odată realizate aceste deziderate, se renunță la modelajulo în plastilină. În plus, lucrările realizate se pot deteriora ușor.
Încă de la primul contact cu plastilina, e necesar ca preșcolarii – căci despre ei e vorba în primul rând – să învețe însușirile ei. În primul rând, prin frământare, plastilina devine moale și se modelează ușor, se poate rupe și lipi, se poate refolosi; dacă este frământată prea mult sau dacă se încălzește în mâini sau la o sursă de căldură, se lipește de mâini sau de planșetă, devine prea moale pentru a se realiza forme în spațiu, așa cum sunt, de exemplu, pomiii. În schimb, pentru fixarea formelor pe un suport, acestea pot fi încălzite ușor la bază ( locul de contact).” ( Ion Pirnog – „Ghid metodic de educație plastică. De la grădiniță la liceu” – Editura Compania, București, 2007).
La grădiniță copii învață să utilizeze corect culorile, să le recunoască, să facă nuanțe din amestecul mai multor culori învățând doar din practică. Pentru redarea unei case, batistuțe, fereastră copilul va reprezenta pătratul iar acoperișul unei case sau un brăduț va fi reprezentat prin triunghi.
De fiecare dată se încearecă sensibilizarea copilului pentru frumos, pentru artă, încurajarea lui, dezvoltarea potențialul său creativ.
Copiii au creat lucrari originale și frumoase în diverse activități plastice având diverse teme; „ Culorile toamnei”, „ Omul de zăpadă”, „ Copac înflorit” ( dactilopictură), „ Câmp cu maci”, „Ploaia”, „ Fire de iarbă” ( Tehnica suflării cu paiul), „Flori de rimăvară” ( tehnica ștampilării), și altele.
Educația artistico-plastică are o cotribuție majoră în dezvoltarea cognitivă și crează un cadru favorabil în care preșcolarii își descoperă latura interioară a personalității. Un rol important pentru stimularea potențialului creativ al preșcolarului îl ocupă motivația, cadrul în care se desfășoară activitatea plastică dar și atmosfera în care se desfășoară activitatea respectivă. Atmosfera de lucru trebuie să fie destinsă, pe fond muzical liniștitor iar tonul și atitudinea educatoarei trebuie să fie blândă și plină de tact.
De-a lungul activității didactice educatoarele au folosit diverse tehnici de lucru pe care le voi descrie mai pe larg.
O tehnică de bază folosită mai des este dactilopictura prin care copilul învață să exprime trăirile interioare. Degetele copilului sunt ca niște stampile cu amprente diferite, care prin aplicare pe hârtie dau un tablou reușit. Pentru copii este distractiv iar ceea ce rămâne pe hârtie poate reprezenta o operă de artă originală, o creație proprie a copilului care va fi satisfăcut.
Dactilopictura este tehnica pe care o putem folosi la grădiniță chiar și la copiii de grupă mică, dar este o tehnică care poate fi îndrăgită chiar și de copiii grupelor mari.
O activitate atractivă realizată cu copiii grupei mici a fost activitatea cu tema: „ Casa noastră” . Inainte de a trece la lucrarea propriu- zisă am făcut cu copiii o mică drumeție prin carierul din jurul grădiniței și am observat blocurile, grădinile și străzile. În urma observării am purtat o discuție cu copiii apoi le am sugerat să picteze și ei cu degețelele o casa un pom.prin această tehnică am urmărit dezvoltarea mușchilor mici ai mâinii și dezvoltarea sensibilității cromatice a copilului.
O alta tehnică pe care folosită la activitățile artistico-plastice este tehnica acuarelei. Această tehnică presupune colorarea în umed a suprafeței de lucru prin întiderea culorii dizolvate în apă, procedeul se realizează cu ajutorul pensulei. Prin amestecul a 2-3 culori în cantități diferite se pot obține nuanțele. Asfel realizăm teme precum; „ Măr și pară”, „ Vază cu flori”, „ Chip de copil”, „ Copacii toamna”, „Câmp cu maci”, etc.
Tehnica picturii cu palma se realizează prin ungerea palmei copilului cu un strat de acuarelă mai concentrată și apăsând-o pe suprafața de lucru, pe hârtie, s-a obținut o pată care a sugerat un model oarecare care dacă am completat-o cu ajutorul pensulei s-au obținut diferite imagini.
Tehnica plierii hârtiei o utilizăm în activități cum ar fi : „ Curcubeul”, „ Floricica”, „ Fluturașul meu”, etc. Această tehnică s-a realizat astfel: peste petele de culoare puse cu o pensulă mai groasă pe o jumătate de hârtie pe care am pliat-o apoi și am presat-o bine obținând astfel două forme identice.
În realizarea activităților având ca temă : „ Câmp cu maci”, „ Steluțe pe cer”, „ Ariciul Ghimpișor”, „ Focuri de artificii”, „ Raze de soare” s-a pictat cu o pensulă sau burete pete mici de culoare pe hârtie apoi cu ajutorul unui pai am suflat peste picături iar culoarea s-a întins pe hârtie.
Tehnica picturii cu firul de ață constă în punerea unei cantități mici de culoare în mijlocul foi de hârtie apoi copilul folosind un fir de ață a eliminat vopseaua realizând un desen prin tragerea firului după ce a fost așezat într-o anumită formă peste pata de culoare. Exemple de teme: „ Vârtejuri”, „ Forme diferite” etc.
Tehnica desenului cu lumânarea o folosim în activități având ca temă : „ Peisaj de toamnă”, Plecarea berzelor”, „ Flori, fluturi și gâze”, „ Tablou de iarnă”, și altele. Cu lumânări decorative copiii au desenat pe foaia de bloc diferite forme apoi au pictat toată suprafața hârtiei cu acuarelă de diferite culori. Pe suprafata conturată cu lumânarea desenul apare alb sau mai deschis la culoare decât culoarea desenului intreg care este mai accentuată.
O alta tehnică utilizată la activitățile plastice a fost tehnica stampilării. Ștampila se realizează dintr-un cartof pe care îl tăiem pentru a realiza o suprafață plată apoi pe partea netedă desenăm o figură pe care am decupat-o pe contur cu o lamă sau un cuțit mic. Se pune culoare pe forma realizată prin decuparea cu lama și o aplicăm în mod repetat peste hârtie pentru a imprima imaginea dorită. Astfel se pot realiza cu copiii următoarele teme: „ Buchetul primăverii”, „ Tapet pentru camera păpușii”, „ Cover de frunze”, etc.
În tehnica modelajului realizat în cadrul activităților artistico-plastice copiii utilizează cel mai des plastilina întrucât aceasta își păstrează plasticitatea și din ea se pot face multe lucruri mărunte. La activitățile desfășurate se va urmări pregătirea materialele de lucru: planșe curate și plastilină încălzită în pralabil și frământată făcută cocoloașe pe care am împărțit-o copiilor.
Prin modelaj li se dezvoltă copiilor gândirea spațială cu o influiență favorabilă personalității copilului pe plan fizic, intelectual, afectiv și estetic.
Prin tehnica modelajului copii au învățat că se poate „colora” și cu plastilină. Plastilina are propietăți de a căpăta forme diverse prin lipire , apăsare, alungire, strângere, rulare în palmă sau pe plașetă prin mișcări circulatorii diverse de aplatizare, de alungire. Temele au fost alese de mine sau au fost realizate din imaginația copiilor. Stiind că nu la toți copii se dezvoltă percepția formei am desenat pe plăcuțe mici de lemn diverse forme de case, flori, mingii, baloane, forme geometrice, soare, stele, copaci, apoi le am cerut copiilor să ia bucăți mici de plastilină colorată și să o întindă uniform fără ca să depășească conturul formei desenate. Rezultatul este uimitor obținându-se lucrări care de la distanță nu par a fi „colorate” cu plastilină. După ce au deprins această tehnică le am dat posibilitatea copiilor să se desfățoare liber și să creeze din propria lor imaginație diverse lucrări. Am realizat împreună cu copii lucrări cu teme variate cum ar fi: „ Arlechinul”, „ Floricele pentru mama”, „ Culorile primăverii”, „ Curcubeul”, „ Pasările se întorc”, „ Casa lui Mos Crăciun” și multe altele.
Tehnica picturii pe sticlă este o tehnică utilizată mai des la grupele mari. În cadrul activității cu tema : „Peisaj de primăvară” s-a realizat un desen pe hârtie cu elemente și aspecte de primăvară, peste care așezăm sticla, apoi transpunem desenul cu marker negru. Cu o pensulă moale și cu tempera diluată acoperim elementele lucrării desenate ( soarele cu galben, florile cu roșu, cu albastru norii, etc.). Culorile folosite de copii au fost armonioase, atrăgătoare și plăcute. Pictura pe sticlă a dezvoltat atenția copiilor, gândirea creativă, imaginația, spiritul de echipă și le-a format deprinderile de a lucra îngrijit. Vom ține cont și de faptul că imaginea pictată a tabloului apare pe spatele sticlei, inversată față de ce am desenat în model.
Un alt mijloc de realizare a activităților artistico-plastice este desenul pe coli de hârtie albe sau colorate. Dorind să acționeze cu creionul, cu culorile sau cariocile copilul trasează linii orizontale sau verticale fără să aibă o temă dinainte stabilită. Desenul are ca scop pregătirea copilului pentru scris, pentru dezvoltarea gustului estetic și pentru dezvoltarea spiritului de ordine și acuratețe. La început copilul mic se joacă cu creioanele pe hârtie imitând activitatea adultului apoi el capătă deprinderi de desen cu creionul și crează lucruri noi. În desenele preșcolarilor întâlnim anumite dimensiuni ale creativității cum ar fi: flexibilitatea, originalitatea , fluiditatea. Realitatea înconjurătoare este redată în desenele copiilor cu multă fantezie și splendoare. Am observat că copiii îndrăgesc mult această activitate și solicită să deseneze chiar și în afara cerințelor activităților impuse de programă.
O altă tehnică folosită in activitatea cu copiii a fost tehnica mixtă în creioane colorate și carioca. Cariocile sunt foarte îndrăgite de toți copiii mici deoarece ele au culori vii, intense iar acestora le place mult să deseneze și să coloreze cu ele. Astfel, copiii au realizat lucrării ca: „ Felicitări pentru mama”, „ Casa și grădina mea”, „ Orașul meu”, „ Primăvara în grădina de flori”, etc. Tehnica aceasta au mai folosit-o copiii și în decorarea cu elmentele grafice învățate a unor obiecte cum sunt: costumul popular, ulciorul, rochița păpușii, farfurioara păpușii și multe alte obiecte . Prin folosirea culorilor în combinație cu cariocile desenul copiilor dă notă de armonie și veselie.
Tehnica desenului pe calculator este in ultimul timp mai des utilizată de copii încă de la vârste cât mai mici. Copiii folosesc sub forma unui joc cât mai multe programe de desen și grafică pe calculator realizând desene în cât mai multe culorii.
Noi, educatoarele îi putem ajuta pe copii să se exprime creator și independent învățându-i pe copii să încerce să redea natura prin anumite modele pe baza observațiilor făcute de ei în mediul înconjurător stimulând astfel curiozitatea lor, putând să se exprime la fel de bine ca și prin limbaj.
II.4.2 Particularități de valorificare a creativității prin activitățile practice.
„ Când Mihai Eminescu vorbea de „ estetica vieții”, vorbea de frumusețea vieții și de acțiunea omenească, făcând referire la valorile artistice oferite de originala și nelimitata lume a creației prin manifestările estetice existente în procesul și rezultatele muncii omului, prin perceperea frumosului din natură și viața socială.
Creativitatea este condiția de bază a artei, a atitudinii estetice și constituie totodată obiectivul fundamental al procesului educațional necesar în toate domeniile de activitate.
În grădiniță, educatoarea folosește acele demersuri didactice care ajută copilul să se cunoască mai bine, să se înțeleagă pe sine, să-și cultive potențialul și aptitudinile în relație cu ceilalți prin lucrări colective, machete realizate la grupă cum ar fi: „ Toamnă, toamnă harnică”, „ Poveste de iarnă”, „ Livada înflorită” și „ Delta Dunării”.
De asemenea, o mare contribuție în cultivarea creativității copiilor, încă de la vârsta preșcolară, folosind ocazii și situații speciale pentru sensibilizarea copiilor, antrenând acele potențiale creative ale copiilor care duc la multe realizări artistice originale, individuale sau colective, o au lucrările copiilor realizate pentru portofolii, albume și expoziții realizate în grădiniță, dar și participarea la concursuri pe plan interjudețean, național și internațional.
Există o permanentă interdisciplinaritate în activitatea din grădiniță, între activitățile practice, artistico-plastice și cele din domeniul știință, seea ce permite copiilor să perceapă mediul înconjurător, să-și exprime emoțiile și sentimentele, visurile și speranțele, care se realizează în cadrul activităților extrașcolare prin vizite, plimbări, excursii, proiecte și parteneriate educaționale.
Prin aplicarea unui program coerent și cursiv de exersare a capacității creatoare a copilului pe tot parcursul preșcolarității este stimulat potențialul și disponibilitatea lui creativă, care reflectă în realizarea unor lucrări practice deosebite, materializându-se prin obținerea unor diplome și premii importante.
Pentru a se dezvolta și manifesta creativ, copilul are nevoie de libertate de exprimare, de îndrumare, de încurajare, dar și de implicarea adultului în activitățile sale, deoarece absența acestuia, atât fizică, cât și prin sugestii sau aprecieri poate diminua conduita creativă a copilului.
Utilizarea motivațiilor pozitive și afective pe care i le oferă educatoarea, intenționat sau spontan, prin modele de acțiune sau prin exemple din natură, amplifică manifestările creative ale copilului preșcolar”. ( „ Zâmbet de copil” – Revista Grădiniței cu Program Prelungit Nr. 17 Tulcea, Nr. 4/Mai 2012, p. 27-28).
La vârsta preșcolară activitățile practice ocupă un loc important alături de alte activități constituind un cadru generos de activare și dezvoltare a potențialului creativ al copilului. Prin aceste activități copilul își exprimă propriile sentimente și nevoia de a reda o imagine într-un stil artistic. Educatoarea are rolul de a sensibiliza copilul în fața frumosului din natură. Activitățile practice au un caracter practic aplicativ care permite imbinarea muncii intelectuale cu cea fizică iar copilul capătă îndemânare și pricepere. Cunoștințele copiilor despre mediul înconjurător se aprofundează mai bine prin abilitățile practice desfășurate în grădiniță
În cadrul activităților practice copiii au posibilitatea de a cunoște însușirile unor materiale precum : hârtia, pânza, lipiciul, cartonul, materialele din natură și multe altele și își propun să facă ceva din ele după un model sau după propria lor imaginație. După ce vor observa modelul și părțile lui componente antrenându-și procesul de gândire sinteză copiii vor ansambla cele observate realizând lucrarea practică.
În lucrarea cu tema „ Locuința mea” preșcolarii s-au familiarizat cu părtile componente ale locuinței lor. Ei au realizat părțile componente ale locuinței din figuri geomerice consolidându-și cunoștințele cu privitr la aceasta.
Cunoștințele însușite la alte activități didactice desfășurate cu copiii se pot verifica, fixa și sistematiza prin procesul prin procesul de desfășurare a abilităților practice.
Pentru a reda un obiect observat în mediul înconjurător copilul, este pus în situația de a face o serie de mișcări care cu timpul capătă precizie și îndemânare. Ei sunt învățați ce către educatoare să înșire, să taie, să coasă, să sufileze, să combine materiale din natură, să lipească semințe, bețișoare, chibrituri. Aceste mișcări sunt făcute cu ajutorul mâinilor care pe parcurs vor căpăta îndemânare și dibăcie prin multe exersări. Prin exercițiile făcute organizat copiilor li se stimulează activitatea analitico-sintetică a scoarței cerebrale, astfel acestia elimină mișcările inutile făcute involuntar. Treptat se vor dezvolta și mușchi mici ai mâini copilului care vor duce la perfecționarea și suplețea mișcărilor acestora.
Activitățile practice îi impresionează pe copii prin materialele pe care le folosesc, prin varietatera culorilor folosite , prin diferitele forme pe care le utilizează. Copiii vor analiza forma , culoarea, mărimea modelului pe care vor trebui să-l reproducă.
In cadrul activităților de abilități practice copiii creează lucrări pe diferite teme pe care apoi le expun la panou pentru a fi văzute și de părinți. Aceste lucrări practice contribuie și la înfrumusețarea săli de grupă mărind interesul preșcolarilor pentru frumos.
În cadrul abilităților practice am urmărit să ating obiectivele acestei activități conform noului curriculum pentru învățământ preșcolar precum :
„ – să cunoască și să utilizeze unelte simple de lucru pentru realizarea unei activități practice;
– să cunoască diferite materiale de lucru din natură sau sintetice;
– să efectueze operații simple de lucru cu materiale din natură și sintetice;
– să identifice, să proiecteze și să găsească cât mai multe soluții pentru realizarea temei propuse în cadrul activităților practice;
– să se raporteze la mediul apropiat, contribuind la îmbogățirea acestuia prin lucrări personale;
– să-și formeze deprinderi practice și gospodărești;” ( Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului – Curriculum pentru învățământ preșcolar – 2008)
În cadrul activităților practice copiii vor acumula cunoștințe noi și vor exersa deprinderi și priceperi care le vor fi de folos pe viitor. Prin varietatea tehnicilor folosite și a diverselor materiale folosite dar și prin atenta îndrumare a educatoarei, preșcolarii creează cu dibăcie și migală lucrări practice interesante și originale.
Încă de la fragedă vârstă copiii au tendința să mototolească hârtia, să taie, să o rupă ăn bucătele apoi să o lipească după bunul lor plac sau după cum le este sugerat de câtre altcineva din preajma lor. Pe parcursul înaintării în vârstă a copiilor deprinderile se amplifică și se complică prin lipire, indoire, bobinare, etc. Toate materialele folosite de către copii capată viață și produc plăcere copiilor dezvoltându-le găndirea, imaginația și creativitate.
În cadrul activităților practice putem folosi materialele din natură cum ar fi : frunze, castane, ghindă, flori presate, seminte, conuri de brad, paie, pănuși de porumb, etc. Copiii au strâns aceste materiale din natură în urma unor plimbări desfășurate la activitățile liber alese sau la domeniul științe. Acest lucru a însemnat pentru copii o intensă analiză și selecție a materialelor. În natură ei s-au simțit bine și au fost activi, fiecărui obiect gasit dându-i o utilizare. De exemplu, analizând frunzele uscate ale castanului copiii și-au închipuit ca fiind rochița unei păpuși sau creasta unui cocoș.
Din experiența noastră proprie observăm că copiilor le place foarte mult să deseneze , să picteze , să modeleze și să coloreze dar cel mai mult ei îndrăgesc activitățile practice deoarece le stârnesc curiozitatea și le pun la încercare îndemânarea.Indiferent ce temă le propun copiii sunt atrași de actrivitățile practice desfășurate. Cu cât este mai variat materialul folosit în activitatea practică cu atât preșcolarii sunt mai curioși și mai încântați de activitate.
În planificarea și realizarea unei teme practice se va ține cont de particularitățile de vârstă ale preșcolarilor, de capacitatea lor de înțelegere și de puterea lor de muncă cât și de volumul de cunoștințe asimilate la activitățile din grădiniță.
De-a lungul activității didactice cu copiii educatoarele caută să le formeze acestora deprinderi și tehnici practice cum ar fi: mototolire ( hârtie, deșeuri textile), rupere, lipire, rulare, răsucire, bobinare, îndoire, înșirare, confecționare, festonare, etc. Permanent am stimulat creativitatea și imaginația copiilor punându-le la dispoziție diverse materiale sintetice și din natură sau chiar colecționate de ei. Copiii au avut posibilitatea să creeze diverse jucări din materiale naturale cum ar fi: frunze uscate, flori presate, ghinde, castane, semințe, pene, pietricele, paie, și multe altele. Astfel au realizat lucrări interesante și frumoase pe teme diverse precum: „ Covor de frunze uscate”, „ Coș cu flori”, „ Copac înflorit”, „ Puisorul”, „ Inimioare pentru mama”, „ Oul năzdrăvan”, „ Felicităre de Paște” și altele.
O latură importantă a activității practice este munca în echipă unde copiii au prilejul de a coopera între ei și pot avea libertastea să-și aleagă tehnicile de lucru și materialele preferate.
Stimularea creativității prin activitățile practice cu material din natură dă posibilitatea dezvoltării aptitudinilor și înclinațiilor posibilitatea copiilor. Lucrările lor trebuie să fie cât mai originale și pline de farmec, să-i satisfacă pe copii și să fie încântați pe produsul muncii lor.
În grădinița de copii preșcolarul poate să-și manifeste activitatea nu numai la activitățile practice obligatorii care sunt conduse de educatoare și au sarcini și obiective dinaite stabilite, ci și în cadrul activităților liber alese unde copilul poate să realizeze diferite obiecte din propria lui imaginație, la alegere folosind tehnicile învățate la activitățile practice comune. Cu acest prilej educatoarea va pune la îndemâna copiilor în cadrul centrului de interes „Artă” variate materiale sintetice, refolosibile sau din natură din care aceștia vor realiza lucrări practice. Pentru a fi mai atractivă activitatea și a stârni interesul copiilor le am cerut sprijinul prin a procura diverse materiale precum: materiale sintetice: hârtie glace, hârtie creponată, capace de sticlă, fire de ață, sârmă, dopuri, polistiren expandat, baloane, globulețe sparte, paste făinoase, mărgele, dar și materiale din natură: flori, conuri de brad, frunze, crenguțe, chibrite, paie, pietricele, pene, și altele. Pentru a procura aceste materiale noi am organizat cu preșcolarii diverse acțiuni extrașcolare sub formă de drumeții și excursii, vizite unde copiii au intrat în contact cu mediul înconjurător și au observat natura în toată splendoarea ei.
Rolul important al educatoarei în desfășurarea activității practice este de apreciere pozitivă a copiilor, de încurajare a produselor creativității lor. Copiii pot fi încurajați și stimulați verbal prin evaluări verbale de apreciere de tipul „ Foarte bine” sau recompensați prin stimulente de tipul „ Zâmbărici”. Preșcolarii sunt mândri de lucrările lor și le place să se simtă utili în activitatea lor. Familiarizarea copiilor cu unele tehnici și metode noi oferă activităților practice un caracter creativ și atractiv și le mărește curiozitatea de a descoperi ceva nou.
Activitățile practice îmbogățesc viața afectivă a copiilor, aceștia trăiesc momente de încredere în forțele proprii și sentimente de entuziasm și bucurie atunci când realizează un lucru frumos. Prin dirijarea metodică a activității manuale și prin trezirea interesului pentru frumos exercitând simțurile proprii ale copiilor dar și a inteligenței prin activitățile practice desfășurate la grădiniță se urmărește dezvoltarea capacităților creative ale preșcolarilor.
Desfășurarea activităților practice au un rol important și în educarea simțului de curățenie și al ordinii. Materialul folosit la activitate este aranjat și prezentat într-o ordine anume stabilită, la fel și operațiunile de execuție se succed tot într-o ordine dinainte stabilită, astfel copilul își poate desfășura activitatea organizat.
De asemenea activitățile practice contribuie și la îmbogățirea vieții afective a copiilor. Aceștia constată că în urma efortului pe care l-au depus au ajuns la rezultatul dorit ceea ce îi satisface în deplină măsură. Sentimentul de bucurie pe care copilul îl încearcă în momentul realizării lucrării contribuie la educarea dragostei pentru muncă, dar și la încrederea în propriile forțe.
De multe ori preșcolarii folosesc în jocurile lor de creație obiecte confecționate de ei la activitățile practice, precum: avioane și mașini confecționate cu materiale din natură, dopuri de diferite marimi, diverse jucarii din materiale refolosibile , etc.
În activitatea cu copiii educatoarele observă că acestora le place să facă cât mai multe lucruri interesante din propria lor imaginație . Așadar, prezentăm copiilor doar materialul de lucru solicitându-i pe aceștia să-și imagineze diferite obiecte realizabile. Copiii au avut variate idei originale. De exemplu, dintr-o nucă unii au realizat o buburuză, altii o ciupercă, o bărcuță și alte obiecte interesante iar dintr-un ou căruia i s-a golit conținutul au putut realiza un cap de clovn, un cap de păpușă, un glob, etc. Cu ocazia sărbătorilor de iarnă copiii au confecționat diverse podoabe de Crăciun pentru aranjarea sălii de grupă și pentru împodobirea bradului. De „Ziua Mamei” copiii au avut ocazia de a oferi mamelor felicitări și mărțișoare originale și inedite confecționate din materiale naturale. La Paște confecționăm împreună cu copiii variate lucrări: ouă încondeiate, felicitări, tablouri cu puisori și iepurași. La finalul activităților s-au organizat expoziții în grădiniță unde au fost afișate cele mai frumoase lucrări ale copiilor.
În concluzie, putem spune că prin aceste activități practice se dezvoltă și se formează latura perceptivă a copiilor cât și sentimentele artistice și estetice , gustul pentru frumos îmbinând utilul cu plăcutul.
CAPITOLUL III
Program de stimulare a creativității la preșcolari
prin activitățile artistico-plastice și practice
Scopul programului: Stimularea potențialului creativ al preșcolarului prin activitățile artistico-plastice și activitățile practice desfășurate în cadrul procesului instructiv-educativ din grădiniță.
Obiectivele programului:
Încurajarea manifestărilor preșcolarilor caracterizate prin rezultate originale;
Dezvoltarea capacităților creative ale copiilor prin intermediul anumitor activități didactice organizate în procesul instructiv-educativ;
Implementarea unor tehnici variate și metode moderne, interactive cu scopul de a stimula creativitatea preșcolarilor;
Stimularea creativității preșcolarilor prin diverse strategii cu caracter permisiv.
Durata programului: 12 luni – anul școlar 2014-2015
Frecvența activităților: săptămânal
Grup țintă: preșcolari
ACTIVITATEA NR. 1
Titlul activității: „ În vacanță la mare” desen și pictură
Obiectivele activității:
O1 – Relatarea unor impresii trăite pe perioada vacanței de vară;
O2 – Folosirea de tehnici de pictură variate;
O3 – Obținerea unor efecte plastice specifice picturii;
O4 – Dezvoltarea spontaneității și imaginației creatoare.
Metode și procedee: explicația, demonstrația, conversația, exercițiul
Materiale didactice: pensule, acuarele, coli, creioane, pahare cu apă, ilustrații
Durata activității: 30’
Descrierea activității:
În cadrul acestei activități copiii vor reda un aspect dintr-o zi petrecută de ei la mare pe perioada vacanței de vară. După intuirea materialului existent pe măsuțele lor și după comunicarea temei, copiii vor începe să deseneze elemente specifice temei pe care apoi le vor picta corespunzător. Fiecare copil va desena după propria sa imaginație fără suport sugestiv. Astfel copiii vor reda prin desen și pictură propriile lor emoții și trăiri sufletești în urma evenimentelor petrecute în vacanță. Pentru a stimula imaginația lor creatoare și pentru crearea unei atmosfere destinse ei vor desena ascultând muzică liniștitoare.
La final lucrările vor fi evaluate și se va descoperi elementele de noutate și originalitate din analiza produselor copiilor.
ACTIVITATEA NR. 2
Titlul activității: „ În lumea basmelor”
Obiectivele activității:
O1 – Ilustrarea aspectelor din poveștile cunoscute, utilizând tehnici de pictură cunoscute ;
O2 – Utilizarea de elemente specifice ale limbajului plastic;
O3 – Formarea capacităților de a îndrăgi arta și frumusețea ei;
O4 – Stimularea imaginației creatoare;
O5 – Cultivarea sensibilitatea și gustul pentru frumos.
Metode și procedee: conversația, explicația, exercițiul, turul galeriei
Material didactic: planșe, coli de carton, pensule, acuarele, creioane colorate, carioci
Durata activității: 45 minute
Descrierea activității:
Cu materialele existente pe măsuțe copiii vor desfășura activitatea artistico-plastică „ În lumea basmelor” pentru a organiza o expoziție unde vor fi puse cele mai frumoase lucrări create de ei. Fiecare copil va reda scene dintr-o poveste sau personaje din poveste așa cum vede el .Elementele care vor compune scena din poveste vor fi dispuse pe toată suprafața spațiului plastic. Noutatea va aparea atunci când copiii vor atașa imaginii din lucrare și alte elemente create de el. Copiii vor fi flexibili în gândire și vor crea lucruri interesante. Personajele vor prinde viată prin desenul copiilor. Se va urmări originalitatea lucrărilor copiilor și se vor analiza acele lucrări care au un anume grad de noutate. ( Castelul din povești este redat de un copil ca un bloc cu multe etaje, vrăjitoarea din poveste va zbura pe o rachetă, etc).
ACTIVITATEA NR. 3
Titlul activității: „ Ziua Națională a României”- realizare blazom
Obiectivele activității:
O1 – Dezvoltarea abilităților de comunicare și de cooperare;
O2 – Identificarea caracteristicile temei propuse sub formă simbolică prin imagini;
O3 – Realizarea unei sarcini comune într-un timp dat, într-o atmosferă de cooperare și de relaxare;
O4 – Crearea unor anumite desene și lucrări practice din diferite materiale pentru a reprezenta tema propusă;
O5 – Dezvoltarea gândirii creative.
Metode și procedee: explicația, conversația, demonstrația, exercițiul, învățarea prin descoperire
Material didactic: panou pentru blazom, linguri de lemn, carton colorat, lipici, hârtie glace, hârtie creponată, coli de scris, culori, pensule, creioane acuarele, imagini.
Durata activității: 15’
Descrierea activității:
Această tehnică se va utiliza atât la grupele de nivel I dar și la grupele mari unde copii pot fi împărțiți în grupe de câte 4-5 copii. Acest blazom va fi mai puțin complex și cu un singur grup de copii deoarece copii sunt prea mici pentru a înțelege semnificația istorică a evenimentului. Copiii vor realiza blazomul prin lipirea sau prinderea unor lucrări plastice și practice făcute de ei în cadrul activităților libere sau a celor experiențiale referitoare la tema săptămânii.Astfel, copiii vor lipi pe panoul pentru blazom diverse lucrări realizate de ei cum ar fi: harta României pictată pe carton, păpuși din linguri de lemn îmbrăcate în costume naționale făcute din hârtie sau din resturi de materiale textile, obiecte de artizanat confecționate de copiii din materiale refolosibile. De asemenea, tehnica blazomului va fi utilizată și în cadrul altor teme cum ar fi: „ Te iubesc mami” ( blazom reprezentat de un romb), „ Blazomul legumelor de toamnă” ( blazom reprezentat de un coș) și altele. ( vezi Anexa 1, poza1,2)
ACTIVITATEA NR. 4
Titlul activității: „ A venit Primăvara” – lucrare practică- aplicație și pictură
Obiectivele activității:
O1 – Consolidarea cunoștințele dobândite despre anotimpul primăvara;
O2 – Însușirea abilităților de a decupa și lipi în vederea realizării spațiului plastic;
O3 – Dezvoltarea creativității, simțului practic, gustului estetic și imaginația;
O4 – Folosirea materialelor și tehnicilor de lucru specifice activităților practice;
O5 – Redarea anotimpul prinăvara prin imaginile realizate de ei prin aplicație.
Metode și procedee: conversația euristică, explicația, demonstrația, exercițiul, cubul, lucrul în echipă.
Materiale didactice: un coș cu flori decupate: roșii, galbene, mov, portocalii, albastre, jetoane cu anotimpul primăvara, foi și creioane colorate, carioci, caserole de plastic, hârtie glace, copăcei, lipici, insecte decupate, paiete, buburuze cu magneți.
Durata activității: 45 minute
Descrierea activității:
Ca o surpriză pentru toți copiii, o fetiță îmbrăcată în „ Zâna Primăvară” intră în sala de grupă purtând pe braț un coș cu diverse floricele colorate. Copiii o privesc apoi ea va purta o discuție cu ei despre anotimpul primăvara când totul se trezește la viață.
În urma discuțiilor purtate cu Zâna Primăvară, copiii vor să-i dăruiască acesteia un tablou creeat de ei reprezentând un tablou de primăvară.
Copiii se vor împărți pe mai multe grupe ( grupa buburuzelor, grupa fluturașilor, grupa albinuțelor și grupa furnicuțelor). Fiecare grupa va realiza căte o lucrare care va consta în ingeniozitatea și originalitatea lucrărilor.
Grupa buburuzelor va realiza tabloul sub forma unei expoziții cu desene colorate sau pictate de ei.
Grupa fluturașilor va aplica pe carton colorat albastru diverse elemente specifice anotimpului primăvara ( copăcei, floricele colorate, soare, insecte, etc.) realizând un tablou.
Grupa furnicuțelor va realiza un puzzle prin pictură pe bucăți de sticlă a elementelor de primăvară formînd un tablou.
Grupa albinuțelor va trebui să deseneze pe o coală mare de hârtie un desen din imaginație reprezentînd peisaj de primăvară.
Zâna Primăvară împreună cu educatoarea va aprecia lucrările copiilor ținând cont și de originalitatea lor dar și de fluiența și flexibilitatea gândirii creatoare a fiecărui copil.
( vezi Anexa 1 poza 3,4,5,6,7,8,9)
ACTIVITATEA NR. 5
Titlul activității: „ Culorile”- desen din imaginație
Obiectivele activității:
O1 – Dezvoltarea capacităților de a realiza un cîmp plastic;
O2 – Stimularea creativității prin posibilitățile de exprimare plastică;
O3 – Dezvoltarea imaginația creatoare;
O4 – Formarea capacității de a evalua lucrările privind gradul de originalitate a creativității.
Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, brainstormingul, metoda „ Lotus”
Materiale didactice: foi de bloc, creioane, culori, carioci, panou pentru expunerea lucrărilor, turul galeriei
Durata activității: 20 minute
Descrierea activității:
Această activtate se va desfășura în cadrul activităților libere la alegerea copiilor, la sectorul Artă.
Copiii vor fi împărțiți în opt grupuri mici de câte 3 copii. Fiecare copil va avea sarcina de a desena cu o culoare aleasă de el o imagine care să reprezinte un colț de natură ( un pom, o pasăre, un câmp, o livadă, etc.). În câteva minute vor desena câte elemente au putut în funcție de capacitățile motrice, de reprezentările grafice și de creativitate. La finalul activității se va evalua fiecare lucrare și se vor centraliza elementele evaluate. Se va cere copiilor să spună ce vad ei nou în lucrările colegilor folosind metoda turul galeriei. Se va găsi un titlu pentru fiecare lucrare în concordanță cu culoarea pe care copilul a găsit-o. Fiecare lucare va avea gradul ei de originalitate și de noutate.
ACTIVITATEA NR.6
Titlul activității: „ Ce vrei să îți aducă Iepurașul de Paște?”- desen
Obiectivele activității:
O1 – Dezvoltarea capacității de a transpune prin desen gânduri despre evenimentele sărbătorii Paștelui;
O2 – Formarea și consolidarea deprinderi specifice nivelului de dezvoltare a copilului;
O3 – Elaborarea de cât mai multe și variate idei;
O4 – Exprimarea liberă și creativă prin intermediul limbajului plastic;
O5 – Exprimarea originalității și flexibilității creativității.
Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația, brainstormingul, jocul
Material didactic: creioane, carioci, coli, imagini , mascotă iepuraș, culori, coș cu ouă, jetoane, imagini, calculator, stimulente
Durata activității: 30 minute
Descrierea activității:
Activitatea didactică va debuta cu apariția mascotei iepuraș care le aduce copiilor un coș de ouă și care îi întreabă dacă își doresc să vină și la ei de Paște adevăratul iepuraș. Copiii sunt încântați și răspund afirmativ. Mascota iepuraș le cere să spună fiecare ce dorește de la Iepurașul de Paște și apoi le va cere să deseneze pe o coală de hârtie ce ar vrea ei să le aducă acesta. Copiii vor merge la măsuțe dispuse sub formă de careu deschis și vor desena. Fiecare copil își va imagina un obiect pe care ar dori să-l primească de la Iepurașul de Paște apoi il va desena fără a se inspira de la colegii lui. Copiii care întâmpină greutăți vor fi îndrumați și ajutați de către educatoare fără ca aceasta să le sugereze idei doar îi va stimula să fie creativi.
După ce copiii au terminat desenul îl vor afișa la panou. Lucrările copiilor le vom aprecia ținând cont de criteriile creativității: flexibilitate, fluiditate și originalitate. Numărul elementelor compoziționale din fiecare lucrare va fi un indicator al fluidității plastice.
De asemenea, se va ține cont și de integrarea elementelor în temă care va demonstra originalitatea cromatică folosită de către copii.
Ținând cont de toate aceste criterii se va observa că unii copii vor avea potențial creativ însușit, alții vor avea un comportament în dezvoltare iar la alții acest nivel va lipsi.
ACTIVITATEA NR. 7
Titlul activității: „ Libelulă”, „ Gândăcel”, „ Iepuraș” – tehnica picturii cu palma
Obiectivele activității:
O1 – Dezvoltarea creativității și a dragostei pentru culori dar și a simțului tactil;
O2 – Utilizarea diverselor culori și nuanțe pentru a obține lucrări originale;
O3 – Utilizarea materialele și tehnicile de lucru pentru a realiza o lucrare plastică originală.
O4 – Folosirea în mod original a spațiului plastic.
Metode și procedee: explicația, conversația, demonstrația, exercițiul, Turul galeriei
Material didactic: acuarele, șervețele, foi, pahare cu apă, stimulelte
Durata activității: 20 minute
Descrierea activității:
Utilizarea tehnicii de pictură cu palma în cadrul activităților plastice din grădiniță este necesară deoarece copiilor le va plăcea să simtă textura vopselei prin „ mâzgălirea” palmelor sau „ murdărindu-și” mâinile cu diferite culori din acuarelă.
Astfel, la sectorul de activitate Artă li se va pune la dispoziția copiilor culorile, acuarelele și hârtiile. Aceștia vor fi creativi și, folosindu-se de pensule fiecare copil participant la activitate își va întinde pe palma sa un strat gros de vopsea și își va lăsa amprenta palmei pe suprafața de decorat, se va obține pete diferite sugerând un model oarecare care completat cu pensula sau creionul va căpăta diverse forme ( iepuraș, buburuză, flutute, libelulă). Copiii pot combina culorile ( vezi Anexa 1, poza 10,11,12,13).
După ce copiii vor termina de realizat aceste lucrări ei vor afișa lucrările pe un panou iar împreună cu educatoarea vor evalua fiecare lucrare căutând elementul de noutate șa acesteia. Așadar, ei vor constata că anumite elemente din desenele lor sunt diferite de realitatea înconjurătoare ( gândăcelul are mult mai multe picioare, are culoarea roz, este de dimensiuni gigantice, „libelula” este multicoloră și are aspect de „elicopter”, „ iepurașul are aspect de „ghem”). Imaginația copiilor poate să creeze lucruri interesante și atractive. Copiii pot fi încântați de ceea ce au realizat și de propriile lor idei. Pentru a le stimula gândirea ei vor fi lăsați să-și exprime liber propriile idei atât verbal cât și practic. Pentru efortul depus copiii vor fi recompensați de educatoare prin laude și stimulelte materilale.
ACTIVITATEA NR.8
Titlul activității: „ Cățelul meu, Pufi” – lucrare practică prin tehnica colajului
Obiectivele activității:
O1 – Facilitarea libertății de manifestare a limbajului plastic;
O2 – Utilizarea corectă a materialelor de lucru;
O3 – Aplicarea unor tehnici de lucru diferite pentru a realiza o temă plastică;
O4 – Crearea a unor lucrări frumoase și originale urmărind tehnica de lucru;
O5 – Analizarea lucrărilor în ceea ce privește originalitatea și acuratețea.
Metode și procedee: conversația,explicația, demonstrația, învățarea prin descoperire, exercițiul
Material didactic: siluete, imagini, lipici, hârtie glase dee diferite culori, carton colorat, foarfece, resturi material textil.
Durata activității: 20-25 minute
Descrierea activității:
Activitatea practică va avea loc în cadrul domeniului experiențial Om și societate și va debuta cu descrierea unor imagini despre animalele domestice. Pentru ai ajuta pe copii, educatoarea va adresa câteva întrebări ajutătoare referitoare la dragostea față de animale. Apoi va cere copiilor să meargă la măsuțe și să realizeze din materialul existent pe măsuțe un colaj cu un animal pe care ei în îndrăgesc. Educatoarea va explica și demonstra tehnica de lucru folosită pentru realizarea lucrării practice și va cere copiilor să facă câteva exerciții pentru încălzirea mușchilor mici ai mâinii ( închiderea și deschiderea pumnilor, morișca, cântăm la pian, mișcăm degețelele, etc). Copiii vor intui materialul primit pe măsuțe și apoi vor rupe sau decupa bucăți de hârtie glase sau din resturi de materiale textile. După ce au tăiat după contur sau rupt mai multe bucăți diferite copiii le vor lipi pe un carton color formând imaginea dorită.
În timpul lucrului educatoarea va supraveghea copiii și îi va îndruma pe cei care întâmpină greutăți.
La sfârșitul lucrului copiii vor expune pe panou lucrările. Se vor face aprecieri. Dintre toți copiii Madălina; o fetiță de grupa mare a realizat o lucrare mai diferită de a celorlalți copii, un „cățel robot” pe nume Pufi, așa cum afirmă ea, ceea ce demonstrează originalitatea lucrării. ( vezi Anexa 1, poza 14).
ACTIVITATEA NR.9
Titlul activității: „ Figuri geometrice” desen
Obiectivele activității:
O1 – Denumirea formelor geometrice: cerc, pătrat, triunghi, dreptunghi;
O2 – Formarea deprinderi de a desena și a transforma diferite elemente după propria imaginație;
O3 – Interpretarea liberă, creativă exprimând sentimente;
O4 – Compunerea în mod original a spațiului plastic utilizând materiale diverse;
O5 – Familiarizarea cu materialele de lucru specifice ale domeniului plastic;
O6 – Stimularea potențialul creativ al preșcolarului;
Metode și procedee: conversația, explicația, exercițiul, analiza produselor activității
Material didactic: coli, creioane, culori, carioci, forme geometrice șablon
Durata activității: 20 minute
Descrierea activității:
La această activitate plastică voi cere copiilor să realizeze cât mai multe și mai diferite desene, pornind de la formele geometrice ( cerc, pătrat, triunghi) pe care le vor desena după șabloanele existente pe măsuțe, apoi să coloreze desenele realizate. Fiecare copil va desena individual ce dorește el. Astfel, copiii vor realiza un număr de obiecte pe categorii diferite ce ne va indică o anume flexibilitate a gândirii copiilor. Între desenele realizate de copii vom observa că unii copii au realizat desene neobișnuite , rare care vor evidenția originalitatea lucrării.
La sfârșitul activității se va face analiza acestor desene și vor fi stimulați copii prin aprecieri verbale. ( vezi Anexa 1, poza 15,16)
ACTIVITATEA NR.10
Titlul activității: „ Primăvară, flori și soare” – pictură ( suflare cu paiul)
Obiectivele activității:
O1 – Dezvoltarea capacității de exprimare plastică, spontană;
O2 – Respectarea principalelor etape în vederea realizării lucrării;
O3 – Folosirea culorilor corespunzătoare temei de lucru;
O4 – Perceperea frumosului din realitatea înconjurătoare;
O5 – Formarea deprinderii de a utiliza tehnica suflării cu paiul;
O6 – Dezvoltarea imaginației creatoare.
Metode și procedee: conversația, explicația, deomstrația, exercițiul
Material didactic: acuarele, pahare cu apă, paiuri, foi, creioane, pensule
Durata activității: 20 minute
Descrierea activității:
Activitatea plastică va debuta cu apariția în sala de grupă a Zânei Primăvara care le va spune copiilor lucruri interesante despre anotimpul pe care îl reprezintă și va discuta cu ei despre caracteristicile primăverii. Educatoarea le va cere copiilor să realizeze un peisaj de primăvară pe care-l vor oferi Zânei Primăverii, pictat prin tehnica suflării cu paiul. Educatoarea va cere copiilor să intuiască materilalul didactic și să-l denumească apoi, va explica și demonstra tehnica de lucru ( se va aplica pete de culoare pe suprafața de lucru apoi se va sufla cu paiul în direcția dorită). Copiii vor lucra pe echipe: echipa floricelelor roz și echipa fluturașilor albaștri. Educatoarea va ura copiilor spor la lucru și va îndruma copiii care întâmpină dificultăți. Echipa care va face cele mai frumoase lucrări va fi câștigătoare. Copiii ambelor echipe vor realiza lucrările care vor fi expuse la panou. Ei au dat dovadă de ingeniozitate prin elementele decorative introduse în tabloul pictat. Astfel, se va observa că Mara, o fetiță de cinci ani și jumătate, va aduce un element de noutate lucrării ei , câțiva arici țepoși ce ies dintre firele iarbă pictate prin suflarea cu paiul a petelor de culoare. Flexibilitatea gândirii copiilor dar și fluența ideilor va face ca fiecare lucrare să aibă o notă de originalitate. ( vezi Anexa 1 , poza17)
ACTIVITATEA NR. 11
Titlul activității: „ Cap de extraterestru”, „ Pirat pe insulă” – activitate plastică – modelaj
Obiectivele activității:
O1 – Folosirea unor deprinderi tehnice specifice activității de modelaj în redarea unei teme;
O2 – Redarea unor forme de culori și dimensiuni diferite prin aplicarea unor tehnici de modelaj;
O3 – Formarea deprinderii de cooperare la realizarea unei lucrări artistico-plastice;
O4 – Implicarea activă în crearea unor forme și modele noi;
O5 – Interpretarea liberă, creativă a lucrărilor plastice, exprimând sentimente estetice.
Metode și procedee: explicația, conversația, demonstrația, exercițiul, învățarea prin descoperire
Material didactic: plastilină, planșe, forme de diferite mărimi, stimulente
Durata activității: 15 minute
Descrierea activității:
Activitatea artistico-plastică va avea o temă la alegerea copiilor. Aceștia vor modela aspecte ce i-a impresionat pe ei după ce au vizionat scurte filmulețe din diverse desene animate.
Copiii vor intui materialele de pe măsuțe și apoi vor face câteva exerciții de încălzire a mușchilor mici ai mâini: morișca, cântăm la pian, petale de floare, deschidem și închidem pumnii, rotim încheietura, etc. Ei vor lucra sub supravegherea educatoarei care le va explica și demonstra cum să utilizeze plastilina exemplificând câteva modele.
Apoi, copiii după ce au încălzit plastilina cu palmele, prin apăsare, vor realiza individual câte o lucrare dându-și silința să pună în practică scene sau personaje din desenele vizionate, imaginându-și cum ar arăta ele. Astfel, un băiețel, din mai multe bucățele mici de diferite culori pe care le a unit, face un bulgăre mai mare de plastilină la care a desenat cu carioca nas, gură și ochi spunând că acesta este un cap de extraterestru iar alt copil va face un pirat pe o insulă din plastilină. Mario , un alt băiețel va modela din plastilină o „ înghețată” gigant, Ana a modelat pe „ Scufița Roșie” iar Andrei a modelat „ vulpea” din povestea „ Ursul păcălit de vulpe” . O altă fetiță de 4 ani, Laura a „ îmbrăcat” cu plastilină o bucată dintr-un pet pentru a face un ghiveci pentru floarea pe care o va dărui mamei sale. Fiecare copil este creativ prin ideile sale. Astfel, vor fi create și alte figurine de plastilină văzute sau imaginate de copii, cum ar fi: Scufița Roșie, prințesă, castel cu roți, masina timpului, evantai cu buline, soare cu mâini și picioare, balauri, dinozaur, robot cu aripi, etc.
La terminarea lucrărilor copiii vor aduce planșetele cu figurine pe o altă măsuță iar educatoarea va face analiza fiecărei lucrari ținând cont de unele criterii de evaluare și de realizare a temei plastice, de creativitate și de originalitatea lucrărilor.
De asemenea, copiii vor aprecia cele mai originale lucrări și vor fi stimulați și încurajați pentru a lucra și mai bine. Ei vor primi și stimulente sub forma unor figurine gelatinoase cu care se pot juca în timpul liber atît acasă cât și la grădiniță.
În ceea ce privește dezvoltarea spiritului creativ cât și a inițiativei creatoare se vor constata progrese ale preșcolarilor prin îndemânarea și perseverența cu care aceștia au lucrat.
( vezi Anexa 1, poza 18,19,20,21,22,23,24)
ACTIVITATEA NR. 12
Titlul activității: „ În excursie la munte” – desen
Obiectivele activității:
O1 – Descrierea unor impresiile, trăirile și apoi să le redea prin intermediul desenului;
O2 – Formarea deprinderilor de colaborare în realizarea unei lucrări;
O3 – Consolidarea deprinderi de a reda prin desen din imaginație un peisaj din natură;
O4 – Dezvoltarea imaginației creatoare și a simțului estetic;
O5 – Formarea abilității de a realiza o lucrare originală;
O6 – Analizarea lucrărilor personale și ale colegilor în funcție de criteriile specificate.
Metode și procedee: metode interactive de grup: metoda 3/6/5, conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, munca în echipă, brainstormingul
Material didactic: foi de desen, creioane colorate,carioci, planșe, panou, CD cu muzică pentru copii, calculator, recompense
Durata activității: 30 minute
Descrierea activității:
Pentru o bună desfășurare a activității se vor crea condiții necesare de organizare a sății de grupă și se va pregăti materialul necesar activității de desen. Copiii vor sta la masuțe și vor intui materialul didactic. Educatoarea va purta o discuție cu aceștia despre excursia pe care au făcut-o la munte săptămâna trecută și ce i-a impresionat mai mult pe ei. Copiii vor răspunde la întrebări și vor descrie imaginea din plansa expusă la panou. Activitatea se va desfășura pe un fond muzical liniștitor pentru stimularea imaginației copiilor
Desfășurarea propriu-zisă a acestei activități a constat în formarea a unui număr de cîte 6 copii care vor desena 3 elemente pe o foaie de bloc, pe parcursul a 5 minute. Foaia pe care fiecare copil din cei șase va desena cele 3 elemente va fi rotită astfel încât să treacă pe la toți ceilalți copii participanți la activitate. Fiecare copil s-a gândit la cele 3 elemente care vor compune desenul lui. După aceea fiecare copil va da desenul colegului său pentru a continua prin adăugarea altor 3 elemente, astfel se va putea alterna activitatea individuală cu cea de grup. Această metodă se va face sub forma unui joc de desen respectând regulile și într-o ordine dinainte stabilită. Prin această metodă se va putea stimula creativitatea copiilor
ACTIVITATEA NR. 13
Titlul activității: „ Peisaj de primăvară” – activitate practică – colaj
Obiectivele activității:
O1 – Dezvoltarea simțul practic și estetic;
O2 – Formarea de priceperi și deprinderi de face o lucrare practică inspirându-se din natură;
O3 – Formarea abilității de a lucra în perechi și de a coopera cu colegii;
O4 – Manifestarea entuziasmului în realizarea lucrării alese;
O5 – Dezvoltarea gândirii creative și a imaginației.
Metode și procedee: conversația explicația, demonstrația, exercițiul, metoda „Schimbă perechea”, munca în echipă
Material didactic: bucăți de carton, pânză, siluete, flori, frunze, părți din flori, petale, lipici, căsuțe edesupate, soare, iarbă din fire de bumbac, etc.
Durata activității: 45 minute
Descrierea activității:
La activitatea practică cu tema „ Peisaj de primăvară” copiii își vor demonstra abilitățile creative folosind metoda interactivă „ Schimbă perechea” pentru a fi determinați să lucreze în perechi cooperând pentru a realiza o lucrare originală.
Realizarea tabloului prin lucrul în pereche și tehnica colajului va consta în faptul că fiecare pereche va trebui să lipească timp de 5 minute cel puțin 3 elemente. După expirarea timpului se vor „ schimba” perechile, copiii din interiorul careului se vor muta pe scaunul din dreapta lor și vor continua colajul început de ceilalți. Perechile se vor schimba până ce fiecare copil din grupă face pereche cu toți colegii sau până ce se va termina lucrarea sau materialele. La sfârșitul activității practice se vor face aprecieri și se vor urmării criteriile de originalitate cât și fluiditatea gândirii copilor. Astfel, se vor obține compoziții complexe în care se vor regăsi și câteva idei noi.
ACTIVITATEA NR. 14
Titlul activității: „ Peisaj de iarnă” – tehnica desenului cu lumânarea
Obiectivele activității:
O1 – Dezvoltarea simțulului estetic, expresivității și imaginației creatoare;
O2 – Formarea unor deprinderi de a creea efecte plastice și forme spontane elaborate prin tehnicile picturii;
O3 – Compunerea unui spațiu plastic într-un mod original;
O4 – Manifestarea creativității în utilizarea unor tehnici ale activităților plastice;
O5 – Formarea deprinderii de a îmbina elemente de limbaj plastic prin creare de modele și forme noi.
Metode și procedee: explicația, demonstrația, exerecițiul, munca independentă, conversația
Material didactic: foi de bloc, acuarele, pensule de diferite mărimi, lumânări albe și colorate, creioane, culori, șervețele casetofon și CD
Durata activității: 25 minute
Descrierea activității:
Activitatea se va desfășura în sala de grupă. La început se va purta o scurtă conversație despre natură. Se va viziona și un scurt filmuleț despre un caracteristicile anotimpurilor. După discuțiile purtate copiii vor trece la măsuțe unde vor intui materialul existent pe acestea. Apoi, vor face câteva exerciții de mișcare. Educatoarea va comunica tema și obiectivele activității.
Astfel, copiii vor primi lumânări obișnuite sau lumânări pentru pomul de iarnă și li se va cere să deseneze cu ele pe o foaie de bloc aspecte de iarnă. Dacă lumânarea va fi de culoare roșie sau albastră atunci se vor vedea urmele ei pe hârtie iar dacă va fi albă, urma ei se va vedea dacă hârtia va fi așezată în lumină.
Copiii vor desena individual elemente specifice temei după propria lor imaginație fără a se inspira de la colegi. După ce vor termina desenul ei vor avea posibilitatea de a picta toată suprafața hârtiei cu acuarelă în diverse culori: roșu, albastru, verde și altele. Se va observa că pe conturul desenat cu lumânarea nu se va prinde culoarea. Prin folosirea acestei tehnici copiii își vor exersa abilitățile plastice, își vor stimula creativitatea și vor face lucrări interesante și frumoase. ( vezi Anexa 1, poza 40,41)
ACTIVITATEA NR. 15
Titlul activității: „ Clownul, prietenul copiilor” – lucrare practică
Obiectivele activității:
O1 – Formarea deprinderi de a așeza în spațiul dat elementele caracteristice temei;
O2 – Cultivarea perseverenței, îndemânării și încrederii în forțele proprii;
O3 – Dezvoltarea gustului pentru frumos;
O4 – Dezvoltarea potențialului creativ;
O5 – Formarea capacității de a evalua propria lucrare cât și lucrările celorlalți.
Metode și procedee: explicația, demonstrația, exercițiul, conversația
Material didactic: carton colorat, lipici, hârtie glace, elemente decupate, foarfece, panou pentru lucrări, recompense
Durata activității: 20 minute
Descrierea activității:
Activitatea va începe prin momentul surpriză prin apariția unui Clown de la circ care va aduce copiilor diverse obiecte de jonglerie cu care aceștia se vor juca. Educatoarea va anunța copiii că vor trebui să cofecționeze și ei un mic tablou care să reprezinte un cap de clovn și pe care să-l ofere cadou clovnului invitat de la circ. Copiii vor lipi și vor ansambla pe carton colorat diferit elementele care compun capul de clovn. Educatoarea va da explicați copiilor și va demonstra modul de realizare al lucrării cerându-le copiilor să lucreze curat și ordonat. La început vor așeza elementele pentru a stabili ordinea așezării pe carton apoi le vor lipi atașându-le corespunzător modelului educatoarei. Câțiva copii au atașat capului în locul ochilor și al nasului mici bucățele de plastilină iar un băiețel a lipit în locul nasului o bucățică mai mare de plastilină pe care a alungit-o spunînd că clownul lui s-a transformat în Pinochio deoarece el i-a cerut să îi aducă cadou de ziua lui o mașinuță iar clovnul nu s-a ținut de cuvânt. Creativitatea acestui copil va consta în felul în care el va transforma un personaj în altul, așa cum și-a imaginat el, care va duce la crearea unui element nou. Lucrările fiecărui copil vor fi expuse și analizate. (ANEXA 1, poza 35, 36, 37)
ACTIVITATEA NR. 16
Titlul activității: „ Felicitare pentru mama” – lucrare practică
Obiectivele activității:
O1 – Formarea deprinderii practice de lipire a hârtiei;
O2 – Dezvoltarea simțului practic și estetic;
O3 – Realizarea unei lucrări originale;
O4 – Dezvoltarea potențialul creativ.
Metode și procedee: explicația, observația, exercițiul, demonstrația, învățarea prin descoperire
Material didactic: hârtie colorată, carton, bețișoare, lipici, floricele și frunze decupate, paiete
Durata activității: 15 minute
Descrierea activității:
Activitatea va debuta cu un mic program artistic ( cântece și poezii) dedicat zilei de 8 martie, ziua tuturor mamelor. Apoi, după o scurtă discuție despre rolul pe care mama îl are în viața unui copil și depre activitățile pe care aceasta le desfășoară atât acasă cât și la serviciu, li se va cere copiilor să ofere mamelor o mică felicitare prin care ei își vor exprima dragostea pe care o au față de acestea. Educatoarea va aaafișa la panou câteva imagini despre munca mamelor și câteva modele de felicitări.
Copiii vor merge la măsuțe și vor intui materilalul didactic, vor face și exerciții de încălzire a mușchilor mici ai mâinii ( rotim închieietura și dăm mingea dura dura, palmele nu stau de loc ci se pregătesc de joc, degetele-mi sunt petale, se deschid ca la o floare, etc).
La această activitate practică copii vor decora o felicitare pentru mama lor aplicînd anumite elemente decorative. Prin această activitate se va încerca observarea originalității, noutății, fluienței și flexibilității în elaborarea creativității la preșcolari. Copiii vor avea posibilitatea să realizeze produse noii dar și să și dezvolte abilități practice specifice creativității.
În elaborarea acestei lucrări practice unii copii vor prezenta un grad mai mare de rigiditate față de alții care pot fi mai flexibili și care se vor strădui să facă modele noi, diferite de ale celorlalți copii. Fiecare copil va fi capabil produse mai mult sau mai puțin reușite. Educatoarea va urmări modul lor de a lucra fără a aduce elemente sugestive temei propuse. Preșcolarii vor lucra în mod individual și la o distanță mai mare unul față de celălalt pentru a nu se influiența reciproc. Copiii pentru a lucra cât mai diferit vor primi materiale diverse din care vor putea alege ce ar dori pentru a creea propriile modele fără a fi influiențați într-un anume fel.
La sfârșitul activității felicitările vor fi afișate pe un panou și se va face analiza fiecărei lucrări. Copiii vor primi recompense și recomandări din partea educatoarei.
ACTIVITATEA NR. 17
Titlul activității: „ Covoraș pentru păpușă” – desen decorativ
Obiectivele activității:
O1 – Dezvoltarea creativității copiilor preșcolari;
O2 – Formarea la preșcolari o atitudine autonomă și creativă;
O3 – Stimularea expresivității și creativității;
O4 – Realizarea unei lucrări estetice și complete.
Metode și procedee: conversația, explicația, exercițiul, demonstrația
Material didactic: creioane, foi, culori, carioci, CD și casetofon
Durata activității: 20 minute
Descrierea activității:
Activitatea va fi organizată cu copii de la grupa mică și mijlocie. Pentru a capta atenția copiilor în sala de grupă va fi adusă o păpușă. Educatoarea va cere copiilor să îi facă cadou un covoraș pentru a sta și ea alături de copii pentru a se juca cu ei. Covorașul păpușii va fi desenat de fiecare copil din grupă așa cum crede el și va fi decorat cu elemente grafice învățate anterior în cadrul altor activități.
De asemenea li se va cere copiilor să coloreze fiecare element decorativ așa cum vrea fiecare, dar să fie cât mai frumos pentru ca păpușii să-i placă să stea pe el. Copiii pot folosi diverse culori și pot să denumească fiecare culoare folosită. Ei vor fi ajutați de educatoare atunci când este necesar dar fără să fie influiențați în găsirea ideilor.
Astfel, se poate observa o ușoară dezvoltare a fluidității prin numărul de culori folosite dar și a flexibilității prin numărul de modele folosite. Copiii care au terminat au dat păpușii covorașele lor pentru ca aceasta împreună cu educatoarea să le analizeze iar cele mai reușite lucrări să fie expuse pe un panou și apreciate pentru nota de originalitate cu care au fost făcute de unii copii.
ACTIVITATEA NR. 18
Titlul activității: „ Cu ce seamănă?” – tehnica petei de cerneală ( pata de culoare)
Obiectivele activității:
O1 – Formarea capacității de a reda prin desen diferite forme;
O2 – Dezvoltarea creativității și imaginației;
O3 – Dezvoltarea simțului estetic;
O4 – Formarea capacității de a recunoaște culorile și de a le îmbina în realizarea unei lucrări plastice;
O5 – Formarea capacității de a evalua propria lucrare dar și lucrările colegilor.
Metode și procedee: conversația, brainstormingul, explicația, demonstrația, exercițiul, jocul
Material didactic: foi de desen, acuarele, pensule, creioane, culori
Durata activității: 25 minute
Descrierea activității:
Această activitate constă în suprapunerea culorilor pentru a face noi forme. Activitatea se va realiza sub forma unui joc de stimulare a creativității și a gândirii copiilor.
Copiii vor avea sarcina de-a spune cât mai multe obiecte cu care vor crede ei că seamănă petele de culoare realizate în urma suprapunerii culorilor de pe o foaie de desen.
Copiii vor suprapune foaia de desen peste pata de acuarelă de diferite culori și vor spune cu ce seamănă noua figură. Fiecare copil va privi cu atenție rezultatul obținut și va găsi asemănări cu obiectele din realitate.
Pentru a complica acest joc de culoare li se va cere copiilor să facă două pete de culori diferite și să le suprapună apoi se îndoaie pe vericală foaia pe marginea petelor, se presează fiecare muchie a foi. După deschiderea foi copii vor spune ce au descoperit și cu ce seamănă acea formă. Așadar, o singură formă poate fi văzută de copii ca fiind: fluture, elefant, libelulă, pasăre, frunză, etc.
Tehnica aceasta va pune pe preșcolari în postura de a-și imagina conturul diverselor obiecte sau ființe ce va fi realizată demonstrând caracterul sintetico-analitic al gândirii preșcolarilor. ( vezi Anexa 1, poza 31,32).
ACTIVITATEA NR. 19
Titlul activității: „ Bunica mea” –desen din imaginație
Obiectivele activității:
O1 – Familiarizarea cu materialele de lucru specifice unei activități plastice;
O2 – Stimularea potențialului creativ al preșcolarilor;
O3 – Asimilarea elementelor limbajului plastic;
O4 – Formarea capacității de a realiza o compoziție liberă;
O5 – Formarea deprinderii de a compune în mod personal și original un spațiu plastic.
Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația, exercițiiul, munca independentă
Material didactic: coli, creioane, culori, carioci, gumă, CD cu muzică, CD-player, stimulente
Durata activității: 25 minute
Descrierea activității:
Se vor prezenta diverse imagini care să reprezinte membrii unei familii. Copiii vor discuta pe marginea imaginilor prezentate răspunzând la întrebările adresate de către educatoare.
Educatoarea le va cere copiilor să deseneze și ei din imaginație un membru din familia lor pe care ei îl îndrăgesc cel mai mult. Copiii vor primi câte o foaie de desen și vor căuta să deseneze din imaginație. Se vor face câteva exerciții de încălzire a mușchilor mici ai mâinii. Se vor da câteva indicații preșcolarilor care întâmpină dificultăți în realizarea desenului fără a le sugera idei. Desenul se va realiza pe un fond muzical liniștitor. La sfârșitul activității copiii vor prezenta lucrările realizate și se vor autoevalua. Copiii vor da dovadă de creativitate și imaginație. Astfel, o fetiță de 4 ani și-a desenat bunica așa cum o vede ea cu ochelari, stând pe fotoliu și citindu-i povești, iar un băiețel l-a desenat pe bunicul său pe un cal spund că el se duce cu cai la păscut.
( VEZI Anexa1, poza 42)
ACTIVITATEA NR. 20
Titlul activității: „ Românașii” lucrare practică din linguri de lemn
Obiectivele activității:
O1 – Consolidarea priceperi și deprinderi de a lipi și ansambla diferite materiale pentru a realiza lucrări practice;
O2 – Cunoașterea și utilizarea a unor unelte simple pentru realizarea unei lucrări practice;
O3 Identificarea și găsirea a cât mai multor soluții pentru realizarea unei lucrări practice;
O4 – Dezvoltarea imaginației, îndemânării și creativității copiilor.
Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, munca în echipă și independentă, jocul, turul galeriei, întrecerea
Material didactic: linguri de lemn, resturi textile, lipici, aracet, hârtie creponată, șervețele
Durata activității: 35 minute
Descrierea activității:
Activitatea se va realiza prin audierea unui cântec și purtarea unei discuții pe tema sărbătoririi Unirii Principatelor Române. Apoi, educatoarea va anunța copiii că vor trebui să realizeze din linguri de lemn păpuși îmbrăcate în costume naționale. Se vor enunța succint obiectivele activității pe înțelesul copiilor. Copiii vor intui și denumi materialul didactic dispus pe măsuțe. Educatoarea va prezenta modelul și va explica modul de execuție al lucrării.Copiii vor lipi pe silueta de hârtie piesele specifice costumului popular pentru fată sau pentru băiat apoi le vor decora creând modele diferite. Ei vor lucra cu atenție deoarece la sfârșitul activității lucrările vor fi expuse pe o machetă. Se vor executa câteva exerciții pentru antrenarea mușchilor mici ai mâinii copiilor ( mișcăm degetele, cântăm la pian, morișca, batem toba, tună, fulgeră, închidem și deschidem pumnii, etc.).
Copiii sub directa îndrumare și supraveghere a educatoarei vor realiza lucrările practice și după finalizarea lor le vor expune pe macheta confectionată tot de ei la activitățile libere la alegere în cadrul sectorului Artă.
În încheierea activității copiii vor fi stimulați și se va face aprecierea lucrărilor în ceea ce privește originalitatea și flexibilitatea creativităților copiilor. Se vor constata că unele lucrări au un grad mai mare de originalitate decât altele. Copiii cu vârstă mai mare vor avea capacitățile creative mult mai dezvoltate.
ACTIVITATEA NR. 21
Titlul activității: „ Omul de zăpadă” – activitate artistico-plastică –desen din imaginație
Obiectivele activității:
O1 – Stimularea curiozitatea și interesul pentru artă;
O2 – Stimularea afectivitatea și sensibilitatea copiilor;
O3 – Utilizarea semnelor grafice în realizarea unei lucrări plastice;
O4 – Dezvoltarea creativității copiilor ;
Metode și procedee: conversația, explicația, exercițiul, învățarea prin descoperire
Material didactic: pahare cu apă, foi de desen, creioane, acuarele, carioci, pensule, culori, șervețele, gumă de șters, modelul educatoarei etc.
Durata activității: 25 minute
Descrierea activității:
Se va asigura un climat favorabil unei bune desfășurări a activității. Educatoarea va iniția o discuție despre anotimpul iarna și caracteristicile sale. Copiii vor spune ce știu despre acest anotimp. Apoi li se va cere să intuiască materialul didactic de pe măsuțe. Grupa de copii va fi împărțită în două echipe: echipa „Pinguinilor” și echipa „Oamenilor de Zăpadă”. Se va enunța clar și concis tema și obiectivele activității didactice. Cele două echipe vor trebui să deseneze sau să picteze elemente caracteristice anotimpului iarna. Se va explica și demonstra de către educatoare etapele de lucru și modul de realizare al lucrărilor.
Înainte de a începe activitatea copiii vor face unele exerciții pentru încălzirea mușchilor mici ai mâinii: morișca, batem toba, fulgeră, bate vântul, foarfeca, cântăm la pian etc.
În timp ce copiii vor lucra educatoarea îi va supraveghe și îi va ajuta pe cei care au nevoie de ajutor. Cele două echipe nu au voie să colaboreze între ele, vor colabora doar membrii din fiecare echipă. O fetiță din grupa „ Pinguinilor” Bianca va suprapune două pahare de plastic, le va desena cu cariocă pentru a realiza un om de zăpadă. După terminarea lucrărilor și expunerea lor la panou copiii vor primi stimulente, situându-se la egalitate, dar echipa „ Pinguinilor” va primi un punct în plus deoarece lucrările lor sunt mai originale și apare elementul de noutate. ( vezi Anexa 1, poza 25).
ACTIVITATEA NR. 22
Titlul activității: „Spune ce îți sugerează muzica” – pictrură prin tehnica buretelui
Obiectivele activității:
O1 – Stimularea creativității și imaginației copiilor;
O2 – Identificarea emoțiilor și sentimentelor prin intermediul artei plastice;
O3 – Formarea deprinderii de a executa lucrări prin diferite tehnici plastice;
O4 – Descrierea a unor impresii a ceea ce sugerează melodia audiată și redarea lor plastică;
O6 – realizarea unei lucrări prin amprentarea unor forme diferite;
O7 – Formarea deprinderii de a aprecia propria lucrate dar și lucrările celorlalți colegi.
Metode și procedee: explicația, expunerea, exercițiul, audiția, munca în perechi, conversația, brainstormingul, demonstrația
Material didactic: lucrări model, acuarele, culori, burete, ștampile, CD-player, CD cu muzică clasică, foi de desen, pensule, stimulente
Durata activității: 35 minute
Descrierea activității:
După observarea unor albume cu picturi ale mai multor autori celebrii, copiii vor asculta mai multe melodii scurte care să exprime anumite sentimente ca furie, bucurie, tristețe, frică, apoi vor fi atenți și în timp ce vor asculta muzica ei vor reda tema: „Spune ce îți sugerează muzica” folosind tehnica picturii cu buretele. Educatoarea va cere copiilor să utilizeze bucățile de burete astfel: să înmoaie buretele în culoare apoi să treacă cu el peste foaia de desen imprimând forma dorită sau trasând linii în diferite direcții. Copiii vor lucra în perechi și vor face pe foaie tușe de culoare mai accentuate sau mai puțin accentuate, mai numeroase sau mai rare după cum le va sugera melodia. Din imaginație copiii pot creea forme, personaje prin organizarea spațiului plastic sau vor face doar un joc de linii și pete de culoare care vor putea reprezenta sentimente utilizând culori calde sau reci, tonuri deschise ori închise. Astfel, se vor realiza lucrări originale care îi vor încânta pe copii. Îmbinarea de culori și nuanțe va fi fantastică. Unii copii vor face lucrări mai complexe alții mai simple în funcție de particularitatea de vârstă a fiecăruia.
Având în vedere particularitățile de vârstă ale preșcolarilor, cât și scopul și sarcinile activității, atenția copiilor va fi dirijată spre aspectele cunoscute de aceștia despre mediul înconjurător, astfel încât ei vor reuși să facă în lucrările lor aspecte interesante și deosebite, având posibilitatea de a-și exprima trăirile sufletești sugerate de melodia audiată.
Prin jocul copiilor cu culorile avem posibilitatea de a se observa felul acestora de a înțelege și de a vedea lumea din jurul lor. Tehnica ștampilării diferitelor forme ( cerc, triunghi, pătrat, floare, linii, etc) le va dezvolta spiritul creativ și imaginația copiilor.
La sfârșitul lucrării copii vor prezenta lucrarea la expoziție și vor descrie ce au reprezentat în ea.
ACTIVITATEA NR. 23
Titlul activității: „ Orașul (satul) meu” – lucrare practică – machetă
Obiectivele activității:
O1 – Dezvoltarea a unor capacității de a comunica;
O2 – Formarea capacităților de dexterietate manuală;
O3 – Dezvoltarea potențialului creativ și a imaginației;
O4 – Facilitarea spontaneității în realizarea unei lucrări practice;
O5 – Exprimarea unor trăiri, emoții și sentimente prin intermediul unor lucrări;
O6 – Antrenarea atenției distributive și a imaginației.
Metode și procedee: dialogul, exercițiul, jocul, lucrul în grup, povestirea, explicația, demonstrația, branstormingul
Material didactic: acuarele, pensule, cuti, scotch, sfoară, coli de hârtie, cartoane, lipici, polistiren ( o bucată), resturi de materiale textile
Durata activității: 35 minute.
Descrierea activității:
Educatoarea va spune copiilor că au sarcina de a construi din materialele existente pe măsuțe orașul sau satul în care locuiesc ei. La început ei vor trebui pe baza unor întrebări să povestească ce știu despre orașul ( satul) lor, de exemplu: cine locuiește în el, cum sunt oamenii care locuiesc acolo, cu ce se ocupă ei etc.
Apoi, copiii vor intui materialul existent pe măsuțe și vor face exerciții pentru antrenarea mușchilor mici ai mâinii. În realizarea machetei care să reprezinte orașul sau satul lor copiii vor folosi diverse materiale. Lucrarea va fi colectivă, cu întreaga grupă de copii. Fiecare copil își va aduce contribuția personală realizând câte un element specific temei. ( case, blocuri din cuti de carton, vor decupa siluete umane, mijloace de transport și locomoție din carton, vor colora și vor desena, fiecare după propria imaginație). După terminarea elementelor copiii vor atașa pe machetă aceste elemente pentru a realiza tema propusă. Educatoarea îndrumă copiii care întâmpină dificultăți și apoi apreciază pe cei care au adăugat elemente noi la tema propusă cum ar fi de exemplu silueta unui „reporter” făcută de un băiețel, Mario din bucăți de plastilină și care și-a imaginat că „reporterul” făcut de el a venit să ia un interviu locuitorilor orașului.
Copiii au dat dovadă de flexibilitate în gândire și de originalitate în realizarea acestei lucrări. Pentru aceasta ei au fost stimualți și apreciați.
ACTIVITATEA NR.24
Titlul activității: „ Primăvara în grădină” lucrare practică – machetă
Obiectivele activității:
O1 – Consolidarea de deprinderi , priceperi și abilități practice;
O2 – Exersarea unor deprinderi și abilități de a decupa, de a lipi, de a ansamba diverse materiale naturale sau sintetice;
O3 – Evaluarea unor abilități de a lucra în echipă;
O4 – Formarea deprinderilor de a îmbina ideile în mod original;
O5 – Stimularea creativității prin realizarea de lucrări originale.
Metode și procedee: observația, conversația, exercițiul, turul galeriei, problematizarea, dialogul, dezbaterea, evaluarea și autoevaluarea, munca individuală și în echipă
Material didactic: hârtie glace, carton , frunze și flori de salcâm, hârtie creponată, coli, lipici, carioci, foarfece, șervețele, scobitori, coșuleșe, panou pentru expunerea lucrărilor, polistiren, floricele decupate, culori
Durata activității: 40 minute
Descrierea activității:
Activitatea va debuta cu intrarea unei fetițe îmbrăcată în Zâna Primăvara. Ea va aduce un coș cu diverse materiale și va cere copiilor să facă o machetă care să reprezinte acest anotimp. Educatoarea va purta o scurtă discuție cu copiii despre caracteristicile anotimpului primăvara.
Apoi, educatoarea va cere copiilor să aleagă din coșul Primăverii jetoane pe care sunt desenate fluturi, flori, gărgărițe și albinuțe și îi va întreba pe copii ce ar vrea să fie. În funcție de preferințele copiilor se vor constitui patru grupe astfel: grupa buburuzelor, grupa fluturașilor, grupa albinuțelor și grupa floricelelor și care vor purta în piept aceste jetoane tip ecuson.
Educatoarea va anunța tema și obiectivele și va cere copiilor să lucreze ordonat conform sarcinilor de lucru.
Copiii vor merge la măsuțe și vor intui materialul didactic din coșulețele lor. ( în timp ce ei au discutat cu educatoarea fetița îmbrăcată în Zâna primăverii va împărți materialul din coșul ei în coșulețele de pe măsuțe).
Fiecare echipă va confecționa sau va desena ceva pentru realizarea machetei. Astfel, echipa fluturașilor va desena și colora cu carioci, pe benzi de carton floricele și copăcei ( vezi Anexa 1, poza 27); echipa floricelelor va lipi pe benzi de carton frunze și flori de salcâm realizând un mic tablou ( vezi Anexa 1, poza 28, 29, 30); echipa albinuțelor va modela din plastilină mai mulți copăcei și soarele; echipa buburuzelor va tăia din fire de ață groasă și din hârtie creponată bucăți mărunte care să reprezinte iarba iar din hârtie glase va decupa floricele.
Educatoarea va sugera tehnicile de lucru cunoscute prin utilizarea unei game diverse de materiale.
Fiecare copil din cele patru echipe își va aduce contribuția personală în realizarea lucrărilor. Când acestea sunt terminate copiii vor realiza macheta prin ansamblare și lipire a lucrărilor.
Activitatea se va desfășura pe un fond muzical liniștitor. Copiii care vor întâmpina greutăți vor fi ajutați de educatoare.
În încheierea activității se vor face aprecieri ale modului de realizare și ale elementului de noutate apărut în realizarea lucrării ( un băiețel a făcut o barză și o rândunică din plastilină pentru a le atașa la machetă). Prin această activitate copiii vor dovedi originalitate și ingeniozitate lucrărilor lor.
ACTIVITATEA NR. 25
Titlul activității: „ Crenguță înflorită” –lucrare practică – lipire
Obiectivele activității.
O1 – Dezvoltarea simțului estetic și practic;
O2 – Formarea unor abilități practice;
O3 – Dezvoltarea creativității și imaginației copiilor;
O4 – Consolidarea cunoștințelor despre anotimpul primăvara.
Metode și procedee: conversația, explicația, exercițiul, demonstrația, munca în echipă și individuală
Material didactic: crenguțe de copac, floricele de porumb, hârtie creponată verde, aracet, carton , acuarele, pensule, polistiren, hârtie glace, frunzulițe decupate
Durata activității: 20 minute
Descrierea activității:
Activitatea va începe cu o discuție despre venirea anotimpului primăvara. Educatoarea va cere copiilor să răspundă corect la o ghicitoare: „ Când zăpada se topește //Ghiocelul se ivește// Vreau să-mi spuneți negreșit// Ce anotimp a venit?”. Captarea atenției și trezirea interesului copiilor pentru activitate se va face prin cântecul” Primăvara a sosit”.
În continuare se va cere copiilor să meargă la măsuțe și să spună ce materiale didactice sunt acolo. Ei vor intui materialul didactic apoi vor face câteva exerciții de încălzire a mușchilor mâinii. Educatoarea va explica și demonstra modul de realizare a crenguței înflorite. Fiecare copil va face câte o crenguță pe care o va expune pe suportul din polistiren care va fi îmbrăcat cu hârtie creponată verde. Copiii vor lucra în liniște. Pe fiecare crenguță vor fi lipite cu aracet floricelele de porumb și frunzulițele din hâtie glace. Educatoarea va da sugestii și indicații privind tehnica de lucru. La sfârșitul activității copiii vor fi apreciați pentru munca depusă în realizarea lucrărilor. Cele mai originale lucrări vor fi stimulate prin recompense.
ACTIVITATEA NR. 26
Titlul activității: „ Mărțișoare” – activitate practică – confecție
Obiectivele activității:
O1 – Îmbogățirea cunoștințelor copiilor despre anotimpul primăvara;
O2 – Dezvoltarea potențialului creativ al copiilor;
O3 – Formarea unor abilități practice prin realizarea de lucrări originale;
O4 – Manifestarea interesului pentru activitățile cu caracter practic.
Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația, metoda Philips 6/6, , munca în echipă
Material didactic: carton colorat, aracet, șnur , căpăcele de la sticle, șervețele pensule, ipsos, aluat, resturi din material textil, ghinde, frunze, flori artificiale, mărgele, șervețele, confeti, plastilină, punguțe, scoici, hârtie glase și creponată
Durata activității: 40 minute.
Descrierea activității:
Activitatea didactică integrată va debuta cu o conversație pe bază de întrebări referitoare la plecarea Iernii și venirea Primăverii. Pentru a stimula creativitatea individuală și de grup educatoarea va împărți copiii în grupuri de câte șase membrii care vor emite idei timp de 6 minute pentru rezolvarea temei puse în dezbatere. Copiii vor spune fenomenele caracteristice ale Primăverii. Organizarea colectivului de copii de câte 6 membri din care unul va fi liderul care va conduce și dirija activitatea de grup și care va prezenta rezultatele.
Fiecare membru al grupului va spune căte un cuvânt asociat anotimpului primăvara. Alt copil “ mesager” va reține cuvintele iar copilul “ lider” va transmite membrilor grupului. ( de exemplu: se topește, încolțește, înverzește, încălzește sau ghiocei, zăpadă, viorele, mărțișor).
Se vor analiza cu toți copiii cuvintele fiecărui membru al grupului, se va decide dacă sunt potrivite anotimpuluiprimăvara iar educatoarea va prezenta siteza acestei teme.
După activitatea de convorbire sub formă de joc și prin utilizarea metodei interactive Philips 6/5 copiii vor realiza un joc de mișcare pe melodia “ În poiana din vâlcele”.
Apoi, copiii vor trece la măsuțe și educatoarea va cere acestora să confecționeze mărțișoare pentru a simboliza venirea primăverii. Copiii vor intui materialul didactic și vor lucra tot în gupurile constituite la activitatea anterioară. Fiecare copil din fiecare grup va face câte un mărțișor după cum dorește utilizând materialul pus la dispoziție. Fiecare copil observă, analizează, identifică și apoi lucrează exprimăndu-și ideile în practică ( un copil va face un mărțișor “ puișor” din aluat pe care îl va picta, Alt copil va confecționa din resturi textile Un mărțișor “ floare” pe care îl va lipi cu aracet pe o bucată de carton color, altul va lipi paiete și mărgele formănd un mărțișor “ peisaj”, altul va creea un mărțișor “ păpușă” din fire, altul va face figurine din ipsos, altul va desena și picta pe dopuri apoi le va aplica pe carton, altul va lipi pe bucățele de carton petale de flori pentru a face un mărțișor “elegant”). Ideile creative ale copiilor vor fi variate și interesante. Educatoarea va interveni acolo unde copiii întâmpină dificultăți în realizare fără a sugera idei.
La sfârșitul activității liderul de grup va strânge lucrările fiecărui copil și le va expune pe un panou de polistiren dinainte pregăti.
Educatoarea va face analiza acestor mici expoziții de mărțișoare și va recompensa copiii.
( vezi Anexa 1, poza 2)
ACTIVITATEA NR. 27
Titlul activității: “ Cer cu stele” – pictură prin ștampilare
Obiectivele activității:
O1 – Consolidarea deprinderii de a reda prin tehnica ștampilării anumite forme;
O2 – Dezvoltarea creativității copiilor prin diverse tehnici aplicative;
O3 – Cultivarea sensibilității artistice și a gustului pentru frumos;
O4 – Stimularea creativității copilor prin activitățile artistico-plastice;
O5 – Consolidarea cunoștințelor copiilor privind noțiunile despre univers.
Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, învățarea prin descoperire, tehnica visului, jocul
Material didactic: planșe despre univers, atlas, jetoane, foi de desen cu fond pictat albastru, ștampile, tuș, acuarele, pensule, creioane, șervețele, calculator, CD, tablă magnetică, stimulente
Durata activității: 30 minute
Descrierea activității:
Prin această activitate se poate stimula imaginația copiilor prin crearea de situații comparabile cu cele existente în viața reală.
Copiii vor fi organizați în grupuri eterogene. În cadrul acestei teme se va purta o discuție cu suport ilustrativ despre univers și planete. Se va cere copiilor să se joace “ de-a visul” imaginându-și fiecare că ar face o călătorie în univers printre stele. Fiecare copil va comunica ce “ a visat” si cum a fost călătoria sa printre stele. Această metodă va fi bazată pe meditație și copilul va fi lăsat în voie să și imagineze pentru a și exprima ceea ce a gândit că se va întâmpla.Apoi, educatoarea le va cere copiilor să picteze folosind ștampilele un cer cu stele. Ștampilele vor avea formă de stea. Educatoarea va explica tehnica de lucru și va demonstra realizând un cer înstelat pe o coala de hârtie format A3, pentru o mai bună vizualizare a modelului. Copiii vor efectua câteva exerciții de încălzire a muschilor mici ai mâinii, apoi vor aplica cu pensula culoare pe ștampilă, iar ștampila o vor aplica prin presare de mai multe ori peste foaia de desen colorată în albastru. Educatoarea va urmări realizarea lucrărilor și va ajuta copiii care întâmpină greutăți. Fiecare copil a redat lucrarea așa cum a gândit el. De exemplu, un băiețel de 5 ani a desenat și pictat pe foaie și o rachetă spunând că aceea este racheta cu care a călătorit el în vis.
La sfârșitul activității de desen lucrările vor fi expuse pe panou și analizate în ceea ce privește dezvoltarea potențialului creativ.
ACTIVITATEA NR. 28
Titlul activității: “Floricică”,“Peisaj de primăvară”–lucrare din resturi de creioane ascuțite
Obiectivele activității:
O1 – Îmbogățirea cunoștințelor despre tehnicile de lucru în activitățile practice;
O2 – Dezvoltarea imaginației creatoare și a gustului pentru artă;
O3 – Formarea unor deprinderi tehnice și aplicative;
o4 Realizarea de lucrări noi și originale.
Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, munca individuală
Material didactic: carton colorat, lipici sau aracet, resturi de culori ascuțite, pensule, modelul educatoarei, cuti de carton, ascuțitoare, creioane colorate, acuarele.
Durata activității: 20-25 minute
Descrierea activității:
Se vor da indicațiile necesare desfășurării activității. Copiii vor intui materialul și vor realiza individual un mic tablou cu o temă la alegere despre anumite aspecte caracteristice temelor anterioare. Tabloul va fi realizat din resturi de creioane ascuțite. Copiii vor face diverse forme de obiecte din mediul înconjurător lipind resturile de creioane după cum vor ei dar respectând o anume ordine de compoziție. Astfel, o fetiță ansamblând resturile de creion și lipindu-le pe foaia de carton colorat a realizat un frumos peisaj de primăvară ( floare, fluture, soare, iarbă) pe care l-a colorat cu acuarelă. ( vezi Anexa 1, poza 33, 34). Alt copil a pictat un copac apoi a lipit resturi de la creioane pe crengile acestuia. Altă fetiță a desenat o balerină iar pe rochiță a lipit căteva resturi de creioane pe care le-a colorat cu acuarelă. Alți copii au făcut un nor, soarele, o libelulă, fluturi, baloane multicolore etc. Ideea este că se pot realiza multe lucruri interesante din aceste materiale important este ca copiii să fie cât mai creativi.
În încheierea activității se vor face aprecieri și se vor da stimulente preșcolarilor.
ACTIVITATEA NR. 29
Titlul activității: “ Cornulețe pentru cei mici” – modelaj din aluat
Obiectivele activității:
O1 – Cunoașterea și utilizarea materialelor și a unor tehnici specifice activităților plastice;
O2 – Dezvoltarea motricității mușchilor mici ai măinii copiilor;
O3 – Formarea de priceperi și deprinderi de modelaj din diferite materiale;
O4 – Stimularea creativității prin tehnici practice de modelare prin mișcări translatorii;
O5 – Formarea deprinderi de a aprecia proria lucrare dar și cea a colegilor.
Metode și procedee: explicația, conversația, povestirea, demonstrația, învățarea prin descoperire, jocul, problematizarea
Material didactic: aluat, forme, planșete, tăvițe, șorțuri de bucătărie, bonețele, vase diferite, sucitor, făină, stimulente
Durata activității: 35 minute
Descrierea activității:
Activitatea va începe printr-o discuție introductivă referitoare la meserii. Copiii vor răspunde la întrebări. Se vor prezenta câteva imagini ajutătoare.
Educatoarea le va comunica copiilor că se vor juca “ De-a brutarii” și vor face diverse cornuri din aluat pentru păpușile lor. Pentru aceasta ei vor trebui să își pună șorțulețe de bucătărie și bonețele pe cap pentru a lucra curat și igienic. Se vor face exerciții stimulative ale mușchilor mâinii apoi copiii vor merge la măsuțele de lucru unde educatoarea va explica tehnica de lucru. Se va prezenta câteva modele de cornuri. Educatoarea le va spune că cornul se poate face dintr-un baston gros curbat la capete.Copiii vor lucra individual fiecare pe planșeta lui.
Copiii care întâmpină dificultăți vor fi ajutați de educatoare. La sfârșitul activității câțiva copii vor alege cele mai reușite lucrări și le vor duce la expoziție. Educatoarea va aprecia lucrările și va recompensa copiii oferindu-le câte un corn cu gem.
ACTIVITATEA NR. 30
Titlul activității: “ Peisaj de iarnă” – activitate artistico-plastică –tehnica ștampilări
Obiectivele activității:
O1 – Formarea deprinderii de a realiza teme plastice prin folosirea ștampilării;
O2 – Consolidarea cunoștințelor despre anotimpul iarna;
O3 – Dezvoltarea simțului estetic și creativ;
O4 – Consolidarea deprinderii de a realiza o compoziție plastică originală.
Metode și procedee: conversația, explicația, problematizarea, exercițiul, jocul, demonstrația
Material didactic: acuarele, pensule, foi de desen, pahare cu apă, creioane, șervețele, ștampile confecționate din cartofi cu diferite forme ( steluțe, case, oameni de zăpadă, brazi etc.).
Durata activității: 30 minute
Descrierea activității:
Activitatea va începe prin prezentarea unei scurte istorioare despre Zăna Iarnă apoi se vbor adresa întrebări copiilor despre caracteristicile iernii. Educatoarea va anunța copiii că trebuie să realizeze fiecare un desen prin pictură și tehnica ștampilări referitor la anotimpul iarna.
Copiii vor intui materialul dispus pe măsuțe. Se va explica tehnica de lucru : tehnica ștampilării. Această tehnică este ușoară cu caracter decorativ și va da frâu libertății de creație a copiilor. Copiii vor reda forme plastice corespunzătoare temei și pot crea diferite modele prin repetare dezvoltând și spiritul de orientare în spațiu al copiilor.
Copiii vor executa jocul muzical “Degețelele” pentru a pregăti mușchi mici ai mâinii pentru pictură. După ce educatoarea va prezenta un model realizat prin această tehnică, copiii vor lucra individual. Ei vor picta forma de pe ștampilă cu pensula îmbibată cu culori adecvate după care vor imprima pe foaia de desen forma respectivă.
Educatoarea va supraveghea modul de realizare a lucrării de către preșcolari și va ajuta copiii care întâmpină dificultăți în realizarea lucrării.
Lucrările copiilor vor fi apreciate de către educatoare urmărindu-se corectitudinea utilizării culorilor în compoziția peisajului, plasarea elementelor în spațiul foi de desen, aspectul lucrării, fluența ideilor, flexibilitatea gândirii creative și originalitatea lucrărilor.
ACTIVITATEA NR. 31
Titlul activității: “ Animalele din pădure” – lucrare colectivă
Obiectivele activității:
O1 – Consolidarea cunoștințelor referitoare la viața animalelor din pădure;
O2 – Realizarea unei lucrări practice colective după o temă dată;
O3 – Stimularea creativității prin realizarea unor lucrări practice;
O4 – Formarea unor deprinderi practice de ansamblare;
O5 – Dezvoltarea simțului estetic și creativ.
Metode și procedee: conversația, brainstormingul, explicația, demonstrația, exercițiul, jocul, metoda R.A.I.
Material didactic: creioane colorate, pensule, culori, pahare cu apă, carioci, o bucată de polistiren, scobitori, carton, foi de desen, calculator, CD, materiale naturale ( scoici, boabe de fasole, griș, mălai, frunze, bețișoare
Durata activității: 35 minute
Descrierea activității:
Activitatea va începe prin desfășurarea jocului distractiv: “ Ce ști despre…?” pentru a reactualiza cunoștințele copiilor despre animalele sălbatice. Jocul se va desfășura prin inițierea metodei interactive R.A.I. ( aruncă, întreabă, răspunde). Copiii vor fi dispuși în cerc. Un copil va sta în mijlocul cercului și va arunca o minge către alt copil punând în același timp o întrebare referitoare la tema propusă. Copilul care prinde mingea va răspunde la întrebare apoi va arunca mingea spre alt copil după care va pune și el o altă întrebare. Jocul va continua până ce toți copiii vor prinde și vor arunca mingea.
După terminarea jocului educatoarea va prezenta copiilor la calculator un filmuleț despre viața animalelor din pădure. Apoi, copiii vor merge la măsuțe unde li se va cere să se împartă în 2 echipe : echipa urșilor și echipa vulpilor. Cele două echipe vor concura între ele prin sarcinile pe care le vor îndeplini. Echipa urșilor va trebui să coloreze sau să picteze diverse animale sălbatice decupate din carton alb iar echipa vulpilor va trebui să ansambleze sau să confecționeze animale din materiale naturale ( scoici, boabe de fasole, griș, mălai, bețe, ghindă, castane etc) puse la dispoziția lor. Educatoarea va prezenta un model realizat de ea și va da explicațiile necesare executării lucrării. Copiii vor face exerciții de stimulare a mușchilor mici ai mâinii. După aceea ei vor lucra în liniște pe un fond muzical liniștitor dând frâu liber imaginației. Cei care nu pot realiza tema vor fi ajutați de educatoare.
Pe bucata de polistiren copiii vor pune fâși de hârtie creponată și vor înfige crenguțe de pom pentru a reprezenta o pădure. Apoi, copiii care au terminat de lucrat animalele vor lipi scobitori pe spatele lucrărilor și le vor prinde pe macheta printre crenguțele ce reprezintă pădurea. Fiecare membru al celor două echipe a contrubuit mai mult sau mai puțin la realizarea acestor lucrări. Echipa cu cele mai reușite animale confecționate va fi câștigătoarea. Astfel se va realiza competiția dintre copiii cei mai buni dintre cei buni. Toți copiii vor primi recompense constând în animăluțe din plus și dulciuri.
ACTIVITATEA NR. 32
Titlul activității: “ Rochița cu buline” – activitate artistico-plastică- dactilopictură
Obiectivele activității:
O1 – Familiarizarea copiilor cu tehnicile de lucru;
O2 – Formarea și consolidarea unor deprinderi de a picta prin tehnica dactilopicturii;
O3 – Dezvoltarea potențialului creativ și a imaginației copiilor;
O4 – Educarea spiritului de observație, a atenției și a perspicacității;
Metode și procedee: observația, explicația, exercițiul, demonstrația, munca individuală
Material didactic; acuarele, pahare cu apă, șervețele, foi de desen, modelul educatoarei, o păpușă îmbrăcată într-o rochiță cu buline
Durata activității: 15 minute
Descrierea activivității:
Atenția copiilor va fi captată printr-un moment surpriză: prezentarea păpușii Aura, care va fi îmbrăcată cu o rochiță cu buline pe ea. Copiii vor observa rochița păpușii și vor descrie îmbrăcămintea ei, apoi vor intui materialul didactic de pe măsuțe. Educatoarea le va spune copiilor ca va trebui să relizeze buline pe rochițele desenate pe coala de desen, prin tehnica picturii cu degetele ( dactilopictura). Copiii vor denumi materialul didactic ( acuarele, pahare cu apă, foi de desen).
De asemenea, se va arăta copiilor modelul educatoarei și se va explica și demonstra tehnica de realizare a picturii: mai intai pun degetul arătător în apă, după care îl pun in culoare cu care voi dactilopicta bulinele rochiței pentru păpușă.
Copiii vor realiza exerciții de încălzire a mușchilor mici ai mâinii pe versurile: “ Răsucim încheietura și dăm mingea dura dura/ Palmele nu stau de loc ci se pregătesc de joc/ Lebedele în jur privesc mâinile eu le rotesc/ Degetele-mi sunt petale se deschid ca la o floare etc”. Apoi, copiii vor trece la realizarea lucrării. Fiecare copil va decoara cu buline rochița cum crede el de cuvință. Educatoarea va supraveghe copiii și va da indicații dacă este cazul.
La terminarea lucrării copiii vor spune ce au realizat și cum au făcut lucrarea. Apoi, toate lucrările vor fi strânse și expuse pe un panou. Educatoarea va analiza fiecare luacrare și va recompense copiii.
ACTIVITATEA NR. 33
Titlul activității: “ Ziua copilului” – activitate artistic-plastică – pictură- temă la alegere
Obiectivele activității:
O1 – Exprimarea sentimentelor și trăirilor sufletești ale copilului;
O2 – Formarea deprinderii de a compune un spațiu plastic original;
O3 – Exersarea anumitor tehnici plastic învățate;
O4 – Valorificarea propriei lucrări pentru înfrumusețarea spațiului ambiental;
O5 – Dezvoltarea potențialului creator prin activități plastic.
Metode și procedee: conversația, metoda explozia stelară, explicația, demonstrația, exercițiul, problematizarea, expunerea, analiza produselor activității
Material didactic: acuarele, foi de desen, pensule, pahare cu apă, carioci, creioane, calculator, recompense, șervețele
Durata activității: 40-45 minute
Descrierea activității:
Activitatea va debuta cu cântecul “ Lunecând pe bolta albastră” închinat Zilei copilului. Momentul surpriză va fi prezentarea unui filmuleț la calculator despre ziua copilui. Se vor purta discuții pe marginea acestei teme. Copiii vor spune și vor răspunde la întrebări. Pentru a stimuli creativitatea copiilor aceste întrebări se vor realize pe baza metodei interactive explozia stelarăpentru rezolvarea de probleme și noi descoperiri. Se vor oorganiza cinci grupe a câte 2-3 membrii. Fiecare grup va corespunde uneia din cele cinci întrebări: Cine?, Ce?, De ce?, Unde? și Când?. Grupurile vor colabora în elaborarea întrebărilor. Fiecare grup va răspunde printr-un lider întrebărilor formulate de celelalte grupuri. La sfârșit se vor aprecia copiii pentru efortul depus în formularea întrebărilor și a răspunsurilor. ( de exemplu: ce se sărbătorește astăzi?. De ce sunt copii îmbrăcați așa?, Cine merge la manifestație?, Unde se duc copiii?, Cănd sunt copiii fericiți? Etc.).
După această discuție copiii vor merge la măsuțe și vor intuit materialul pus la dispoziția lor pentru a realizarea unor lucrări plastice în vederea înfrumusețării sălii de grupă pentru festivitatea sărbătoririi zilei copilului.
Pentru stimularea interesului copiilor pentru activitate și pentru stimularea creativității lor se vor da sugestii de teme: peisaje, jocuri de copii, activități diverse din grădiniță, obiecte îndrăgite de copii etc.
De asemenea se vor prezenta reguli de utilizare a materialelor și a tehnicilor de lucru și se vor prezenta unele criteri care trebuie folosite în realizarea lucrărilor ( multitudinea și varietatea culorilor, originalitatea temei abordate, elementele spațiului plastic, claritatea, acuratețea lucrărilor etc).
Educatoarea va face cu copiii câteva exerciții de antrenarea mușchilor mici ai mâinii.Pentru o atmosferă plăcută de lucru se vor realiza lucrările pe un fond musical plăcut copiilor. Copiii vor începe să picteze utilizând diversele material puse la dispoziția lor. Se vor da indicații suplimentare și se vor stimula prin sugesti asupra temei propuse. Pentru stimularea creativității copiilor prin desen și pictură se vor da câteva indicia și se vor încuraja copiii mai timizi.
Lucrările terminate vor fi expuse pe un suport și vor fi apreciate cele mai originale lucrări.
ACTIVITATEA NR. 34
Titlul activității: “ Măști pentru carnavalul din pădure” – lucrare practică
Obiectivele activității:
O1 – Utilizarea unor tehnici variate de prelucrare a materialelor;
O2 – Formeze deprinderea de a lucra corect și îngrijit;
O3 – Stimularea potențialului creativ prin realizarea de lucrări practice originale
O4 – Dezvoltatea simțului practic și estetic.
Metode și procedee: Explicația, demonstrația, exercițiul, expunerea, munca independentă,
Material didactic: carton colorat, paiete, forme decupate, hârtie glace, foarfece, lipici sau aracet, creioane colorate, carioci, elastic, modele de măști, șabloane, perforator
Durata activității: 35 minute
Descrierea activității:
Pentru buna desfășurare a activității se vor pregăti materialele necesare activității practice.
Se vor prezenta preșcolarilor câteva modele de măști realizate de educatoare, apoi se va discuta cu copiii despre importanța utilizării lor.
Educatoarea va prezenta tema activității și va cere copiilor să realizeze și ei prin desenare după contur, decupare și lipire măști pe care le vor purta la carnaval organizat la serbarea de sfârșit de an școlar. Copiii voi intui materialele și vor face câteva exerciții de încălzire a mușchilor mici ai mâinii.
Folosind tehnicile învățate copiii vor desena după șabloane și va face fiecare câte o mască reprezentănd un animal. Fiecare mască va fi colorată sau pictată cum vor dori copiii. Unii dintre copiii vor atașa măștilor diferite accesorii ( paiete, forme diverse din hârtie glace, panglici, șnur, mărgeluțe etc).
La sfârsitul lucrărilor copiii vor pune aceste măști și se vor juca un joc intitulat “ Carnavalul”. Se vor aprecia cele mai frumoase și mai originale măști. Copiii vor primi recompense.
ACTIVITATEA NR. 35
Titlul activității: “ Vază cu flori” – activitate practică – colaj
Obiectivele activității:
O1 – Îmbogățirea cunoștințelor copiilor despre flori și caracteristicile lor;
O2 – Formarea unor deprinderi practic-aplicative;
O3 – Dezvoltarea imaginației și creativității copiilor;
O4 – Consolidarea deprinderii de mototolire, rupere, ansamblare prin tehnicile învățate;
O5 – Realizarea de lucrări practice originale.
Metode și procedee: explicația, demonstrația, exercițiul, învățarea prin descoperire, metoda “Schimbă perechea”, metoda “ Turul galeriei”
Materiale didactice: hârtie glace, flori presate, frunze uscate, griș, acuarele, lipici, pensule, pahare cu apă, creioane colorate, boabe de fasole, semințe, șervețele, carton colorat
Durata activității: 30 minute
Descrierea activității:
Captarea atenției se va realiza prin prezentarea unui coș cu flori naturale. Copiii vor observa coșul și vor discuta despre flori și caracteristicile lor. Apoi, li se va spune că va trebui să realizeze tablouri în care să reprezinte o vază cu flori. Ei vor intui materialul didactic și vor face exerciții de încălzire a mușchilor mici ai mâinii. Educatoarea va explica și demonstra tehnica de lucru. Copiii vor fi anunțați că această activitate se va face sub forma jocului : “ Schimă perechea”. Zâna Primăverii le a trimis un coș cu surprize ( siluete de flori și frunze, materiale din natură etc.) și unul cu flori. Cu ajutorul acestor materiale copiii trebuie să facă o vază cu flori. Ei vor lucra în echipe: echipa florilor și echipa fluturilor. Copiii din echipa florilor vor forma un cerc în exterior iar cei care sunt în echipa fluturilor vor sta în exteriorul cercului. Se vor forma astfel perechile: un fluture cu o floare. La semnalul “ schimbă perechea” copiii se vor deeplasa spre dreapta la floarea următoare. Astfel fiecare copil va lucra câte ceva prin adăugare la fiecare lucrare cu care va face schimb. Lucrările vor fi cât mai variate. La final se vor analiza toate lucrările și se vor aduce aprecieri privind flexibilitatea și fluiditatea rrealizării creativității. Lucrările vor fi expuse la panou.
ACTIVITATEA NR. 36
Titlul activității: „ Felicitare pentru Crăciun” – activitate practică
Obiectivele activității:
O1 – Dezvoltarea simțului practic și estetic al copilului;
O2 – Formarea unor deprinderi practic-aplicative;
O3 – Dezvoltarea potențialului creativ;
O4 – Consolidarea unor cunoștințe cu privire la sărbătorile de Crăciun;
O5 – Formarea unor impresii artistice prin aprecierea lucrărilor proprii și ale colegilor.
Metode și procedee: explicația, conversația, demonstrația, învățarea prin descoperire, exercițiul, turul galeriei
Material didactic: felicitare model, carton colorat, carioci, lipici, confeti, brăduți decupați, șnur, coșulețe
Durata activității: 35-40 minute
Descrierea activității:
Activitatea va începe prin prezentarea sub formă de surpriză a unei scrisori de la Moș Crăciun prin care le transmite copiilor că el va sosi curând la grădinița noastră. Educatoarea va purta o scurtă conversație cu copiii referitoare la obiceiurile de iarnă și la sosirea lui Moș Crăciun. Se va cere intuirea materialelor didactice dispuse în coșulețe pe măsuțele copiilor. După ce copiii au intuit materialul din coșulețe ei vor trebui să realizeze fiecare câte o felicitare de Crăciun. Se vor prezenta și câteva modele de felicitări expuse pe o măsuță alăturată. Educatoarea va explica și demonstra tehnicile de lucru pentru realizarea felicitării: lipirea elementelor componente ( brăduți, îngerași, steluțe), ansamblarea lor, îndoirea cartonului colorat pentru a realiza felicitarea, lipire de confeti, sclipici etc. Copiii vor face la început câteva exerciții de încălzire a mușchilor mici ai mâinii : închidem și deschidem pumnii, răsucim încheietura mâinii, facem bulgări, cântăm la pian, mișcăm degețelele. Apoi, fiecare copil își va face propria felicitare după cum îi place. Pe tot parcursul executării lucrării copiii vor fi supravegheați de către educatoare care îi va ajuta și îndruma fără a le sugera idei. Evaluarea lucrărilor se va face prin metoda “ turul galeriei” prin care fiecare copil va obseva lucrările expuse și va spune ce părere are despre ele și ce îi place sau nu la aceste lucrări. Cele mai originale felicitări vor fi apreciate și copiii vor fi recompensați.
ACTIVITATEA NR. 37
Titlul activității: “Scene din povești”- desen
Obiectivele activității:
O1 – Formarea deprinderii de a desena corect;
O2 – Cultivarea simțului estetic și creativ;
O3 – Reactualizarea cunostințelor copiilor cu privire la poveștile cunoscute;
O4 – Valorificarea propriei lucrări pentru înfrumusețarea spațiului ambiental;
Metode și procedee: conversația, metoda explozia stelară, explicația, demonstrația, exercițiul, problematizarea, expunerea, analiza produselor activității
Material didactic: planșe cu imagini din povești, creioane, carioca, culori, foi de desen, tablă
Durata activității: 40 minute
Descrierea activității:
La începutul activității se va asigura climatul adecvat desfășurării activității de educație plastică. Se va purta o discuție pe baza povestirilor cunoscute de copii ( “ Scufița Roșie”, “ Albă-ca-Zăpada”, “ Punguța cu doi bani”, “ Ursul păcălit de vulpe” etc). Apoi, educatoarea va anunța tema și obiectivele activității. Copiii au ca sarcină să deseneze diferite scene din poveștile cunoscute de ei. Educatoarea va explica modul de execuție al desenului. Pentru a înțelege mai bine copiilor li se va prezenta câteva planse cu scene din poveștile cunoscute de ei. Copiii vor face câteva exerciții pentru antrenarea mușchilor mici ai mâinii apoi se vor apuca de lucru. Fiecare copil va desena ce l-a impresionat mai mult din poveștile cunoscute. Scenele desenate vor cuprinde elemente și personaje îndrăgite de copii. Educatoarea va da și câteva indicații referitoare la poziția adoptată în timpul lucrului și va spune copiilor să nu folosească prea des radiera ( dacă este posibil deloc), să nu apese pe creion prea mult când desenează pe hârtie, să nu strângă creionul prea tare și să fie atenți la așezarea în pagină. Copiii vor deesena folosindu-și imaginația creatoare.
După terminarea lucrărilor copiii le vor aduce la panoul asezat în fața clasei pentru a fi analizate. Cele mai originale și mai reușite lucrări vor fi apreciate iar copiii vor fi recompensați. În fiecare lucrare se vor putea observa aspecte privind nivelul de flexibilitate și originalitate a creativității copiilor. Acest nivel de creativitate va fi într-o măsură mai mare sau mai mică în funcție de particularitatea preșcolarului și de implicarea acestuia în activitate. La unii copii acest nivel de creativitate poate fi foarte scăzut.
ACTIVITATEA NR. 38
Titlul activității: „ Pălăria Toamnei”
Obiectivele activității:
O1 – Reactualizarea cunoștințelor privind aspectele caracteristice anotimpului toamna;
O2 – Consolidarea de priceperi și deprinderi practice;
O3 – Formarea deprinderii de a realiza o lucrare inspirată din natură;
O4 – Dezvoltarea gustului estetic și creativ;
O5 – Educarea spiritului de observație, a atenției și a perspicacității;
Metode și procedee: conversația, observarea, demonstrația, povestirea, munca în echipă, turul galeriei, exercițiul
Material didactic: pălărie din carton colorat, modelul educatoarei, frunze mari și mici decupate, flori de toamna, șnur, fructe și legume decupate din carton colorat,panglici, hârtie creponată colorată, lipici sau aracet, CD-player, CD ( muzică de Vivaldi “ Anotimpurile”), stimulente
Durata activității: 30 minute
Descrierea activității:
În sala de grupă intră Zâna Toamnă cu un coș cu fructe și legume. Pe cap ea are o coroniță împodobită cu flori de toamnă ( crizanteme, tufănele etc). Copiii o salută și o invită să stea lângă ei. Zâna Toamna le spune copiilor că ea este tristă deoarece trebuie să se ducă la Carnavalul Toamnei și ar vrea să poarte o palărie dar aceasta nu este terminată și nu este decorată. Ea îi roagă pe copii să o ajute și ei pentru a termina de decorat pălăria. Educatoarea va cere copiilor să lucreze cu materialul dispus pe măsuțe și va face cu ei câteva exerciții de încălzire a muschilor mici ai mâinii. Copiii vor lipi cât mai multe elemente decorative pentru a face cea mai frumoasă pălărie. Ei vor trebui să realizeze lucrarea respectând îndrumările educatoarei. Copiii vor fi grupați pe echipe fiecare având câte o sarcină: unii vor lipi frunze, alții fructe și legume, alții vor decupa elemente specifice, alții vor pune panglici la pălărie și șnur.
Educatoarea va trece pe la fiecare grupă și va observa cum lucrează. Va da indicații și va explica modul de execuție arătând și modelul creat de ea. Copiii vor lucra ascultând în același timp o piesă din “Anotimpurile” lui Vivaldi.
Se vor reactualiza copiilor cerințele privind atât acuratețea lucrărilor, corectitudinea acestora cât și utilizarea materialelor și cooperarea dintre copii. Va fi stimulată încrederea în forțele propri a copiilor. Se vor evalua lucrările și se vor face aprecieri ale modului cum au lucrat și a gradului de originalitate a lucrării.
CONCLUZII:
La vârsta preșcolară este necesar a se stimula potențialul creativ al copilului prin diverse activități didactice încurajând aptitudinile acestuia;
Preșcolarii dispun de un potențial creativ care integrează mecanisme informaționale determinate de independența copilului, de trebuințe de cunoaștere, de autoexprimare sau de experiența cognitivă;
Manifestarea creativă a copilului se realizează prin jocurile didactice din activitățile integrate, îndeosebi activitățile plastice și cele practice;
Stimularea creativității corespunzător vârstei preșcolarilor a dus la valorificarea potențialului lor cognitiv și afectiv-motivațional;
Educația creativă prin joc și activități interdisciplinare duce la dezvoltarea personalității copiilor.
Conștientizarea de către preșcolari a potențialului lor de creație a dus la încrederea în propriile forțe, a dorinței de a persevera în lucrul lor pentru a se evidenția prin originalitate;
Creativitatea se poate forma prin metode activ-participative care să acționeze pe tot parcursul desfășurării procesului didactic;
Imaginația preșcolarului este stimulata atât de joc cât și de povestire, activități practice sau artistico-plastice, de activități de muncă, de contactul cu mediul înconjurător;
Încurajarea creativității copiilor prin acceptarea ideilor neobișnuite ale acestora, prin adaptarea la ideile copiilor, prin încurajarea procesului creativ;
Crerativitatea este un proces complex care antrenează întreaga personalitate a copilului preșcolar;
Activitățile didactice desfășurate în procesul instructiv-educativ, în special activitățile artistico-plastice și practice, sub îndrumarea atentă a educatoarei, contribuie la cultivarea unor capacități creative ale preșcolarilor, oferindu-le acestora posibilitatea de a percepe frumosul din natură și de a reda într-o manieră originală ceea ce au perceput, îmbogățind orizontul de cunoaștere al copiilor.
Cultivarea sensibilității artistice și a educării gustului estetic al preșcolarilor prin însușirea unor tehnici de lucru folosite la activitățile plastice și practice.
Preșcolarii și-au dezvoltat spiritul critic și autocritic prin evaluarea lucrărilor realizate;
Cultivarea interesului preșcolarilor pentru activitățile artistic-plastice și practice.
BIBLIOGRAFIE:
*** Curriculum pentru educație timpurie al copiilor cu vârsta cuprinsă între nastere și 6/7 ani” – Ministerul Educației ,Cercetarii și Tineretului, 2008
*** Colecția Revistei Învățământului Preșcolar 1900 – 2014
*** Educația timpurie a copiilor în vârstă de 0-7 ani, ( Ghid), MÎ,MS, UNICEF, Ed.Alternative, București, 1995
*** Învățământul preșcolar în mileniul III”, pag.6, pag.11 – Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, Asociația educatoarelor Dolj, Editura Reprograph,2008
*** Planul de învățământ și programa activităților instructive-educative în grădinița de copii. București: Editura Didactică și Pedagogică, 1991
*** Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii, Ministerul Educației și Învățământului – București, 2008
*** Revista Învățământului Preșcolar nr. 1-2/2008, pag. 117” – Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, 2008
*** Revista Învățământului Preșcolar nr. 3-4/2008, pag. 102-103 – Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, 2008
*** Zâmbet de copil – Revista Grădiniței cu Program Prelungit Nr. 17 Tulcea, Nr. 4/Mai 2012, p. 27-28
*** Manualul de psihologie clasa a X a
*** Material orientativ pentru stimularea dezvoltării copilului de la naștere la 3 ani, Ministerul Educației ,Cercetarii și Tineretului,2008
*** http://forum.porta.edu.ro/index.php?act=Atach&type=post&id=965815
Adler, A. Sensul vieții. București: Editura IRI, 1995
Allport, G. Structura și dezvoltarea personalității. București: Editura Didactică și Pedagogică, 1991
Anghel G.C., Gheorghe F.M., „Decupăm – desenăm – modelăm – ne jucăm – Tehnici ingenioase de lucru”, Ed. Sitech, Craiova, 2007;
Bocoș, M. Teoria și practica cercetării pedagogice. Cluj-Napoca: Editura Casa Cărții de Știință,2007
Breben, S. Metode interactive de grup – ghid metodic. București: Editura Arves, 2002
Carman Luis – Testul Desenului familiei – cu 103 figuri , Editura Trei, 2012
Cosmovici, Andrei – Psihologie generală – pag. 37-38, Editura Polirom, Iași, 1996
Cristea Sorin, „Dicționar de termeni pedagogici”, E.D.P., București, 1998;
Cucoș C., „Pedagogie”, Ed. Polirom, Iași, 2002
Drăgan I, Nicola I., „Cercetarea psihopedagogică – ghid pentru elaborarea lucrării metodico – științifice în vederea obținerii gradului didactic I”, Ed. Tipomur, Tg. Mureș, 1993;
Drăghicescu, S. Educația plastică, ghid metodic. București: Editura Aramis, 2007.
Freud, S. Introducere în Psihanaliză. Prelegeri de Psihanaliză. Psihopatologia vieții cotidiene. București: Editura Didactică și Pedagogică, 1992
Glava, Adina, Glava, Cătălin – Introducere în pedagogia preșcolară, Editura Dacia,2002
Indreica, Simona – „ Educație plastică și metodică” – Reprografia Universității „ Transilvania” din Brașov, Ministerul Educației și Cercetării , Proiectul pentru Învățământul Rural – P.I.P.P. – „Educația plastică și didactica educației plastice în învățământul primar și preșcolar” – Maria Cristea 2007, p. 58-59
Ionescu, Mihaela. (coord.), Repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la 7 ani. București: Editura Vanemonde, 2010
Păun, Emil și Iucu, Romiță B., (2002), Educația preșcolară în România, Editura Polirom, Iași
Pirnog, Ion – „Ghid metodic de educație plastică. De la grădiniță la liceu” – Editura Compania, București, 2007
Piaget, J., Inhelder, B., „ Psihologia copilului, Editura Codex, 2011
Planchard, Emile – Pedagogia școlară contemporană, Editura Didactică și Pedagogică, București 1992
Popescu, Gabriela – „ Psihologia creativității” – Editura Fundației România de Mâine, București, 2007
Popescu-Neveanu, P., – „Dicționar de psihologie”, Ed. Albatros, București, 1997
Rafailă, E. – „ Educarea creativității la vârstă preșcolară” – Editura Aramis Print, 2002
Roco, Mihaela, „ Creativitate și inteligență emoțională” – Editura Polirom, 2007
Roșca, Al. Creativitatea generală și specifică. București: Editura Academiei, 1981
Tatiana Tapalagă – “ Modalități de stimulare a creativității preșcolarilor”, Editura Rovimed Publisheres, 2009
Verzea Emil, Verzea Florin Emil – Psihologia vârstelor, Editura Prohumanitate,București 2000
Voiculescu, E. Pedagogie preșcolară. București, Editura Aramis, 2003
Zlate M. „ Imaginație în Psihologie” – Manual pentru licee de filologie-istorie și științele naturii, Editura Didactică și Pedagogică, Buc., 1976, p. 49
Anexa 1
Tehnica Blazomului : Poza 1. blazomul țării – „ Ziua Națională a României”
Poza 2. blazom : „ Te iubesc mami” grupa mica program prelungit
Lucrare la abilitati practice: „ A venit Primăvara”, grupa mare program prelungit (Poza 3,4,5,6,7,8),
Poza 9 Desen din imaginație : „ Peisaj de primăvară
POZA 10 ȘI 11 Pictură cu palma : „ Iepuraș”, realizat de Aida, 5 ani și „ Gândăcel”, realizat de Rebeca, 3 ani
Poza 12 și 13 „ Libelulă”, realizat de Ana, 5 ani
Poza 14 Tehnica colajului: „ Cățelul meu , Pufi”, realizat de Madălina, 5 ani
Poza 15 și 16 „Figuri geometrice” – Georgio, Darius, Ana, grupa mare
Poza 17 Tehnica suflării cu paiul
Poza 18 Modelaj cu plastilină: „ Cap de extraterestru”, Luca Poza 19 „ Pirat pe insulă”, Giorgio, 5 ani
Poza 20 și 21 Modelaj: „ Înghețată”, Mario, 6 ani
Poza 22 Modelaj: „Scufița Roșie”, Ana, 5 ani Poza 23 Pictură cu plastilină:
„ Ghiveci pentru floare”, Laura , 4 ani
Poza 24 Modelaj: „ Vulpea” Din povestea „ Ursul păcălit de vulpe”, Andrei, 4 ani
Poza 25 Desen din imaginație pe pahar din plastic: 26 Desen din imaginație „ Omulețul”, Maria ,6 ani
„ Omuleț”, Bianca, 4 ani
Poza 27 „ Primăvara” desen, grupa mare
Poza 28, 29,30 Lucrare cu material din natură, „Primăvara în grădină” Medeea, 4 ani și Alexia, 3ani și 4 luni
Poza31,32 Tehnica petei de cerneală
Poza 33,34 „Peisaj de primavară” din resturi de creioane ascuțite
Poza 35, 36,37 „ Clovnul prietenul copiilor”, grupa mică
Poza 38,39 „ Românașii” lucrare din linguri de lemn
Poza 40,41 Tehnica desenului cu lumânarea și tehnica pieptenului, grupa mică și grupa mare
Poza 42 Desen din imaginație, “ Bunica mea”, Emilia, 4 ani
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Dezvoltarea Creativitatii la Copilul Prescolar (ID: 113910)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.