Dezvoltarea Creativitatii

CONCLUZII

Problema Dezvoltarea creativitatii ocupă un loc foarte important în contextul actual, aceasta devenind un obiectiv central atât în domeniul educațional cât și în alte domenii. Ea a devenit una din preocupările majore ale psihologilor, pedagogilor și cadrelor didactice având în vedere problemele epocii contemporane ce pun în dificultate omenirea.

Este necesar, așadar, de a se găsi soluții pentru a pregăti elevii de astăzi, care vor deveni generația activă de mâine, pentru a putea face față tuturor situațiilor, pentru a deveni capabili să găsească soluții la toate problemele contribuind astfel la progresul umanității. Acestea toarte presupun un potențial creativ prezent la fiecare individ, membru al societății.

Procesul de învățământ nu are drept scop numai formarea de creatori în sensul restrâns al acestui concept, care să creeze produse absolut noi, originale de o mare valoare pentru societate, ci, mai ales, de a forma și dezvolta la fiecare elev o serie de capacități cognitive, atât intelectuale, cât și practice, care să fundamenteze acel spirit creativ care îl mobilizează pe viitorul adult ca prin munca sa să devină făuritor de bunuri materiale și spirituale utile societății.

Așadar, în cadrul procesului de învățământ, sunt vizate nu atât produsele elevilor ca valori sociale, ci este vizat planul psihologic urmărindu-se acea suplețe, eleganță și originalitate în găsirea soluțiilor la problemele și sarcinile de învățare.

La fel, este urmărită și măsura în care apar la elevi acele trăiri afective, satisfacții și surprindere în mod plăcut generate de soluțiile de rezolvare a problemelor descoperite de ei, care îi motivează și le animă dorința, le stârnește curiozitatea de a căuta și găsi noi soluții mult mai elaborate, acestea toate fiind caracteristici ale spiritului creator.

Obținerea unor astfel de performanțe este condiționată de modul în care se aplică metodologia de învățare, în care se creează o atmosferă propice implicării afective a elevilor în activitățile desfășurate prin eliberarea acestora de acele temeri, tensiuni, refuzuri și lipsă a încrederii în sine și în forțele proprii.

În lucrarea de față am pornit de la convingerea pe care mi-am format-o de-a lungul anilor de activitate la catedră că este posibilă și realizabilă stimularea creativității la elevii de vârstă școlară mică.

În urma unei documentări științifice, eforturile s-au centrat pe activitatea de cunoastere a particularitatilor biopsihice ale elevilor si pe cea de adaptare si proiectare a metodologiei si strategiilor demersurilor didactice pe care le-am intreprins pe parcursul celor 6 luni. În acest sens am construit strategii care au functie euristica si care stimuleaza abilitati generale cu efect asupra potentialului creativ.

Antrenarea gandirii divergente si a imaginatiei creatoare a constituit o coordonata permanenta a desfasurarii procesului instructiv-educativ la toate disciplinele de invatamant.

Prima parte a lucrarii are un caracter compozitional; ea reda, descriptiv, sarcini si activitati de invatare, jocuri de creatie, exercitii de compunere si, ca urmare a analizei produselor activitatii elevilor, prezinta si date asupra capacitatii imaginativ-creative a copiilor in elaborarea continutului tematic, cat si asupra originalitatii formei de exprimare a acestui continut prin ,,incarcatura' expresiva a textului.

Procedeele si strategiile prezentate mai sus au urmarit antrenarea si dezvoltarea potentialitatii creative a elevilor, pregatind activitatea de compunere precum si a celorlalte creat

În a doua parte a lucrarii am realizat o cercetare care a relevat justetea ipotezelor de la care s-a plecat si am incercat gasirea unor modalitati de optimizare si dezvoltare a actului creativ in cadrul activitatii scolare.

Începand de la asigurarea si respectarea conditiilor materiale si pana la selectarea celor mai eficiente modalitati de utilizare si adaptare a metodelor de dezvoltare a gandirii critice, scrierii procesuale si invatarii prin colaborare la procesul complex de transmitere, receptare, decodare si prelucrare a datelor, informatiilor pe fondul unei relatii profesor-elev democratice, cercetarea a cautat sa demonstreze oportunitatea solutiilor gasite pentru munca cu elevii in vederea dezvoltarii potentialului creativ.

Factorii care au favorizat realizarea unui comportament creativ au fost:

· Mediul ambiant si baza materiala a procesului instructiv-educativ;

· Relatia invatator-elevi, ca relatie democratica, de cooperare si colaborare;

· Consonanta afectiva dintre invatator si elevi (tact, empatie, devotament);

· Generalizarea comportamentului activ-participativ, interogativ;

· Adecvarea metodelor si procedeelor la nivelul dezvoltarii individuale si in conformitate cu scopurile si obiectivele propuse;

· Cunoasterea elevilor si evitarea subaprecierii sau supraaprecierii potentelor intelectuale;

Cercetarea nu a surprins in amanunt toate aspectele actului creativ de predare-invatare, fiecare din ele putand constitui subiectul unor investigatii sau chiar cercetari.

Cu toate acestea au fost remarcate schimbari, transformari evidente ale comportamentelor si atitudinilor elevilor din esantionul experimental , comparativ cu cei din esantionul de control :

· Înclinarea vizibila a ponderii in initierea discutiilor, relatiilor, actiunilor, sarcinilor- catre elevi -care s-au eliberat de temerile inadecvarii, de rusine, de timiditate, de inertie;

· Învatarea si consolidarea tehnicilor si metodelor moderne de instruire, acestea vizand stimularea creativitatii si a gandirii critice;

· Dezvoltarea proceselor gandirii, dar mai ales a libertatii si independentei in gandire (din 42 elevi ai claselor a III-a, un procent de 95%, pana la finele anului scolar, si-au insusit toate cerintele curriculum-ului national);

· Exersarea tehnicilor de comunicare verbala si scrisa ;

· Aprofundarea rolurilor si statutelor sociale, a relatiilor interpersonale etc.

· Din cei 21 de elevi, o proportie de 90% au reliefat evolutia pozitiva in comportamentul creativ;

Modificarile constatate in personalitatea si in rezultatele elevilor:

La nivel cognitiv:

· Perceperea rapida, corecta si integrala a informatiilor datorita exersarii capacitatilor de ascultare activa, empatica si a ritmurilor de comunicare;

· Învatarea in stil personal pe baza tehnicilor specifice structurilor temperamentale;

· Capacitatea de argumentare si vehiculare a notiunilor, judecatilor, rationamentelor adaptate nivelului lor de intelegere, dar cu respectarea legitatilor universale.

La nivel afectiv:

· Deschiderea spre relationare si comunicare;

· Exprimarea libera a trairilor pozitive si negative:

· de siguranta;

· atasament;

· respect si valorizare;

· colaborare;

· bucurie, speranta, satisfactie;

· nevoia de afirmare si recunoastere sau confirmare a unui potential;

· de acceptare;

· bucuria si forta de a se darui prin comunicare;

· multumirea declansata de intelegere, securitate si siguranta in interrelationare;

· satisfactia dialogului real in care elevul este pionul principal;

· Exprimarea afectivitatii relationarii cu ajutorul comunicarii nonverbale si paraverbale.

La nivel comportamental:

· Reactivitate crescuta;

· Comportamente de competitie si colaborare care i-au facut sa se simta talentati si capabili de a crea;

· Raportare corecta la realitate si acceptarea adevarului (si in privinta propriei persoane);

· Corectitudine fata de ei si fata de ceilalti;

· Exersarea comportamentului tolerant, a rabdarii, a disciplinei de grup si a rolurilor si statutelor impuse de activitatea didactica;

· Exersarea comportamentului de decizie si de asumare a responsabilitatii;

· Exersarea comportamentului de initiere creativa si actionala .

Toate acestea sustin valabilitatea ipotezelor puse in discutie.

Punand in relatie rezultatele obtinute in cadrul experimentului cu continutul fiecareia dintre ipotezele sustinute ca punct de plecare in cercetare putem concluziona ca acestea s-au confirmat:

Ip.1 -Daca se utilizeaza metode activ-participative in cadrul activitatilor cu elevii din invatamantul primar, se contribuie la dezvoltarea creativitatii lor.

Din datele obtinute in urma testelor s-a constatat ca elevii din grupul experimental carora li s-au aplicat strategii didactice bazate pe metode activ-participative in cadrul activitatilor scolare, au obtinut rezultate mai bune decat cei din grupul de control in directia creativitatii, a gandirii divergente si a imaginatiei (cu aproximativ 15-30%).

Ip.- Daca se asigura un climat favorabil unei conlucrari fructuoase elevi- invatator se realizeaza o participare activa si creativa a elevilor la propria formare.

Atitudinea elevilor din grupul experimental, curajul, increderea in fortele proprii, dorinta de a realiza activitati, de a se implica in organizarea lor vin sa confirme ipoteza enuntata. Rezultatele vizibil mai bune obtinute la evaluari dovedesc cele afirmate. Chiar si elevii care au obtinut rezultate mai slabe ( intre 5% si 10%), au dovedit totusi o ameliorare a situatiei scolare, o crestere a dorintei de participare la lectii si activitati, ceea ce ar putea conduce la obtinerea unor rezultate mai bune in viitor.

Ip.I- Daca elevii au cunostinte, priceperi si abilitati intr-un domeniu, pot indeplini in mod creativ sarcini ce solicita utilizarea acestora intr-un mod inovator.

Amintind doar proba de compunere a problemei pe baza unui exercitiu (complex) dat, putem afirma ca si aceasta ipoteza s-a confirmat, 61% dintre elevii din lotul experimental reusind sa compuna problema ( 40% obtinand calificativul F.B.), avand cunostintele, priceperile si deprinderile necesare, in timp ce, prin comparatie, doar 9,2% dintre elevii din lotul de control au reusit partial sa indeplineasca aceasta sarcina scolara.

Ip. IV.- Daca elevii sunt indrumati sa participe activ si creator la constructia propriilor cunostinte, se stimuleaza dorinta de a invata, de a avea initiativa si de a realiza unele activitati in scoala si in afara scolii, sporind increderea in fortele propr

Asa cum s-a putut constata din prezentarea cercetarii, elevii din grupul experimental au manifestat o puternica dorinta de a invata activ, in acest sens informandu-se, propunand subiecte si activitati, invingand teama, neincrederea si adaugand deseori umor in ceea ce au intreprins, chiar o doza de nonconformism, fara a depasi limitele unui comportament rezonabil. Toate acestea vin sa confirme justetea ipotezei in discutie. În plus, participarea cu entuziasm la diverse activitati, bucuria de a veni la scoala, zambetul de pe chipul lor, ca si manifestarea preferintei de a lucra in echipa, de a colabora in realizarea unor lucrari, proiecte, portofolii, de a imparti bucuria lor cu alti copii, din scoala sau din alte scoli, cu care s-au realizat parteneriate, dovedesc valabilitatea ipotezei in cauza.

Cresterea valorica a rezultatelor este mult mai importanta pentru ca ea evidentiaza, la un moment dat, nivelul de functionare, de acceptare a noii metodologii, oferind solutii de perfectionare a actului de predare-invatare si a celui creativ.

Tehnicile utilizate nu au inlocuit in totalitate metodologia clasica de predare, dar au completat-o.

Important este ca elevii au devenit mai comunicativi, mai deschisi, au inteles ca pot fi independenti in gandire si in actiune.

Fiecare a invatat, elev sau invatator, ca este responsabil pentru munca si faptele sale, care deseori ii influenteaza si pe cei din jur, iar rolurile avute in grup le-au permis sa fie pe rand: verificati sau verificatori, cititori sau scriitori, interogatori sau rezumatori, incurajatori, creativi si creatori.

Rezultatele, observatiile si concluziile indreptatesc continuarea activitatii in aceeasi maniera, dar tinand cont de urmatoarele recomandari:

· Evitarea stereotipurilor, a mentalitatilor si a ideilor preconcepute ce stabilesc limite apriorice;

· Descongestionarea programelor scolare este absolut necesara pentru a deplasa accentul de pe informatie spre formativ, creativ;

· Instruirea corecta si completa a cadrelor didactice care utilizeaza metode de stimulare a creativitatii, pentru evitarea improvizatiilor ineficiente sau chiar cu efect negativ;

· Pastrarea unui standard calitativ ridicat al activitatilor scolare;

· Adaptarea tehnicilor, metodelor si strategiilor de dezvoltare a creativitatii la situatia concreta din clasa;

· Aplicarea continua a modalitatilor de dezvoltare a creativitatii elevilor, fara ostentatie, dar si fara a minimaliza continuturile stiintifice si educatia moral-civica si comportamentala;

· Învatarea tehnicilor parteneriale pentru ca respectul reciproc, amiabilitatea, toleranta, cooperarea, colaborarea sa se manifeste benefic si creativ si la nivelul relatiilor sociale.

Creativitatea ar putea fi sansa pentru progres si bunastare.