Dezvoltarea Copilului Prescolar

INTRODUCERE

Motto:

„Noi, cei mari, uităm adesea

c-am fost copii și lucrul acesta

ar trebui sa ni-l aducem aminte

mai ales cand ne gasim in fata

copiilor.”(Alexandru Vlahuta).

Grădinița, etapă intermediară de ucenicie socială între familie și școală, poate avea imaginea unei societăți liberale în care copilul, având sentimentul de siguranță, găsește o lume pe măsura lui, în care se poate manifesta natural în compania celor de-o seamă cu el, unde educatoarea ia în serios întrebările și acțiunile lui, conduită prin care i se dă sentimentul autonomiei și propriei sale valori.

De bună creștere educare și cultivare a copiilor depinde viitorul umanității, ei sunt rostul nostru de a fi ca indivizi și ca popoare. În acest fel se explică faptul că 154 de parlamente până în prezent au semnat unul dintre cele mai importante documente internaționale, juridice și morale: Convenția Națiunilor Unite, referitoare la drepturile copilului, consacrând principiul priorității absolute acordate copiilor în formularea „Copiii înainte de toate.” întreaga planetă a stabilit anumite criterii de atitudine și respect față de copil, față de interesele și drepturile sale, a statornicit o nouă ordine mondială în favoarea copiilor.

Apărarea, ocrotirea și formarea corespunzătoare a copiilor, educarea lor sănătoasă, fizică și morală reprezintă nu numai o cauză umanitară, ci și una vitală, fundamentală a existenței. În grădiniță educatoarele îi îndeamnă pe copii și le insuflă bucuria cunoașterii, a învățării, a descoperirii și depășirii de sine. Orice contribuție în acest sens contează foarte mult dacă este facuta sub semnul iubirii, responsabilități și dăruirii autentice față de copil.

Nu întâmplător cuvântul românesc care denumește institutia Gradinita semnifică o sinteză

fericita a francezului L’ecole maternellesi al germanului Der Kindergartner,sugerand pe de o parte atat continuarea educatiei din prima copilarie sub supravegherea familiei iar pe de altă parte actiunea

de cultivare asemenea unei plante într-o grădină care nu se dezvoltă la întâmplare, ci după norme sugerate de știință.

Grădinița este o oază educativă, este spațiul paradisului copilăriei, în care copilul trăiește și își încarcă rezervele fizice și psihice, și-și constituie forța de angajare entuziastă în înțelegerea de scenarii de viață, dileme rezolvabile, angajarea activă de decodificări de fenomene tot mai compilate, situații diferite, precum și în probleme și lucruri care se află în permanentă schimbare și implicație în viața de toate zilele.

Natura, prin caracterul său variat și dinamic, trezește interesul copiilor de vârstă preșcolară ce este indisolubil legat de dorința de a cunoaște și de curiozitatea proprie acestei vârste.

Grădinița devine pentru copil locul în care îl așteaptă zilnic surprize și bucurii în care se simte liber și își găsește parteneri dejoacă, își satisface setea de cunoaștere și nevoia de mișcare.

Pre școlaritatea este acea etapă de viață în care libertatea trebuie pe deplin trăită, pentru că viitorul adult să se simtă liber și să fie capabil să și-o cucerească prin forțele sale. Cunoscând specificul copilăriei, nevoia de libertate și de ocrotire și securitate afectivă, orice educatoare va putea să echilibreze optim (cu mult tact pedagogic) relația dintre libertate și dirijare a activității preșcolarului. Îmbinând inteligent libera dezvoltare a copilului cu subtilă dirijare – avem în mână cheia reușitei în activitățile cu copiii.

CAPITOLUL I

DEZVOLTAREA PSIHOPEDAGOCICA A COPIILOR DE VÂRSTA PREȘCOLARA

Dupa cum s-a văzut, dezvoltarea copilului pe plan psihic este condiționată de mai mulți factori. Sub influența jocului și a activităților programate (observarea fenomenelor din natură i și a realităților sociale, construcții, modelaj, desen. Etc.) precum și îndrumărilor educatoarei, la copil, apar particularități psihice noi. Experiența lor cognitivă se amplifică sfera reprezentărilor se extinde, it operațiile gândirii devin mai complexe. Toate aceste schimbări și multe altele conferă studiilor j: preșcolarității specifice particularități care sunt prezentate schematic în cele ce urmează:

Vârsta preșcolară mică și mijlocie (3-5 ani)!

a) Progrese. Cognitive -percepția, memoria, imaginația, gândirea, limbajul – se desfășoară în

situații concrete și în contextul acțiunilor practice, obiectuale. Important este ca educatoarea să 9 încurajeze căutările, spontane ale copilului care cer ca orice adevăr ce trebuie cucerit să fie reinventat sau cel puțin reconstruit și nu doar transmis. Folosirea exclusivă a mijloacelor audio – vizuale duce la I un fel de "verbalism al imaginii" care în loc să ducă la activități autentice, promovează doar asociațiile, substituind figurativul în locul operativului.

Copilul percepe mai curând deosebirile decât asemănările, însușirile obiectelor mai

pronunțate, mai "bătătoare la ochi", chiar dacă sunt neesențiale. Operațiile gândirii se constituie în I activitatea practică nemijlocită. Copilul este constructor activ al simțurilor sale cognitive care I generează la rândul lor noțiuni, concepte și operații potențiale mai complexe. Copilul memorează și reține impresiile care îl impresionează mai puternic, mai ales pe acelea legate de nevoile și dorințele lui actuale.

b) Procesele afectiv – motivaționale – încărcarea impulsiv – explozivă a acestor procese, adesea foarte pronunțată, atestă instabilitatea echilibrului emoțional al copilului, exprimată frecvent prin strigăte, plâns, acte agresive etc. La preșcolarul de 3 – 4 ani aceste reacții sunt încă difuze, nediferențiate, se polarizează ușor dar aduc după sine un mare consum de energie nervoasă.

Educatoarea trebuie să-i ferească pe copii de astfel de manifestări dăunătoare sănătății mintale și afective. Cu toate acestea, în general, socializarea afectivă la această vârstă se produce

Destul de intensiv. La început, interacțiunea preșcolarului cu alți copii este relativ limitată deoarece el este încă absolvit de sine. Copiii mici tind să se joace mai mult unul lângă altul decât unul cu altul.

c.)Conduita voluntara si comportamentul socio- moral. Conduita voluntară urmează suita mișcărilor și actelor organizate la nivelul unor acțiuni simple. Scopul activității îl constituie mai ales obiectul perceput nemijlocit, iar motivele ei – interesele senzorio – motrice, procesele afective, interesele ludice. Activitatea începută adesea își pierde cursul, se întrerupe, rămâne nefmalizată. Mai ales la preșcolarii mici. Mișcările și actele implicate în conduita voluntară ating trepte ascendente de dezvoltare.

Însemnate transformări și prefigurări apar și în comportamentul socio – moral. Constatăm la copil ceea ce unii autori numesc "nevoia de ordine", respectarea regulilor sociale care guvernează cele mai simple conduite și constituie instrumente de afirmare a cului și a personalității. Fiecărei etape a dezvoltării îi corespund "morale succesive", pornind de la morala obișnuințelor, la morala regulilor, apoi la cea a exigenței și la cea a datoriei.

Vârsta preșcolară mare (5-6/7 ani)

a.) Procesele cognitive – percepția se detașează de situațiile concrete, diferențiate prin intermediul acțiunilor obiectuale. Rolul lor însă nu trebuie subestimat. Copilul dorește să știe cât mai multe, pune nenumărate întrebări, experimentează, punc mâna pe toate, ridicându-sc de fiecare dată deasupra lui înșiși. El învață să examineze obiectele operând cu diverse criterii: formă, culoare, mărime.

Este interesant de observat că, potrivit datelor care analizează convorbirile dintre copil și adult, inițiatorul dialogului a fost de două ori mai mare din partea copilului. Copilul nu numai că inițiază convorbirea dar mai elaborează și forma dialogului pe care îl conduce iar adultul doar se adaptează la demersul acestuia.

b.)Procesele afectiv – motivaționale – viața afectivă a copilului atinge nivelul corespunzător pregătirii lui pentru școală. Emoțiile și sentimentele devin mai bogate în conținut. Sentimentele de integrare socială și de prietenie sunt mai accentuate decât cele de dominare și de agresivitate. Relațiile de ostilitate fățișă cedează celor de empatie, competiție, cooperare și prietenie, și Important este că în grădiniță relațiile socio – afective să-l elibereze pe copil de cerințelor morale. Preșcolarul trebuie să-și simtă ceea ce știe că este bine de tăcut și să evite să facă ceea ce știe și simte că este rău. În felul acesta, încă din grădiniță se cultivă concordanța necesară între cunoștințe – trăiri afective – acțiuni săvârșite, în procesul de formare morală a preșcolarului.egocentrismul subiectiv, să-i formeze capacitatea de apreciere și autodepășire tot mai obiectivă potrivit

c.) Dezvoltarea vointei si a conduitei socio- morale. Evoluția accesibilă vârstei dobândește și conduita voluntară a preșcolarului mare. Copilul este capabil să renunțe la unele dorințe imediate și personale, în favoarea unor scopuri cu o motivație socio – morală. Efortul voluntar se exersează prin depășirea obstacolelor ce se ivesc pe parcurs și prin ducerea până la capăt a lucrului început. Se dezvoltă la copil capacitatea de a amâna, de a aștepta și chiar de a renunța la ceva atractiv și mult dorit. Spre sfârșitul perioadei, preșcolarul începe să resimtă o atracție foarte puternică spre școală, spre rolul de școlar. Imaginea de sine, proiectată în viitor, exercită o influență pozitivă asupra dimensiunilor actuale ale individualității copilului. Faptul acesta atestă un indice și un criteriu valoric obiectiv al maturizării psihologice a copilului în sensul capacității lui de a desfășura cu succes o nouă formă de învățare – de tip școlar.

CAPITOLUL II

OBIECTIVE ȘI CONTINUTURI ALE ACTIVITATILOR DE CUNOASTERE A MEDIULUI INCONJURATOR ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRESCOLAR

Descoperirea lumii înconjurătoare, cu obiecte, ființe, fenomene etc, de către copii au ca finalitate dezvoltarea abilitații de predicție și formarea capacității de a-și exprima liber și de a-și argumenta părerile despre aspectele abordate. Activitățile de cunoaștere a mediului îi facilitează copilului medierea cu lumea științelor prin intermediul operațiilor intelectuale. Accentul cade în aceste activități pe utilizarea cunoștințelor în contexte variate, pe rezolvarea și construirea de probleme (situatii-problema, situații experiment), ca și pe deprinderea ordinii în gândire, care poate influența copilul în plan atitudinal și social.

În acest proces de descoperire a lumii înconjurătoare educatoarea are rol de ghid, având posibilitatea de a stabili conținuturile, metodele, și formele de organizare.

Potrivit programei instructiv-educative din grădiniță de copii, la capitolul cunoastrea mediului sunt prezentate următoarele obiective cadru, obiective de referința și exemple de comportamente.

OBIECTIVE DE REFERINȚA ȘI EXEMPLE DE COMPORTAMENTE

Copilul să poată:

Obiectiv de referința: să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare (corp uman, plante, animale, obiecte).

Exemple de comportament:

Să descopere elemente componente ale mediului înconjurător prin antrenarea tuturor organelor de simț;

Să enumere părți componente ale corpului uman. Plantelor, animalelor;

Să identifice forme de relief,

Să descrie caracteristici ale mediului natural și social;

Să analizeze/compare reacții ale plantelor, animalelor și omului în diferite situații, sub influența factorilor de mediu.

Obiectiv de referința: să recunoască anumite schimbări și transformări din mediul înconjurător;

Exemple de comportamente:

Să recunoască fenomene ale naturii (vânt, briza, viscol, ploaie, ninsoare, îngheț,

Grindină, fulger, furtuna, trăsnet, tunet) în momentul producerii lor;

Să cunoască modul de producere a fenomenelor și efectelor acestora asupra mediului;

Să identifice caracteristicile anotimpurilor și lunile corespunzătoare acestora;

Să observe și să enumere modificări apărute în viața omului, plantelor, animalelor, în funcție de anotimp, să le descrie și să compare.

Obiectiv de referința: să exploreze și să descrie verbal și/sau grafic obiecte, fenomene, procese din mediul înconjurător, folosind surse de informare diverse.

Exemple de comportamente:

Să efectueze experimente simple (dizolvare, colorare, combinare, separare, fierbere, evaporare, solidificare, atracție magnetică, plutire, scufundare), folosindu-se de instrumente diferite.

Să observe pe o perioadă dată un anumit proces (procesul de dezvoltare al unei plante, hrănirea și îngrijirea unui animal, fenomene ale naturii).

Notă: Pentru experiențe ca arderea sau fierberea, se recomanda sprijinul educatoarei și supravegherea atentă a copiilor din partea acesteia.

Obiectiv de referința: să cunoască elemente ale mediului social și cultural.

Exemple de comportamente:

Să denumească/identifice elemente locale specifice (obiective, socio-culturale, economice, istorice, religioase);

Să vorbească despre semnificația unor evenimente (tradiționale, religioase, culturale, istorice).

Obiectiv de referința: să cunoască existența corpurilor cerești, a vehiculelor cosmice. Exemple de comportamente:

Să denumească/descrie sumar corpuri cerești, pe baza criteriilor perceptive;

Să compare corpurile cerești între ele sub aspectul mărimii, formei și a altor date accesibile vârstei;

Să denumească/descrie vehicule cosmice, pe baza datelor oferite de diverse materiale din sfera audio-vizualului și a cartior.

Copilul să poată:

Obiectiv de referința: să comunice expresii, idei de baza observărilor efectuate.

Utilizarea unui limbaj adecvat în prezentarea unor fenomene din natura și din mediul înconjurător.

Exemple de comportament:

Să adeseze întrebări în legătură cu cele observate;

Să cunoască existența mai multor medii de viață și factori care le pot influența.

Să exprime descoperirile și ideile sale, utilizând un limbaj adecvat;

Să interpreteze date și simboluri din care să extragă informații (calendarul naturii, tabelul responsabilităților, jurnalul grupei);

Să comunice în cadrul grupului rezultatele investigațiilor.

Formarea și exersarea unor deprinderi de îngrijire și ocrotire a mediului înconjurător, în vederea educării unei atitudini pozitive fata de acesta.

Copilul să poată:

Obiectiv de referința: să manifeste responsabilitate în a participa la acțiuni de îngrijire și protejeare a mediului, aplicând cunoștințele dobândite.

Exemple de comportamente'.

• să participe, alaiuri de adulți, la acțiuni practice dc îngrijire, ocrotire și protejeare a mediului;

Sa selecteze imagini, curți, reviste, după criterii dale de educatoare, în legătură cu aspectele de mediu cunoscute;

Să construiască modele care simulează diferite medii (machete, dioramc, colaje, albume);

Să-și asume responsabilități de îngrijire și ocrotire a mediului de către om;

Să-și exprime impresiile și trăirile proprii despre natura și protejearea acesteia prin aetivilati ariisiico-plastiee, praeticc, muzicale.

Exemple de comportamente:

Să respecte regulile de igiena individuală și colectivă;

Să utilizeze în acțiuni simple unelte de curățare a mediului ambiant;

Să transpună în situații noi reguli și norme de prevenire a accidentelor;

Să cunoască existența unor comportamente excesive care pot afecta sănătatea (consumul de alcool, tutun, cafea)

Să respecte regulile de conviețuire socială, manifestând un comportament civilizat în relațiile cu cei din jur (copii, adulți);

Să cunoască regulile de minima protecție a naturii și să anticipeze pericolele încălcării lor;

Să înțeleagă efectele secundare, negative, ale activității omului asupra mediului;

Să sesizeze comportamente inconformc cu regulile de protecție a mediului pe care le- au învățat, să ia atitudine față de cei care greșesc.

În conformitate cu programa activităților instructiv educative în grădiniță de copii, activitățile de cunoaștere a mediului sunt programate la ambele nivele de învățământ (nivelul 1,3-5 ani și nivelul ÎI, 5-7 ani), o dată pe săptămână, ca activități comune.

Conținuturile specifice cunoașterii mediului în invatamantut preșcolar sunt.

I-OMUL

II-NATURA

III-FAMILIA, GRĂDINI TA, SCOAI.A.

IV-ȚARA

V-UNIVERSUL

În continuare, voi prezenta aubiectele ,obiectivele și mijloacele de realizare pe fiecare conținut în parte.

I-Omul

Obiective:

Să precizeze aspectele caracteristice cu privire la infhtisurcu și alcătuirea corpului omenesc;

Să stabilească activitatea desfășurată de om în cele patru anotimpuri;

Să caracterizeze comportamentul omului față de realitatea înconjurătoare în raport cu relațiile pc care le stabilește cu natura și mediul înconjurător;

Să motiveze de ce omul este socotit ființa superioară (gândire, memorie, imaginație, limbaj, conduită);

Să cunoască drepturile copilului (de a avea o familie, o viață decentă, de a avea o protecție medicală, de a avea o religie proprie, dreptul de a aparține unui grup ctc)

Să cunoască mijloacele de transport și mediul în care circulă fiecare;

Să recunoască elementele specifice mijloacelor de transport;

Să recunoască sursele de energie și să respecte regulile de circulație și să conștientizeze importanța lor.

Mijloacele de realizare specifice tematicii mai sus prezentate suntrobservarile, lecturile după imagini, convorbirilejocurile didactice, poveștile și lecturile educatoarei.

II-Natura

Obiective:

Să descrie aspecte generale ale naturii în cele patru anotimpuri;

Să enumere clemente componente ale mediului natural;

Să clasifice componentele mediului natural după anumite criterii;

Să precizeze cele două grupe de viețuitoare;

Să denumească corect părțile componente ale unei plante;

Să evidențieze rolul fiecărei părți componente ale unei plante;

Să definească corect noțiunile de „plantă cultivată” și „plantă salbalica”

Să sesizeze influenta factorilor de mediu asupra creșterii și dezvoltării plantelor;

Să denumească corect părțile componente ale corpului unui animal;

Să scoată în evidență funcțiile de bază ale fiecărei părți componente;

Să definească corect noțiunea de „animal domestic” și „animal sălbatic”;

Să aprecieze importanta creșterii și îngrijirii plantelor și animalelor de către om;

Să aplice măsuri de protecție a naturii (plante, animale);

Să definească corect noțiunea de poluare a mediului;

Să enumere factorii poluanți ai mediului;

Să recepteze frumosul din natura și din raporturile umane la nivelul particularităților de vârstă;

Să respecte regulile de comportare în scopul păstrării și întăririi sănătății;

Mijloacele de realizare a acestor obiective sunt observările, lecturile după imagine, convorbirile, jocurile didactice, poveștile și lecturile educatoarei

III-Familia, grădiniță, școala

Obiective:

Să cunoască prenumele, numele, vârsta, adresa, părinții, bunicii;

Să cunoască drumul de acasă la grădiniță;

Să cunoască și să respecte regimul de activitate din grădiniță;

Să cunoască topografia unitarii școlare;

Să denumească corect elementele din învățământul preșcolar (rechizite);

Să cunoască personalul grădiniței și atributele acestuia.

Mijloacele de realizare: observări, lecturi după imagini, jocuri didactice, povestiri și lecturi ale educatoarei.

IV – Tara

Obiective:

Să denumească corect localitatea (județul, orașul)

Să precizeze zonă geografică în care este amplasată localitatea natală;

Să cunoască principalele obiective social-economice și culturale existente în localitate (sector, oraș, comună);

Să stabilească așezarea țării pe globul pământesc; să cunoască vecinii țării;

Să cunoască simbolurile țării și să le respecte (steag, stema, imn, limba);

Să enumere unele din bogățiile și frumusețile țării.

Mijloace de realizare: observări, lecturi după imagini și convorbiri.

V-Universul

Obiective:

Să conștientizeze noțiunea de univers, planeta, cosmos;

Să precizeze forma și tipurile de mișcare a Pământului (rotație, revoluție)

Să stabilească consecințele directe ale mișcării Pământului (anotimpurile, ziua, noaptea);

Să precizeze relația Soare-viata (Soarele singurul corp ceresc furnizor de lumina și căldură);

Să cunoască și să enumere și alte corpuri cerești.

Mijloacele de realizare: observări și convorbiri.

CAPITOLUL III

METODE FOLOSITE ÎN ACTIVITĂȚILE DE CUNOAȘTERE A MEDIULUI

INCONJURATOR

În grădiniță, ca și la celelalte niveluri ale învățământului, metodele de învățare fac parte din activitatea comună a personalului didactic și a copiilor educați. În afară de eficienta limitată, concretizata la un moment dat în dobândirea anumitor cunoștințe, priceperi, deprinderi și atitudini, de atingerea unor scopuri și de economia de timp și de mijloace necesare educației, metodele sunt importante și pentru că vor genera atitudini pozitive fata de propria educație, fata de educația organizată, sistematica, în general, și pentru că vor iniția un stil cognitiv dominant, mai mult sau mai puțin productiv, mai mult sau mai puțin aducător de rezultate și satisfacții, ceea ce constituie aporturi formative majore.

Metodele nu au valoare fixă, ci căpăta valoare prin eficiența pe care o conduc activitatea subiectului spre un obiectiv, în condiții date. Procesul de educație fiind foarte divers, necesita, în ansamblul său, metode diferite fiecare utilă în anumite situații, singură sau în asociații, nepotrivita în alte situații. Pentru obiective restrânse, punctuale și în condiții date, este de obicei mai utilă o anumită metoda. Pentru obiective complexe se apelează la strategii didactice, adică la ansambluri în care metode diferite isl completează reciproc efectele și constituie un demers coerent de educare.

Conform datelor psihologiei și pedagogiei, strategiile cele mai eficiente de învățare au ca metode centrale metode active care solicita cel mai mult descoperirea noilor cunoștințe de către copilul însuși. Aceste metode le vor subordona, deci, pe toate celelalte în procesul de învățământ. Toate aceste modalități de intervenție ale metodelor în evoluția copilului se constituie în argumente în favoarea alegerii cu discernământ a metodelor de educație. Dirijarea foarte riguroasă a întregii activități a acestuia este un exces, este dăunătoare. Activitatea independentă a copilului devine tot mai productivă, inclusiv prin adoptarea de metode adecvate, dar copilul nu poate învăța singur tot ce poate și este necesar să învețe. Trebuie deci stabilit raportul just intre metodele educative, dirijate, și cele ale activității educative independente. Educatoarea va dirija pe copii prin metode adecvate pentru înțelegerea a ceea ce este foarte important și dificil pentru ei în cunoaștere, în momentul

respectiv. În rest dirijismul și activitatea independentă a copiilor se vor îmbina în proporții I considerate utile atât de educatoare cât și de copil.

In invatamantul prescolar se folosesc variante simple, în curs de constituire ale tuturor

metodelor folosite în procesul de învățământ în general: observația spontană; observatia dirijată de adult, observația după un plan simplu, algoritmic, învățat deja; demonstrația; modelarea; experiența dirijată, lucrarea practica, proiectul doar în forme simple și dirijate; explicatria ca argumentare și raționament logic, ca descriere, caracterizare, definiție, narațiune; conversația euristică și de verificare, activitatea cu cartea; exercițiul dirijat și independent. Prin toate metodele se urmărește eficienta în cunoaștere, participarea activă, creatoare a copilului, întreținerea curiozității și a plăcerii de a cunoaște și însușirea metodelor folosite dirijat pentru a fi preluate și independent.

Dintre toate metodele folosite în procesul de învățământ observația este cel mai des întâlnită fiind o metodă intuitivă.

Observația consta în urmărirea independenta, premeditată, intenționata, cu scop, realizata planificat și sistematic uzând, dacă e nevoie, de instrumente tehnice. Ea este o metodă directă de cunoaștere a realității, subiectul cunoscător aflându-se în contact direct, senzorial cu realitatea de cunoscut.

Cunoștințele preșcolarilor fiind sărace și superficiale, baza intuitivă a cunoașterii este indispensabilă. În asociații, analogii, activitatea este mult mai eficientă, dacă exista termeni de referința concreți, care să-i readucă în memorie anumite cunoștințe, care să-i sugereze soluții de rezolvare și să-i dea posibilitatea de a corecta prin confruntarea afirmațiilor cu realitatea.

În evoluția percepției copilului, sunt importante atât maturizarea cât și experiența. Un preșcolar care nu a avut ocazia să „citească” imagini va descifra sumar o imagine. Dacă a avut ocazia să exerseze gradarea de nuanțe de culori va putea să diferențieze și să ordoneze corect, de exemplu, zece nuanțe ale aceleiași culori. Percepția nu se dezvolta independent, ci este integrată în ansamblul dezvoltării personalității. Prin antrenament copilul poate atinge performante uimitoare în unele domenii, de exemplu, în muzică, dar evoluția globală a percepției sale va fi dependenta de evoluția gândirii, limbajului, intereselor de cunoaștere etc.

Nu toate formele observației sunt accesibile preșcolarilor. Observația autentică, științifica, nu se atinge în prescolaritate, deoarece deși este în principal percepție, ea nu este doar percepție repetată; iar rezultatul ei nu este o sumă de percepții, ci presupune maturitatea gândirii, o bogată experient de cunoaștere, posibilități de formulare verbală corespunzătoare. Însăși percepția este departe de a fi suficient de dezvoltată.

Ca expresii ale programului copilului, în sensul apropierii de posibilitatea de a folosi independent metoda observației, vom constata la preșcolar momente de continuare independentă a observației începute cu adultul, sesizarea unor aspecte noi, inițierea de observări analoage, inițiative de valorificare ulterioară a cunoștințelor dobândite prin observare.

CAPITOLUL IV

OBSERVAREA – PRINCIPALA METODA DE CUNOASTERE A MEDIULUI INCONJURATOR IN INVATAMANTUL PRESCOLAR

4.1. ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚILOR DE OBSERVARE A (MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

Buna desfasurare a activității comune de observare este condiționala mai mult decât orice tip de activitate practicată în grădiniță, dc organizarea ei. Dc măsurile luate dc educatoare pentru crcurca celui mai potrivit climat, cercetării sistematice a obiectelor.

Pregătirea activităților de observare

Pregătirea educatourci în vederea desfășurării observărilor este strâns legată de obiectivele, conținutul și sarcinile urmărite în fiecare activitate, dc materialul folosit în activitate și dc locul unde se va desfășura aceasta. De asemenea educatoarea trebuie să se documenteze în privința volumuli de cunoștințe referitoare la tema propusă, în funcție de vârstă, din materialele de specialitate:” Programa instructiv-cducativa din grădiniță dc copii”, Metodica desfășurării activităților de cunoaștere a mediului înconjurător și alte materiale (culegeri metodice, reviste de pedagogie).

În elaborarea proiectului activității dc observare educatoarea trebuie să acorde atenție deosebită următoarelor etape:

Obiectivele operaționale să reflecte cât mai corect conținutul într-o viziune informativă, formativa și educativă;

Structura activității să aibă în vedere toți factorii hotărâtori pentru reușita activității locul unde se desfășoară activitatea;

– Felul materialului utilizat;

-Cunoștințe cu care copiii vor fi familiarizați;

-Nivelul capacitații perceptive și al gândirii ce trebuie atinse.

Selecționarea informațiilor noi. A vocabularului corespunzător și a modalităților de explicare a acestora;

Alegerea metodelor, procedeelor și, Iclului, 1c imbinmc mire d «, « „Ici inc* »

Favorizeze actiunea cu obiectele,invatarea prin descoperire cunoasterea activa a realitatii;

Ce aspecte permit introducerea si utilizarea cu precadere a metodelor active si in mod deosebit invatarea prin descoperire,problematizarea ,care usureaza achizitionarea de cunostiinte pe baza cautarilor individuale ale copiilor;

Cerinte pedagogice cu privire la organizarea observării

Realizarea ohicctivclor complexe ale observării, cu activitate cu irrtrcaga grupa ca «antrenarea copiilor la insusirca activă a cunostintelor pe baza perceperii și acțiunii cu obiectele lumii reale, simt într-o mute măsură dependente de condițiile de ordin organizatoric pe care educatoarea te asigura în prealabil și în cursul activitatii. Aceste condiții vizeaza în principal locul unde se desfasoara observarea, amenajearea lui cat mai adecvată în raport cu conținutul și forma de organizare,

Problema principală pe care o ridica locul desfasurarii observării este aceea a stabilirii unui raport corespunzător intre obiectul percepției și fondul ei,respectiv intreaga ambianța;

– Obiectul percepției trebuie scos în cvidcnta printr-o amenajare specială.

– În cazul observării obiectelor de arta populara trebuie Îndepărtate alte obiecte care ar putea distrage atentia copiilor.

– În cazul observării fructelor ele trebuie prezentate în fructiera, tava, coș, astfel fiind scoase mai bine în evidență.

– Florile învelite în ceolfan trezind interesul copiilor prin strălucirea pe care o capătă, de asemenea prezentarea lor într-un aranjament floral, subliniază de la inccput mesajul lor.

– In unele cazuri afișarea obiectelor pe un panou, pe o draperie de culoare contrastantă cu acestea, contribuie la precizia percepției- uniforma scoluru, costumul popular.

Locul desfășurării observării diferă în funcție de tema și scopul propus.

Un clement important al amenajării locului observării îl reprezinta mobilierul, modul lui de așezare În această privința criteriul liolarator este de u asigura o vizibilitate cal mai bună pentru toți copii, indiferent de locul unde sunt plasați.

Pentru realizarea observărilor în sala de grupă, emul nu este necesar materialii distributiv, scăunelele se pot așeza în careu, în semicerc sau în două semicercuri concentrice observarea animalelor sau a mijloacelor de locomotie după tablou. În cazul observărilor care impun cadru distributiv sunt necesare și masutele (cel mai bine este ea la o masuta să stea trei copii, astlel o latură sa nu fie ocupată și să permită cuprinderea operativa a copiilor de catre educatoare precum și vizibilitatea maximă a acestora). Așezarea meselor poale fi facuta în careu deschis, cu mesele lipite

sau cu spațiu intre ele sau în forma literei "V". Modul de așezare a mobilierului se stabilește în funcție de natura și cantitatea materialului didactic folosit. Unele observări ca: sare, zaharul, laptele, apa necesita spațiu mai mare pentru fiecare copil iar mesele trebuie așezate ca la școala. Bună vizibilitate a demonstrațiilor este determinată nu numai de așezarea meselor copiilor ci și de locul unde este așezata masa educatoarei pe care se afla materialul demonstrativ care trebuie să fie în fața cercului, semicercului sau „V’-ului astfel încât fiecare copil să poală distinge clar tot ce se prezintă. Tot din partea organizatorică fac parte: alegerea materialului didactic folosit atât cel demonstrativ cât și cel distributiv (cât mai reprezentativ) și de asemeni distribuirea materialului individual de către copii de serviciu sau de educatoare.

Prezentarea animalelor vii impune unele măsuri în legătură cu spațiul necesar acestora pentru mișcare (tare, volierc, acvariu) cât și cu distanța de la care ele pot fi observate.

Observarea în afara sălii de grupa presupune asigurarea unui mobilier adecvat la locul respectiv: banei în curtea grădiniței, în parc, în grădina etc. Sunt și situații în care copii urmăresc obiectul în picioare, ceea ce impune cfecuarea unor mici deplasări în jurul obiectului pentru a-l cuprinde mai bine cât și pentru a alterna mișcarea cu statul pe loc, obositor pentru preșcolari.

Condițiile pregătite cu migală și atenție scutesc educatoarea de întreruperi fără rost, favorizează continuarea observării și mențin disciplina copiilor prin metode cu caracter educativ.

Conducerea acti vitatii de observare de către educatoare

Cerința principală în asigurarea unei conduceri științifice a activității de observare este stabilirea unui raport corespunzător intre conținutul, structura, metodele și procedeele utilizate.

Conținutul fiecărei observări este prefigurat în programa instructiv educativa din grădiniță de copii. Transpunerea lui la nivelul grupei se bazează pe o seamă de operații importante de filtrare, prelucrare, ordonare și sistematizare pe care fiecare educatoare le efectuează pe plan mintal sau în scris înainte de a desfășura activitatea. Conținutul se referă la volumul de cunoștințe și deprinderi pe care trebuie să le posede grupa în urma unui an școlar.

Stabilirea structurii activității de observare în funcție de temă și scopul urmărit, de locul și materialul utilizat, de nivelul grupei și etapa anului în care se deslasoara activitatea. Structura unei activități de observare cuprinde unele etape comune și altor activități.

– Introducerea în activitate cu rolul de a familiariza copiiicu lentă și sarcinile ce le revin; -desfasurarca propriu-zisă analiza sistemutica a materialului de observat pc baza antrenării tuturor analizatorilor- specifica activității dc observare.

– Includerea activității prin care se urmărește să se dea o coloratură afectivă noilor

Informații sau un caracter aplicativ.

Alegerea metodelor și procedeelor adecvate momentelor principale ale unei observări înseamnă stabilirea cailor de transformare a datelor realității în achiziții, acțiuni și date psihice, în asimilarea de către preșcolar și în valorificarea ulterioară în relațiile permanente cu mediul înconjurător. Metodele și procedeele reprezintă curelele de transmisie fără de care nu este posibilă o cunoaștere organizată și eficientă.

Metodă este calea generală de descoperire a adevărului, modalitate de abordare a realității, srtategie tehnica de investigație. Procedeul este elementul unei metode de învățământ care asigura realizarea obiectivelor instructiv-educativeale unei activități.

Reușita observării depinde de felul cum îmbina educatoarea metodele și procedeele pentru a menține interesul copiilor pe tot parcursul activității.

OBSERVAREA ANIMALELOR

Lumea animalelor prezintă pentru copii de orice vârsta o atracție deosebită și o prezență continuă în sfera lor de preocupări și de activitate. Animalele îi frapează în primul rând prin mobilitatea lor mare atât de apropiată de aceea a copiilor. Acțiunile lor specifice (găina scurmă; face ouă; câinele latră, musca, roade oase; calul nechează, sare spectaculos peste obstacole, trage careta) sau asemănătoare cu ale copilului (dorm, se joacă, mănâncă, beau apa, aleargă, sar, merg) sunt un prilej de observare, de urmărire, de imitare pentru cei mici.

Animalele sunt în permanență în relație cu universul uman, fie prin foloasele pe care le aduc, fie prin pagube sau pericolul pe care îl prezintă. Astfel ele determina o comparare variată, diferențiata din partea oamenilor: de protecție de ocrotire, de apărare fata de agrsivitatea lor, de îngrijire, de creștere, de exterminare, de stârpire, în cazul unor animale care aduc prejudicii (șoareci, șobolani, muște, țânțari etc.)

Pvestile, poeziile sunt populate de personaje din lumea animalelor. Fiecare dintre ele simbolizează anumite însușiri omenești: iepurele-frica; vulpea-viclenia; lupul-cruzimea, lăcomia; magarul-incapatanarea; ursul- naivitatea; greierele -lenea; furnica -hamicia, perseverență, zgârcenia; câinele-fidelitatea; leul-puterea; etc.

Interesul și simpatia copiilor pentru animale asigura un punct de plecare pentru reușita observărilor cu aceasta tematică, dar este firesc ca acest aspect să nu fie singurul de care trebuie să ținem seama în organizarea și desfășurarea acestui gen de activitate.

În cazul observării unui animal momentul de plecare îl va constitui apropierea copilului de animalul adus în sala de grupă, fixarea unor cerințe de comportare astfel încât perceperea acestuia să

aibă loc în condiții cât mai bune. Partea principală a activității va consta din urmărirea acțiunii acestuia, însoțită de verbalizarea lor, descrierea în cuvinte accesibile înțelegerii copiilor. Activitatea se încheie cu fixarea caracteristicilor principale ale animalului observat, efectuarea unor genaralizari simple.

Observarea unui animal împăiat sau a mulajului acestuia constituie singura modalitate de prezentare a viețuitoarelor care depășesc anumite limite ca mărime, reacții, agrsivitate, curățenie corporală și pericol de răspândire a unor boli. Acest mod de prezentare permite localizări mai precise ale părților corpului, indicarea de către copii a parților despre care se discută, schimbarea poziției în funcție de ceea ce trebuie perceput și în acest fel exista posibilități mai largi de utilizare în funcție de conținutul activității.

Observarea animalelor ofewra cele mai numeroase modalități de prezentare a materialului didactic începând cu animalul viu și terminând cu ilustrația (planșa). Astfel drept material demonstrativ folosim:

-Animalul viu urmărit în mediul lui de viață;

-Animalul viu adus în sala de grupa permanent său temporar;

-Animalul împăiat;

-Mulajul prezentat independent sau într-un cadru adecvat într-o machetă;

-Planșa redând materialul în prim plan;

-Prezentarea concomitenta sau succesiva a mai multor feluri de materiale.

Lipsa materialului distributiv ne obliga să apelăm în percepție mai mult la analizatorul vizual limitând participarea celorlalți analizatori. Observarea animalului viu în mediul lui de viața constituie modalitatea ideală de înțelegere a vieții și acțiunilor acestuia, pentru că apare posibilitatea de a stabili legături multiple intre comportamentul animalului și cadrul lui de viață. Reușita unor astfel de observări este diminuată însă de dificultățile de ordin organizatoric:

-Copii nu se pot apropia prea mult de animal deoarece exista pericolul de a fi loviți, fie de a intra în panică;

-Perceperea animalului se face de la distanță mare pentru a fi sesizate bine toate mișcările lui;

-Acțiunile animalului nu pot fi regizate în condițiile cadrului natural animalul se deplasează prea repede, ceea ce afectează structura analizei,

-Copii sunt puși în situația de a sta în picioare tot timpul cât durează activitatea ceea ce duce la oboseală, agitație, atenție scăzută, chiar și atunci când animalul suscita

Interesul.

Observarea animalelor vii in condițiile sălii de grupa când este posibila rezolva unele dificultăți referitoare la organizarea copiilor, menținerea atenției, a ordinii si disciplinei.

Animalul impaiat sau mulajul permite localizării mai precise ale pârtilor corpului, indicarea de către copil a pârtilor puse in discuție, posibilități mai mari de utilizare in funcție de conținutul activitatii, apropierea copilului de materialul de observat ceea ce favorizează sesizarea amănuntelor. Mulajul reda animalul la proporții reduse fata de realitate, nepermitand sesizarea raportului de mărime real dintre om si animalul văduvit activitatea de un element esential-miscarea.

Introducerea ilustrațiilor, a dispozitivelor, a diafilmului in locul materialului didactic tridimensional este frecvent utilizata in grădiniță. Eficienta acestui material este recunoscuta deoarece oferă posibilitatea de a concepe si manevra imaginea in funcție de particularitățile de varsta, in stransa concordanta cu obiectivele pe care le urmărim. Ilustrația limitează perceprea realitatii doar Ia analizatorul vizual, utilizarea acestui material trebuie sa fie mai restrânsă , ar trebui folosit ca material de completare, de întregire a reprezentării formate prin contactul direct cu realitate, de transfer si extindere a celor observate in condițiile naturale.

De-a lungul anilor in cadrul activitatilor de observare pe care le-am organizat cu copii au utilizat si imbinat materialul didactic cu animale vii in diferite feluri. Astfel in activitatea de observare „iepurele” am lucrat pe un animal impaiat, copii au văzut, au pipăit urechile, blana, au numarat degetele, au pus mana pe mustati si au observat ca sunt mai aspre decât blana etc. Sinteza finala am efectuat-o aducand un iepure viu in sala de grupa pe care l-am pus intr-un tare, iar copii i- au dat sa manance, au văzut cum mișca botul, cum bea apa, cum merge etc.

La observarea „pisica” am desfasurat activitatea in fata unei planșe care reprezenta o pisica cu pisoii ei. La cateva zile am putut sa aduc in clasa un pisoi care știam ca se adapteaza mult mai ușor si nu are reacții negative ca o pisica batrana. Le-am făcut copiilor motocei din bucăți de hârtie colorate legate cu ata si împreuna cu ei am provocat la joaca pisoiul care nu s-a lasat mult rugat. Astfel copii au putut vedea limba si dinții pisoiului atunci când voia sa apuce ghemotocul de hârtie, l-au văzut sărind, miscandu-se, rasucindu-se in fel si chip. Am luat pisoiul in brațe si le-am cerut sa pună mana pe blana lui, pe urechi, pe mustati. Procedând astfel cred ca activitatea si-a atins scopul.

B.OBSERVARFA OBIECTELOR SI A FENOMENELOR

Domeniul obiectelor și fenomenelor nu este rupt de natură, dar are un specific al său prin faptul că este lipsit de viață. Pentru copil obiectele constituie o lume încă fără contururi precise care se întrepătrund unele cu altele și se transformă uneori, de care copilul nu se poate delimita.

Vârsta preșcolară reprezintă etapa obiectivării eului, a detașării lui treptate de lumea obiectelor, și prin aceasta de apariția capacității de a clasifica ambianța confuză, populată de lumini și umbre informe.

Fată de obiectele și fenomenele obișnuite ale vieții zilnice, copilul manifestă multă curiozitate. El este dornic să știe de ce se aude zgomot în timp ce apa fierbe, de ce se face flacără aunci când are loc un scurt circuit electric, etc. Fenomenele naturii ca: furtuna, vijelia, tunetul prin dezlănțuirea lor de energie crează stări de spaimă la unii copii, dar care se rezolvă repede.

Diversitatea de categorii de obiecte cu caracteristicile și funcționalitățile corespunzătoare ne

pun in situația de a discerne atât asupra obiectului care să fie observat, cât și asupra modului de prezentare a acestuia.

In cadrul activităților cu întreaga grupă de copii folosim în mod curent jucării și obiecte de uz

i personal (pieptene, perie, batistă, șervețel, prosop, îmbrăcăminte, mobilier, rechizite școlare etc.).

O grupă de obiecte care prezintă interes deosebit din partea copiilor o constituie mijloacele de j locomoție cu toată complexitatea structurii și a modului lor de funcționare.

Fenomenele naturii sunt legate de observarea unor elemente ca de exemplu substanțele cu

cele trei stări de agregare, alte substanțe ca: zahărul, sarea, efectele căldurii etc. Avantajul mare pe care-1 prezintă obiectele și fenomenele naturii ca obiect al observărilor din grădiniță este că pot fi cunoscute în forma lor naturală, și în majoritatea cazurilor ca material distributiv, cu excepția unor mijloace de locoție (avionul, elicopterul, vaporul) pentru care trebuie să se recurgă la tablouri sau modele, la obiecte în miniatură.

Activitatea de orientare a copiilor spre cunoașterea elementară a realității înconjurătoare are deosebită importanță în formarea noțiunilor cu conținut științific prin eliminarea explicațiilor empirice, naive, impregnate de interpretări subiective și informare a viitorului profil intelectual și moral al copilului. Efectele se resimt pe toate planurile: al însușirii și îmbogățirii limbajului, al stăpânirii unor operații logico-matematice, al construirii unui echilibru afectiv, precum și al sociabilizării copiilor.

în procesul de formare al unor noțiuni generale ca: materie, timp, cauzalitate, finalitate, trecerea progresivă de la o viziune globală a obiectelor la o viziune mai analitică, desprinderea însușirilor viuzibilc, dar caracteristice fiecărui obiect, educarea capacității de a generaliza, de a face deducții, de a construi raționamente, familiarizarea cu fenomene fizice și tehnologice au o marc însemnătate.

Pe plan aptitudinal se urmărește formarea capacității de a se mira, de a-și pune probleme, a

Curiozității, a dorinței de etort și investigarea a spiritului critic, a obiectivității, a capacității de a-și susține părerile.

Munca educativă trebuie orientată în direcția însușirii de către copiii educați a unor metode elementatare de lucru, precum și a anumitor tehnici simple și experimentale.

Pe planul dezvoltării social-morale, activitatea de cunoașterea a realității poate să-și propună ca obiectiv dezvoltarea mijloacelor de comunicare între copii, și între copii și adulți, educarea capacității de a munci, de a-și repartiza unele sarcini, de a se într-ajutora, de a coopera în înfăptuirea lor, educarea simțului de răspundere.

Pentru determinarea caracteristicilor generale ale unor materii prime (lână, bumbac, fier, lemn etc.) am organizat excursii senzoriale grupate în funcție de analizatorii antrenați. Aceste activități au două părți: o parte în care se urmărește cercetarea materialului de observat prin intermediul diferiților analizatori; a doua parte — acțiuni cu caracter aplicativ.

Voi ilustra în continuare observarea cu tema Lâna. În acest scop mă voi opri la câteva acțiuni posibile efectuate de către copii și de educatoare pentru a constata principalele însușiri ale acesteia

Acțiunile efectuate:

Separarea lânei de alte materiale textile.

Apropierea lânei de anumite materiale de culoare albă, compararea ei cu acestea.

Strângerea și frecarea lânei între degete.

Cântărirea lânei în palmă.

Strângerea lânei în mână, apoi lăsarea ei liberă.

Scămoșarea lânei — obținerea de scame.

Formarea firului de lână, însușirea tehnicii de răsucire și întindere.

Toarcerea firului prin răsucirea a două fire pe fire pentru a obține un fir mai gros.

Ruperea firului de lână în două bucăți.

Strângerea unui ghem de lână.

Scopul urmărit:

Pentru identificarea ei.

Pentru stabilirea culorii și a nuanței lânei (alb-gălbui ca untul).

Pentru a determina că este aspră, pufoasă, moale.

Pentru a constata că e ușoară.

Pentru a demonstra elasticitatea ei și schimbarea volumului la presiune (micșorarea și revenirea la forma inițială).

Pentru a demonstra că se poate transforma în fire fine, ușoare care pot fi spulberate.

Pentru a demonstra că lâna poate fi trasă și se poate subția (se toarce și se obțin fire).

Pentru a-și însuși unele tehnici simple de lucru cu acest material textil.

Pentru a demonstra rezistența firului de lână.

Pentru a stabili că este moale.

Valoarea unor astei de acțiuni nu se limitează la exercitarea unor simple deprinderi de mânuire a materialelor, ci duc la însușirea unor tehnici simple de cercetare a materialelor cu care copilul vine în contact în mod direct. Stăpânirea acestor tehnici apropie și-l obișnuiește pe copil cu activitatea de investigație sistematică a mediului apropiat în vederea satisfacerii curiozității lui.

În ultimul semestru al anului școlar 2004-2005 am organizat o vizită la școală, având ca temă Școala, cu scopul cunoașterii activității specifice școlarului, a uniformei și a rechizitelor acestuia. În urma acestei vizite am desfășurat activitatea cu tema Rechizitele școlarului, care are ca:

Scopuri..

– Familiarizarea preșcolarului cu diversitatea rechizitelor școlare;

-Activizarea și îmbogățirea vocabularului cu noi cuvinte (penar, riglă, pix, gumă etc.);

-Conștientizarea la un nivel superior a cerințelor cu privire la păstrarea acestora cu grijă, a utiliării lor corecte;

-Stimularea dorinței de a deveni buni școlari care să învețe bine.

Obiective operaționale.: la sfârșitul activității copiii vor fi capabili:

– Să deosebească și să denumească rechizitele școlare după aspect exterior, funcții;

– Să înțeleagă și să redea importanța lor, a modului de folosire;

– Să recunoască și să denumească rechizitele descrise în ghicitori;

– Să construiască propoziții cu cuvintele noi: riglă, stilou, pix, ghizdan.

Metode și procedee: observația, explicația, conversația, problematizarea.

Material didactic: ghiozdan, penar, creion, pix, stilou, călimară, gumă, riglă, manuale școlare, caiet de desen, caiet tip I, fișe individuale.

Sinteza finală am realizat-o prin fișa de muncă independentă în care copiii trebuiau să formeze mulțimea rechizitelor școlarului și mulțimea rechizitelor preșcolarului. S-a intonat cântecul „Școlărei si școlărițe”.

În investigațiile și experiențele efectuate am urmărit obiective care să contribuie la pregătirea temeinică a copiilor pentru aborarea diferitelor domenii ale științei.

Un astfel de fenomen a fost plutirea corpurilor, în care am urmărit:

-Formarea deprinderii copiilor de a provoca și de a observa un fenomen, de a descrie cele constatate;

-Valorificarea cunoștințelor dobândite în acțiunea de ordonare și clasificare a obiectelor după

-Proprietatea de a pluti sau a se scufunda,

-Stimularea curiozității și a spiritului de cercetare.

La sfarsitul activitatii manuale de indoitura cu tema „Barca” le-am pregatit copiilor un lighean

mare cu apă în care a pus fiecare bărcuța lui. După ce sau jucat cu barcutele pana le-au udat am

inceput să le dau câte un obiect, prefâcândumâ că nu știu dacă plutesc sau se scufunda .Astfel le-am dat copiilor pe rând: o cheie, o jucărie de construcție din plastic,o minge de ping pong, o minge de cauciuc, o piatră, coceni de porumb, scândurele.Copii au clasificat obiectele dupa mai multe criterii formă, greutate, materialul din care sunt confecționate) in funcție de obiectivul urmarit: – fenomenul de plutire (obiectele ușoare plutesc, cele grele se scufundă!.

Tot în cadrul activităților cu întreaga grupă de copii pentru observarea obiectelor si a fenomenelor am organizat activitatea cu tona Apa în care tm-am propus următoarele defective:

– Însușirea unor cunoștințe științifice elementare despre unul din fenomenele naturii

(stări de agregare, caracteristici proprii apei. Utilizare 1.

– Îmbogățirea vocabularului cu cuvintele: rouă,brumă,lichid,solid,gazos.

– Dezvoltarea spiritului de observație și a gândirii logice prin interpretarea unor fenomene

naturale: ploaie, îngheț, ninsoare, lapoviță, rouă.

-Educarea interesului copiilor pentru cunoaștere.

– Educarea atenției, a încrederii în forțele proprii, a perseverentei

Obiective operaționale: la sfârșitul activității copiii vor putea;

– Să precizeze cu sprijin însușirile apei pe baza observării si antrenarii in experiente simple ,formulând propoziții scurte.

– Să indice transformările principale ale apei în raport cu temperatura. Cu starile ei de agregare în natură, folosind experiența anterioară, material didactiv ilustrativ.

– Să analizeze două, trei situații corecte sau incorecte de folosire a apei. Sa motiveze rolul ei în păstrarea sănătății, curățeniei, pe baza dialogului, a exemplelor reale, sau pe lecturi

Tipul de activitate: predare-invățare.

Tipul de învățare: prin observare directă (intuire). Ime^ȘL orersâ. – InifiL roreste» rcproductivă.

Tip de evaluare: formativ-cumulaliv.

Strategii didactice: inductive, algoritmice, emimenmve. Mixte.

Metode și procedee: obsemttia. Conversația. EspHc, ia instructajul verbal, învățarea prin descoperire.

Material didactic:

Demonstrativ:

– Planșe cu izvoare, lacuri, râmi și lac de aranate:

-parcelă în care se fac irigații;

-Harta hidrografică a României;

-Pahare de diferite forme, farfurii cu cuburi de gheață, lampă de spirt, balon

-Pentru încălzit apa, etc;

Distributiv: la fiecare masă vas cu apă, pahar înalt, pahar larg, forme, cuburi de gheață,turturi.

OBSERVAREA PLANTELOR

Dacă animalele se impun rapid interesului copiilor prin mobilitatea lor, plantele le atrag atenția mai lent prin faptul că înfrumusețează mediul lor de viață și reprezintă una dintre principalele surse de hrană. Plantele conțin substanțe organice care se depozitează în diferite părți: în rădăcină (morcov, pătrunjel, sfeclă de zahăr), în frunze (varza), tulpini subpământene (ceapă, cartoful), fructe (cireșe, pere, gutui, mere etc).

Copiii vin în contact și consumă zilnic o plantă sau alta, dar nu-și dau seama de acest lucru decât sub îndrumarea adulților care îi fac conștienți de alcătuirea și de funcțiile diferitelor organe, de foloasele lor, dar și de grija pe care trebuie să le-o acorde omul.

Prin specificul structurii lor, plantele permit o mânuire mai ușoară decât animalele, și cercetarea lor mai amănunțită, descompunerea lor în părți și utilizarea adecvată în diferite activități | stimulează curiozitatea și satisface nevoia de a acționa a copiilor. Astfel, o crenguță poate fi creion, armă, instrument de săpat, marcajul pentru gard, stâlpi etc. Posibilitățile multiple de a acționa cu I plantele reprezintă un exercițiu valoros pentru diferiți analizatori, o modalitate de dezvoltare a

Simțului acestora.

Cu ajutorul plantelor am efectuat exerciții senzoriale de pipăit, miros, gustat, cântărire, apăsare, sfărâmare, rupere, stoarcere, încălzire, răpire etc. Prin aceste acțiuni copiii percep fără efort, dar conștient, însușirile implicate, experiența lor senzorială lărgindu-se, și se aprofundează tehnicile simple de investigare pe care și le însușesc. Observarea plantelor se face printr-o împletire armoniaosă într cunoaștere și acțiune.

Pentru organizarea și desfășurarea unei activități de observare a plantelor se pot aduce cu ușurință plante naturale pentru fiecare copil în parte, folosindu-le atât ca material de bază, cât și ca material auxiliar.

Materialul de bază îl constituie întotdeauna o plantă cu toate părțile ei componente, sau partea cea mai semnificativă a plantei ce urmează să fie observată în amănunțime: floarea, fructul sau

Tulpină, rădăcina în cazul unor legume. La plantele legumicole se analizează partea comestibilă – leguma: tuberculii la cartof, inflorescența la conopidă, frunzele la salată și varză, rădăcina la morcov, ridiche etc.

Materialul auxiliar cuprinde accesoriile necesare pentru diferite demonstrații: cuțit, plantator, storcător, pentru activități cu caracter aplicativ: stropitoare, cârpe de șters; material pentru prezentare și protecție: farfurii. Hârtii, cutii, ambalaje etc.

În observarea animalelor, materialul utilizat determina tipul de activitate, dominante fiind activitățile cu material demonstrativ. În cazul observării plantelor nu este de conceput decât un singur fel de material, materialul natural, și în special cel distributiv. Prezența materialului intuitiv în cadrul activității de observare a plantelor influențează pozitiv calitatea percepției copiilor, satisface trebuința de acțiune.

Organizarea judicioasă a unei observări în sensul menținerii unui ritm susținut de desfășurare, pentru a preciza clar toate acțiunile și succesiunea lor firească, poate împiedica manifestările negative ale copiilor — consumarea fructelor, distrugerea plantelor etc.

Formarea reprezentării de plantă este strâns legată de dobândirea de informații despre aspectul general al plantelor: plante mari — copaci, pomi fructiferi, tufe, și plante mici — cu diverse utilizări în viața omului, plante legumicole, cereale, plante decorative, plante medicinale, buruieni etc.

Din practica vieții cotidiene, copiii cunosc foloasele aduse de plantelel utilizate de ei, deosebesc plantele comestibile de cele otrăvitoare, sau de cele otrăvitoare prin alcătuirea lor (trandafirii cu țepii lor, cactușii, urzica).

În activitățile de observare m-am străduit să le formez copiilor obișnuința de a nu consuma fructele și legumele nespălate, pe cele murdare de praf, alterate, care pot conține microbi, iar copiii pot contacta diferite boli.

Lărgirea cunoștințelor despre plante cu date simple obținute prin perceperea multilaterală a acestora am realizat-o printr-un limbaj accesibil vârstei lor. Posibilitatea de a fi mânuite cu ușurință permite mai multe investigații în detaliu asupra părților componente cu privire la: modul de alcătuire, forma, așezarea unei părți față de celelalte, consistența, mărimea, asperitatea, culoarea.

În activitățile de observare a m căutat să stimulez spiritul de observație al copiilor către sesizarea unor amănunte care nu prezintă importanță decât în măsura în care le-au descoperit singuri, îndemnându-i pe copii să pună mâna pe staminele lalelei, au observat singuri că le-a rămas o pulbere fină pe degete, și imediat m-au întrebat ce este. Le-am spus că această pulbere galbenă este formată din grăuncioare de polen cu rol în înmulțirea plantelor.

Însușirea unor tehnici de cercetare a plantelor, ca și a celor de activizare corectă și eficientă a fiecărui analizator sau a mai multor analizatori în aceiași timp, sunt obiective importante,ale observărilor. Sunt necesare pentru cercetarea plantelor actiunii cu ajutorul mainii:pipaire cu toata mana, cu mai multe degete, cu vârful degetelor, apucare, cântărire în palmi, împingere, rupere,indoire, întindere, răsucire, apăsare, stoarcere etc.

I-am învatat atât pe copii că ochii ne ajută să descoperim culoarea, mărimea, forma plantelor și așezarea părților unele față de altele.

Cu urechea sesizăm zgomotul pe care-l face lemnul la rupere, nu ca la spargere.

Limba ne ajută să simțim gustul legumelor și fructelor.

Nasul dezvăluie mirosul specific al diferitelor plante.

O valoare desosebită pentru formarea unor germeni ai concepției științifice despre lume a copiilor o reprezintă sesizarea transformărilor care au loc sub influența condițiilor de viață ce se asigură plantelor. Urmărirea ciclului de viață al plantei de la sămânță la planta matură îi apropie pe copii intuitiv de noțiunea de viață. În procesul de cunoaștere a creșterii și dezvoltării plantelor, am căutat să arăt le copiilor rolul omului în transformarea naturii. Preșcolarii desprind ușor din viața de zi cu zi că omul cultivă plantele necesare în alimentație, industrie, limitează dezvoltarea plantelor nefolositoare. Omul întreține, conservă, îmbogățește vegetația, înfrumusețează ambianța cu ajutorul plantelor. Copiii trebuie să se convingă singuri că natura este darnică numai cu aceia care știu să-i poarte de grijă. Ei trebuie să ocrotească și să protejeze natura, să înțeleagă ce este necesar să participe la îngrijirea plantelor, urmărind reguli simple de protejare a acestora.

Un alt obiectiv al observărilor îl constituie obișnuirea copiilor cu perceperea și admirarea frumosului din lumea plantelor, vibrarea dată de armonia culorilor, față de jocul liniilor, al formelor, față de gingășia și delicatețea lor. Emoțiile pe care numai natura le poate trezi atât pe plan etic, cât și estetic, poate constitui punctul de plecare pentru dezvoltarea sentimentului de apartenență al omului la natură, de identificare și echilibrare cu ceea ce reprezintă cadrul său permanent.

Pentru atingerea tuturor obiectivelor, activitatrea de observare trebuie să cuprindă:

-Familiarizarea cu aspectul exterior al plantei, intuirea ei în ansamblu și a principalelor părți componente;

-Efectuarea unor acliuni simple de investigare prin intermediul cărora se desprin lor principale;

-Sistematizarea constatărilor făcute, elaborarea unor concluzii.

In partea a doua a semestrului I din anul școlar 2004-2005 am planificat si am desfasurat la grupa mare activități cu teme despre anotimpul toamna. în activitatea cu tema observare „Gutuia” am urmărit:

-Formarea capacitatii copiilor de a face diferențieri între fructe din aceeași specie: forma,culoare, mărime, miros și gust;

-Consolidarea tehnicilor simple de observație a unui fruct folosind toți analizatorii: tactil – chinestezic, vizual, olfactiv, gustativ;

-Indicarea necesității fructelor în alimentația oamenilor, precum și a regulilor igienice de consumare a lor.!

Continutul activității a fost reluat în activitatea „Fructe de toamnă’’ cu scopul:

Informativ

S1:dobândirea de către copii a unor cunoștințe referitoare la caracteristicile

generale ale fructelor în vederea formării noțiunii de fruct.

S2. Însușirea unor cunoștințe referitoare la importanța fructelor în alimentația omului;

S3: perfecționarea activității de analiză senzorială prin antrenarea analizatorilor vizual, olfactiv, gustativ, tactil – chinestczic.

Formativ:

S4: formarea capacităților de observare independentă și de valorificare a experienței cognitive anterioare;

S5: dezvoltarea operațiilor logice ale gândirii: analiza, sinteză, comparația.

Educativ: S6: educarea unui comportament igienic (spălarea fructelor înainte de a fi consumate pentru prevenirea bolilor)

S7: trezirea unor sentimente dc admirație și respect pentru oamenii care lucrează în pomicultură.

Obiective operaționalela sfârșitul activități copiii vor putea:

Să denumească însușrilc caracteristice fructului gutuie (miros, culoare, mărime, formă,

Gust);

Să descrie alcătuirea internă a acestui fruct;

Să denumească pomul (gutuiul) care face aceste fructe;

Să-și îmbogățească vocabularul cu cuvintele care denumesc părțile componente: codiță, pul', coajă, neted, tare, miez, semințe, și să Ic utilizeze corect în propoziții.

Se consideră că activitatea și-a atins scopul dacă toți copiii îndeplinesc corect sarcina: să deosebească gutuife din mai multe fructe de toamnă.

Material Didactic:

a.)demonstrativ:

Un coșuleț cu gutui eu și fără puf.

Planșa pe care este desenată o gutuie întreagă și sectionata;

O planșă reprezentând un gutui înflorit;

O planșă cu un gutui cu fructe coapte;

b.)distribuitiv:

Pentru fiecare copil o farfurie cu o gutuie întreagă, o gutuie secționată,

Semințe;

Fișe individuale cu toate fructele toamnei.

Metodee si procedee:observația, conversația, explicația, învățarea prin descoperire.

Tip de invatare. Prin observare directă (intuire), inteligibilă, operațională, receptiv – reproductivă.

Strategii didactice: inductive, algoritmice, enumerative. Mixte.

Tip de interacțiune. Epozitivă, dialogată, prin activitate independentă a copiilor.

Tip de evaluare', formativ, cumulativ.

OBSERVAREA UNOR ASPECTE DIN VIAȚA SOCIALA

Viața copilului nu poate fi raportată la societate tot așa cum a fost raportată la natură, deoarece viața Iui este în esență socială. Cadrul social, deși numai aparent exterior copilului, pătrunde în intimitatea lui sufletească odată cu primele reacții, cu cele mai simple forme de conduită.

Perceperea organizată a fenomenelor sociale, a ctivității umane, a cadrului social este mai j dificilă, solicită în mai mare măsură copilul decât observarea naturii. Plantele pot fi izolate de cadrul: lor natural, pe când activitatea omului nu poate fi observată decât la locul lui de muncă: a frizerului j la frizerie, a croitorului la croitorie, a medicului la cabinetul medical, policlinică sau spital etc. J Aceste locuri depășesc cu mult prin dimensiunea și complexitatea lor ambianța sălii de grupă, nu pot fi cuprinse cu ușurință în ansamblul lor și în amănunt de către copii. Multitudinea de acțiuni, de fapte, de viață pot fi observate simultan, și cu atât mai puțin analizate pe loc, observarea aspectelor de viață socială neputând fi percepute în mod organizat la fel ca aspectele naturii. Cunoașterea lor se face într-un cadru mai larg, care să nu poarte amprentă și structura unei lecții propriu-zise, ci se desfășoară în cadrul plimbărilor, al vizitelor și excursiilor. Din cadrul social nu poate fi modificat nimic, trebuie scos în evidență modul de organizare prin îndrumare și prin vocabular accesibil

Copiilor.

Activitatea de observare trebuie concepută în funcție de instituția propusă pentru studiere, de condițiile ei materiale, de ceea ce există la un moment dat la contextul respectiv.

Modalitatea și diversitatea acțiunilor impun diferite modalități de organizare:

Grupa de copii este condusă de educatoare care își asumă rolul de ghid și exprimă succint ceea ce este mai semnificativ de perceput. Pentru a evita caracterul de expunere la această modalitate de observare, se pot introduce unele dialoguri cu persoanele care sunt implicate în realitatea socială respectivă – la frizerie, croitorie, cizmărie etc.

Educatoarea realizează o pregătire prealabilă temeinică, fixează ce au de observat copiii pentru ca în timpul observării propriu-zisă să intervină cât mai puțin.

În cadrul acestui sistem de lucru trebuie purtată o convorbire prealabilă cu scopul de a fixa, de a clarifica și de a sistematiza multiplele impresii dobândite de copii. Acest tip de observare este adecvat pentru observarea școlii, a activității învățătorului, deoarece în aceste activități nu există timp și posibilități pentru discutarea pe loc a celor percepute.

Educatoarea discută înainte de venirea copiilor cu persoanele implicate în activitatea respectivă, iar în timpul activității copiii asistă la dialogul purtat, desprinzând informațiile noi din activitatea respectivă.

Obiectivele și conținutul observărilor axate pe viața socială:

In centru acestor activități stă munca îndeplinită de oameni.

Pe plan informativ se pune accentul pe familiarizarea copiilor cu activitatea unor adulți, a cadrului unde își desfășoară munca: educatoarea, bucătăreasa, îngrijitoarea, asistenta medicală și medicul, etc., insistând asupra consecințelor pe care le au aceste activități asupra copiilor. Atunci când se observă munca oamenilor din afara grădiniței, punctul de plecare îl constituie munca părinților copiilor, ei cunoscând câteva dintre cele mai răspândite profesiuni, semnificația și utilitatea lor, cadrul unde se desfășoară, principalele acțiuni caracteristice, succesiunea lor, ca: atelierul de croitorie – croitul materialelor, surfilatul, asamblatul, efectuarea butonierelor și punerea nasturilor, finisatul, călcatul confecțiilor, împachetatul lor pentru a fi livrate în magazine. De cele mai multe ori, produsele muncii sunt percepute independent în procesul producerii lor. De aceea este mai bine să nu pierdem prilejul de a accentua munca în echipă, în colecție prin exemple simple, explicând copiilor câtă muncă este investită în aceste lucruri; de aceea ei trebuie să le îngrijească atunci când le au și sa-ti respecte pe cei care le-au produs.

Pe plan formam observarea vieții sociale are în vedere obiective semnificative pentru procesul de punere a bazelor formării conduitei moral-sociale. Începând cu dezvoltarea interesului pentru realitatea socială și continuând cu educarea unor emoții și sentimente pozitive fată de ceea ce-l înconjoară pe copil: oamenii, munca, realizările lor, totul contribuie la integrarea mă, depind, n viața socială, la pregătirea lui sistematică pentru a participa activ la făurirea unor no, bunun.

Un accent deosebit in cadrul activitatiilor de cunoastere a mediului inconjurator se pune pe observari care privesc drepturile copilului in societate.Intr-una din aceste activitati mi-am propus urmatoarele:

Informarea si constiientizarea copiilor asupra drepturilor lor;ajutor si asistenta sociala gratuita;protectie si asistenta de care au nevoie pentru a putea sa aiba rolul lor in societate;

Dezvoltarea fizica si intelectuala a personalitatii copiilor,cresterea lor in mediul familial intr-o atmosfera de fericire ,dragoste si intelegere;

Dezvoltarea deprinderilor igienico-sanitare a copiilor,trezirea sentimentului de admiratie pentru munca personalului din unitatile care ocrotesc copilul(gradinita,scoala,dispensarul0.

Pentru atingerea scopurilor propuse am folosit ca mijloc de realizare vizita:la scoala,la farmacie,la dispensar.Astfel scoala am asistat la orele de istorie si de educatie civica,religie (tema s-a desfasurat pe mai multe etape).Un accent deosebit am pus pe urmarirea idealurilor proclamate de Curtea Natiunilor Unite cu privire la drepturile copilului in societatain spiritul pacii,a libertatii,al egalitatii si solidaritatii.Am imbogatit aceasta tema folosind mai multe mijloace de realizare in funtie de complexitatea obiectivului urmarit:lecturi dupa imagini,convorbiri,prezentarea unor diafilme,vizionarea la televizor a unor emisiuni cu caracter social(copii strazii).

In urma acestor actiuni,copii au retinut urmatoarele:

Invatamantul primar este gratuit si obligatoriu pentru totii copiii;

Le sunt deschise si accesibile toate formele de invatamant;

Au dreptul la ajutor si asistenta sociala gratuita;

Au dreptul de a-si pastra identitatea,inclusiv cetatenia,numele si relatiile familiale asa cum sunt acestea recunoscute de lege;

Au dreptul de a locui cu parinti sau cand parintii traiesc separat,au dreptul de a-si face cunoscute parerile

Copii handicapati au dreptul la ingrijiri speciale,la metode de recuperare si formare profesionala gratuita.

Pentru constiientizarea notiunii de familie,de drepturi si indatoriri in familie ,am realizat activitatea de observare „familia’’.Pentru introducerea copiilor in atmosfera,am organizat cu ei un dialog:

-Voi aveti familie? (da)

– Din cine este formată familia voastra?(mama ,tata,eu si sora mea;mama,tata,eu si fratele meu;mama,tata,eu si fratii mei;mama,tata,eu si surorile mele;altii in afara de parinti si frati traiesc si cu bunicii).

Pe marginea tabloului care reprezenta o familie formata din tata,mama,baietel si fata,am brodat cu multa atenție drepturile pe care le au copiii în familie – să fie bine îngrijiți, hrăniți,imbrăcați, duși la gradiniță sau Ia școală, să nu fie bătuți sau pedepsiți, dar și îndatoririle pe care le au copiii în familie să-și ajute părinții după pterile lor la preparatul hranei (curățatul mazărei), la ingrijirea fraților mai mici, la procurarea unor produse pentru întreținerea curățeniei corporale și a locuinței. Pentru realizarea acestor sarcini, fiecare membru al familiei să aibă în grijă un obiectiv și să-și asume răspunderea realizării lui. Viața nu e o glumă! Ca să trăim în condiții bune, trebuie să avem grijă să ni le asigurăm.

4.2. STRUCTURA ACTIVITATILOR DE OBSERVARE

Observarea este o activitate cu o structură relativ precisă, și cuprinde:

1.Contemplarea vie a realită|îi: perceperea organizată a obiectelor

2. Stabilirea unor generalizări simple pe baza celor percepute în vederea formării de reprezentări generale asupra obiectului observat.

Observarea se conturează ca:

activitate în care au loc procese, fenomene, experiențe și stări caracterizate prin achiziții variate, conținuturi și experiențe sociale;

un tip de activitate de învățare care constă în asimilarea unei mai mari cantități de informații din mediul înconjurător;

structură de informații achiziționate și formate ca urmare a existenței unor variate modele;

acțiune modelatoare și remodelatoare prin care copilul observă și învață de la cei din jur (copii și adulți) structuri de activitate, scheme de acțiune, reguli, simboluri, strategii.

Observarea este activitatea prin care putem forma, dezvolta și perfecționa propriul comportament, utilizând studierea comportamentului altora. În aceste activități accentul cade pe perceperea sistematică a realității. Acest lucru impune ca momente-cheie în toate observările analiza și sinteza celor observate.

Structura observărilor are trăsături comune:

pot fi introduse într-o anumită succesiune, pornind de la formele cele mai simple, în care nivelul operațiilor gândirii se menține la acțiuni obiectuale, iar educatoarea este aceea care, prin acțiunile și cuvântul ei, constituie un permanent model: denumește fiecare obiect pe care pune mâna copilul sosit în grădiniță – cub, cal, pisică, iepure, denumindu-le și însușirile sau modul de folodință — respectiv se construiește, nechează, sare, miaună, este fricos, etc.

concepția care stă la baza acestor tipuri de observare pornește de la ideea că operațiile gândirii se însușesc treptat în cadrul procesului de cunoaștere, dirijat în mod sistematic de adult.

După obiectivul principal al observării, se evidențiază:

observări în care se subliniază ansamblul obiectului de observat, întregul cu părțile lui componente, structura obiectului perceput; la animale: cap, gât. Trunchi, coadă, membre; la plante: rădăcina, tulpină, frunzele, florile, fructele și semințele – folosind cât mai mulți analizatori, copiii verbalizând numai atunci când pot să o facă.

pe plan informativ primează cunoștințele desprinse pe baza perceperii directe cu ajutorul mâinilor, ochilor, urechilor și a nasului.

caracterul dirijat al percepției prin intermediul întrebărilor are valoare formativă. Copilul este stimulat să se încadreze în isciplina întrebare-răspuns, conferind activității de observare o valoare educativă.

În această activitate, copiii sunt puși în situația să cerceteze și să descopere noul. În cadrul analizei sunt adresate cu prioritate întrebări care fac apel Ia întrebarea propriu-zisă sau la experiența anterioară, și în mai mică măsură sunt solicitate acțiunile copiilor cu obiectele supuse observării. Aceasta este și cauza care determină o antrenare unilaterală a analizatorului vizual — este exemplul observării după tablou, când obiectul observat are o singură dimensiune. Copiii doar îl văd din unghiul în care este așezat, și nu-și pot da seama de mărimea naturală a fiecărei părți, cum se poate mișca etc.

observări care au ca obiectiv principal determinarea unor însușiri caracteristice ale obiectului observat prin intermediul exercițiilor senzoriale variate. Exemplu: gustați mărul și spuneți- mi ce gust are (dulce); mirosiți trandafirul și spuneți ce miros are (caracteristic); pipăiți blana pisicii și spuneți-mi cum este (moale); apăsați nuca, ce simțiți? (e tare).

Întotdeauna am asigurat succesiunea acțiunilor prin care am urmărit antrenarea multilaterală a tuturor analizatorilor, ceea ce i-a ajutat pe copii să-și formeze reprezentările obiectelor observate. Drumul cunoașterii prin astfel de exerciții este mai ușor, ajungându-se mai repede la generalizări.

Structura unei observări de acest tip are ca etape principale:

prezentarea obiectului de observat (pară);

efectuarea unor acțiuni simple de către copii în vederea stabilirii însușirilor prin intermediul analizatorilor, verbalizarea celor constatate: au privit-o (are culoare galbenă, formă alungită), au pipăit-o (este lucioasă, moale când o apăsăm), au mirosit-o (are miros specific de pară), au gustat-o (dulce, zemoasă).

lărgirea informațiilor prin materiale suplimentare: mulaje de mărimi și forme diferite, planșe reprezentând diferite soiuri de peri;

integrarea datelor senzoriale într-un tot: fructul de culoare galben-aurie, de formă alungită, moale și lucioasă la pipăit, dulce și aromată, foarte zemoasă se cheamă pară.

Aceste modalități de observare prezintă avantajele:

realizează o mai bună sudură între aspectul informativ și cel formativ;

informațiile dobândite de copii sunt în cele mai multe cazuri rezultatul procesului propriu

sa asigure o participare mai larga, atât prin utilizarea unui material distributiv, cât și prin condiliile create pentru ai pune sa actioneze organizat cu acestea;

se insistă mai mult asupra insusirii unor tehnici simple de manipulare a obiectului, făcând apel în forme cât mai variate la toți analizatorii:

copii sunt deprinsi sa utilizeze capacitățile senzoriale, acționând cu obiectele să dobândească cunoștințe temeinice despre ce îi înconjoară;

se formează la copii calități senzoriale: profunzime, nuanțare, obiectivitate, caracter sistematic, spirit de analiză, capacitate de diferențiere, spirit de observație.

Modelul de observare s-a impus mai ales ca expresie a căutării metodelor modeme de predare-învățare.

Observările pe bază de exerciții sunt grupate în funcție de analizatorul solicitat. Exercițiile se efectuează individual sau în grupuri foarte mici. Astfel, legăm copilul la ochi și-i dîm să guste pe rând: zahăr, sare, faină, griș, orez, etc., cerându-i să recunoască alimentul respectiv numai după gust.

Pentru testarea analizatorului auditiv procedăm tot legând la ochi copiii pe rând, și lovind două bețe de lemn, două bucăți de plastic, două cuburi etc., cerând copiilor să recunoască sunetul (ce obiecte am lovit).

Alte observări pot să pună pe primul plan însușirea tehnicilor simple de investigare a realității, scopul principal fiind familiarizarea copiilor cu modul de utilizare al propriilor capacități perceptive, de formare a unor deprinderi și priceperi. Se pune accentul pe relația dintre o anumită însușire și tehnica utilizării diferiților utilizatori pentru determinarea acesteia. Relația de bază care se stabilește în cadrul priceperii este de tipul:

Ce trebuie să facem ca să aflăm dacă gutuia este tare? (s-o apăsăm, s-o pipăim)

Cum putem să aflăm ce gust are gutuia? (gustând-o)

Aceste exerciții se planifică la începutul ciclului de observări a unor fructe și legume. Se pune accent pe formarea unor deprinderi de percepere independentă, de investigare organizată, valorificând experiența senzorială dobândită. Structura unei astfel de activități poate fi concepută în funcție de tehnicile de investigare a însușirilor caracteristice. Etape:

prezentarea și intuirea obiectului de observat,

reactualizarea neplata sau în ansamblu a clinicilor dc investigare, începând cu ceea ce au

cunoscut copiii anterior (știu că au voie să guste); . .

afla alte caracteristici ale obiectului respectiv (prin

aplicarea a ceea ce știu penuu U’ușcare văd că este tare);

introducerea unor procedee noi de investigare:

completarea datelor perceptive cu elemente din experiența senzorială anterioară a copiil°r-

Această variantă a observării prezintă unele avantaje:

permite concentrarea atenției copiilor asupra tehnicilor de cercetare și cunoaștere a realității» și prin aceasta însușirea deprinderilor de a utiliza corect analizatorii;

obișnuirea copiilor să facă legături între însușirile care se pot desprinde și procedeele care sunt potrivite pentru determinarea acestora;

permite organizarea și aprofundarea percepției;

favorizează utilizarea procedeelor simple de învățare prin descoperire.

4.3. OBSERVAREA MEDIULUI INCONJURATOR PRIN INTERMEDIUL PLIMBARILOR,VIZITELOR SI EXCURSIILOR TEMATICE

valoarea lor educativa:

Incepand de la cea mai frageda varsta , copii acumulează o serie de cunoștințe prin contactul direct cu obiecte si fenomene din natura si societate. Tocmai pentru a facilita acest contract

nemijlocit, grădiniță organizează forme de activitati specifice cum sunt plimbările, vizitele si

excursiile. In timpul desfășurării lor, preșcolarii sunt introduși treptat in cunoașterea unor elemente

ale realitatii, care constituie, totodată, un izvor necesar pentru dezvoltarea si conturarea personalității lor.

Observarea obiectelor si fenomenelor in condițiile lor obișnuite de existenta facilitează formarea unor reprezentări clare, precise, deoarece se sprijină pe un conținut concret-intuitiv, care intensifica interesul de cunoaștere al copilului. In același timp, aceste forme de activitate constituie un cadru deosebit de valoros pentru exercitarea de influente educative asupra copiilor, pentru cultivarea spiritului lor de cercetare, a curiozității si interesului lor spontan pentru descoperirea de noi cunoștințe.

In cadrul activitatilor organizate in mijlocul naturii si al vieții sociale, copii se confrunta cu realitatea printr-o percepere activa, investigatoare, prin acțiuni directe asupra obiectelor si fenomenelor din mediul înconjurător. Copii examinează cu atentie si curiozitate, răspund la solicitarea de a efectua analize si comparații pentru a determina caracteristicile esențiale ale lucrurilor cu care vin in contact, observa sistematic unele fenomene ale naturii in mișcare si dezvoltarea lor si ajutati de educatoare, sesizează unele cauze care le determina . In felul acesta, dobândesc o mare cantitate de informații despre munca omului si efectele ei, reprezentări simple despre structura si condițiile de viata ale unor plante si animale, despre legi obiective ale succesiunii

anotimpurilor etc.

Plimbările, viatele si excursiile contribuie 1. imbogatitea continuturilor jocurilor si a «Iertata forme de activitate desfășurate in grădiniță. Astfel, in urma excursiilor si a plimbărilor efectuate in „atura prin mediul social, copiii redau cu mul,, fante* si sensibilitate imaginea realitatii in cadrul activitatilor de desen si modelaj, cu materiale culese isi îmbogățesc simtitor jocurile de creație si activitati le practice.

In stransa legatura cu cele mentionate,plimbarile ,vizitele si excursiile permit formarea treptata a sentimentelor de respect si dragoste pentru natura ,ca si munca ,om si realizarile sale.Copilul care a invatat sa admire parcurile cu flori,sa asculte murmurul unui izvor,sa observe viata unei insecte,obiceiurile unei pasari- va deveni prietenul naturii,apoi protectorul ei.A-l invata sa cunoasca ,apoi sa ocroteasca si sa iubeasca ceea ce a admirat nu este un obiectiv usor de atins dar,care trebuie sa stea in atentia educatoarei.Atunci cand copilul este pus in contact direct cu viata,concomitent trebuie sa-i dezvoltam simtul estetic,sa-l desprindem sa caute permanent frumosul sub toate aspectele sale.O gingasa floare de camp,o pasare zburand din creanga in creanga,un pom inflorit,o cladire impunatoare,monumentul unui erou sunt doar cateva elemente ale mediului care strecoara in inima copilului bucurii si dragoste fata de locul natal,fata de natura patriei.Aceste emotii estetice ale prescolarului se pastreaza uneori toata viata si reprezinta mai tarziu baza unor sentimente mai adanci,constiente.

Organizarea si desfasurarea plimbărilor, vizitelor si Excursiilor

Plimbările se organizează cu întreaga grupa de copii in împrejmuirile grădiniței, in etapa jocurilor si activitatilor complementare; durata lor variaza in funcție de copii, de anotimp si obiectvele urmărite la grupa mica: 12-20 minute; grupa mijlocie: 15-40; grupa mare:30-60 minute. Vizitele se pot desfasura in instituții, muzee, biblioteci etc.

Excursiile presupun deplasarea grupei de copii in locuri indepartate de grădiniță, pe durate care variaza intre 6 si 10 ore. Datorita complexității problemelor care se ridica in organizarea unei excursii, numărul aestora este redus la 4-5 pe an. In raport cu nivelul dezvoltării copiilor, obiectivele si conținutul problemelor, vizitelor si excursiilor sunt strâns legate de cele ale activitatilor de observare prevăzute de programa.

Tematica lor se Stabilește pentru fiecare grupa in funcție de condițiile locale, de anotimp, de interesele si preocupările copiilor.In primul raid. este necesar ca, treptat, copilul sa tie introdus in cartierul in care trăiește- cartierul in care se afla casa parinteasca si grădiniță (strada, instituțiile. Parcul, tal de joaca, magazine, ateliere, monumente, apoi pădurea, câmpul, livada etc). In cadrul

fiecărei teme se va pune accent pe cunoasterea activitatiilor omului,a realizarilor sale,a ocupatiilor si a jocurilor copiilor, a naturii cu varietateafrumusetii ei in cele patru anotimpuri.Pentru cel putin

una din plimbările saptamanale, educatoarea trebuie sa-si fixeze un scop precis:sa observe cu copiii,in mediul sau natural: un copac, un rond de flori,parcul,un mijloc de locomotie,o gradina,oameni prestand diferite activitati etc. Este indicat caacelasi obiectiv sa fie observat de cel putin 3-4 ori la

intervale care sa permită atat fixarea unor cunostinte cat si urmarirea evolutiei unor fenomene si

procese atat in munca oamenilor, cat si in viata plantelor ,a animalelor,a naturii.De exemplu,copii pot observa etapele amenajarii unui parc in apropierea gradinitei ,evolutia plantelor,jocurile copiilor,atitudienea civilizata sau nu a oamenilor.

De multe ori, in cadrul plimbarilor se pot face numeroase observări ocazionale, in funcție de ceea ce se întâlnește in mod intamnlator si prezinta interes. Copii trebuie invatati de mici sa se poata oricând mobiliza si concentra pentru a percepe ceea ce mediul înconjurător oferă cu dărnicie: o insecta cautandu-si hrana, primele flori,primele randunele, stoluri de cocori indreptandu-se spre

tarile calde sau trecând intr-un alt domeniu , zborul unui elicopter, munca unui grădinar, excursiilor, activitatea copiilor desfasurata in mijlocul naturii va fi orientata spre dobândirea si lărgirea unor cunoștințe simple dar temeinice privind flora si fauna zonei respective.

Tematica acestor activitati didactice poate fi stabilita la fiecare inceput de semestru, in concordanta cu conținutul prevăzut pentru alte genuri de activitati (observări, modelaj, convorbiri,desen).

In funcție de obiectivul stabilit, se pregătesc materialul si eventuale obiecte necesare pentru activitatea practica a copiilor: cosulete pentru transportul materialelor culese, foarfeci,lopatele, pungi de plastic pentru deșeuri, corzi, mingi, truse pentru nisipar, cârti ilustrate, trusa medicala, paturi, hrana pentu copii.

Verificarea plimbărilor, vizitelor si excursiilor

Toate observațiile oferite de multiple aspecte ale naturii si ale mediului înconjurător trebuie sa constituie puncte de plecare in organizarea unorvariate si bogate activitati cu întreg colectivul de copii , cu grupuri mici sau individual. Imediat după plimbări si excursii se vor sorta si aranja materialele culese după criteriul utilitatii (materialul pentru confecționarea jucăriilor, a machetelor si materiale pentru activitati matematice). In zilele următoare, educatoarea trebuie sa faca apel la toate cunoștințele si impresiile copiilor, pentru fixarea si sistematizarea lor, pentru a le intretine interesul si curiozitatea fata de lumea Înconjurătoare. Ea va valorifica materialul cules in cat mai numeroase activitati libere,de dezvoltare a vorbirii, de cunoaștere a naturii, si a mediului înconjurător, in exerciții matematice, de desen, modelaj, in activitati manuale, in diferite jocuri etc.

Obiectivele urmărite sunt multiple si vizeaza toate laturile educației. Astfel se sintetizeazăobservările, se verifica, se precizeaza si se consolideaza informatiile ,pregatindu-se formarea notiunilor generalizatoare, se realizeaza unele clasificări si sinteze din ce in ce mai largi, Concomitent se precizează sensul cuvintelor si se activeaza vocabularul copiilor. La grupa mica se pot organiza cu materialul cules jocuri senzoriale,exercitii simple de exprimare,jocuri imitative.In a

doua parte a anului școlar, se poate introduce si la ei reproducerea prin desen sau modelaj a unor

aspecte din natura, care i-a impresionat (un copac, o floare, un animal)

La grupele mijlocii si mari aria activităților bazate pe acest material este mult mai larga conținutul mult mai bogat. Astfel se pot organiza:

Povestiri tematice in care copii sa povestească intamplari trăite, sa descrie frumusețile naturii, munca oamenilor;

Interpretări de imagini sau diapozitive pentru recunoașterea si sistematizarea celor văzute.

Jocuri logice,ca. efectuarea unor comparații, clasificări, asocieri.

Exerciții de exprimare orala pentru formarea unor propoziții după cuvinte, date, ghicitori despre animale, plante, mijloace de locomoție;

Jocuri imitative (imitarea prin gestica a acțiunii unor animale, elemente de munca, fenomene ale naturii, concomitent cu pronunțarea onomatopeelor corespunzătoare);

Șezători al căror conținut ilustrat in poezii,cântece, ghicitori, jocuri sa fie corespunzător tematicii unor plimbări. De exemplu: „Sa cantam primavara” , ’Toamna cea bogata” , "Prieteni fara grai”.

Desen liber (pe nisip, pe pamant, cu creta colorata pe asfalt, pe suporturi reciclabile);

Exerciții matematice, clasificarea materialelor culese din natura (după mărime, forma), stabilirea unor cantitati, numararea acestora pentru a contribui la formarea reprezentării de număr;

Activitati manuale in care copiii utilizează toate tehnicile de lucru cunoscute pentru confecționarea unor machete (parcul, padurea, litoralul).

Activitati Ia coltul naturii pentru cunoașterea unor elemente de munca pentru experiențe (crenguțe care vor fi puse iama sa înmugurească, precum si semințe pentru a urmării germinarea);

Analiza comportamentului copiilor pentru conștientizare unor norme de conduita ecologica;

Cunoașterea mediului înconjurător nu se realizează numai prin activitati de sine

statatoare, ci si interdisciplinar.

Conceptul de interdisciplinaritale in sensul stabilit de A.Becleanu lance in Dicționarul de filozofie, este „un proces de cooperare, unificare si codificare unitara a disciplinelor sti.nt.llco contemporane, caracteristic actualei etape de dezvoltare a cunoașterii stiintifice,in care fiecare

disciplina isi pastreaza autonomia gnesologica,specialitatea si interdependenta relativa si, in același timp, se integrează in sistemul global de cunoștințe”

Nevoia de interdisciplinaritate se impune si din dorința de organizare si corelare a cunoștințelor predate atractiv; aglomerarea si supra incarearea cu informații sunt reprobabile.

Fiecare disciplina se deosebeste prin conținut, metoda dar fiecare dintre ele este parte a unui întreg cu același obiect- realitatea, folosesc aceleași instrumente de comunicare si gândire, se adreseaza aceleiași integrități care este omul si urmăresc același scop.

Studierea mediului, pe care se pune atat de mult accentul, constituie si baza cunoașterii; justificarea funcționala se refera la elemente bine determinate care fac parte din experiența copilului. Finalitatea sa este atat materiala cat si formala: sa asigure insusirea unor noțiuni, sa formeze o atitudine științifica si sa pregătească adaptarea la mediu a individului si a mediului la individ.

Un rol important in explorarea mediului il joaca contactul verbal explicit, limbajul, care-1 informează si ii impune copilului o anumita viziune asupra mediului înconjurător.

Cunoașterea mediului nu are numai rolul de a-l face pe copil sa aiba multe cunoștințe, ci sa știe sa folosească aceste cunoștințe. In acest sens o putem cita pe Maria Montessori care spunea: ”Sa nu-i educam pe copii nostrii pentru lumea de azi. Aceasta lume nu va mai exista când ei vor fi mari.Si nimic nu ne permite sa știm cum va fi lumea lor. Atunci sa-i invatam sa se adapteze.

CAPITOLUL V

IMPORTANTA ACTIVITATIILOR DE OBSERVARE

IN INVATAMANTUL PRESCOLAR

Extinderea și generalizarea unor forme de activitate cu caracter practic, în natură, constituie o modalitate concretă de a accentua caracterul formativ al procesului de cunoaștere în grădiniță. Pentru a cunoaște natura, mediul în care trăiește, copilul trebuie pus să acționeze direct, să observe și să acționeze cu obiectele și fenomenele în varietatea lor, a legăturilor și relațiilor dintre ele.

Acționând în activitățile cu caracter practic, copilul este determinat să facă trecerea de la acțiuni spontane la acțiuni conștientizate în care urmărește un anumit scop, trecere care constituie unul dintre momentele cele mai importante în momentul cunoașterii. Experiențele simple, demonstrațiile, aplicațiile practice elimină cunoașterea formală, schematică verbală, superficială care are influență limitată asupra dezvoltării capacităților de cunoaștere și a deprinderilor elementare de muncă.

în contactul activ cu elementele naturii, copilul se folosește de cunoștințele dobândite anterior, le aplică în practică și își însușește noi cunoștințe. Față de obiectele și fenomenele din natură copilul se află în permanență între cunoaștere și necunoaștere, deoarece dincolo de ceea ce observa direct, se afla o serie întreagă de însușiri și relații necunoscute și neînțelese de el.

Prin activitatea practică de pregătire a pământului, de asigurare a umidității necesare, a luminii, a căldurii, însoțită de observarea în timp a diferitelor stadii de dezvoltare, procesul de cunoaștere se completează, se adâncește: sămânța pusă în pământ încolțește și dă naștere unei noi plante care ajunge în stadiul celei de Ia care s-a luat sămânța.

Prin caracterul direct și intim care se realizează între copil și unele elemente ale mediului înconjurător se obține și sensibilizarea copiilor față de frumos care poate fi valorificată ca stimul pentru cercetare și cunoaștere.

în activitățile de observare, pe lângă faptul că am învățat copiii cum trebuie să observe un obiect sau fenomen din natură folosindu-se de operațiile logice ale gândirii, am urmărit și transmiterea unui volum de cunoștințe privind raporturile care există între oameni și ființele analizate, sau între acestea și mediul înconjurător.

In cazul observărilor de lunga duratâ am desfasurat activitatea cu tema „Procesul de incoltire’’la grupa mare cu următorul scop:

informativ:

transmiterea unor cuno5tin|e în legătură cu procesul de creștere a plantelor;

familiarizarea copiilor cu etapele de încolțire a semințelor, apariția rădăcinei, a tulpiniței, a frunzelor, â. florilor, u fructelor și & semințelor*

cunoașterea condițiilor necesare creșterii plantelor: apa, căldura și lumina;

formarea unor elemente științifice despre ființe prin sublinierea faptului că numai dacă sunt condiții favorabile, plantele cresc, se dezvoltă, se maturizează;

îmbogățirea vocabularului copiilor cu cuvintele: încolțit, decojit, colț, tulpină.

formativ:

formarea capacității de observare independentă și de valorificare a experienței cognitive anterioare;

dezvoltarea operațiilor gândirii: analiza, sinteza, comparația, generalizarea și abstractizarea.

educativ:

educarea unui comportament igienic: spălatul mâinilor după ce am atins obiecte necomestibile;

educarea dragostei pentru oamenii care lucrează în agricultură.

Locul desfășurării activității: sala de grupă.

Tipul activității: predare, învățare.

Tip de învățare: prin observare directă (intuire) inteligibilă, operațională, receptiv-

reproductivă.

Tip de interacțiune: expozitivă, dialogată, prin activitatea directă a copiilor.

Tip de evaluare: formativ, cumulativ.

Strategii didactice: inductive, algoritmice, enumerative, mixte.

Metode și procedee: observația, conversația, explicația, problematizarea, instructajul verbal,

învățarea prin descoperire.

Material didactic:

Farfurioare ou boabe de fasole aflate în diferite stadii de dezvoltare:

încolțită;

cu rădăcinuță;

apariția tulpiniței;

creșterea acesteia;

aparitia frunzelor

Boabe de fasole uscată.

Plante de fasole în diferite stadii de dezvoltare.

Flanelograf.

Coli de hârtie și creioane pentru fiecare copil.

Durata activității: 30 min.

Organizarea activitatii:Pentru buna desfășurare a activității, se vor asigura următoarele conditii:

aerisirea sălii de grupă;

așezarea mobilierului în careu deschis;

distribuirea materialelor cu ajutorul copiilor de serviciu;

intrarea copiilor în sala de grupă;

controlul ținutei.

Desfășurarea activității:

Introducerea în activitate se face prin intuirea materialului: se precizează că, punând boabele de fasole la încolțit, și având grijă să le asigur condiții – aer, lumină, umiditate și căldură, din ele vor crește plante.

Am prezentat boabele de fasole încolțită, și am anunțat copiii că vor urmări ce s-a întâmplat cu boabele de fasole puse la încolțit – modul cum au evoluat.

Analiza bobului de fasole încolțit în comparație cu bobul uscat: copiii au răspuns la întrebările adresate, au mânuit, au pipăit și au privit materialul distributiv. Astfel au comparat în permanență cele două boabe de fasole: cel pus la încolțit și cel uscat, iar la cerere au desfăcut boabele în două părți.

Activitatea s-a desfășurat după următorul plan de întrebări:

Cele două boabe de fasole seamănă între ele? (seamănă ca formă, dar cel încolțit este mai mare decât cel uscat)

De ce nu sunt a fel de mari? (cel încolțit este îmbibat cu apă)

De ce credeți că un bob este mai mare decât celelalte? (pentru că a absorbit apă)

La care bob se desprinde pielița mai ușor? (la bobul încolțit)

încercați să desfaceți bobul de fasole în două părți. Care bob se desface mai ușor? (cel încolțit, cel uscat nu se desprinde)

Dacă apăsați bobul de fasole pus la încolțit ce se întâmplă? (este moale)

De ce este mai moale decât bobul uscat? (pentru că a stat în apă)

Ce culoare are bobul de fasole pus la încolțit? (alb-gălbui)

Dar cel uscat? (alb)

prin mânuirea și observarea în permanență a celor două boabe de fasole, copiii au fost puși în situația de „mici cercetători”.

Analiza jumătății bobului de fasole care arc colțul (embrionul): bobul de fasole se desparte în două cotiledoane care sunt niște frunze îngroșate în care sunt depozitate substanțe de rezervă pentru embrion.

Ce observați la capătul acestui cotiledon? (colțul sau embrionul din care va crește planta)

Ce culoare are embrionul? (alb-gălbui)

copiii vor desena pe hârtie forma boabelor de fasole.

Sinteza parțială:

Bobul de fasole, după ce a fost pus la încolțit, devine mai mare și mai moale decât cel uscat din cauza apei cu care este îmbibat. Udându-I cu apă, bobul se umflă, iar pielița se desprinde ușor. La un capăt al bobului pus la încolțit apare un colț mic, de culoare alb-gălbui care se numește embrion. Cele două jumătăți ale bobului de fasole se numesc cotiledoane. Ele adăpostesc embrionul din care se va dezvolta vitoarea plantă.

Stabilirea caracteristicilor bobului de fasole încolțit: copiii au observat și au mânuit numai bobul de fasole încolțit.

Priviți embrionul de la bobul de fasole uscat. Ce observați? (este mai mic și tare)

Se desosebește de embrionul de la bobul încolțit? (da, embrionul de la bobul încolțit este mai mare, moale și colorat gălbui)

Ce s-a întâmplat cu embrionul de la bobul pus la încolțit? (a crescut)

De ce nu mai seamănă cu embrionul de la bobul uscat? (a ieșit afară dintre cele două

cotiledoane și a început să se coloreze)

De ce condiții are nevoie o plantă ca să crească? (apă, lumină, aer. căldură)

am prezentat copiilor boabe de fasole încolțite în diferite condiții: lără lumină, fără aer. fără

apă, și le-au comparai între ele.

Sinteza parțială:

Embrionul pe care îl observăm în interiorul bobului de fasole încolțit a crescut și a ieșit afară, pantru că a fost pus în apă

și i s-au asigurat condiții de căldură și de lumină. Acest embrion nu mai

Seamana cu cel din interiorul bobului de fasole uscat,pentru ca s-a marit,are culoare alb-verzuie,este subtire si drept.

4. observarea plantei într-un stadiu mai avansat de dezvoltare:

-Dacă acest bob de fasole a fost îngrijit de om, ce s-a întâmplat? (a început să crease planta)

-Ce parti ale plantei au apărut? (rădăcina și tulpina)

-Ce observati in partea de sus a plantei? (două frunze mici)

-Dar în partea de jos, în borcanul cu apă, ce parte are planta? (rădăcina)

-Ce rol are radacina plantei (să absoarbă substanțele necesare vieții)

-Aici poate fi vorba de rolul fixării cu ajutorul rădăcinii? (nu, pentru că planta se dezvoltă numai în apă, nu are pământ).

Sinteza parțială:

0 altă etapă în creșterea plantelor este formarea rădăcinii, a tulpinii și a frunzelor, respectiv a noii plante din embrionul aflat între cele două cotiledoane. în partea de jos se formează rădăcina cu ajutorul căreia planta se hrănește. După ce va crește mare, cu multe frunze, planta va înflori, iar din flori se vor forma păstăi care reprezintă fructele în care se află boabele de fasole. într-o păstaie se vor afla mai multe boabe, adică semințele plantei.

Dintr-un bob de fasole care va încolți, va crește din nou o altă plantă da fasole care, la rândul ei, va face mai multe păstăi cu multe semințe.

Sinteza finală:

S-au prezentat copiilor ilustrații cu fazele de creștere a plantelor. Copiii au intuit ilustrațiile și le-au ordonat în succesiunea lor firească, motivând acțiunea.

încheierea activității:

Aprecieri individuale și colective. Copiii au fost îndemnați în efectuarea acțiunii aplicative de a pune semințe la încolțit.

Metode si procedee utilizate in diferite momente ale observarii

în alegerea și îmbinarea metodelor si procedeelor concrete de realizare a diferitelor momente ale unei observări, se ține seama de locul și semnificația acestora astfel:

Introducerea în activitate are ca obiective, pe de o parte, trezirea interesului copiilor pentru activitate și captarea atenției, iar pe de altă parte încadrarea activității și a temei în sistemul cu conținut asemănător. Aceasta se realizează prin:

stabilirea legăturii cu alte activități de același fel, cu aceeași temă;

reactualizarea experienței de viață a copiilor;

prezentarea materialului de observat, comunicarea felului activității, precizarea sarcinilor ce revin copiilor, a unor reguli igienice și de comportare.

Se pot aplica diferite procedee pentru a crea atmodsfera necesară perceperii eficiente a obiectivului propus:

discuție cu privire la tema observării sau temele anterioare;

scurtă povestire privind motivarea temei;

utilizarea unui text literar scurt;

organizarea unui cadru de joc pentru prezentarea materialului;

executarea unei acțiuni caracteristice cu obiectul respectiv;

prezentarea directă sau sub formă de surpriză a materialului de observat (descoperirea treptată, aducerea într-un ambalaj deosebit);

precizarea utilității cunoașterii materialului respectiv.

Partea cea mai importantă a activității de observare este perceperea materialului de observat, analiza lui pe baza antrenării mai multor analizatori.

în efectuarea analizei se pot aplica mai multe scheme de lucru. La începutul anului școlar, și mai ales la grupa mică, criteriul preponderent este cel festiv. Analiza pornește de la ceea ce le place copiilor sau de la ceea ce Ie atrage atenția (părțile mobile ale animalelor, mirosul la fructe și flori etc.), pentru ca apoi să se treacă din aproape în aproape la alte aspecte pe care copiii le sesizează mai g*u. Această formă de observare a re o deosebită importanță pe plan formativ, deoarece cu timpul Aprinde pe copii să efectueze observările în mod independent.

In primele ac,ivi,â,i la grup. de 3-4 ani se va pomi ac,ivi,aiea ca ceea ce le atrage ateentia,. copiii vor fi dirijati spre analiza sistematica, începând cu alcatuirea fiecarui obiect fie planta, fie animal. Cele două etape ale analizei sunt:

primul contact cu materialul de contemplat se realizează liber, făcând apel la ceea ce copii sesizeaza cu mai multă ușurință.

analiza sistematică pe baza unui ,plan de întrebări prin care se urmărește ordonarea impresiilor într-un tot.

Indrumarea percepție, copiilor se poate efectua în diferite moduri, în funcție de nivelul atins de copii în observarea independentă a structurii și însușirii obiectelor lumii reale, prin:

orientarea copiilor printr-o succesiune de întrebări introduse treptat;

orientarea pe baza unui scurt plan de întrebări elaborat de educatoare și expus copiilor înainte de cercetarea materialului;

orientarea pe baza întrebărilor formulate de copii în tot cursul observării;

elaborarea de către copii în colectiv a unui plan de cercetare sub formă de întrebări sau de

sugestii;

utilizarea întrebărilor orientative de către educatoare numai atunci când se fac omisiuni;

analiza și descrierea materialului de observat pe baza unui plan propriu de investigare, elaborat de fiecare copil în mod independent.

în efectuarea analizei din punct de vedere al conținutului există mai multe posibilități:

trecerea de la amănunte, aspecte izolate, spre întreg: am observat urechile ciulite ale iepurașului, dar unde se află ele?

trecerea de la perceperea întregului spre părțile componente principale și secundare: am văzut că tufănica este o plantă de toamnă, dar nu știm cine o ajută să crească și să înfloreasc?

analiza structurii exterioare a obiectelor și în strânsă legătură cu acestea a însușirilor caracteristice: gutuia este un fruct de culoare galbenă, de formă neregulată, tare la pipăit, cu miros specific, cu codiță lemnoasă, iar în partea opusă codiței cu niște mustăcioare care sunt restul florii din care a crescut fructul;

analiza funcțională sau a acțiunilor, și în funcție de acestea a structurii exterioare și a însușirilor caracteristice: iepurele se deplasează sărind, deoarece el are picioarele din față mai scurte decât cele din spate. Astfel, el pune picioarele din față la o anumită distanță, și le aduce pe cele din spate lângă ele printr-o săritură.

Orice analiză a obiectelor si fenomenelor realități înconjurătoare nebuie să stabilească din ce este alcătuit, la ce serveste și cum se prezintă sub raportul dimensiunilor, al culori. al formei,, al asezarii spațiale etc. Ordinea in care are loc familiarizarea copiilor cu aceste aspect, depinde de mai multi, factori: „natura materialului de observat, experiența de viată a copiilor, nivelul general de cunostiinte.

Copii de la grupa mica se orienteaza cu mai multa usurinta spre colorit,dimensiune,forma,respectiv spre insusirile exterioare.De aceea analiza se va incepe cu aceste aspecte,mai ales in cazul plantelor si al obiectelor,partile componente urmand a fi percepute in functie de aceste insusirii.

La grupa mare se acorda intaietate structurii exterioare, si in functie de aceasta se diferentiaza insusirile intregului si partilor .Sunt numeroase situatii in care analiza diferitelor parti se imbina cu analiza insusirilor .Cand sunt aici,copii sunt receptivi fata de actiunile efectuate de catre animale sau fenomenele percepute.Succesiunea fireasca este de la ce face?la ce face? Si cum face?

Alternarea modurilor de analiza poate fi stabilita in functie de interesele imediate ale copiilor de asezare in spatiu a partilor sau a elementelor de observat.Analiza insusirilor caracteristice se poate face dupa criteriile simple sau dupa criterii complexe.

Analiza pe baza criteriilor simple impune stabilirea unei însușiri (culoare, formă, mărime) și cercetarea tuturor părților componente din acest punct de vedere.

în cazul analizei pe baza criteriilor complexe, se solicită să se aprecieze toate însușirile pe care le are o anumită parte, și se continuă în acest mod pentru toate părțile componente ale obiectului observat.

Observarea bazată pe procedeul comparației poate fi concepută în mai multe moduri:

se analizează separat fiecare obiect (plantă sau animal) și în final se desprind asemănările și deosebirile: salata și ridichea sunt două legume de primăvară, la salată se consumă frunzele, iar la ridiche rădăcina.

analiza detaliată a elementului mai puțin cunoscut, urmată de compararea acestuia cu altul cunoscut de copii: banana – formă, culoare, mărime, coajă, gust – în comparație cu pepenele galben care crește la noi — era formă alungită și aceeași culoare și gust ca banana, au aproape aceiași miros.

Reușita activităților de observare depinde de îmbinarea metodelor și procedeelor utilizate de educatoare astfel încât să stimuleze depunerea unui efort voluntar din partea copiilr. participarea lor activă prin căutări și investigații proprii pentru a descoperi diversele relații existente între obiectele și fenomenele percepute, elaborarea unor concluzii în legătură cu cele observate. Din acest punct de vedere, didacticii modernii acordă o importanții deosebiții observației independente, experimentului, conversatiei euristice,invatarii prin descoperire,formulării și rezolvării de probleme. Prin folosirea acestor metode si procedee am determinatcopii ,să formuleze ei singuri întrebări în legătură cu ceea ce observa,sa enunte ipoteze,sa incerce sa le verifice prin observatie independenta sau experiente simple,sa faca clasificari,ordonari,sa solicite informatii si sa le utilizeze corect.

In cadrul activităților de educare a mediului inconjurator, si inspecial a celor de observare,am utilizat cu eficienta creearea unor situatii-problema care au stimulat copii spre cautare si spre

descoperire. Crearea unor astfel de situații au avut urnirea de a-i pune pe copii în situația de a elabora și de a descoperi calea spre adevăr, spre a soluționa problemele. Situații le-problemă le-am creat sub forma unor povestiri care au avut o importanță deosebită în trezirea și menținerea interesului pentru cunoaștere, în exersarea capacităților intelectuale, ale proceselor psihice. De exemplu, pentru a motiva alegerea unei activități de observare cu tema Calul am pornit de la o scurtă povestire. Un copil a plecat în vizită la o fermă zootehnică cu scopul de a căuta acolo un animal cu ajutorul căruia să poată transporta porumbul bunicului de la câmp acasă. Pentru acest lucru el avea nevoie de un animal care să fie puternic.

– De ce animal avea nevoie copilul?

Cu ajutorul copiilor am stabilit că el avea nevoie de un animal care să prezinte următoarele însușiri: să fie mare și puternic, să aibă picioarele lungi și mușchiuloase.

Ce animale au aceste însușiri? (calul, boul, bivolul, vaca)

Pe care dintre aceste animale l-a ales copilul? (calul, pentru că are picioare mușchiuloase și spate puternic)

Am prezentat mulajul unui cal și, prin intermediul conversației euristice, am dirijat percepția copiilor spre desprinderea însușirilor caracterictice ale calului, și sintetizarea foloaselor pe care le aduce acest animal omului.

Am prezentat copiilor tablouri cu cai de tracțiune și cai de curse. Le-am arătat deosebirile dintre acești cai, la fel și asemănările.

Pe lângă întrebările precise care vizează un răspuns simplu, direct – ce parte a plantei crește în pământ?, cu ce se termină labele pisicii? – este posibilă și adresarea întrebărilor care solicită deducerea unor însușiri dintr-o experiență sau acțiune dată. De pildă: de ce se rostogolește mărul?

întrebările care orientează copiii spre tehnicile de investigare se pot utiliza cu succes în evoluția psihică a copilului: ce facem ca să vedem dacă strugurele e zemos?, ce facem ca să aflăm ce se află sub coaja gutuii?, ce aflăm despre pâine dacă o strângem între degete?, cum este hârtia dacă

se rupe ușor?

întrebările ipotetice la vârsta preșcolară au valoare de întrebări-problemă la care copiii pot răspunde numai în măsura în care surprind relațăă relativ complexe: ce se întâmplă cu peștele dacă îl scoatem din apă?, ce s-ar întâmpla dacă automobilul nu ar avea faruri sau benzină? Aceste întrebări îi pun pe copii în situația de a face numeroase presupuneri, și apoi de a o alege pe cea potrivită.

O altă categorie de întrebări care solicită cu precădere gândirea sunt întrebările cauzale: dc ce nu înmuguresc pomii iarna?, de ce le trebuie plantelor ploaie?, dc ce nu putem sparge nuca cu

mâna?

In desfasurarea observarii putem folosi intrebari care duc copiii la la generalizarii simple: ce parti ale corpului oii au forma ovala?,dupa ce va dati seama ca ursul este un animal salbatic

Educarea unei gândiri flexibile, divergente, critice nu este posibilă dacă folosim întrebări stereotipe, dacă nu stimulăm confruntarea de păreri, in cursul observărilor putem avea interveni» de tipul: cine a observat o greșeală în răspunsul lui Andrei?, are cineva de adăugat ceva la răspunsul lui Marcel?, cum putem să răspundem altfel?, Cum am putea să facem altfel decât Mioara?

Un aspect foarte important în orice activitate de observare îl reprezintă sintetizarea datelor senzoriale obținute, și în strânsă legătură cu acestea fixarea, restructurarea și prelucrarea într-o formă nouă a constatărilor făcute. în mod obișnuit analiza se împletește cu sintezele pe tot parcursul observării.

Sinteza poate avea loc imediat după introducerea unui element nou pentru a-l integra în contextul dat, sintezele parțiale și, la sfârșitul analizei, sinteza finală cu scopul de a desprinde cunoștințele ce sunt transmise pentru a elabora generalizări simple.

In activitățile organizate am utilizat sintezele verbale efectuate de mine sau de copii cu ajutorul meu. Aceste sinteze au luat diferite forme: descriere, povestire, scurtă expunere, ghicitoare, discuții libere.

Funcția obiectivă a ghicitorilor în cultivarea gândirii preșcolarilor este deosebită, deoarece pe un fond afectiv, favorabil, am solicitat deducții logice integratoare, având date doar câteva însușiri caracteristice. Fiecare copil operează în limbaj interior, găsind soluția pe care are prilejul să o confrunte cu soluția dată de copilul care răspunde cu voce tare. între cele două soluții se stabilește o comparație, iar răspunsul corect îl exprimă fiecare copil prin aprobarea sau dezaprobarea răsounsului dat.

în timpul observărilor desfășurate am pus accent pe sistematizarea datelor senzoriale prin acțiuni cu caracter operațional sau aplicativ, prin procedee de joc variate, prin utilizarea unor materiale instructive, concepute în acest scop. De exemplu: spune mai departe (observare mărul); cine știe ce arăt eu? (observare corpul omenesc); ce face și cu ce face? (observare iepurele).

Dintre acțiunile cele mai eficiente sunt:

refacerea întregului din părțile componente (mijloace de locomoție);

reconstituirea unor animale, plante, obiecte din fragmente de siluete sau de imagini la flanelograf, prin acțiuni colective sau independente;

completarea diferitelor fișe de muncă independentă prin adăugarea clementelor lipsă, prin eliminarea elementelor greșite sau în plus, prin punerea în corespondență a elementelor care au însușiri comune.

In alegerea jocurilor pentru fixarea si sistematizarea cunostintelor transmise m-am oprit la jocurile senzoriale: Ghiceste ce ai gustat,Ghiceste ce ai pipait, Cine stie ce arat eu? ; la jocurile de asociere: Alege ce se potriveste, Spune ce urmeaza; la jocurile de perspicacitate: Spune ce lipseste, Gaseste greseala, Completeaza ce a uitat pictorul.

Actiunile cu caracter aplicativ isi gasesc justificarea in orice moment al observarii, inclusiv in partea de sinteza partiala sau finala. Completarea unor desene neterminate pe tabla la observarile Gaina, Rata, Cirese au constituit un prilej eficient de a face legatura intre cele observate. Pentru fizarea reprezentarii de ciorchine am folosit un decupaj pe care copiii au lipit rotunduri de culoare albastra sau verde.

Incheierea activității de observare se poate realiza prin procedee asemănătoare cu cele din introducere, cu condiția ca acestea să fie diferite față de cele utilizate în activitatea respectivă și în concordanță cu procedeele utilizate în analiza materialului supus observării. Se va corda prioritate elmentelor de joc, acțiunilor cu caracter aplicativ care să favorizeze apropierea afectivă a copilor cu ceea ce au cunoscut în cadrul activității.

Valorificarea unor materiale artistice cu un colorit puternic rezolvă obiectivele formative specifice acestui moment final:

recitarea unor poezii: Miaunica, Iepurașul etc.

audierea unui cântec: Cumătră vulpe, Cocoșelul, Moș Maartin etc.

ghicitori;

prepararea unor salate din fructe sau legume;

mișcări imitative ale animalelor, imitarea glasului animalelor;

plantarea și udarea plantelor cercetate (laleaua, zambila, panseluța).

Reușita activităților de observare depinde numai de alegerea ecelor structuri și căi de realizare care contribuie la formarea capacităților de investigație, de gândire critică, de formare și rezolvare independentă a problemelor cognitive, de însușire a unor metode șe învățare de către copii.

Ținând seama că în activitate de investigație conversația are un rol predominant, este necesar ca educatoarea să respecte indicațiile privind tehnica întrebărilor – să predomine întrebările care orienteze și să stimuleze percepția și gândirea copilului, să-l ajute să determine cauzalitatea, să sesizeze notele esențiale desprinse pe baza experiențelor efectuate de către copii, fixemplu: în activitatea de observare cu tema Apa copilul participă la experiențe simple, care-l ajută să descopere și să înțeleagă nu numai caracteristicile fenomenului, ci și transformările care au loc. Copilul vede apa din pahar, o gustă, o miroase, o toarnă în alt pahar pentru a o compara cu laptele sau cu alt lichid, sesizând astfel că e lichidă (curge), că nu are culoare și miros. Observând direct bucata de gheață, o

pipaie , o apasa, o strange, copilul vede ca este tare, sticloasa, lucioasa, grea si rece, in contact cu caldura se topeste, transformandu-se in apa.

Toate aceste experiente efectuate cu copiii i-au ajutat sa descopere singuri elementele noi, sa inteleaga cauzele fenomenelor (caldura produce topirea ghetii si a zapezii, frigul, gerul produc inghetarea apei, prin fierbere apa se evapora).

In activitatile organizate m-am straduit sa folosesc intrebari care stimuleaza gandirea prin cautarea cauzelor, si am evitat intrebarile limitate care franeaza activitatea de investigare si care solicita raspunsuri monosilabice din partea copiilor.

Conversatia ca metodă de bază presupune dialogul cu copiii, relația care se crează între copii -educatoare și între copil – copil.

Tehnica întrebărilor și răspunsurilor are menirea de a trezi interesele cognitive, activitatea intelectuală atunci când copiilor li se adresează întrebări care să solicite cercetarea, care să asigure copiilor timp si libertate de actiune prin intrebari- problema:

Din ce cauză îngheață apa?

De ce se topește gheața? Dar zăpada?

Ce se întâmplă când fierbe apa?

Pentru stabilirea unor însușiri caracteristice apei, am pus întrebări care au solicitat pmcipalele operații ale gândirii (analiza prin comparație și sintaza pentru stabilirea culorii apei s-a comparat cu laptele și uleiul). Pentru sesizarea temperaturii apei, copiii au fost solicitați să stabilească prin contactul direct cu lihidul din două sau mai multe vase, să determine diferența de temperatură și cauza. Am apelat la experiența proprie a copiilor la cunoștințele anterioare dobândite în procesul instructiv-educativ în legătură cu fenomenul observat, dirijându-i spre noi descoperiri pentru ca activitatea să aibă eficiență maximă.

In activitatile de observare, pe langa metotda conversatiei, am folosit explicatia, demonstratia, exercitiul, sprijinind si stimuland copiii in activitatea de investigare a realitatii.

Metodele si procedeele folosite m-am ingrijit sa le imbin armonios, asigurand participarea activa a copiilor pe tot parcursul activitatii. Activitatea este un exercitiu continuu care asigura perceperea corecta a realitatii, de analiza si formulare verbala a problemelor pe care le ridica tema observarii.

CONTRIBUȚIA ACTIVITATILOR DE OBSERVARE LA DEZVOLTAREA OPERAȚIILOR LOGICE ALE GÂNDIRII LA COPIII PREȘCOLARI

Cunoașterea este un proces de reflectare sub formă de reprezentări și idei a realității obiective. Gândirea este prcesul psihic prin care are loc reflectarea generalizată, abstractizată și mijlocită a obiectelor, fenomenelor și relațiilor dintre ele, fiind modul de existență a inteligenței care este considerată o însușire importantă a personalității omului.

Gândirea operează cu reprezentări, scheme, simboluri concrete, reguli și se exprimă prin operații de analiză, sinteză, generalizare, abstractizare, comparație etc.

La vârsta preșcolară gândirea trece treptat de la forma de gândire intuitivă acțională la forma de gândire imaginativă și verbală. Procesele intelectuale capătă independență relativă, și iau forma unor raționamente. Gândirea copilului are un caracter global-intuitiv, în sensul că el percepe ansambluri concrete, situații încă prea puțin diferențiate. Copilul gândește cu ochii, cu urechile, cu corpul, dar treptat începe să gândească tot mai mult prin cuvânt. La această vârstă educația are trei direcții importante: educația simțurilor, educația imaginației și educația caracterului.

Prin dezvoltarea gândirii, cel mai important dintre procesele psihice intelectuale, copilul depășește obstacolele pe calea trecerii de la cunoașterea senzorială și motrică, la interiorizarea percepției prin operații logice.

în activitățile de observare – convorbiri, lecturi după imagini, activități matematice – sintezele au la bază un șir logic de întrebări care-1 obligă pe copil la răspunsuri căutate de el prin deducție. Prin intervențiile din aceste tipuri de activități, am căutat să dirijez raționamentul copiilor în operațiile de analiză și comparare a obiectelor, fenomenelor etc.

Activitatea de tip școlar pune în fața copiilor sarcini destul de dificile cum sunt cititul, scrisul, noțiunile matematice care nu se pot realiza decât în urma formării deprinderilor copiilor de a gândi separat însușirile de mărime, direcție, distanță, proporție, formă, deprinderea de ordonare a obiectelor, de grupare a lor, de recunoaștere a acestora.

O cale de dezvoltare a gândirii preșcolarilor o constituie formarea deprinderilor intelectuale necesare în activitatea de învățare din școală.

In activitățile de cunoaștere a mediului înconjurător am deprins copiii cu o schemă în observarea obiectelor, în alcătuirea unei povestiri, l-am îndrumat să cunoască și să-și mobilizeze ener gia intelectuală atât pentru îmbogățirea informației, cât și pentru valorificarea posibilităților de a

o realiza. Reprezentările copiilor prin activitățile desfășurate în grădiniță ating un grad înalt de generalizare.

în cadrul activităților de convorbire, întrebările puse copiilor i-au ajutat să-și reamintească, să selecteze cunoștințele despre realitatea înconjurătoare, să le aplice în funcție de temă. în activitatea de convorbire Primăvara prin întrebarea: După ce știți că este primăvară? A pus copiii să-și amintească cele observate, să aleagă din multitudinea de evenimente pe cele mai semnificative.

Prin întrebări-problemă ca: De ce se topește zăpada?, De ce înmuguresc pomii? Copiii au stabilit legătura dintre cauza și efectul ei, transformările ce intervin, și anume topirea zăpezii, apariția primelor flori de primăvară, înmugurirea pomilor, apariția primelor fire de iarbă, a primelor gâze, toate au ca rezultat încălzirea vremii.

Întrebarea: De ce este nevoie să arăm pământul primăvara? A condus gândirea copiilor la raționamente simple – pământul trebuie mărunțit pentu ca semințele diferitelor plante de cultură semănate de om să aibă apă, lumină, căldură, aer, ca să încolțească și să crească plante noi.

în activitatea intitulată Cum circulăm pe drumurile publice?, prin întrebările de judecată am condus gândirea copiilor spre raționamentul – necesitatea respectării regulilor de circulație.

Lectura după imagini este activitatea instructiv-educativă care solicită interes, reprezentările copiilor, experiența lor de viață. Prin întrebări-problemă am stimulat capacitatea copiilor de a stabili legături între elementele tabloului și realitatea obiectivă. Astfel, în lectura după imagine intitulată Iarna, după ce am stabilit elementele compoziționale ale tabloului, am precizat că acțiunea se petrece într-un sat așa cum este comuna noastră, am adresat copiilor întrebarea: după ce se vede că tabloul reprezintă un sat în timpul iernii? Prin întrebări ce au cerut copiilor să motiveze diferite acțiuni din tablou, ei au reușit să ajungă la raționamente: Cu ce vă jucați voi în anotimpul iarna? (cu săniuța, cu bulgări de zăpadă, cu patinele); vouă vă palce iama? (da, este frumos); dar copiilor din tablou credeți că le place? (da, foarte mult pentru că sunt veseli, se joacă cu bulgări, l-au luat și pe cățel să participe la veselia lor).

în activitatea Muncile oamenilor toamna am adresat întrebarea: de ce se recoltează porumbul toamna? (pentru că s-a copt, boabele de porumb sunt tari, iar cocenii s-au uscat). Răspunsurile copiilor au vizat cunoștințele anterioare căpătate în grădiniță, dar și experiența lor de viață. Am folosit întebări care au solicitat deducții: de unde cunoaștem că țăranii au lucrat bine pământul? (au recolta bogată). In această activitate, pentru a spori eficiența învățării, am folosit fișe de muncă independentă, copiii având ca sarcină de rezolvat să taie cu o linie fructele, legumele și cerealele care nu se coc toamna.

în activitățile desfășurate în grădiniță, copilul învață să cunoască realitatea înconjurătoare, își formează capacitatea de a înțelege. A învăța pe copil nu înseamnă să-i dăm adevărul nostru, ci să-i dezvoltăm propria gândire aducând-o până la gândirea noastră, nu-i impunem gândirea noastră, ci îl ajutăm să înțeleagă lumea cu gândirea lui.

în vederea educării proceselor de cunoaștere am acordat atenție observării independente, învățării prin descoperire, și problematizării, deprinzând copiii cu munca intelectuală, cu efortul de gândire, cu independența de acțiune și gândire.

în aceste activități, după captarea interesului pentru activitate, am trecut la însușirea unor cunoștințe științifice elementare. Astfel, în activitatea de observare Mărul și para am îmbinat întrebările mele cu ale copiilor:

Ce putem spune despre coaja mărului? (este subțire, lucioasă și colorată)

Dacă tăiem mărul în două, ce observăm? (miezul de culoare albă, semințe tari și maronii în

mijloc)

Ce doriți să mai știți?

în cadrul acestor activități am îmbinat învățarea cu jocul. în observarea cu tema Veverița și iepurele am realizat jocul Spune mai departe, copiii având ca sarcină completarea propozițiilor cu scopul de a dezvolta rapiditatea în gândire și spontaneitatea copiilor: Veverița și iepurele sunt… (animale sălbatice); veverița are blana…(roșcată); iepurele este un animal…(fricos).

Având în vedere importanța formării noțiunilor la vârsta preșcolară și eficiența muncii independente, în urma observării unor plante am folosit fișele de muncă independentă. Astfel, la sfârșitul activității de observare Grâul copiii au avut de rezolvat ca fișă de muncă independentă: eliminați tot ce nu este produs de panificație. Sau după observările privind plante, fructe, legume, sarcina pe care au avut-o de rezolvat a fost: subliniați cu p linie fructele, cu două linii legumele, cu trei linii plantele.

în jurul vârstei de 6 ani se dezvoltă sensibilitatea tuturor analizatorilor, sensibilitatea cromatică crește în funcție de vârstă, dar și de specificul activităților. Sensibilitatea auditivă devine tot mai fină în jurul vârstei de 5-6 ani, influențând dezvoltarea auzului fonematic ce reprezintă o condiție esențială a pregătirii copiilor pentru a citi.

în pregătirea copiilor pentru activitatea viitoarea din școală, o importanță deosebită o au înțelegerea noțiunilor matematice. Sistemul de predare a matematicii urmărește realizarea unor obiective logice între care pe prim plan formarea gândirii modeme, conferă învățământului din țara noastră mai multă coerență. în cadrul activităților din grădinița copiii dobândesc noțiuni științifice la nivel elementar. Noțiunea de număr natural pe care copiii o înțeleg în grădiniță pe baza mulțimilor se

completeaza si se aprofundeaza pe parcursul întregii școlarități. Limbajul matematic este introdus treptat pe parcursul perioadei preșcolare. Majoritatea activităților matcmaice se realizează cu material care reprezintă ființe și obiecte din mediul înconjurător: mulțimea merelor, a perelor, a brăduților, fapt ce apropie activitățile matematicede activitățile de cunoaștere a mediului

înconjurător.

Noul sistem de prezentare a cunoștințelor matematice are drept principală consecință nu un spor de verbalism, ci unul de fundametare logică a cunoștințelor matematice pe baza cunoașterii și exersării unor procese ale gândirii.

Educarea schemei corporale, dezvoltarea motricității generale, dezvoltarea vitezei de reacție și acțiune, orientarea în spațiu, educarea spiritului deobservatie, educarea rapidității în gândire și dezvoltarea tuturor operațiilor gândirii, cca și simpla deprindere de mânuire a materialului sunt câteva exemple care relevî complexitatea sistemului de acțiuni formative necesare în pregătirea copilului pentru și prin activitățile matematice.

Activitățile de familiarizare cu numerele și învățarea număratului în limita 1-10 sunt pregătite și susținute permanent de întreaga gamă a activităților desfășurate în grădiniță.

Jocurile logice nu permit doar un antrenament, ci pregătesc condițiile pentru învățarea a numeroase concepte, judecăți cu nivel de abstractizare ridicat.

De exemplu, în jocul logic Așează-mă la căsuța mea am folosit în locul figurilor geometrice imagini de fructe, legume și flori, iar copiii trebuiau să așeze fructele în livadă, legumele în grădina de legume și zarzavaturi, iar florile în grădina cu plante ornamentale.

Pentru gruparea obiectelor după utilitate am confecționat jetoane reprezentând obiecte folosite în bucutărie, la baie, în grădină, și am pus în fața copiilor patru tablouri reprezentând bucătăria, baia, grădina, drmitorul, iar ei trebuiau să așeze jetoanele la locul lor: polonicul la bucătărie, săpunul la baie, grebla în grădină, patul în dormitor. Atât la primul joc, cât și la al doilea au participat câte 20 de copii.

La al doilea joc, deși am observat la timpul lor încăperile locuinței, unii copii care nu au baie acaasă erau dezorientați, neștiind unde să așeze o parte dintre jetoane. Din cei 20 de copii, 5 copii n- au găsit locurile jetoanelor pe care le-au ales. Astfel, 75% dintre copii au realizat sarcina în întregime, iar 25% greșit.

în deșfășurarea jocului Unde este grupa de pitici am folosit pentru învățarea pozițiilor spațiale animale-jucărie din lumea apropiată copilului: pisică, puișor, cățel. Pisica poate să fie pe gard, lângă scară, jos pe iarbă, sus în pom etc.

Activitățile de cunoaștere a mediului înconjurător se intersectează și cu activitățile de educație fizică. Jocurile de mișcare au titluri Pisica și șoriceii. Barza și broaștele, Uliul și porumbeii, Alergați la iepuraș, Vulpea și găinile. în cadrul acestor jocuri de mișcare, copiii poartă în piept sau la gât ecusoane cu animalele pe care le reprezintă. Sarcina lor este să se ferească de animalul dușman, respectiv de pisică, barză, uliu, vulpe. Prin joc copiii isi actualizează cunoștințele despre animale și felul cum se pot apăra.

Activitățile artisrico-plastice sunt foarte îndrăgite de copii. Creioanele colorate, pensula și acuarele, alături de foile de hârtie sunt buni prieteni ai preșcolarilor. în desenele și picturile lor, copiii reprezintă mediul înconjurător: casa, gardul, pomul, Grivei cu căsuța lui, flori în funcție de anotimp, fructe, etc. De asemenea mijloace de transport: automobil, camion, tractor, etc. în picturile lor, copiii își imaginează personaje din poveștile cunoscute: Ursul păcălit de vulpe, Scufița roșie, Fata moșului și fata babei etc.

într-una din zilele anului școlar am avut ca temă la desen Scena din poveste – în general copiii se feresc să redea un personaj-animal sau ființa umană, pentru că este greu de realizat, de aceea și desenează peisajul – drumul Scufiței roșii până la casa bunicii, pădurea unde trăiau ursul și vulpea etc. Am foarte surprinsă când, cercetând desenele copiilor, am întâlnit unul format dintr-o linie curbă la capătul căruia era un ghemotoc maro:

Ce ai desenat aici, Mihăiță? (ursul păcălit de vulpe)

Unde-i vulpea? (la vizuina ei)

Dar ursul? (e aici supărat că l-a păcălit vulpea)

Acest copil era foarte încântat de de senul lui, fiind convins că a desenat un urs în bârlog.

Așa cum am mai arătat, activitățile de cunoaștere a mediului înconjurător se intersectează cu activitățile ,matematice. însușirea conștientă a număratului se realizează pe baza materialului intuitiv (rățuște, iepurași, brăduți, ciupercuțe, etc.). copiii ajung la o reflectare mai justă a relațiilor dintre obiectele și fenomenele realității înconjurătoare.

Ca obiective ale activităților matematice în grădiniță, avem:

cunoașterea succesiunii numerelor naturale în limita 1-10;

recunoașterea cifrelor corespunzătoare acestor numere;

determinarea mărimii, lungimii, grosimii, lățimii obiectelor înconjurătoare.

Mulțimile cu tot atâtea obiecte marchează reprezentări fundamentale în înțelegerea conceptului de număr ca proprietate a mulților echivalente.

Ordonarea obietelor unei mulțimi în șir crescător am realizat-o prin activități ca: Așează în șir crescător merele de la cel mai mic până la cel mai mare, Așează în șir crescător bețișoarele de la cel mai surt la cel mai lung, Așează în șir crescător panglicile de la cea mai îngustă la cea mai lată, Așeză în șir crescător copacii de la cel mai subțire la cel mai gros. Aceste activități constituie un procedeu-cheie pentru formarea șirului numerelor naturale la nivelul grupei mari. Prin introducerea fișelor de muncă independentă am format capacitatea de a recunoaște și de a vedea în desen figuri simbolice de flori, legume, fructe și de a desena în diagrama alăturată tot atâtea puncte, cerculețe, liniuțe etc. Operațiile gândirii solicitate în aceste activități fac posibilă evoluția gândirii preșcolarului, trecerea de la o gândire intuitivă la cea abstractă. în acest proces de trecere, punctul de plecare îl constituie operarea cu obiecte concrete (jucării sau jetoane) până la operarea cu simboluri.

în cadrul activităților matematice se folosesc mijloacele modeme: panou cu buzunare, panouri cu becuri colorate care sunt atractive pentru copii, răspunzând și necesității de joc, având eficiență în captarea atenției, în dezvoltarea rapidității în gândire și acțiune, în dezvoltarea încrederii în forțele proprii, oferind totodată posibilitatea auto verificării, acesta fiind un lucru important în munca independentă.

Activitățile de observare duc la perfecționarea și îmbogățirea vocabularului copiilor. Educarea conduitei verbale a preșcolarului constituie o cerință psihopedagogică a pregătirii lui pentru școală. în grădiniță participarea verbală activă a copiilor se realizează zi de zi de la primire până la plecarea lor acasă. Vârsta preșcolară are o deosebită importanță în dezvoltarea limbajului și în ridicarea gândirii pe trepte mai înalte de generalizare și abstractizare. La această vârstă copilul începe să depășească faza limbajului situativ, desprinzându-se de influența momentului prezent, și-și dezvoltă din ce în ce mai mult capacitatea de a folosi limbajul contextual, intensificându-se funcția intelectuală a limbajului care constă în planificarea mintală și reglarea activității practice. Rolul deosebit care îi revine limbajului în ansamblul influențelor instructiv-educative, ca și reglarea dezvoltării comunicării verbale a copiilor justifică importanța care i se acordă în contextul activităților de observare în grădiniță.

La vârsta preșcolară, limbajul capătă noi valențe ce îi permit copilului să realizeze relații complexe cu adulții și cu ceilalți copii, să-și organizeze activitatea psihică, să-și exprime ideile și stările interioare, dar și să înțeleagă și să acumuleze informați. Limbajul îndeplinește o funcție deosebit de însemnată în procesul de cunoaștere a realității. El dă posibilitate omului să retlecte

generalizat și mijlocit realitatea, să treacă de la senzații, percepții, reprezentări la gândirea logică, absttractă care operează cu noțiuni, judecăți și raționamente.

Vorbirea este o unealtă care, după cum arată Leslie A. White, i-a dat omului să înmagazineze cunoștințe și experiență într-o formă care permite să fie transmise ușor și utilizate la maximum. (Psihologia copilului preșcolar, București, E.D.P., 1971). Mediul înconjurător natural și social acționează asupra organelor senzoriale ale copilului printr-o sumedenie de stimuli (vizuali, auditivi, gustativi, olfactivi, tactili, etc.)

Aceste semnale, după ce au fost percepute, sunt convertite în imagini mentale ale realității. Treptat, trepat copilul își îmbogățește stocul de iamgini mentale despre obiecte, locuri, plante, animale, instituții etc. Limbajul este un sistem de semnale codificate (cuvintele) prin care se transmit imaginile de la o persoană la alta, și în felul acesta devine posibilă comunicarea între oameni. Activitățile de cunoaștere a mediului înconjurător și educării limbajului în programă apar separat, totuși în practica muncii din grădiniță constatăm că ele nu pot fi separate. Acest lucru apare evident dacă procedăm la o examinare succintă a cunoștințelor (informațiile, iamginile mentale) pe care Ie achiziționează copilul în cadrul activităților de cunoaștere a mediului înconjurător. Preșcolarii realizează o serie de impresii prin activitățile de observare, care provin direct de la obiectelel naturale, locuri, plante, animale, anotimpuri, etc. Pe această cale copilul acumulează o experiență cognitivă foarte valoroasă sub formă de imagini mentale necodificate. Dacă-i vom vorbi unui copil care n-a văzut niciodată un copac că acesta este format din rădăcină, tulpină și coroană, că fiecare dintre aceste părți este alcătuită din alte părți, copilul nu va avea reprezentarea pomului, deoarece el nu l-a văzut niciodată. Cuvintele sunt goale de conținut pentru cp nu au la bază imaginea obiectului. Privind un pom, copilul recepționează numeroase semnale senzoriale pe care le numim rădăcină, tulpină, coroane. Aceste semnale au la rândul lor alte componente și însușiri:

de culoare: frunzele sunt verzi, florile roz, tulpina cafenie;

de formă: coroana e rotundă, tulpina alungită, frunzele ovale, ascuțite etc.;

mărime: mare, mic;

grosime: gros, subțire.

Dacă avem în vedre numai imaginile mentale despre părțile componente și însușirile acestora, apare evident că a diferenția și clasa într-un model mental devine o operație inaccesibilă copilului în lipsa mijloacelor verbale. Prin cuvinte, cunoașterea copilului devine categorială, chiar dacă la început clasificarea obiectelor, plantelor, animalelor se face după note neesențiale, exterioare. Asigurând interacțiunea optimă dintre obiect și cuvânt, imaginile mentale devin o achiziție cognitivă pe care

copilul o poate utiliza, o poate transpune dintr-o formă în alta, ceea ce duce la noi imagini cu un grad sporit de generalizare și abstractizare.

in observarea fenomenelor înconjurătoare în cadrul activităților frontale, copilul cu ajutorul educatoarei este pus în situația să ditingă ceea ce este important, să diferențieze esențialul, și apoi să redea prin cuvinte cele observate. Acest fapt creează posibilitatea trecerii treptate de la perceperea obiectelor către păstrarea imaginilor lor intuitive (reprezentări), și de aici la noțiuni. în procesul cunoașterii, limbajul devine pentru copil un instrument de exprimare și comunicare a impresiilor trăite, a gândurilor și a emoțiilor, a dorințelor și a intereselor generate de obiectele și fenomenele cunoscute. Limbajul devine un mijloc de dobândire a cunoștințelor noi. Observările organizate ca activități frontale dirijate în cadrul procesului instructiv-educativ au o dublă valoare cognitivă: prezintă copiilor realitatea însăși sau modele ale realității (mulaje, animale împăiate, tablouri etc.), și activizează și îmbogățește vocabularul copiilor, înlesnește orientatarea în mediul înconjurător și integrarea copiilor în acest mediu.

Pentru lărgirea și îmbogățirea formelor de activitate care au în vedere dezvoltarea gândirii logice, a operațiilor și formelor acesteia, în cadrul activităților frontale am folosit jocuri și exerciții logice pentru cunoașterea mediului și educarea limbajului. Punctul de plecare l-a constituit jocul didactic, introducând în jocurile existente sarcini de comparare, clasificare, stabilire de relații cauzale, raportarea unor noțiuni-gen la noțiuni-specic, și invers.

In afară de exersarea operațiilor logice ale gândirii, în cadrul jocurilor didactice am conceput o serie de jocuri în care accentul s-a deplasat de la aspectele informative (fixare, sistematizare, verificarea cunoștințelor) la aspectele formative propriu-zise (operativitatea gândirii, flexibilitatea și perspicacitatea acesteia), solicitând în forme noi activitatea intelectuală a preșcolarilor.

Jocurile logice au în vedere rezolvarea unor sarcini formative valoroase. Am acordat atenție următoarelor probleme intelectuale:

recunoașterea unui element sau a 2-3 elemente încadrate într-un grup de elemente heterogene, sublinierea lui cu o linie sau încercuirea lui (caută și încercuiește tot ce este măr, pisică sau scaun, tot ce este avion);

selecționarea unei categorii de elemente plasate între alte categorii de elemente (încercuiește toate elementele ce se mănâncă, încercuiește tot ce este îmbrăcăminte);

eliminarea unui element sau a unei categorii de elemente plasate între alte elemente sau categorii de elemente (taie cu o linie tot ce este roșu, sau pătrat, sau rotund, sau gros etc., taie cu o linie tot ce folosești în joc, taie cu o linie tot ce folosește la făcutul curățeniei, taie cu o linie tot ce folosești pentru toaleta de dimineață);

asocierea întregului cu partea, și invers (ce se potrivește – frunza cu copacul, volanul cu mașina, timona cu vaporul, aripa cu pasărea, degetul cu mâna, etc.);

asociera unor obiecte cu însușirile caracteristice sau cu însușirile comune tematice (găsește ceea ce este mai lat, unește cu o linie tot ce are formarotundă, unește cu o linie animalele care trăiesc în pădure, unește cu o linie animalele care au adăpostul sub formă de cuib);

asocierea obiectelor care au aceeași utilitate, care au o amplasare în spațiu asemănătoare, fenomene care se petrec în același timp (cu ce se potrivește?);

completarea prin desen a unui element sau a mai multor elemente ce lipsesc dintr-un întreg (completează ce lipsește!, fumul la coșul casei, ferestrele la casă, roțile Ia mașină);

eliminarea dintr-un desen a elementelor greșit desenate (găsește greșeala);

gruparea obiectelor sau a imaginilor după un criteriu dat (anotimp, utilitate, mediul în care trăiesc, materialul din care sunt făcute etc.) – în jocurile: Te rog să-mi dai jetoanele care reprezintă animalele cu coame, sau animalele cu blană, etc,

separarea dintr-o mulțime a obiectelor după categoriile din care fac parte conform unui criteriu dat;

compararea jetoanelor după un criteriu dat (găsește ce este la fel, găsește ce nu este la fel);

sesizarea modificărilor efectuate în diferite machete (ce s-a schimbat, ce s-a adăugat, ce a dispărut);

reconstituirea unui întreg din părțile lui componente;

compunerea unor scene din elemente disparate pe bază de asocieri (să facem un tablou de primăvară, să facem atelierul de tâmplărie, etc.);

stabilirea unor legături cauzale dintre fenomene redate în imagini diferite (foc-fum, nori- ploaie, vânt-mișcarea paletelor mării, a copacilor etc.);

rezolvarea unor probleme ilustrate (ce vrea să facă omul, ce vrea să facă copilul etc.);

Jocurile și exercițiile oferă posibilități largi de antrenare a diferitelor operații logice într-un

context accesibil vârstei preșcolare, operați cu obiecte sau imaginile lor, pe baza unor acțiuni simple de mânuire a materialui, alegerea, eliminarea, formarea perechilor, formarea unor grupuri, a unui șir, a unui rând, așezarea în coșuleț, scoaterea di coșuleț.

Dezvoltarea operațiilor logice ale gândirii este posibilă de la o vârstă foarte fragedă dacă educatoarea are talent și imaginație.

CAPITOLUL VI

CONTRIBUȚII PFRSONALE

6.1. MOTIVAȚIA ALEGERII TEMEI, IPOTEZA SI METODOLOGIA DE LUCRU

Dezvoltarea fizică și psihică a copilului preșcolar este rezultatul influențelor educative efectuate în mod conștient și cu un scop precis (pregătirea pentru școală) de către educatoare în grădiniță, și de către părinți în familie. Influențarea dezvoltării individuale trebuie începută cât mai devreme posibil. Orientat din timp și cât mai corect în mediul în care trăiește, copilul va avansa repede în direcția cunoașterii și se va înarma mai ușor cu modalitățide acțiune corespunzătoare.

Copiii trăiesc în mijlocul familiei și în grupa din grădinița din care fac parte esperiențe inedite, din care trag înțelesuri care pătrund adânc în conștiința lor, poate chiar pentru totdeauna, contribuind la formarea experienței lor de viață.

Sunt convinsă că mediul în care trăiește copilul (familia, grădinița, societatea, natura înconjurătoare) îl pun în permanență în situații noi și interesante pentru el. Singur în acest noian de informații nu poate găsi soluții, nu poate rezolva dificultățile ce intervin în cuceirea realității, nu poate găsi explicații pentru tot ce întâlnește la tot pasul. De aceea este necesar să formăm Ia copii atitudini corespunzătoare și să-i înarmăm cu un bagaj de cunoștințe conform vârstei, să le formăm deprinderi de activitate intelectuală.

Activitățile de cunoaștere a mediului înconjurător, și în special cele de observare, contribuie la formarea unei personalități armonios dezvoltate, oferind copilului cunoștințe din diverse forme de activitate, ajutând în mod deosebit la îmbogățirea vocabularului.

în activitatea de observare copiii capătă cunoștințe despre mediul înconjurător, își formează reprezentări despre realitatea înconjurătoare, cunoscând natura învață s-o protejeze.

O activitate de observare include în ea mai multe tipuri de activitate:

Cunoașterea obiectului din natura în care este observat.

Activitate de dezvoltare a vorbirii, astfel transmiterea cunoștințelor se realizează cu ajutorul cuvintelor pe care copiii le memorează o dată cu conținutul lor, îmbogățindu-și vocabularul și exersând, în același timp, activizând fondul lexical pasiv.

IPOTEZA DE LUCRU

în activitatea de observare copiii percep forme ale plantelor și animalelor din natură, cunosc culori, învață poziții spațiale (urechile se află de o parte și de alta a capului, ochii sunt în față, nasul tn vârful botului etc.), încadrează anumite părți componente într-o figură geometrică (cap rotund, urechi în formă de triunghi, triunghi oval). De asemenea percep mărimi (capul mai mic decât trunchiul, picioarele din față mai scurte decât cele din spate etc.).

Din punct de vedere al activităților matematice copiii învață:

– să facă diferența: mare – mic ;lung – scurt ;gros – subțire ;lat – îngust ;înalt – scund,

– se exersează număratul: un botjdoi ochi;trei frunze;patru picioare;șase petale.

Din punct de vedere estetic, copiii cunosc frumosul din natura și societate pe care îl redau din activitățile de desen, pictură, modelaj.

Multe dintre aspectele care trebuie obsrvate, mai ales transformările care au Ioc în natură, nu pot fi observatre decât în parc, în pădure, în câmp, ceea ce necesită o deplasare (plimbare) la locul respectiv, prin aceasta activitatea de observare contribuind și la dezvoltarea fizică armonioasă a copiilor preșcolari.

Copilul dirijat de educatoare din aproape în aproape, printr-o exersare a gândirii va reuși să găsească răspunsuri la majoritatea problemelor puse, dobândind elemente cognitive cu care să poată opera.

Activitățile în care copiii sunt puși în situația de a descoperi, de a cerceta și a verbaliza singuri ceea ce au descoperit, sunt mai atractive, mai interesante și-și ating mai bine scopul. Cu cât copilul are cunoștințe mai bogate și mai variate, cu atât are posibilitatea să le valorifice și să le aprecieze prin prisma propriilor sale vederi.

în cercetarea pe care am efectuat-o am pornit de la următoarele:

dacă activitatea de observare, principala activitate de cunoaștere a mediului înconjurător, contribuie la dezvoltarea intelectuală a copiilor de vârstă preșcolară sub aspectul dezvoltării proceselor psihice de cunoaștere, al formării unor deprinderi de activitate intelectuală?

dacă activitatea de observare stimulează interesul de cunoaștere, spiritul de observație, dacă contribuie la exersarea operațiilor și calităților gândirii?

dacă întregul comportament este constituit dintr-un sistem de modele de comportare socială ce reflectă gradul de dezvoltare a personalității în diferite etape?

METODOLOGIA DE LUCRU

Prin activitățile de observare a mediului înconjurător desfășurate atât cu întreaga grupă de

copii, cât și în grupuri mici se urmăresc: accentuare aindividualității copiilor ca proces de definire

umană, dând posibilitatea de manifestare a crestivității, imaginației, spiritului de observație, spiritului de cooperare, dezvoltându-le capacități de adaptare în condițiile realizării unui învățământ preșcolar cu valențe formative accentuate.

Cunoașterea mediului înconjurător prin activitățile de observare se realizează treptat prin lărgirea sferei de cunoaștere a obiectelor, a ființelor din jur și a fenomenelor naturii.

Am absolvit Școala Normala „Elena Cuza” București în anul 1996. Lucrez la Grădiniță nr.l PN „RITA GĂRGĂRIȚA” Branesti din anul 1998.

Referirile din lucrare reflectă nu numai munca didactică desfășurată în ultimul an, ci este o chintesență a întregii activități desfășurate de-a lungul anilor.

In vederea confirmării ipotezei am folosit ca metodă principală de cercetare observația coroborată cu: experimentul, conversația, jocul exercițiu, problematizarea, învățarea prin descoperire.

Verificarea și aprecierea rezultatelor s-au făcut prin analiza produselor activității, prin evaluări sumative, evaluări curente, analiza activității individuale, datele fiind interpretate statistic. Rezultatele obținute și interpretarea lor, după o temeinică documentare teoretică și practică, vor fi prezentate pe parcursul lucrării.

Am desfășurat și voi continua să realizez activități de cunoaștere a mediului înconjurător ca: observări, lecturi după imagini, jocuri didactice, convorbiri având la bază metoda cercurilor concentrice, acordând independența în gândire copiilor folosind toate tipurile de material: individual, distributiv, demonstrativ, fișe de muncă independentă, fișe de evaluare care permit tratarea diferențiată a copiilor.

6.2. CARACTERIZAREA GRUPEI DE COPII

In grădiniță de copii, formarea grupei de preșcolari este actul fondator al socializării lui ulterioare. Grupa de preșcolari in care urmeaza sa se integreze exercita mai intai o putere coercitiva.

In anul școlar 2004-2005 am condus grupa mare, grupa formata din 23 de copii, dintre care 13 băieți si 10 fete, majoritatea veniți direct din familie. In mare parte copiii provin din familii normale, in care exista un climat de înțelegere, părinții manifestând interes pentru educația si sanatatca lor.

Nivelul grupei este foarte bun, insa copiii veniți direct din familie intampina greutati de exprimare, in menținerea atenției si utilizarea corecta a propozițiilor simple si dezvoltate. Cu toate acestea, acești copii s-au integrat rapid in colectivitate. Pe parcursul anului școlar aceștia au dat dovada de interes pentru ceea ca a reprezentat dobândirea de cunoștințe, de flexibilitate, mobilitate, originalitate si in mod special de voința. Au manifestat interes pentru diverse domenii ale cunoașterii, dczvoltandu-si deprinderi intelectuale, perceptive si de igiena, educandu-si atitudinea fata de sine, fata de alții, fata de activitati (hărnicie, conștiinciozitate, sarguinta…)

Din punct de vedere medical copiii sunt sanatosi, fara deficiente psihocomportamentale sau motrice.

Astfel, primul pas esențial de realizat sub aspectul strategiilor pedagogice este acela de a-1 ajuta pe fiecare copil sa se simtă in securitate. Aceasta inseamna ca fiecăruia ii trebuie aplicat un tratament individual pe latura facilitării primelor lui coordonate.

6.3. EVALUAREA ACTIV1TATILOR DE CUNOAȘTERE A MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

învățământul preșcolar tinde să realizeze într-o măsură mai mare obiectivele pregătirii copilului preșcolar pentru o integrare optimă în învățământul primar. în această perspectivă proiectarea obiectivelor specifice învățământului preșcolar trebuie să fie urmată de o cunoaștere obiectivă (de o evaluare) a performanțelor obținute de copii în diferite activități frontale dirijate.

Evaluarea este o componentă esențială a activității de învățare în general, a procesului didactic în special, spune I.T.Radu. Din perspectiva relației proces-predare, predare-proces, evaluarea reprezintă un act necesar în conducerea unei activități în general, în procesul lării deciziilor privind desfășurarea activităților respective. Evaluarea furnizează informații necesare reglării și ameliorării procesului de învățare.

Evaluarea cuprinde trei etape:

obținerea informațiilor necesare în legătură cu preșcolarii, cu programa instructiv- educativă, unitatea de învățământ care constituie obiectul aprecierii;

formarea aprecieri pe baza acestor informații analizate și prelucrate cu ajutorul unor metode statistice interpretate din punct de vedere calitativ al semnificației lor psiho-pedagogice;

adoptarea deciziilor privind optimizarea activității viitoare și a deciziilor.

La începutul etapei de instruire, evaluarea inițială (parțială) permite relevarea nivelului de cunoștințe, de deprinderi și priceperi ale copiilor la începutul anului școlar (semestru). Evaluarea formată se realizează pe parcursul activității instructiv-educative și evidențiază la timp eventualele lacune, greșeli, dificultăți întâmpinate de copii în procesul de învățare. Astfel se poate interveni imediat și eficient pentru remedierea neajunsurilor în realizarea unor obiective, și permite educatoarei să-și amelioreze continuu demersurile de proiectare, organizare și conducere a procesului de instruire în sensul dirijării copiilor prin activități diferențiate.

Evaluarea formativă (continuă) are ca trăsături principale:

ritmul mult mai susținut al activității de evaluare, frecvența mult mai mare a verificărilor și aprecierilor pe parcursul unei perioade;

scurtarea considerabilă a intervalului între evaluare și modificările, ameliorările aduse actului pedagogic.

Evaluarea formativă răspunde problemei de ce numai aici?, în ce condiții se poate obține un randament mai ridicat?, ceea ce-i conferă o funcție diagnostică. Numai răspunsul la această întrebare Permite stabilirea unei judecăți cu funcție prognostică asupra evoluției copilului.

Evaluarea sumativă (cumulativă) se realizează în finalul etapelor de instruire sau a întregului proces de instruire, constatând nivelul de performanță atins în raport cu gradul de realizare a obiectivelor specifice, oferind repere pentru analiza modului de realizare a programei instructiv- educative din grădiniță în ansamblul ei.

Mijloacele de evaluare:

conversația;

rezolvarea unor fișe individuale de lucru;

jocuri didactice de tipul: Răspunde repede și bine, Ce face copilul?, Completează ce lipsește, Ce ne trebuie și ce nu ne trebuie?

rezolvarea de lucrări colective și individuale;

aplicarea de teste și probe cum sunt cele din publicația Cunoașterea copilului preșcolar,

Din sondajele efectuate la începutul anului școlar asupra copiilor în ceea ce privește

posibilitățile limbajului, nivelul de cunoștințe cognitiv, afectiv, intelectual în problemele urmărite, am constat că lucrez cu o grupă heterogenă, aceasta implicând desfășurarea unei munci diferențiate în cadrul activităților de cunoaștere a mediului înconjurător: atât observări desfășurate frontal, cât și cu grupe mici și individual în baza unui plan de muncă judicios întocmit. Evaluarea nivelului ed pregătire al copiilor are un rol esențial, deoarece constituie o modalitate obiectivă de punere în evidență a randamentului obținut și reprezintă un mijloc important de învățare și de instruire. Pentru a putea lua măsuri cu eficacitate evidente de prevenire și înlăturare a deficiențelor și de asigurare a unui progres rapid al fiecărui copil în conformitate cu disponibilitățile proprii, am aplicat grupei pe care o conduc, grupa mare formată din 23 de copii, un set de probe operative, prezentate sub formă de desene. Deși cele 10 categorii de sarcini au un nivel relativ limitat sub aspect intelectual, evaluarea acestora a permis aprecierea exactă și promtă, într-un timp scurt a volumului de cunoștințe despre mediul înconjurător.

Cerințele care au stat Ia baza evaluării au respectat obiectivele prevăzute în programa activității instructiv-educative. Noțiunile pe care copilul trebuie să și le însușeasc, și care intră în ansmblul bagajului său de cunoștințe, au fost verificate cu ocazia evaluării inițiale. De asemenea am analizat comportamentul copiilor în timpul examinării.

în evaluarea cunoștințelor copiilor, implicit stadiul dezvoltării limbajului, a exprimării corecte și coerente, am solicitat preșcolarilor să rezolve situații noi, având la dispoziție fișe de muncă independentă. în etapa constatativă am aplicat un set de 10 probe. Obiectivele urmărite au fost formulate pentru fiecare probă în parte:

proba numarul 1 : recunoasterea raportului si a pozitiei spatiale. Notiunile verificate au fost: deasupra, dedesupt, langa, pe, aproape, departe. Fisa pusa la dispozitia fiecarui copil a cuprins doua imagini care repezinta obiecte indragite de copii – pisica si mingea. Cerinta a fost aceeasi pentru toti copiii: recunoasterea raportului si a pozitiei spatiale, dar modul de abordare a sarcinii invatarii a fost lasat la latitudinea copilului: pisica sau mingea, sau ordinea prezentei imaginii in fisa (anexa1 ).

proba numarul 2 : aprecierea unor dimensiuni și a proprietății fizice relative prin

comparație, prezentarea mărimii și a greutății. Această probă am aplicat-o în conformitate cu noile domen' d activitate, cu conținuturile lor din planul de învățământ din programa de zi: activități de educație pentru știință (elemente de fizică și chimie). Cele trei jetoane din fișa individuală cuprind obiective familiare copiior pe care trebuie să le denumească și să Ie evidențieze următoarele însușiri: înălțimea, lungimea, greutatea, grosimea (anexa 2). Rezolvarea sarcinii date trebuie să fie motivată în propoziții scurte, simple sau dezvoltate, după cum preșcolarii au frecventat grădinița la grupa anterioară.

proba numărul 3: capacitatea de verbalizare a principalelor activități specifice preșcolarului, adultului, unor viețuitoare. în fișa respectivă s-au urmărit noțiunile: de joc, muncă, înot, zbor în fișa pusă la dispoziția fiecărui copil (anexa 3).

proba numărul 4: ținând seama de mediul de viață specific în care se dezvoltă preșcolarii – mediul rural – proba solicita stabilirea relației adecvate dintre unele viețuitoare și hrana lor specifică (animale domestice). Sarcina: copiii au fost solicitați să indice printr-o linie condusă de la hrana animalului la animalul care o consumă. S-au verificat noțiunile de os, lapte, iarbă, porumb, morcov. Motivația acțiunii urma să demponstreze etapa în care se afla limbajul oral al preșcolarilor, și volumul lor de cunoștințe (anexa 4).

proba numarul 5: alte caracteristici ale animalelor în legătură cu adăpostul lor. Sarcina copiilor: recunoașterea relației dintre o mulțime de adăposturi (locuințe) și o mulțime de ființe. Deși cerința este de un grad de dificultate mai mare, ea poate fi realizată deoarece apelează I aexperiența de viață a preșcolarilor. S-au verificat cunoștințe legate de: casă, cuib, garaj, cușcă (anexa 5).

proba numarul 6: identificarea căii de rulare a mijloacelor de transport. Sarcina: privește cu atenție și găsește pe unde circulă fiecare mijloc de transport, arată printr-o linie care să Ic unească. S-a verificat capacitatea de generalizare a copiilor și gradul de însușire a noțiunii de mijloc de transport (anexa 6).

proba numarul 7: având în vedere specificul evoluției gândirii preșcolarilor, am verificat și stadiul înțelegerii noțiunii de timp prin proba care a solicitat evidențierea momentelor zilei și succesiunea lor

logică. Am aplicat varianta pentru stabilirea percepției trecerii timpului – prezent (azi), trecut (ieri), viitor (mâine). Cerința fișei a prezentat trei momente din parcursul unei zile legate de viața copilului. Ordinea firească a fost materializată prin: o liniuță pentru dimineața, două liniuțe pentru prânz, trei liniuțe pentru seara (anexa 7).

proba numarul 8: durata mai lungă de timp materializată prin noțiunile de anotimp a fost verificată prin cerința de a identifica anotimpul după caracteristicile prezentate în imagine. Evidențierea succesiunii lor logice este marcată prin cerculețe (alegerea primului anotimp este la latitudinea copilului), toamna, pentru că atunci încep grădinițele și școlile, sau iama, așa cum este succesiunea firească a anului (anexa 8).

proba numarul 9: prin această probă am urmărit verificarea cunoștințelor referitoare la mediul în care trăiesc animalele, clasificarea lor în domestice și sălbatice. Pentru aceasta am folosit o fișă pe care era desenată imaginea unor animale sălbatice și domestice. Sarcina copiilor a fost să separe din fișă animalele sălbatice. Prin această fișă am urmărit verificarea capacității copiilor de a separa dintre noțiuni pe cea care nu se integrează în grupa respectivă (anexa 9).

proba numarul 10: urmărește categorii integratoare prin analiza și compararea a cinci imagine (rochie, dulap, pantalon, căciulă, palton). Cerința este să integreze obiectele în aceeași categorie (anexa 10).

Interpretarea datelor:

Analiza datelor obținute la testul de evaluare formativă a condus la următoarele constatări:

Obiectivele urmărite în verificarea noțiunilor dobândite de copii prin experiența proprie și în mod sistematic și dirijat în grădiniță au contribuit și la verificarea exprimării reale a preșcolarilor prin descrierea imaginilor cuprinse în fișe și a motivării rezolvării problemei preșcolarilor de educatoare, ce trebuia rezolvată grafic. Pentru fiecare răspuns corect s-a acordat câte un punct, corectitudinea răspunsului a fos dată de rezolvarea rapidă a sarcinii învățării și de exprimare logică în propoziții care au motivat acțiunea.

Punctajul acordat și rezultatele obținute la probele de evaluare constatativă din prima parte a semestrului 1 din anul școlar 2004-2005

Tabelul nr.l:

Interpretarea datelor:

Am observat la majoritatea copiilor dorința de cooperare, de sociabilitate, de a răspunde cât mai bine. Nu toți copiii au deprinderile de exprimare corectă. în tabelul care urmează sunt prezentate trei nivele de dezvoltare, rezultate obținute de copiii investigați. Pe baza cotei individuale realizate de fiecare copil, le-am încadrat în scara de de gradație în unul din nivele de dezvoltare (bun, mijlociu, slab).

Tabelul nr. 2:

Pentru copiii cu rezultate slabe și pentru cei slab pregătiți incluși în intervalul valoric mijlociu de dezvoltare am desfășurat pe parcurs jocuri și exerciții senzoriale, observări spontane, i-am în atenție continuu, implicându-i în toate activitățile organizate cu diferite prilejuri.

Copiii situați în jurul cotelor critice au necesitat o preocupare specială din partea mea, a familiei, a tuturor factorilor interesați în promovarea stării de sănătate otimă pentru prevenirea instalării imaturității școlare. Se observă un procentaj scăzut la aprecierea dimensiunii larg – 11 copii răspund corect, 4 confundă noțiunea de larg cu lat, și 2 copii de larg cu mare, iar 5 copii nu au găsit nici o soluție pentru rezolvarea sarcinii. De asemenea, la recunoașterea momentului zilei prânz 16 copii răspund corect, 4 copii au asociat noțiunea de prânz cu sinonimul la 12 – ora plecării de la grădiniță -, iar 2 copii nu l-au evidențiat în nici un fel.

Pe întreaga grupă s-a stabilit o proporție de 85,4 % a realizării probelor aplicate. Scopul acestui set de probe a fost nu numai acela de a avea un caracter constatativ, ci mai ales de a mă orienta în procesul educațional, asupra căror metode și obiective să insist cu prioritate pentru a dezvolta capacitățile și deprinderile intelectuale ale fiecărui copil.

Evaluarea formativă urmărește optimizarea și perfecționarea activităților de cunoaștere. Ea nu se limitează la stabilirea performanței stabilite de copii la un moment dat, ci urmărește mai ales diagnosticarea diferențiată a capacității de a profita de experiența dobândită în cadrul unei anumite activități. După ce am aplicat setul de probe și am stabilit nivelul intelectual la care se aflau preșcolarii la începutul semestrului I, am planificat și desfășurat observări organizate și spontane prin care am urmărit cu prioritate:

– formarea unor reprezentări clare și corecte despre anumite obiecte, ființe și fenomene ale lumii înconjurătoare;

formarea capacității de asesiza unele legături între obiecte, ființe și fenomene ale lumii

înconjurătoare;

formarea capacității de aface diferențieri mai nuanțate între obiecte și însușirile acestora; formarea capacității de a clasifica obiectele pe baza unor criterii date, de a le ordona în

funcție de conținutul și sfera noțiunilor care le desemnează;

educarea capacității de a descrie fenomenele observate;

educarea capacității de a-și însuși unele cunoștințe pe baza expunerii și explicației, apelând la experiența acumulată anterior.

La grupa mare în anul școlar 2004-2005 , lasfarșitul semestrului I în activitățile de observare cu subtema Mărul și para, folosind ca procedeu didactic comparația, am creat următoarea situație experimentală în care am antrenat 22 de copii. Activitatea s-a desfășurat astfel:

Varianta I:

Comparația s-a desfășurat paralel între cele două fructe prezentate în fața copiilor. însușirile caracteristice fiecărei părți componente ale primului obiect se raportau și se comparau cu elementele specifice celui de-al doilea obiect.

Varianta a Il-a:

Comparația s-a desfășurat individual pentru ambele obiecte prezentate pe masa copiilor. S-au analizat amănunțit însușirile fiecărui element în parte, după aceea s-a trecut la compararea lor.

Varianta a IlI-a:

Obiectele au fost expuse în sala de grupă pe rând și au fost comparate de copii numai în timpul observării. S-a analizat primul obiect, după care s-a acoperit cu un șervețel. Al doilea obiect a fost analizat comparativ cu primul, dar în absența acestuia (am analizat mărul și apoi para în absența mărului). La această subtemă au fost revelate date în legătură cu criteriile:

aspect exterior: formă, culoare, mărime, asperitate, miros;

structură internă: părți componente, gust;

relația fruct – pom fructifer;

integrarea în noțiunea de fructe;

lucrări de îngrijire;

mod de folosire;

măsuri igienice.

Am urmărit modul în care preșcolarii sunt capabili să analizeze, să sintetizeze, să efectueze comparații între însușirile specifice celor două fructe supuse observării, stabilind asemănări și deosebiri existente între ele.

Tabelul nr. 2:

Interpretarea datelor:

Am constatat că varianta I a procedeului comparației asigură obținerea unor rezultate superioare în activitatea de cunoaștere a mediului înconjurător.

Copiii au enumerat cu ușurință atât asemănările, cât și deosebirile existente între cele două fructe supuse observării. Această variantă dă posibilitatea copiilor să folosească mai multe criterii în activitatea de comparare în funcție de o însușire sau alta, fapt care facilitează sesizarea unor caracteristici comune.

Răspunsurile pozitive obținute în procent de 93,15 % argumentează avantajul folosirii variantei a doua care constă în aceea că anumite însușiri implicate în procesul comparației sunt ^prezentate ca încadrându-se într-un tot unitar, fapt ce permite copiilor să evidențieze unele asemănări sau deosebiri. Pentru a putea realiza comparația, folosind varianta a IlI-a copilul este obligat să opereze cu reprezentările sale, fapt ce presupune un efort intelectual deosebit din partea

acestuia.

Rezultatele pozitive obtinute în cadrul acestui experiment au fost posibile deoarece:

preșcolarii testați au frecventat grădinița de la 3 ani, fapt ce a asigurat prilejul acestora să participe în mod organizat și sistematic la activitatea de cunoaștere a mediului înconjurător;

copiii și-au îmbogățit cunoștințele despre fructele observate prin tratarea temei Fructe de toamnă inter, intra și transdisciplinar în orice moment al regimului zilei;

activitatea analizatorilor s-a perfecționat;

vocabularul copiilor este mai bogat, iar cuvintele noi învățate în timpul activităților de observare sunt folosite în vorbirea curentă a acestora.

Apelând la cele trei variante am contribuit la orevenirea unei stereotipii în gândirea copilului, la înlăturarea monotoniei în activitatea de observare, la creșterea atractivității și interesului pentru activități.

Evaluarea activităților de observare s-a realizat în principal prin folosirea fișelor individuale care, după ce sunt rezolvate de copii, ilustrează cât și-au însușit din cunoștințele transmise într-o activitate sau într-un șir de activități de cunoaștere a mediului. în activitățile de observare desfășurate în grădiniță am folosit diferite tipuri de fișe individuale:

în primul tip de fișe folosit, aceleași pentru toți copiii, am urmărit însușirea cunoștințelor de către copii.

Copiii care nu au rezolvat sarcina fișei din activitățile comune au fost sub observația mea, și în activitățile creative le-am dat spre rezolvare fișe de același fel, diferit ilustrate, până au rezolvat sarcina.

în grupă am avut și copii cu aptitudini deosebite care au rezolvat cu ușurință fișele folosite în activitățile comune. De aceea pentru acești copii am folosit fișe cu un grad de dificultate mai mare în care am complicat sarcina didactică, punând probleme desosebite.

în continuare voi exemplifica câteva fișe de muncă independentă folosite în cadrul activităților de cunoaștere a mediului înconjurător (observare):

Fisa nr. 1

Durata: 4— 5’

Felul fișei: fixare de cunoștințe.

Sarcina: desenați câte un cerculeț în dreptul legumelor și cerealelor care se coc în anotimpul toamna.

Pentru copiii cu aptitudini deosebite am complicat sarcina, cerând să formeze o propoziție despre anotimpul toamna, sau să spună o poezie în care este vorba despre toamnă.

Evaluarea: 19 copii dintre care:

14 copii au rezolvat sarcina foarte bine (72,35 %);

2 copii bine (10, 55%);

12 copii bine (10,55%);

3 copii nu au rezolvat sarcina (15,78 ) marcând prin cerculeț strugurele si gutuia (Anexa11).

Fisa nr. 2

Durata: 4- 5’

Felul fișei: verificare de cunoștințe.

Sarcina: duceți o linie de la mijlocul de transport la o parte componentă a acestuia.

Prin această fișă am verificat cunoștințele copiior despre părțile componente ale diferitelor mijloace de transport (am verificat spiritul de observație).

Evaluarea: 22 de copii dintre care:

– 21 de copii au rezolvat corect sarcina (95,45 %);

– 1 copil nu a indicat corect aripa la avion (4,55 %) (Anexa 12).

Fisa nr. 3

Durata: 3’

Felul fișei: verificare de cunoștințe.

Sarcina: completează ce lipsește.

Această fișă am folosit-o ca evaluare la observarea cu tema Mijloace de transport aeriene și pe uscat.

Evaluare: din 18 copii prezenți:

16 copii au rezolvat sarcina corect (88,88 %);

2 copii nu au completat roțile locomotivei (11,11 %) (Anexa 13).

Fisa nr. 4

Durata: 4’

Felul fișei: fixare de cunoștințe.

Sarcina: găsește calea potrivită.

La aceasta listă am urmarit identificarea cailor de rulare a diferitelor mijloace de transport aeriene, pe uscat, (sosele, câi ferate), pe apa. Copiii au marcat, mijlocul de transport, si calea de rulare

potrivită prin grafisme alese de ei.

Evaluare: 20 de copii prezenți:

-15 copii au rezolvat corect sarcina (75,75 %)

– 3 copii nu au indicat apa și vaporul, iar 2 copi marcându-le la șosea (24,25 %) (Anexa 14).

Fișa nr. 5

Durata: 5’

Felul fișei : verificare.

Sarcina, denumirea și exprimarea verbală a acțiunilor indicate în imagine.

Prin această fișă am urmărit capacitatea de verbalizare a unor acțiuni specifice anotimpului toamna. La cules de merel. La fel am procedat și pentru celelalte anotimpuri. (Anexele 15, 16, 17, 18).

Evaluare: 20 de copii prezenți

-17 au răspuns corect (85 %);

-3 copii nu au rezolvat sarcina (15 %).

Pentru a avea eficiența scontată, folosirea fișelor de muncă independentă trebuie să se facă metodic, copilul trebuie condus cu grilă și tact. în acest fel copiii ajung treptat să folosească deducția, analiza, să emită ipoteze plauzibile și să le verifice, să ajungă la generalizări, să se convingă de anumite adevăruri. Pentru a determina capacitatea copiilor de a efectua operații de generalizare, de a gândi și înțelege ce spun alții, de a verbaliza gândurile și trăirile afective pe baza completării propozițiilor cu cuvinte potrivite, am supus copiii la următoarea probă:

Probă de generalizare:

Copii testați : 22

Obiectiv urmărit: capacitatea copiilor de a efectua operații de generalizare pe baza completării propozițiilor cu cuvinte potrivite: animale, pasăre, unealtă, floare, legumă, jucărie, mijloc de transport, mobilier, îmbrăcăminte, veselă.

Pisica arc corpul acoperit cu blană, (animal domestic)

Rândunica arc corpul acoperit cu pene. (pasăre)

Sapa este o … (unealtă)

Ceapa este o … (legumă)

Crizantema este o … (plantă)

Păpușa este o … (jucărie)

Elicopterul este un … (mijloc de transport)

Dulapul este … (mobilier)

Rochia este … (îmbrăcăminte)

Farfuria este … (veselă)

Voi exemplifica răspunsurile copiilor la prima întrebare:

a) Pisica este un animal.

b) Pisica este un animal domestic.

Pisica este animal sălbatic și domestic.

1. a) este un răspuns în propoziție simplă fără determinant, cotată ca răspuns cu valoare de un

punct.

1. b) este un răspuns în propoziție dezvoltată cu determinant mediu de viață din experiența personală, cotat ca răspuns cu valoare de 2 puncte.

1. c) este un răspuns în propoziție dezvoltată cu evidențierea mediu de viață posibile ale animalului, cotat ca răspuns cu valoare de 3 puncte.

S-au testat 22 de preșcolari din care s-au evidențiat următoarele situații:

1. a) cotat cu 1 punct………5 copii – 22,7 %

1. b) cotat cu 2 punct……..10 copii – 45,4 %

1. c) cotat cu trei puncte….7copii- 31,9 %

procentul de 77,2 % cu rezultate si foarte bune și foarte bune arată saltul calitativ obținut prin tratarea temei Animale domestice și sălbatice, inter, intra și transdisciplinar, și în orice moment al regimului zilei, în acțiuni dirijate sau propuse spontan de copii, pentru satisfacerea curiozității și a spiritului de observație, procese psihice specifice vârstei preșcolare care orientează preșcolarul în cunoașterea mediului natural și social în care se dezvoltă, în satul natal.

Evaluarea sumativa (cumulativă)

In luna iunie a anului școlar 2005 Ia grupa mare am determinat nivelul dezvoltării unor f parametri psihologici ai copiilor, făcând un bilanț al rezultatelor după un an de grădiniță, prin aplicarea unor probe decimologice.

Conținutul probelor:

1) Proba pentru determinarea raportului perceptiv-reprezentare.

Am aplicat-o individual,

Punctajul se acordă:

– 1 punct pentru identificarea fiecărui obiect;

O puncte pentru neidentificarea obiectului.

Se totalizează punctele și rezultatele se interpretează astfel:

10 puncte = BUN 4

7 puncte = MEDIU

0-3 puncte = SLAB

Material: măr, batistă, creion, fular, periuță de dinți, caiet, pantof, gumă, pâine, ridiche, toate puse într-un săculeț.

Desfășurare: participă 20 de copii. Unui copil legat la ochi i-am oferit săculețul cu obiectel erespective, iar el are sarcina să scoată obiectele pe rând, să le pipăie și să le denumească. Pentru fiecare copil se folosesc alte obiecte.

Prin această probă am urmărit evoluția activității perceptive și trecerea de la percepție la reprezentarea intuitivă.

2)Proba pentru determinarea volumului vocabularului.

Prin această probă am verificat volumul vocabularului și gradul de înțelegere a noțiunilor. Punctajul: se acordă 2 puncte:

-1 punct pentru conținut;

-1 punct pentru amplitudinea fluxului verbal.

Se totalizează punctele și rezultate se interpretează astfel:

15 -20 de puncte = BUN

6-14 puncte = MEDIU

0-5 puncte = SLAB

Desfășurare: participă 20 de copii. în vederea atingerii obiectivului propus am enunțat un număr de cuvinte ce denumesc obiecte, ființe și fenomene din experiența de viață a copiilor: minge, vacă, gutuie, tractor, iarnă, ploaie, zăpadă, ghiozdan, ardei, vapor.

Sarcina copiilor: ascultă cu atenție ce cuvânt spun eu și spune tot ce știi despre el.

3)Proba pentru cunoașterea conținutului unei noțiuni generale.

Am cerut copiilor să denumească cel puțin două noțiuni ce fac parte din următoarele categorii: copaci, legume, alimente, meserii, unelte, rechizite școlare, fenomene ale naturii.

Punctajul: se acordă 2 puncte când copilul indică mai multe exemple din categoria cerută și 1 punct pentru fiecare noțiune indicată corect. Se totalizează punctele și rezultatele se interpretează astfel:

15 – 20 de puncte = BUN

6-15 puncte = MEDIU

0-5 = SLAB

Sarcina copiilor, să se concentreze și să enumere cât mai multe exemple din categoria integratoare respectivă. Exemplu: gândește-te și spune uneltele zidarului.

Interpretarea datelor:

Rezultatele obținute de copii în etapa finală a evaluării la cele trei probe aplicate au fost centralizate și prezentate în tabelul de mai jos care prezintă saltul calitativ și cantitativ pe care l-au înregistrat preșcolarii de la grupa mare în anul școlar 2004-2005 prin implicarea lor în acțiuni concrete de mânuire a obiectelor în investigarea realității înconjurătoare, învățarea prin descoperire și răspunsuri orale date întrebărilor puse — exercițiul.

Tabelul nr. 4:

6.4. CONTRIBUȚIA ACTIVITĂȚILOR DE OBSERVARE A MEDIULUI

CURATOR LA EDUCAȚIA ECOLOGICA A COPIILOR DE VARSTA PREȘCOLARA

Omul s a aflat în mijlocul naturii create de Dumnezeu de Ia începutul existenței sale, folosindu-i aproape toate darurile. Mediul înconjurător este însă, într-o anumită măsură, $i o creație a omului,și poate influența la rândul său evoluția societății umane.

Relațiile care se stabilesc între om și natură suscită un interes permanent condiționat atât de dorința cunoașterii fenomenelor care se petrec alături de noi, cât și de procurarea unor surse de materii prime, fără ca prin aceasta să se producă dezechilibru în natură, ale căror consecințe pot fe deosebit de mari și de grave.

Degradarea continuă a mediului înconjurător este un element major al unei crize de civilizare, și este cauzată de intervenția necontrolată a omului în natură. Perioada actuală se caracterizează mai ales prin străduința oamenilor de a conserva, ocroti, ameliora și de a menține o medie ridicată de viață a omului și a tuturor viețuitoarelor de pe planeta noastră.

Mediul înconjurător constituie un mecanism viu, cu o complexitate deosebită, de a cărui integritate și bună funcționare depinde viața noastră. în desfășurarea normală a vieții, menținerea echilibrului ecologic este esențială. Acest echilibru este foarte sensibil, iar noi trebuie să conștientizăm necesitatea protecției sale, a ocrotirii vieții în cele mai variate forme ale sale.

De-a lungul anilor mi-am asumat sarcina de a-i învăța pe copii să înțeleagă și să iubească natura, șă-i pătrundă tainele și să o protejeze, am urmărit formarea și dezvoltarea conștiinței ecologice a copiilor.

Conștiința ecologică, a responsabilității față de existența altor forme de viață și pentu calitatea superioară a mediului înconjurător este o manifestare esențială a spiritualității umane, un act de cultură pe care se întemeiază în mod necesar grija față de noi înșine. (Revista învățământului

preșcolar Nr. 1 / 1991)

Acțiunile organizate cu copiii urmăresc obiective accesibile și posibil de realizat, cu

conținuturi și strategii didactice și tematice corespunzătoare.

în activităților organizate în cadrul vizitelor și excursiilor în parc și pădure, pe marginea

bălților existente în comuna noastră am urmărit:

dobândirea și consolidarea unor cunoștințe despre natură;

elaborarea deprinderilor și protejării naturii;

sensibilizarea și familiarizarea copiilor cu problemele mediului înconjurător;

antrenarea copiilor în acțiuni social-utilitare (sădit flori, curățarea spațiilor verzi de gunoaie, îngrijirea unor animale și păsări);

dezvoltarea atitudinii de ocrotire și de conservare a mediului ambiant;

formarea dorinței și a deprinderii de petrecere a timpului liber al copiilor în mijlocul naturii.

Aceste obiective vizează formarea conștiinței ecologice și educarea conduitei adecvate

concepției despre mediul înconjurător.

Grădinița, alături de familie, are la îndemână multiple posibilități de realizare a procesului educativ, a unei temeinice pregătiri ecologice a copiior, materializată în formarea unui comportament ecologic.

Am efectuat interacțiunea între cunoștințe, convingeri, atitudini, concepții, comportament, consolidându-le într-un tot unitar, prin:

capacitatea de exprimare în limbaj ecologic prin sporirea informațiilor și a modalităților de informare (prin contact direct prin vizite și excursii, prin diafîlme, vizionarea unor emisiuni TV, diapozitive, tablouri, etc.);

puterea de investigare experimentală a copiilor prin crearea unor situații-problemă. Astfel am lăsat intenționat, când copiii nu erau atenți, foarte puțină apă în acvariu, am adus în sala de grupă un melc, o broscuță etc., lăsându-i pe copii să îndrepte singuri greșelile;

capacitatea de transfer, de valorificare, de aplicare în situații noi, a unei experiențe asimilate anterior – păstrarea curățeniei la locul de popas în cadrul excursiilor la pădure, salvarea unor insecte de la înec sau din alte situații dificile.

M-am străduit să creez acțiuni care să-i pună pe copii în situația de a cunoaște ființele în mediul lor natural, fenomenele din lumea înconjurătoare, caracteristicile acestora, favorizând însușirea unor cunoștințe ecologice prin activități cu caracter practic, experimental, demonstrativ, copiii fiind antrenați în desfășurarea acestora. Am solicitat copiii în acțiuni de ocrotire, de protecție și de respect pentru natură, dându-lc exemple negative din viața unor copii care nu știau să se poarte și care rupeau crengile și striveau insectele, l-am învățat poeziile Gândăcelul și Cățelușul șchiop, de Hiena Farago:

• De ce mă strângi in pumnul tău,

Copil frumos? Tu nu știi oare Că-s mic și eu și ca mă âoare?

De ce mă strângi așa de rău,

Copil ca tine sunt și eu,

Și-mi place să mă joc și mie,

Și milă trebuie să-ți fie

De jale si de plansul meu.( fragment din Gandacelul)

• Acum vine să-mi dea zahăr,

Și ar vrea să fie bun,

Aș putea să-l mușc odată

De picior, să mă răzbun.

Dar îl las ’ așa să vadă – răul,

Că un biet cățel

Are inima mai bună

Decât a avut-o el. (fragment din Cățelușul șchiop)

I-am învățat pe copii că trebuie să iubească pământul care ne hrănește, să-I iubească cu tot ce intră în componența lui: munții, dealurile, câmpiile, apele, plantele, animalele, oamenii. Aceasta am realizat-o prin activități de observare: Apa, Bradul, Animale sălbatice, Bogățiile solului și subsolului fării noastre. în fiecare dintre aceste activități am avut grijă să le atrag atenția că totul trăiește pe pământ, de aceea trebuie să păstrăm apele curate, să nu defrișăm pădurile, să avem grijă cum exploatăm bogățiile pământului pentru că se pot epuiza, etc. Am încercat să-i fac conștienți pe copii de necesitatea economisirii energiei electrice, a hârtiei, în general a resurselor naturale. Stricând caietele și creioanele, vor trebui tăiați mai mulți copaci din care să se fabrice caiete, iar copacii vor deveni tot mai rari în pădure.

Am căutat să antrenez copiii în păstrarea sănătății mediului în care trăiesc, învâțându-i să nu arunce gunoaie și hârtii, resturi menajere, decât în locurile special amenajate sau la coș. l-am pus de serviciu la terenul de joacă în vederea păstrării curățeniei. I.e-am dat în grijă un pom. o floare pe care să le îngrijească și să aibă în vedere păstrarea integrității lor.

Regulile de ocrotire a naturii și de protecție a mediului înconjurător le-am introdus direct prin îndemnuri de a nu rupe, dc a nu călca, de a nu strica, etc., sau cu ajutorul unor povestiri, unor

tablouri, unor diafilme. Prin mijloacele pe care le-am avut la indemana am cautat sa formez un comportament civic, etic, patriotic, prin cultivarea dragostei si a respectului fata de natura.

In zona noastra nu sunt rezervatii naturale unde flora si fauna (narcise, bujori, floare de colt, zimbri, capra neagra, lupul, pasari de balta, vultur plesuv, etc) sunt ocrotite prin lege, dar le-am aratat copiilor dispozitive sau tablouri cu unele dintre acestea (poiana narciselor, capra neagra, floarea de colt). Pentru a nu se supraincarca copiii, am gandit activitatile in desfasurarea lor cu deosebire continutul acestora, strategiile de lucru aplicate, punand accent pe desfasurarea activitatilor in viziune disciplinara. Orice activitate de observare a plantelor si animalelor din tara noastra am folosit-o pentru a forma o gândire intuitivă și deductivă a copiilor în raport cu natura, pentru a le dezvolta dragostea și respectul față de acestea, dorința de a le ocroti.

In activitățile desfășurate cu copiii le-am dezvăluit:

pericolul dispariției unor specii de plante sau de animale;

efectele nocive ale vânătorii elefanților pentru fildeș, a caprei negre pentru trofeul coamelor, dar și a altor animale și păsări rare;

pericolul în care se află insectele în urma poluării aerului și apelor;

unele acțiuni nefaste ale omului (defrișarea pădurilor și distrugerea vegetației cu ajutorul focului, degradarea arborilor – teiul, stejarul);

transformarea unor trasee turistice și a popasurilor în imense lăzi de gunoi;

parcarea autovehiculelor în locuri interzise (spații verzi, locuri dejoacă pentru copii);

infectarea și otrăvirea apelor prin spălarea autovehiculelor cu detergenți care sunt nocivi pentru pești și pentru vegetația acvatică.

Paralel cu dezvăluirea pericolului ecologic, am înfățișat copiilor pasionanta lume a păsărilor, viața lor în colectivitate, ingenioasele lor mijloace de comunicare, taina migrațiilor, importanța pădurilor care constituie sistemul ecologic de cea mai mare însemnătate, precum și contribuția la

menținerea existenței vieții pe pământ.

De aici și necesitatea de a-i învăța pe copii:

să păstreze curățenia în parcuri, în grădini, în păduri, în zonele de agrement;

(să învețe) să mențină integritatea arborilor;

să cunoască valoarea ornamentală a unor arbori și arbuști;

sa planteze si sa ingrijeasca flori, arbuști, contribuind la înfrumusețarea grădiniței sau a curții familiei, ajutând la reducerea poluării din natură.

sa desfasoare actiuni practice de protejare a vegetatiei,aceasta constituind principalul factor de regenerare a atmosferei(prin ingrijirea unor portiuni de iarba,a plantelor de la coltul naturii vii,etc.).

Cu prilejul unor drumetii sau excursii in imprejmurimile gradinitei,am indrumat copii sa observe preucuparile oamenilor de a sadi pe marginea soselei pomi fructiferi,diferiti arbusti care prin crestere formeaza o perdea impotriva prafului si a zgomotului,astfel contribuind la formarea gandirii ecologice. Pentru atingerea obiectivelor propuse în acțiunile organizate cu copiii am căutat sa găsesc modalitățile cele mai potrivite pentru verificarea și consolidarea cunoștințelor transmise.

Ș am mai arătat, despre poluarea apei am discutat în activitatea de observare Apa. Pentru consolidarea cunoștințelor copiilor am efectuat diferite experiențe: am pus apa luată din diferite locuri în vase și am lăsat-o la soare să se evapore, ca să constatăm care conține cele mai multe impurități — apa de la fântână, apa de ploaie sau apa din baltă. în câteva ghivece am sădit plante pentru experiențe. Astfel, într-un ghiveci am udat planta cu apă, în al doilea am pus ulei și în al treilea am pus petrol, iar copiii au avut posibilitatea să observe efectul poluării asupra plantelor. Prin poluarea apelor au de suferit și peștii, și automat și oamenii care consumă peștele. Ploaia spală praful și fumul de pe frunzele plantelor și de pe acoperișurile caselor, iar apa murdară pătrunde în pământ, poluându-1.

în plimbările făcute în anotimpul toamna, copiii au văzut cum oamenii strângeau frunzele și crengile uscate, și alte resturi vgetale, și le dădeau foc, contribuind astfel la poluarea aerului prin fumul care se degajă. Cu acest prilej le-am spus copiilor că frunzele uscate se pot îngropa și prin putrezire devin îngrășământ natural pentru agricultură.

Poluarea aerului nu afectează numai plantele, animalele și oamenii, dar și monumentele arhitecturale, unele fiind adevărate opere de artă. Pentru a-i lămuri mai bine ce înseamnă poluarea, i- am dus la monumentul eroilor și împreună cu ei l-am curățat de praf.

în activitatea de observare după tablou Călătorie prin oraș am putut valorifica cunoștințele copiilor privind cauzele poluării atmosferei (gazale de eșapament, fumul scos pe coșuri de diferite fabrici și efectele nocive pe care le au asupra oamenilor și asupra naturii – oamenii tușesc și nu pot le cad frunzele chiar dacă nu e toamnă). Această activitate mi-a oferit posibilitatea de a reactualiza reprezentările copiilor pe care le-au dobândit cu prilejul contactuluidirect cu realitatea inconjuratoare ,verificand cunostiintele dobandite anterior.Predarea cunostiintelor achizitionate in afara gradinitei sunt bogate in continut,aceasta dovedindu-se prin participarea activa a copiilor la activitatiile din gradinita.Intrebarile puse de copii si de mine au dus la raspunsuri care le

Largesc si le imbogatesc sfeara de reprezentari privind pericolul care il reprezintanorul de fum pentru tot ce este viata. Jocul se găsește în activitățile de asimilare a cunoștințelor despre mediul Înconjurător.în încheierea uneia dintre activitățile despre protecția pământului împotriva poluării, am organizat jocul de mișcare Globul pământesc prin care am urmărit înțelegerea de către copii a faptului că mediul înconjurător este spațiul vital al unei omeniri care împarte o locuință comună, și că prețuind propriul nostru mediu, îl protejăm și pe al vecinilor. Jocul s-a desfășurat astfel: grupa a fost împărțită în două, o subgrupă care nu este preocupată de eliminarea poluării, care se plimbă, se sufocă și tușește, iar cealaltă subgrupă simulează săpatul pământului, plantarea florilor, udatul, plantele cresc, înfloresc, iar copiii respiră aer curat și parfumat alături de cei care nu au muncit pentru eliminarea poluării. Jocul îi face pe copii să înțeleagă că poluarea nu are granițe. Prin joc copiii își satisfac nevoia de mișcare și de cunoaștere, antrenând întreaga grupă.

Activitatea de observare constituie și un bun prilej de îmbogățire a vocabularului cu cuvinte cu conținut ecologic, care au rezultat în urma folosirii imaginilor intuite în timpul activităților de observare.

Spre sfârșitul anului școlar am întocmit un dicționar ecologic ilustrat ce cuprinde cuvinte ca: a proteja, a ocroti, dispariție, distrugere, pericol, rezervație, etc. Prin metode și procedee adecvate am reușit ca aceste cuvinte să intre în vocabularul activ al copiilor, folosind principiile intuiției, al însușirii conștiente și active, al accesibilității, precum și printr-un bogat material intuitiv care este

indispensabil actului de predare-învățare.

Prin activitatea de observare Elefantul le-am făcut cunoscut faptul că acest animal este cel ma. mare mamifer al uscatului, și că este condamnat la dispariție. Astfel, am trezit interesul copiior pentru cunoașterea mai în amănunt a vieții elefantului. Pentru consolidarea cunoștințelor dobândite prin observare, am organizat și desfășurat jocuri ca Vânătoarea de elefant De ce plânge elefantul rămas in via(ă? Prin aceste jocuri am căutat săți fac pe copii să înțeleagă cauza dispariției elefanților și a altor animale, și necesitatea protejării acestora de către om prin scoaterea lor de sub influența factorilor de risc și creșterea lor în rezervații sau parcuri naturale. Răspunsurile copiilor din cadrul jocurilor sunt de acum stabile, ei știu că elefanții sunt vânați pentru fildeș, iar alte animale pentru

piele, blană sau came.

în activitatea de observare Barza și rândunica am avut posibilitatea să prezint pe înțelesul copiilor elemente privind echilibrul biologic (atât barza, cât și rândunica, clocesc și scot mai mulți pui, dar o parte dintre ei dispar în timpul migrației), relațiile dintre organismele vii, precum și dintre

acestea și mediul înconjurător, consecințele scăderii numărului păsărilor migratoare – dispariția

speciei.

Am explicat copiilor cum pot să zboare liliecii noaptea liră să se lovească – emițând unde care îi ajută să depisteze obstacolele.

Am avut grijă ca în fiecare anotimp să observ cu copiii insectele pentru a determina stadiul de viață în care se află, de exemplu: fluturele, omida.

Educația ecologică a copiilor presupune pregătire temeinică din partea educatoarelor, folosirea de metode și procedee potrivite de transmitere a cunoștințelor ecologice adecvate vârstei lor, materiale corespunzătoare care să prezinte într-o formă accesibilă problemele ecologice.

Educația ecologică trebuie să se realizeze prin mijloace de învățământ în concordanță cu obiectivele și conținutul activităților de cunoaștere a mediului înconjurător, respectând particularitățile de vârstă.

6.5. ABORDAREA INTERDISCIPLINARA A PROCESULUI DE 1NVATARE IN INVATAMANTUL PRESCOLAR

In viziunea educației permanente si a unui demers didactic interdisciplinar, invatarea este inerenta structurii normale a personalității in toate etapele vieții. Factorii de creștere, dezvoltare, maturizare si invatare fundamentează transformarea persoanei [in personalitate] prin coparticiparea componentelor psihologice, sociale si biologice. Astfel invatarea școlara devine invatare a invatarii si are ca finalitate formarea capacitatii de a in vata permanent. Interdisciplinaritatea, prin transferul de cunoștințe si prin aplicarea lor, prin transferul de metode si mijloace de cercetare, promovează o educație deschisa si permanenta, constituind o sursa de modelare a personalității, pentru ca il ajuta pe copil sa invete cum sa invete.

Conexiunile interdisciplinare, care se stabilesc in cadrul procesului educativ-formativ, au o funcție cognitiva si o funcție educativa. Funcția cognitiva este data de faptul ca se realizează in integrareacunostintelor in ansamblul informațional de care dispune copilul, asigurandu-se o asimilare mai temeinica datorita corelațiilor logice dintre ele.Pe plan educativ, aceste conexiuni au un caracter formativ, facilitând modelarea personalității creatoare a copilului.

Ținând seama de faptul ca prescolaritatea este apreciata ca varsta ce cuprinde cea mai importanta experiența educaționala din viata unei persoane, se impune ca activitate educativ- formativa din grădiniță, in ansamblul ei, sa fie supusa unor permanente acțiuni de innoire si de perfecționare. Abordarea interdisciplinara a continuturilor pedagogice vizeaza, in primul rând, invatamantul preșcolar, deoarece este veriga primara sistemului nostru educațional, iar modernizarea invatamantului se impune atat in plan orizontal, cat si in plan vertical pentru a asigura continuitatea intre treptele de invatamant. Din aceasta perspectiva, in conformitate cu cerințele si sarcinile pe care le are de rezolvat colpilul din clasa I, grădiniță are menirea de a da posibilitatea preșcolarului sa dobandeasca pregătirea necesara pentru inceperea activitatii școlare si pentru a ajunge la dezvoltarea optima a personalității lui, spre a fi capabil sa se integreze in efortul activitatii de invatare.

Realizarea unui invatamant preșcolar modern presupune o proiectare interdisciplinara a demersurilor didactice, ceea ce solicita din partea educatorului o cultura temeinica si ampla, spirit rrpativ Acest lucru este necesar, deoarece obiectivele generale si specifice

încrezător si creativ

invatamantului preșcolar, deși concentrate in „Programa activitatilor instructiv-educative in grădiniță

De cele cinci categorii, sunt intr-o permanenta corelație, imbinandu-se, indiferent de tipul oc copn p

de activitate Astfel intr-o activitate practica exista, pe langa obiectivele specifice care corespund

educație estetice si obiective ale educație cognitive si de limbaj, pentru ca se interrelationeaza cu

Cunostiinte insusite si limbaj specific acestui tip de activitate,obiective ale educatiei afective,deoarece realizarea lucrarilor practice presupune incredere in fortele proprii,perseverenta,rabdare in sarcina ce implica asteptare si obiective ale educatiei pentru societate,intrucat temele realizate sub forma lucrarilor colective implica stimularea si cultivarea unor relatii de cooperare si intrajutorare intre copii.

Ceea ce face posibila abordarea interdisciplinara a procesului educațional din grădiniță este si existenta unor obiective comune care se urmăresc in cadrul intregii activitati educativ-formative desfasurate. Astfel „sa se exprime corect, din punct de vedere gramatical, fluent, coerent, expresiv in limba romana , deși este un obiectiv specific activitatii de educație a limbajului urmărit si in cadrul tuturor categoriilor de activitati din grădiniță. De asemenea copilul este pus in situația „sa numere in limitele I —10 , nu numai in activitatile cu conținut matematic, ci si in activitatile de cunoaștere a mediului inconjurator, când numără de exemplu petalele unei flori, cat si in activitatile de educație fizica, când numără fazele unui exercițiu fizic, si in activitatile de educație a limbajului, copilul numără cuvintele intr-o propoziție sau silabele intr-un cuvânt.

Raporturile interdisciplinare sunt mai evidente la nivelul obiectivelor operaționale. In formularea si operaționalizarea obiectivelor, proiectarea procesului didactic pornește de la „inventarul” de abilitat! si capacitati operational-functionale , oglindit in „Programa activitatilor instructiv-educative in grădiniță de copii”, avand in vedere si situații concrete, variabile si specifice privind condițiile in care se desfasoara activitatea proiectata (echipamente didactice, timp disponibil, climat socioafectiv), si grupa de copii (nivelul mediu de pregătire , nivelul motivational, gradul de omogenitate/eterogenitate).

Un rol important pentru realizarea proiectării activitatilor in viziune interdisciplinara il are are si stabilirea relațiilor deconditionare ale continuturilor diferitelor activitati (mai strânse, moderate sau lipsa de relații), in funcție de care se conturează situațiile de invatare, se Stabilește fluxul de intrare al noțiunii caile de transfer si aplicarea practica a acestora. Scopul proiectării didactice este de a asigura un flux continuu si gradat de introducere coordonata a noțiunilor si de dezvoltare a conținutului prin transfer de diferite tipuri de activitati. Unele activitati au pronunțat caracter introductiv (activitatile de educație pentru stiinta-cunoasterea mediului) iar altele preiau si dezvolta conținuturile pedagogice introduse, ajungandu-se la aplicarea practica a acestora.

O proiectare didactica judicioasa si minuțioasa presupune corelarea tuturor categoriilor de activitati educativ-formative si asigurarea unui raport optim intre acestea, in funcție de centrul de interes abordat, de obiectivele urmărite, de preferințele copiilor si de condițiile didactici-materiale. Orice acțiune didactica nu poate fi privita izolat separata de intrcgul proces de invatamant activ,

diferențial, individualizat. Conexiunile interdisciplinare nu sunt univoce in sensul ca fluxul de informație are o singura direcție spre o anumita activitate, comunicarea se desfasoara in ambele direcții de la un tip de activitate Ia altul si invers. Acest lucru poate fi explicat prin faptul ca fenomenul A poate fi expus si analizat prin prisma unor informații furnizate de B sau C, care, la rândul lor, pot fi aprofundate sau completate datorita informațiilor si metodelor ce provin de la A . Aceste conexiuni sunt de tip informațional si instrumental. Când conexiunea se realizează in cadrul procesului de predare ea devine o problema de metodologie didactica.

In cadrul invatamantului preșcolar, intre jocurile si activitatile la alegerea copiilor, libere, creative si activitatile comune nu exista nici o granița nici macar imaginara, ele se întrepătrund, se influențează reciproc, se interferează, atat in ceea ce privește conținutul, cat si modul de organizare si desfășurare, de îndrumare si antrenare a copiilor de către educatoare. Legaturile virtuale dintre activitati impun proiectare si abordarea interdisciplinara a continuturilor pedagogice. Uneori jocurile si activitatile la alegerea copiilor sunt o modalitate fireasca de continuare, de completare, de consolidare, de ameliorare, de perfecționare, de aplicare, de verificare a cunoștințelor, priceperilor si deprinderilor insusite in activitatile comune, frontale; alteori acestea au menirea de a pregăti activitatile comune, in sensul familiarizării copiilor cu conținutul temei care urmeaza sa fie abordat sau in sensul confecționării, atunci când este posibil, a materialului necesar pentru desfășurarea acestor activitati. De exemplu, lectura după imagini ”0 fapta buna” am pregatit-o după citirea poeziei „Copil rau” de G. Dumitrescu in cadrul sectorului Biblioteca; „rachetele „din hârtie folosite in jocul de mișcare „Lansam rachete” din activitatea de educație fizica, pentru invatarea prizei la obiect, le-am confecționat împreuna cu copii la sectorul Arta.

Proiectarea didactica interdisciplinara este facilitata de faptul ca se realizează prin prisma centrului de interes planificat si de faptul ca ariile de stimulare constituie pentru copii modalitati de cunoaștere a realitatii mai profund si de a o înțelege, dar si de a le canaliza preocupările spre noi aspecte La tema Natura, subtema Viețuitoarele in anotimpul toamana, obiectivul general comun a fost sa inteleaga relația dintre anotimpul toamna si viata animalelor”; proiectarea activitatilor educativ-formative, pe durata unei saptamani, a fost realizata in viziune interdisciplinara, astfel: activitatea didactica de dimineața, care precede activitatile comune, desfășurată sub forma ariilor de stimulare, a cuprins o tematica variata. In cadrul sectorului Stiinta, tema ca -."Animalele! domestice, animalele sălbatice”, „Animale care hibernează. De ce?”, „Ce s-ar intampla daca ….? au solicitat

copii sa clasifice animalele si sa motiveze aceasta clasificare si au contribuit la intelegerea unor aspecte legate de viata animalelor in anotimpul toamana si iarna, si a dus la intelegerea unor relații cauzale intre acestea. Aceeași menire au avut-o si activitatile din cadrul sectorului Biblioteca : citirea

De imagini „Iubim animalele’’ ,lectura educatoarei,poezii „In lumea vietuitoarelor’’.Cunostiintele insusite de catre copii(in aceasta saptamana)s-au oglindit in lucrarile artistico-plastice „In padure,toamna”,acestea fiind realizate in cadrul sectorului Arta.Jocurile de rol,jocurile de masa si cele de constructii au fost planificate alternativ cu scopul de a satisface nevoia de joc si activitate a copiilor: „de-a padurarii”, „De-a greierele si furnica”, „Alege si grupeaza”, „Jocul umbrelor”, „Gaseste al cui este”, „Sa construim adaposturi pentru animale”.

Activitatea complementara si activitatea de după masa, avand un camcter distractiv si recreativ, dar in același timp fiind mijloace de consolidare si fixare a cunostiintelor si deprinderilor insusite de copii in cadrul activitatiilor comune au cuprins: „Vrăbiuțele”, „Iepurașii la morcov,”, jocuri distractive :”Cauta-ti caduta”, „Iepurașul fara culcus”;dramatizarea „Unde a zburat rândunica?”; teatru de masa „Greierele si furnic"; ghicitori despre animale : „Cinei,Cinei ; lecturi ale educatoarei „Instantanee din viata animalelor” de I.Pop; jocuri didactice „Numără puii animalelor din imagine” , „Ce stiti despre ele?”; activitati artistico-plastice „Animale” (modelaj), „Scena din poezie „Balada unui greier mic” (pictura)si altele.

O astfel de proiectare a jocurilor si activitatilor la alegerea copiilor, libere, creative, conceputa in viziunea interdisciplinara, asigura coerenta cunoștințelor si oferă o multitudine de posibilități de a aprofunda tematica propusa si de a realiza transferul de cunoștințe.

Activitatea comuna cu caracter introductiv al conținutului temei a fost cunoașterea mediului inconjurator-lectura educatoarei. Poveștile „Puiul” de I.AI.Bratescu -Voinesti si „Unde a zburat rândunica?” de T.Constantinescu au fost reprezentative pentru realizarea obiectivului. Activitățile de educație a libmajului au avut menirea de a aprofunda si imbogati cunoștințele copiilor despre viețuitoare : memorizarea „Balada unui greier mic” de G.Toparceanu, lectura după imagini „Curiozități din lumea viețuitoarelor „ si convorbire „In lumea celor care nu cuvanta”. In corelație interdisciplinara cu aceste activitati au fost si activitatile de educatie estetica : educatie muzicala- cantec „Furnicuta” , activitatea artistico-plastica-desen „Scena din povestea indragita” , activitatea practica desfasurata pe subptgrupe ,realizanduse trei tablouri-colaje cu scene din povestile ; „Puiul”, „Unde a zburat randunica” si din poezia „Balada unui greier mic” .Activitatiile de educatie psihomotorie – educatie fizica,antrenament grafic si activitatea cu continut matematic s-au corelat cu celelelalte tipuri de activitati prin continuturile conceptuale si mijloace de invatamant utilizate :educatie fizica – parcurs aplicativ „Vietuitoarele isi construiesc adapost”, activitatea cu continut matematic-joc didactic „Acantat prepelita,a zburat” .Desi fiecare tip de activitate are strategia didactica specifica,intre el se stabilesc conexiuni, datorita obiectivului comun urmarit pe durata

întregii saptamani, conform conținutului pedagogic prevăzut, eliminandu-se, in acest mod, supraîncărcarea si aglomerarea cu informații.

Când conținuturile pedagogice sunt abordate interdisciplinar, procesul educațional are un profund caracter formativ. Interdisciplinaritatea elimina „barierele” artificiale dintre domeniile cunoașterii, datorita transferului de cunoștințe, de metode si mijloace dandu-le posibilitatea aplicării cunoștințelor insusite pe parcurs. In aceste condiții, activitatile educativ – formative sunt mai atractive , creste eficienta lor, copilul preșcolar fiind un subiect al cunasterii si acțiunii si nu un simplu receptor. Astfel pe parcursul unui demers didactic interdisciplinar, copiii isi completează, isi adâncesc sau aplica cunoștințele dobândite, numără, desenează, "scriu” diferite semne grafice, executa diferite mișcări, recita poezii, cannta etc., in funcție de legaturile logice dintre conținuturile pedagogice

CATEGORIA DE ACTIVITATE: Activitate integrata (cunoașterea mediului, cunoștințe matematice, elemente plastice, cunoștințe de limbaj, deprinderi de activitate practico-gospodareasca, muzicale si civice)

TEMA ACTIVITATII: Căutătorii de comori MIJLOC DE REALIZARE: Joc didactic

TIPUL ACTIVITATII: Evaluare

OBIECTIVE GENERALE:

evaluarea cunoștințelor copiilor despre albine si produsele de panificație;

consolidarea deprinderii de exprimare corecta, conștienta, in propoziții;

evaluarea deprinderii de a recunoaște sunetul inițial al cuvântului dat;

evaluarea cunoștințelor matematice de numărare, asociere cifre-cantitate;

evaluarea unor deprinderi practic-gospodaresti;

evaluarea cunoștințelor copiilor despre poezii, proverbe si zicatori invatate anterior;

evaluarea deprinderilor ritmico-melodice de interpretare a unor cântece si a memoriei auditive;

dezvoltarea operațiilor gândirii (analiza, sinteza, comparație) a atenției voluntare si a spiritului de echipa si competiție;

cultivarea interesului si plăcerii pentru invatarea prin cooperare.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE: Având la dispoziție materialul didactic si pebaza explicațiilor primite referitoare la sarcina si regulile jocului, copiii vor fi capabili:

O1— sa realizeze prin lipire un colaj (stupina), respectiv un puzzle (combina);

o2- sa descopere albina, respective moara, colorandule corespunzător cifrei;

O3 — sa adreseze intrebari la care se va răspunde doar prin “da” sau “nu”, pentru descoperirea unui cuvânt;

04- sa rezolve o integrama cu ajutorul sunetelor inițiale ale cuvintelor care denumesc imaginile date;

O5- sa masoare cantitatile de miere si faina date cu ajutorul unor unitati de măsură nestandardizate, inregistrand pe

hârtie măsurătorile effectuate;

06 _ sa recite expresiv poezia “Tâlharul pedepsit” de Tudor Arghezi, dramatizand-o;

O7 – sa interpreteze cantece cunoscute ( Brutarul , Proverbele) cu ajutorul negativului , respectand linia melodica;

O8 – limonada si diferite produse de panificatie ,avand la dispozitie ingredientele si reteta

O9 – sa coopereze pentru rezolvarea fiecărei sarcini cu coechipierii.

saculeti de faina, aluat, buline colorate, baloane, CD cu negativele cântecelor, recompense.

SARCINI DIDACTICE:

descoperirea titlului unor cârti de povesti, avand la dispoziție elemente care aparțin acestora;

rezolvarea unor sarcini care implica cunoștințe despre natura, cunoștințe matematice, cunoștințe de limbaj, elemente plastice, deprinderi practice-gospodaresti, deprinderi ritmici-melodice si conduite morale.

ELEMENTE DE JOC: Piratul Hook împreuna cu echipajul sau, surpriza, ghicire, mișcare, aplauze, stimulente, folosirea onomatopeelor.

MATERIAL BIBLIOGRAFIC:

Stela Berciu, “îndrumător pentru invatamantul preșcolar”, Editura Petrion, București, 1998:

Florica Mitu. Stefania Antonovici, “Jocuri didactice integrate pentru invatamantul preșcolar”. Editura Humanitas

Educațional, 2005;

Zullv Mustafa, “Povestea pâinii”, Editura Ere Press, -005;

Zally Mustafa, “Povestea mierii”, Editura Ere Press, 2005,

DURATA ACT1VITATI: 1: 30 – 35 minute.

CONCLUZII

Cercetările pedagogice din ultimii ani, stimulate de creșterea rolului educației preșcolare în dezvoltarea copilului, acordă o atenție deosebită problemelor referitoare la obiectivele și conținutul activității preșcolare:

acumularea de noi cunoștințe și dezvoltarea intelectuală corespunzătoare vârstei;

dezvoltarea fizică armonioasă;

educarea afectivității, a sociabilității, a motivațiilor.

Pentru realizarea acestor obiective mi-am propus să abordez metodologii didactice noi, corespunzător exigențelor vieții contemporane, să imprim întregului proces de învățământ pe care-i desfășor în grădiniță un caracter cât mai activ, aceasta necesitând o schimbare asupra tuturor componentelor: conținut, metide, mijloace, organizare, relații dintre educatoare și copii și dintre copii.

în procesul instructiv-educativ din grădiniță, prin intermediul activităților de observare, m-am străduit să realizez sarcinile importante ale educației intelectuale:

transmiterea unor cunoștințe și informații despre lume și viață;

dezvoltarea proceselor de cunoaștere;

deprinderea copiilor cu munca intelectuală.

Dezvoltarea intelectuală a preșcolarilor presupune participarea activă și directă la cunoașterea realității prin acțiune proprie. Efectuarea în mod gradat și sitematic în cadrul activității de observare a operațiilor de analiză, sinteză, comparație, generalizare și abstractizare au condus la dezvoltarea gândirii logice, la îmbogățirea volumului de cunoștințe, la activizarea și îmbogățirea vocabularului copiilor preșcolari.

Activitățile de cunoaștere a mediului înconjurător, în special observările, își aduc un aport substanțial la realizarea unei educații civice a copiilor, la formarea unui comportament civilizat.

Această lucrare demonstrează cum am dezvoltat gândirea logică a copiilor, pornind de la formarea reprezentărilor și a noțiunilor. Acestea se realizează în procesul de cunoaștere a mediului înconjurător prin dezvăluirea și sublinierea însușirilor generale și comune ale unei clase de obiecte.

Am căutat ca prezența unui cuvânt în vocabularul copiilor să desemneze o noțiune (copiii să nu folosească cuvintele numai din plăcerea că sună bine) pe care să o stăpânească

temeinic.

De la apariția cuvântului la transformarea lui în concept este o cale lungă, de esență procesuală, schematizată astfel:

contactul dintre copil și obiecte sau reprezentarea lui;

cunoașterea directă ce constă într-o explorare acțională și atitudine activă a copilului față de obiecte;

treapta explicativă: copilul află semnificația obiectului și ce se poate face cu el;

luarea în stăpânire a conceptului desemnat prin cuvântul respectiv ce constituie pentru copil o esențializarc a tuturor datelor senzoriale căpătate, ajungând până Ia stadiul când simpla pronunțare a cuvântului respectiv îi evocă procesul genetic complet.

Concluziile lucrării vor sa confirme ipoteza de lucru astfel, in activitățile de cunoaștere a mediului înconjurător, în special prin activitățile de observare, am căutat să dezvolt gândirea logică a copiilor prin activități din care reiese trecerea timpului și consecințele care au loc în transformarea plantelor, a animalelor și a oamenilor.

Prin întrebările cauzale, modale și de efect am căutat să-i fac pe copii să descopere singuri, să-și dea seama de transformările ce au loc chiar și în viața lor. I-am făcut să înțeleagă că trecerea unui an peste ei nu înseamnă numai să crească în înălțime sau să devină mai puternici, ci și că au devenit mai isteți, mai îndemânatici și că posedă un bagaj de cunoștințe mai mare.

Folosind metodele și procedeele enumerate și analizate pe parcursul lucrării, i-am ajutat pe copii să cunoască sub cât mai multe aspecte mediul înconjurător, iar eu am satisfacția că mia-m îndeplinit datoria față de ei și o voi face în continuare față de generațiile următoare.

Bibliografie

Andreescu Florica. Stimularea activității intelectuale a preșcolarilor prin folosirea elementelor de problematizare, învățământul preșcolar, 1972, nr. 2, pag. 3-6.

Andreescu Florica: Modalități de modernizare a activității cu toată grupa, în Copilul și mediul social — culegere metodică editată de Revista de pedagogie, 1977, pag. 46-50.

Alexandru Julieta și colaboratorii: Cunoașterea copilului preșcolar, colecția Catedra editată de Revista de pedagogie, Editura Lyceum, București, 1992.

Apostol D.: Neștiuta natură, Editura Ion Creangă, București, 1988.

Bîrseti Ecaterina: Activitățile de observare, mijloc de investigare a realității, în Educația intelectuală a copiilor preșcolari – culegere metodică editată de Revista de pedagogie, 1976, pag. 94-100.

Bordeianu I.: Minunata lume a păsărilor, Editura albatros, București, 1979.

Bora E.: Apărarea mediului înconjurător, Colecția „ABC”, București, 1976.

Floru R.: Impulsul curiozității, Editura Enciclopedică Română, București, 1971, pag. 89.

Golu P, ZIate M-, Verza E.: Psihologia copilului, Editura Didactică și Pedagogică. București, 1972, pag. 76-77.

Gudca E.: Educația senzorială la copii și preșcolari, în Copilul și mediul înconjurător – culegere metodică editată de Revista de pedagogie, 1976.

Grama Filoftcia: Strategii de evaluare a activității preșcolarului și procesul instructiv- „Educativ. Revista învățământului Preșcolar, 1991, nr. 4

Lovinescu A.V, Analiza si comparatia pe baza criterilor simple si complexe, Invățământul Preșcolar, supliment trimestrial al Revistei de pedagogie, 1971,nr.1,pag 3-6

Moncitoru Elisabeta. Valențele educative ale educației preșcolare din grupa pregătitoare, Revista învățământului Preșcolar, 1991, nr. 4, pag. 24.

Muster Dumitru. Metodologia cercetării în educație și învățământ, Editura Litera, București, 1986.

Radu T. Ion: Teorie și practică în evaluarea eficienței învățământului, E.D.P., București, 1981.

Șchiopu Ursula, Turcu A., Gîrgoveanu M.: Cunoașterea mediului înconjurător de către copiii preșcolari și școlarii mici, revista de psihologie, 1970, nr. 1.

Șchiopu Ursula, Constantinescu Paula: Cunoașterea copilului de 5-6 ani în perspectiva pregătirii pentru școală, învățământul Preșcolar, supliment trimestrial al Revistei de pedagogie, 1973, nr. 4

.

Șchipu Ursula, Verza E.: Psihologia vârstelor, E.D.P, bucurești, 1981, pag. 95-131.