Dezvoltarea Competentei de Baza In Stiinte Si Tehnologii Prin Proiecte

DEZVOLTAREA COMPETENȚEI DE BAZĂ ÎN ȘTIINȚE ȘI TEHNOLOGII PRIN PROIECTE

Competențele reprezintă ansambluri structurate de cunoștințe și deprinderi dobândite prin învățare. Competențele se formează prin procese de instruire cu o anumită structurare internă (prin selectarea conținuturilor strict necesare și adecvate) și prin activități de învățare specifice competențelor urmărite. În final, acestea permit identificarea și rezolvarea în context ale unor probleme caracteristice unui anumit domeniu.

Competențele generale se definesc pe obiect de studiu și se formează pe durata învățământului liceal (gimnazial). Au un grad ridicat de generalitate și au rolul de a orienta demersul didactic către achizițiile finale dobândite de elev prin învățare.

Competențele specifice se definesc pe obiect de studiu și se formează pe parcursul unui an școlar. Ele sunt derivate din competențele generale, fiind etape în dobândirea caestora. Programa redă doar un anumit număr de competențe specifice, care au fost considerate minime și suficiente. În condițiile unor elevi cu o pregătire bună, pot fi imaginate mai multe competențe specifice, precum și competențe cu o complexitate mai mare. Competențelor specifice li se asociază, prin programă unități de cănținut.

Introducerea competențelor ca finalități educaționale în locul obiectivelor generale și de referință a reprezentat un proces îndelungat care a avut o filosofie și o paradigmă proprie, nefiind rezultatul unor elemente contextuale, cu origini în inițiativele unor structuri orgnizaționale internaționale.

Preocupări referitoare la competențe ca sistem de referință și finalitate sunt anterioare documentelor Comisiei Europene.

Bernard Rey (1996) dezvoltă problematica abordării competențelor prin sublinierea caracterului dezirabil predominant transdiciplinar al acestora, a raportului strâns între competențe și conținuturi.Există în prezent și alte abordări ale competențelor în documente UNESCO, OECD; PISA; PIRLS; TIMSS; în documente din diferite țări (Spania, Franța, România) și la diferiți autori.

Comisia Europeană, prin directoratul general pentru educație și cultură, a realizat un demers derulat pe mai mulți ani (2002-2006) concretizat într-un raport final care derivă din programul „Educație și formare 2010” în perspectiva compatibilizării sistemelor educaționale din țările Uniunii Europene.

În accepțiunea Comisiei Europene, definiția competențelor-cheie este următoarea:

„Competențele -cheie reprezintă un pachet transversal și multifuncțioanl de cunoștințe deprinderi(abilități) și atitudini de care au nevoie toți indivizii pentru împlinirea și dezvoltarea lor personală, pentru incluziune socială și inserție profesională. Acestea trebuie dezvoltate până la finalizarea eduacției obligatorii și trebuie să acționeze ac un fundament pentru învățarea în continuare, ca parte a învățării pe parcursul vieții.

Redăm mai jos cele opt domenii sugerate de Comisia Europeană:

Comunicarea în limba maternă

Comunicarea în limbi străine

Competențe matematice și competențe pe bază de științe și tehnologii

Competența digitală

Competența socială și competențe civice

A învăța să înveți

Inițiativă și antreprenoriat

Sensibilitate și exprimare culturală

Domeniul 3.2. Competențe de bază în științe și tehnologii

Cunoștințe: cunoștințe elementare din științe și a principiilor de bază din natură, tehnologie și ale produselor și proceselor tehnologice; relaționarea tehnologiei cu duferite câmpuri: progres științific, societate, cultură, mediu înconjurător, dezvoltare durabilă.

Abilități: utilizarea și manipularea instrumentelor proprii științelor și tehnologiei; utilizarea datelor științifice pentru atingerea unui scop științific sau formularea și comunicarea unor concluzii (inclusiv raționamentul subiacent).

Atitudini: dezvoltare aprecierilor critice asupra științei și tehnolgiei incluzând aspecte legate de siguranță și securitate ca și a problemelor etice; respect pentru siguranță și durabilitate din perspectiva progreselor știinșifice și tehnologice.

Există în prezent și alte abordări ale competențelor în documente ale UNESCO, OECD, PISA, PIRLS, TIMS, în documente din diferite țări și la diferiți autori. De exemplu în Franța se numește „Matematică și cultură științifică” în Spania „1.Comptențe matematică 2. Competența de cunoaștere și interacțiune cu lumea fizică.”

„Utilizarea metodei de investigare științifică în predarea și învățarea ștințelor contribuie atât la dezvoltarea înțelegerii, a participării și a interesului cu care elevii abordează activități științifice, cât și la îmbunătățirea educației în general. Prin participare la activități de cercetare științifică, elevii dobândesc o înțelegere generală a ideilor importante pe care știința le promovează, a scopului în care se realizează investigarea științifică și a evaluării și interpretării rezultatelor. Toate acestea reprezintă rezultate ale educației care sunt importante pentru toți cetățenii, nu numai pentru cei care își vor alege ocupații în domeniul științelor în viața adultă”.

„Caracteristici esențiale ale educației în domeniul științelor bazate pe investigare:

Elevii își însușesc concepte care să le permită să înțeleagă aspectele științifice ale lumii din jurul lor prin gândire proprie, cu ajutorul raționamentului logic și critic cu privire la dovezile pe care le-au adunat. Elevii vor fi implicați în:

utilizarea directă a obiectelor și materialelor și observarea fenomenelor;

selectarea informațiilor utile dintr-o serie de informații, inclusiv cărți, internet, profesori sau oameni de știință;

formularea întrebărilor pentru realizarea investigației științifice, formularea ipotezelor, planificarea și desfășurarea investigării, rezolvarea problemelor, verificarea ipotezelor, reflectând asupra rezultatelor obținute și dezvoltând noi ipoteze;

colaborarea cu colegii, împărtășind idei, planuri și concluzii, dezvoltându-și astfel înțelegerea proprie a lucrurilor și fenomenelor prin dialog.

Profesorii își vor ghida elevii pentru ca acestia să-și dezvolte competențe pentru realizarea investigării științifice și pentru a înțelege conceptele științifice prin activitate proprie. Aceasta presupune ca profesorii să faciliteze lucrul în echipă, argumentările, dialogul și dezbaterile, și de asemenea, să ofere posibilitatea ca elevii să fie implicați în activități experimentale și să aibă acces la surse de informare”.

Am citat din Report of the Working Group on International Collaboration in the Evaluation of Inquiry-Basesd Science Education (IBSE) programs, 2006, www.interacademies.net/7078.aspx.

Am aplicat această metodă prin înscrierea la proiectul i-best, Platformă colaborativă pentru învățământul preuniversitar la două secțiuni: „Vremea și parametrii meteo” și „Semnele primăverii”.

Pentru prima secțiune „Vremea și parametrii meteo” am realizat :

monitorizarea temperaturii

monitorizarea nivelului de precipitații

monitorizarea vitezei vântului.

Pentru secțiunea a doua „Semnele primăverii” am realizat o investigare științifică a unei specii în cazul nostru un arbore castanul, fiind situat în apropierea școlii.

Scopul investigării îl constituie cunoașterea plantele de primăvară și a modului în acre acestea se dezvoltă. Investigarea se va baza pe metoda observației care trebuie să fie exactă și completă. Studierea speciei se face pe parcursul a maxim 60 de zile la sfârșitul fiecărei săptămâni făcându-se o fotografie sau un desen. Prima fotografie este punctul zero de la care se pornește investigația. După 60 de zile elevii vor completa fișa de observații și vor realiza raportul final care constă într-o prezentare Power Point după un șablon dat. La sfârșitul perioadei de investigare (dupa ce au făcut observații timp de 60 de zile) elevii vor prezenta concluziile studiului: durata de viață a plantei, viteza de creștere, influența condițiilor de mediu: umiditate, temperatura, etc. Încărcarea rapoartelor intermediare si finale să fie realizată de elevi sub supravegherea cadrului didactic, pentru ca aceștia să-și poată dezvolta atât responsabilitatea pentru datele prezentate în raport, cât și competențele în domeniul TIC. Clasa poate fi impărțită în grupuri de 5-6 elevi, fiecare grup in parte poate studia o anumită specie și va completa câte o fișă de observații. În această situație, cadrul didactic poate avea pe site maximum 5 fișe de observații, câte una de la fiecare grup de elevi. La finalul investigării științifice, grupurile de elevi vor prezenta în fața clasei rezultatele studiului. Poate să existe și situația în care un cadru didactic participă la activitatea “Semnele primăverii” doar cu cațiva elevi din clasă, un grup de 4-5 elevi de exemplu. In acest caz se va studia o singura specie si se va completa doar o fișă de observații. Este important să dam posibilitatea elevilor să observe evoluția plantei, pomului, copacului pe întreaga perioadă: o luna sau doua.

Pașii pe care trebuie să-i urmați în vederea înscrierii la proiect sunt următorii:

1.Citiți instrucțiunile din „Cum puteți să participați”;

2. Vă faceți cont și după ce vă faceți cont veți avea acces la „Pagina mea” de unde veți putea descărca modelul pentru „Fișa de observații” și „Raportul final”-model;

3. Săptămânal trimiteți rapoarte intermediare, constând în fotografii sau desene cu observații facute de elevi;

4. După cel puțin o lună sau chiar 60 de zile încărcați raportul final care va fi salvat după indicațiile din proiect.

Recomand cu căldură să participați la astfel de proiecte, mai ales că la sfârșit activitatea cadrului didactic este recunoscută prin certificate de participare.

Bibliografie:

1.Octavian Mândruț, Competențele în învățarea geografiei, Ghid metodologic, Editura Corint, București, 2010

2. site-ul Proiectului i-best