Dezvoltarea Capacitatii de Vorbire Si Comunicare

Limbajul obligă la raționalizarea și socializarea gândirii, iar evoluția limbajului a fost solidară cu dezvoltarea gândirii. Progresul învățării limbajului se realizează concomitent cu progresul gândirii; comunicând, încercând să elucidăm altora o noțiune, ne precizăm nouă înșine înțelesurile, eliminăm neclaritățile. Este evidentă strânsa legătură între gândire și limbaj, între inteligibil și comunicabil.

Până la intrarea în școală, copilul învață vorbirea într-un anumit fel, mai mult spontan, iar de la această vârstă, conduita verbală a copiilor capătă o serie de caracteristici noi, datorită procesului de instruire verbală a formării culturii verbale

Limbajul ii cofera copilului prescolar autonomie si posibilitatea de ase misca cu usurinta in mediul inconjurator. Dobandind inca de la varsta prescolara capacitatea de a comunica cu cei din jur, de a-si exprima in mod inteligibil gandurile, ideile, impresiile, copilul isi formeaza o baza pentru activitatea scolara si pentru viata sociala de mai tarziu.

In procesul instructiv-educativ limbajul reprezinta un mijloc de comunicare, dar si un mijloc de cunoastere, deoarece prin intermediul lui se se transmit cunostinte si se largeste orizontul copiilor cu noi reprezentari.

Prin limbaj copilul transmite propriile sale nevoi, cerinte, elaboreaza si comunica propriile ganduri, isi manifesta bucuriil

e si supararile si isi organizeaza activitatile sale. Imposibilitatea de a comunica prin limbaj atrage dupa sine stagnarea dezvoltarii personalitatii copilului, ceea ce duce la modificarea relatiilor lui cu cu oamenii si cu realitatea inconjuratoare.

Cu cat isi insuseste mai bine vorbirea,cu atat copilul poate fi educat mai usor. Prin intermediul cuvantului se contribuie la educarea lui intelectuala. Utilizand limbajul, copilul poate sa gandeasca, sa analizeze, sa compare, sa clasifice si sa traga concluzii asupra unor probleme ce se cer rezolvate. Astfel isi dezvolta gandirea, vocabularul si modul de exprimare. Cunoscand direct si indirect realitatea inconjuratoare, munca parintilor si grija lor pentru ei, dragostea cu care sunt inconjurati, se educa la copii anumite trasaturi morale. Lumea minunata a basmelor si povestilor, rimele si expresiile ritmate din poezii, cantecele ii ajuta pe copii sa deosebeasca faptele bune de cele rele, sa-si imbogateasca vocabularul, dar si sa-si formeze o conduita morala si estetica. Copiii retin cu usurinta expresiile care le-au placut si i-au impresionat si incep sa le foloseasca in vorbirea curenta.

Copilulul are nevoie permanenta de prezenta unui adult in preajma sa. Este imperios ca acesta sa-l indrume, sa-l ajute sa comunice si ce-i mai important sa-l corecteze atunci cand greseste. Cand comunicam cu un copil trebuie sa-i acordam toata atentia, sa-l facem sa aiba incredere in noi si sa-l tratam ca pe un egal. Explicati copiilor tot ce intreaba evitand expresiile „esti prea mic”, „nu sti tu”, „iti explic altadata”.

Prescolarul este la varsta cand recepteaza cu usurinta orice cuvant si din acest motiv trebuie sa avem mare grija cum ne exprimam in preajma lor. Limbajul folosit in familie si in mediul frecventat de copil isi pune amprenta asupra dezvoltarii lui.

CARACTERISTICI ALE LIMBAJULUI PRESCOLARILOR

Limbajul reprezinta una dintre cele mai importante aptitudini pe care le achizitioneaza copilul prescolar, acesta fiind totodata un element cheie in insusirea unei bune educatii in scoala si mai apoi in mediul universitar. Dezvoltarea limbajului include urmatoarele aspecte: evolutia in plan fonetic, lexical, gramatical si semantic. Se stie deja ca prescolarii sunt niste parteneri de conversatie excelenti – nu doar ca pun o multime de intrebari, dar le si place foarte mult sa povesteasca. Aceasta caracteristica ii ajuta foarte mult pe parinti si educatori in activitatile de dezvoltare a vocabularului si a comptentelor de comunicare la copii. La inceput, prescolarul mic are un vocabular frmat din pana la 1. 000 de cuvinte, iar la sfarsitul acestei perioade, prescolarul mare are un vocabular format din pana la 4. 000 de cuvinte.

Daca pana la varsta de 3 ani copiii inteleg mult mai multe cuvinte decat pot sa reproduca, situatia incepe sa se schimbe la varsta prescolara, cand limbajul se dezvolta in acelasi timp cu gandirea si copilul reuseste sa reproduca aproximativ toate cuvintele cunoscute. Vocabularul acumulat si aptitudinile de comunicare ale copilului depind in cea mai mare parte de mediul de dezvoltare – stimularea copilului in cadrul conversatiilor cu adultii. Dezvoltarea limbajului in perioada prescolara se caracterizeaza prin evoluarea pronuntiei si a structurilor gramaticale, trecerea de la limbajul situativ la cel contextual; vorbirea este tot mai clara si gesturile se transforma in comunicare verbala.

Limbajul la prescolarul mic 3 – 4 ani
Nivelul de dezvoltare al limbajului difera foarte mult la copiii de aceasta varsta si nu toti prescolarii au caracteristicile prezentate mai jos. Capacitatea de comunicare verbala depinde foarte mult de ajutorul acordat de catre parinti si la gradinita.

• Copilul participa la conversatii si ceilalti ii inteleg aproape toate cuvintele.
• Vocabularul este format din aproximativ 1. 500 de vucinte intelese si/sau pronuntate.
• Intelege intr-o oarecare masura faptul ca literele si cuvintele au inteles. Reuseste chiar sa scrie cateva litere.
• Nareaza evenimente zilnice simple.
• Poate spune numele, varsta si sexul, precum si adresa la care locuieste.
• Gramatica este corecta aproape tot timpul.
• Povesteste secvential 4 – 5 evenimente; de ex. pasii pe care ii urmeaza atunci cand face baie sau cand se imbraca.
• Cunoaste una sau mai multe culori, denumirile partilor corpului si a animalelor familiare.
• Intelege sensul de "mai lung", "mai mare" atunci cand i se prezinta obiectele in contrast.
• Ii place sa repete foarte mult cuvinte si cifre.

Limbajul la prescolarul mijlociu 4 – 5 ani
Prescolarul mijlociu adora sa povesteasca si de multe ori vorbeste singur in timp ce desfasoara activitati zilnice. Copilul este interesat de toate aspectele vietii si este foarte important ca parintii sa discute cu acesta, pe teme cat mai diverse.

• Vorbirea este fluenta, cu cateva substitutii infantile.
• Povesteste despre evenimente din trecut, rezent si viitor, avand un bun simt temporal.
• Intreaba despre intelesul cuvintelor.
• Aceasta etapa de dezvoltare este caracterizata de abundenta intrebarilor.
• Copilul isi poate sustine punctul de vedere si ofera idei diverse.
• Prescolarului mijlociu ii plac foarte mult glumele, in special cele ce au legatura cu functiile fiziologice umane.
• Poate repeta o propozitie cu pana la 9 cuvinte.
• Copilul poate defini obiectele uzuale.
• Utilizeaza propozitii lungi si complexe.
• Intelege cuvintele opuse simple: mare – mic, tare – moale, greu – usor, etc.
• Semnalele de intarziere a dezvoltarii apar atunci cand vorbirea copilului nu este inteleasa, sau cand copilul nu aude cuvintele rostite in soapta.

Limbajul la prescolarul mare 5 – 6, 7 ani
Prescolarul mare are o vorbire fluenta, o pronuntie corecta si vorbeste cu incredere, desi poate avea dificultati in exprimarea unor idei sau evenimente complicate.

• Copilul poate folosi "cuvinte urate" fara a le intelege semnificatia.
• Intelege si foloseste cu usurinta analogiile: fata – baiat, femeie – barbat, zbor – inot, bont – ascutit, scurt – lung, dulce – amar, etc.
• Poate scrie si citi mai multe cuvinte simple.

Ce pot face parintii pentru a ajuta prescolarii sa-si dezvolte aptitudinile de comunicare verbala:
• Rezervati-va putin timp in fiecare zi pentru a conversa cu copilul. Cu cat vorbeste mai mult, cu atat vorbeste mai bine.
• Folositi-va de jocuri – in loc sa "bombardati" copilul cu tot felul de cuvinte si denumiri, incercati sa il invatati aceste lucruri folosind jocul; astfel invatarea va fi amuzanta.
• Oferiti-i copilului experiente inetresante, care ii vor da si ocazia sa acumuleze cuvinte noi. O iesire in parc, la gradina zooologica, sau o excursie va va ofer oportunitatea sa discutati cu copilul despre lucruri diverse. Incurajati-l sa va puna intrebari.
• Puneti si dumneavoastra intrebari copilului. In acest mod il veti face sa gandeasca si sa comunice.
• Copiii prescolari au un vocabular limitat si din acest motiv utilizeaza propozitii simple. Ajutati-l aratandu-i cum sa se exprime mai bine si cum sa foloseasca un limbaj descriptiv. De ex. daca el spune "Am fost in parc. " corectati-l spunand "Azi am fost in parc, m-am intalnit cu Andrei si ne-am jucat cu mingea. "
• Modelati si monitorizati limbajul copilului. Prescolarii absorb foarte repede orice cuvant auzit, chiar daca nu-i inteleg sensul – din acest punct de vedere limitati utilizarea jargoanelor si a cuvintelor nepotrivite si, cel mai important, nu cedati tentatiei de a utiliza acele cuvinte stalcite si atat de dragalase, utilizate adesea de copii. Nu uitati ca parintii sunt un model pentru copii, in toate privintele.
• Nu folositi sarcasmul; copiii nu inteleg remarcile sarcastice deca tin jurul varstei de 10 ani. Prin urmare, daca copilul varsa farfuria de pe masa, sau face ogafa, nu raspundeti "A.. ce bine" sau "Multumesc mult"; copilul va fi confuz.

obiective

Dezvoltarea capacității de vorbire și comunicare (comunicare expresivă)

Să participe la activitățile de grup, inclusiv la activitățile de joc, atât în calitate de vorbitor, cât și în calitate de auditor.

Să înțeleagă și să transmită mesaje simple; să reacționeze la acestea.

Să audieze cu atenție un text, să rețină ideile acestuia și să demonstreze că l-a înțeles.

Să distingă sunetele ce compun cuvintele și să le pronunțe corect.

Să-și îmbogățească vocabularul activ și pasiv pe baza experienței, activității personale și/sau a relațiilor cu ceilalți și simultan să utilizeze un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical.

Să recepteze un text care i se citește ori i se povestește, înțelegând în mod intuitiv caracteristicile expresive și estetice ale acestuia.

Să fie capabil să creeze el însuși (cu ajutor) structuri verbale, rime, ghicitori, povestiri, mici dramatizări, utilizând intuitiv elementele expresive

Să recunoască existența scrisului oriunde îl întâlnește.

Să înțeleagă că tipăritura (scrisul) are înțeles (semnificație).

Să găsească ideea unui text, urmărind indiciile oferite de imagini.

Să manifeste interes pentru citit.

Să recunoască cuvinte simple și litere în contexte familiare.

Să recunoască literele alfabetului și alte convenții ale limbajului scris

Să utilizeze materiale scrise în vederea executării unei sarcini date.

Să perceapă și să discrimineze între diferitele forme, mărimi, culori – obiecte, imagini, forme geometrice, tipuri de contururi etc.

Să utilizeze efectiv instrumentele de scris, stăpânind deprinderile motrice elementare necesare folosirii acestora

Să utilizeze desene, simboluri pentru a transmite semnificație

Să descopere că scrierea îndeplinește anumite scopuri, cerințe sociale și să se folosească de această descoperire (ex.: recunoaște și respectă simboluri care avertizează asupra prezenței/existenței unui pericol sau care arată direcția, destinația unei clădiri/unui loc etc.)

Să înțeleagă semnificația cuvintelor, literelor și cifrelor, învățând să le traseze.

Dupa familie, prima institutie care se ocupa de educatia copilului, implicit de socializarea si integrarea lui in societate, este gradinita. Locul celor mai importante achizitii pentru varsta prescolara. Sunt achizitii din punct de vedere atitudinal, comportamental, emotional, informational. In casa asta mare plina de jucarii si de culoare, copilul isi petrece cei mai frumosi ani din toata viata lui. Aici el invata sa se imprieteneasca si sa comunice cu altii de aceeasi varsta. Tot acum ia contact si cu alti adulti in afara de parinti si de bunici. La gradinita incet-incet copilul se descopera pe sine, ii descopera pe ceilalti si, ajutat de educatoare, isi modeleaza si isi struneste propria vointa, gesturile, reflexele, ticurile daca ele exista, limbajul. Vârsta preșcolară este o perioadă de importante acumulări și transformări la nivelul gândirii și limbajului. Așa cum au demonstrat psihologii de mare prestigiu (J. Piaget, H. Wallon, L.S. Vîgoțcki, Pantelimon Golle, Emil Verzei, M. Zlate, „Psihologia copilului” – EDP, București, pg. 97, pg.71), acțiunea directă asupra mediului înconjurător este factor hotărîtor al dezvoltării gândirii și limbajului. Pe baza experienței cognitive și pe baza lărgirii relațiilor cu mediul și a intensificării procesului de cunoaștere și comunicare cu adulții, are loc dezvoltarea limbajului sub toate aspectele. Dezvoltarea limbajului poate avea influențe pozitive asupra gândirii și înțelegerii personalității copilului. Este știut că un limbaj dezvoltat sub toate aspectele sale permite o receptare optimă a cunoștințelor, sporirea comunicativității și a capacității de înțelegere. Copii trebuie să dobândească încă de la vârsta preșcolară capacitatea de a comunica cu cei din jur, de a-și exprima în mod inteligent, inteligibil, impresiile, gândurile, ideile, ceea ce va constitui o bază în activitatea viitoare.

Grădinița este prima treaptă a sistemului de învățământ care își asumă sarcina de a organiza experiențele de limbaj ale copiilor. Pentru a comunica copilul trebuie să interacționeze, sinele se construiește în interacțiunea cu ceilalți. Achiziția limbajului se face într-o manieră globală, ca întreg, și nu pe elemente componente. Însusindu-si limba, copilul dobândeste mijlocul prin care poate sa realize comunicarea cu cei din jur în forme superioare, poate ajunge la cunoasterea cât mai deplina a realitatii obiective. Imposibilitatea de a comunica prin limbaj ar modifica relatiile lui cu oamenii, cu realitatea înconjuratoare, l-ar impiedica, în mare masura, sa participe la o activitate sau alta, daca nu s-ar organiza o munca instructiv-educativa speciala. Limbajul copilului prescolar se dezvolta masiv sub influenta adultilor, cu care stabileste relatii de comunicare din cele mai coplexe.Vocabularul copilului creste, numarând la vârsta de 6 ani circa 3500de cuvinte, în conditiile în care exista o preocupare în aceasta directie din partea adultilor. În mod spontan copilul isi insuseste concomitent si structura gramaticala a limbii materne.Atunci când nu au la îndemâna cuvinte potrivite pentru diversele situatii, prescolarii si le construiesc, pornind de la cele însusite de la adult. (Slama-Cazacu T,.1980).Cuvintele sunt ca niste taciuni care mocnesc pe vatra, în cenusa. Ca să se aprindă, au nevoie de tensiunea noastră spirituală, de respirația noastră, de inima si plamânii unui vorbitor care, rostindu-le, le imprimă propria lui personalitate..Perioada prescolară este perioada care se caracterizează prin cele mai profunde, și productive însușiri psihice ale individualității, este perioada unei intense receptivități, sensibilități si flexibilități psihice divergente. De aici necesitatea de a exersa si fructifica potențialul creativ al preșcolarului, de a-i forma si dezvolta eul cognitiv, afectiv, socio-acțional în devenire.

Perioada prescolara este una din etapele de intensa dezvoltare psihica ce are loc sub presiunea structurilor sociale, culturale, prin influentele massmediei si fregventarea institutiilor prescolare unde copilul ia contact cu cerinte multiple privind autonomia si adaptarea la mediul de viata.In multe situatii apar diferente de cerinte intre gradinita si fmilie ceea ce prsupune o varietate deconduite si aparitia unor contradictii dintre aceste solicitari care pot stimula dezvoltarea exploziva acomportamentelor, a conduitelor sociale diferentiate, a formari unor strategii diverse de activitatiintelective dezvoltandu se uneori si negativismul infantil dar si o concepere mai profunda, de fond aintregii activitati psihice prin asimilarea treptata a ceea ce este permis si a ceea ce este nepermis, a ceeace este posibil si a ceeea ce este imposibil, a ceea ce este bun si a ceea ce este rau.Perioada prescolara poate fi impartita in trei subperioade:

−

Cea a prescolarului mic (3-4 ani) care se caracterizeaza printr-o crestere a intereselor, aspiratiilor sidorintelor implicate in satisfacerea placerii de explorare a mediului iar de la relativul echilibru de la3 ani are loc o trecere spre o oarecare instabilitate, o oarecare expansiune ce exprima o mare

Dezvoltarea exprimarii verbale face importante progrese. Daca la 3 ani vocabularul cuprinde400-1000 cuvinte la 6 ani cuprinde intre 2000- 2500 cuvinte. In psihologia limbajului infantil sesemnaleaza distante de dezvoltare intre semantica, morfologia si sintaxa vorbiri copilului prescolar iar un loc important il ocupa si particularitatile diferentiale ale limbajului pentru ca ele implica o anumitadesfasurare a proceselor de analiza si sinteza in cadrul stereotipului motor-verbal.Limbajul – ca mijloc fundamental de comunicare. Limbajul și gândirea se interacționează,

se constituie ca ca unitate între comunicațional (transmitere de informații) și cognitiv.

Gândirea se dezvoltă având ca suport limbajul, iar nivelul de dezvoltare al limbajului

reflectă nivelul de dezvoltare al gândirii.

Corectarea tulburărilor de limbaj la preșcolarii dislectici

În prezent, sfera logopediei se extinde asupra tuturor tulburărilor de limbaj, inclusiv asupra celor de voce. Deasemenea se adresează și studiului comunicării în cadrul relațiilor sociale dintre oameni pentru dezvoltarea personalității și comportamentelor care îl vor ghida de-a lungul vieții.

Logopedia previne și înlătură tulburările de limbaj ale copilului dumneavoastră. Are un rol important in dezvoltarea copilului și mai ales în relațiile interumane. Comunicarea este o caracteristica fundamentală a unui om , iar lipsa acesteia aduce după sine repercursiuni grave in viața socială a unui om. Activitatea logopedică este centrată, în special, asupra copiilor din cauza problemelor de limbaj pe care aceștia le întâmpină la o vârstă fragedă . Vorbirea este într-o continuă dezvoltare, iar dacă problemele de vorbire vor fi eliminate în copilărie, copilul nu va mai avea dificultăți de vorbire în viitor

Comunicarea orala este o metoda cardinala in dezvoltarea personalitatii prescolarilor.
Termenul de dislalie a fost introdus în literatura de specialitate de către R. L. Schultthess, în 1830.

Dislalia este tulburarea de articulație – pronunție și se manifestă prin deformarea, omiterea, substituirea, înlocuirea și inversarea sunetelor.

Etimologic termenul de dislalie vine de la dis – lipsă, deficiență și lalie – vorbire, glas, voce.

Acest termen definește ,, o tulburare de limbaj caracterizată prin capacitatea parțială sau totală de a emite și de a articula corect unul sau mai multe sunete izolate sau în combinații fluente ale vorbirii”. ( M. Guțu 1975).

Subliniind frecvența ridicată a dislaliei în rândul preșcolarilor, Emilia Boșcaiu arată că ,,dislalia sau pelticia este una dintre tulburările de vorbire cele mai răspândite printre copiii de vârstă preșcolară,…ce se caracterizează prin imposibilitatea emiterii corecte a unor sunete.” ( E. Boșcaiu, 1973).

,,Dislalia este o tulburare de articulație-pronunție ce se manifestă prin deformarea, omiterea substituirea, înlocuirea și inversarea sunetelor. În cazurile grave de dislalie, astfel de foneme se produc și la nivelul silabelor și chiar a cuvintelor.” ( E. Verza, 1982).

Dislalia se remarcă prin frecvența cea mai mare în raport cu toate handicapurile de limbaj. Ea poate exista atât la subiecții normali din pucnt de vedere psihic, cât și la cei cu deficiențe de intelect și senzoriale, când are și o incidență mai mare.

Pentru copilul antepreșcolar, tulburările de pronunție nu constituie semnale de alarmă, în schimb la vârsta preșcolară se simte nevoia unei intervenții logopedice pentru a nu permite stabilizarea și formarea unor deprinderi deficitare de pronunție.

La copilul antepreșcolar , dislalia are o natură fiziologică ca urmare a nedezvoltării suficiente a aparatului fonoarticulator și a sistemelor implicate în actul vorbirii. Dar, după vârsta de 3, 4 ani , acestea devin suficient de dezvoltate pentru a putea realiza o pronunție corectă.

Datele din literatura e specialitate cu privire la frecvența dislaliilor diferă de la autor la autor, nu numai de specificul limbii, dar și în funcție de exigența celui care diagnostichează. Astfel, Sheridan este de părere că la vîrsta de 5 ani dislaliile sunt în proporție de 26% la fete și 34% la băieți, iar la 8 ani de 15 % la fete și 16% la băieți.

Cauze specifice:

Dislalia este provocată de o serie de factori printre care amintim:

 Imitarea unor persoane cu o pronunție deficitară;

 Metode nefavorabile de educație, care nu duc la stimularea vorbirii;

 Încurajarea copilului preșcolar pentru pronunția peltică pentru amuzament;

 Implantarea defectuoasă a dinților;

 Diferite anomalii ale aparatului bucal cum ar fi: despicăturile de buză și văl, despicăturile maxilo-vălo-palatine( buză de iepure sau gură de lup);

 Deficiențe cerebrale;

 Insuficiența dezvoltării psihice;

 Hipoacuzie;

 Slaba dezvoltare a auzului fonematic;

 Progenia și pragmatismul.

În categoria metodelor și procedeelor educative, care au un caracter general-logopedic, sunt cuprinse:

1) gimnastica și miogimnastica corpului și a organelor care participă la realizarea pronunției;

2) educația respirației și a echilibrului dintre expir și inspir;

3) educarea auzului fonematic;

4) educarea personalității, înlăturarea negativismului față de vorbire și a tulburărilor comportamentale.

1. Gimnastica și miogimnastica corpului și a organelor care participă la realizarea pronunției se referă la îmbunătățirea motricității generale și a mișcărilor fono-articulatorii. În acest scop, se pot indica o serie de exerciții care au o importanță deosebită nu numai pentru dezvoltarea limbajului, dar și pentru sănătatea organismului. Aceste exerciții urmăresc fortificarea trunchiului, a gâtului și a membrelor. În toate cazurile, exercițiile fizice generale trebuie asociate cu cele de respirație. Exercițiile fizice generale au scopul de a ușura desfășurarea unor mișcări complexe ale diferitelor grupe de mușchi care iau parte la activitatea de respirație și la funcționarea aparatului fono-articulator. Se știe că, obișnuit, pentru pronunțarea fiecărui sunet, corpul, membrele, gâtul etc. capătă o anumită poziție, fie de relaxare, fie de încordare.

Se pot distinge două subcategorii de exerciții: unele cu scopul de a relaxa organismul și musculatura aparatului de emisie, exerciții utile în majoritatea tulburărilor de limbaj și în pronunțarea majorității sunetelor limbii române, iar altele de încordare, care se folosesc, în special, în timpul pronunțării sunetelor surde.

În cazul exercițiilor fizice generale, este indicat ca fiecare mișcare să fie executată în mod ritmic, ceea ce va ușura introducerea ritmului și la nivelul vorbirii. Pentru dezvoltarea motricității organelor fono-articulatorii, se recomandă o serie de exerciții ce se referă la dezvoltarea mișcărilor expresivității faciale, făcute în mod diferențiat dezvoltarea mișcărilor expresivității faciale, făcute în mod diferențiat, în funcție de caz.. Cele mai importante exerciții, folosite în acest scop, sunt: umflarea simultană a obrajilor; închiderea și deschiderea ochilor, concomitent cu ridicarea și coborârea ritmică a sprâncenelor; imitarea râsului și a surâsului; încrețirea și descrețirea frunții; umflarea alternativă a obrajilor etc.

Motricitatea linguală joacă un rol esențial în pronunțarea sunetelor, deoarece la fiecare sunet limba se dilată, se contractă, ia forme diferite și ocupă alte poziții în cavitatea bucală. Exercițiile pentru dezvoltarea motricității mandibulare se folosesc, în special, la cei care au o mușcătură deschisă, sau la cei cu traumatisme maxilo-faciale. Aceste exerciții constau în : ridicarea și coborârea ritmică a mandibulei; mișcări spre dreapta și spre stânga a mandibulei; imitarea rumegatului animalelor; imitarea căscatului etc.

Pentru dezvoltarea motricității labiale, este necesar să se folosească o serie de exerciții, pornind de la rolul important pe care-l joacă buzele în pronunțarea fiecărui sunet, silabă și cuvânt. Cele mai indicate exerciții sunt: . Mobilitatea aparatului fono-articulator :

A. Exerciții de mobilitate a maxilarelor
-exerciții de închidere și deschidere a gurii;
-exerciții de coborare și ridicare a maxilarelor;
-exerciții de alternare a maxilarelor înainte-înapoi;
-mușcătura .

B. Exercitii de mobilitate pentru limbă
-limba iese si intră repede (ca la pisică când bea);
-limba mișcată de la dreapta la stânga (tic-tacul ceasului) ;
-limba iese în formă de lopată;
-limba iese în formă de sageată;
-limba șterge buzele;
-limba șterge dinții de deasupra ;
-limba sterge dintii de dedesubt
-mișcări circulare ale limbii;
-limba ghemuită în fundul gurii;
-mișcările limbii în jos și în sus cu gura deschisă.
-pronunțarea rapidă și repetată a silabei ‘la’;
-limba la palat și jos ;

C. Exerciții pentru buze si obraji
-mișcări de sugere a obrajilor;
-mișcări de țuguiere a buzelor ;
-mișcări de întindere a buzelor (zâmbetul);
-mișcări de rotunjire a buzelor ;
-mișcări alternative de întindere și rotunjire a buzelor;
-mișcări de țuguiere a buzelor pentru fluierat, suflat in lumânare, balon, morișcă ;
-miscari de aburire a o

oglinzii ;
-mișcări de umflare a obrajiilor ;
-vibrarea buzelor ;
-rictusul buzelor .

D. Exerciții pentru vălul palatin

-exerciții de imitare a căscatului ;
-exerciții de imitare a înghițitului, tusei ;
-mișcări de deglutiție .

2. Educarea respirației

A. Dezvoltarea respirației nonverbale : educarea echilibrului între inspirație și expirație

Exercitii pentru expiratie
– se suflă nasul in batistă;
– se suflă aerul pe dosul mâinii ;
-se ține un fulg în aer ;
– se stinge lumânarea ;
-se umflă balonul ;
-se suflă în apă cu paiul .

Exercitii pentru inspiratie
-miroase florile ;
-câinele la vânătoare;
-miroase parfum, spirt, oțet etc.

B. Dezvoltarea respiratiei verbale :

Obținerea expirației mai lungi decât inspirația la pronunție.
Vorbirea in expirație, fără efort, ritmat .

-exerciții de pronunție a vocalelor, prelung, rar, fară efort în timpul unei expirații ;
-exerciții de pronunție într-o expirație a unei consoane;
-exerciții de pronunție a unor grupe de vocale pe durata unei expirații (ai, ei, oi, ua, ue etc.) ;
-exerciții de pronunție a unor consoane însoțite de vocale, pe durata unei expirații (ba, be, bi, bo… ale, ele, ile…) ;
-exerciții de pronunție a unor silabe în care se găsesc grupuri de vocale sau grupuri de consoane, pe o expirație (aie, oie, uie, stra, stre, stri, cra, cre, cri, tra, tre, tri);
-exercitii ritmice de respiratie insotite de miscari si cantec
-exerciții de respirație (culcat pe canapea-cu un caiet pe abdomen, caietul mișcându-se în ritmul diafragmei) : la început nonverbal ; cu pronunție de vocale, silabe, cuvinte ; cu recitare de poezii ; citire în această pozitie cu voce tare .

EXERCIȚII PENTRU MOBILITATEA BUCO-LINGUO-FACIALĂ

-se arată dinții ;
-se face trompa ;
-se suflă in hârtii, vată, moriști;
-se suge cu paiul un lichid ;
-se mestecă;
-se înghite;
-se apucă cu dinții sau cu buzele un obiect aflat pe masă ;
-se umflă sau se sug obrajii ;
-sa reproduce prin mimică :râsul, plânsul, mirarea ;
-se fluieră;
-se scoate limba ;
-se indreaptă limba către : nas, bărbie, comisuri.

-acoperirea alternativă a unei buze prin cealaltă;

-formarea unei pâlnii, ca la pronunțarea sunetelor o și u;

-strângerea buzelor și suflarea aerului cu putere, ca la pronunțarea sunetelor b și p;

-retragerea și extensia comisurilor laterale; umflarea buzelor prin reținerea aerului în cavitatea bucală;

vibrarea buzelor prin imitarea sforăitului de cal și multe altele. Aici, ca și în cazul celorlalte exerciții, inventivitatea educatoarei este foarte importantă, pentru a adopta și pune în valoare noi procedee.

2. Educarea respirației și a echilibrului dintre inspir și expir are un rol important nu numai în asigurarea unor funcții biologice, dar și în pronunție. În timpul expirului, suflul face să vibreze coardele vocale implicate în producerea sunetelor. Presiunea expirului și a inspirului se modifică în funcție de fiecare sunet, devenind când mai puternică, când mai puțin puternică, prin alternanță, dar păstrând un echilibru ritmic. Nici musculatura necesară actului respirației nu este suficient de dezvoltată la copiii cu o vorbire deficitară, din cauza lipsei de exersare naturală.

La copii, pe lângă faptul că respirația nu se desfășoară în mod ritmic, nu există nici o diferențiere netă între cele două tipuri de respirație caracteristice sexului respectiv. Unii logopați încearcă să vorbească și în timpul inspirului, nu numai al expirului (cum este normal).

Exercițiile de respirație se desfășoară în funcție de vârsta subiectului: la copiii mici, ele se pot desfășura sub forma jocului în aer liber sau în camere bine aerisite. În acest sens, se pot folosi o serie de jucării în care să se sufle; exercițiile să fie făcute din diferite poziții ale corpului: culcat, în picioare, șezând etc. La copiii mai mari, se pot utiliza materiale didactice vizuale, spirometrul, dar se poate exersa expir-inspirul și pe baza apelării la înțelegere. Atât la adulți, cât și la copii, exercițiile de respirație se pot face fără a fi însoțite de vorbire sau concomitent cu ea. De asemenea, ele pot fi făcute individual sau în grup, și este de remarcat că se instalează mai ușor ritmul dintre expir și inspir, dacă aceste exerciții sunt făcute în timpul mersului, pentru că el conține deja componenta automatizată, ritmică. Se recomandă ca exercițiile de respirație, efectuate o dată cu pronunțarea, să se realizeze la început, cu ajutorul cântului și al recitării de poezii ritmice. Se mai pot emite vocale cântate, anumite exclamații, interjecții etc. În final, se ajunge la o vorbire ritmică, prin sincronizarea expirului cu inspirul.

3.Educarea auzului fonematic, adică a capacității de a identifica, discrimina și diferenția sunetele limbii, contribuie la realizarea unei pronunțări corecte. Tulburările auzului fonematic pot merge de la incapacitatea diferențierii tuturor sunetelor sau numai a unora și până la imposibilitatea perceperii chiar a silabelor și cuvintelor, ca unități specifice limbajului.

La copiii preșcolari, dezvoltarea auzului fonematic se poate face sub forma unor jocuri (ghicirea vocii celor care îl strigă, identificarea vocii unor persoane cunoscute sau a strigătului animalelor, a păsărilor înregistrate pe casetă, prin întrecere în recitarea unor poezioare cu intonație etc.). Cuvintele care se folosesc pentru consolidarea sunetelor învățate, cât și a propozițiilor care cuprind grupuri de asemenea sunete, contribuie și la dezvoltarea auzului fonematic. Așadar, folosind aceste cuvinte în corectarea dislaliei, se realizează, concomitent, și dezvoltarea auzului fonematic și, în felul acesta, consumul de energie este mai mic, iar timpul de corectare, mai scurt. Spune la ce am cântat?”(se folosesc instrumente al căror sunet poate fi înregistrat pe bandă magnetică:pian,acordeon, trompetă,tobă).

b. „Cine face așa?”(se pot folosi sunete scoase de diferite animale sau zgomote din natură înregistrate pe CD sau casete audio); copiii pot fi puși ei înșiși să emită diferite onomatopee .

c. Jocul silabelor;se pronunță serii de silabe paronime în ritmul bătăilor din palmă sau după un metronom.Exemplu:

pa, po, pu, pe,pi. ta, to, tu, te, ti

ba, bo, bu,be, bi. da, do ,du , di.

ga, go, gu, ghe, ghi. fa, fo, fu, fi.

ca, co , cu ,che, chi. va, vo, vu,vi.

sa, so ,su , se , si. șa, șo , șu, și.

za, zo , zu, ze,zi. ja, jo, ju,ji.

MARȚI „Repetă ce spun eu.”

– exerciții pentru diferențierea consoanelor surde de cele sonore în cuvinte paronime:

P-B T-D C-G

paie-baie tata-data cară-gară

papa-baba tare-dare caz-gaz

parcă-barcă tună-dună coală-goală

pară-bară tac-dac coarnă-goarnă

poală-boală toamnă-doamnă cocoși-gogoși

pere-bere trepte-drepte cât-gât

pir-bir topor-dobor când-gând

pile-bile tuș-duș cură-gură

pun-bun lată-ladă crai-grai

prună-brună pot-pod creier-greier

alpine-albine roată-roade nucă-nugă

pază-bază spate-spade luncă-lungă

pufni-bufni pături-păduri stâncă-stângă

pată-bată fac-fag

vatră-vadră trac-trag

clătite-clădite

a clăti-a clădi

F-V S-Z Ș-J

fată –vată sare-zare șale-jale

far- var sac-zac șapcă-japcă

file-vile seamă-zeamă șir –jir

fii-vii oase-oaze prășitură-prăjitură

foi-voi oase-oaze prășit-prăjit

fin-vin rase-raze prășit-prăjit

fază-vază sar-zar

facă-vacă sărit-zărit

fulg-vulg

fină-vină

MIERCURI Jocul: „Cu ce sunet începe cuvântul.”

a.exerciții pentru diferențierea sunetelor cu punct de articulare apropiat:

Ș-S Z-J Ț-CE-CI R-L

coș-cos zale-jale ațe-ace rasă-lasă

șold-sold zar-jar ține-cine cramă-clamă

școală-scoală zoi-joi țel-cel rege-lege

laș-las înțeapă-înceapă rac-lac

crește-creste munți-munci rampă-lampă

mușcă-muscă plăți-plăci rupă-lupă

pește-peste țeapă-ceapă radă-ladă

pișc-pisc roz-loz

b.diferențierea unor cuvinte diferite (ca semnificație) cu punct de articulare apropiat:

bardă-barcă-barză

rece-lege.rege

top-țop-dop

duduie-gutuie

cer-ger

clonț-glonț

JOI Jocul: „Spune la ce m-am gândit.”

a.transformări de cuvinte prin înlocuire de sunete și silabe:

co-pac a-luna s.. ac me-re ca-să să-pun coa-jă

co-pil a-dânc s.. apa ma-re ma-să să-mânță câr-jă

co-coș a-pa s.. are soa-re tru-să să-nătos bir-jă

co-vor a-casă s.. albă ta-re la-să vra-jă

co-cor a-nimal s.. trugure pădu-re

co-joc a-rici s..tilou floa-re

co-vrig s..ifon za-re

mânca-re

fat..ă gu.șă ci-reșe mer-ge

mam..a fi-șă ci..orap min-ge

cas..a fa-șă ci-nema mu-ge

can..a păpu-șă ci..oară mul-ge

fust..a mănu-șă ci..rc fu-ge

rochi..a ci..ocane fri-ge

b.Formează cuvinte care încep cu: sa, ja, za, șe, re, etc.

VINERI a.Jocuri hazlii: „Cine spune mai repede?”

1.Pe cap un capac , pe capac un ac.

2.Căprarul crapă capul caprei pe capră,în patru.

3.Un cocostârc s-a dus la cocostârcărie să se descocostârcească

4.Papucarul papppucîre.te papucii papucăresei.

5. Șapte sape late și alte șapte sape late, să le car pe toate în

spate.

6.Balaban Bălăbănescu bâlbâiește bâlbâituri bâlbâite pe

negândite.

7.Bucură-te cum s-a bucurat Bucuroaia de bucuria lui Bucurel

care a venit bucuros de la București.

8. Un tâmplar din strada Tâmplari, pe când tâmplărea în tâmplărie

lovit din întâmplare tâmplăreasa în tâmplă.

9.De gospodărit m-am gospodărit, dar de desgospodărit nu mă

pot desgospodări căci desgospodăria e păguboasă.

10.Am o mâță mâțoasă căpățânoasă care are cinci mâțoșei jucăuși

frumușei.

b.Jocul: „Deschide-ți urechea bine”, pentru recunoașterea

vocii colegilor.

c.Jocul: „Telefonul fără fir”.

Tulburarile intelectuale se asociaza cu cele de limbaj, iar tulburarile de receptie sau de emisie duc la alterarea laturii intelectuale a limbajului, cu rasunet asupra afectivitatii si comportamentului copilului. Daca observi ca problemele de pronuntie si limbaj ale copilului tau persista este recomandat sa consulti un logoped, acesta prin diverse exercitii si jocuri poate ajuta copilul tau sa pronunte mai corect si sa aiba un limbaj mai adecvat varstei. Din acest motiv am alcatuit acest articol care are cateva exercitii de logopedie. Sau puteti sa consultati si articolul cu exercitii de dictie.

Poezii de logopedie

Exercitii pentru fixarea si consolidarea pronuntiei sunetului Z

Luna
Uite luna sus pe case
Suie scarile de raze
Si presara zahar tos
De lumina, dulce jos

Pisicuta
Pisicuta pis, pis, pis,
Te-am visat azinoapte -n vis
Te spalam, te pieptanam
Funda rosie iti puneam.
Insa tu te-ai suparat
Si pe maini m-ai zgariat.

Exercitii pentru fixarea si consolidarea pronuntiei sunetului S

Somnoroase pasarele

Somnoroase pasarele,

Pe la cuiburi se aduna

Se ascund in ramurele,
Noapte buna!

Luna
Luna blanda si sfioasa
Rasare de dupa o casa
E palida si frumoasa.
Spune povestea c-ar fi o craiasa
Tacuta su misterioasa

Pisoii
Miau, miau, miau,
Pe inserat
Pisoii au adormit.
Iar mamica lor pisica
La fereastra sta si coase
Hainute noi si frumoase.

Exercitii pentru fixarea si consolidarea pronuntiei sunetelor CE CI

Ariciul
Un arici cu tepii mici
Si un bot catifelat
Langa gard s-a tupilat
Necajit si suparat
Ca l-a plouat.

Mai arici cu tepii mici
Hai in casa la caldura
Unde nimeni nu te fura
Sus dupa cuptor sa stai
Sa nu capeti guturai

Lucica
In gradina e Lucica
Zi de zi cu galetica
Cu grebla si lopatica
Ingrijeste floricica.

Pisicel
Vezi ce are pisicel
Are ceai de musetel
Si friptura de purcel
Invelita-n servetel

Poezie cu Onomatopee

Scopul: exersarea sunetelor m, n, g, r;

Material: ilustrate sau jucarii;

Desfasurarea jocului: Educatorea/ mama va arata ilustratia sau jucaria corespunzatoare jocului si va recita versurile:

Ma-ma-ma/ Este mama mea
Na-na-na/ Papusica mea
Piu-piu-piu/ Puisoru-i viu
Ga-ga-ga/ Gasculita mea
Mac-mac-mac/ Rata e pe lac
Fas-fas-fas/ Mergem prin tufis
Vai-vai-vai/ Pe coda-o calcai

Jocuri de logopedie pentru copii

Repeta dupa mine

Scop: exersarea onomatopeelor "cu-cu; ga-ga"; perfectionarea auzului fonematic;

Desfasurarea jocului: Copiii sunt asezati in cerc, unul in mijloc cu ochii legati. Copiii se invart in cerc pana cand copilul din mijloc bate din palme, atunci se opresc. Copilul merge, atinge pe unul dintre ei si spune pe un ton oarecare "cu-cu" sau "ga-ga". Copilul atins pe acelasi ton trebuie sa repete dupa el. Daca a repetat mai bine, intra el in cerc.

Sa nu ma atinga mingea de Ping-Pong

Scopul: pronuntarea cat mai corecta a consoanei "f" izolat;

Material: o minge de ping pong;

Desfasurarea jocului: Copii se aduna in jurul unui grup de masute (2-3 mese) alaturate. Educatoarea pune o minge in fata unui copil care sufla – rostind consoana f- asigurand un suflu puternic si suficient de intens pentru a mentine mingea in zona centrala. Jocul se reincepe cand mingea se atinge de un copil, sau dupa scurte pauze, atunci cand copiii au obosit.

Jocul de-a balonul

Scop: Exersarea pronuntarii corecte a consoanelor "ș, f" izolate.

Desfasurarea jocului: Copiii stau in cerc mic, ei reprezinta balonul. L acomanda educatoarei "Umflam balonul", toti copiii sufla rostind consoana f si largesc cercul (balonul se umfla). La comanda "Am intepat cu un ac" copiii spun "Se desumfla" si rostesc consoana ș lin, indelungat apoi revin in cerc mic.

Raspunde repede

Scop: exersarea consoanei "r" asociat cu alte consoane.

Material: un saculet cu nisip, sau o minge.

Desfasurarea jocului: Copiii stau in semicerc in picioare. Educatoarea pune o intrebare, apoi arunca saculetul la un copil, acesta trebuie sa raspunda repede, cu forta si sa arunce saculetul inapoi.

Intrebari (in paranteza e trecut raspunsul copiilor):

Cum spunem calutului sa se opreasca? (pr, pr)

Cum face creanga cand se rupe? (tr, tr, trrrrosc)

Cum facem cand ne este frig? (brrr, br)

Cum suna ceasul? (trr, trr)

Cum se aude cand fuge calul? (trap, trap)

Pasarelele si masina

Scopul: consolidarea suetelor c, r, in combinatii

Regula jocului: onomatopeele sunt executate de catre copii numai la auzul zgomotului masinii.

Material: scaunelele.

Indicatii pentru desfasurarea jocului: Copiii sunt asezati pe scaunelele aranjate pe doua randuri. In fata scaunelelor sunt desenate pe sol cercuri, care reprezinta cuiburile.

Educatoarea anunta jocul- explica modul de desfasurare. Pasarelele s-au adunat pe marginea drumului (soselei).

In copaci ciripesc:

– cirip-cirip-cirip; cirip-cirip-cirip;

Un copil sau mai multi cu masini circula pe sosea si emit sunetele:

– ttrr-trr-trr; trr-trr-trr;

Pasarelele speriate executa sarituri din cuib in cuib (cercuri) ciripind: cirip-cirip-cirip; cirip-cirip;

Miscarile se repeta – cu alte exercitii propuse de educatoare- pasarelele imita zborul si ciripesc. Se pot face si schimbari de copii, cei care au fost pasarele sa fie si masini si invers.

Telefonul fara fir

Scop: perfectionarea concomitenta a auzului fonematic si a pronuntiei corecte a combinatiei de sunete (nonsens).

Desfasurarea jocului: Copiii stau aliniati unul langa altul. Educatoarea in fata sirului rosteste un cuvant fara sens primului copil cu glas tare, acesta spune copillui urmator s.a.m.d. Daca cineva greseste educatoarea merge langa el si pronunta un alt nonsens mai usor, care trebuie sa fie rostit de fiecare copil pana la capatul sirului. Daca toata grupa reuseste sa spuna acelasi nonsens, dupa ce a spus si ultimul copil, toti copiii bat din palme. Jocul poate avea variante mai complicate in functie de nivelul grupei.

Exemple de nonsens:

man, naum, munuam

tadad, tamnad, tutudat, tadad

fever, fuvor, favir

cabag, pugubag, gipag, pigab

seza, sazur, zusa, sasir

sajaj, iasaj, sijas

tacog, tecag, tigoc

tra, pra, cra, cro, cru, zbra, zbru,

carapra, parbra, tramna

Ursul si albinele

Scopul: exersarea vorbirii, pronuntarea corecta a sunetelor b, z, r.

Material: cosulete – care reprezinta stupul.

Regula jocului: bazaie numai grupul de albine la care ursul merge sa fure mierea.

Indicatii pentru desfasurarea jocului: Cosuletele sunt asezate in clasa, in jurul lor albinele. Vine ursul sa fure mierea primului stup. Albinele bazaie cu o intensitate mica baz-baz-baz. Ursul merge la al 2-lea stup, apoi la al 3 lea stup, intensitatea sunetelor creste de la un stup la altul baz-baz-baz, baz-baz-baz.

Ursul mormaie: mor-mor-mor.

Curtea cu pasari

Scopul: insusirea deprinderii de a articula corect sunetele g-c.

Regula jocului: copiii denumesc si imita glasul pasarilor care apar la teatrul de masaj.

Material: jucarii sau siluete.

Desfasurarea jocului:

Jocul incepe prin redarea unei intamplari povestita de aducatoare.

– Am fost in vacanta la bunica. Dis-de-dimineata m-a trezit cineva:

– cu-cu-ri-gu, cu-cu-ri-gu

– Cine credeti ca era? (cocosul, cocosul – cor)

– cot-codac, cot-codac

– Oare cine s-a sculat? (gaina, gaina – cor)

– ga-ga-ga, printre pasari sasaia / Gasca laba si frumoasa/ De mancare ea cerea.

Nota: dupa fiecare vers enuntat de educatoare, copiii repeta sunetele de mai multe ori.

Animalele

Scopul: exersarea sunetelor: m, n, c, r, si a triftongilor.

Material: jucarii sau ilustratii cu animale.

Regula jocului: la ridicarea jucariilor sau ilustratiei copiii vor produce onomatopee.

Desfasurarea jocului:

Educatoarea va arata copiilor ilustratia si ii va stimula sa denumeasca rata, dupa care va invita copiii la raspuns:

– Cum face rata? (mac, mac)

– Cum face vaca? (muu, muu) etc.

In timpul articularii de catre copil a onomatopeelor respective copii vor executa miscari imitative, care sa simuleze miscarile animalului respectiv.

Vrabiuta si copacii

Scop: perfectionarea pronuntarii corecte a sunetelor in combinatii, ș, f, v, j.

Regula: copiii vor emite sunetele (onomatopeele) si miscarile respective, odata cu expunerea povestirii.

Material: se paote utiliza si inregistrarea povestirii pe suport CD

Desfasurarea jocului: Copii sunt asezati in semicerc. Educatoarea spune povestirea. Intr-o zi copii din grupa mare au plecat la plimbare. Cand se jucau mai frumos a inceput o furtuna mare. Vantul a inceput sa bata puternic – fass, fass, fass. Frunzele copacilor fosneau – vaj-j-vaj-vaj. (Copii repeta sunetele odata cu educatoarea insotite de miscari potrivite)

Pe copacul inverzit,

Vrabiuta a sosit ,

Hu-a-hu-ta cu crenguta

Ce voioasa-i vrabiuta

Ca o leagana crenguta!

Versurile se repeta de catre copii, odata cu educatoarea- insotite de miscarile sugerate in versuri.

Preluari partiale de pe www.logopedics.info

Tags: logopedie exercitii poezii jocuri pronuntie

Sursa: http://www.mamicamea.ro/educatie/exercitii-de-logopedie-dezvoltarea-pronuntiei-corecte.html#ixzz2SFGnkPqg

Clasificarea dislaliei:

a) Din punct de vedere simptomatologic:

 Dislalie simplă ( monomorfă) – tulburările se manifestă sub o formă ușoară, la nivelul unor sunete izolate sau la familia unor sunete ( siflantele : s, z și șuerătoarele: ș, j care apar de timpuriu în vorbire și sunt sporadic tulburate) și la acele sunete care se pronunță mai târziu în ontogeneză, presupunând o coordonare fină a aparatului fonoarticulator.

 Dislalie polimorfă – când tulburările se extind asupra majorității sunetelor. Vorbirea devine mai greu accesibilă pentru interlocutor, iar în exprimarea gândurilor dislalicului, întâmpină dificultăți. În formele mai grave, se extind asupra înțelegerii vorbirii.

 Dislalie fenerală ( totală) – când tulburările se extind asupra majorității sunetelor; sunt afectate toate sunetele.

b) După criteriul etiologic:

 Dislalie mecanică (disglosie) – malformații ale organelor periferice ale vorbirii.

 Dislalie funcțională motorie – apare în urma dificultăților motorii ale organelor fonoarticulatoare; la copiii neîndemânatici, cu întârzieri în dezvoltarea motorie.

 Dislalie funcțională senzorială – pe baza unor deficiențe la nivelul organismenlor senzitive

c) După criteriul timpului de apariție:

 Dislalie congenitală

 Dislalie dobândită

d) După raportul dominanței dislalie în raport cu alte tulburări:

 Dislalie primară

 Dislalie secundară

e) Din punct de vedere al fonemului afectat, primesc denumirea din limba greacă a fonemului afectat la acre se adaugă sufixul – ism în cazul omisiunilor, în cazul înlocuirilor se adaugă și prefixul para- :

 B – betacism – parabetacism

 C – capacism – paracapacism

 D – deltacism – paradeltacism

 G – gamacism – paragamacism

 N – nutacism – paranutacism

 M – mutacism – paramutacism

 S – sigmatism – parasigmatism

 H – hamacism – parahamacism

 T – tetacism – paratetacism

Dintre cele mai frecvente dislalii, grupa sigmatismelor și a parasigmatismelor ocupă un loc central. Acestea apar atunci când au loc deformări, substituiri, omisiuni ale sunetelor siflante și șuierătoare: s, ș, j, z, t, ce, ge, gi. La copiii preșcolari și școlarii mici , cel mai des se manifestă omisiunile și deformările:

O altă formă dislalică cu o frecvență mare este rotacismul și pararotacismul care constă în deformarea, omisiunea, inversiunea și înlocuirea sunetului „r”. Acastă consoană apare în vorbirea copilului în urma sunetelor siflante și șuierătoare, iar emisiunea lui corectă presupune o anumită dezvoltare a aparatului fonoarticulator și mișcări fine de sincronizare. Din aceste motive, la majoritatea copiilor antepreșcolari mici, se produce afectarea sunetului „ r” sau se înlocuiește cu „l” și mai rar cu „d, h, v”.

Cele mai frecvente forme de rotacism sunt:

CapraCapra calca-n piatra, Piatra crapa-n patru; Crape capul caprei-n patru Cum a crapat piatra-n patru.

Un mos cu un cos Un moș cu un coș, In coș – un cocoș. Mosul cu coșul Coșul cu cocoșul.

Vulturul Vulturul sta pe pisc Cu un pix in plisc.

Fluturele Fluturele sta pe floare Floarea flutura in vant Ca fluturele pe floare.

Tic Pitic Ne trimite Tic Pitic O scrisoare intr-un plic: “Inghetata de fistic Nu mai este nici un pic, Fiindca printr-un siretlic A mancat-o Cipilic.”

Ala Bala Portocala Ala Bala Portocala Iesi Gheorghita la portita, Ca te-asteapta Talion. Talion, fecior de domn, Cu caruta Radului, Cu caii-mparatului, In marginea satului, Dorobant, clant!

Chit Chirit Chit Chirit pe doua ghete Avea doua etichete Pe cea stanga scrie GHEATA, Pe cea dreapta DESCHEIATA.

Ou Găinușa nouă, Ouă ouă nouă.

Prepelița E pestriță prepelița pestriță, Dar mai pestriță decît Prepelița pestriță sunt puii Prepeliței pestrițe Din neamul prepelițelor pestrițe.

Tâmplarul In tâmplaria unui tâmplar s-a intâmplat o intâmplare. Alt tâmplar, care din intâmplare auzise de intâmplarea intâmplată tâmplarului, s-a dus să vadă, ce i s-a intâmplat tâmplarului in tâmplărie si din intâmplare s-a lovit cu tâmpla de tâmpla tâmplarului.

Stan Stan stă-n castan ca Stanca. (Stan stă-n castan. Stanca stă-n castan cu Stan.

Tot am zis..

Tot am zis si-am zis c-oi zice,

Dar de zis eu n-am mai zis.

Nici n-am zis, nici n-oi mai zice.

Barza O barza breaza face zarva pe o varza.

Sase Sase sasi in sase saci.

-Exercitii- jocuri de vorbire pe baza de imagini, cu cuvinte care incep cu sunetul”G’: garoafa, gogonea, gogosi, gandac, gaina, gargarita,etc.

-Recitarea in mod individual si in grup a urmatoarelor poezioare:

“Cu “G” incepe gaina,

Tot cu “G’, gradina,

Ghiocel,gandac, galeata

Galagie, cate-odata.”

Exercitii-joc:

-Cautam imagini ale caror denumiri incep cu sunetul “G’.Le selectionam si le denumim. Se antreneaza un numar mare de copii.Ex.:grau,gargarita,garoafa, gogosar, gandac, gulie, gong,gogonele, gaina,galeata,(ghirlanda,ghete, – diferentiet),sialtele.

-Pronuntarea unor cuvinte unde sunetul “g” este in forma initială: gard,gradina, etc.

-Denumirea cuvintelor care au sunetul”G” in forma initiala si mediana: gagonele, gogosari,gargarita.

-Gasirea unor cuvinte care au acest sunet la inceput si la sfarsit: gong,gang.Pronuntarea , intelegerea sensului corect.

-Joc-exercitiupentru diferentierea fonematica:”g” si “c” in diferite pozitii ale unui cuvant: gogosi-cocosi, rag-rac, gara-cara,gard-card, ger-cer,

Goguta-Cocuta.

Gard,gaina,guleras,

Gasca, greble,Grigoras,

Gura, gara,gradinita, gargarita.”

-Exercitiide reconstituire a literei “G” din bucati, din difetite materiale.

-Exercitiide trasare a unor linii, urmarind punctele(cifrele) si, denumirea desenelor realizate: găina, găleata, gărgărița guler, gard, greblă,ghiocel, si altele.

GHICITORI

“E o casa primitoare,

Voioși trecem al său prag,

Iar doamna educatoare,

Ne-ocrotește cu mult drag”

( gradinita.)

“ De folos ni-e să vorbim,

Să mâncăm și să zâmbim,

Când prea des o folosim

Guralivi riscăm să fim!“

(gura).

“Am un arici lătăreț,

Tot cu tepi pe trupulet,

El pamantul rascoleste,

Si samanta o-nveleste.”(grebla)

“Ace,multe feluri, gospodina are,

Ac de siguranta, de cusut, mic, mare.

Insa acu-acesta are-o palarie,

De-aia se numeste “- (ac de gamalie).

-Sainvatam si sa spunem proverbe:

“Graba,strica treaba.”

“Gandul fuge mai iuteca vantul”

“Gândește-te de astăzi si pentru mâine!”

“Grădinarului să nu-i vinzi castraveți”

“Gura dulce, mult aduce!”

”Gând la gând cu bucurie”

-Exercitiide vorbire cu cuvinte, in care să fie sunetul”G”.

Asocierea sunetului si cu alte vocale: ga,ge,gi,go,gu. Citirea unor imagini, formulare de propozitii.

-Interpretarea unor cântece. Ex. “Gradinita”,de Ana Motora,Ionescu.

“Floricica , floricea,

Asta-i grădinița mea,

Ce frumos mă joc in ea

Tra,la,la,la,la,la,la,….” Delimitarea sunetului, fixarea cuvantului ce ne interesează.

– Joc de cuvinte:“gol”, “autogol” :

“Asta-i adevarul gol

V-ati marcat autogol!”

-Exercitiide scriere de grafisme ,pentru a reda diferite obiecte;

-grebla,

-globuri pentru pomul de iarna,

-garduri mari si mici,

-ghivece de flori.

“Gardul”

Cinci triunghiuri pun colea,

Cinci dreptunghiurialaturea

Doua linii paralele

Sa facem un gard cu ele

In picioare-iasezam

Casa oiinconjuram

Gardul nostrum ce-l frumos

Ne e de mare folos.

-Constructiidin betisosare pe teme date: garduri, galetute,firede grau,garaje,etc..Sau din alte materiale refolosibile: gargarita,gandacelul, greierasul,globulete.Denumirea lor, formulare de propozitii.

-Exercitiide vorbire: “framantari “de limba”

Gasca face ga,ga,ga, Pan-la lac cum a-si zbura.Gari, gari,ga,ga,ga. Du-te si tudupa ea. Ga,ga,ga,gasca gagaie asa. Gagaie de o goneste Gagaie la poarta Gagaie la balta

Pe o frunză Gandacelul a sarit , Iepurasul l-a zarit

Si-a fugit cuprins de groaza.

Gandacelul arțăgos

Certa gâsca furios,

Boboceii mititei

Sfioși se uită la ei.

-Jocuri active la coltul cu jucarii: construirea gradinitei din cuburi. Recitarea unor versuri inmod corect, invatarealor.

“Gradinita”

Fac o casa primitoare, din figuri corespunzatoare.

Mai intai, pun un dreptunghi, peste el, asez triunghi,

Spune: -ce-i lipseste acum? Stiu eu ce-i lipseste.

Un dreptunghi mic usa-i pun, si multe ferestre.

Din patrate mititele asezate-n rând,

Si cu fața către soare, lumină primind.

Un dreptunghiii mai lipseste ,sa fie tablita,

Si pe ea, eu, vreau să scrie mare: GRĂDINIȚĂ.

Ea primeste multi copii, ce sosesc cu drag,

Si doamna educatoare,ii asteapta-n prag.

Fără îndoială, muzica are influență asupra individului, ritmul și armonia, ocolind filtrele logice și analitice ale minții, își croiesc drum spre comorile ascunse ale sufletului, stabilind contact direct cu sentimentele profunde din adîncul memoriei și imaginației.

Actualmente există numeroase cercetări consacrate studierii influenței muzicii asupra personalității, care constată efectele pozitive ale acesteia asupra diferitor funcții și stări ale organismului, ca de exemplu: influența muzicii asupra funcțiilor aparatului circulator; efectele de diminuare a oboselei fizice și psihice; acțiunea muzicii ca medicament la bolnavii psihici; ca mijloc de optimizare a procesului de muncă în diferite ramuri ale sferei de producție; efectul stimulativ asupra tuturor elementelor pozitive ale individului: inițiativă, imaginație, creativitate, voință, perseverență, memorie, inteligență, încredere în sine, relații comunicative etc.De asemenea muzica are o influență maxi urmarite cântecelele cu subiect din lumea inconjuratoare devin un excelent mijloc. De exemplu:cantecele:” Acum e toamna” ,”Bate vantul”,”Ploaia”, jocul muzical :,,Bat din palme”,etc.

Efectul maxim se obtine daca se face interpretarea acestora respectând :

-poziția corectă a corpului,

– dozarea respirației,

-preluarea tonului,

-pronunțarea clară a textului;

– coordonarea ritmului cu melodia și textul cântecului

mă în domeniul afectivității ascultătorului prin crearea efectului relaxant și inducerea stărilor emoționale.

Dau mai jos o lista cu o serie de lucrari muzicale cu bune rezultate în meloterapie

-Pentru calmarea sistemului nervos si a stărilor de agitație:

F,SHUBERT:Ave Maria

L.Beethoven:Concertul Imperial

F . SCHOPIN:Valsurile

G .S.Bach:Preludiile

-Lucrari muzicale cu caracter tonifiant:

G.Verdi:Marșul din Aida

R.Wagner:Marele Marș

F.Liszt:Rapsodia ungara

-Lucrari muzicale cu efect reconfortant:

J.Strauss:Voci de primavara

F .Liszt:Vis de dragoste

C. Porumbescu:Balada

P.I.Cheaikovski:Lacul lebedelor

-Muzica terapeutica pentru surmenajul intelectual:

J.Bach:Fugile

– Muzica terapeutica pentru calmarea durerilor:

M.Ravel:Rapsodia spaniola

Beethoven:Simfonia pastorala nr.6

F.Schopin:Concertul nr.1 in mi minor

P.J.Cheaikovski:Simfonia nr.6

Dar, energia sunetului, fiind neutră din punct de vedere moral, poate fi folosită în serviciul corpului .Exista si cercetari referitoare la influența pe care o are muzica asupra sferei afectiv-cognitive a copiilor de vîrstă școlară mică.

Concluziile cercetarilor : audierea sistematică a muzicii “calitative” , în condițiile școlii, dar nu numai, poate contribui la sporirea capacității de învățare a elevilor și respectiv, la optimizarea întregului proces instructiv-educativ. Muzica este cea care trezește și întreține pe o durată mai mare atenția copiilor.Desigur că meloterapia am folosit-o în cât mai multe activități și sub diferite forme .Meloterapia propriu-zisa poate fi folosita pentru inducerea starii de calm , receptivitate maxima chiar ca un acompaniament al momentelor cand copii executa diverse activitati practice:colorat, insirare de margele, transriere de texte, etc.(pe Internet pot fi gasite lucrarile muzicale despre care am vorbit la inceput ;fragmente pot fi folosite si la cabinetele logopedice).

Cel mai mare succses cu muzica de relaxare am obtinut in activitatea cu copiii anxiosi, agitati , sau cu balbaiti in timpul executarii exercițiilor de respirație si în cadrul antrenamentului Schultze.

Meloterapia, prin realizarea unui climat socio-afectiv pozitiv, constructiv , am folosi-t-o și pentru a ajuta copiii timizi cu sentimente de inferioritate, de respingere și evitare si pe cei cu deficiență intelectuală ușoară, medie și severă să își exprime sentimentele și stările,sa comunice mai usor,sa se integreze social.

Un salt important in terapie este acela in care un copil cu care am lucrat individual ajunge sa lucreze cu un alt copil. Chiar daca la inceput nu va sti cum sa relationeze cu acesta, prin diferite jocuri muzicale reuseste sa invete reguli de comunicare, sa se simta bine alaturi
Putem observa prin cateva minute de cantat spontan la un instrument de percutie, ca parte introductiva a sedintelor ,temptemperamentul, spontaneitatea, ritmul, forta psihica, ostilitatea reprimata sau manifestata, gradul de autocontrol.

La cabinetul logopedic folosesc muzica in diverse etape ale activitatilor de terapie, fie ca este vorba de copii cu tulburari de articulatie sau cu alte disabilitati:balbism , ADHD, autism etc.Si aceasta pentru ca muzica declanseaza stari emotionale ce duc la modelarea personalitatii.În plus, se realizeaza o apropiere empatică , muzica ramanand uneori ,cel putin la inceput, singurul mijloc de apropiere fata de copii.

Tinand cont de obiectivele urmarite cântecelele cu subiect din lumea inconjuratoare devin un excelent mijloc. De exemplu:cantecele:” Acum e toamna” ,”Bate vantul”,”Ploaia”, jocul muzical :,,Bat din palme”,etc.

Efectul maxim se obtine daca se face interpretarea acestora respectând :

-poziția corectă a corpului,

– dozarea respirației,

-preluarea tonului,

-pronunțarea clară a textului;

– coordonarea ritmului cu melodia și textul cântecului

-ritmizarea textului pentru o mai buna constientizare a acestuia

-redarea ritmică a mișcărileor cerute în jocul muzical; (atenția concentrată și atenția distributivă se dezvoltă atunci când educatorul solicită copiilor și executarea unor mișcări, pași de dans concomitent cu intonarea melodiei).

Cantecele folosite preluate din programa pentru prescolari si clasele primare, duc la o buna coordonare a expir/inspirului , insusirea corecta a vocalelor,o buna ventilatie pulmonara . absolut indispensabile inainte de impostarea oricariu sunet. cât si în etapele ulterioare cand este vorba de fixarea sau automatizarea pronuntiei.Exemplific cu cântecele:„Rata”, „Sade rata pe butoi”, „Alunelul”, „Motanelul”, „Un motan cat un butoi”,” Melcul suparat” , „Vulpea si gâsca „ „Fetita si papusa”.,

Este utila si învațarea unor jocuri muzicale: “Dacă vesel se traiește”,”Deschide urechea bine!”,” Țăranul e pe câmp”,”Alunelu”

Pentru învațarea numerelor am apelat deasemenea la cântece precum:”Una este luna”, “Un elefant se legăna”,etc.

Aceste cantece , interpretate pe diferite tonalitati, si ritmuri pot duce la insusirea mai rapida a elementelr de prozodie :ritm , intonatie si accent, atat de distorsionate in cazul dislexicilor.

Auzul fonematic parcurge diferite etape pana la maturizare: aceste etape pot fi recuperate facand apel mai des ,cel putin in prima luna de terapie la sunetul scos de diferite instrumente muzicale.Exista CD-uri cu scurte melodii in care se pot identifica usor sunetele scoase de vioara, toba, chitara , pian ,flaut , dar si sit-uri pe Internet unde pot fi audiate aceste sunete. 29. Mingea cu guriță

Obiective:

– vizualizarea de către copil a poziției limbii, specifică în pronunția sunetului R

– emiterea spontană a sunetului R asociată cu un exercițiu de mișcare

Material de lucru:

– fișa nr. 11.1

Modalitate de desfășurare:

Etapa 1:

– de față cu copilul, pe o minge se vor desena doi ochi, un

nas (poate fi sub forma literei R) și o gură larg deschisă;

în interiorul gurii se va desena limba în poziția emiterii

sunetului R (limba va fi ridicată și vârful ei va fi atinge

alveolele dinților de sus)

Etapa 2:

– cu ajutorul desenului i se va explica copilului poziția limbii și i se va atrage

atenția asupra jetului de aer care va fi emis cu putere în timpul pronunției

sunetului R

Etapa 3:

– copilul se va așeza pe mochetă și va împinge mingea spre un colț al

cabinetului/camerei

Etapa 4:

– copilul va emite sunetul R atâta timp cât mingea va fi în mișcare

Indicație de lucru:

– O vom învăța pe această minge să-l spună pe R. Pentru aceasta îi vom desena

ochișori, năsuc și o guriță.

– Uite mingiuță, pentru ca să-l poți spune pe R trebuie să-ți ridici limba și să o

ascunzi în spatele dinților de sus. Aerul îl vei sufla cu putere printre limbă și

dinți, în timp ce îl vei spune pe R!

– Hai să-i arătăm mingiuței cum trebuie să-l spună pe R! (i se va atrage atenția

copilului și asupra vibraței specifice sunetului R, punând o mâna a acestuia sub

bărbia logopedului/părintelului).

– Așează-te pe mochetă și împinge mingea spre un colț al cabinetului/camerei!

– Pronunță sunetul R până când mingea se va opri!

Fișa nr.11.1

Versurile care contin aliteratii nu sunt doar amuzante pentru cei mici, dar ii si ajuta, dupa cateva repetari, sa spuna literele intr-un mod corect. Astfel, puteti sa incercati sa ii invatati cateva dintre urmatoarele poezioare, in functie de litera la care intampina dificultati:

Sunetul Z

1. „Uite luna sus pe case /Suie scarile de raze /Si presara zahar tos /De lumina, dulce jos”
2. „Pisicuta pis, pis, pis,/ Te-am visat azinoapte -n vis / Te spalam, te pieptanam / Funda rosie iti puneam. / Insa tu te-ai suparat / Si pe maini m-ai zgariat”

Sunetul S

1. „Luna blanda si sfioasa / Rasare de dupa o casa / E palida si frumoasa./ Spune povestea c-ar fi o craiasa/ Tacuta si misterioasa”
2. „Miau, miau, miau, / Pe inserat / Pisoii au adormit. / Iar mamica lor pisica / La fereastra sta si coase / Hainute noi si frumoase”

Sunetele Ce, Ci

1. ”In gradina e Lucica / Zi de zi cu galetica / Cu grebla si lopatica / Ingrijeste floricica.”
2. „Vezi ce are pisicel / Are ceai de musetel / Si friptura de purcel / Invelita-n servetel”

Sunetele M, N, G, R

1. „Ma-ma-ma/ Este mama mea / Na-na-na/ Papusica mea / Piu-piu-piu/ Puisoru-i viu/ Ga-ga-ga/ Gasculita mea/ Mac-mac-mac/ Rata e pe lac/ Fas-fas-fas/ Mergem prin tufis/ Vai-vai-vai/ Pe coda-o calcai”
2. „Rica nu stia sa zica/Rau, Ratusca, ramurica”

Problematicele F si Ș

Jocurile dedicate copiilor care ajuta la corectarea pronuntiei sunetelor f si ș sunt cele care implica suflatul, pronuntand litera „f” sau „ș”. Un exemplu in acest sens este cel in care copilul trebuie sa miste o minge de ping pong sufland, in timp ce pronunta una dintre cele doua litere.

Cuvintele care implica sunetul problematic, aflat langa o consoana sau o vocala, sunt, de asemeni, de foarte mare ajutor. Puteti pune copilului diferite intrebari, care necesita un raspuns de acest tip sau il puteti ruga sa repete dupa dumneavoastra unele cuvinte. De exemplu, pentru repararea pronuntiei lui „r” , cuvintele de ajutor pot fi: prastie, prieten, tren, trop, briceag, etc. Marind ritmul de pronuntie si scazandu-l, alternativ, se pot obtine rezultate foarte bune, intr-un timp foarte scurt.

Daca, totusi, problemele persista, recomandarea mea este sa va indreptati spre ajutorul unui logoped, deoarece acesta detine tehnici si instrumente ce pot repara aproape orice problema de vorbire la copii, daca aceasta se afla in aria sa de exp

VN:F [1.9.22_1171]

Votează acest articol!

mul are capacitatea de a percepe diferențiat fonemele. La emisia unui fonem participă atât sistemul auditiv, cât și sistemul kinestezic și articulator. În limba română avem foneme surde ( s, t, c, p, f , ș ) în care coardele vocale nu vibrează, cât și foneme sonore care implică vibrația coardelor vocale ( z, d, g, j, v). Copilul trebuie să realizeze aceste diferențieri între fonemele perechi : s/z, ș/j, t/d, p/b, c/g, ș/j. Când nu face distincția între aceste sunete, odată intrat în școală apar confuziile și la nivelul scrierii. Copilul va scrie exact cum aude. "Săpada este albă" sau " Coșocul este gros". Ceea ce trebuie făcut, după emisia sunetului și fixarea lui, este diferențierea cu ajutorul cuvintelor paronime. Dezvoltarea auzului fonematic presupune formarea percepției auditive corecte, formarea capacității de diferențiere fonematică, formarea capacității de analiză fonetică. Ca să se reușească acest lucru, chiar din faza impostării sunetului, trebuie făcute exerciții de analiză fonematică ( ex : Unde auzim sunetul S ? La începutul, la mijlocul sau la sfârșitul cuvântului). Pentru a realiza această analiză vom folosi pentru preșcolari imagini sau desene, iar pentru școlari cuvinte scrise.
Etapa inițială de formare a auzului fonematic pornește de la imitarea sunetelor din natură (cum face ?), apoi se trece de la emisia silabelor perechi (pa-ba, fa-va) la jocul cu cuvintele paronime. Și jocurile hazlii ( frământările de limbă ) ajută la automatizarea și diferențierea sunetelor.

Download File

Download File

Onomatopeele – baza educării auzului fonematic

Pentru fonemuele S , Z, Ț- sunetul prelung al șarpelui (ssss)
– uimirea, recunoașterea greșelii ( ups)
– chemarea pisicii (pis-pis)
– atragerea atenției (pss !)
– scârțâit ( scârț)
– a face în ciudă ( sâc-sâc)
– căderea a ceva în băltoacă ( pleosc)
– sunetul fusului ( sfârr)
– ruperea crengii ( trossc)
– musca ( bâzzz)
– albinuța ( zum-zum)
– telefonul (țârr)
– a apuca ceva ( haț)
– purcelul( guiț)
– foarfeca (țac-țac)
– șoricel ( chiț-chiț)
– iepurașul ( țup-țup)

Pentru fonemele Ș și J – sunetul trenului ( u-u-ș-ș)
– facem liniște ( șșșt)
– o bucată de stofă care se rupe ( hârș)
– foșnet ( fâș-fâș)
– vânt (vâjj)

Pentru fonemele L, R – senzația de frig (brrr)
– mârâitul ( mrrr)
– ursul ( morr)
– porcul ( groh)
– cioara ( crra)
– greiere ( cri-cri)
– galop ( trop)
– porumbelul ( grrru)
– motorul ( brrum)
– ceasul ( țârrr)
– rața ( lipa-lipa)
– clopoțelul ( cling-cling)

Pentru fonemele F, V – vânt ușor ( fff)
– zbor ( fâl-fâl)
– foșnet ( fâșș)
– când ceva e prea greu de făcut ( ufff)
– vaiet ( vai)
– vânt puternic ( vâjj)

Pentru fonemele P,B,M – puii ( piu-piu)
– pupăza ( pu-pu-pu)
– locomotiva cu abur ( puf-puf)
– pitpalacul ( pitpalac)
– balonul se sparge ( poc)
– lemnele trosnesc ( prr)
– plouă ( pic-pic)
– joc cu pistolul ( pac- pac)
– sperii pe cineva ( bau)
– clopot mare ( bing-bang)
– toba ( bum-bum)
– oaia ( beee)
– taste la telefon ( bip-bip)
– cade ceva ( buf)
– bufnița ( bu-hu-hu)
– vaca ( muuu)

Pentru fonemele C,G,H – când alungi păsările ( cârrr)
– sunetul ciocului ( cioc-cioc)
– găina ( cot-codac)
– cocoșul ( cucurigu)
– cucul ( cu-cu)
– chemăm câinele ( cuțu-cuțu)
– gâsca ( ga-ga)
– porcul ( groh, guiț)
– porumbelul ( grru)
– rădem (ha,ha)
– câinele latră ( ham-ham)
– strănutul ( hapciu)
– măgarul ( i-ha)

Pentru fonemele T, D,N – claxonul (tiiit)
– ceasul ( tic-tac)
– trompeta ( ta-ta)
-tobe africane ( tam-tam)
– mânăm caii ( diii )
– clopot ( ding-dong)
– salvarea ( ni-na)
– îi dă bătaie ( na-na)

Download File

Călătorie în țara sunetelor – ghid logopedic pentru copii, părinți, bunici și cadre didactice –

Azi vom vizita Țara Sunetului S. Nu o să expun toată cartea, deși este gata ( probabil că aceata este o formă de apărare a dreptului intelectual ). Cartea este la editură și sper că în curând va apărea ( poate vine Moș Crăciun cu ea). Pentru ca să nu fiu prea rea o să pun siflantele și labialele. Sper să vă fac astfel curioși ca să achiziționați și cartea când va fi editată.

Download File

Download File

Download File

DICȚIONAR ILUSTRAT PENTRU FONEMUL Ț

Ca să poată fi emis sunetul Ț trebuie să fie achiziționate două sunete : S și T. Sunetul Ț este o combinație între cele două sunete. De asemenea trebuie formată o capacitate expiratorie foarte mare. Pentru emisie se pronunță cu pauze mari la început sunete T și S (T ……..S)
urmând ca treptat, pauzele să fie scurtate. După ce s-a reușit impostarea sunetului, trecem prin același ritual ( silabe, logatomi, cuvinte, paronime).

Download File

Download File

Download File

DICȚIONAR ILUSTRAT PENTRU FONEMELE Ș,J ȘI CE-CI, GE-GI

De ce sunt toate aceste foneme înscrise aici ? Pentru că mecanismele lor de articulare par asemănătoare, deși se diferențiază, pentru că fiecare din ele se bazează pe precedenta. Ca să-l emitem pe J trebuie să-l rostim corect pe Ș, iar pentru CE, CI ne trebuie din nou Ș și pentru GE, GI ne trebuie J. Ș este o consoană surdă, iar J este una sonoră. La ambele gura este rotunjită și aerul cald se poate simți pe podul palmei. Vărful limbii este ridicat. CE, CI se formează din pronunțarea rapidă a sunetelor T, Ș,E,/T,Ș,I, iar Ge, GI din pronunțarea rapidă a sunetelor D,J,E / D,J,I.

Probe simple de limbaj

PROBĂ DE RIME. Se oferă un model de cuvânt bi sau trisilabic și se cere copilului să spună cât mai multe cuvinte terminate în aceleași sunete (silabe)

timp de lucru 90 secunde

Exemple: CA-SĂ

ma-SĂ

la-SĂ

PROBĂ DE ALITERAȚIE. Se oferă un cuvânt bi sau trisilabic și se cere copilului să spună cât mai multe cuvinte care încep cu aceeași silabă

timp de lucru 90 secunde

Exemple: CAR-TE

CAR-ne

CAR-pet

CAR-tof

PROBĂ DE PRODUCTIVITATE VERBALĂ. I se cere copilului să spună cât mai multe cuvinte, la întâmplare, succesiv, timp de 1 minut

PROBĂ DE ORDONARE LOGICĂ. I se cere copilului să recompună logic o propoziție din cuvintele oferite amestecat, dar se va opera cu nu mai mult de 5-7 cuvinte.

Exemplu: Marius, cămașă, are, nouă, o – Mariu are o cămașă nouă.

PROBĂ DE COMPLETARE LACUNE. I se oferă copilului propoziții lacunare, cu 1-2 lacune, pe care le va completa cu cuvinte compatibile semantic.

Exemplu: În pădure copacii… iar …….cântau

(foșneau) (păsărelele)

Nume: BURAC ROBERTA data: 24 sept2012

Testarea vorbirii independente

Onomatopee si interjectii

a-ia-ia – mirarea

au-au – când mă lovesc

auuu – lupul

băi – a atenționa pe cineva

bâldâbâc – bulele de apă

bârrr-bârrr – sunet motocicletă

bâzzz-bâzzz – țânțar, albina

beee-beee – oaia

bing-bang – clopotul

bip-bip – tastele de telefon

bufff-bufff – căderea unui obiect

bu-hu-hu – bufnița

bum-bum – toba

cârrr-cârrr – strigăt cu care se alungă unele păsări

chiț-chiț – șoricel

cioc-cioc – ciocănitoare ciocan

cip-cip-cirip – vrăbiuța

clic-clic-clic – cum face mouse-ul

cli-clin-cling – sunetul clopoțelului

cot-cot-cot-codac – găina

cri-cri-cri – greier

crrra-crrra – cioara

cu-cu – cucul

cucuriguuu – cocoșul

cuțu-cuțu – chemăm cățelușul

dârrr-dârrr – când e frig

diii-diii – mânam caii

ding-dang – clopot

ding-dong – clopot

fâl-fâl-fâl – fluturele, pasărea in zbor

fâșșșș-fâșșșș – vânt ușor

fff-fff vânt – ușor

ga-ga-ga – gâsca

glu-glu-glu – curcanul

groh-groh – porcul

gru-gru-gru – porumbelul

guiț-guiț – porcul

ha-ha – când râdem

ham-ham – câinele

hapciu! – strănutul

hârrr-hârrr – mârâitul câinelui

hâșșș-hâșșș – sacul care se rupe

haț-haț – te-am prins

hau-hau – cățelușul

ho-ho – oprim calul

hopa-hopa – se răstoarnă, se urcă pe scaun

hu-hu-hu – bufnița

i-ha-i-ha – măgarul

iui-iui-iui – când ne lovim

la-la-la – cântatul

lipa-lipa – rața când merge

mac-mac – rața

mârrr-mârrr – mârâitul câinelui

meee-meee – țapul

miauuu-miauuu – pisica

morrr-morrr – ursul

muuu-muuu – vaca

na-na-na – bătaie

oac-oac – broscuța

ooo-la-la ––

ochi-dochi ––

of-of-of – oftatul

ochei – când totul e in ordine

pac-pac – jocul cu pistolul

pic-pic – plouă

pisss-pisss – chemăm pisicuța

pitpalac! – pitpalacul

piu-piu-piu – puiul

plosc-plosc – ceva ce cade în apă

pooc-pooc – balonul care se sparge

prrr-prrr – trosnetul lemnelor, oprim calul, calul suparat când face din buze

psss-psss – a atrage atenția unei persoane

pu-pu-pu – pupăza

puf-puf-puf – locomotiva cu abur

scârrrț-scârrrț – scârțâitul roților

sfârrr-sfârrr – sunetul fusului

sss – gânsac, trenul in mișcare

sssst!ssssst! – liniște

sâc-sâc – când facem în ciudă la cineva

țac-țac-țac – foarfecă sau sunetul capsatorului

tam-tam – tobe

țârrr – telefonul

ta-ta-ta – trompeta

tic-tac-tic-tac – ceasul

țop-țop – iepurașul

trop-trop – căluțul

trosc-trosc – creanga

trrr-trrr – greier-ceas

țup-țup – iepurașul

tu-tu-ti-ti-tit – claxonul

uuu-uuu-uuu – trenul

uuu-șșșș-șșșș – trenul

uff-uff – când suntem obosiți sau ceva este greu

uups – când ceva ne surprinde, dezamăgește sau recunoașterea unei greșeli

uraaa – bucurie

vai-vai-vai – vaietul

vâjjj-vâjjj – sunet vânt puternic

zbârrr – sonerie

zum-zum – albinuța

zvârrr – aruncare obiecte

barza – pocnet cu limba în cerul gurii

PLANIFICARE SEMESTRIALĂ A ACTIVITĂȚILOR DE TERAPIE RECUPERATORIE ÎN ÎNTÂRZIEREA LIMBAJULUI

SEMESTRUL I

Nr. săptămâni= 15

Nr. ore/săptămână= 2

PLANIFICARE SEMESTRIALĂ A ACTIVITĂȚILOR DE TERAPIE RECUPERATORIE ÎN ÎNTÂRZIEREA LIMBAJULUI

SEMESTRUL II

Nr. săptămâni= 20

Nr. ore/săptămână= 2

MODEL DE PLANIFICARE ANUALĂ

TIPUL DE DEFICIENȚĂ: SURDOCECITATE / DEFICIENȚE SENZORIALE MULTIPLE

DISCIPLINA: STIMULAREA ȘI DEZVOLTAREA COMUNICĂRII

CLASA: GRUPA DE COPII PREȘCOLARI

OBIECTIVE CADRU

stimularea activității de comunicare verbală prin activități în care copiii sunt solicitați să recunoască, să denumească, să clasifice și să compare diferite obiective și imagini din mediul ambiant

dezvoltarea capacității de verbalizare în procesul de descoperire a mediului fizic și social

educarea capacităților fonoarticulatorii ale copiilor

formarea abilităților de percepere (vizuală, vibrotactilă, auditiv-vizuală și auditivă) a unor structuri verbale simple și de a răspunde prin reacții directe, gestuale sau verbale.

Notă: Planificarea s-a realizat după programa școlară nr. 41008/1991.

MULTIPLE

DISCIPLINA: STIMULAREA ȘI DEZVOLTAREA COMUNICĂRII

CLASA: GRUPA DE COPII PREȘCOLARI

Semestrul I

Notă: Planificarea s-a realizat după programa școlară nr. 41008/1991.

MODEL DE PLANIFICARE CALENDARISTICĂ

TIPUL DE DEFICIENȚĂ :SURDOCECITATE / DEFICIENȚE SENZORIALE MULTIPLE

DISCIPLINA: STIMULAREA ȘI DEZVOLTAREA COMUNICĂRII

CLASA: GRUPA DE COPII PREȘCOLARI

Semestrul II

Notă: Planificarea s-a realizat după programa școlară nr. 41008/1991.

Limbajul joacã un rol deosebit de important în structura vietii psihice. Datoritã lui, toate procesele psihice capãtã sens. Mai mult, problemele de limbaj determinã dezordine sau disfunctii la nivelul personalitãtii.

Vârsta prescolarã este cu precãdere cea la care se sesizeazã o mare parte a tulburãrilor de limbaj. Un procent de 15-20% dintre copiii care frecventeazã grãdinita prezintã tulburari de limbaj. Acestea sunt initial dislalii fiziologice, trecând apoi , pe mãsurã ce copiii cresc si nu sunt corecati, în forme patologice. În afarã de dislaliile specifice vârstei, în grãdinita de masã identificãm si alte cazuri de tulburãri de limbaj. Sunt copiii care prezintã retard în dezvoltarea vorbirii, hipoacuzie, dizabilitãti mentale, autism, etc.

Astfel cã, apare ca imperativ necesar introducerea programelor terapeutic-recuperatoriii pentru tulburãrile de limbaj, printr-o depistare precoce în cadrul structurii curriculare moderne.

Tulburãrile de pronuntie:

– dislalie;

– dizartrie;

– rinolalie.

Terapia tulburãrilor de limbaj este o propunere de cadru metodologic si o însumare de programe corespunzând principalelor dezordini de limbaj. Gradinita este un loc ideal pentru terapie deoarece logopedul si educatoarea pot lucra în echipã, educatoarea putând relua exercitiile indicate de logoped de câte ori este necesar.

Iatã câteva din atributiile logopedului:

depistarea si diagnosticarea copiilor

Prima vizitã la logoped constã în testarea copilului, ca acesta sã depisteze problema. Dupã o primã constatare a tulburãrilor de limbaj, copiii logopati sunt programati pentru terapia logopedicã. Primul moment al terapiei tulburãrilor de limbaj îl constituie examinarea complexã a celui depistat.

elaborarea si aplicarea programelor de recuperare si terapia logopedicã în functie de diagnostic.

Stabilirea diagnosticului si supervizarea activitãtilor de terapie cognitivã, ludoterapii, terapia psihomotricitãtii si abilitatea normalã.

Durata procesului de recuperare depinde de mai multi factori: nivelul dezvoltãrii intelectuale, vârsta, implicarea activã a pãrintilor în procesul logopedic, gradul de implicare a copilului, realizarea terapiei, reluarea exercitiilor indicate de logoped de cãtre educatoare.

Exista un program anumit de recuperare pentru fiecare tulburare în parte, exemplu pentru dislalie:

a. Gimnastica generalã:

– rotirea bratelor (moara de vânt);

– aplecarea capului (bing-bang,tic-tac);

– aplaudatul;

– imitarea spãlatului mâinilor;

– închiderea si deschiderea pumnului;

– arãtarea fiecarui deget în parte.

Gimnastica fonoarticulatorie:

– facialã;

– lingualã;

– mandibularã;

– velopalatinã;

– labialã.

1. Limba cu vârful cât mai ascutit se sprijinã la baza incisivilor inferiori, pe alveole.

2. Facialã si lingualã: deschiderea si închiderea gurii, umflarea obrajilor, rictusul si tuguirea buzelor (sau zâmbetul si pupicul mamicãi). Limba se ridicã sus-jos în spatele incisivilor, limba lãtitã si ascutitã, limba se proiecteazã si apoi se retrage puternic în fundul gurii.

3. Gimnastica respiratorie:

– stingerea lumânãrii;

– umflarea balonului;

– suflarea în vasul cu apã (valurile);

– suflarea cu diferite instrumente muzicale;

– spune cum face (sarpele: “sss…”, gâscanul, chemarea pisicii: “piss-piss”, fusul: “sfrrr-sfarr”).

4. Educarea auzului: – repetã dupã mine: “sss…, psss…”

– ghici cine te strigã: Sandu, Sanda, Stela, Simona, Simon.

5. Emiterea sunetului: – demonstratia articulatorie: în fata oglinzii (logopedice), profesorul demostreazã copilului care este pozitia corectã a organelor articulatorii participante la elaborarea sunetului “S” – limbã, buze, dinti, maxilare; se folosesc palatograme, iar arãtãtorul mâinii drepte va fi îndreptat în jos, indicând locul de articulare a semnului “S”

– limba cu vârful cât mai ascutit se sprijinã la baza incisivilor inferiori pe alveole. Dupã ce copilul a urmãrit atent demonstartia logopedului, el repetã singur în fata oglinzii toate miscãrile articulatorii, pânã ajunge la fixarea lor kinestezic-tactilã. În fata oglinzii, logopedul pronuntã sunetul în soaptã, copilul repetã dupa el, iar în final copilul pronuntã dupã modelul oferit (soptit tare în fata oglinzii).

b. Exercitiul (articulatoriu, fonatoriu, ortofonic): elaborarea sunetului se obtine prin efectuarea unui mare numãr de exercitii fonoarticulatorii. Exercitii onomatopeice: “sss…, jsss…”, “pis-pisssss…”

Pentru acest exercitiu se folosesc: oglinda logopedicã, profile de pronuntare, scheme, palatograma, etc.

Comparatia (sonorã, graficã, sonorã + graficã): prin raportarea copilului, în primul rând la el însusi si apoi la cel din preajmã – logoped, care îi oferã modulele de pronuntie, adultii, colegii, etc – raportare care presupune mult tact, copilului i se potenteazã dorinta de autodepãsire.

Derivata sunetului – sunetele afectate pot deriva din sunete ce sunt corect emise si care se aseamãnã cu ele prin executia lor motricã -kinestezicã ca si prin forma lor acusticã: ”s” poate deriva din ”t”.

6. Consolidarea sunetului

Exercitiul (sunetul emis cu ajutorul onomatopeelor se consolideazã prin asociere):

– silabe directe: sa, se, si, so, su;

– silabe indirecte: as, es, os, ies, is;

– silabe intermediare: asa, ese, isi, oso, usu;

– logatom: sas, ses, sis, sos, sus;

– grupe consonantice: stra, stre, stru, stro.

Logopedul, în colaborare cu educatoarea poate desfãsura activitãti de prevenire menite sã ajute la eradicarea dislaliilor fiziologice. Acestea sunt centrate pe jocuri de stimulare a motricitãtii generale si a motricitãtii fonoarticulatorii, pe exercitii respiratorii, exercitii de relaxare si de stimulare a auzului fonematic. Un rol important în activitatea de prevenire o au informarea corectã a familiei si implicarea acesteia în terapie.

EXEMPLIFICARE. PROIECT DE ACTIVITATE LOGOPEDICÃ

DATA: 2 NOIEMBRIE 2008

UNITATEA ªCOLARÃ: GRADINItA NR 1-CORABIA

OBIECTUL: TERAPIA TULBURÃRILOR DE LIMBAJ

SUBIECTUL: CONSOLIDAREA PRONUNtIEI CORECTE A SUNETELOR: S-J-R

OBIECTIVE OPERAtIONALE:

sã execute corect exercitiile de respiratie, asigurând coordonarea dintre miscãrile bratelor, respiratie si vorbire.

sã dovedeascã autocontrolul asupra miscãrilor musculatorii faciale (obraji, buze, limbã, mandibulã)

sã rosteascã repede si corect seriile de silabe necesare frãmântãrilor de limbã.

sã rezolve itemii din fisele de dezvoltare a auzului fonematic (sã localizeze corect sunetele în cadrul cuvântului, sã stie sã despartã în silabe cuvintele)

sã stie sã facã analiza propozitiei pânã la nivelul sunetului.

sã dea exemple de propozitii cu un anumit cuvânt

sã pozitioneze corect organele vorbirii pentru a emite sunetele solicitate

sã exerseze pronuntia corectã pe parcursul rostirii de cuvinte

sã cunoascã literele mari de tipar (dacã se poate)

sã se bucure de rezultatele obtinute la activitate.

METODE ªI PROCEDEE: conversatia, explicatia, demonstratia în fata oglinzii logopedice, exercitiul, metoda derivãrii sunetelor, jocul, metoda analizei fonematice etc.

MIJLOACE AUXILIARE: oglinda, suport izolator, fise de lucru individuale cu imagini colorate, realizate in Power Point.

DESFêURAREA ACTIVITÃtII

PREGATIREA GRUPEI PENTRU ACTIVITATE: salutul, discutie pregãtitoare pentru intrarea în atmosfera cabinetului si antrenarea copiilor în conversatie.

PARTEA PREGÃTITOARE PENTRU TERAPIE:

– exercitii de respiratie

– exercitii de mobilizare a aparatului verbal

– exercitii pentru frãmântãri de limbã

– jocul fonematic “Câte silabe are cuvântul?”

– analiza fonematicã a propozitiei

TERAPIA PROPRIU-ZISÃ:

Exercitii specific logopedice: pronuntie corectã în fata oglinzii logopedice, copilul

pronuntã clar si corect sunetele “s-j” asa cum a fost invãtat: derivam din “u”: “hu-hu-cu-cu-gu-gu-su-su-ju-ju-so-jo-si-ji-se-je-sa-ja”. Dacã înlocuieste silabele “sa-ja” cu “sa-za”, atunci luãm derivarea de la început, arãtând copilului cum se pozitioneazã corect limba pentru “s-j”. Introducem în cuvinte în pozitie initialã: surã-jurã, soarece, subã, surubelnitã, sobolan, joc, jucãrii. Introducem în silabe indirecte: “us-uj-os-oj”, în cuvinte în pozitie finalã: mos, cos, cocos, bors, garaj, bagaj, curaj. Apoi în pozitie medianã: usã, mãnusã, mãtusã, plajã, ajutor etc. În pozitie consonanticã, pronuntând cuvinte în care “s-j” se aflã inainte de o consoana: stiu, jder, scoalã, snur, astept etc. Introducem apoi cuvinte în care se aflã si sunetele “s-z”, deoarece copiii sunt în etapa diferentierii sunetelor “s-j” de “s-z”, si va trebui sa pronunte despãrtind silabele: “sa-se”, “so-sea”, “so-se-te”. Apoi în propozitii: “Am sa-se ani.”, “Masina merge pe so-sea.”.

Execitii pentru pronuntia corectã a sunetului “r”

Exercitiul 1: copilul suflã puternic pentru vibrarea faringelui, apoi transmite vibratia limbii, asociind cu o vocala: “hrrr”, “hrrr-ra”, “hrrr-re”, “hrrr-ri”.

Exercitiul 2: copilul vibreazã buzele, “brrr”, apoi aruncã limba afarã pronuntând “p-ra, p-re, p-ri” sau pronuntând “prrrr” interdental.

Exercitiul 3: copilul pronuntã cuvinte cu “r” retrãgând limba în fundul gâtului si lãtind-o ca pentru “a-ca-ga-ra”, pronuntând cuvinte cu “r” în diferite pozitii, ridicând limba si lãtind-o atunci cand vine “r”: “me-re”, “sa-re”, “doa-re”, “moa-rã” etc.

ÎNCHEIEREA ACTIVITÃtII:

Amintim copiilor sã reia aceste exercitii zilnic, acasã, în fata oglinzii pi realizând evaluarea corespunzãtoare, apreciind favorabil activitatea copiilor. Cântam cântecul “Alfabetul”.

Bibliografie:

Avramescu Delicia Monica, Defectologie si logopedie, Editura Fundatiei România de Mâine, Bucuresti, 2008.

Ghergut Alois, Sinteze de psihopedagogie specialã, Editura Polirom, Iasi, 2005.

Moldovan Ioan, Corectarea tulburãrilor limbajului oral, Editura Presa Universitarã Clujanã, Cluj Napoca, 2006.

Muntean Ana, Psihologia dezvoltãrii umane, Editura Polirom, Iasi, 2006.

Revista Învãtãmântului Prescolar Nr. 3, Ministerul Educatiei, Cercetãrii si Tineretului, 2007.

Tudose Florin, Fundamente în psihologia medicalã, Editura Fundatia România de Mâine, Bucuresti, 2007.

Bibliografie:

Avramescu Delicia Monica, Defectologie si logopedie, Editura Fundatiei România de Mâine, Bucuresti, 2008.

Ghergut Alois, Sinteze de psihopedagogie specialã, Editura Polirom, Iasi, 2005.

Moldovan Ioan, Corectarea tulburãrilor limbajului oral, Editura Presa Universitarã Clujanã, Cluj Napoca, 2006.

Muntean Ana, Psihologia dezvoltãrii umane, Editura Polirom, Iasi, 2006.

Revista Învãtãmântului Prescolar Nr. 3, Ministerul Educatiei, Cercetãrii si Tineretului, 2007.

Tudose Florin, Fundamente în psihologia medicalã, Editura Fundatia România de Mâine, Bucuresti, 2007.