Dezvoltarea Aplicatiei Economice cu Baze de Date In Domeniul Resurselor Umane

Baza de date- Caracteristici generale

Conceptul de baza de data

Noțiunea de baza de date se poate definii din mai multe puncte de vedere. Primul aspect este reprezentat din punct de vedere al componentelor unei baze de date, urmând sa se tina cont mai apoi de organizarea datelor in memoria externa.

Baza de date este un ansamblu de date în memoria externă cu următoarele caracteristici:

coerent, prin restricțiile de integritate și protecția datelor;

cu o redundanță minimă și controlată, prin implementarea unui model de date și prin aplicarea unei tehnici de proiectare;

accesibil mai multor utilizatori în timp util.

organizat, pe trei niveluri (conceptual, logic, fizic);

Cele trei niveluri sunt stabilite in funcție de clasa utilizatorilor ce sunt implicați:

nivelul logic este determinat de viziunea programatorului de aplicații, care realizează programele de aplicații pentru manipularea datelor și structura logică (subschema) corespunzătoare descrierii datelor aplicației;

nivelul conceptual reprezintă nivelul de abstractizare care descrie ce date sunt stocate in baza de date si legăturile dintre ele. Din punct de vedere al proiectantului, acest nivel corespunde viziunii globale, asupra bazei de date independenta de implementare;

nivelul fizic înfățișează viziunea inginerului de sistem , el realizând structura fizica necesara descrierii datelor pe suport fizic;

1.2 Conceptul de baza de date relațională

Bazele de date relaționale (BDR) utilizează modelul de date relațional

și noțiunile aferente.

Baza de date relaționala are o solidă fundamentare teoretică, în special prin cercetările de la IBM conduse de E.F.Codd.

Baza de date relaționala este un ansamblu organizat de tabele (relații) împreună cu legăturile dintre ele.

Modelul relațional este definit prin: structura de date, operatorii care acționează asupra structurii și restricțiile de integritate.

Modul de structurare a datelor bazat pe legăturile intre date, permite eliminarea redundantei, astfel încât editarea si stocarea informațiilor sa se realizeze intr-un singur loc. Din punct de vedere funcțional, aceasta structura permite regăsirea, filtrarea, ordonarea si agregarea datelor, in mod natural.

Etapele ce sunt parcurse in realizarea unei baze de date relaționale sunt:

Analiza de sistem ce are ca scop evidențierea cerințelor aplicației si resursele utilizate , cat si examinarea acestor cerințe cu ajutorul modelarii.

Proiectarea noului sistem

Realizarea componentelor logice

Punerea in funcțiune

Dezvoltarea

Baza de date relaționala prezinta diferite avantaje fata de fișiere. In figura 1.1 sunt prezentate câteva dintre acestea:

Figură 1.1 Avantajele bazei de date relaționala fata de fișiere

Aspecte generale privind proiectarea bazei de date

In procesul proiectării bazei de date se utilizează diferite modele, instrumente si tehnici pentru a reda in alta forma un domeniu din lumea reala înconjurătoare, in termenii organizării datelor aferente, pe calculator.

In urma acestei activități se dorește obținerea elementelor necesare in organizarea informației din domeniul dorit, lucru ce se realizează cu ajutorul conceptelor si instrumentelor adecvate:

Schemele BD:

Schema conceptuală reprezintă un mod de comunicare între proiectanții și utilizatorii BD prin structura organizațională și conținutul informațional al sistemului.

Schema fizica – cu ajutorul ei putem reprezenta informația in calculator in termeni fizici.

Schema logica conturează informația într-un mod ce poate fi folosit pentru crearea bazei de date.

Entitățile ce reprezintă obiectele din lumea reala , ele fiindu-le asociate de atribute

Obiectele din lumea reală au relații de diferite tipuri cu alte obiecte, fiecare îndeplinind un anumit rol în aceste legături.

Etapele realizării bazei de date relaționale

Etapele ce sunt parcurse in realizarea unei baze de date relaționale sunt :

Analiza de sistem ce reprezintă activitatea de modelare conceptuala si se realizează sub trei aspecte: structural, dinamic si funcțional.

Analiza structurala scoate in evidenta tehnica de structurare a datelor si relațiile dintre acestea, observând ca cea mai frecvent utilizata tehnica este entitate-asociere.

Diagrama entitate-asociere reprezintă rezultatul analizei de nivel structural

Analiza dinamica relevă comportamentul elementelor sistemului in cadrul anumitor evenimente cu ajutorul tehnicii de baza reprezentată de diagrama stare-tranziție.

Analiza funcționala scoate in evidenta modalitatea prin care se asigura cerințele informaționale reprezentate in sistem, prin care input-urile devin output-uri. Diagrama de flux al datelor reprezintă cea mai frecventa tehnica utilizata in analiza funcționala a datelor.

Proiectarea noului sistem se realizează pe baza modelelor obținute in prima etapa a conceperii unei baze de date. Primul pas spre proiectare este alegerea tipului de sistem de gestiune a bazei de date, ținându-se cont de cerințele aplicației si performanțele tehnice ale sistemului de gestiune a bazelor de date.

Cerințele aplicației se refera la volumul de date ce se estimează a fi stocat si prelucrat in baza de date relaționala, frecventa operaților de intrare si ieșire, operațiile ce se vor executa asupra datelor (actualizare, validare, etc), condițiile referitoare la protecția datelor.

Performanțele tehnice se referă la: modelul de date implementat, interfețele de comunicare, facilitațile tehnice, limbajele de programare din sistemul de gestiune a bazelor de date.

Realizarea componentelor logice ce alcătuiesc programele de aplicație dezvoltate in sistemul de gestiune a bazelor de date ales. Componentele logice se refera la ieșirile, intrările, prelucrările, si colecțiile de date.

Punerea in funcțiune a bazei de date prin testarea funcțiilor bazei de date relaționale mai întâi cu date de test, apoi cu date reale efectuând-se asupra lor proceduri de manipulare de către beneficiar , asistat de către proiectantul bazei de date.

Dezvoltarea sistemului . Pot exista factori perturbatori care generează schimbări in baza de date relaționala. Factorii pot fi de: organizatorici, datorați progresului tehnic, rezultați din cerințele noi ale beneficiarului, din schimbarea metodologiilor etc.

Conceptul de baza de date orientate obiect

Bazele de date orientate pe obiecte beneficiază de un model de date orientat pe obiecte ce are la baza noțiunea de entitate conceptuala, definita ca un obiect descris printr-o colecție de proprietăți.

Conceptul de obiect este simplu dar, în același timp, foarte puternic: fiecare obiect poate fi definit si întreținut independent de celelalte. Aceasta definiție a unui obiect este foarte asemănătoare definiției unei entități. Totuși, un obiect înglobează atât starea, cât si comportamentul, în timp ce o entitate modelează doar starea. Starea curenta a unui obiect este descrisa de unul sau mai multe atribute sau variabile de instanța.

1.3.1 Caracteristici ale BDOO

Sunt tratate în mod unitar (ca obiecte): datele, programele, comunicația, de unde rezultă independentă totală între ele.

Comunicația și distribuirea sunt asigurate atât între date, cât și între programe.

Structura de date este simplificată foarte mult, de unde rezultă ușurința în utilizare și portabilitatea ridicată a sistemelor rezultate.

Lucrul cu obiecte ne apropie firesc de lumea reală, în care se găsesc obiecte, care au proprietăți, asupra cărora acționăm noi.

Pot fi abordate foarte multe domenii din lumea reală în care se regăsesc cele mai diferite tipuri de date.

Se asigură: accesul neprocedural, comunicația, portabilitatea, deschiderea aplicațiilor cu baze de date.

Tehnici de implementare utilizate în Baza de date orientata obiect

Pentru realizarea unei Baze de date Orientate Obiect se vor lua in calcul mai multe elemente ce sunt implementate prin diferite tehnici. In continuare, sunt prezentate cele mai importante tehnici :

1. Gestiunea mediului limbajului de programare: trebuie asigurată tratarea

conceptelor modelului orientat obiect prin limbaje de programare

corespunzătoare.

2. Reprezentarea obiectelor: modelul utilizat poate fi simplu (obiecte mici și puține) sau complex (obiecte mari și multe — structurate).

3. Gestiunea persistenței : se descriu și manipulează date permanente (persistente), în același mod cu cele temporare. Persistența se asigura prin :

– tipaj, adică numai anumite tipuri (clase) de obiecte pot deveni persistente;

– conectivitate, adică numai obiectele care rezultă (direct sau indirect) din alte obiecte persistente vor deveni persistente;

– stocaj, adică toate obiectele plasate într-un spațiu explicit declarat, devin persistente.

4. Gestiunea memoriei : obiectele pot fi memorate atât în memoria internă cât și în cea externă.

Identificatorul (logic sau fizic) de obiect joacă un rol important privind localizarea obiectului în memorie.

5. Extensibilitatea: trebuie să se permită noi structuri de date în BDOO creată deja.

6. Distribuirea: trebuie să se permită lucrul distribuit în rețea și să se separe prelucrarea

(consumă memorie interna ) de stocarea (consumă memorie externa) obiectelor.

7. Gestiunea versiunilor: trebuie păstrate stările succesive ale obiectelor și evoluția lor în timp.

Aspecte comparative între modelul de date orientat obiect si modelul de date relațional

Modelul de date relațional are o baza teoretica destul de complexa si câteva puncte tari: simplitate, suport pentru independenta datelor, totuși prezinta multe puncte slabe care conduc la o reprezentare insuficienta a entităților din „lumea reala”.

Modelul relațional are o singura construcție pentru reprezentarea datelor si relațiilor dintre ele: relația. De exemplu, pentru a reprezenta o relație de tip M:M dintre doua entități se creează câte o relație pentru a reprezenta fiecare dintre entitățile A si B si una pentru a reprezenta relația dintre ele. Nu exista nici un mecanism prin care sa se facă distincție între entități si relații sau pentru a deosebi diferitele tipuri de relații care exista între entități. În schimb modelul de date orientat spre obiecte vine în sprijinul proiectantului pentru eliminarea acestui neajuns prin interpunerea unor clase intermediare care descompun relațiile dintre obiecte.

Problemele de redundanta a informațiilor si anomaliile de reactualizare sunt evitate de identificatorul de obiecte (OID) utilizat ca mecanism pentru identitatea obiectelor. Identitatea obiectelor este cea care garantează ca un obiect poate fi întotdeauna identificat în mod unic, prin aceasta asigurându-se automat integritatea instanței. Întrucât identitatea obiectului asigura caracterul unic al întregului sistem, aceasta constituie o constrângere mai puternica decât integritatea entităților din modelul de date relațional, care impune numai caracterul unic în cadrul unei relații. Pentru fiecare identificator OID din sistem la care se face referire, trebuie sa fie întotdeauna una prezent un obiect care sa corespunda acelui identificator OID – adică nu trebuie sa existe nici o referința independenta de obiect.

In continuare voi analiza etapele de realizare a fiecarei baze de date si coerenta lor.

In ceea ce priveste modelul orientat obiect,in prima etapa a realizarii bazei de date si anume, proiectarea, sunt identificate clasele si obiectele ,la nivel conceptual fiind utilizate pentru specificarea detaliata , iar la nivel fizic si logic in congruenta cu restrictiile impuse de solutia de implementare.

In etapa de implementare se deosebesc doua activitati prețioase cum ar fi implementarea bazei de date si totodata implementarea aplicatilor. De aici se remarca faptul ca o buna parte din functiile sistemului sunt deja implementate in cadrul claselor sub forma de metode si pot fi utilizate in cadrul aplicatiilor.

In cadrul modelului relațional se remarcă o serie de dificultați apărute in etapele de realizare a bazei de date. Puterea de modelare a modelului relational este destul de slaba , iar pentru etapa de analiza a sistemului existent se utilizează modelul entitate-asociere.(ER).

In schimb, în etapa de proiectare, modelul relațional este cel folosit. Prin urmare, este necesar ca entitațile, asocierile, atributele cât si restricțiile structurale din modelul entitate-asociere să fie transformate in relații, asocieri, atribute si restricții ale modelului relațional.Relatiile rezultate in urma conversiei sunt supuse mai departe procesului de normalizare pentru eliminarea anomaliilor de actualizare generate de redundanta datelor.

In concluzie, utilizarea modelului orientat obiect asigură o coerența mai bună in ceea ce privește etapele realizării bazei de date , in timp ce coerența modelul relational este mai scazută, pentru că se utilizează diferite modele între care trebuie realizată conversia.

Figură 1.2 Comparație intre modelul relațional si modelul de date orientat obiect

Modelarea Aplicației

Despre modelare

Un model este o simplificare a unui anumit sistem, care permite planificarea, studiul, analiza, concepția și verificarea performanțelor sistemului înainte de realizarea sa propriu zisă, precum și crearea documentației de proiectare, facilitând totodată comunicarea între echipele de proiectare.

UML – Unified Modeling Language

UML (Unified Modelling Language) reprezintă un limbaj vizual de modelare folositor în domeniul software, dedicat construirii sistemelor complexe si realizării documentelor de specificații, făcând referire in mare parte la vizualizarea, specificarea, construirea și documentarea sistemelor de aplicații.

Pentru a înțelege arhitectura UML luam in considerare modul în care programele si limbajele de programare sunt relaționate între ele. Exista multe limbaje de programare, iar fiecare program in parte este dezvoltat utilizând un limbaj de programare specific. Toate aceste limbaje vor susține diferite construcții declarative pentru a declara datele si aspectele procedurale, precum si definirea logicilor care manipulează datele.

Scopul unui limbaj de modelare este analiza si proiectarea programelor. UML reprezintă limbajul universal standard pentru dezvoltatorii software de pretutindeni, si de asemenea o combinație excelenta a celor mai bune trei limbaje de modelare anterioare orientate pe obiecte (Booch, OMT, si OOSE).

Conceptele folosite în cadrul diagramelor UML se numesc elemente de modelare. Un element de modelare are o semantică, o definiție formală a elementului sau un înțeles exact a ceea ce reprezintă el într-un anumit context, și o reprezentare grafică, sau un simbol grafic cu care se reprezintă în cadrul diagramelor.

Un element poate fi regăsit în mai multe tipuri de diagrame și pentru fiecare context există propriile reguli. În figura 1 sunt prezentate câteva exemple de elemente de modelare împreună cu modul lor de reprezentare.

A modela cu UML înseamnă a construi mai multe modele pentru diferitele faze ale dezvoltării și pentru diverse scopuri.

Există mai multe faze ce trebuie parcurse:

faza de analiză – surprinde necesitățile sistemului și modelează clasele de bază din "lumea reală" și colaborările dintre acestea;

faza de design – se detaliază modelul din faza de analiză și se formulează o soluție tehnică luând în considerare caracteristicile mediului în care acesta va fi reprezentat;

faza de implementare – modelul este transpus în cod iar apoi compilat în programe;

modelul de desfășurare – se folosește o descriere care explică modul cum va fi adaptat sistemul arhitecturii fizice concrete.

Modelarea aplicației economice cu baze de date in domeniul resurselor umane

Modelarea sistemului informatic are scopul de a arăta modalitatea în care sistemuul infomatic iși desfasoară activitatea. Analiza unei aplicații implică realizarea mai multor categorii de modele, dintre care cele mai importante sunt:

Modelul de utilizare. realizează modelarea problemelor și a soluțiilor acestora în maniera în care le percepe utilizatorul final al aplicației. Diagramă asociată: diagramă de cazuri de utilizare

Modelul structural: se realizează pe baza analizei statice a problemei și descrie proprietățile statice ale entităților care compun domeniul problemei. Diagrame asociate: diagramă de module, diagramă de clase

Modelul comportamental: privește descrierea funcționalităților și a succesiunii în timp a acțiunilor realizate de entitățile domeniului problemei. Diagrame asociate: diagrama (harta) de stări, diagrama de colaborare, diagrama de interacțiune

Modelarea aplicației mele consta in prezentarea a patru diagrame cum ar fi : diagrama cazurilor de utilizare, diagrama claselor, diagrama de secvența si diagrama de activitate .

Diagrama cazurilor de utilizare

Diagramele de (cazuri de) utilizare (Use Case) sunt diagrame de descriere a comportării sistemelor din punct de vedere al utilizatorului. Aceste diagrame sunt ușor de înțeles, astfel încât cu ele pot lucra atât dezvoltatorii (proiectanții sistemelor) cât și clienții acestora. Se folosesc în special în etapa de analiză, dar și în etapele de proiectare și testare.

In tabelul următor sunt specificate elementele ce compun o diagramă a cazurilor de utilizare si modul in care ele se notează:

Figură 2.1 Elementele si notatiile acestora

In ceea ce priveste angajarea de personal in cadrul firmei pentru care am construit baza de date, diagrama de mai jos( Fig.2.2) reliefează etapele pe care actorii le parcurg pe tot parcursul analizei :

Figură 2.2 Diagrama cazurilor de utilizare in ceea ce privește angajarea unei persoane

Figura 2.1 . Descrierea detaliata a cazului de utilizare in ceea ce priveste angajarea unei persoane

Cazurile de utilizare corespunzătoare funcționalității descrise sunt următoarele:

Primește CV, depune CV, se verifica Educație si Formare, se verifica Experiența profesionala, se verifica competentele personale, se prezinta la interviu, inițiază interviul de angajare, se decide numărul de angajați, se transmite a fost sau nu angajat, se încheie contractul de munca, se semnează contractul.

Diagrama claselor

Diagrama de clase este o reprezentare grafică a vederii statice a sistemului și reprezintă aspecte diferite ale aplicației. Colecția de diagrame de clase reprezintă întregul sistem. Elementele ce alcătuiesc o diagrama de clase sunt următoarele:

Numele diagramei de clase ar trebui să fie semnificativ pentru a descrie aspectul sistemului.

Fiecare element și relațiile lor ar trebui să fie identificate în prealabil.

Responsabilitatea (atribute și metode) ale fiecărei clase ar trebui să fie identificate în mod clar.

Pentru fiecare clasa ar trebui specificat numărul minim de proprietăți. Deoarece proprietățile inutile vor face diagrama de complicat.

Utilizarea notelor este necesara pentru a descrie unele aspecte ale diagramei. Deoarece la sfârșitul reprezentării ar trebui să fie înțeles de către dezvoltator / programator.

Diagrama claselor prezentata in fig. 2.3 conține următoarele elemente:

9 clase denumite astfel: Angajat, Contract, Departamente, CV, Educație si formare, Competente personale, Experiență profesională, Fisa postului, Funcție,

4 relații de asociere intre: CV-uri si Educație și formare, CV-uri și Competente personale, CV-uri și Experiența profesională, Angajat si Funcție

4 relații de compunere ȋntre: Angajați și Fisa Postului, Angajat și CV-uri, Angajați si Contract, Angajați si Departamente

1 relație 1 la 1 ȋntre: Angajat și Fisa postului

5 relații 1 la mai mulți ȋntre: Angajat și Contracte, Contracte și Departamente, CV-uri și Educație și formare, CV-uri și Competente personale, CV-uri si Experiența profesională, Angajat si Funcție

Asocierea reprezintă relație generica intre doua clase. De exemplu, asocierea „aparține” dintre clasele CV si Educație si Formare reprezintă toate legăturile dintre obiecte ale clasei CV si obiecte ale clasei Educație si Formare.

Relația de compunere deriva din cea de agregare si se utilizează atunci când o clasa copil nu poate exista decât in cazul existentei clasei părinte. De exemplu, in relația de compunere dintre Angajați si Fisa postului, fiecare angajat are o fisa a postului unica, ce nu poate fi înlocuita si nici data mai departe unui alt angajat.

Figură 2.3 Diagrama claselor

2.3.3 Diagrama de secvențe

O diagramă a secvențelor (Sequence Diagram) prezentata in fig 2.4 este o diagramă de interacțiune în care se pune accentul pe ordinea temporală a mesajelor schimbate între obiecte, ceea ce oferă o bună înțelegere a comportării sistemului.

În diagrama secvențelor pe axa verticală se reprezintă timpul, cu valori crescătoare în josul paginii, iar pe axa orizontală se reprezintă o listă de obiecte între care au loc transferuri de mesaje. Fiecare obiect din lista de obiecte ale diagramei marchează o linie verticală de timp de viață (Object Lifeline), până la care ajung mesajele destinate obiectului respectiv.

Săgețile se folosesc pentru a reprezenta mesaje care corespund unui apel de proceda intr-un flux de execuție cu un singur fir de execuție.

Diagramele de secvența se realizează plecând de la diagrama cazurilor de utilizare si este un mijloc de reprezentare a mesajelor intre obiecte.

Figură 2.4 Diagrama de secvențe privind angajarea de personal

Diagrama de activitate

O diagramă de activitate prezintă fluxul secvențelor de activități și este de obicei folosită pentru a descrie activitățile realizate în cadrul unei operații, folosind dacă este cazul decizii și condiții.

Ȋn diagrama de activitate se începe cu un cerc solid legat de activitatea inițială. Activitatea este modelată desenând un dreptunghi cu margini rotunjite, anexând activitatea pe nume. Activitățile pot fi conectate la alte activități prin linii de tranziție sau la puncte de decizie care se conectează la diferite activități păzite de condițiile de la punctul de decizie. Activitățile care se termină in procesul modelat sunt conectate la un punct de terminare.

Figură 2.5 Diagrama de activitate in departamentul resurse umane pentru procesul de angajare

Dezvoltarea aplicației economice cu baze de date in domeniul resurselor umane

Prezentarea aplicației

Aplicația propune proiectarea unei baze de date realizată cu ajutorul programului Microsoft Office Access 2013

Datele sunt memorate in tabele si fiecare tabel conține date doar despre un singur subiect, cum ar fi Angajați. 

Aplicația este utilă în cadrul firmei SC Montubing SRL pentru evidența personalului, pentru extragerea informațiilor din Baza de Date a firmei, pentru raportarea anumitor situații, actualizarea bazei date atunci când este necesar, pentru introducerea de noi angajați , sau ștergerea celor care nu mai fac parte din firmă.

Aplicația are o interfață dinamică, ușor de utilizat, sub forma unor tabele pe baza cărora sunt modelate interogări pentru extragerea diverselor informații despre anumiți angajați, departamente, functii, s.a .

Obiectivele aplicației sunt pe de o parte accesul rapid la date, iar pe de altă parte de stocare a unui volum foarte mare de informații fără a ocupa un spațiu foarte mare atât fizic cât și logic.

Ȋn cadrul acestei aplicații, datorită faptului că fiecare angajat este identificat unic cu ajutorul CNP-ului datele acestora pot fi găsite cu ușurință, fără a se mai pune problema atunci când există mai mulți angajați cu același nume, adresă, funcție, etc.

Această aplicație este construită direct pentru personalul autorizat ce face parte din departamentul de Resurse umane în cadrul firmei Sc Montubing SRL.

Crearea tabelelor, interogărilor, formularelor și rapoartelor

Pentru crearea Bazei de Date deschidem Microsoft Access și alegem Baza de date desktop necompletata.

Figură 3.1 Deschiderea Microsoft Access

Crearea tabelelor

Pentru crearea tabelelor se selectează CREARE -> TABEL.

Figură 3.2 Crearea unui tabel

Pentru a stoca datele, vom crea tabele pentru fiecare tip de informații pe care îl dorim. Tipurile de informații pot cuprinde informații despre angajați, departamente, cv-uri, educație, etc. Acestea sunt alcătuite din rânduri și coloane. Pentru a putea introduce date în tabele trebuie să le dăm acestora atribute. Fiecare atribut are un nume și un tip de date. Pentru tabela Angajați avem următoarele atribute si tipuri de date:

Figură 3.3 Introducerea atributelor și a tipurilor de date

Prima linie a tabelului are un rol important, denumita linia de antet a tabelului. Linia de antet conține numele câmpului , iar celelalte linii ale tabelului sunt înregistrări ale tabelului. Fiecărui nume de câmp îi este asociat un tip de dată și o dimensiune (lungime), exprimată în octeți.

Tipul unui câmp stabilește domeniul de valori al câmpului, adică valorile care se pot memora în câmpul respectiv.

Tabelul Angajați conține 6 nume de câmpuri :

Cod_angajat : câmp de tip număr prin care fiecare articol al tabelului va conține un identificator unic.

Nume: câmp de tip text ce va conține numele angajatului

Prenume: câmp de tip text ce va conține prenumele angajatului

Cod_departament : câmp numeric ce va conține codul departamentului în mod unic

Data_angajării: câmp de tip data calendaristică ce conține data la care s-a efectuat angajarea

Acest tabel conține următoarele înregistrări :

Figură 3.4 Înregistrări tabela Angajați

Pentru a reuni date din mai multe tabele într-o interogare, într-un formular sau într-un raport, definim relațiile dintre tabele prin comanda INSTRUMENTE BAZA DE DATE>RELATII.

Figură 3.5 Creare relații

In continuare , vom adăuga înregistrări in tabelele create anterior.

Figură 3.5 Adăugare înregistrări

Crearea interogărilor

Pentru crearea interogărilor se folosește comanda Creare->Expert Interogare

Figură 3.6 Creare interogare

Interogarile servesc la selectarea, in functie de anumite criterii , a anumitor inregistrari din tabele ce pot fi selectate in ordinea dorita de utilizator . Rezultatul interogarii vor fi afisate intr-o singura fereastra , iar datele selectate pot provenii din mai multe tabele.

Totodată, am folosit interogările pentru a șterge sau actualiza mai multe înregistrări in același timp , utilizând funcții si calcule predefinite cu datele din tabele.

Interogarea de mai sus se bazeaza pe doua tabele , si anume , Departament si Angajat.

Se dorește prin aceasta interogare afișarea câmpurilor: Nume, Prenume, Denumire_departament si Data_angajarii , folosind in acelasi timp si parametrul pentru campul Nume.

Instructiunea SQL contine urmatoarele sintaxe:

Figură 3.7 Instrucțiune SQL

Atunci când se dorește utilizarea unei instrucțiuni SQL trebuie sa ținem cont de utilizarea corecta a sintaxei. Sintaxa este setul de reguli prin care sunt combinate corect elementele unui limbaj. Sintaxa SQL se bazează pe sintaxa limbii engleze și utilizează multe dintre elementele sintaxei Visual Basic for Applications.

Creare formulare

Pentru crearea formulare se folosește comanda Creare->Expert Interogare

Figură 3.8 Creare formular

Am utilizat formularele pentru a vizualiza, a introduce si a modifica datele cu ușurința, pentru a efectua si alte acțiuni cum ar fi trimiterea datelor la o alta aplicație. Formularele au o structură formata din controale ce sunt legate la câmpurile din tabele.

Figură 3.9 Exemplu formular

Crearea rapoartelor

Pentru crearea rapoartelor se folosește comanda CREARE-> RAPORT

Crearea unui raport se utilizează pentru a analiza eficient si in scurt timp datele din baza de date pentru a putea fi prezentate in anumite moduri cum ar fi prin imprimare pe suport de hârtie.

Figură 3.11 Exemplu de raport

Interfața aplicației

Interfața aplicației reprezintă punctul central al aplicației, ea constituind calea de comunicare dintre utilizator si baza de date creată. Interfata trebuie să fie accesibilă si interactivă, astfel asigurând rapid un răspuns consistent din punct de vedere semantic, la acțiunile utilizatorului asupra obiectelor din interfață (asigurarea feedback-ului vizual).

Interfața este alcătuita din mai multe formulare , formularul fiind de cele mai multe ori cea mai convenabila aranjare pentru introducerea, vizualizarea, modificarea datelor din baza de date. Cu ajutorul lor se definește modul in care datele pot fi dispuse si doar acele informații pe care le dorim.

Pentru crearea formularul ce constituie pagina de start a aplicației am folosit comanda CREARE-> Formular necompletat .

Figură 3.1 Creare formular necompletat

In formular se pot găsi controale cunoscute , cum ar fi: butoane, liste, texte, controale de editare, linii, dreptunghiuri, imagini, etc. De asemenea, se pot folosi si culori, grafice si se pot afișa mesaje , acestea din urmă reprezentând rezultatul unei acțiuni.

Primul formular creat reprezintă pagina principala ce face trimitere către alte pagini secundare ale aplicației cum ar fi : Prelucrare date, Extragere informații , Rapoarte si Actualizare date, Despre noi si Contact.

Figură 3.2

Butoanele „Despre noi „ si „ Contact” au legături către paginile intitulate la fel unde se găsesc informații despre firma si pentru angajați.

Pagina „ Despre noi” conține informații despre activitatea de baza a firmei Sc Montubing SRL , iar in urma accesării paginii de contact găsim numărul de telefon si adresa la care este poziționata firma.

Figură 3.3 Pagina secundara „Despre noi”

Figură 3.4 Pagina secundara „ Contact”

Ambele pagini conțin o imagine sugestiva ce are asociata o macro comanda ce ne trimite la pagina principala.

Figură 3.5 Detalii Macro comanda

La selectarea butonului Prelucrare date se deschide o pagina nou unde avem acces la toate informațiile din baza de date cu ajutorul tabelelor.

Figură 3.6 Pagina „Prelucrare date”

In interiorul acestei pagini avem butoane ce fac trimitere către formularele secundare ce cuprind informațiile din tabele.

Vom alege tabela Contract :

Figură 3.7 Formular Contract

Pentru a ne întoarce la pagina anterioară apăsăm butonul ,iar pentru a ne întoarce la pagina principala apăsam butonul de

Daca alegem butonul „Actualizare date” ni se va deschide un nou formular ce conține butoane către formularele secundare de actualizare a angajaților, departamentelor, CV-urilor si a contractelor.

Figură 3.8 Formular Actualizare date

Vom alege din acestea butonul „ Actualizare angajați” ce face trimitere către formularul cu același nume care ne permite actualizarea datelor cu ajutorul butonului de căutare si înlocuire . După actualizarea datelor avem opțiunea de salvare, cat si de printare a datelor.

Figură 3.9 Formular Actualizare Angajați

Dacă alegem butonul „Extragere Informații” din formularul ce reprezintă pagina principala se va deschide un formular unde găsim toate afișările făcute în aplicație. Aceste afișări au fost făcute cu ajutorul interogărilor.

Figură 3.10 Formularul de Extragere a datelor

Din acest formular vom alege primul buton ce mă trimite la formularul creat după interogarea cu numele „ Afișare angajați după departament” , interogare ce a fost parametrizata.

Figură 3.11 Fereastra pentru introducere a parametrului „Mecanica”

Figură 3.12

In acest formular sunt prezentati angajatii ce fac parte din departamenul „Mecanica”.

In continuare voi prezenta conținutul formularului Rapoarte ce conține toate rapoartele necesare pentru vizualizare si printare. De aici putem alege unu din aceste rapoarte pentru vizualizare sau pentru printare.

Figură 3.13 Formular rapoarte

Un exemplu de raport este cel ce contine informatii despre angajati:

Figură 3.14 Raport angajați

Raportul de mai sus conține si doua butoane, primul buton face trimiteri la pagina de Rapoarte si celălalt ajuta la printarea raportului, aceste butoane regăsindu-se in toate rapoartele.