Dezvoltarea Antreprenoriatului

Dezvoltarea antreprenoriatului

feminin in Romania

CUPRINS

Introducere

Capitolul I. Activitatea antreprenorială

1.1. Definirea antreprenoriatului

1.2. Definiția antreprenorilor

1.3. Clasificarea întreprinzatorilor

1.4. Caracteristici ale întreprinzatorilor

1.5. Motivațiile antreprenoriale

Capitolul II. Ocuparea forței de munca de către femei in Romania

2.1. Particularitați ale forței de munca feminine

2.2. Profilul femeii de afaceri din Romania

2.3. Femeile antreprenor pe piața muncii din Romania

2.3.1. Tendințe si structuri ale anteprenoriatului feminin in Romania

2.4. Reconcilierea vietii profesionale cu cea de familie

2.5. Tendințe ale antreprenoriatului feminin in UE și pe plan mondial. Locul Romaniei

Capitolul III. Analiza comparativa a antreprenoriatului feminin si antreprenoriatului masculin in Romania

Concluzii

Bibliografie

Capitolul I. Activitatea antreprenorială

1.1.Definirea antreprenoriatului

Antreprenoriatul a început să fie recunoscut în timpul monarhului francez Ludovic al XIV-lea care obișnuia să afirme că „burghezii și meșteșugarii vor deveni artizanii bogăției”.

Activitatea antreprenorială constă  în identificarea și valorificarea unor oportunități economice.

Activitatea antreprenorială este un proces care se derulează în diferite medii și unități de afaceri ce cauzează schimbări în sistemul economic prin inovări realizate de persoanele care valorifică oportunitățile economice creând valori atât pentru indivizi cât și pentru societate

Antreprenoriatul înseamnă activitate intensă și dedicare, pasiune și viziuni personale, Antreprenoriatul reflecat dorina de a fi cel mai bun, de a obtine performanta

În Uniunea Europeana antreprenoriatul este caracterizat prin:

–          antreprenoriat oportunistic scăzut

–          antreprenoriat de necesitate foarte scăzut

–          antreprenoriat de extindere  a pietei  moderat

–          procentul de femei de afaceri este în creștere și mulți adulți identifică oportunități de afaceri, cred că au ablități  de întreprinzător, cunosc un întreprinzător, și au teamă ridicată de eșec. Diferențele între venituri sunt mici iar costurile sociale sunt ridicate. Există un nivel moderat de investiții în capital de risc și investiții informale

Dezvoltarea unei tari este direct proportionala cu dezvoltarea activitatii antreprenoriale a acesteia.

Activitatea antreprenoriala contribuie la cresterea economica prin generarea de locuri de munca si dezvoltarea inovatiilor.

1.2.Definiția antreprenorilor

Antreprenorul este persoana care dezvoltă o afacere de antreprenoriat, asumându-și în acest sens anumite riscuri, cu scopul de a obține profit din activitatea pe care o desfășoară. El cunoaște foarte bine mediul de afaceri, piața de desfacere, știe să se adapteze ușor schimbărilor ce au loc și în cele mai multe cazuri poate preveni situațiile-problemă.

Întreprinzătorul este coordonatorul unei activități, care de obicei îmbină resursele necesare pentru inițierea unei afaceri, angajează persoanele de care are nevoie, stabilește strategia și direcția de activitatea a companiei, cu scopul de a-și atinge obiectivele propuse.
Majoritatea antreprenorilor nu pot de sine stătător să-și dezvolte afacerea gândită. Ei au nevoie de angajați competenți și calificați, pe care să-i motiveze și să-i organizeze într-o mare echipă, echipă care va munci zilnic pentru a implementa ideea de afaceri a antreprenorului și pentru a obține rezultatele preconizate de către acesta.

Unul din motivele pentru care o parte din antreprenori rămân la un oarecare nivel de dezvoltare, este acela că ei încearcă din răsputeri să controleze singuri întreg procesul de activitate, fără a delega responsabilități altor subalterni. Tot din acest motiv, afacerea rămâne la același nivel, nu se introduc inovații, nu se modifică asortimentul produselor sau serviciile prestate, numărul clienților treptat se reduce, iar în câțiva ani nu este exclus faptul ca întreprinderea să ajungă în prag de falimentare. De aici rezultă că nu este atât de important ca antreprenorul să posede aptitudini în toate domeniile, ci mai degrabă să-și creeze o echipă puternică, alături de care va munci, oferindu-le recomandări și idei pentru implementarea proiectului său în realitate.

Termenul de antreprenor provine de la cuvântul francez „entrepreneur” și înseamnă o persoană care inițiază și execută o activitate pe cont propriu. În viziunea economistului francez Jean-Baptiste Say, antreprenor înseamnă „persoana care înființează o întreprindere, acționează ca intermediar între muncă și capital, transformând în timp resursele economice într-un profit mai mare, iar în rezultat culege roadele”.

Antreprenorul, sau altfel spus întreprinzătorul, ca noțiune, a existat de demult, iar în timp, pe parcursul evoluției, a obținut diferite sensuri. Dacă vorbim despre sensul vechi al acestui cuvânt, atunci putem spune că în perioada capitalismului timpuriu, antreprenorul era persoana care investea resurse financiare în pământ, stocuri de mărfuri și materiale, sau exploata angajații în scopul obținerii unui profit personal cât mai înalt.

1.3.Clasificarea întreprinzatorilor

În dependență de caracteristicile și trăsăturile antreprenorilor, aceștia sunt clasificați în mai multe categorii:

În funcție de condițiile de înființare a firmei, Adam Smith clasifică antreprenorii în două tipuri:

1.întreprinzătorul artizan — adică un antreprenor mai tânăr, care își inițiază o afacere, posedând competențe tehnice, dar neavând idei inovative și experiența necesară în domeniul respectiv, îndeosebi în gestiunea și conducerea unei întreprinderi.

2.întreprinzătorul speculativ-oportunist — este mai în vârstă decât întreprinzătorul artizan și are o experiență mai bogată în gestionarea unei întreprinderi, afacerea și-o dezvoltă folosind idei inovative, iar dacă ne referim la resursele financiare, atunci acest antreprenor folosește atât capitalul propriu pe care îl deține, cât și finanțele obținute din exterior.

În raport cu profilul conducătorului și stilul de gestiune a afacerii, savantul Adam Smith a clasificat întreprinzătorii în trei categorii:

1.întreprinzătorul specialist — cel care este specializat în domeniul informatic sau tehnic, iar pe lângă aceasta, se interesează pentru a cunoaște amănunțit condițiile de fabricație ale produselor sau de prestare a serviciilor, încercând să-și pună în valoare aptitudinile profesionale rezultate din specializarea și competențele sale.

2.întreprinzătorul manager — antreprenorul care se axează asupra gestiunii resurselor și se bazează pe studiile sale universitare sau pe experiența profesională obținută, punând îndeosebi accent pe reducerea costurilor, pe investiții adăugătoare și pe informatizarea tuturor activităților.

3.întreprinzătorul comercial — cel care este cointeresat îndeosebi de fabricarea producției și gestionarea afacerii în general.

În funcție de prioritățile și aspirațiile stabilite, savanții francezi P. A. Julien și M. Marchesnay, specifică existența a două tipuri de întreprinzători:

-întreprinzători care valorifică și

-întreprinzători care acumulează

Întreprinzătorii care valorifică au drept priorități principale modificarea produselor sau serviciilor pe care le propun clienților, dezvoltarea ideilor inovative și punerea în aplicare a acestora, cu scopul de a progresa continuu. Întreprinzătorii care acumulează sunt acei antreprenori care au ca scop agonisirea unei averi cât mai mari și muncesc cu ideea că un membru al familiei va continua afacerea pe care aceștia o dezvoltă.

Conform altei clasificări, mai există încă două tipuri de întreprinzători:

1.Întreprinzătorul clasic — cel care este centrat pe obținerea profitului și în rezultatul dezvoltării afacerii sale dă dovadă de performanță în domeniul său de activitate.

2.Întreprinzătorul tehnic — antreprenorul care are la bază o diplomă universitară și în majoritatea cazurilor este inginer. Are vârsta cuprinsă între 35-40 de ani și o dorință puternică de a reuși în ceea ce-și propune. Cât despre talentul de antreprenor, adesea îl moștenește și este orientat spre crearea unor produse noi, implementarea noilor tehnologii și executarea mai multor schimbări la nivel de organizație.

1.4.Caracteristici ale întreprinzatorilor

Caracteristicile principale ale unui antreprenor sunt:

1.Responsabilitatea

Orice antreprenor trebuie să cunoască că odată ce-și deschide o afacere, va fi responsabil pentru multe aspecte, în special pentru remunerarea la timp a angajaților, achitarea datoriilor față de partenerii de afaceri, livrarea produselor în termenele stabilite etc. De aceea, o persoană care nu-și poate asuma responsabilități și nu este în stare să îndeplinească ce și-a propus, nici nu are ce căuta în mediul de afaceri.

2.Spiritul de observație

Această calitate contează enorm de mult în activitatea unui antreprenor, deoarece anume posedând un spirit înalt de observație, întreprinzătorul se va orienta spre noi perspective, va căuta noi piețe de desfacere, va afla dacă clienții săi sunt sau nu mulțumiți de produsele sau serviciile pe care le prestează firma sa. De asemenea, cu un spirit înalt de observație și analiză, antreprenorul va decide să-și mărească afacerea, până a face acest lucru concurenții săi, în acest fel, întărindu-și poziția pe piață.

3.Perseverența

Această calitate este una dintre cele care stau la baza obținerii succesului. A fi antreprenor și a deține funcția de director al unei companii, nu înseamnă în nici un caz liniște și odihnă. Pentru a-și atinge obiectivele, un antreprenor are de muncit mult, cu determinare și sârguință, fiindcă uneori afacerea poate atârna de un fir de ață și se poate baza doar pe întreprinzător.

4.Creativitatea și inovația

Ar fi bine ca fiecare întreprinzător să vină pe piață cu produse noi sau servicii diferite de cele existente, pentru a oferi clienților cât mai multe bunuri utile cu-adevărat sau servicii care să le ușureze și să le îmbunătățească traiul. Creativitatea și inovația sunt calități fără de care nu se știe dacă un antreprenor ar avea succes și acestea în mare parte se moștenesc.

5.Ambiția

Este o calitate absolut necesară tinerilor care hotărăsc să se lanseze în afaceri. Anume ambiția îl va motiva pe un antreprenor care se află în impas și îl va determina să meargă în continuare pentru a obține succesul mult dorit. Această calitate câteodată este considerată și negativă, însă pentru antreprenori este un avantaj, deoarece îi ajută să treacă cu brio de problemele ce apar pe parcursul dezvoltării afacerii.

6.Insistența

Pentru a deveni un antreprenor de succes, fiecare va trebui să fie în anumite momente destul de insistent. Aceasta înseamnă că antreprenorul va face posibilul și imposibilul pentru a obține rezultatele de care are nevoie. El va insista ca sarcinile să fie realizate într-un anumit termen, va urmări întreg procesul de lucru, se va asigura că totul decurge conform planului, iar în final va verifica neapărat rezultatele obținute.

7.Optimismul și încrederea în sine

Chiar dacă dezvoltarea unei afaceri presupune foarte multe dificultăți și probleme, antreprenorul este persoana care ar trebui să aibă încredere permanentă în forțele proprii și să fie convins că prin sârguință în final totuși va ajunge să se bucure de succes.

8.Orientarea spre eficiență și calitate

Fără calitate, nu este posibil de construit o bază de clienți loiali, iar fără de eficiență, întreprinderea ar putea duce la falimentare, de aceea antreprenorul are sarcina de a asigura clienții cu produse calitative și servicii prestate la cel mai înalt nivel, și toate acestea de dorit cu costuri mai reduse.

9.Abilități de convingere

Acestea sunt absolut indispensabile unui antreprenor care dorește să-și atingă toate scopurile. Antreprenorul se va folosi de abilitățile respective atunci când va cere un credit bancar sau când va convinge investitorii cea unei afaceri presupune foarte multe dificultăți și probleme, antreprenorul este persoana care ar trebui să aibă încredere permanentă în forțele proprii și să fie convins că prin sârguință în final totuși va ajunge să se bucure de succes.

8.Orientarea spre eficiență și calitate

Fără calitate, nu este posibil de construit o bază de clienți loiali, iar fără de eficiență, întreprinderea ar putea duce la falimentare, de aceea antreprenorul are sarcina de a asigura clienții cu produse calitative și servicii prestate la cel mai înalt nivel, și toate acestea de dorit cu costuri mai reduse.

9.Abilități de convingere

Acestea sunt absolut indispensabile unui antreprenor care dorește să-și atingă toate scopurile. Antreprenorul se va folosi de abilitățile respective atunci când va cere un credit bancar sau când va convinge investitorii că afacerea sa are perspectivă și trebuie finanțată. De asemenea, având astfel de abilități, unui antreprenor îi va fi ușor să angajeze cei mai buni lucrători, să-și găsească și să beneficieze în permanență de un suport din partea partenerilor.

10.Cât mai multă energie

În cele mai multe cazuri, antreprenorii îndeplinesc o muncă colosală, iar acest lucru presupune un consum enorm de energie, de aceea ei nu ar trebui să uite de un regim alimentar corect, sport, meditație și relaxare pe măsură.

11.Planificarea și monitorizarea sistematică

Antreprenorii sunt cei care de obicei întocmesc un plan pe termen lung, apoi îl divizează în sarcini mai mici pe o anumită perioadă de timp. Ulterior nu uită să monitorizeze activitățile angajaților pentru a afla cum decurge procesul de realizare a obiectivelor.

Indiferent de situație, chiar dacă întreprinzătorul nu deține o experiență în această sferă, are multe de învățat și de muncit pentru a-și atinge scopurile propuse, iar în timp, rezultatele nu vor întârzia să apară.

1.5. Motivațiile antreprenoriale

Indiferent de performanțele sale economice, activitatea unui antreprenor  se va dezvolta  la intersecția dintre urmatorii factori:

–  factori de naturǎ legislativ-normativǎ,

– factori sociali,

– factori financiari,

– factori  tehnologici,

– factori  politic

– factori globali.

Fiecare factor influențeazǎ mediul antreprenorial într-un mod diferit, și pot acționa atât în sensul scǎderii cât și în sensul creșterii performanțelor sale. Gradul de adaptabilitate și flexibilitate a personalitǎții antreprenorului au un cuvânt greu de spus. Astfel, un antreprenor cu cunoștințe solide în domeniul resurselor umane va da dovadǎ de tact și diplomație în cazul unei crize de personal. În aceeași mǎsurǎ un antreprenor care nu se informeazǎ despre legislația care îi reglementeazǎ activitatea, chiar dacǎ beneficiazǎ de consiliere juridicǎ, se va afla în imposibilitatea deschiderii și menținerii unui dialog productiv cu statul român sau va obține cu dificultate o finanțare, fie ea prin societǎți financiar-bancare, cât și prin instituții europene.

a.Factori de naturǎ legislativ-normativǎ 

Principala trǎsǎturǎ a acestor factori se referǎ la caracterul lor extern. Acest tip de factori sunt generați în principal de stat, de instituțiile sale. Vizeazǎ în mod direct legile, actele, ordonanțele de guvern, dispozițiile cu caracter special sau alte proiecte de legi care se referǎ în mod direct la mediul antreprenorial. Principala lege la care se raporteazǎ mediul antreprenorial din România este Legea numǎrul 31 din 16/11/1990 privind societǎțile comerciale. Prin aceastǎ lege se stabilesc formele de constituirea a unei societǎți comerciale, precum și obligațiile si drepturile acestora. Din momentul în care mediul anteprenorial din România a trecut de etapa “organizaționalǎ” , Statul român a trebuit sǎ elaboreze și alte proiecte de lege. Un astfel de proiect de lege se are drept obiectiv stimularea înființǎrii de întreprinderi.

b. Factorii sociali 

Sunt factori cu caracter dual și subiectiv, se întâlnesc atât în mediul extern cât și în mediul intern al întreprinderii. Factorii sociali în raport cu mediul extern înteprinderii sunt reprezentați de furnizori, clienți (posibili și actuali), funcționarii statului, posibilii investitori și partenerii de afaceri. În ceea ce privește factorii sociali interni, cea mai mare pondere o au angajații unei companii.

Relația antreprenor – furnizor/client este bazatǎ pe încredere, pornește de pe poziții egale și în care, fiecare element urmǎrește pǎstrarea subunitarǎ a raportului economic: minimum de efort/maximum de efect. De obicei, acest tip de relație este ghidat de cutume comerciale care s-au format de-a lungul timpului.

Relația antreprenor – intraprenor sau anagajator – angajat este reglementatǎ în primǎ instanțǎ de Codul Muncii și Drepturile de Proprietate Intelectualǎ. Deși, la nivel de structurǎ de companie este considerat un raport de subordonare, angajatul este “un consumator” sau “un client” de sarcini duse la îndeplinire, în termenele stabilite și cu rezultate semnificative. Factorul uman are un rol determinant în activitatea unei companii. Așa cum un angajat bun contribuie la bunǎstarea și extinderea unei afaceri, un angajat mai puțin competent poate da un sens negativ unor parteneriate de afaceri care pânǎ la momentul respectiv se desfǎșurau în bune condiții.

c. Factori de ordin financiar 

Factorii financiari nu introduc numai noțiuni teoretice în privința unor indicatori, ci prin analiza lor oferǎ informații relevante pe baza cǎrora se pot face verificǎri ale situației actuale, evaluǎri, dar și previziuni pentru o perioadǎ determinatǎ de timp. O altǎ noțiune în definirea factorilor de ordin financiar se referǎ la posibilitatea infuziei cu cash-flow prin: credite, fonduri europene, împrumuturi de la stat și alte modalitǎți. Principalii actori în categoria factorilor de ordin financiar sunt: instituțiile financiar-bancare, Banca Naționalǎ a României (BNR), Bursa de Valori București (BVB).

d. Factorii tehnologici 

Au în vedere evoluția tehnologicǎ și se regǎsesc pe mai multe nivele. Astfel, își fac simțite efectele atât asupra obiectului principal de activitate al firmei, cât și asupra producitvitǎții unei companii.

e. Factorii politici 

Pentru cǎ stau la baza dezvoltǎrii mediului antreprenorial, îi putem numi factori primari. Regimul politic a influențat în mod decisiv apariția sau dezvoltarea mediului antreprenorial într-o anumitǎ țarǎ sau zonǎ geograficǎ.

Influențe pozitive:

a. Influențele pozitive ale factorilor de naturǎ legislativ-normativǎ: – crearea unui cadru normal de desfǎșurare a activitǎților întreprinderilor mici și mijlocii, acordarea de beneficii pentru a stimula extinderea mediului antreprenorial, consultanța gratuitǎ în domeniul juridic și contabil, cursuri de perfecționare, organizarea de evenimente special adresate comunitǎții antreprenoriale, înlesnirea unei comunicǎri facile cu autoritǎțile statului român și accesul la fonduri europene.

b. Factorii sociali pot aduce mediului antreprenorial urmǎtoarele beneficii: – putere creativǎ și diferențiere în fața concurenților, “fața umanǎ” a unei companii, contracte avanatajoase pe termen lung, pot reprezenta subiecte de negociere în privința obținerii anumitor facilitǎți de la statul român.

c. Factorii de ordin financiar: – contribuie în mod semnificativ la creșterea lichiditǎților unei companii, dezvoltarea pe termen lung, bugetul de promovare a produselor/serviciilor oferite și la o îmbunǎtǎțire continuǎ în relația cu clienții, atunci când se referǎ preponderent la atragerea de fonduri prin diferite modalitǎți. Sunt principalul suport pentru dezvoltarea companiei și un fond bine gestionat crește viteza de rotație a capitalului.

d. Factorii tehnologici: – îmbracǎ activitatea antreprenorialǎ și îmbunǎtǎțește serviciile oferite, susțin evoluția și competitivitatea mediului antreprenorial.

Influențe negative:

a. Factorii de naturǎ legislativ-normativǎ: – aplicarea legilor constituie unul dintre cele mai dese motive de disputǎ între companie și statul român, multe articole de lege suferǎ lipsa cercetǎrii sau a concordanței dintre nevoile mediului antreprenorial și ceea ce se vor a fi aceste nevoi. Deși au existat inițiative din partea statului pentru simplificarea procedurilor de înființare a unei firme, procesul este încǎ anevoios.

b. Factorii sociali: – sunt cei care reclamǎ cea mai mare atenție din partea antreprenorilor. Din cauza caracterului subiectiv necesitǎ resurse de motivare, perfecționare continuǎ și monitorizare. Influențele negative pot fi evitate de antreprenori încǎ de la început prin planul de afaceri: dacǎ se proiecteazǎ numǎrul optim de oameni de care firma va avea nevoie, un plan salarial care sǎ nu aibǎ consecințe negative asupra cash-flow-ului companiei, sarcini bine trasate și evaluare neîntreruptǎ la un anumit interval de timp. Astfel, pentru o companie care a înregistrat o creștere a numǎrului de salariați peste media admisǎ, va fi destul de complicat sǎ-și urmeze planurile de dezvoltare în perioade economice de regres.

Este factorul cel mai sensibil la schimbǎrile mediului antreprenorial și se formeazǎ într-un timp îndelungat. De multe ori, cel puțin în cazul companiilor care activeazǎ în zona serviciilor, factorul uman este determinant în stabilirea nivelului de calitate pentru produsele oferite.

c. Factorii de ordin financiar: – constituie punctul de atracție în mediul antreprenorial. În raport cu legile în vigoare, atrag impozite mai mari, cereri nejustificate de sponsorizǎri (mai bine: cereri de sponsorizare nejustificate), pretenții salariale. Cererea pentru un credit mai mare decât este capabilǎ structura financiarǎ a companiei sǎ susținǎ, va amplifica lipsa de lichididate și nu-și va arǎta eficiența.

d. Factori tehnologici: – sunt condiționați de pregǎtirea antreprenorilor, de bugetul alocat, de aceștia pentru modernizare și retehnologizare și de modul cum angajații vor ști sǎ profite de investiția fǎcutǎ. Sunt factorii cu cel mai înalt grad de perisabilitate, și din acest motiv întâmpinǎ dificultǎți din partea antreprenorului asupra luǎrii unei decizii ferme de modernizare a activității.

Capitolul II. Ocuparea forței de munca de către femei in Romania

2.1. Particularitați ale forței de munca feminine

Femeile reprezinta 51,2 % din populatia totala a tarii, 45,6% din populatia activa. Conform statisticilor oficiale din 2008, in Romania se inregistrau 37.000 patroni femei (24,8% dintre patroni), 512.000 femei lucrau pe cont propriu (28,9% dintre lucratori), iar 2.843.000 femei erau salariate (46,1% dintre angajati). Tot in 2008, 31% din firmele romanesti aveau asociat o femeie. Prin comparatie putem spune ca in SUA, una din 11 femei are o firma.

Un studiu efectuat de CEBR (Centre for Entrepreneurship & Business Research), o companie de consultanta si cercetare in afaceri, in anul 2009, pe un esantion de1449 de persoane,a aratat ca antreprenoriatul feminin in tara noastra este in crestere fata de anii precedenti. Companiile conduse de femei in Romania beneficiaza de o crestere de 39%, conform acestui studiu, mult mai rapida decat cele manageriate de barbati.

Asta inseamna ca tot mai multe femei sa hotarasc sa-si ia soarta in propriile maini , incepand o afacere. Femeile au abilitati naturale de a coordona munca celorlalți, un stil ușor adaptabil la condițiile de mediu, capacitate de a lucra în echipă și de a dezvolta rețele, calități de negociatori și de decidenți, etc.

Aceste calitati sunt dovedite de prezenta semnificativa a femeilor in Top 300. S-a intocmit recent si Top 50 dedicat femeilor de succes.

CEBR a analizat factorii si motivele ce contribuie la inceperea unei noi afaceri si a stabilit ca dorinta de a deveni propriul sef, dorinta de crestere a veniturilor si de independenta financiara, sunt cei mai motivanti factori de incepere a unei afaceri proprii.

In ceea ce priveste varsta, educatia, experienta proprie si existenta unor modele , statistic s-a stabilit ca majoritatea femeilor ce decid sa infiinteze o firma au varsta medie de aprox 35 ani, studii superioare, experienta de lucru medie de cca 8 ani, si majoritatea au parinti sau prieteni apropiati antreprenori.

Studiile superioare si pregatirea manageriala sunt  mai importante pentru femei decat pentru barbati, 78% din acestea detinand studii superioare si 57% urmand cursuri de manager, fata de 76% barbati cu studii superioare, respectiv 54% barbati ce urmeaza cursuri de manager.

O alta diferenta este aceea ca firmele conduse de femei sunt finantate cu precadere din reesurse proprii si mai putin din credite bancare. Doar 47% din firmele initiate de femei au proprietar unic, dar in 79% din cazuri femeile se ocupa de managementul firmei. Femeile proprietari si manageri raman insa mai putine in comparatie cu barbatii manageri: 80% fata de 86%.

In general afacerile initiate sunt de dimensiuni mai mici, si adesea sunt afaceri in familie, asta petru ca femeile doresc sa aiba in acelasi timp grija si de familie si de afacere. Numarul initial de angajati este de asemenea mai mic  fata de firmele infintate de barbati. Totusi, femeile se implica mai mult decat barbatii in afaceri internationale, 13,2% din produsele create de femei fiind adresate exportului, in timp ce doar 13,14% din produsele barbatilor ajung la export, ceea ce arata, din punct de vedere statistic, potentialul femeii antreprenor.

Analiza geografica a aratat ca antreprenoriatul ia amploare cu precadere in Bucuresti si zonele sud-centrale ale Romaniei. In Bucuresti, numarul femeilor ce infiinteaza o firma este mai mare decat numarul barbatilor cu spirit antreprenorial (58% femei, fata de 42% barbati).

Dupa cum era de asteptat, procentul femeilor intreprinzatoare este mai mare in mediul urban decat in mediul rural, in ciuda faptului ca ele reprezinta cca 53% din totalul  populatiei inactive(conform Institutului National de Statistica). In 2005, doar 14,4% dintre IMM-uri isi desfasurau activitatea in spatiul rural, din care doar 13,4% operau in sectorul non-agricol.

Gradul de integrare al femeii pe piata muncii este diferit de cel al barbatilor. Aceste diferente apar printr-un grad mai mic de recunoastere a calificarilor profesionale, in diviziunea verticala si orizontala a muncii , in temporaritatea mai mare a muncii lor, in procente mai mari ale somajului, in alegerea de a lucra part- time- nu intotdeauna voluntara- , si in salariile mai reduse. De asemenea, se constata ca se produce o diviziune a meseriilor feminine si masculine , stagnarea profesionala a femeilor si prezenta mai redusa in posturile de conducere, participare crescuta la formele atipice de munca precum si discriminarea in educatie si in formare profesionala care la randul lor duc la bariere in ocuparea fortei de munca de catre femei. Masurile care vizeaza imbunatatirea calitatii muncii si a posibilitatilor de avansare profesionala a femeilor, dar si a acelora care incurajeaza antreprenoriatul feminin, reducerea diferentelor salariale dintre femei si barbati , cresterea prezentei femeilor in domeniul noilor tehnologii si in sfarsit, in domeniul reconcilierii vietii personale si a muncii sunt sporadice si limitate.

Participarea crescuta a femeii pe piata muncii este o evolutie pozitiva si constituie o contributie importanta la dezvoltarea economica a U.E. , reprezentand un sfert din dezvoltarea economica anuala din 1995. Procentul de ocupare a femeilor a crescut cu 7,1 % in ultimii 10 ani si a ajuns la 59, 1% in 2008, procent care este apropiat de obiectivul initial al Lisabonei (60%) dar departe de noul obiectiv (70 % in 2010), cu toate ca acest procent variaza intre tarile-membre , de la mai mic de 40 % pana la mai mult de 70%. (vezi tabelul 1).

Diferenta mare intre procentul de ocupare a fortei de munca intre femei si barbati s-a micsorat cu 13, 7 % in 2008 de la 18.

2.2. Profilul femeii de afaceri din Romania

Femeia de afaceri din Romania este :

-persoana foarte ambitioasa

-casatorita, cu copii

-absolventa de facultate, bine instruita

-devotata afacerii, uneori chiar neglijand familia

-lucreaza peste 60 ore pe saptamana

-rezistenta la efort

-independenta(principala motivatie pentru initierea afacerii)

-dornica de autodepasire(lipsa de timp este o bariera)

-perseverenta reusind sa depaseasca obstacolele

-neinteresata sa participe in politica

Principalele obstacole in initierea si dezvoltarea unei afaceri sunt:

-resursele financiare

-identificarea contractelor

-mentalitati

-posibilitati reduse de achizitionare a noilor tehnologii

-lipsa de politici de incurajare si sprijinire a anteprenoriatului

-lipsa retelelor de afaceri si a asociatiilor de femei anteprenor

-lipsa femeilor de succes in afaceri

Chiar si atunci cand au succes, afacerile gestionate de femei nu sunt atat de mult apreciate si promovate ca bune practici.

Cele mai intalnite activitati in care femeile antreprenor au dezvoltat afaceri sunt:

-activitati tipografice

-traduceri

-societatea civila

-vanzarea cu amanuntul de produse alimentare si bauturi

-mass media

-textile si imbracaminte

2.3. Femeile anteprenor pe piața muncii din Romania

Antreprenoriatul feminin din România a înregistrat o scădere dramatică în ultimii ani: dacă în 2009 aproximativ 42,9% din românce se gândeau să își lanseze o afacere, în 2010 doar 11% din acestea și-au menținut această aspirație.

Principala motivație pe care femeile o invocă pentru implicarea lor în antreprenoriat o reprezintă posibilitatea de a-și îmbunătăți calitatea vieții, urmată de posibilitatea de a câștiga bani și de aceea de a se realiza pe plan personal. Acestea sunt concluziile unui studiu despre antreprenoriatul feminin în România, realizat de Centre for Entrepreneurship and Business Research în 2009.

Exemplele antreprenoriale de care dispune o persoană în cercul său social (familie, prieteni, colegi, cunoștințe) pot acționa ca un stimul (pozitiv sau negativ) asupra deciziei persoanei respective de a deveni întreprinzător. O proporție mare din persoanele intervievate în cadrul studiului menționat mai sus (34%-66%) au declarat că există exemple antreprenoriale în cercul lor social – mai multe femei decât bărbați dispun de astfel de exemple în anturajul lor. În cazul antreprenorilor potențiali, 49% din femei față de 37% din bărbați dispun de exemple antreprenoriale. Acest procent este mai mare în cazul noilor antreprenori, pentru care 66% din femei și 51% din bărbați dispun de astfel de exemple. O situație similară se observă și în cazul non-antreprenorilor pentru care, 42% din femei și 34% din bărbați dispun de exemple antreprenoriale.
O altă analiză realizată anul trecut la nivelul regiunii București-Ilfov, privind situația antreprenoriatului și a resurselor necesare dezvoltării acestuia, a arătat că un procent de 60% din totalul celor care au participat la realizarea studiului prezintă intenția de a iniția o afacere proprie. Însă, pentru a-și pune planurile în aplicare, majoritatea consideră esențială existența unor fonduri personale, fiind reticenți în apelarea la credite bancare și fonduri europene.

2.3.1. Tendințe si structuri ale antreprenoriatului feminin in Romania

Femeile antreprenor reprezintă un potențial subutilizat în continuă creștere în economiile țărilor UE-27 ș i în România. Cu toate că antreprenoriatul reprezintă un proces în expansiune rapidă, femeile se confruntă cu o serie de dificultăți specifice care evidențiază existența unui potențial subutilizat al acestora în materie de antreprenoriat.

Monitorul Global al Antreprenoriatului (Global Entrepreneurship Monitor – GEM), o instituție academică de cercetare non-profit, oferă o multitudine de informații și aspecte referitoare la diferențele dintre antreprenoriatul masculin și cel feminin, care pot fi analizate pe trei niveluri:

-diferența naturală a antreprenoriatului feminin, la nivelul activităților (servicii, sectoare și locuri de muncă cu valoare aăugată scăzută, potențial redus de creștere a locurilor de muncă

etc);

-diferențe de motivare/angajare (muncă cu timp parțial, fonduri disponibile pentru start-up-uri, calificări, oportunități oferite, teama de eșec);

Diferența la nivelul inserției pe piața muncii/revelarea importanței rețelei, acces la finanțare, acces la structuri de promovare).

Creșterea numărului de femei antreprenor în România, dar și în alte țări, este considerată de majoritatea specialiștilor drept unul din factorii cu contribuție majoră la contracararea fenomenului actual al crizei economice și al relansării creșterii sustenabile al diminuării discrepanțelor de gen.

Deși statisticile UE nu urmăresc numărul femeilor antreprenor, în multe țări membre ale UE se estimează că numărul femeilor care lucrează pe cont propriu este în continuă creștere (CEEDR, 2010) în prezent acestea reprezentând circa 30% din numărul total al antreprenorilor.

2.4. Reconcilierea vietii profesionale cu cea de familie

Munca si familia constituie doua sfere ale vietii omului care interactioneaza continuu atat la nivelul vietii private cat si la nivelul societatii. Familia moderna este caracterizata de schimbari in ceea ce priveste rolul sexelor care se datoreaza diferitor factori , cum ar fi dezvoltarea sociala si economica a societatilor, trecerea la economia industrial-consumatoare si cresterea participarii femeilor la munca retribuita .

In toate tarile europene se observa intr-o masura si intr-un ritm mai mic sau mai mare urmatoarele schimbari in relațiile de gen:

-Participarea crescuta a femeilor pe piata fortei de munca, chiar si cand au copii de varsta mica .

-Procentul crescut al unei parti de barbatilor- tata (divortati, separatietc.) care absenteaza de la ingrijirea si in general din viata copiilor lor.

-O implicare mai mare a tatilor in cresterea copiilor si la responsabilitatile familiale in „nucleele" familiale.

-Reducerea numarului de casatorii si sporirea numarului de relatii libere sau de convietuiri

Reconcilierea sau echilibrarea dintre viata profesionala si cea personala/familiala constituie o dimensiune esentiala in calitatea muncii si implcit in calitatea vietii. Echilibrarea diferițelor aspecțe ale vieții si incercarea de armonizare a rolurilor mulțiple si de mulțe ori conțroversațe ale sexelor , deseori devine varful de lance in ințegrarea femeilor pe piața forței de munca , dar si o condiție esențiala a ramanerii lor pe piața muncii. In epoca moderna este comun acceptat ca reconcilierea nu se refera strict la femei, ci la ambele sexe, iar obiectivele acesteia sunt impartirea echilibrata a responsabilitatilor, schimbarea stereotipurilor traditionale referitoare la rolul celor doua sexe- in si in afara familiei- si asigurarea egalitatii de sanse in ceea ce priveste conditiile de integrare si ramanere pe piata fortei de munca.

Kalliath & Brough, au examinat sase percepții care se gasesc in literatura de specialitate referitoare la echilibrarea vietii profesionale cu viata de familie/ privata :

-rolurile multiple ale persoanelor

-egalitatea in ceea ce priveste rolurile multiple

-satisfactia rolurilor multiple

-realizarea rolului principal intre rolurile multiple

-relatia dintre conflicte si facilitati

-atitudinea persoanelor in ceea ce priveste rolurile multiple

Definirea in conformitate cu Kalliath & Brough

Echilibrarea vietii profesionale si a vietii de familie/privata se refera la perceptia pesonala pe care o are fiecare individ tinand cont de prioritatile actuale ale vietii acestuia , in ceea ce priveste activitatile referitoare la munca dar si acelea care nu se refera la munca, precum si in ce masura acestea sunt compatibile intre ele si promoveaza dezvoltarea.

Hattery foloseste doi termeni ,echilibrarea si combinarea, considerand ca armonizarea muncii cu familia poate fi descrisa uneori prin termenul de echilibrare si alteori prin combinare , in functie de situatie. Conceptul de combinare pentru autoare descrie o strategie in care limitele muncii si a familiei raman neclare atata timp cat cele doua marimi se inglobeaza si nu exista o investitie de energie simultana in munca si in familie.

Marks & MacDermid, sustin ca echilibrarea intre viata profesionala si viata de familie/privata nu este un mecansim unificator intrucat nu determina modul in care munca si familia se influenteaza reciproc. Din contra, reflecta orientarea unei persoane inspre participarea lui cu roluri diferite in viata. Intrucat persoanele care au reusit echilibrarea vietii de familie cu viata profesionala sunt implicati atat in roluri profesionale cat si in roluri familiale , este mai probabil sa acopere nevoile care revin din cele doua roluri , sa manifeste mai putin stress in ceea ce priveste paticiparea lor la rolurile multiple si sa aiba o mai mare stima de sine referitoare la capacitatea lor de a reusi atat in viata profesionala cat si in viata de familie.

In conformitate cu Visser & Williams, echilibrarea vietii profesionale cu cea familiala/ privata se foloseste in principal pentru a descrie echilibrul intre responsabilitati, care se refera la munca remunerata si la activitatile legate de munca neremunerata.

Visser & Williams: nu exista o definitie care sa reprezinte toate persoanele.

Pentru anumite persoane echilibrarea vietii profesionale cu cea de familie/ privata inseamna sa dedice mai mult timp muncii remunerate si mai putin timp familiei , in timp ce pentru alte persoane inseamna sa asigure ca munca remunerata nu umbreste timpul necesar ator responsabilitati. Desigur, aceasta presupune ca exista sau trebuie sa existe o separare intre munca si familie , in timp ce pentru multe persoane nu exista o separare clara intre cele doua. Mai mult decat atat, „echilibrul" sau „neechilibrul" variaza pentru difeririti oameni in diferite momente de timp pe parcursul vietii acestora , ceea ce face nerealista dezvoltarea unei definitii unice.

Asa cum s-a mai precizat, reconcilierea este un concept care se refera in special la combinarea muncii remunerate cu munca neremunerata. De multe ori se exprima ca o problema sau ca o dilema, in timp ce uneori se prezinta ca un mijloc de imbunatatire a vietii familie.

2.5. Tendințe ale anteprenoriatului feminin in UE și pe plan mondial. Locul Romaniei

Deși problematica feminină a aspirațiilor și strategiilor antreprenoriale, este încă insuficient clarificată, o bună parte a opiniilor din literatura de specialitate, ca de altfel ș i cele ale practicienilor, consideră că alegerile strategice ale AF variază în funcție de: tipul afacerilor; sectorul și strategiile de creștere adoptate; structura finanțării; aprovizionarea cu resurse; nivelul tehnologic etc.

Dificultățile mai mari întâmpinate de AF, în cea ce privește accesul la resursele de finanțare și alte tipuri de resurse (achiziția de tehnologii, accesul la canalele de distribuție, expertiză și informație) au reprezentat un domeniu specific al cercetărilor AF rezultând o serie de discrepanțe și decalaje față de AM. La nivelul UE, în perioada 2004-2009 cele mai mari dificultăți (în proporție de 53%) erau legate de crearea unei noi întreprinderi, urmate (în proporție de circa 30%) de cele referitoare la preluarea unei afaceri existente, femeile având obstacole mai mari și mai numeroase în această privință, comparativ cu bărbații.

În ceea ce privește caracteristicile socio-demografice, într-un context comparativ între AF și AM, studiile de specialitate6, bazate pe chestionare în perioada menționată au evidențiat următoarele:

-cei mai tineri întreprinzători sunt mai mult interesați în start-up-uri și, pe măsură ce crește vârsta, interesul pentru o astfel de formă de desfășurare a afacerii scade;

-în cazul în care există oportunități de afaceri, o proporție mai mare a AM, față de AF, optează pentru start-up-uri;

-femeile în vârstă de peste 55 de ani sau cele casnice nu și-au manifestat interesul de a deveni antreprenori, în mai mare măsură decât bărbații;

-întreprinzătorii mai tineri (sub 39 de ani) își înființează propria afacere, folosind oportunitățile care apar în mediul de afaceri, îndeosebi cei cu un grad de instrucție mai ridicat și cu reședința în mediul urban, mai ales în marile aglomerații;

-în cazul persoanelor cu ambii părinți care au afaceri pe cont propriu, înclinația spre a continua afacerea părinților este foarte mare, dar în proporție mai mare la bărbați decât la femei;

-mai multe femei decât bărbați acordă o importanță mai mare schimbării situației din familie când intenționează să pornească o afacere, acordând o importanță mai mare decât bărbații asupra necesității de a găsi fondurile necesare;

-cu cât o femeie întreprinzător este mai tânără cu atât este mai probabil să considere ca factor important insatisfacția față de poziția sa curentă în afaceri, în timp ce femeile antreprenor mai vârstnice manifestă mai puțin interes față de poziția pe care o ocupă;

-femeile ca și bărbații antreprenori este probabil să acorde cea mai mică importanță privind schimbările în situația familială.

În ceea ce privește elementele cele mai importante necesare pentru a iniția o afacere, acestea sunt în ordine descrescătoare, potrivit studiilor din literatura de specialitate, următoarele: -o idee de afaceri adecvată (94%-77%)7,

-obținerea de mijloace financiare necesare (90%-45%)

-un partener de afaceri potrivit (79%-30%)

– insatisfacție față de situația anterioară (72%-30%)

– schimbări în situația familială (70%-23%).

Observăm din datele de mai sus că femeile cu aptitudini antreprenoriale, superioare bărbaților, se înregistrează, pe ansamblul țărilor UE-25, în cazul inițierii unei noi afaceri (19,6% față de 18,4%), ca și al celor care și-au vândut, transferat sau închis afacerea (31,2% față de 26,4%). Procentaje superioare ale AF se înregistrează în cazul celor care și-au încheiat afacerea (31,2%) și procentaje relativ scăzute, în cazul celor care au dat faliment (10%).

În ceea ce privește caracteristicile socio-demografice, într-un context comparativ între AF și AM, studiile de specialitate6, bazate pe chestionare în perioada menționată au evidențiat următoarele:

-cei mai tineri întreprinzători sunt mai mult interesați în start-up-uri și, pe măsură ce crește vârsta, interesul pentru o astfel de formă de desfășurare a afacerii scade;

-în cazul în care există oportunități de afaceri, o proporție mai mare a AM, față de AF, optează pentru start-up-uri;

-femeile în vârstă de peste 55 de ani sau cele casnice nu și-au manifestat interesul de a deveni antreprenori, în mai mare măsură decât bărbații;

-întreprinzătorii mai tineri (sub 39 de ani) își înființează propria afacere, folosind oportunitățile care apar în mediul de afaceri, îndeosebi cei cu un grad de instrucție mai ridicat și cu reședința în mediul urban, mai ales în marile aglomerații;

-în cazul persoanelor cu ambii părinți care au afaceri pe cont propriu, înclinația spre a continua afacerea părinților este foarte mare, dar în proporție mai mare la bărbați decât la femei;

-mai multe femei decât bărbați acordă o importanță mai mare schimbării situației din familie când intenționează să pornească o afacere, acordând o importanță mai mare decât bărbații asupra necesității de a găsi fondurile necesare;

-cu cât o femeie întreprinzător este mai tânără cu atât este mai probabil să considere ca factor important insatisfacția față de poziția sa curentă în afaceri, în timp ce femeile antreprenor mai vârstnice manifestă mai puțin interes față de poziția pe care o ocupă;

-femeile ca și bărbații antreprenori este probabil să acorde cea mai mică importanță privind schimbările în situația familială.

În ceea ce privește elementele cele mai importante necesare pentru a iniția o afacere, acestea sunt în ordine descrescătoare, potrivit studiilor din literatura de specialitate, următoarele: o idee de afaceri adecvată (94%-77%)7, obținerea de mijloace financiare necesare (90%-45%); un partener de afaceri potrivit (79%-30%); insatisfacție față de situația anterioară (72%-30%); schimbări în situația familială (70%-23%).

Observăm din datele de mai sus că femeile cu aptitudini antreprenoriale, superioare bărbaților, se înregistrează, pe ansamblul țărilor UE-25, în cazul inițierii unei noi afaceri (19,6% față de 18,4%), ca și al celor care și-au vândut, transferat sau închis afacerea (31,2% față de 26,4%). Procentaje superioare ale AF se înregistrează în cazul celor care și-au încheiat afacerea (31,2%) și procentaje relativ scăzute, în cazul celor care au dat faliment (10%). In toate țările analizate, principalul motiv pentru care este preferat antreprenoriatul (angajare pe cont propriu), față de statutul de salariat, vizează independența personală și autoîmplinirea care constituie premise pentru realizarea spiritului novativ-creator, atât pentru bărbați cât și pentru femei, dar și un test pentru autoîmplinire, capacitatea de a duce la bun sfârșit un proiect; libertatea de a alege locul și durata muncii, ca ordine de preferință, reprezintă cel de al doilea motiv al statutului de întreprinzător la majoritatea țărilor, deși la câteva dintre acestea, între care România, Cehia, Slovacia, Grecia etc., Ungaria pe locul doi în privința preferințelor pentru antreprenoriat era deținut de motivația perspectivelor mai bune pentru venit;

Criteriul realizării unor oportunități de afaceri ocupa locul patru, iar următoarele criterii, deși diferite ca mărime de la o țară la alta, dețineau ponderi relativ mici; în ceea ce privește România, remarcăm ca ponderi mai ridicate, comparativ cu alte ță ri în afară de cele patru criterii anterior menționate, motivațiile evitării incertitudinilor legate de șomaj (10%) și aportul pentru societate (8%).

Indiferent de criteriul de analiză adoptat, se observă că cea mai bună imagine o are managerul, urmat de antreprenor și penultimul loc de funcționarul public. Această imagine reflectă opinii potrivit cărora în societate se stabilește o anumită ordine de preferință, în funcție de prestigiul economico-social reflectat de imagine.

Impactul crizei economice și financiare, declanșate în anul 2008 s-a repercutat asupra

In cadrul principalelor dificultăți întâmpinate de femeile antreprenor, în țările UE, în demararea unei afaceri de tipul lucrător pe cont propriu, în primul rând, menționăm lipsa de finanțare de 25,7% la femei, față de 21,7%, în cazul bărbaților antreprenori, ceea ce reprezintă o dovadă a faptului că femeile se confruntă cu un grad mai mare de discriminare, decât bărbații, la accesarea de credite sau alte finanțări, pentru demararea unei afaceri pe cont propriu.

Lipsa de forță de muncă calificată, povara mitei și a obstacolelor administrative, la femei se resimt în mai mare măsură decât în cazul bărbaților. Referitor la lipsa de idei și oportunități de afaceri, apare că femeile au un avantaj relativ, față de bărbați, iar la categoria alte dificultăți atât femeile cât și bărbații, întâmpină în aceeași proporție barierele respective pentru inițierea unei afaceri pe cont propriu.

Capitolul III. Analiza comparativa a antreprenoriatului feminin si antreprenoriatului masculin in Romania

În acest capitol voi analiza comparativ antreprenoriatul feminin (AF) și antreprenoriatul masculin (AM) în România, folosind baza de date din „Entrepreneurship in the EU and beyond. Analytical report”, Dec.2009, pentru calculul indicatorul diferențial feminin (DF) care reprezintă diferența dintre ponderile femeilor și bărbaților în numărul total al răspunsurilor date pentru diferitele întrebări la chestionarul Gallup (Flash Eurobarometer 283 – The Gallup Organisation) care a avut în vedere o serie de caracteristici socio-demo-economice, specifice antreprenoriatului în general, celui feminin, în particular, în condițiile specifice ale României, determinate prin aplicarea ponderilor AF ș i AM ale României la mărimile medii pentru ansamblul țărilor membre ale UE.

Aceste caracteristici se referă la sex, vârstă, educație, mediu rural, ocupare, ocuparea părinților, nivelul veniturilor.

Indicatorul DF =

RF = răspunsul indicând femei

RB = răspunsul indicând bărbați

TR = total răspunsuri

Analiza urmărește evidențierea particularităților antreprenoriatului feminin, în România cu scopul de a obține o serie de informații și date utile pentru fundamentarea politicilor de promovare a antreprenoriatului feminin în țara noastră.

Cu cât acest diferențial este mai mare cu atât evidențiază o importanță mai mare a femeilor față de bărbați, ținând seama de fiecare dată de sensul și semnificația caracteristicii, criteriului sau indicatorului la care ne referim.

3.1. Preferințele pentru statutul de antreprenor sau angajat

În România (tabel 1), potrivit rezultatelor anchetelor la nivelul UE în anul 2009, pe total intervievați, femeile aveau un DF pozitiv de +11 pp la preferința pentru statutul de angajat și -11,9 pp la categoria de antreprenori, ceea ce evidențiază o diferență majoră față de bărbați, unde predomină preferința pentru statutul de antreprenor în proporție de 51,2% iar cel de angajat în proporție de 43,4%.

Pe grupe de vârstă, față de media pe total femei, se observă o pondere mai mare a preferințelor pentru statutul de antreprenor la grupa feminină de vârstă 15-24 ani (46,5%, față de media 39,3%), după care se constată o tendință de scădere graduală a ponderii femeilor care preferă statutul de antreprenor de respectiv 40,8% la grupa 25-39 ani, ceea ce se explică, în principal, printr-o dorință (entuziasm) mai mare la grupele tinere de a deveni antreprenori, comparativ cu grupele vârstnice.

Cele mai reduse ponderi exprimând preferința pentru statutul de antreprenori se constată, cum era și firesc, la grupele de vârstă peste 55 ani unde AF avea o pondere de 35,3%, iar cel masculin de 46,8%.

Nivelul educației are importanță pentru preferința regimului de antreprenor, în sensul că, la grupele de vârstă cu studii superioare, se constată atât pentru AF cât și pentru AM cele mai mari ponderi în condițiile în care DF este nefavorabil pentru femei cu -11,81 pp. Deși femeile în ultimii 10 ani au o participare mai mare decât bărbații la învățământul terțiar, până în prezent, constatăm un diferențial feminin al acestora destul de ridicat.

Mediul urban-rural. Este interesant de constatat că ponderea femeilor din mediul rural care preferă să devină antreprenori este mai mare cu 1-2 pp decât cea din metropolă sau mediul urban, diferențialul feminin înregistrând valori negative pentru cele trei categorii de medii (metropolă, urban).

Cazurile de ocupat sau ș omer evidențiază ponderi mai mari pentru cei care sunt ș omeri în ceea ce privește dorința de a deveni antreprenori, atât la bărbați cât și la femei, față de angajați și lucrători manuali. Aceasta se explică prin starea de necesitate în care se află șomerii care caută să-și asigure un loc pe piața muncii în segmentul antreprenorial.

Ocupația părinților are un impact deosebit de mare asupra preferinței de a deveni antreprenor atât la bărbați cât și la femei, mai ales în cazul în care ambii părinți sunt lucrători pe cont propriu (61,8% pentru AM și 49,9% pentru AF). Aceste ponderi relativ înalte evidențiază existența unor premise favorabile pentru statutul de antreprenor, ca urmare a experienței acumulate de părinți care, probabil, că încearcă să le predea ștafeta ocupațională copiilor, pentru a continua tradiția antreprenorială sau a-i atrage în inițierea unei afaceri de familie fie preexistentă fie nouă.

Preferința pentru statutul de antreprenor în România are de învins o serie de mentalități și piedici legate de fostul sistemul de angajare în economia totalitară, când tot personalul avea statutul de angajat, astfel că lucrătorii pe cont propriu practic erau într-un număr foarte restrâns. Statutul de angajat presupunea în mod precumpănitor o funcție de execuție propriu-zisă, fără libertate de inițiativă sau evidențierea unor neajunsuri ale deciziilor luate la niveluri ierarhic superioare.

Tabel 1. Alegerea statutului de antreprenor sau angajat, după caracteristicile socio-demo-economice

Sursa: calcule proprii pe baza datelor EUROSTAT – 2010

Venitul prezent constituie o variabilă explicativă importantă a preferințelor pentru AM și AF, cele mai mari ponderi înregistrându-se la categoriile de venituri care asigură o viață confortabilă și care asigură, probabil, într-o măsură mai mare, și un capital suficient de pornire a afacerii, față de cei cu venituri specifice unui nivel de trai decent, scăzut sau foarte scăzut

Motivațiile AF după caracteristicile socio-demo-economice

În cadrul anchetelor efectuate, au fost avute o serie de motivații ale preferințelor pentru statutul de antreprenor atât în cazul femeilor cât și al bărbaților.

Astfel, au fost solicitate 10 motivații (tabelul 2) după cum urmează:

-independența personală, autoimplinire, sarcini, provocări interesante; realizarea unor oportunități de afaceri; perspective mai bune de venit; libertatea de alegere a timpului și locului de muncă; lipsa oportunităților de ocupare atractivă; membrii familiei și prietenii sunt antreprenori; climat economic favorabil; evitarea incertitudinilor legate de ocupare; contribuții la nivelul întregii societăți; altele; nu știu.

Din datele tabelului 2 rezultă următoarele aspecte mai semnificative pentru AF, comparativ cu cel masculin privind cele 11 tipuri de motivații antreprenoriale:

– Factorul independența personală, autoîmplinire, sarcini interesante deține, pentru fiecare categorie de indicatori socio-demo-economici, cea mai mare pondere, față de celelalte categorii de motivație, ponderea în cazul femeilor fiind superioară față de cea a bărbaților, cu un diferențial feminin pozitiv mediu de +1,5 pp, care ia valori de până la +3,91 pp la categoria de lucrători manuali de sex feminin.

Se poate deduce că ponderea mare a acestei motivații reflectă dorința de independență personală a femeilor care vor să-și manifeste capacitatea creativă ș i de emancipare, să-și valorifice potențialul de autoîmplinire și, nu în ultimul rând, să contribuie într-o măsură mai mare la veniturile pe care le realizează familia sau să-și dovedească practic capacitățile de antreprenor de succes.

Tabelul 2.Preferință pentru antreprenoriat pe motivații, după caracteristicile

socio-demo-economice

Libertatea de alegere a locului și a timpului de muncă reprezintă motivația antreprenorială care, după mărimea ponderii în numărul total de răspunsuri, ocupă locul doi, cu un diferențial feminin pozitiv subunitar la practic toți indicatorii socio-demo-economici. Aceasta confirmă similitudinea de percepție și atractivitate a statutului de antreprenor din punctul de vedere al factorului libertate ca și element necesar, primordial al creativității, inovării și liberei inițiative condiție sine qua non pentru reușita antreprenorială.

O analiză aprofundată a acestei variabile motivaționale a AF scoate în evidență îndeosebi particularitățile AF din punctul de vedere al vârstei, educației și mediului (rural și urban) care își pun amprenta în mod specific în ceea ce privește preferința pentru statutul de antreprenor.

Perspectiva unui venit mai bun reprezintă cea de a treia motivație antreprenorială ca importanță având o pondere medie de 22,6% pentru AM și 17,2% pentru AF. La toți indicatorii socio- demo-economici, se înregistrează un DF negativ mai mare sau mai mic.

In cazul unui DF mai mare există o discrepanță substanțială de gen legată de importanța perspectivei unui venit mai mare generat de activitatea antreprenorială, iar în cazul unei dimensiuni mai mici a DF, dimpotrivă, o apropiere (convergența) între bărbați și femei pentru motivația respectivă.

Realizarea oportunităților de afaceri pe care le oferă anumite conjuncturi favorabile ale economiei reprezintă cea de a 4-a motivație antreprenorială la bărbați și femei cu o pondere medie de 9,7% și respectiv 8,7%, DF luând valori negative subunitare pentru toți indicatorii utilizați, ceea ce relevă interesul ceva mai mare al bărbaților (dar nu cu mult mai mare !) de a valoriza oportunități favorabile ale conjuncturii economico-sociale, comparativ cu femeile.

Evitarea incertitudinilor legate de ocupare reprezintă cea de a 5-a motivație antreprenorială cu o pondere medie de 4,3% la AM ș i 4,4% la AF, cea ce relevă un DF pozitiv cu valori subunitare care conduc la concluzii că atât femeile cât și bărbații doresc să devină antreprenori pentru a scăpa de amenințarea unui loc de muncă mai incert ca angajat.

Alte motivații antreprenoriale ocupă ponderi relativ mari 13% pentru AF și 12,6% pentru AM, ceea ce atestă o diversitate motivațională cu mult mai extinsă, decât cea avută în vedere de chestionarul utilizat și sugerează, de fapt, necesitatea continuării și aprofundării cercetărilor în acest domeniu.

> Ceilalți factori motivaționali prezentați în tabelul 5.2 sunt lipsa oportunităților de ocupare atractivă (DF =0,80), membrii familiei și prietenii sunt antreprenori (DF=-0,10), climat economic favorabil (DF=0,30), contribuții la nivelul întregii societăți (DF=-0,4) și nu știu (DF=0,30), au ponderi mai scăzute și evidențiază o varietate de mici discrepanțe de gen, astfel că, în multe cazuri se poate afirma că pentru aceste motivații nu există mari deosebiri între bărbați ș i femei, ceea ce dă câștig de cauză opiniilor potrivit cărora diferențierea dintre bărbați și femei în ceea ce privește antreprenoriatul, ar fi mai degrabă o problemă de ordin teoretic decât de una de ordin practic, deși motivațiile care ocupă ponderi însemnate ne demonstrează contrariul cel puțin la câteva variabile explicative motivaționale.

Antreprenorii gândesc la propriul interes

Un aspect sensibil legat de comportamentul și atitudinea antreprenorilor vizează măsura în care aceștia își urmăresc numai interesul propriu „ceea ce ar putea veni” în contradicție mai mare sau mai mică referitor la interesul angajaților sau al altor părți terțe (third parties).

Pentru a cerceta acest aspect comportamental al AF și AM, s-a recurs tot la încadrarea respondenților în categoriile de răspuns de la subcapitolul 5.4. și anume: acord ferm; acord; dezacord și dezacord ferm (tabel 5.5).

Ponderea medie a răspunsurilor acord ferm și acord a fost de 53,3% la AM și 53,9% la AF în timp ce a răspunsurilor dezacord și dezacord ferm a înregistrat mărimi de 42,2% la bărbați și 40,8% la femei.

Rezultă așadar o quasi -similitidine de peste 53% a opiniilor potrivit cărora antreprenori, atât bărbați cât și femei în majoritatea cazurilor se gândesc la propriile interese, după care au în vedere și interesele altor grupuri sociale. Din discuțiile pe care le-am avut cu specialiștii, a rezultat că un astfel de comportament pare normal atâta vreme cât se respectă cerințele fundamentale ale eticii în afaceri care în teorie sunt bine stabilite însă în practică, din păcate, adesea se dau uitării.

Tabel 3 Antreprenorii gândesc numai la propriul interes

Sursa: calcule proprii pe baza datelor EUROSTAT

Prevalența DF pozitiv are loc în cazul acordului ferm în timp ce la acord, dezacord și dezacord ferm se înregistrează un DF negativ la toți indicatorii socio-demo-economici ceea ce semnifică ponderi mai mici ale AF față de cele ale AM.

De regulă, ponderi mari ale acordului ferm și acordului se înregistrează la bărbați, grupele de vârstă 25-39 ani, la lucrătorii manuali bărbați (64%) și femei (64,3%) și la grupele cu venituri caracteristice pentru un niveluri de trai dificil, unde bărbații au ponderi de 62,6% iar femeile de 63%.

În cazul grupei de 20+ absolvenți ai studiilor preuniversitare și a grupelor de venit asiguratoare ale unui trai confortabil, ponderea majoritară o au răspunsurile dezacord și dezacord ferm de 51,8% și 52,8% (la bărbați), 51% (la femei).

Experiența în demararea unei afaceri

Cercetarea experienței antreprenoriale, prin chestionarul utilizat format din nouă întrebări, urmărește identificarea diferitelor tipuri de experiențe practice prin care au trecut cei care nu au intenționat, s-au angajat în inițierea unei afaceri noi, au abandonat sau continuă o afacere.

Mai concret, chestionarul a urmărit următoarele aspecte:

– ponderea persoanelor care nu s-au gândit niciodată să demareze o afacere care, în funcție de mărimea acestei ponderi, ne indică o atitudine pasivă în ceea ce privește antreprenoriatul; pasivitatea în această privință nu poate fi considerată ca reprezentând o situație favorabilă comportamentului pro- antreprenorial sau unui spirit deosebit de inițiativă sau întreprinzător;

-ponderea persoanelor care se gândesc să înceapă o afacere, reprezentând segmentul potențial de prim stadiu pentru demararea unei afaceri care reflectă un comportament intențional;

-ponderea celor care s-au gândit și au întreprins câțiva pași, dar au renunțat evidențiază persoanele care au dat dovadă de perseverență redusă și rezistență slabă în fața provocărilor antreprenoriatului care sunt relativ dificile și însoțite de spectrul eșuării și riscurilor;

-ponderea persoanelor care în prezent întreprind măsuri pentru a începe o nouă afacere ne indică mărimea relativă a segmentului care s-a hotărât să demareze o afacere și a întreprins primele măsuri;

-ponderea persoanelor care au început sau au preluat o nouă afacere, în ultimii ani, și care este activă și în prezent, ne arată dimensiunea relativă a antreprenorilor care au reușit să demareze și să susțină o afacere cel puțin pe o perioadă de doi ani, cu intenția de a continua și în viitor;

-ponderea persoanelor care au început sau au preluat o afacere, cu mai mult de trei ani în urmă, care este și în prezent activă, semnifică segmentul antreprenorial în funcțiune, cu experiența pe termen mediu, care a reușit să desfășoare activități în condiții eficiente;

-ponderea persoanelor care au avut o afacere și pe care în prezent nu o mai au datorită faptului că au falimentat ne arată dimensiunea relativă a antreprenorilor perdanți;

-ponderea celor care au avut o afacere pe care, în prezent, au vândut-o, ne arată mărimea relativă a foștilor antreprenori care au renunțat prin vânzare la afacere din diferite motive;

-ponderea persoanelor care au răspuns „nu știu”.

Datele din tabelul 5.8 ne relevă o varietate de situații ale persoanelor implicate în activități antreprenoriale, fără și cu experiență, caracteristice fiecărui indicator socio-demo-economic luat în considerare. Cele mai relevante aspecte privind experiența antreprenorială se referă la următoarele:

– valori pozitive mari ale DF se înregistrează practic la toți indicatorii socio-demo-economici vizând pe cei care nu s-au gândit niciodată să înceapă o afacere; la nivel macroeconomic această pondere era de 41,3% la bărbați și 57,8% la femei, ceea ce dovedește cel puțin două aspecte:

• atitudinea pasivă, de dezinteres în România a unui foarte mare număr de persoane în ceea ce privește începerea unei afaceri, ceea ce se leagă de preferința românilor de a fi angajat și nu antreprenor, un neajuns pentru a cărui diminuare este nevoie să conlucreze în mod eficient și concertat politicile în sistemele educaționale ale tinerilor și adulților, stimularea prin mijloace adecvate a interesului față de activități antreprenoriale la nivelurile local și central;

Tabel 4. Experiența în demararea unei afaceri

Temerile la pornirea unei afaceri

Decizia de a iniția o nouă afacere pe lângă argumentele și factorii favorabili acesteia, întotdeauna este însoțită și de o serie de aspecte legate de risc și incertitudine pe care trebuie să și le asume antreprenorul. În această privință, între AF și AM există deosebiri, în funcție de caracteristicile sociodemo-economice ale antreprenorilor, dar și de categoria de risc sau temere avută în vedere. Printre cele mai relevante temeri cu care se confruntă atât femeile cât și antreprenorii bărbați menționăm următoarele:

-incertitudinea veniturilor, a cash-flow-ului net de care, fără îndoială, depinde în mod vital existența în continuare a afacerii și evitarea îndatorării societății, peste limitele standard ale autonomiei financiare, lichidității și solvabilității;

-insecuritatea locului de muncă vizează, în primul rând, angajații dar și antreprenorii în cazul în care conjunctura economiei este slabă sau au loc fenomene de criză și recesiune, motiv pentru care atât AF cât și AM, în virtutea cerințelor managementului strategic, au întotdeauna în vedere variante de conversie a activității principale sau așa-numitelor profiluri 1, 2 etc;

-riscul de a pierde proprietatea este legat de situația de insolvență și faliment, ceea ce practic înseamnă pierderea suportului de capital pentru activitatea antreprenorială;

-nevoia de a aloca afacerii prea mult timp și energie care depinde de disponibilitatea de sacrificiu a antreprenorului pentru alte activități, de preferință pentru timpul liber sau rezolvarea unor probleme de sănătate, confort;

-posibilitatea de a suferi un eșec personal reprezintă un risc în care contează nu doar pierderile de natură material-financiar pentru antreprenorul respectiv, dar și cele privind prestigiul social și recunoașterea capacității sale de a face față unor situații critice sau unor provocări interne sau externe afacerii;

– posibilitatea de a da faliment care reprezintă cel mai important risc cu care se poate confrunta un atreprenor

Concluzii

Din lucrarea pe care am realizat-o, Dezvoltarea anteprenoriatului feminin in Romania putem extrage urmatoarele idei principale.

Astfel, comparativ cu anteprenorii barbati, femeile au la dispozitie un numar mai redus de modele anteprenoriale ca sursa de inspiratie pentru stimularea lor in calitate de intreprinzatori.

In 47% dintre firmele infiintate de o femei, ele sunt unic proprietar; femeile au tendinta de a infiinta afaceri de dimensiuni mai reduse decat cele pe care le infiinteaza barbatii.

Firmele conduse de femei anteprenor au o crestere mai rapida in comparatie cu cele pe care le infiinteaza si le conduc barbatii.

Bibliografie

4.Bruni Attila, Gherardi Silvia, Poggio Barbara, „Gender and entrepreneurship. An ethnographical approach", Routledge Taylor & Francis Group house of publishing, London and New York, 2005;

Brush, C. G., "Research on women Business Owners: Past trends, a new perspective and future directions", Entrepreneruship Theory and Practice, 16 (4): 5-30 (1992); Baker, (1997), quoted after Casson Mark; Yeung Bernard; Basu Anuradha, Wadeson Nigel;

Nicolescu, O., Managementul întreprinderilor mici si , Economică house of publishing, Bucuresti, 2001;

Reich, M. (1981), Racial inequality, Princeton University Press.

Schwartz, E.; “Entrepreneurship: A new female fron” Journal of Contemporary Business, 5 (1): 47-76, 1976, quoted after Casson Mark; Yeung Bernard; Basu Anuradha, Wadeson Nigel op,cit., p. 611;

Văduva, S., Antreprenoriatul. Practici aplicative în România si în alte țări în tranziție, Ed. Economică house of publishing, Bucuresti, 2004;

Wellington, A.J, Self-employment: the new solution for balancing family and career, Labor Economics, 13, pp. 357-386, 2006, quoted after Simon, C. Parker, op.cit., p. 185;

England, P. (1982), The failure of human capital theory to explain occupational sex segregation, Journal of Human Resources, 17(3): 358-370.

Goldin, C. (2002), A pollution theory of discrimination:Male and female differences in occupations and earnings, National Bureau of Economic Research, NBER Working Paper No 8985.

Grimshaw, D. and Rubery, J. (2007), Undervaluing women’s work, European Work and Employment Research Centre, University of Manchester, Working Paper Series, No 53, Equal Opportunities Commission, 2007.

Guiso, L., Monte, F., Sapienza, P. and Singales, L. (2008), Diversity: Culture, gender, and math, Science, Education Forum, 30 May 2008: Vol. 320. No 5880: 1164-1165.

Bibliografie

4.Bruni Attila, Gherardi Silvia, Poggio Barbara, „Gender and entrepreneurship. An ethnographical approach", Routledge Taylor & Francis Group house of publishing, London and New York, 2005;

Brush, C. G., "Research on women Business Owners: Past trends, a new perspective and future directions", Entrepreneruship Theory and Practice, 16 (4): 5-30 (1992); Baker, (1997), quoted after Casson Mark; Yeung Bernard; Basu Anuradha, Wadeson Nigel;

Nicolescu, O., Managementul întreprinderilor mici si , Economică house of publishing, Bucuresti, 2001;

Reich, M. (1981), Racial inequality, Princeton University Press.

Schwartz, E.; “Entrepreneurship: A new female fron” Journal of Contemporary Business, 5 (1): 47-76, 1976, quoted after Casson Mark; Yeung Bernard; Basu Anuradha, Wadeson Nigel op,cit., p. 611;

Văduva, S., Antreprenoriatul. Practici aplicative în România si în alte țări în tranziție, Ed. Economică house of publishing, Bucuresti, 2004;

Wellington, A.J, Self-employment: the new solution for balancing family and career, Labor Economics, 13, pp. 357-386, 2006, quoted after Simon, C. Parker, op.cit., p. 185;

England, P. (1982), The failure of human capital theory to explain occupational sex segregation, Journal of Human Resources, 17(3): 358-370.

Goldin, C. (2002), A pollution theory of discrimination:Male and female differences in occupations and earnings, National Bureau of Economic Research, NBER Working Paper No 8985.

Grimshaw, D. and Rubery, J. (2007), Undervaluing women’s work, European Work and Employment Research Centre, University of Manchester, Working Paper Series, No 53, Equal Opportunities Commission, 2007.

Guiso, L., Monte, F., Sapienza, P. and Singales, L. (2008), Diversity: Culture, gender, and math, Science, Education Forum, 30 May 2008: Vol. 320. No 5880: 1164-1165.