Dezvoltarea Activităților Economice Alternative DIN Rural ȘI Impactul Lor Asupra Situației Economico Financiare A Structurilor DE Producție DIN Ramură

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE ECONOMIE AGROALIMENTARĂ ȘI A MEDIULUI

MASTER ÎN MANAGEMENTUL PROIECTELOR DE DEZVOLTARE RURALĂ ȘI REGIONALĂ

DEZVOLTAREA ACTIVITĂȚILOR ECONOMICE ALTERNATIVE DIN RURAL ȘI IMPACTUL LOR ASUPRA SITUAȚIEI ECONOMICO-FINANCIARE A STRUCTURILOR DE PRODUCȚIE DIN RAMURĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

PROF. UNIV. DR. GABRIEL POPESCU

ABSOLVENT:

RUXANDRA IONELA DUPU

BUCUREȘTI

2016

CAPITOLUL I. SPAȚIUL RURAL – ORIENTĂRI METODOLOGICE

1.1. Conceptul de spațiu rural

“Spațiul rural” cuprinde tot ceea ce nu este urban. Această definire adecreează, desori, confuzii între noțiunea de agricol și noțiunea de rural, ceea ce nu se potrivește cu realitatea. Ruralul este compus din toate activitățile desfășurate în afara urbanului.

Luarea în considerare a unor criterii de ordin: structural, morfologic (densitate, număr de locuitori, tip de mediu) și funcțional (tip de relații și de activități) ajută la definirea mai completă a spațiului rural. Prin această definiție a spațiului rural reies următoarele aspecte:

• spațiul rural este caracterizat printr-o slabă densitate a populației;

• forma de stabilire umană este dată sate și comune, care se caracterizează prin individualitate și discontinuitate a spațiului construit;

• activitatea predominantă este cea agricolă și silvică, însă nu se exclude industria de procesare și comerțul rural;

• relațiile dintre oameni se bazează, în principal, pe cunoașterea reciprocă din toate punctele de vedere;

• poluarea mediul înconjurător este mult mai mică decât încel urban etc.

1.2. Caracteristicile socio-economice ale spațiului rural românesc

1.2.1. Aspectele demografice

Spațiul rural dispune de un potențial de creștere semnificativ și au un rol social vital. Conform definiției, din legislația națională, zonele rurale din România acoperă 87,1 % din teritoriul total al țării, cuprinzând 47,1 % din populația totală, și anume 9,18 milioane de locuitori 2014 (Sursa: INS 2014).

În ceea ce privește distribuția în teritoriu, nivelul de ruralitatea al populației este mult mai pronunțat față de alte țări din UE. Multe dintre aceste comunități rurale, chiar dacă își menține structura socială și modul de viață tradițional, contribuie, într-o mică măsură, la creșterea economică.

Populația rurală este distribuită neuniform pe teritoriul țări. Există diferențe importante din punct de vedere al densității populației, pe tot teritoriul României. În anumite regiuni (Regiunea Sud-Vest Oltenia 53,92%, Regiunea Nord-Est 58,40% și Sud-Muntenia 60,48%) populația rurală are o pondere ridicată. (Sursa: INS 2014) Aceste disparități dintre regiuni pun amprenta asupra dezvoltării socio-economice azonei în cauză, dar și asupra calității vieții populației rurale.

Ponderea populației rurale pe județe

Populația rurală cunoaște, de asemenea, și un declin demografic, aceasta fiind în curs de îmbătrănire și în continuă scădere.

Tabelul 1.1. Evoluția populației rezidentă în mediul rural pe grupe de vârstă, în perioada 2007-2014

Număr persoane –

Sursă: Institutul Național de Statistică – Tempo Online (Data accesării:05.05.2016)

Tabelul 1.2. Evoluția sporului natural în mediul rural pe regiuni de dezvoltare, în perioada 2007-2014

Număr persoane –

Sursa: Institutul Național de Statistică – Tempo Online (Data accesării: 05.05.2016)

Tabelul 1.3. Evoluția migrării populației din mediul rural pe regiuni de dezvoltare

Număr de persoane –

Sursa: Institutul Național de Statistică- Tempo Online (Data accesării: 05.05.2016)

În perioada 2007-2014, populația rurală a scăzut cu 240 442 de persoane. Declinul demografic este determinat de factori precum, sporul natural negativ și migrația. Migrația, prin efectele ei cumulate, a contribuit la întărirea disparităților regionale și comunitare.

1.2.2. Agricultura – activitatea economică preponderentă în spațiul rural

Utilizarea terenurilor. Suprafața agricolă utilizată a Romaniei este de 14,6 milioane ha, adică 61,4% din teritoriul țării, ceea ce reprezintă faptul că România dispune de resurse agricole semnificante în Europa Centrală și de Est.

Tabelul 1.4. Evoluția suprafaței fondului funciar, pe forme de proprietate, în perioada 2007-2014

Hectare –

Sursa: Institutul Național de Statistică – Tempo Online (Data accesării: 05.05.2016)

/

În urma aplicării Legii nr. 18/1991 din domeniul agriculturii, structura de propietate a terenurilor agricole a suferit modificări, și anume, prin desființarea structurilor cooperatiste de tip comunist, neeficiente, s-a extins suprafața privată, punându-se bazele formării pieței funciare, dar și extinderea conexiunilor la circuitul piețelor agroalimentare.

La sfărșitul anului 2014, din suprafața agricolă, 93,6% era în proprietate privată, din cea arabilă în proporție de 95,1%, pășuni – 87,1%, fânețe – 97,4%, vii și pepiniere viticole – 96,5%

În urma datelor din tabelul de mai sus, se desprind următoarele concluzii:

Suprafața agricolă și cea arabilă se află într-o relativă stabilitate;

Suprafețele ocupate de vii și livezi sunt în scădere;

În afara suprafețelor ocupate de fânețe, în propietate privată, toate celelalte sunt în scădere;

Există o oscilație în structura suprafețelor ocupate cu fânețe, dar cu o tendință de creștere în ultima perioadă.

În anul 2014, suprafața agricolă ocupa o pondere de 61,3% din suprafața totală fondului funciar, din care 64,2% ocupa suprafața arabilă, 22,3% pășuni, 10,6% ocupată cu fânețe, 1,4% cu vii și 1,3% cu livezi.

Structura exploatațiilor agricole.

În perioada 2007-2014, suprafața agricolă ce aparține exploatațiilor agricole cu personalitate juridică a crescut cu circa 20%, de la 4,7 milioane hectare la 5,7 milioane hectare

Tabelul 1.5. Situația comparativă a anilor 2007 și 2013 a exploatațiilor agricole care au utilizat suprafețe agricole, după statutul juridic al acestora

Sursa: Recesământul General Agricol 2007, 2013. Calcule proprii

Conform Recesământului General Agricol din 2007 și 2013, numărul exploatațiilor agricole a fost în scădere în anul 2013 față de anul 2007, cu un procent de 7,7%, și anume: în ceea ce privește numărul exploatațiilor fără personalitate juridică, acestă a scăzut, de asemenea, în anul 2013 față de 2007, cu un procent 8,1%, contrar cu cel aparținând exploatațiilor cu personalitate juridică care a crescut cu un procent de 64,7%

În ceea ce privește suprafața agricolă utilizată, și aceasta a avut o scădere în anul 2013 față de 2007 cu 6,1%.

Producția agricolă și variabilitatea sa.

Tabelul 1.6. Evoluția producției ramurii agricole, în perioada 2007-2014

Sursa: Institutul Național de Statistică – Tempo Online (Data accesării: 05.05.2016)

 În cadrul structurii producției ramurii agricole, sectorul producției vegetale este predominant, deținând, în anul 201, o pondere de 65,8% din totalul producției, față de 32,9% cât reprezintă sectorul producției animale și de 1,3% servicii agricole. Evoluția producției vegetale arată o creștere cu 70,8% în anul 2014, comparativ cu anul 2007.

Producția agricolă de servicii exprimată în prețuri curente a înregistrat o evoluție oscilatorie, aceasta diminuându-se în anul 2011, cu 20,5% față de anul 2007.

Tabelul 1.7. Evoluția suprafeței cultivate și a producției medii la principalele culturi, în perioada 2007-2014

Sursa: Institutul Național de Statistică – Tempo Online (Data accesării: 05.05.2016)

În mod tradițional, România este un important producător de cereale, ocupând suprafața cea mai însemnată (57,9%) din cele 9,3 milioane ha teren arabil ale țării, în anul 2014. De altfel, cu suprafața agricolă utilizată pe care o deținea, în anul 2014, de 14,6 milione ha și cu o populație de 19 milioane, la nivelul Uniunii Europene, România se situează pe unul dintre locurile fruntașe în ceea ce privește terenul agricol, cu o suprafața ce revine pe cap de locuitor de 0,73 ha.

În dinamica producției medii la principale culturi, aceasta a înregistrat puternice oscilații. În ansamblul său, valoarea producției medii total la hectar realizată în anul 2014 cu 50,4% față de anul 2007.

Tabelul 1.8. Evoluația efectivelor de animale, în perioada 2007-2014

– capete –

Sursa: Institutul Național de Statistică – Tempo Online (Data accesării: 05.05.2016)

Țara noastră are o tradiție multiseculară în a crește animale, acesta fiind iubită de strămoșii noștri. În perioada 2007-2014, efectivele se animale sunt în creștere, cu excepția bovinelor, a porcinelor și păsărilor, care au scăzut cu 26,7%, 23,3%, respectiv 8,1%.

1.2.3. Activitățile non-agricole în spațiul rural

Pe lângă unitățile agricole, în spațiul rural, își desfășoară activitatea și o multitudine de activități neagricole, acest lucru îi conferă acestuia o nouă dimensiune pentru a progresa din punct de vedere economico-social. Aceste activităti au un impact favorabil asupra situației comuninităților rurale, în a asigura locuitorilor venituri complementare.

IMM-urile în spațiul rural. Un factor important pentru Uniunea Europeana îl reprezintă întreprinderile. Cu dorința de a crea o economie puternică, Uniunea Europeana susține spiritul antreprenorial și, de asemenea, crearea condițiilor necesare pentru dezvoltarea practicilor inovative, aceste practici ducând la înființarea și dezvoltarea intreprinderilor.

Politica Uniunii Europene are ca scop încurajarea și facilitarea înființării de noi întreprinderi, adresându-se întregului mediu de afaceri, și stabilirea unui mediu de afaceri dinamic, unde fiecare întreprindere sa aiba acces la piețele de produse și servicii din Europa și din afara Europei.

Această politică a Uniunii Europene, care se referă la întreprinderi, cuprinde trei arii de interes:

Promovarea inovării și a schimbării;

Încurajarea întreprinderilor;

Analiza compertivității economiei europene și corelarea cu celelalte politici UE.

Principalele activitați non-agrare, în mediul rural, se desfășoară în întreprinderile mici și mijlocii aflate în proprietate privată sau în proprietate cooperatistă (meșteșugărească și de consum). Aceste sunt, de asemenea, considerate “motorul creșterii economice”, dar și al reducerii presiunilor sociale în spațiul rural.

Peste 20 de activități economice non-agricole se practică în mediul rural de către un număr important de agenți economici, în cea mai mare parte fiind reprezentați de explatațiile agricole familiare, ponderea unităților cu persoanalitate juridică ramânând încă redusă.

Ponderea principală, în cazul agenților economici individuali, este deținută de activitălile comerciale, urmată de cei care se ocupă cu prelucrarea laptelui, a structurilor, a fructelor și a legumelor. Cu privire la unitățile cu personalitate juridică, de asemenea, domeniul comercial deține ponderea cea mai importantă.

Tabelul 1.9. Evoluția distribuției întreprinderilor nou create, în perioada 2007-2014

Sursa: Institutul Național de Statistică – Tempo Online (Data accesării: 05.05.2016)

După cum se poate vedea în Tabelul 1.9., dacă ne referim la înfluența pe care o are crearea de noi întreprinderi în mediul rural asupra șomerilor, este reducerea acestora, în cazul nostru, cu un procent de 3%, în anul 2013 față de 2007, în condițiile creșterii numărului întreprinderilor cu 34%.

Comerțul în mediul rural. Comerțul rural este într-o transformare continuǎ , și asta din cauza atȃt a schimbǎrilor din sistemul economic al ofertei cȃt și al modificǎrilor din structura consumului populației sǎtești, din comportamentul gospodǎ riilor care au devenit mai exigente și dornice de a se adapta la noul mod de viațǎ, ce este impus de economia de piațǎ. Transformǎrile ce au loc în economie sunt profunde și complexe. Activitatea comercialǎ ce are loc în piața ruralǎ , ca orice alt proces economic, se dezvoltǎ sub influența a unor factori și fenomene.

Lipsa preocupǎrilor de diversificare, reorganizare și reorientare a acestui aparat comercial din cadrul pieței rurale, inerția și imobilismul din acest domeniu prejudiciazǎ circuitul economic al mǎrfurilor, ce pune în pericol, însǎ și, echilibrul dintre producție și consum.

Servicii. Sectorul serviciilor, în ultimii ani, a înregistrat o evoluție pozitivǎ. Acesta, în prezent, acoperǎ o gamǎ amplǎ de activitǎ ți, orientȃ ndu-se spre domeniul financiar-bancar, transport, poștǎ și telecomunicații, consultanțǎ , tranzacții imobiliare, sǎnǎtate și asistențǎ socialǎ, educație, turism, asigurǎri. În spațiul rural este nevoie de dezvoltarea a tuturor tipurilor de servicii sau de înființarea lor acolo unde lipsesc.

Totuși, evoluția oscilantǎ a sectorului de servicii, dar și dimensiunile relativ reduse ale acestuia reprezintǎ principalele deficiențe ale structurii economice din regiune, lucru acesta ducȃnd la o dezvoltare subdimensionatǎ în raport cu nevoile populației, dar și în raport cu celelalte sectoare ale economiei.

În prezent, bǎncile acționeazǎ la nivel zonal, prin intermediul sucursalelor, reprezentanțelor, oferind agenților economici, dar și persoanelor fizice, o gamǎ largǎ de produse și servicii specifice. Sunt acordate credite care se îndreaptǎ spre industrie, agriculturǎ, activitǎți de import-export și construcții.

Dacǎ ne referim la serviciile de poștǎ și telecomunicații, acestea au cunoscut în ultima perioadǎ o evoluție rapidǎ . Acest lucru face ca agenții economici, dar și persoanele fizice, sǎ beneficieze într-un numǎr din ce în ce mai mare mijloace moderne și rapide de accesare și transmitere a înformației.

Turismul. Turismul în Romȃnia formeazǎ o componentǎ importantǎ a economiei țǎrii concetrȃndu-se asupra peisajelor naturale și istoria sa.

Turismul rural este un fenomen care s-a dezvoltat în timp, care pentru țǎrile europene, acesta nu reprezintǎ unul nou. În ultimul timp, a cǎ pǎ tat o expansiune deosebitǎ corespunzǎtoare expansiunii fenomenului urban.

Turismul rural este o activitate economicǎ , parte componentǎ a ramurii mari, și anume turismul, dar și parte a bazei economice a așezǎrilor rurale. Este, de asemenea, o modalitate de pǎstrare a calitǎților naturale și umane ale spațiului georgrafic, un mod de creștere a calitǎții vieții.

Tabelul 1.10 Capacitatea de cazare turistică din mediul rural

Sursa: Institutul Național de Statistică. Tempo – Online. Calcule proprii

Atât turismul, căt și celelalte activități economice sunt afectate de infrastructura necorespunzătoare calitativ și cantitativ, deoarece starea tehnică a drumurilor județene și comunale este nesatisfăcătoare în mediul urban și insuficientă în mediul rural. Ponderea drumurilor ublice modernizate în anul 2014 este de 35,42% dint totalul drumurilor publice, iar ponderea drumurilor modernizate din totalul drumurilor județene și comunale este de 20,66%.

1.3. Dezvoltatea activităților alternative

În funcție de regiuni, dar și de trăsăturile demografice specifice, economice și sociale, economia rurală prezintă diferențieri semnificative. Mai ales, această diferențiere este vizibilă în ceea ce privește sărăcia în spațiul rural românesc, reprezentato de un nivel scăzut de trai al populației și de lipsa de surse de venituri din activități alternative.

Dezvoltarea și adaptarea spațiului rural la cerințele europene este un obiectiv deosebit important deoarece acesta conduce la îmbunătățirea standardului de viață în mediul rural, ducând la creșterea populației care va locui în mediul rural și de ce nu, la creșterea numărului de exploatații agricole performante.

La nivel național, valoarea adăugată brută (VAB) total în anul 2014 este de 589 871,9 milioane euro din care, iar dacă analizăm VAB pe sectoare de activitate, cea mai mare contribuție o are sectorului terțiar (activități administrative și servicii financiare, comerț, transport, servicii de comunicații, alte servicii) la VAB național, înregistrând o pondere de 55,6% din economia românească.

Sectorul secundar (industrie și construcții) se situează pe a doua poziție, din punct de vedere al aportului la formarea VAB, cu un procent de 36,2%.

Productivitatea sectorului primar (agricultură, vânătoare, pescuit) la VAB național este de doar 5,3%, fiind foarte scăzută în comparație cu celelalte sectoare de activitate. (EUROSTAT 2014 – date on-line).

Formulând o concluzie, pentru o dezvoltare armonioasă a economiei rurale, trebuie să ne concentrăm pe creșterea productivității agriculturii și industriei, și pe dezvoltarea oportunităților de creare de locuri de muncă în sectorul non-agricol.

Dezvoltarea spațiului rural într-o manieră durabilă este o activitate de extrem de importanță pentru o țară, mai ales pentru România, atât prin dimensiunea spațiului rural, redată prin suprafața deținută, cât și prin ponderea populației ocupate în activități diverse, altele decât cele agricole.

Pentru o dezvoltare a agriculturii și creșterea randamentelor agricole, trebuie eliberată o parte însemnate din populația agricolă și ocuparea în activități industriale, de servicii, sociale etc. În țările în care s-au aplicat politici adecvate de menținere a populației neagriacole în spațiul rural s-au dezvoltat o serie de activități neagricole, de tip industrial sau service.

Fără o redresare a agriculturii, dezvoltarea spațiului rural nu poate avea loc, deoarece cea mai mare parte a populației din acest spațiu își asigură existența prin practicarea acesteia.

Principalele obiective strategice în domeniul agriculturii sunt următoarele:

Sprijinirea diferențială a producătorilor agricoli în vederea promovării agricole în promovării elementelor performante;

Consolidarea proprietății private pentru formărea unor exploatații de dimensiuni medii;

Sprijinirea și dezvoltarea aplicării măsurilor de agro-mediu;

Îmbunătățirea structurilor cu scopul prelucrării, comercializării și a realizării controlului de calitate;

Instruirea și îmbunătățirea pregătirii profesionale a fermierilor și a tinerilor pe obiective clare.

Contribuția la implementarea aquis-ului comunitar.

Microîntreprinderile, întreprinderile mijlocii și întreprinderile mici, au un rol însemnat în menținerea și întărirea economiei naționale, prin crearea de noi industrii sau nișe de piață, crearea de noi locuri de muncă, de încurajare a concurenței pe piață și de vitalizare a economiilor aflate la nivel regional sau local.

Prin specificul său, industria rurală, cuprinde unități mici și mijlocii care se află într-un proces de dezvoltare, de orientare spre noi opotunități și de diversificare a producției potrivit cerințelor pieței. La fixarea noilor obiective de industrie rurală și serviciilor este necesar să se aibă în vedere criteriile: ocuparea cât mai completă a forței de muncă temporară disponibilă; creșterea a gradului de urbanizare; raționalizarea cheltuielilor de producție; protejarea mediului natural; apropierea de sursele de combustibil și energie; apropierea obiectivelor de locurile cu apă potabilă și industrială; apropierea obiectivelor de centrele de consum.

La nivel național, în anul 2014, 99,67% din totalul întreprinderilor românești sunt reprezentate de IMM–uri, iar dintre acestea ponderea cea mai mare este deținută de microîntreprinderi cu 88.58%, urmate de întreprinderi mici 9,43% (Institutul Național de Statistică – TEMPO On-line). În anul 2014, din totalul microîntreprinderilor și întreprinderilor mici din mediul rural se înregistrează o densitate de 9,51 de IMM-uri la 1000 locuitori.

IMM-urile au devenit o sursă din ce în ce mai importantă creatoare de locuri de muncă, dar menține vulnerabilități majore, și asta din cauza transformărilor structurale care se petrec în economia românească, în procesul de adaptare la competiția pe o piață globalizată.

Analizând, în baza datelor furnizate de (ONRC), o evoluție a înmatriculărilor întreprinderilor din 2007 până în 2014, există o discrepanță majoră între mediul rural și mediul urban. În timp ce înmatriculările din urban sunt în continuă scădere (de la 70% în 2007, până la 59% în 2014), înmatriculările din spațiul rural sunt în continuă creștere (de la 30% în 2007 la 41% în 2014). Din punct de vedere regional, în anul 2014 cele mai multe înmatriculări din spațiul rural au avut loc în regiunile N-V (18.91%), Sud-Muntenia (18,37%) și N-E (16,76%), iar cele mai puține în Vest (3.69%). Printr-o analiză, la nivelul anului 2014, asupra întreprinderilor tip persoană fizică autorizată (PFA), și întreprindere individuală (II) și întreprindere familială (IF) se constată că cea mai mare pondere a întreprinderilor din spațiul rural o deține întreprinderile familiale cu un procent 47,6%, urmată de întreprinderile individuale cu 43,1% în mediul rural, iar ponderea întreprinderilor tip persoană fizică autorizată (PFA) în spațiul rural fiind de 39,9%.

Prin intermediul Programului Național de Dezvoltare Rurală, în perioada de programare 2007-2013 – au fost sprijinite microîntreprinderile din mediul rural, în perioada 2009 – 2011 fiind făcute plăți pentru proiecte care se refereau la crearea sau modernizarea a 1191 microîntreprinderi prin intermediul măsurii 312 cu denumirea ”Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de microîntreprinderi”. Dintre acestea, cea mai mare pondere o dețin microîntreprinderile care aveau ca și CAEN principal în cadrul proiectelor prestare de servicii auxiliare în agricultură și este de 56,5%, urmate de cele în sectorul construcțiilor (13,2%) (Raport privind ajutoarele de stat pentru Consiliul Concurenței, 2011).

Dezvoltarea turismului

Pentru Romȃnia, o țarǎ preponderent agricolǎ, dar cu un patrimoniu natural și cultural divers, în mare parte în stare bunǎ de conservare, turismul rural reprezintǎ o alternativǎ viabilǎ, încǎ insuficient exploatatǎ, pentru diversificarea activitǎților în vederea obținerii unor venituri adiționale pentru populația din zonele rurale.

Turiștii devin tot mai interesați de oportunitǎțile pe care le prezintǎ turismul rural și pentru a rǎspunde cererii pieței în acest sens este nevoie sǎ punem accentul pe diversificarea ofertei turistice prin îmbinarea ingenioasǎ a odihnei pasive cu o implicare activǎ în vederea învǎțǎrii unor meșteșuguri și tradiții, precum și a practicilor agricole din gospodǎrie, evidențiind astfel și componenta educativǎ a turismului. Totodatǎ stimularea activitǎților recreative în ambianța spațiului rural combinate cu promovarea unor activitǎți culturale tradiționale aduce beneficii atȃt turiștilor cȃt și populației rurale implicate în aceste tipuri de activitǎți. În perioada de programare 2007-2013, turismul rural a fost sprijinit prin intermediul Programului Național de Dezvoltare Ruralǎ, în perioada 2009 – 2012 în cadrul mǎsurii 313 ”Încurajarea activitǎților turistice” fiind aprobate 679 proiecte ce vizau înființarea sau modernizarea structurilor de primire turisticǎ cu funcțiune de cazare și proiecte ce aveau în vedere activitǎțile recreaționale. (Raport anual de progrese privind implementarea PNDR în anul 2012). Cu tot acest suport, infrastructura turisticǎ ruralǎ cu funcțiune de cazare de mici dimensiuni (pensiuni agroturistice și turistice rurale) nu a ajuns la un nivel de dezvoltare satisfǎcǎtor, în special din punct de vedere calitativ, pentru cerințele pieței atȃt la nivel național cȃt și internațional.

Existǎ puține metode de mǎsurare a succesului și rentabilitǎții investițiilor în turism, din cauza naturii semi-informale a activitǎților, a promovǎrii și marketingului slab organizate mai ales la nivel județean și local, ceea ce face dificil ca întreprinzǎtorii/operatorii sǎ ajungǎ pe piațǎ și sǎ-și dezvolte afacerile corespunzǎtor. Totuși, cu un marketing adecvat și alte tipuri de sprijin coordonat, produsele unicat ale turismului romȃnesc vor putea fi valorificate pe mǎsura diversitǎții și atractivitǎții lor, susținȃnd astfel un turism ce minimizeazǎ impactul negativ asupra mediului și a culturii locale, dar în același timp genereazǎ venituri prin creare de locuri de muncǎ și contribuie la conservarea patrimoniului natural și cultural.

Agroturismul. Agroturismul, permite valorificarea disponibilitǎților de cazare ale gospodǎriei țǎrǎnești, pregǎtitǎ și amenajatǎ adecvat pentru primirea oaspeților, asigurarea serviciilor pentru servirea mesei și pentru alte activitǎți complementare, dependente în mod direct de specificul economic al fermei, precum activitǎți de agrement, inițiere în diferite îndeletniciri tradiționale, echitație, pescuit, cure terapeutice, etc. Reducerea veniturilor cetǎțenilor datoritǎ crizelor economice, a șomajului, sau a inflației a afectat și turismul de masǎ, iar categoria socialǎ care face parte din "clasa de mijloc" cu venituri mai modeste se îndreaptǎ înspre agroturism.

Capacitatea de cazare existentǎ în pensiunile agroturisticǎ, corelatǎ cu capacitatea de cazare în funcțiune din aceste structuri, situeazǎ regiunea Centru pe primul loc, cu o creștere continuǎ a capacitǎții de cazare existentǎ în perioada analizatǎ (cu aprox. 58% ajungȃnd la 10 073 locuri în 2012) și a capacitǎții de cazare în funcțiune (cu aprox. 44% ajungȃnd la 1 595 194 locuri-zile în 2011). Aceste diferențe înregistrate la nivel regional sunt explicate prin faptul cǎ dezvoltarea agroturismului depinde foarte mult de specificul fiecǎrei regiuni: de tipul de turism preponderent în regiunea respectivǎ, de existența și calitatea pensiunilor agroturistice, de prezența unor tipuri variate de activitǎți, de folclor, de existența regiunilor etnografice și de practicarea diverselor activitǎți agricole.

Peisajul rural extrem de divers, în mare parte bine conservat, viața la țarǎ cu însemnate componente tradiționale, potențialul agricol și silvic al zonei de munte, arhitectura specificǎ mediului rural, sunt factori naturali care favorizeazǎ dezvoltarea turismului rural montan. (Cadru național strategic pentru dezvoltare durabilǎ a sectorului agroalimentar și a spațiului rural în perioada 2014-2020-2030 – Comisia Prezidențialǎ pentru politici publice de dezvoltare a agriculturii). Numǎrul unitǎților de cazare din zona montanǎ a crescut cu 22% în ultimii ani (2005 – 2011). Dintre acestea, creșterea cea mai semnificativǎ au înregistrat-o pensiunile turistice și agroturistice (cu 23%) datoritǎ în mare parte existenței fondurilor europene de dezvoltare ruralǎ pre și post aderare. Aceastǎ dezvoltare nu s-a realizat într-o manierǎ durabilǎ și cel mai frecvent nu a fost corelatǎ cu dezvoltarea infrastructurii de transport, a serviciilor și unitǎților de agrement. Este încǎ precarǎ infrastructura de turism în privința marcajelor turistice, a cabanelor montane sau a deservirii monumentelor naturale și istorice. (proiect Orientǎri strategice naționale pentru dezvoltarea durabilǎ a Carpaților 2014-2020)

Dezvoltarea agroturismului este cea mai eficientǎ alternativǎ pentru spațiul rural mai ales în zonele cu multǎ încǎrcǎturǎ istoricǎ și cu obiective turistice naturale. Aceastǎ activitate ar aduce venituri suplimentare locuitorilor și chiar bugetelor locale, care ar permite dezvoltarea infrastructurii rurale.

1.3.1. Finanțarea și creditarea activitatilor non – agricole

În vederea promovǎrii mǎsurilor ce urmǎresc creșterea gradului de ocupare a persoanelor active, în special a celor din mediul rural, de mare importanțǎ este orientarea programelor spre membrii familiilor ce practicǎ o agriculturǎ de subzistențǎ, prin promovarea unor noi forme ocupaționale pentru lucrǎtorii independenți din zonele rurale și promovarea culturii antreprenoriale în desfǎșurarea de activitǎți non- agricole.

Principalele obstacole în deschiderea și dezvoltarea unor microîntreprinderi în domeniile nonagricole și în special în zona serviciilor în mediul rural, sunt constituite de lipsa unei culturi antreprenoriale specifice dar, mai ales, de lipsa capitalului necesar deschiderii unei afaceri. Dacǎ problema culturii antreprenoriale are raspuns în dezvoltarea unor programe speciale la sate privind inițierea unor cursuri cu persoanele interesate, de o mai mare dificultate este problema finanțǎrii și creditǎrii cu capital necesar micilor afaceri în spațiul rural. În ceea ce privește creditarea activitǎților non-agricole și a serviciilor, s-au identificat o serie de probleme legate de dobȃnzile mari practicate de bǎncile comerciale la acordarea de credite, cȃt și de sistemul de taxe și comisioane pentru diversele servicii prestate de bǎnci (deschiderea de conturi, acordarea de credite).

Se manifestǎ de asemeni reticente determinate de lipsa cunoștințelor strict bancare, a temerilor legate de riscul afacerii sau propunerea de garanții personale în analiza dosarelor de creditare, toate, ca și parte constitutivǎ a planului de afaceri solicitat de bǎnci în acordarea de credite. De o mare importanțǎ este aici parteneriatul, beneficiar de credit – banca, aceasta din urmǎ avȃnd rol de informare asupra liniilor de finanțare existente, a condițiilor de creditare, în acordarea unui sprijin real și eficient în elaborarea planului de afaceri și construirea dosarului de creditare.

În baza cifrelor INS, la nivelul anului 2014, din totalul populației ocupate din Romȃnia, rata ocupǎrii în mediul rural înregistreazǎ un procent de 58,8%. Salariații din cadrul populației ocupate erau reprezentați într-o proporție de 24,7%, iar în ceea ce privește numǎrul patronilor din mediul rural este de în procent de 0,6%. Lucrǎtorii pe cont propriu erau reprezentați înt-un procent de 34,6%, iar lucrǎtorii familiali neremunerați erau în proporție de 27,3%. Conform prelucrǎrilor INS, fermierii cu alte activitǎți generatoare de venit erau 28,21% din total capi ai exploatațiilor agricole.

Dependența fațǎ de agricultura de subzistențǎ reprezintǎ un punct slab al forței de muncǎ din Romȃnia, activitǎțile independente fiind mai degrabǎ asociate cu subzistența în agriculturǎ decȃt cu antreprenoriatul, așadar numǎrul persoanelor care desfǎșoarǎ activitǎți independente atinge 2,1 milioane persoane (25% din totalul locurilor de muncǎ). De asemenea, Romȃnia se confruntǎ cu un nivel scǎzut al forței de muncǎ angajatǎ în activitǎți non-agricole, la nivel național.

Investițiile în economia non-agricolǎ și alimentarǎ în spațiul rural, pe lȃngǎ asigurarea creșterii valorii adǎugate brute prin procesarea materiilor prime agricole și neagricole din resurse locale, mai au un mare avantaj, atȃt în perioadele de crizǎ și recesiune cȃt și în cele de creștere economicǎ, în sensul creǎrii de noi locuri de muncǎ, prin folosirea și stabilizarea forței de muncǎ locale (rurale), revitalizarea localitǎților rurale, în mod deosebit cele din zonele defavorizate și periferice In concluzie, pentru o dezvoltare ruralǎ durabilǎ este necesarǎ realizarea unui echilibru între cerința de conservare a spațiului rural economic, ecologic și social-cultural de la țarǎ, pe de o parte, si tendința de „modernizare” a activitǎții economice și a vieții rurale, pe de altǎ parte.

În mediul rural, o întreprindere socialǎ participǎ la dezvoltarea comunitǎții ca întreg în mod durabil: creeazǎ locuri de muncǎ pentru comunitate sau pentru persoane aflate în dificultate, se adreseazǎ problemelor din fiecare comunitate (educatie, sǎrǎcie, promovarea meșteșugurilor, susținerea turismului local). Existǎ astfel de întreprinderi sociale în mai multe zone din Romȃnia care pot fi date ca bun exemplu și care susțin dezvoltarea comunitǎții din care fac parte.

Conform situației publicate de Agrointel.ro gradul de absorbtie pe PNDR 2007-2013 pentru investițiile din sectorul non-agricol au fost urmǎtoarele:

Mǎsura 312 „Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi”
Numǎr contracte – 2.752
Valoare publicǎ contractatǎ – 344,49 mil. euro
Plǎți efectuate – 294,82 mil. euro

Mǎsura 313 „Încurajarea activitǎților turistice”
Numǎr contracte – 1.331
Valoare publicǎ contractatǎ – 186,16 mil. euro
Plǎți efectuate – 121,51 mil. euro

Peste 13 mii locuri de muncǎ create și menținute prin cele 2.177 proiecte finalizate pȃnǎ în prezent în cadrul mǎsurilor de investiții în turism rural (M 313) și activitǎți non agricole (M 312).

1.2.2. Prevederi PNDR 2014-2020 cu privire la diversificarea activitǎților economice din mediul rural

Prin Submǎsura 6.2 "Sprijin pentru înființarea de activitǎți neagricole în zone rurale" sprijinul financiar se acordǎ sub forma de sume forfetare pe baza unui plan de afaceri. Valoarea finanțǎrii individuale este de 50.000 de euro/proiect, cu posibilitatea majorǎrii sprijinului pȃnǎ la valoarea de 70.000 de euro/proiect în cazul activitǎților de producție, servicii medicale, sanitar-veterinare și de agroturism (agropensiuni).

De asemenea, prin submǎsura 6.4 "Investiții în crearea și dezvoltarea de activitǎți neagricole" se acordǎ granturi de maximum 200.000 de euro, prin rambursarea costurilor eligibile suportate si plǎtite efectiv. Intensitatea finanțǎrii este de 70% cu posibilitatea de a majora acest procent la 90%. Cu acești bani se pot deschide si dezvolta, de exemplu, mici unitǎți de producție de textile sau afaceri in activitǎți meșteșugǎrești non-agricole sau cabinete de servicii medicale sau de servicii veterinare.

CAPITOLUL II. OPORTUNITǍȚI STRATEGICE ÎN DEZVOLTAREA ECONOMICǍ ȘI SOCIALǍ A JUDEȚULUI GIURGIU

2.1. Repere istorice

Prima mențiune sigurǎ a cetǎții Giurgiu este în documentul Codex Latinus Parisinus de la începutul secolului al XV-lea, sub forma Zorio. Mențiunea alǎturatǎ: "loc pustiu" sugereazǎ distrugerea cetǎții în timpul campaniei otomane din 1394 împotriva lui Mircea cel Bǎtrȃn.

Fiind un oraș fortificat, Giurgiul a jucat un rol important în rǎzboaiele frecvente dintre romȃni și turci pentru controlul Dunǎrii, în special în campania antiotomanǎ a lui Mihai Viteazul (vezi Bǎtǎlia de la Giurgiu), iar mai apoi în rǎzboaiele ruso-turce.

Mǎritǎ în 1560, cetatea a deveni un veritabil cap de pod pentru sultani peste Dunǎre. Prima cale feratǎ din Regatul Romȃniei a fost construitǎ între București și Giurgiu, stația de la Giurgiu fiind inauguratǎ la 1 noiembrie 1869.

În 1950, Giurgiu a primit statut de oraș regional în cadrul regiunii București, el devenind și reședința raionului Giurgiu, subordonat acestei regiuni. Între 1952-1954, regimul comunist, sprijinit de URSS, a construit Podul Giurgiu-Ruse (sau Podul Prieteniei), primul pod peste Dunǎre care leagǎ Romȃnia de Bulgaria. În 1968, orașul a fost declarat municipiu, el pierzȃnd însǎ rolul de centru administrativ, fiind arondat județului Ilfov.[10][11] El a redevenit reședințǎ de județ odatǎ cu înființarea județului Giurgiu în 1981 în urma unei reorganizǎri administrative regionale.

2.2. Așezare georgraficǎ. Relief. Climǎ

Județul Giurgiu este situat în partea sudicǎ a Romȃniei, în centrul Cȃmpiei Romȃne, deținȃnd o suprafațǎ totala de 352602 ha, ceea ce reprezintǎ 1,3% din suprafața totalǎ a țǎrii. Acest județ are în componetțǎ: un municipu (Giurgiu), douǎ orașe (Bolintin Vale și Mihǎilești), 52 comune și 166 de sate.

Relieful este format din Cȃmpia Burnazului, porțiuni din Cȃmpia Gǎvanu Burda, Titu și Lunca Dunǎrii. Din punct de vedere climatic, județul Giurgiu se situeazǎ într-o zonǎ temperat continentalǎ de cȃmpie, cu influențe climatice de silvostepǎ caracterizatǎ prin veri lungi, uscate și cǎlduroase și ierni geroase. Aceastǎ zonǎ este cuprinsǎ în marea centurǎ cerealierǎ. Precipitațiile medii anuale sunt de 350-550 l/m2, sub valoarea care poate asigura maximum de randament pentru cereale, a cǎror pondere este de circa 60% din suprafața arabilǎ a județului, ceea ce face necesarǎ irigarea culturilor. Rețeaua hidrograficǎ este bogatǎ și este reprenzentatǎ de fluviul Dunǎrea (colectorul general) și rȃurile: Dȃmbovița, Sabar, Argeș, Cȃlniștea și Neajlov.

În județul Giurgiu se întȃlnesc 3 tipuri de soluri:

Partea de nord a județului, zona III, brun roșcat, brun roșcat de pǎdure gleizat și podzoluri, de la Mihǎilești, Bulbucata pȃnǎ la Vȃnǎtori;

Partea de mijloc și de est a județului, zona II, cernoziom și sol de tranziție neirigat între comunele Letca Nouǎ, Singureni, Prundu, Hotarele;

În sudul județului, zona I, predominǎ cernoziomul irigat care se întinde de la Gǎujani pȃnǎ la Ogrezeni, Ghimpați.

2.3. Aspecte economice

În anul 2014, populația de 278630, din care persoane se regǎsesc în mediul urban 91008 (32,6%), iar persoane în mediul rural 187622 (67,3%). Din totalul populației, cea activǎ ocupatǎ era de 86600 persoane, din care în agriculturǎ 43300 (50%), în industrie 8200 (2,9%) în servicii 2700 (%), în construcții 7200 (2,6%) și în alte activitǎși ale economiei naționale 900 (0,3%). Se constatǎ în timp o creștere a ponderii populației ocupate în industrie, servicii comerciale și sociale.

Numǎrul mediu al salariaților din economia județului a înregistrat o scǎdere constatǎ în ultimii ani, ajungȃnd de la 30600 în anul 2011 la 31400 persoane în 2014, iar rata somajului înregistratǎ în 2014 a fost de 6,2% în raport cu populația activǎ totalǎ, existȃnd la aceastǎ datǎ un numǎr de 5822 șomeri.

2.2.1. Activitǎțile agricole

Agricultura ocupǎ o pondere însemnatǎ în economia județului Giurgiu, datoritǎ resurselor naturale (fond funciar agricole, resurse de apǎ) și de forțǎ de muncǎ de care dispune zona, dar și tradiției manifestate de-a lungul timpului pentru aceastǎ activitate.

În perioada 2011-2014, suprafața agricolǎ reprezenta între și din suprafața totalǎ a județului, iar suprafața arabilǎ aproximativ din suprafața totalǎ și % din suprafața agricolǎ.

Tabelul 2.1. Evoluația fondului funciar, dupa modul de folosințǎ, în perioada 2011-2014

Sursa: Institutul Național de Statisticǎ – Tempo Online (Data accesǎrii: 05.05.2016)

Suprafața agricolǎ în ansamblu, a înregistrat în perioada 2011-2014, o scǎdere sesizabilǎ de 512 ha (1,2%) din cauza descreșterii, în mod deosebit, a suprafeței arabile cu 154 ha (1,1%) și a suprafeței ocupate de pǎșuni cu 339 ha (3,7%). Celelalte cuprafete copate cu fȃnețe, vii și livezi au rȃmas constante.

Tabelul 2.2. Evoluția forței de muncǎ ocupate în agriculturǎ, în perioada 2011-2014

Sursa: Institutul Național de Statisticǎ – Tempo Online (Data accesǎrii: 05.05.2016)

Forța de muncǎ ocupatǎ în agricultura județului Giurgiu a scǎzut continuu. O creștere a populației în agricultura ar fi însemnatȘ declinul industriei, creșterea șomajului în zonele urbane și rurale și slaba dezvoltare a activitǎșilor neagricole în zonele rurale.

Tabelul 2.3. Evoluția producției de bunuri și servicii agricole, în perioada 2011-2014

Sursa: Institutul Național de Statisticǎ – Tempo Online (Data accesǎrii: 05.05.2016)

Producția agricolǎ de bunuri și servicii exprimatǎ în prețuri curente a înregistrat o evoluție oscilatorie cu diminuare a producției agricole vegetale în anul 2013,

Din tabelul 2.4. se poate observa cǎ, în toatǎ perioada analizatǎ, în structura suprafețelor cultivate grȃul și porumbul dețin ponderin importante, la nivelul anului acestea ocupȃnd 32,4% și respectiv 22,1% din suprafața totalǎ cultivatǎ.

Floarea soarelui este cultivatǎ pe o suprafațǎ de 54769, adica 16,6% din suprafața totalǎ cultivatǎ, iar celelalte culturi cum sunt orzul, soia, cartofii și legumele sunt cultivate pe suprafețe relativ reduse, ce nu depǎșesc 6% din suprafața totalǎ cultivatǎ a județului.

Tabelul 2.4. Evoluția suprafețelor cultivate și producțiilor medii la principalele culturi, în perioada 2011-2014

Sursa: Institutul Național de Statisticǎ – Tempo Online (Data accesǎrii: 05.05.2016)

Tendința de creștere a dominației cerealelor în structura culturilor, este și rezultatul direct al interesului economic manifestat de exploatațiile de dimensiuni mici, predominante în economia agrarǎ a județului, care au luat naștere încǎ de la începutul anilor 1990, ca rezultat al reformei funciare, mai precis al decolectivizǎrii agriculturii.

Producțiile medii atȃt la cereale, cȃt și la celelalte produse vegetale, au înregistrat valori relativ modeste, înscriindu-se în tendința generalǎ de reducere manifestatǎ la nivel național, care, exceptȃnd anii cu secete puternice, se datoreazǎ în picipal nivelul foarte scǎzut al mecanizǎrii, irigațiilor, al alocǎrii de îngrǎșǎminte chimice și utilizǎrii de semințe selecționate și a soiurilor cu randamente superioare.

Tabelul 2.5. Evoluția efectivelor de animale la principalele specii

Capete –

Sursa: Institutul Național de Statisticǎ – Tempo Online (Data accesǎrii: 05.05.2016)

Declinul profund al producției agricole din județiul Giurgiu este și mai evident în sectorul zootehnic, unde, în perioada 2011-2014, numǎrul de porcine a scǎzut cu 7,8%, numǎrul de pǎsǎri a scǎzut si el cu 14,8%.

Tabelul 2.6. Evoluația producției totale la principalele produse de origine animalǎ, în perioada 2011-2014

Sursa: Institutul Național de Statisticǎ – Tempo Online (Data accesǎrii: 05.05.2016)

Producția animalierǎ în sistem intensiv a fost, la rȃndul ei, sever marcatǎ de procesul de tranziție, în special producțtia de carne de porc și pasǎre.

Aceastǎ evoluție a fost, în mare mǎsurǎ, provocatǎ de inadaptabilitatea noului model agricol dominat de agricultura de scarǎ micǎ la condițiile pieței conncuremnțiale, prețurile ridicate ale input-urilor (energie, nutrețuri și combustibil) inaccesibile pentru majoritatea nicilor producǎtori și pǎtrunderea pe piețele județului a produselor din import la prețurile scǎzute. În acest context, micii fermieri și-au ajustat efectivele de animel la necesițǎțile propriilor familii și la posibilitǎlile limitate de vȃnzare a produselor pe piețele locale.

2.2.2. Activitǎți non-agricole

Industria

Giurgiu este un județ cu potențial important, oferit mai ales de poziția sa nodalǎ în infrastructura de transport dar și un teritoriu cu deficiențe importante din punct de vedere al capacitǎții și competitivitǎții economice. Din punct de vedere al performanței macroeconomice a teritoriului, Giurgiu are deficiențe importante, dar dinamica sa pozitivǎ din ultimii ani poate conduce la o creștere importantǎ de competitivitate în perioada urmǎtoare, suprapusǎ perioadei de programare europene pentru intervalul 2014-2020.

Zonele industriale sunt orientate spațial în funcție de localizarea resurselor naturale și sunt concentrate, în general, în cele trei orașe Giurgiu, Bolintin Vale și Mihǎilești. În mare parte, industria este relativ diversificatǎ și bazatǎ pe activitǎți tradiționale, avȃnd urmǎtoarea structurǎ:extractivǎ și prelucrare, producerea energiei electrice și tehnice, alimentarǎ, tectilǎ, chimicǎ, fabricarea maselor plastice, fabricarea naterialelor de cosntrucții.

Tabelul 2.7. Evoluția structurii agenților economici, dupǎ domeniul de activitate, în perioada 2011-2014

Sursa: Institutul Național de Statisticǎ – Tempo Online (Data accesǎrii: 05.05.2016)

Climatul instituțional favorabil din ultimii ani a permis dezvoltarea accentuatǎ a sesctorului privat, bazat în mare parte pe înființarea întreprinderilor mici și mijlocii. Dinamica și distribuția IMM-urilor este influențatǎ de o serie de factori: puterea economicǎ a zonei, existența unui potențial de forțǎ de muncǎ cu o bunǎ pregǎtire profesionalǎ, posibiliatea accesului la capital disponibil, structura economicǎ și cererea corespunzǎtoare.

Sectorul privat din economia localǎ a evoluat relativ lent, fiind orientat preponderent spre unitǎți mici din cadrul sectoarelor producǎtoare de bunuri de consum, atractive din punct de vedere al vitezei de rotație a capitalului și al perspectivelor de acces pe piața internǎ și externǎ. Însǎ, lipsa unei strategii de dezvoltare globalǎ a sectorului IMM, corelatǎ cu neceitǎțile dezvoltǎrii economice și sociale ale regiunii, au determinat înființarea IMM-urilor în general în mediul urban și mai puțin în cel rural.

Servicii

Sectorul serviilor a întregistrat în ultimii ani o evoluție pozitivǎ în anumite domenii. În prezent, acesta acoperǎ o gamǎ largǎ de activitǎți fiind orientat spre domeniile financiar-bancar, asigurǎri, transport, tranzacții imobiliare, poșta și telecomunicațiile, turism, educație, sǎnǎtate și asistentǎ socialǎ, consultanțǎ.

Tendința oscilantǎ în evoluția sectorului de servicii la nivel zonal și dimensiunile relativ reduse ale acestuia contituie una din principalele deficiențe ale structurii economice din regiune, ceea ce reflectǎ o dezvoltare dubdimensionatǎ în raport cu nevoile populației, și în raport cu celelalte sectoare ale economiei locale.

În ultimii ani, activitǎȚile din sectoarele fianciar-bancar, de asigurǎri și de comer ț au avut o evoluție pozitivǎ. În prezent bǎncile opereazǎ la nivelul zonal, prin intermediul sucursalelor, filialelor, reprezentanțelor sau agențiilor oferind agenților economici și persoanelor fizice o gamǎ largǎ, dar nu suficientǎ de produse și servicii specifice. Creditele acordate se îndreaptǎ în industrie, agriculturǎ, activitǎți de import-export și construcții, sistemul de creditare nefiind secondat de un sistem de servicii care sǎ asigure derularea rapidǎ a operațiunilor.

Serviciile de poștǎ și telecomunicațiile au cunoscut o evoluție rapidǎ, agenți economici și persoanle fizice beneficiind într-un numǎr din ce în ce mai mare de mijloace moderne și rapide de transmitere a corespondenței și informației.

2.4. Turismul rural – Zona Comana

Factorii naturali și situarea pe malul Dunǎrii permit identificarea a numeroși factori favorizanți dezvoltǎrii turismului, oportunitǎți turistice, modalitǎți reale de diversificare economicǎ și ocupaționalǎ.

Turismul s-ar putea dezvolta și multiplica prin valorificarea acestor valențe naturale și economice, mai mult s-ar putea amplifica spațiul pe malul bulgǎresc al Dunǎrii. Existǎ, din aceastǎ perspectivǎ nu numai o ofertǎ obiectivǎ dar și a o mare disponibilitate umanǎ care ar putea constritui garantul unei asemenea inițiative.

În anul 2014, infrastructura turisticǎ este asiguratǎ de 13 unitǎți de cazare din care 10 hoteluri și moteluri, douǎ spații de cazare pe nave și un hostel.

Tabelul 2.8. Evoluția capacitǎții de cazare turisticǎ

Sursa: Institutul Național de Statisticǎ – Tempo Online (Data accesǎrii: 05.05.2016)

Pe lȃngǎ turismul de tranzit (București-Giurgiu) existǎ și atracții turistice de tip natural, reprezentate mai ales de ostroavele fluviului, unele dintre ele sǎlbatice și populate de specii rare de pǎsǎri. Accesul la acestea se face cu ambarcațiuni care executǎ scurte plimbǎri de plǎcere pe Dunǎre, cu plecare din zona portului.

Obiectivele turistice pot fi vizitate de un numǎr limitat de turiști din cauza lipsei unui circuit turistic adecvat care sǎ le punǎ în valoare.

Pentru susținerea dezvoltǎrii agro-turismului în județ sunt necesare lucrǎri de modernizare și investiții noi în domeniul infrastructurii, pe baza unor proiecte de relevanțǎ regionalǎ (rețele de apǎ, canalizare, gaze naturale).

Zona Comana – Cǎlugǎreni cuprinde cȃteva obiective de mare importanțǎ istoricǎ și naturalǎ și beneficiazǎ de o structurǎ turisticǎ de o bunǎ calitate. Cel mai important aspect este tocmai distanța micǎ fațǎ de Bucuresti, aproximativ 35 – 40 km și accesul facil la ceea ce poate reprezenta o excelentǎ aventurǎ de week-end. Parcul Natural Comana este format din rezervațiile Pǎdurea Comana, Pǎdurea Oloaga – Grǎdinari, Pǎdurea Padina Tǎtarului, Balta Comana.

Acestea constituie habitatul mai multor specii de faunǎ și florǎ, unele dintre ele rare sau chiar endemice, cum ar fi: trifoiașul de baltǎ, pestisoara, bujorul romȃnesc, stȃnjenelul de baltǎ, ghimpele; pǎsǎri (212 specii, din care 78 protejate internațional) – erete de stuf, șoim cǎlǎtor, rațǎ roșie, pescǎruș albastru, lisițǎ, stȃrc cenușiu; pești (13 specii, 5 protejate național) – clean, țigǎnuș, țipar, guvizi; mamifere (31 specii, din care 5 protejate internațional) – vidra, pisica sǎlbaticǎ; reptile (8 specii, din care 5 protejate internațional) – șarpe de apǎ, șarpele de sticlǎ; pǎdurea conține specii de stejar, frasin, ulm, carpen. Identificarea tuturor speciilor de plante și animale nu a fost încǎ finalizatǎ.

Pe lȃngǎ atracțiile naturale pot fi vizitate și obiective culturale sau istorice. Mǎnǎstirea Comana, atestatǎ documentar la 1461, unde, în urma descoperirii unui trup decapitat în mormȃntul ctitorului, se considerǎ cǎ poate fi locul de odihnǎ a voievodului Vlad Țepeș. Mǎnǎstirea are viațǎ de obste și a redevenit din momentul reînființǎrii ei în 1991, destinația de pelerinaj a multor credincioși, mai ales la sǎrbǎtoarea Adormirii Maicii Domnului, pe 15 august. Atelierul-muzeu Moara de hȃrtie din Comana, gestionat de Asociația Moara de hȃrtie (înregistratǎ de Judecǎtoria Giurgiu în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor cu nr. 5/2012) este un alt obiectiv care meritǎ sǎ fie cunoscut de turiști.

La Cǎlugǎreni poate fi vizitat complexul muzeal dedicat bǎtǎliei de la 1595, condusǎ de Mihai Viteazul împotriva lui Sinan Pașa, format de muzeul dedicat bǎtǎliei, statuia lui Mihai Viteazul, crucea de piatrǎ care marcheazǎ locul bǎtǎliei.

2.4.1. Obiective turistice

Obiectivele turistice din zona comunei Comana sunt reprezentate de Balta Comana și rezervațiile delimitate în parc, văile inundabile ale luncilor și peisajul forestier. Mănăstirea Comana, datează din anul 1462 și este o ctitorie a domnitorului Vlad Tepeș, reprezentând un punct deosebit de atracție turistică.

Această mănăstire a fost reclădită în sec.al XVI-lea, pe ruinele construcției inițiale, de către domnitorul Radu Serban, iar în incinta acesteia fiind înmormântați Radu Serban și Nicolae Patrascu, precum și familia Cantacuzino. Se crede, de asemenea, că tot aici ar fi fost înmormantat și Vlad Tepeș.

Pe lângă această mănăstire, ca puncte de atracție turistică reprezintă și nisericile ortodoxe sătești seculare: Grădiștea din 1657 și Falastoaca din 1784.

De asemenea, existenta unui muzeu memorial, Gellu Naum, în satul de suflet al scriitorului, crează posibilitatea vizitatorilor de a cunoaște viata si opera scriitorului, acesta iubind atat de mult aceste locuri ce l-au inspirat.

În Comuna Comana se realizează manifestări de tipul sarbatorilor câmpenești, ca de exemplu „Sărbatoarea Bujorului”, iar aceste manisfestări reunesc, pe scurte perioade, un numar important de personalități publice, oameni de afaceri, istorici, politicieni, ziariști, cercetători.

În localitatea istorică Călugareni, se gasește Crucea lui Mihai, un monument istoric care a fost realizat în anul 1913 și restaurat după 80 de ani, adică în anul 1993, cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la urcarea domnitorului Mihai Viteazul pe tronul Tării Romanești. În localitatea Goștinari se găsesc ruinele Palatului Domnesc ctitorit de Radu Serban.

2.4.2. Tipuri de turism practicate

Tipurile de turism sunt definite în funcție de mai multe criterii care iși pun amprenta asupra individualizării fenomenului turistic la scara detaliilor sale. Aceste criterii sunt: proveniența turiștilor, vârsta acestora, durata, mijloacele de transport utilizate, durata, aportul social, gradul de organizare, modul de desfățurare, distanța.

Prin aplicarea criteriilor mai sus menționate reies următoarele principalele forme de turism, și anume:

• Turism de odihnă-recreere sau de weekend;

• Turism de vânătoare și pescuit sportiv;

• Turism de agrement;

• Turism religios;

• Turism cultural;

• Agroturismul.

2.4.3. Tipuri de vizitatori

Zona Comana a prezentat de multă vreme interes atât pentru persoane de specialitate, cât și pentru vizitatori neprofesioniști. Este precizat faptul că, zona a fost în atenția cercetătorilor biologi și a altor specialiști care, prin rezultatele muncii lor, au arătatcă trebuie asigurate condițiile necesare pentru a conserva și s dezvolta biodiversitatea. S-a ajuns în situatia în care, conform prevederilor HG nr. 2151/2004, zona a fost declarată arie naturală protejată.

Categoriile de vizitatori cele mai des întălnite în parc, sunt urmatoarele:

1. Vizitatori care sunt interesați de natură, în mod special de pădure, de speciile de păsări și de balta Comana.

Informarea și protejarea zonelor de protecție integrală se află în centrul atenției acestor vizitatori.

2. Vizitatori de weekend. Aceștia își petrec timpul liber în zone naturale, având ca și scop recreerea prin picnic și plimbare.

Activitatea de baza se axează pe petrecerii în aer liber, care se antrenează în activități de relaxare, dar și sportive. Locurile cele mai preferate sunt în padurile Fântânele și Comana, sau în imediata apropiere a pădurii, lângă râu sau lângă baltă pentru a fi cât mai aproape de un drum cu acces direct la un drum național sau județean. Locurile favorite de petrecere în mijlocul naturii la sfârșit de săptămână sunt Magura, Strâmba (La Anin), Fântana cu Nuc, aceste locații îndeplinesc toate cerintele indicate mai sus. Persoanele care se încadrează în această categorie sunt, în principal, locuitori ai Bucureștiului sau din zonele adiacente, care, fie prin intermediul rudelor, fie al cunoștințelor, au cunoscut locurile acestea și le preferă, frecventându-le.

3. Vizitatori ai zonei ce achiziționează terenuri și care întenționează să construiască case de vacanță pentru a locui in anumite perioade din an sau pentru a le inchiria.

4. Vizitatori care prin excursii organizate de către Univeristăți sau Institute de Cercetare, practică turism științific.

Pentru această categorie, locația este cu preferință zona de protecție integrală, și anume rezervațiile, unde pot fi studiate flora și fauna caracteristică. În randul acestor vizitatori, de asemenea, se pot include și specialiștii ce vin de la Institutul de Biologie și care studiază elemente de floră în Parcul Natural Comana, specialiști din Bulgaria veniți să efectueze studii geologice, numeroase organizații nonguvernamentale care au venit să studieze specii cce se găsesc în mode deosebit în Parcul Natural Comana.

5. Elevi și studenți care vin atât în tabere și excursii organizate pe cont propriu cât și în colaborare cu Administrația Parcului Natural Comana.

Participa elevi și studenți dornici să practice în aer liber diferite sporturi.

Nedând o dovadă de atitudine ecologică în concordață cu obiectivele asumate de Administrația Parcului Natural Comana, zonele unde se desfășoară aceste acțiuni sunt cele mai amenințate de acțiunile invazive ale celor care-l vizitează.

Împreună cu organizațiile nonguvernamentale, școlile din parc dar și cu instituțiile de educație extrascolară s-au desfășurat numeroase manifestări, acțiuni de conștientizare publică, acțiuni de ecologizare, în care au făcut parte elevi ce aparțineau grupelor de vârstă 8-18 ani și studenți la facultăți de profil.

6. Vizitatori sosiți cu ocazia manifestărilor caracteristice localității (Sărbătoarea Bujorului) precum și a altor sărbători cultural-religioase. Aceast tip de vizitatori se focalizează spațial în jurul Mănăstirii Comana, dar și a Rezervației de bujor și temporal în jurul Sărbătorii Bujorului și a sărbătorilor religioase importante.

7. Vizitatori care practică vânătoare organizată delimitată ca locație de către asociațiile de vânătoare, pe fondurile de vanatoare gestionate în parc și bineînteles în condițiile legii. Vânătoarea în zonă reprezintă o tradiție bine înrădăcinată, iar faptul ca se află în apropiere de București, facilitează accesul chiar și al vânătorilor străini atrași de prezența exemplarelor de exceptie, în ceea ce constă punctajul care se obține de-a lungul timpului de trofeele medaliate.

8. Pescari amatori care practică pescuitul sportiv în zonele permise

În zona Comana existentă o rețea hidrologică naturală bogată, precum și iazuri artificiale sau cvasiamenajate atrage practicanti pasionați ai pescuitului sportiv în acea perioada admisă de lege.

2.4.4. Numărul de vizitatori

În conformitate cu estimările în decursul anului 2014 se apreciază că numărul persoanelor ce au vizitat Comuna Comana, și beneficiind de această oază de liniște și aer curat, a fost de aproximativ 23.000.

Numărul total de vizitatori este repartizat pe categoriile de vizitatori după cum urmează:

1. Vizitatori de weekend – 16000 persoane;

2. Elevi și studenți care vin în excursii și tabere organizare ori de către APNC sau de alte organizații – 500 persoane;

3. Vizitatori care au sosit cu prilejul manifestărilor caracteristice Parcului Natural Comana, și anume Sărbătoarea Bujorului, sau a altor sărbători cultural-religioase – 2250 persoane;

4. Vizitatori ai zonei care au achiziționat terenuri, dar și întenționează să construiască case de vacanță – 120 persoane;

5. Vizitatori care sunt interesați de natură, în mod special de pădure, de balta Comana și de speciile de păsări – 3300 persoane;

6. Vizitatori care practică vânătoare organizată în condițile legii și delimitată ca locație de

asociațiile de vânătoare – 300 persoane;

7. Vizitatori care profesează turism științific în excursii organizate de Institute de Cercetare Universități, etc. – 150 persoane;

8. Pescari amatori care profesează pescuitul sportiv, dar în zonele permise – 380 persoane.

2.4.5. Durata sejurului

În general vizitatorii stau în zonǎ 1-3 zile, de regulǎ la sfȃrșit de sǎptǎmȃnǎ, dar sunt din ce în ce mai frecvente cazurile cȃnd aceștia își petrec o sǎptǎmȃnǎ întreagǎ sau mai mult, mai ales în perioada concediilor.

2.4.6. Infrastructura turisticǎ

Infrastructura turisticǎ este in prezent slab dezvoltatǎ și este reprezentatǎ în Comana prin pensiunea “Casa Comana”, aflatǎ în circuitul turistic, cabana silvicǎ “Fantana cu Nuc”, monument istoric, aflatǎ în gestiunea Direcției Silvice Giurgiu, iar în Cǎlugǎreni prin pensiunea Hanul Cǎlugǎrenilor.

Pensiunea Comana unitate de cazare de 3 margarete din localitatea cu același nume are o oferta deosebitǎ:

– 21 de locuri (parter, etaj 1, mansarda);

– camere cu duș și grup sanitar, TV satelit, TV cablu;

– salǎ de mese cu 40 locuri;

– foișoare în cadru natural, dotate cu grupuri sanitare;

– terasǎ cu bar la marginea pǎdurii (numai pentru clienții pensiunii);

– bucǎtǎrie romȃneascǎ și internationalǎ cu personal specializat;

– împrejmuire de 2 Km pentru siguranța zonei;

– parcare aut;

– acces în pǎdure – proprietate privatǎ 3 hectare;

– plimbǎri cu moto-safari sau ATV-uri doar pe trasee special amenajate;

– o zonǎ de campare în complex și alte asemenea amenajǎri.

Hanul Cǎlugǎrenilor unitate modernǎ de cazare de 5 margarete la Cǎlugǎreni care oferǎ:

– 20 locuri în 8 camere duble și 2 apartamente;

– salǎ de conferințe;

– saunǎ, jacuzzi și centru fitness;

– acces wireless la internet;

– salon de protocol;

– 30 de locuri;

– disco bar;

– pișcina

– loc de joacǎ pentru copii;

– teren tenis;

– restaurant – 100 de locuri;

– terasǎ – 120 de locuri în aer liber;

– parcare mașini cu supraveghere – 40 de locuri.

Cabana Fȃntȃna cu Nuc este cabana introdusǎ în circuit turistic și pusǎ la dispoziția vizitatorilor, are 8 locuri de cazare cu grupuri sanitare proprii, cu sala de mese, TV cablu și acces la bucǎtǎrie.

Vizitatorii care practicǎ turism de picnic, vin în general din București (80%), Giurgiu (10%) și din comunele din proximitatea parcului (10%), în majoritatea cazurilor cu autoturisme proprietate personalǎ, cu autocarele în excursiile organizate, cu bicicletele sau cu mijloacele de transport în comun, iar cei care cautǎ recreerea în mijlocul naturii vin în excursie cu bicicletele sau cu mijloacele de transport în comun.

Un procent de 1% din vizitatori campeazǎ, 5% folosesc pensiunile din zonǎ, iar restul rǎmȃn numai în cursul zilei.

2.5. Surse de finanțare

Finanțarea planificǎrii turistice la nivel local, a planurilor de turism rural și ecoturism și planificarea atracțiilor cu caracter public, cum sunt rezervatiile naționale și siturile arheologice sau istorice, intrǎ în aria de responsabilitate a Consiliul Județean Giurgiu. Finanțarea planurilor de dezvoltare detaliate și a studiilor de fezabilitate este în mod obișnuit responsabilitatea sectorului privat.

Planificarea unui centru turistic mai mare poate fi realizatǎ de comunitǎțile locale, o companie privatǎ sau o societate de dezvoltare. Chiar dacǎ planificarea e fǎcutǎ de sectorul privat, autoritǎțile județene au responsabilitatea de a stabili standardele așa cum au fost aprobate inițial, de a revizui planurile și de a le accepta doar dacǎ îndeplinesc standardele aprobate.

Proiectele comerciale sunt de obicei preluate de sectorul privat. Proiectele mari, cum sunt centrele turistice viitoare stațiuni, necesitǎ investiții inițiale substanțiale, în special pentru infrastructurǎ, și pot deveni rentabile doar peste cȃțiva ani. Asemenea proiecte necesitǎ și o experiențǎ managerialǎ solidǎ. Dacǎ sectorul privat local este puțin dezvoltat și lipsit de experiențǎ managerialǎ sau de capital suficient pentru derularea proiectelor importante, poate fi constituitǎ o societate publicǎ de dezvoltare, constituitǎ de cǎtre autoritǎțile județene sau prin asocierea acestuia cu sectorul privat, pentru a gǎsi surse de finanțare și pentru angajarea unor manageri cu experiențǎ.

Finanțarea dezvoltǎrii infrastructurii

Principalele componente ale infrastructurii trebuie finanțate de guvern sau de autoritǎțile publice proiecte cu finanțare diversǎ. Oricum, taxele de folosințǎ pot recupera cea mai mare parte din aceastǎ investiție sau mǎcar costurile operaționale. Aceastǎ infrastructurǎ servește nevoilor generale de dezvoltare. În cadrul unui program de dezvoltare, finanțarea infrastructurii interioare va fi în continuare realizatǎ de cǎtre autoritǎțile locale și sectorul privat, care preiau inițiativa dezvoltǎrii.

Finanțarea principalelor puncte de atracție

Parcurile locale și naționale, zonele istorice și arheologice, centrele culturale și alte tipuri de atracții trebuie, în parte, finanțate treptat prin administrare privatǎ, iar prin plata unor taxe de intrare se acoperǎ o parte din costurile operaționale. Aceste atracții determinǎ turiștii sǎ viziteze o zonǎ și sǎ cheltuiascǎ.

Așa cum a fost explicat anterior, finanțarea amenajǎrii și restaurǎrii zonelor turistice poate fi realizatǎ de cǎtre sectorul privat, dar cu sprijin din partea autoritǎților. Atracțiile de tip comercial, cum sunt parcurile tematice, trebuie finanțate de sectorul privat, în speranța cǎ vor aduce profituri.

Finanțarea hotelurilor și a altor facilitǎți și servicii comerciale

Sectorul privat este sursa obișnuitǎ de finanțare pentru modernizarea hotelurilor și a altor

facilitǎți comerciale, aceasta fiind politica și tendința în cele mai multe regiuni turistice. Autoritǎțile județene vor trebui sǎ fie inițiatorul dezvoltǎrii în zonele turistice noi, înainte ca investitorii particulari sǎ decidǎ sǎ facǎ investiții, sau poate coopera cu investitorii particulari pentru anumite proiecte.

În stadiul inițial de dezvoltare sunt necesare investiții mari. Cȃteva modalitǎți de stimulare a investițiilor pot fi:

asigurarea terenului necesar dezvoltǎrii facilitǎților turistice la un preț moderat sau gratuit. În unele regiuni unde achiziționarea terenului de cǎtre sectorul privat este dificilǎ, intervenția autoritǎților județene și locale este suficientǎ pentru a stimula investițiile;

asigurarea gratuitǎ a infrastructurii exterioare;

asigurarea întregii infrastructuri interioare sau numai a unei pǎrți pentru care costul poate fi eventual acoperit de taxele de utilizare sau prețul de închiriere al hotelului sau al altor spații comerciale;

scutirea totalǎ sau parțialǎ de taxe locale pentru dezvoltarea inițialǎ și pentru punerea în funcțiune a facilitǎților turistice. Aceastǎ oportunitate este oferitǎ de cǎtre autoritǎțile locale;

acordarea împrumuturilor pentru dezvoltare cu o ratǎ a dobȃnzii normalǎ sau mai scǎzutǎ sau garantarea de cǎtre autoritǎților locale a împrumuturilor fǎcute de instituțiile private. Se poate acorda o perioadǎ mai mare de grație pentru restituirea împrumuturilor;

acordarea de subvenții pentru dezvoltare pȃnǎ la un anumit procent din costurile de investiție sau de subvenții pentru programele de instruire a personalului.

.

2.6. Analiza SWOT a turismului rural în județul Giurgiu

CAPITOLUL III. CONCLUZII ȘI PROPUNERI

3.1. Concluzii

Principalul element de atracție turisticǎ al comunei Comana îl constituie cadrul natural în alcǎtuirea cǎruia se remarcǎ climatul favorizant, prezența pǎdurilor sub forma de arborete pure sau în amestec și a oglinzilor de apǎ, lacuri sau iazuri cu valori recreative mari, dar și bogǎția fondului cinegetic.

Activitatea zonei respective este sporitǎ și de prezența unei atracții turistice antropice, precum: monumentele de artǎ și arhitecturǎ, locurile istorice, obiceiuri și tradiții diverse.

În urma realizǎrii acestei lucrǎri se pot trage urmǎtorele concluzii/tendințe cu privire la turismul din localitatea Comana:

un numǎr mereu crescȃnd de turiști doresc sǎ-și satisfacǎ hobby-urile și interesele lor speciale, bazate pe naturǎ;

turiștii devin mai experimentați și sofisticați și așteaptǎ atracții de bunǎ calitate, utilitǎți și servicii pe mǎsurǎ și tarife adecvate calitǎții în cǎlǎtoriile lor;

sporește numǎrul turiștilor care sunt preocupați de problemele de mediu natural, prin urmare, cresc cǎutǎrile unor destinații foarte puțin poluate și fǎrǎ probleme de mediu;

este necesarǎ crearea de noi produse turistice și promovare a acestora;

trebuie sǎ se investeascǎ foarte mult, atȃt din resurse proprii, cȃt și din accesarea finanțǎrilor puse la dispoziție de Uniunea Europeanǎ.

3.2. Propuneri concrete

Prezentȃnd succint patrimoniul turistic al comunei Comana, deducem cǎ existǎ condiții suficiente pentru dezvoltarea turismului și poate constitui în viitor o destinație turisticǎ mult mai renumitǎ.

Potențialul turistic existent cu propunerile pe care încerc sǎ le schițez în prezenta lucrare ar

putea contribui la realizarea unui viitor turistic de amploare mult mai mare.

A. TRANSPORT

Construirea, reabilitarea și modernizarea infrastructurii rutiere;

Refacerea drumurilor județene care fac legǎtura dintre drumul european E70 (Bucuresti-

Giurgiu-Ruse) și localitatea Comana: DJ411, DJ412A, DJ603

Modernizarea și echiparea gǎrii;

Refacerea și modernizarea tronsoanelor de cale feratǎ;

Construcția unui aeroport privat în Adunații Copǎceni.

B. ARII NATURALE PROTEJATE

Promovarea conservǎrii diversitǎții biologice și a habitatelor speciilor protejate în ariile protejate, precum și în alte zone naturale neprotejate;

Susținerea activitǎților agricole prietenoase cu mediul și protecția resurselor naturale (biotice și abiotice) în ariile naturale protejate;

Implementarea unui sistem de management specific ariilor naturale protejate.

C. FLORA ȘI FAUNA SǍLBATICǍ

Monitorizarea suprafeței și calitǎții habitatelor pentru speciile de florǎ și faunǎ pe cale de

dispariție;

Gestionarea durabilǎ a fondului cinegetic;

Identificarea / crearea de coridoare / trasee ecologice ce asigurǎ satisfacerea cerințelor de

deplasare, reproducere și refugiu pentru speciile sǎlbatice terestre și acvatice;

Eficientizarea sistemului de verificare a încadrǎrii în legile privind vȃnǎtoarea și comerțul cu specii din fauna și flora sǎlbaticǎ.

D. VALORI DE PATRIMONIU CONSTRUIT

Cercetarea zonelor valoroase din cadrul fondului construit al localitǎților în vederea identificǎrii unor noi obiective ale patrimoniului de interes local;

Realizarea de proiecte și planuri de urbanism pentru zone și obiective cu valoare de patrimoniu local;

Dezvoltarea de rețele de obiective culturale, conținȃnd monumente și ansambluri de arhitecturǎ, în scopul gestionǎrii și valorificǎrii lor în comun;

Formarea personalului de administrare a rețelelor de obiective culturale din județ;

Reabilitarea patrimoniului construit;

Reconversia funcționalǎ a unor monumente pentru introducerea acestora în circuitul economic.

E. CULTURA VALORILOR DE PATRIMONIU

Campanii de conștientizare și educare a populației privind valorile de patrimoniu natural și cultural;

Susținerea activitǎților de consultanțǎ, sprijin tehnic, consiliere în domeniul protecției patrimoniului natural și cultural;

Stimularea cercetǎrii științifice aplicative în domeniul protecției mediului și a valorilor de patrimoniu.

F. TURISMUL CULTURAL ISTORIC

Promovarea turismului religios;

Promovarea programelor turistice tematice pentru valorificarea artei;

Promovarea circuitelor cultural – turistice;

Identificarea de noi trasee turistice.

G. ECOTURISM ȘI AGROTURISM

Amenajarea de infrastructuri destinate unor activitǎți turistice speciale (ex. Puncte de observare faunǎ, poteci, alei, puncte de popas;

Stimularea elaborǎrii planurilor de amenajare și de management a zonelor cu potențial turistic;

Dezvoltarea parteneriatelor dintre autoritǎțile publice și touroperatori (dupǎ caz și cu administrațiile ariilor protejate) în scopul utilizǎrii echilibrate a resurselor turistice locale;

Dezvoltarea structurilor de cazare și de agrement specifice turismului;

Identificarea, amenajarea și promovarea unor itinerarii rurale;

Promovarea brandurilor specifice “eco”;

Promovarea produselor specifice satului: folclorice, gastronomice, stil rural de viațǎ.

H. DIVERSE TIPURI DE TURISM

Promovarea turismului de sporturi extreme și de aventurǎ;

Promovarea turismului de echitație;

Promovarea turismului de vȃnǎtoare și pescuit;

Amenajarea de structuri turistice de primire și echipare tehnicǎ în puncte cheie de-a lungul traseelor turistice.

I. CULTURA

Inițierea unor proiecte educaționale pentru tineret și copii în domeniul artelor, spectacolului, educației plastice și pedagogiei;

Implementarea unor proiecte pentru sensibilizarea cetǎțenilor privind importanța pǎstrǎrii patrimoniului cultural;

Organizarea de dezbateri publice, conferințe, mese rotunde și cursuri vizȃnd educația culturalǎ;

Colaborarea interinstituționalǎ în pregǎtirea profesionalǎ a elevilor și studenților;

Realizarea unor programe culturale comune cu instituțiile culturale;

Inițierea copiilor în artele meșteșugǎrești tradiționale;

Inițierea de cǎtre instituții a unor programe de promovare a tinerilor creatori și interpreți;

Organizarea de concursuri pentru afirmarea tinerelor talente;

Cofinanțarea de proiecte și programe culturale pentru sprijinirea participǎrii tinerilor artiști la evenimentele culturale sau la concursuri naționale și internaționale;

Sprijinirea promovǎrii tinerilor olimpici la concursuri pe plan local, național și internațional;

Diversificarea ofertanților culturali din mediul rural;

Schimburi culturale intercomunale;

Identificarea și organizarea de muzee și puncte muzeale în comuna.

J. PROMOVARE TURISTICǍ

Imbunatǎțirea paginii web;

Plasarea reclamelor în publicațiile de turism naționale și regionale;

Promovarea în cadrul emisiunilor cu profil turistic de pe diferite posturi;

Participarea la tȃrgurile naționale și internaționale;

Editarea de materiale informative (pliante, hǎrți turistice) care vor conține detalii despre

obiectivele turistice locale;

Afișarea de hǎrți turistice pe panouri în locuri publice.

.