.dezvoltare Turistica In Domeniul Hotelier din Bucuresti

CUPRINS:

Capitolul I – Metodologie

Capitolul II – 2.1 Importanța turistică a Bucureștiului

2.2 Vechiul București și hanurile sale

2.3 Hotelurile din București în secolul XIX

2.4 Creșterea rețelei hoteliere în perioada socialistă

2.5 Oferta hotelieră a Municipiului București în anul 2001

Capitolul III – Infrastructura hotelieră – studii de caz reprezentative.

3.1 Lanțurile hoteliere voluntare –

3.1.2 Hotel Capitol

3.2 Lanțurile hoteliere integrate

3.2.2 Hotel Continental

3.3 Contractul de management hotelier

3.3.2 Hotel Athenee Palace Hilton

3.4 Franșiza hotelieră

3.4.2 Hotel Intercontinental

3.5 Hotelurile solitare

3.5.2 Hotel !

Capitolul IV – Fluxuri turistice în cadrul hotelurilor Bucureștene

în perioada 1980-2000.

4.1 Numărul turiștilor cazați în unitățile hoteliere în periada 1980-2000

4.2 Sosiri ale turiștilor în unitățile de cazare din București

4.3 Gradul de utilizare al unităților hoteliere

Capitolul V – Concluzii în privința – modelelor de dezoltare turistică în domeniul hotelier din București

5.1 Modelul hotelurilor de 1*

5.2 Modelul hotelurilor de 2*

5.3 Modelul hotelurilor de 3*

5.4 Modelul hotelurilor de 3*

5.5 Modelul hotelurilor de 4*

5.6 Modelul hotelurilor de 5*

CAPITOLUL I

Metodologie

Lucrarea prezentă cu tema – Modele de dezvoltare turistică în domeniul hotelier din București – se dorește a fi un studiu de ansamblu al pieței hoteliere din Municipiului București.

La întocmirea acestui studiu, autoarea a încercat să utilizeze și să aplice metode, tehnici și principii de cercetare clasice și moderne în domeniul studiului de piață.

În prima fază a întocmirii lucrării, pentru o informare cât mai exactă, autoarea a consultat o serie de date secundare cum ar fi- cărți, articole, studii, date statistice ș.a. Datele obținute din aceste lucrări au cnstituit baza de pornire și fundamentul întocmirii prezentei lucrări.

O altă serie de date au fost culese din – lucrări de specialitate , studii de fezabilitate, studii și analize economice, lucrări de doctorat sau direct de la Institutul de Cercetare în Turism, Ministerul Turismului și Institutul Național de Statistică.

Datele primare pe baza ărora s-au realizat analize și interpretări prezentate în lucrare au fost obținute în timpul desfășurării etapei de teren. În timpul acestei etape au fost folosite metode și tehnici pentru informare, colectare de date și informatii. Aceste date au fost utilizate și prelucrate în analizele utilizate în prezenta lucrare.

Metodele și tehnicile folosite au fost următoarele:

chestionarele;

interviuri structurate și nestructurate.

Chestionarele au fost utilizate ca bază realizare a ancetelor de opinie.

S-au utilizat chestionare pentru actualizarea informațiilor asupra situației unităților hoteliere.

Chestinarele folosite au fost de două categorii: chestionare pentru recepția hotelului și chestionare pentru turiști. Acestea au fost aplicate în hoteluri, pentru prima categorie de chestionare au fost intervievate persoane din conducerea hotelului sau recepționerul șef, iar pentru a doua categorie de chestionare au fost intervievați turiști prezenți într-un anumit hotel la data realizării chestionarului.

Rezultatele obținute pe baza chestionarelor au constituit baza de informare pentru întocmirea a o parte din analizele prezentate în lucrare. Celelalte analize au fost realizate pe baza datelor statistice obținute din diferite surse oficiale.

Prma categorie de chestionare , cele pentru recepția hotelului nu au fost menite să constituite baza unei analize statistice ci a reprezentat material de lucru în prezentarea unităților hoteliere așa cum este ea realizată în Capitolul II.

A doua categorie de chestionare a constituit-o chestionarele utilizate pentru efectuarea unor anchete – sondaj de opinie ale căror rezultate au furnizat baza pentru o analiză statistică a motivației turiștilor cazați în unitățile hoteliere din București.

Ancheta a fost realizată în rândul turiștilor sosiți în București în perioada iulie – decembrie a anului 2001.

Acest studiu de imagine subliniează totodată și aspecte privind serviciile turistice oferite în cadrul unităților hoteliere din București.

CAPITOLUL II

2.1 Importanța turistică a Bucureștiului

București, capitala României, modernă metropolă europeană, principalul centru politic și administrativ, economic și comerial al țării, citadelă a științei, învățământului de toate gradele, culturii și artei, nod de convergență rutieră, feroviară și aeriană de importanță națională și internațională, se înscrie, prin cele 2 milioane de locuitori, ca cel mai mare oraș al țării, iar prin multitudinea obietivelor istorice și a așezărilor de cultură, ca cel mai important centru turistic al țării.

Orașul – capitala București se află la 63-64 km. depărtare de Dunăre (Oltenița, Giurgiu), la circa 100 km. de poalele Carpaților (125 km. de Sinaia) și la 225 km. de litoralul Marii Negre, iar față de unele metropole europene (distanțe rutiere): 425 km. de Sofia, 735 km. de Belgrad, 885 km. de Budapesta, 1140 km. de Viena, 1245 km. de Varșovia, 1285 km. de Atena, 1445 km. de Praga, 1730 km. de Berlin, 1890 km. de Moscova, 2040 km. de Roma, 2460 km. de Paris.

Coordonatele geografice ale centrului Capitalei – marcat prin km.O național în Piața Sf. Gheorghe sunt 44º15’50” latitudine nordică și 26º04’50” longitudine estică, ceea ce înseamnă aproximativ aceeași așezare latitudinală cu Belgrad (Yugoslavia), Genova (Italia), Bordeaux (Franța), cu Lacul Aral (C.S.I.), Deșertul Gobi, nordul insulei japoneze Hokkaido.

Între elementele naturale care oferă anumite favorabilități pentru turism, în cadrul municipiului București, apar ca evidente vegetația și hidrografia care prin componentele lor se pot constitui în obiective turistice majore. Dar suportul acestora este relieful.

Situat în partea sudică a României, în cadrul întinsei câmpii cunoscute sub numele de Câmpia Română – și anume în Câmpia Vlăsiei – de o parete și de alta a râului Dâmbovița. Orașul este situat pe un fundament alcătuit din formațiuni cristaline peste care se dezvoltă un sedimentar vechi și apoi depozite mezozoice și cuaternere de suprafață. Altitudinile sunt cuprinse între 95 m. la nord de Străulești și 54 m. în albia Dâmboviței. Relieful de câmpie pe care este situat orașul este ușor vălurit, format din interfluvii largi, netede, cu aspect de câmpuri (Cotroceni, Băneasa, Filaret, Văcărești). Văile sunt tăiate în loess, cu maluri în general abrupte, prezintă lunci, uneori acoperite cu lacuri, iar terasele apar numai pe Dâmbovița. Valea Dâmboviței trece prin centrul orașului , pe direcția nord-vest – sud-est pe circa 20 km.

Clima orașului este temperat – continentală, cu ușoare nuanțe excesive și cu unele diferențieri ale temperaturii aerului cauzate de încălzirea suplimentară a rețelei stradale, de arderile de combustibili, de radiația exercitată de zidurile clădirilor etc. Valorile temperaturii medii anuale cresc de la 5° C la periferia orașului la cca 12° C în centrul orașului. Verile sunt calde, uneori toride și deseori secetoase, iar iernile sunt reci, cu zăpezi abundente, însoțite frecvent de viscole. Cantitatea de precipitații însumează cca 600 mm/an, iar vânturile dominante bat dinspre este și nord – est (îndeosebi iarna) și dinspre sud și sud – vest în restul anului.

Clima are o importanță deosebită pentru turism, ea terminâmd ambianța necesară dezvoltării turismului.

Vegetația are importanță pentru turism prin : păduri, plante relicte, ocrotite și conservate în cadrul orașului și vegetația parcurilor și grădinilor.

Pădurile amplasate la marginea Bucureștiului – Băneasa, Tunari, Andronache, Boldul Crețuleasca – au o imprtantă funcție turistică. Între aceste păduri funcția turistică cea mai importantă o are Pădurea Băneasa – Tunari, situată în nordul orașului, alcătuită din specii de stejar, carpen, tei, arțari, paltini, ulmi, plopi și salcâmi.

Principalele forme de prezență a hidrografiei în turismul capitalei sunt râurile, lacurile, apele subterane (geotermale).

Dâmbovița este artera hidrografică cea mai importantă din București având cursul canalizat și regularizat.

Râul Colentina, afluent al Dâmboviței drenează partea de nord, nord – est a orașului și afost și el regularizat.

Lacurile reprezintă un alt element hidrografic cu importanță turistică, cele mai importante fiind amenajate în lungul văilor. Pe Colentina menționăm lacurile: Străulești, Băneasa, Herăstrău, Floreasca Tei, Plumbuita, Fundeni, Pantelimon I și II, Cernica. Pe cursul Dâmboviței sunt : Lacul Morii, Cișmigiu, Carol, Tineretului și lacul din Grădina Botanică.

Prin lucrările de cercetare începute în 1981 înzona București – Otopeni s-a evidențiat existența unor perspective reale pentrufolosirea eficientă a unor resurse de ape termale cu valoare energetică și terapeutică. Principala funcție turistică a apelor termale este cea curativă dar se extinde și la cea recreativă ( ștranduri, piscine).

Întinzându-se pe o suprafață de circa 160 km² (suprafața totală – incluzând cele 6 sectoare administrative urbane ale Bucureștiului – este de 227 km²), orașul măsoară aproximativ 22 km. între extremitatea nordică (Străulești) și cea sudică (I.M.G.B. – Berceni), aproape 20 km. între extremitatea vestică (Militari) și cea estică (satul Căldărușani).

București, capitala României – se ridică pe locurile care au cunoscut prezența omului încă din epoca pietrei cioplite, cu aproximativ 150 mii de ani în urmă.

Mărturii de viețuire umană pe teritoriul de azi al Bucureștiului ne-au fost dezvăluite de săpăturile arheologice atât în ceea ce privește paleoliticul inferior, cât și cel mijlociu și superior. Așezările omenești neolitice sunt constatate (circa 6000-1800 î.e.n) pe teritoriul orașului actual, prin dovezi de cultură materială ale civilazațiilor numite Vinca, Boian și Gumelnița descoperite la Dudești, Fundenii Doamnei, Bucureștii Noi, Glina; Pantelimon sau Giulești.

Dovezile prezenței omului în epoca bronzului sunt mai numeroase (circa 1700-1150 î.e.n.), ele situându-se mai ales în preajam râurilor Dâmbovița, Colentina și Ciorogârla. Epoca fierului (circa 1150-450 î.e.n.) – așezările acestei epoci au existat în puncte din actualul perimetru al Bucureștiului – la Srăulești, Bucureștii Noi, Băneasa, Tei, Militari, Filaret etc. – ele atestând totodată apariția istorică a triburilor traco-gete pe locurile viitorului oraș.

Teritoriul viitoarei capitale n-a fost direct cupris în provincia Dacia Romană, dar arheologii au constat aici nu numai prezența dacilor liberi, dar și a unor elementelor de cultură romană provenite fie din legături comerciale, fie din expediții ale dacilor liberi în Dacia Romană.

Săpăturile arheologice au dezvăluit că în secolele VI-VII, pe teritoriul actual al orașului, ființau nu mai puțin de 17 vetre de sat. Pentru secolele X-XI se constata existența a 34 vetre de sate, iar cea mai extinsă așezare corespundea centrului vechi al viitorului oraș București.

În secolele XII-XIII deși se înregistrează o diminuare a factorilor demografici și o slăbire a activităților de producție, vestigiile arheologice din Piața de Flori, de la Ciurel și Floreasca „constituie mărturii incontestabile ale continuității locuirii acestei zone și în condițiile create de prezența cetelor prădalnice străine.”

În secolul XIV apare statul feudal al Țării Românești, care în secolul XV – are ca reședință domnească – Bucureștiul.

La început această modestă întăritură a purtat numele de “Cetatea Dâmboviței” și a coexistat probabil cu începuturile târgului Bucureștilor. La mijlocul secolului al XV-lea Vlad Țepeș a fost cel care a ridicat aici o nouă cetate, curând nmită a Bucureștiului.

În timpul lui Radu cel Frumos, Bucureștii apar pentru prima dată în documente cu funcția de cetate de scaun (1465) deși este pobabil să fi exercitat acest rol și mai înainte, în vremea lui Țepeș, de la care ni s-a păstrat și primul document – din 20 septembrie 1459 – emis dedacilor liberi în Dacia Romană.

Săpăturile arheologice au dezvăluit că în secolele VI-VII, pe teritoriul actual al orașului, ființau nu mai puțin de 17 vetre de sat. Pentru secolele X-XI se constata existența a 34 vetre de sate, iar cea mai extinsă așezare corespundea centrului vechi al viitorului oraș București.

În secolele XII-XIII deși se înregistrează o diminuare a factorilor demografici și o slăbire a activităților de producție, vestigiile arheologice din Piața de Flori, de la Ciurel și Floreasca „constituie mărturii incontestabile ale continuității locuirii acestei zone și în condițiile create de prezența cetelor prădalnice străine.”

În secolul XIV apare statul feudal al Țării Românești, care în secolul XV – are ca reședință domnească – Bucureștiul.

La început această modestă întăritură a purtat numele de “Cetatea Dâmboviței” și a coexistat probabil cu începuturile târgului Bucureștilor. La mijlocul secolului al XV-lea Vlad Țepeș a fost cel care a ridicat aici o nouă cetate, curând nmită a Bucureștiului.

În timpul lui Radu cel Frumos, Bucureștii apar pentru prima dată în documente cu funcția de cetate de scaun (1465) deși este pobabil să fi exercitat acest rol și mai înainte, în vremea lui Țepeș, de la care ni s-a păstrat și primul document – din 20 septembrie 1459 – emis de domnie „din București”.

Așezarea se dezvoltă, în ultimele decenii ale secolului al XV-lea în bună măsură și datorită funcțiilor comerciale internaționale pe care le exercită. Bucureștii jucau un rol economic însemnat ca intermediar între comerțul central european și comerțul oriental.

În secolul al XVI-lea, orașul București se constituie pe deplin, tinzând a ajunge unul din centrele urbane cele mai însemnate din sud estul Europei.

Acum apar primele edificii remarcabile – Palatul Voievodal (Curtea Veche).

În secolul XVII Bucureștiul își continuă dezvoltarea și înregistrează o epocă de înflorire, mai ales a artelor și culturii, în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714), care reclădește Palatul Voievodal, a înălțat biserica Sf. Georghe Nou.

În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și în primele decenii ale secolului al XIX-lea, se construiesc în oraș un număr impresionant de edificii. Se construiesc noi case, ale boierilor, unele clădiri publice și biserici.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, transformările în domeniul edilitar și al construcțiilor sunt mai evidente. Se ridică noi edificii printre care – clădirea Teatrului Național, Palatul Academiei, clădirea viitoarei Universității.

După 1862, orașul își dezvoltă economia în noi condiții, transformările având loc , mai ales în domeniul industrial.

Poclamarea independenței, la 9 mai 1877, are loc în București. Activitatea economică a orașului ia după această dată o nouă amploare, industria înregistrând un progres deosebit, comerțul s-a dezvoltat, și în acest timp, s-a modernizat.

Între 1878 și 1916 populația orașilui s-a dublat, trecându-se de la 177646 la 381279 locuitori, înregistrându-se totodată și o dublare a suprafeței sale – de la 2925 ha. în 1878 la 5614 ha. în 1914.

Devenit capitală a statului național unitar, după Primul Război Mondial, Bucureștii au cunoscut în anii interbelici o nouă etapă de dezvoltare, reflectată și de creșterea populației la 992536 în 1941, iar suprafața orașului a continuat să se extindă la 7800 ha. în 1939.

Progrese se înregistrează în domeniul industrial, în această perioadă înființându-se noi întreprinderi (Uzinele Malaxa); iar comerțul bucureștean are în perioada interbelică dezvoltarea corespunzătoare creșterii în importanță a orașului.

Izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial s-a reflectat firesc și în viața social – politică a orașului, iar după război în 1947 – începe epoca socialistă a existenței Bucureștiului.

Orașul ajunge în acea perioadă la o suprafață de peste 600 kmp. și o populație de 2 milioane locuitori (1980) și a cunoscut în cei 35 de ani de istorie socialistă, transformări esențiale pe toate planurile: economic, social, cultural, artistic, sportiv etc.

Tabloul actual al orașului îl evidențiează ca cea mai mare aglomerație urbană din România, care concentrează peste 2 milioane de locuitori și o gamă foarte variată de activități social – economice.

Cele circa 5400 de străzi ale Municipiului însumează o lungime de aproape 2000 de km., peste care se suprapun 500 km. trasee de tramvai, aproape 900 km. de autobuze și 300 de km. de troleibuze.

Din 1979, a intrat în funcțiune primul tronson de metrou, în prezent liniile de metrou totalizând 60 de km. (la începutul lui 1992).

Funcțiile de comunicații și transporturi ale capitalei au crescut permanent ca importanță în strânsă corelație cu dezvoltarea celorlalte funcții ale Bucureștiului.

Sub aspectul comunicațiilor și al transporturilor, Bucureștiul reprezintă nodul central al țării și totodată un mare și important centru internațional de transport și comunicații spre care converg prinipalele căi ferate, rutiere și aeriene.

Liniile de cale ferată sunt dispuse radiar înarealul municipiului București și pătrund spre marile gări feroviare ale capitalei. Cele mai importante gări sunt: Gara de Nord, Gara de Est, Gara Basarab, Gara Băneasa, Gara Progresul.

Rețeaua rutieră prezintă de asemenea o importanță deosebită în circulația turistică. În București se concentrează sau pornesc spre diferite colțuri ale țării opt magistrale rutiere modernizate, cu prelungire către țările din nordul, estul, sudul, centrul și vestul Europei.

Municipiul București este totodată și cel mai mare și mai important centru al transporturilor aeriene din România, fiind deservit de două aeroporturi – București – Băneasa (pentru traficul intern) și București Otopeni.

Orașul București este și cel mai mare centru turistic al țării. El dispune de numeroase, variate și valoroase obiective turistice de interes major, oferta s-a turistică reprezentativă fiind formată dintr-un tezaur ce-i oglindește propria-i istorie.

Enumerăm în continuare, câteva dintre obiectivele emblematice pentru București – componente turistice de prim ordin ale unei rețele de peste 600 monumente istorice și de arhitectură, peste 40 de muzee și galerii expoziționale, la care se adaugă parcurile, grădinile și complexele sportive ale orașului de pe malurile Dâmboviței.

Monumente de arhitectură și de artă plastică.

Monumente de arhitectură veche, modernă și contemporană: Ansamblul arhitectural Curtea Veche (ce include și Biserica Sf. Anton din sec.XV-XVIII); Ansamblul arhitectural Colțea ( cu Biserica din Sec.XVII-XVIII); Primul spital din București – de la începutul secolului XVIII; Ansamblul arhitectural Antim (cu mănăstirea din sec.XVIII și case egumenești); Ansamblul arhitectural Sf. Georghe Nou ( ce include vestigiile hanului Sf. Georghe din sec. XVII, Biserica din sec.XVIII și morminte domnești); Ansamblul arhitectural Mihai Vodă (Biserica din sec. XVI-XVII); Ansamblul arhitecural al Patriarhiei (sec XVII), Ansamblul arhitectural Radu Vodă (cu mănăstirea din sec. XVI, Biserica Bucur Ciobanul din sec. XVII); Biserica Doamnei (sec. XVII); Biserica Krețulescu (sec.XVIII), Biserica Sf. Spiridon (sec. XVIII); Biserica Domnița Bălașa (sec. XIX, Biserica Stavropoleos (sec. XVIII); Catedrala romano – catolică „Sf. Sava” (sec. XIX); Catedrala Episcopiei Armene (sec. XX); Casa Enescu (Muzeul Muzicii Române); Casa Lahovary, Casa Mlik (sec XVIII); Casa Romanit; Casa Soare; Hanul lui Manuc (sec. XVIII); Hanul cu Tei (sec. XIX); Palatul Ateneului Român; Palatul Cotroceni; Palatul Cantacuzino; Palatul Ghica-Tei din sec. XIX; Palatul de Justiție; Palatul Poștelor – Muzeul Național de Istorie; Palatul Primăriei Municipului București; Palatul Regal – Muzeul Național de Artă; Palatul Știrbey; Palatul Șuțu – Muzeul de Istorie al Municipiului București; Palatul C.E.C; Palatul Ministerului Transporturilor; Universitate; Biblioteca Centrală Universitară; Academia Română și Biblioteca Academiei; Casa Centrală a Armatei; Teatrul Național București

Monumente de artă plastică: Acul de Triumf (1936); Monumentul Aviatorilor; Monumentul Geniului; Monumentul Eroilor 1916-1918; Monumentul lui C.A.Rosetii; Monumentul Lui Mihai Viteazul, Eliade Rădulescu, Georghe Lazăr, Spiru Haret – în fața Universității, Monumentul lui Constantin Brâncoveanu – în fața Biserici Sf. Gherghe Nou; Monumentul lui Vasile Alecsandri, Monumentul lui Titu Maiorescu; Monumentul lui Nicolae Bălcescu; Monumentul lui Mihai Eminescu; Monumentul Eroilor Francezu – din Grădina Gișmigiu; Fântâna Miorița; Statuia lui Mihail Kogălniceanu – din Piața Kogălniceanu.

Muzee, colecții, case memoriale, expoziții: Muzeul Curtea Veche – Palatul Voievodal; Muzeul Național de Istorie; Muzeul de Istorie al Municipiului București; Muzeul Militar Central; Muzeul național de Artă; Muzeul colecțiilor de Artă; Muzeul de Artă al Municipiului București; Muzeul Theodor Aman; Muzeul Muzicii Române; Galeriile de Artă ale Municipiului București; Muzeul Literaturii Române; Muzeul memorial Gerge Bacovia; Casa memorială Gerge Călinescu; Casa memorială Tudor Arghezi; Muzeul de Istorie Naturală – Grigore Antipa; Muzeul – Prof. Dr. Victor Babeș; Muzeul Tehnic – Porf. Dr Dimitrie Leonida; Observatorul Astronomic; Muzeul Țaranului Român; Muzeul Satului; Muzeul de Artă Populară – Mina Minovici.

Alte muzee:Muzeul Călor Ferate Române; Muzeul Pompierilor.

Parcuri și Grădini:Grădina Cișmigiu; Grădina Botanică; Parcul Herăstrău; Parcul Carol I; Parcul Stadionului Național; Parcul Ioanid; Parcul Tineretului.

Bucureștiul dispune și de o importantă bază de agrement. Structura teritorială a locurilor de agrement din București constituie un exemplu de utilizare completă în scopuri turistice și de agrement, a văilor râurilor care traversează orașul imprimând acestora rangul de element principal de cristalizare a sistemului de spații verzi în interiorul orașului și de determinare a sensului de legături cu zonele de agrement.

Principalele dotări de agrement din București se regăsesc în Pădurea Băneasa, în jurul lacuri din oraș și în cadrul parcurilor și grădinilor orașului. Aleile asfaltate, restaurantul Băneasa, restaurantul Parcul Privighetorilor, la care se adaugă popasul Băneasa, cu numeroase locuri de campare oferă un cadru armonios pentru cei care ajung aici.

Lacurile capitalei împreună cu spațiile înconjurătoare, pe care s-au amenajat ștranduri, parcuri, baze sportive, cu terenuri de volei, tenis, baschet ș.a. diverse unități comerciale constituie importante zone de agrement.

În București mai funcționează și o serie de localuri destinate distracției, recreerii și petrecerii cât mai plăcute a timpului. Este vorba de discoteci, cluburi, cazinouri și alte localuri de acest gen.

2.2 Vechiul București și hanurile sale

În secolul XVII (și mai ales în a doua jumătate) apar pentru prima oară în istoria comerțului, și totodată a turismului bucureștean, primele hanuri.

Potrivit documentelor, cel mai vechi dintre hanuri pare a fi cel aparținând lui Manole Zaraful, situat în zona centrală a orașului.

Este epoca de pionierat, iar încercările de a deschide hanuri nu vor fi puține. Cert este că dintre hanurile din acea vreme, cele mai vestite ajung – grație numărului mare de călători, pe care-i puteau găzdui – cele ridicate prin grija și cheltuiala domnitorilor de atunci. Dealtfel ctitoriile respective, le-au purtat și numele: Șerban Vodă și Constantin Brâncoveanu.

Marele han al lui Șerban Vodă a fost ridicat între 1683 și 1687 pe locul unde se afla un grup de prăvălii, în așa – zisul Tîrg de sus, lângă biserica lui Ghiorma Banul. Construcția se întindea pe un spațiu destul de mare și care ar corespunde, în linii mari, cu porțiunea de teren ocupata azi de Palatul Băncii Naționale din strada Lipscani. Era o cladire cu un singur etaj, fară particularități arhitecturale.

Folosit ca loc unde drumeții își aveau asigurată cazarea și masa, hanul Șerban Vodă – ajuns repede vestit până dincolo de hotarele Țarii Românești – era mai întâi un centru comercial important.

Aflat în plină activitate, hanul Șerban Vodă este pustiit în 1704 de un puternic incendiu. Ulterior Constantin Brâncoveanu contribuie la refacerea ctitoriei unchiului său Cantacuzino, în așa fel încât, către secolul al XVIII – lea un călător străin, F. J. Sulzer, îl considera hanul cel mai important din cele șapte hanuri ale Bucureștiului. Este de fapt, perioada de aur a hanului fiindcă în august 1804 el arde din nou, iar în 1838 marele cutremur care a afectat întregul București îl zguduie din temelii și-i produce mari stricăciuni. Un document din 1823 consemna că în acest han existau nu mai puțin de „ 45 de case ”, peste 26 de magazii și 17 bucătării. Se pare că hanul – șubrezit și depășit în ce privește condițiile de confort de către alte unități apărute în timp – el și-a închis porțile la puțină vreme după cutremurul amintit.

Un al doilea mare han Bucureștiul l-a datorat lui Constantin Brâncoveanu și a fost construit în jurul bisericii Sf. Gheorghe Nou.

Supranumit și Hanul Toptangiilor și având peste 200 de camere, acesta a fost faimos în multe țări.

Ca și dincolo la hanul Șerban Vodă și aici, la Sf. Georghe Nou, poposesc negustori din toată lumea. Începând cu cel deschis de Șerban Vodă, numărul hanurilor bucureștene crește mereu – pe măsura creșterii activității comerciale și a orașului. Din datee furnizate până acum de istorie reiese că numai pe teritoriul Curții Vechi au funcționat peste 20 de hanuri. Lor li s-au adăugat treptat cele de pe Podul Mogoșoaia (Calea Victoriei), de pe Podul Șerban Vodă (Calea Șerban Vodă), de pe Podul Târgului de afară (Calea Moșilor) și altele.

Cele mai puternice hanuri au fost: Hanul Șerban Vodă, Hanul Sf. Gheorghe Nou, Hanul Gabroveni, Hanul cu Tei, Hanul Colței, Hanul Zamfir, apoi cele de pe Podul Mogoșoaiei: Hanul Constantin Vodă, Hanul Sf. Ioan cel Mare, Hanul Zlătarilor, Hanul Damari, Hanul Filipescu, Hanul Dedu, Hanul Filaret Mogoșoaia, Hanul Crețulescu, Hanul Trăsni ș.a.

După scoaterea la mezat a Curții Domnești în 1798, vor apare alte hanuri pe terenul acesta – Hanul Manuc, Hanul Roșu, Hanul Verde ș.a. unele dintre ele s-au păstrat până în zilele noastre ca niște prețioase moșteniri fiind restaurate cu grijă de către municipalitate și redate circuitului comercial.

Dintre cele mai mari și mai vechi hanuri, refăcute și redate circuitului comercial, menționăm: Gabroveni, Manuc, Hanul cu Tei. Primul datează de la începutul secolului al XIX-lea.

Celălalt mare han, bucureștenii il datorează lui Emanuel Mîrzaianbei, cumoscut sub numele de Manuc. Hanul s-a ridicat în colțul de sud-est al Curții Domnești, închis fiind într-un plan pătrat, cu o singură poartă de intrare și având subsol, parter și un singur etaj.

Vremea a înghițit mai toate vechile hanuri ale Bucureștiului.

2.3 Hotelurile bucureștene în secolul XIX

Odată cu intrarea în prima jumătate a secolului al XIX-lea, Bucureștiul începe tot mai mult să se modernizeze, să se adapteze unor cerințe noi, după principiile și modelul altor orașe europene.

Dezvoltarea rapidă a comerțului și intensificarea relațiilor cu statele orientale și occidentale, traficul tot mai intens de călători impune o serie de schimbări în ceea ce privește găzduirea și alimentația peregrinilor.

Vechile hanuri intră în declin, nu mai satisfac, nu mai corespund și se cer transformate ori înlociute de hoteluri și restaurante

de confort sporit.

Unele iau naștere prin modernizarea vechilor hanuri (Hanul Manuc devine Hotel Dacia), altele se deschid în mari case boierești, iar o a treia categorie e reprezentază de construcții noi: Hotel „Broft”, Hotel „Hugues”, Hotel „Fischi”.

Hotel D΄Europe sau Brener apare menționat pentru prima dată într-o carte semnată de V. Wikinson (1820). Numit și hotel „Brener” după numele proprietarului său și fiind administrat după moda occidentală, hotel D’Europe era situat pe „Ulița Nemțească” (Smârdan), și se pare că oferea condiții confortabile.

Hotel Hugues, primul hotel deschis pe Podul Mogoșoaiei (Calea Victoriei), după unele mențiuni exista încă înainte de 1840, după altele ar fi fost deschis în 1841. „Guide du Voyageur a Bucharest” din 1877 ni-l descrie astfel : „Primul din oraș, în fața Teatrului Național, 40 de camere, având la poartă stație de trăsuri și omnibuze. Prețul unei camere este de 5-18 lei pe zi, iar o cameră, un salon și o odaie de servitori 15 lei pe zi.

Hotel Broft, situat pe locul actualului hotel Continental a dăinuit până către sfârșitul secolului trecut, ridicat fiind pe fosta proprietate a lui Dimitrie Ghica.

„Guide du Voyageur a Bucharest” în care sunt mențonate hotelurile existente în București în 1877, spune : „Grand Hotel Broft cu 48 de camere elegante și restaurant și bucătărie franceză”.

Hotel Continental s-a ridicat pe temelia fostului hotel Broft.

Potrivit unor surse documentare el ar fi fost construit la sfârșitul secolului XVIII, contrar afirmației altora că edificiul s-a înălțat la sfârșitul secolului XIX.

La puțin timp după război, hotelul și restaurantul „Continental” au fost închise.

În 1979 „Continental”, complet restaurat, dispunea de 124 locuri, 44 de camere și 9 apartamente cu mobilier stil Louis al XVI-lea.

„Hotel Fieschi”, local public deschis în strada Șelari nr. 9, dotat cu camere, restaurant și cafenea, deschis în 1855, fiind opera italianului cu același nume.

Hotel „Concordia”. Contemporan cu Fieschi și tot atât de vestit ca și el, hotel „Concordia” era situat pe strada Smârdan nr. 39 – aici în seara zilei de 23 ianuarie 1859 s-a hotărât dubla alegere a lui Al.I. Cuza, ca domn al Țării Românești. În 1884 un mare incendiu izbucnește în strada Smârdan, și hotelul arde în mare parte. Refăcut, hotelul a mai avut de suferit de pe urma unui alt incendiu prin 1901-1902. hotelul a funcționat până în timpul celui de-al doilea război mondial.

„Hotel De France” a fost deschis în fostul han Damari. Clădirea, cu un etaj, avea sus hotelul, compus din câteva camere, și jos cafeneaua. După unele informații reiese că „Hotel De France” a fost reconstruit pe la 1881 după planurile arhitectului Kraus.

După primul război mondial firma hotelului se schimbă în cea de „Grand Hotel”, iar mai târziu în „Grand Hotel Lafayette”, iar

cafeneaua devine restaurant. Funcționând în ultimii ani sub numele de Hotel „Victoria” (cu 321 de locuri în 189 de camere), hotelul a fost puternic afectat de cutremurul din 4 martie 1977 și nemaiputându-se consolida, ulterior a fost demolat.

Hotelul „Stadt Pesth era situat pe Podul Mogoșoaiei și avea sus 9 camere, iar la parter o sală de cafenea.

Hotel „Lazăr” era situat în Piața Teatrului Național deasupra băcăniei de mai târziu a lui „Dragomir Niculescu”. În sala acestui hotel la 28 octombrie 1871 a avut loc întâiul congres al presei din România. Mai târziu, hotel „Lazăr” s-a nimit hotel „Engliterre” având și restaurant.

În deceniul al șaselea al secolului XX, clădirea a fost dărâmată și în locul ei s-a ridicat blocul „Romarta”.

Hotel „English”, situat între hotel „Broft” și casele Bossel, pe Podul Mogoșoaiei, în fosta casă Resch, nu era la început decât o clădire cu un singur etaj. Mai târziu, în 1875, Eliad Cârciumărescu cumpără și transformă casa cu totul. Îi adaugă două etaje și amenajează hotelul care se mai poate vedea și astăzi.

Hotel „Luvru” (azi Capitol) pe Calea Victoriei. Din 1976, în clădirea restaurată funcționează hotel Capitol. Actuala clădire a fost construită între 1900-1905.

Hotel „Capitol”, așa cum arată azi, dispune de circa 180 de locuri în camere și în 15 apartamente.

Hotel „Union” – deschis în 1867, cam în aceași perioadă cu hotel „Bulevard”. După al doilea război mondial- prin 1925- hotel „Union” a fost reclădit și a primit aspectul de azi. În 1968, hotelul a fost complet modernizat și s-a extins prin construirea unei noi aripi, pe partea dinspre Institutul de Arhitectură

Situat pe strada 13 Decembrie nr. 13, hotel „Union” de categoria I, dispune de 407 locuri pentru cazare în 221 de camere.

Hotel „Negoiu” – urmaș al fostului hotel „Regal”, a devenit apoi hotel „Stănoiu”. Negoiu avea la începuturile sale și o mare cafenea.

Azi hotelul renovat are o capacitate de 164 de locuri în 93 de camere.

Hotel „Manu” se găsea pe Calea Victoriei, colț cu strada Știrbei Vodă, și fusese deschis înainte de 1860 în fosta casă a baș-boierului Dinu Filipescu.

Hotel „Orient” – deschis în 1853 în clădirea fostului han „Trăsnii” – era situat pe Podul Mogoșoaiei, peste drum de hotel „Athénée Palace” de mai târziu.

Hotel „Orient” e demolat în 1897 iar în locul său se construiește în anul următor Hotel „Splendid”. Hotel „Splendid” a fost ocupat și folosit de comandamentul armatei germane atât în primul război, cât și în al doilea război mondial.

A fost complet distrus de bombardamente în 1944, iar în locul lui în anii socialismului a fost construit un bloc de locuințe.

Hotel „Metropol”. În fața actualului Palat „Regal” și a clădirii fostului sediu al CC al PCR se afla în a doua jumătate a secolului 19 Casa Assan transformată pe la 1880 în hotel „Metropol”. Hotelul și alte clădiri din zonă au fost demolate în 1939 când s-a amenajat Piața Palatului.

Hotel „Bulevard” situat pe fostul bulevard Georghe Ghiorghiu Dej colț cu Calea Victoriei, este unul din marile, vechile și vestitele hoteluri bucureștene. Construcția a început în 1855 și hotelul s-a dat în folosință în 1867, cam în aceiași perioadă cu Unionul și se numea hotel Herdan apoi s-a numit „Grand Hotel du Bulevard”.

Hotel „Carpați” – situat pe strada Nikos Beloianis (colț cu strada Mendeleev), se pare că a fost ridicat în 1862. este important prin faptul că dintre hotelurile bucureștene în el s-a introdus cel dintâi încălzirea centrală.a funcționat până la sfârșitul celui de al doilea război mondial.

Hotel „Athénée Palace”. Situat în Piața Palatului Regal, în apropierea Ateneului Român colț cu Calea Victoriei, hotelul e ridicat pe locul unde, la începutul secoului trecut se afla hanul Gherasim. Construcția începe în 1912, iar în 1914 hotelul este dat în folosință. Hotelul avea inițial 149 de camere și 10 apartamente. Mobilierul, stil Ludovic al XIV-lea a fost lucrat în Franța și Anglia. Restaurantul este amenajat la parter, cu o sală stil baroc de aproape 340 mp.

Schimbând în mai multe rânduri stăpânii, „Athénée Palace” ajunge în 1932 sub patronajul Socității Marilor Hoteluri și Restaurante care-l renovează și – în 1937 – îi mai construiește o aripă cuprinzând 5 garsoniere și 15 apartamente.

În 1944 este avariat de bombardamente. Refăcut în 1945, hotelul și restaurantul sunt date din nou în folosință. În 1951 hotelul și restaurantul beneficiază de o reparație capitală, iar în 1963, pe terenul din Calea Victoriei, începe construcția unei aripi noi, moderne, cu 7 etaje și o capacitate de 250 de locuri (12 apartamente și 113 camere), care se dă în exploatare în 1966.

Tot în 1966 se reamenajează și modernizează și aripa veche a hotelului.

În prezent hotelul dispune de 303 camere (37 apartamente de 2 locuri, 5 apartamente de 3 locuri, 241 de camere de 2 locuri, 20 de camere de 1 loc), deci un total de 589 de locuri.

Hotel „Ambasador” – construcția sa a început în 1937 și a fost dat în folosințî la 1 mai 1939. începând cu 1940 hotelul este pus la dispoziția misiunii militare germane.

După numeroase renovări și reparații capitale hotel „Ambsador”, hotel de categoria lux, dispune de o capacitate de 390 de locuri în 232 camere.

Desigur că zestrea hotelieră a Bucureșiului nu se rezuma numai la aceste hoteluri. Curând după1900, întâlnim pe Calea Griviței hotelurile „Traian”, „Marna”, „Brașov”, „Papadopol”, „Camelia”, „Witing”.

Într-o altă zonă centrală erau de asemenea mai multe hoteluri: „Royal” – redeschis sub numele de „Palas” (strada Brezoianu), „Liric”, „Carmen”, „Astoria”, „Cișmigiu”, „Princiar”, în prezent hotel „Central”, „Simplon” ( pe strada I. Câmpineanu).

Pe strada Brutus – hotel „Brutus” și hotel „Modern”.

Mai existau în Piața Mare ( Piața Unirii) hotel „Avram”, hotel „Unirea”, hotel „Solacu” ( în gura Oborului) ș.a.

2.4 Creșterea rețelei hoteliere în anii socialismului

Bilanțul rețelei hoteliere din Bucureși la finele celui de al doilea război mondial era dintre cele mai triste.

Unele hoteluri căzuseră în întregime victime ale bombardamentelor anglo – americane sau naziste din aprilie și august 1944, altele fuseseră avariate grav, iar cele mai multe unități se vedeau pur și simplu nevoite – din cauza crizei prin care trecea țara, a greutăților pricinuite de război să-și închidă porțile ori să-și schimbe profilul.

Hotelurile rămase intacte sau mai puțin avariate sunt ocupate, după 23 august 1944, de o serie de instituții care și-au pierdut propriile clădiri în timpul bombardamentelor. Unele hoteluri mai vechi și cu poziții nu tocmai centrale – cum erau de pildă „Avram” și „Patria” din apropierea Pieței Unirii – sunt transformate definitiv în locuințe pentru populația sinistrată sau, în anumite situații în cămine pentru studenți.

Aruncând o scurtă privire înapoi – spre a putea oferi o imagine a situației din 1944-1945 – în istoria imediată, vom reaminti că înaintea războilui, Bucureștiul era destl de înzestrat în hoteluri

Astfel dacă în „Călăuza sau conducătorul istoric și pitoresc” tipărit în 1871 de maiorul Papazoglu erau mențoinate 28 de hoteluri, în „București – Ghid oficial, cu 20 de hărți pentru orientare” ( 1934) aflăm 44 de hoteluri, iar 9 ani mai târziu, în 1943, în „Noul plan al

Municipiului București” sunt menționate 64 de hoteluri.

În anul 1943 numai pe Calea Griviței se găseau 16 hoteluri la care, dacă mai adăugam hotelurile „Gociman” (din Bulevardul Dinicu Golescu), Regele „Ferdinand” ( din strada Polizu), „Brașov” și „Cameliei” din Piața Matache, rezultă că, în perimetrul Gării de Nord existau în 1943 cam în jur de 20 de hoteluri mai mari sau mai mici.

Vom deduce de aici că – cel puțin sub aspect numeric – capitala nu ducea lipsă de hoteluri. Din toate însă, „zestrea”de la finele războiului nu mai păstra decât 13 hoteluri.

Primii pași de redresare economică și revitalizare a hotelurilor bucureștene, pași timizi, sunt făcuți după naționalizerea din 1 iunie 1948.

În ce privește renovările propriu-zise, în acea perioadă s-au făcut și o serie de greșeli inerente începutului de drum – nu s-au respectat vechile decorațiuni, ori au fost făcute adăugiri noi, forțate și în evident contrast cu arhitectura inițială – dar asupra lor s-a revenit ulterior.

De fapt însăși forma de organizare a comerțului a cunoscut după 11 iunie 1948 câteva etape. Inițial Ministerul Comerțului Interior tutela întreaga rețea, apoi ea a fost împărțită câtorva foruri tutelare : Ministerul Turismului prin Întreprinderea de turism, hoteluri și restaurante. București; Cooperația de Consum (tutelară a unor unități de consum din zona de agrement a capitalei).

La vestitele unități hoteliere se „alătură” unități nou construite.

În 1965, la 1 august, se dă în folosință impunătorul complex hotelier „Nord – Hotel” (Calea Griviței nr. 143).

Hotelul, de categoria lux, are o capacitate de 490 de locuri în 245 de camere și este dotat cu tot ce presupune confort modern: încălzire centrală, apă curentă, caldă și rece, telefon, radio și t.v.

Începând din 1967 și până în 1977 organele comerțului de stat din Capitală desfășoară o vastă acțiune de readucere în circuit a unor vechi vaduri comerciale.

Primul care se redă în folosință este complexul Hanul Manuc, căruia îi urmează alte două mari unități Crama Domnească ( în strada Șelari nr. 13) și restauranrul Rapsodia (din Intrarea Șelari).

În ce privește rețeaua hotelieră sunt de menționat – în primul rând cele două mari unități – Hotel Parc (categoria I, 500 de locuri, 275 camere) și Hotel Turist (categoria I, 532 de locuri în 296 de camere) – construite pe Bulevardul Poligrafiei nr. 3-5 ca și hotel Modern pe Bulevardul Republici.

Apoi se cuvine a releva noua etapă de renovare, modernizare și redare în circuit a unor vechi hoteluri – acțiune desfășurată în perioada 1974-1976 și care, practic, a dus la dublarea capacității de cazare față de 1974, ajungându-se la finele lui 1976 la un total de circa 11000 de locuri.

Iată hotelurile renovate și redeschise în intervalul de timp amintit:

Hotel Astoria ( bd. Dinicu Golescu nr. 27) – categoria I, cu o capacitate de 340 de locuri în 178 de camere.

Hotel „Banat” (Piața Rosetti nr. 5) de categoria I-a și a-II-a, cu o capacitate de 75 de locuri în 40 de camere.

Hotel „Capitol” (Calea Victoriei nr. 29), categoria I, cu 200 de locuri în 102 camere, în locul fostului hotel „Luvru”.

Hotel „Central” (strada Brezoianu nr. 13) deschis în clădirea în care între cele două războaie mondiale a funcționat hotel „Princiar”, de categoria I-a și a-II-a, cu o capacitate de 130 de locuri în 70 de camere.

Hotel „Majestic” (Calea Victoriei nr. 40, cu intrarea și prin strada Academiei) de categoria I-a, cu o capacitate de 341 de locuri în 195 de camere.

Hotel „Palas” (strada Brezoianu nr. 24) de categoria a-II-a, cu o capacitate de 94 de locuri în 58 de camere.

Hotel „Carpați” (strada Matei Millo nr. 16), de categoria a-II-a, cu o capacitate de 63 de locuri în 58 de camere.

Hotel „Cerna” (Bulevardul Dinicu Golescu nr. 29), de categoria a-II-a, cu o capacitate de 119 locuri în 89 de camere.

Hotel „Dâmbovița” (strada Schitu Măgureanu nr. 7), categoria a-II-a, cu o capacitate de 51 de locuri și 41 de camere.

Hotel „Dunărea” (Calea Griviței nr. 140), categoria a-II-a, capacitate de 109 locuri în 81 de camere.

Hotel „Grivița” (Calea Griviței nr. 130), categoria a-II-a, cu o capacitate de 109 locuri în 71 de camere.

Hotel „Marna” (strada Buzești nr. 3), categoria –II-a, cu o capacitate de 88 de locuri în 55 de camere.

Hotel „Muntenia” ( strada Academiei nr. 21), categoria a-II-a, 261 de locuri în 123 de camere.

Hotel „Minerva” (strada Locotenent D-tru Lemnea nr.2), de categoria a-II-a, cu o capacitate de 153 locuri în 85 camere.

Hotel „Rahova” (Calea Rahovei nr. 2), categoria a-II-a, 95 de locuriîn 49 de camere.

Hotel „Universal” (strada Gabroveni nr. 12), categoira a-II-a, cu 139 locuri în 75 de camere.

Hotel „Veneția” (Piața Kogălniceanu nr. 3), categoria a-II-a, 74 locuri în 50 de camere.

Au mai fost deschise: Hotel „Splendid” (Calea Victoriei nr. 63-65) și Hotel „Național” în Bulevardul Republicii nr.33.

Toate noile hoteluri presupun și un personal calificat care să poată fi în măsură a asigura turiștilor la un nivel corespunzător serviciile solicitate.

În anii soialismului pregătirea cadrelor în acest domeniu se făcea într-un cadru centralizat, bine organizat și permanent prin diverse forme de învățământ: școli speciale, cursuri de scurtă durată, pregătire la locul de muncă și altele.

2.5 Evoluția unităților hoteliere din București

în periada 1980-2000

Din analiza datelor statistice referitoare la unitățile hoteliere existente în București, am constatat modificări de la an la an sau chiar trimestriale ale informațiilor cu privire la numărul unităților hoteliere, numărul de locuri oferit de acestea, capacitatea de cazare existentă, fapt ce demonstrază fluctuația unităților hoteliere.

Sursele folosite au fost: rapoartele statistice ale Ministerului Turismului și Anuarele Statistice ale Institutului Național de Statistică. Cele două surse de informare au înregistrat date statistice pentru principalii indicatori care caracterizează activitatea hotelieră, pentru unitățile hoteliere care au funcționat cel puțin o zi în periada analizată.

Fluctuația datelor referitoare la unitățile hoteliere se datorează fie: apariției unor noi unități turistice, fie redeschiderii unor unități închise temporar din diferite motive, fie închiderii temporare pentru reparații și modernizări a unor unități turistice, fie lichidării acestora.

Datorită acestor fluctuații ale unităților hoteliere, am ales ca punct de reper luna aprilie 2000, când există , o statistică clară a unităților hoteliere existente la acea dată, realizată de Institutul de Cercetare pentru Turism.

Față de această dată, în anul 1997 s-au produs unele modificări, evidente:

unele unități au încetat să mai funcționeze, intrând într-un proces de modernizare și consolidare (exemplu: Hotel Flora – redeschis însă în aprilie 1998 sub o nouă firmă – Crowne Platza Flora).

Unele unități au intrat în funcțiune (exemplu Hotel Athenee Palace Hilton – devenind primul hotel de 5* din România).

A fost închis Hotel Opera (1*), iar în aprilie 1998 a fost scos din funcțiune Hotel Veneția (1*) ca urmare a repunerii în drepturi a foștilor proprietari.

S-au produs modificări importante în ceea ce privește forma de proprietate a hotelurilor, majoritatea trecând în proprietate privată.

Tabelul următor încearcă să surprindă evoluția numărului unităților de cazare turistică în periada 1980-2000.

Rețeaua unităților hoteliere din București

în perioada 1980-2000

– Tabel nr. 2.1-

*- această cifră include și unitățile existente în Sectorul Agricol Ilfov.

Se constată o scădere a numărului unităților hoeliere din 1980 de la 45 la 41 în anul 1990.

După această dată se constată o creștere a numărului unităților hoteliere în periada 1995-2000 de la 33 de unități în anul 1995 la 35 de unități în anul 1997, 37 în anul 1998 și la 47 de unități hoteliere în 2000. Scăderea înregistrată în anul 1997 se datorează motivelor enunțate anterior.

Fig. 2.1

Evoluția numărului unităților hoteliere se reflectă și în evoluția numărului mediu de locuri oferite de diferitele unități turistice.

Numărul mediu de locuri oferit de unitățile hoteliere în perioada 1980-2000

– Tabel nr. 2.2-

În ceea ce privește numărul de locuri oferit de unitățile hoteliere se constată următoarele modificări față de 1980:

o scădere a numărului mediu de locuri oferit de toate unitățile de cazare turistică în ansamblu până în anul 1995, după care are loc o revigorare până în anul 1998

o scădere a numerului de locuri oferit de unitățile hoteliere în aceași perioadă , pentru ca după 1997 acest număr să crească la 7746 de locuri în anul 1998.

se remarcă o creștere substanțială a locurilor de cazare oferite de unitățile hoteliere la 9846 de locuri în anul 2000 față de 1998.

Fig. 2.2

Din prezentarea acestor date se desprinde o concluzie clară, aceea că Bucureștiul a dispus și continuă să dispună de o bază bogată de unități de cazare turistică, aici existănd cele mai elegante hoteluri din țară.

2.6 Oferta hotelieră a Municipiului

București în anul 2001

Cazarea turistică reprezintă o componentă principală a bazei tehnico- materiale, care, prin numărul său important de locuri și prin structura acestora, aflată într-o permanentă adaptare la evoluția cererii turistice, constituie un puternic sprijin pentru întreaga activitate turistică din București.

Conform datelor furnizate de Ministerul Turismului (Institutul de cercetare pentru turism), la 1 ianuarie 2001 oferta hotelieră a Municipiului București se constituie din 47 unități hoteliere. (Tabel nr.1).

Numărul total de locuri oferit turiștilor în unități hoteliere se ridică la 9846.

Hotelurile reprezintă principalele unități de cazare turistică din București, cele 47 de unități hoteliere fiind cuprinse în 39 de societăți comerciale având ca organ tutelar Ministerul Turismului, Guvernul sau fiind proprietate privată.

Hotelul este o unitate etalon a gradului de dezoltare a turismului dintr-o regiune, fiind considerat un reper al stadiului atins de economie în contextul general.

Evidența unităților hoteliere la data de 1.01.2001.

În România, din anul 1991 s-a introdus o clasificare pe stele a unităților de cazare turistică, în conformitate cu standardele internaționale. Astfel, în București funcționau la data de 01.01.2001, 4 hoteluri de 5*, 6 hoteluri de 4*, 17 hoteluri de 3*, 8 hoteluri de 2* și 12 hoteluri de 1*.

Din tabelul nr. 3 reiese ponderea fiecărei categorii de hoteluri în raport cu numărul total de locuri oferit turiștilor, la nivelul Bucureștiului, se observă că: hotelurile de 5* dețin 8,5 % din numărul unităților de cazare, 25 % din numărul de camere și 26 % din numărul de locuri.

Ponderea fiecărei categorii de hoteluri în București

-Tabel nr.2.3-

Hotelurile de 4* dețin 12,8 % din numărul unităților hoteliere, 17,3 % din numărul de camere și 16,8 % din numărul de locuri. Cea mai mare pondere a unităților hoteliere o dețin hotelurile de 3*, ele dețin de asemenea și cea mai mare pondere a numărului de camere – 30,3 % din total și cea mai mare pondere a numărului de

locuri – 31,5 %.

Fig. 2.3.1

Hotelurile de 2* dețin 17 % din totalul unităților de cazare, 11,6 % din totalul numărului de camere și 11,1 % din totalul numărului de locuri cu aceste procente ele situându-se pe ultimul loc.

Fig. 2.3.2

Hotelurile de 1* dețin 25,5 % din totalul unităților bucureștene, 15,4 % din totalul de camere și 14,5 % din totalul de locuri.

În ultimii zece ani multe dintre hotelurile clasificate la 2* au primit altă destinație (Modern, Nehoiu, Union etc.) sau au fost modernizate și ridicate la un grad superior de confort (Parc, Capitol, Central etc.)

Fig. 2.3.3

Oferta de cazare a Municipiului București este completată cu structurile de tip hostel ( 5 unități – 76 de camere, 162 de locuri)

CAPITOLUL III

3.1 Infrastructura hotelieră – Studii de caz reprezentative

Realitatățile industriei hoteliere au consacrat pe plan mondial două sisteme fundamentale de funcționare: hotelurile independente și lanțurile hoteliere integrate.

Independența constă în autonomia juridică și financiară a fiecărui hotel, ca o entitate de sine stătătoare.

Pentru a contracara posibilitățile limitate de investiții, pentru a răspunde la semnalele pieței și pentru apărarea inițiativei în fața marilor lanțuri integrate, hotelurile independente se pot asocia în lanțuri hoteliere voluntare. În fapt, lanțurile voluntare constituie o uniune benevolă a hotelierilor independenți, cu scopul de a promova și oferi un produs omogen, standardizat și de calitate ridicată, pe care clientul să-l găsească în oricare dintre hotelurile lanțului.

Tot o cale de reușită pe piață a hotelurilor independente este sistemul de franșiză. Contractul care se închieie onstă în cedarea uzajului unei mărci (de serviciu), la care se adaugă concesiunea ansamblului de metode și utilaje apte să asigure exploatare și gestiunea în cele mai bune condiții de rentabilitate.

Beneficiarul contractului de franșiză, care cu propriile sale mijloace nu ar putea să se lanseze pe piață, realizează acest lucru avănd la dispoziție mijloacele franșizorului, adică utilizează numele, marca reputația, experiența tehnică și comercială ale acestuia, sistemul de organizare și de publicitate.

Pe de altă parte, beneficiarul se obligă să aplice metodele de vânzare preconizate de franșizor și—plătește acestuia o taxă de intrare în grupul economic respectiv – de regulă un lanț hotelier integrat – și apoi o redeventă calculată în raport cu cifra de afaceri . Cel mai cunoscut exemplu de franșiză îl constituie la noi cel al Hotelului Intercontinental din București.

Înrudit cu contractul de franșiză, contractul de management stipulează suplimentar asumarea responsabilității conducerii hotelului de către partenerul concedent al mărcii.

O mare parte din hotelurile independente sunt cunoscute ca hoteluri solitare, ele nu fac parte din vreun lanț voluntar și nici nu au închieiat contracte de franșiză sau de management, activitate desfășurată având un caracter pregnant artizanal. Spațiul predilect de existență îl constituie mediul rural, de asemenea, această formă de exploatare este prezentă în cazul unor hoteluri sezoniere.

Concentrarea orizontală în industria hotelieră presupune integrarea deplină a hotelurilor în cadrul unor lanțuri cu un unic centru de decizie.

Acestea sunt lanțurile hoteliere integrate, care adesea se manifestă ca societate transnațională. De la hotelurile aflate în proprietatea lanțului, utilizarea mărcii se poate extinde și asupra hotelurilor beneficiare ale unui contract de franșiză sau de management.

Intercontinental Hotels este un lanț integrat recunoscut, cu o excepție (același Hotel Intercontinental) sau două hoteluri din România au fost regrupate (prin Hotărâre Guvernamentală nr. 1041/1990) în cadrul unor societăți comerciale pe acțiuni. Astfel că reorganizarea fostelor oficii județene de turism și întreprinderi de profil nu a determinat schimbări de fond în privința formelor de exploatare omniprezente.

“Originalitatea” acesteia în raport cu ceea ce au consacrat realitățile internaționale poate fi rezumată prin intermediul caracteristicilor considerate în tabelul următor.

Caracteristicile principalelor forme de exploatare a hotelurilor

-Tabel nr. 3.1-

Argumentele în favoarea asocierii sau integrării hotelurilor au în vedere tocmai promovarea unei mări. Iar dacă imaginea de marcă este absentă, efectul grupării hotelurilor în societate comercială este predominant negativ, prin aceea că mpietează asupra libertății și oportunității acțiunii pe piață a fiecărui hotel în parte.

Atribuirea unor hoteluri în locație de gestiune, fiind asociată cu o anumită independență financiară, reprezintă un pas înainte.

În general, formele de privatizare legiferate , însoțite fiind de măsuri de reorganizare, vor trebui să elimine grupările de hoteluri constituite pe alte criterii decât identitatea mărcii. Vânzarea activelor făcându-se unul câte unul, în faza de început a privatizării există premise pentru satisfacerea acestei exigențe.

Fără a scăpa din vedere unele efecte nefavorabile (divizarea capacității de investiții, etc.), care însă costituie mai degrabă factori secundari, forma de exploatare preponderentă rezultată din procesul de privatizare trebuie să fie cea a hotelurilor solitare. Dobândind autonomie deplină va crea câmp liber asocierii în lanțuri voluntare, ca și angajării de contracte de franșiză sau de management. Diferită de aceasta, încercările de creere și promovare a unei imagini de marcă (societatea comercială Continental, fiind piatra de temelie a apariției de lanțuri hoteliere integrate de importanță națională), vor trebui portejate.

3.1.1 Lanțurile hoteliere voluntare

Fenomenul de lanțuri hoteliere voluntare a luat avânt, pe plan mondial, odată cu intrarea în deceniul al optulea, ca reacție de apărare la extinderea lanțurilor hoteliere integrate.

Caracteristici:

Un lanț hotelier voluntar este o uniune benevolă de hoteluri independente, care – oferind un produs hotelier relativ omogen din punct de vedere al confortului și al serviciului, deși diferențiat in punct de vedere al arhitecturii și al amenajării – promovează și dezvoltă o marcă unică. Hotelurile aderente nu sunt proiectate de la început pentru a respecta anumite norme.

De regulă, un lanț hotelier voluntar se crează la inițiativa unui grup de hotelieri, pe care îi leagă apartenența la o anume regiune și care – propunându-și să ofere un produs relativ tipizat – definesc un număr de criterii obligatorii, mai mult sau mai puțin restrictive.

Multe dintre lanțuri reușesc să definească un produs tip, suficient de diferențiat prin tematică , ceea ce le conferă o poziționare comercială distinctă.

Treptat, lanțurile hoteliere voluntare își extind cercul aderenților la scară națională sau chiar internațională.

Fiecare aderent își păstrează independența juridică și financiară. Esența acțiunilor întreprinse vizează adoptarea și aplicarea unei strategii promoționale și comerciale comune. De altfel, uneori, lanțurile hoteliere voluntare au fost numite lanțuri de publicitate

Din punct de vedere juridic, la nivelul fiecăriu lanț hotelier se creează o societate comercială sau o asociație fără scop lucrativ, ca entitate juridică distinctă de fondatori. Calitatea de aderent nu este ceva imuabil – anual se integrează noi hoteluri care aderă, tot așa cum se integrează și retrageri și sancțiuni, soldate cu excluderea hotelurilor care nu se conformează exigențelor. O politică riguroasă, cu controale severe este apreciată ca fiind calea cea mai bună de atingere a obiectivelor specifice. Coerența politicilor comerciale și serviciile propuse aderenților diferă de la un lanț la altul. Unele lanțuri au mijloace reduse de acțiune – urmere a unui număr insuficient de aderenți – notorietate limitată (pe care o imagine favorabilă nu poate să o compenseze), credibilitate aproximativă. Altele însă, creează produse cu temă și desfășoară o activitate apropiată de cea a lanțurilor hoteliere integrate: impun norme, întreprind acțiuni de marketing direct (mailing), întocmesc și utilizează fișiere de clienți, efectuează controale de calitate , dispun de agenții de vânzări , pun la dispoziție produse de primire cu sigla. Cu privire la verigile lanțului, dacă un mumăr insuficient limitează mijloacele de acțiune, nici un număr foarte mare nu se dovedește neapărat benefic. În acest caz, produsul hotelier oferit va fi omogen, iar imaginea de marcă mai puțin coerentă.

Principalele avantaje și servicii care pot fi oferite de un lanț voluntar hotelurilor aderente sunt:

campanii pomoționale și editare de ghiduri încluzând toate hotelurile aderente, cu difuzare pe scară largă în hotelurile lanțului, agenții de voiaj etc.;

birou de rezervări informatizat;

asocierea la lanțul hotelier a unei sociatăți furnizoare de echipamente sau produse alimentare și, în general, obținerea de prețuri preferențiale în relațiile cu furnizorii agreați;

acordarea de asistentă tehnică și consultanță de gestiune de către responsabilii aleși și salariații permanenți la nivelul lanțului; posibilități de finanțare preferențială.

Toate acestea dau conținut unui principiu de bază al structurilor de lanț și anume utilizarea în comun a serviciilor specializate.

Vom analiza în cele ce urmează două dintre cele mai reprezentative lanțuri hoteliere voluntare ce operează pe piața turistică a Municipiului București, este vorba de S.C. Capitol S.A. care deține Hotel Capitol și Hotel Central și S.C. Athenee Palace Group deținătoare a Hotelului Bulevard.

3.1.2 Hotel Capitol

Prezentare generală Adresa sa este Calea Victoriei nr. 129, sector 1, București, societate deținătoare a pachetului majoritar de acțiuni este S.C. Capitol S.A, iar organul tutelar este Ministerul Turismului. Hotelul este clasificat la 3* și are o capacitate de 80 de camere, din care 65 de camere duble, 5 triple și 10 apartamente cu 165 de locuri de cazare.

Hotelul Capitol se află in într-una din cele mai animate zone din inima Bucureștiului. Pe locul din Calea Victoriei unde fusese sala pitarului, s-a ridicat de către Societatea de Asigurări, Hotel Luvru în anul 1901, o clădire cu trei etaje , iar la pareter unul din cele mai reputate magazine universale.

Clădirea a fost afectată de un incendiu la 31 decembrie 1911, după care a fost repede refăcută, iar în perioada interbelică a găzduit Cafee Royal, unde se pierdeau sume uriașe de bani ca la un veritabil cazinou.

După cel de al doilea Război Mondial frumosul hotel a căzut pradă birocrației, fiind populat de birourile Uniunii Cooperativelor Meșteșugărești.

Hotelul Luvru a devenit astăzi elegantul Hotel Capitol, unul dintre cele mai solicitate hoteluri bucureștene.

Obiectul de activitate. Potrivit obiectului de activitate consemnat în actele constitutive Hotel Capitol S.A. desfășoară următoarele activități:

activitate hotelieră (cazare și servicii asociate;

activități de alimentație publică;

activități de turism.

De asemenea în statut mai sunt preăzute ca făcând parte din obiectul de activitate al hotelului următoarele:

prospectare pieței interne și a celei externe și contractarea pe piața turistică și a celei a oamenilor de afaceri (prin participarea la târguri de turism);

organizarea de activități de cooperare și prestări de servicii hoteliere, bancare, transport turistic, servicii suplimentare;

efectuarea schimbului valutar;

aplicarea unor politici tarifare proprii;

desfășurarea unor activități de investiții conform programului de dezvoltare.

Hotel Capitol deși este proprietatea S.C. Capitol S.A. oferă un produs hotelier relativ omogen din punct de vedere al confortului și al serviciului și promovează și dezvoltă o mară unică față de celelalte hoteluri deținut de aceeași societate comercială. Hotelul și-a păstrat independența financiară și juridică

Serviciile de bază. Servicul de cazere. Hotel Capitol cuprinde un număr de 80 de came re și apartamente. Structura spațiilor de cazare este prezentată in tabelul următor.

Serviciul de front-office alături de serviciul de etaj fac parte de asemenea din categoria serviciilor de bază.

Serviciul de alimentație publică este asigurat de restaurantul hotelului situat la parterul clădirii și având o capacitate de 125 de locuri. În cadrul serviciului de alimentație este inclus și serviciul de room-service.

Poziția pe piață. Situația hotelurilor de 3* pe piața turistică a capitalei este următoarea:

numărul de hoteluri de 3* deschise – 17

numă total de locuri de cazare în aceste hoteluri – 3101.

Astfel Hotel Capitol cu 165 de locuri de cazare deține 18,7 % din totalul locurilor orefite

Gradul de ocupare. În anul 2001 a fost de aproximativ 75 %, numărul de turiști cazați afost de 13565, din care turiști români – 5201, iar turiști străini –8364, astfel ponderea turiștilor străini a fost de – 61 %, iar a celor români de – aproape 40 %.

Din totalul turiștilor cazați în unitățile hoteliere din București în anul 2000 doar un procent de 3 % au fost cazați în Hotel Capitol.

Majoritatea turiștilor cazați – peste 90 % – au avut ca principală motivație – turismul de afaceri și turismul de tranzit.

Resursele umane. Din datele oferite de departamentul administrativ al hotelului rezultă următoarea situație a personalului angajat: – total persoane – 107, din care :

persoane cu studii superioare – 12

personal de conducere – 17

personal operativ hotel – 43

personal tehnic calificat – 28

alte categorii de personal – 7.

Din punct de vedere al principalelor tipuri de activități desfășurate, structura personalului se prezintă astfel:

Total persoane, din care: – 107

prestări servicii, din care:

cazare – 52

alimentație publică – 30

administrație – 12

tehnic – întreținere – 13.

3.2.1 Lanțurile hoteliere integrate.

Un lanț hotelier, în general, este un ansamblu de unități operaționale (hoteluri) care se adresează unui segment de clientelă determinat sub aceeași marcă și în cadrul unei logistici comerciale comune. Spre deosebire de lanțurile voluntare, care constituie simple înțelegeri între explatanții independenți, lanțurile hoteliere integrate oferă un produs coerent și omogen sub direcția unui stat major unic. Acest stat major de direcție planifică extinderea lanțului, politica de înființare de noi hoteluri, structura organizatorică, angajarea personalui, pregătirea profesională și asigură un sistem comun de gestiune.

Notorietate lanțurilor integrate e dată îndeosebi de caracteristicile standaedizate ale produselor pe care le oferă. Avantajele participării la un lanț decurg din imaginea de marcă întreținută prin adoptarea caietului de sarcini sau a manualului de norme de către fiacare membru, din centralele de rezervare și cele de cumpărare a echipamentelor, din programele comune de promovare și publicitate.

Deși, în principiu, normele și standardele specifice sunt avute în vedere încă din faza elaborării proiectului tehnic de execuție (construcție sau reparație capitală), în cazul lanțurilor hoteliere de categorie superioară se înregistrează o tendință de eliminare a standardelor rigide, oncepția unică de arhitectură și amenajare interioară fiind particularizate pentru fiacare hotel (amplasament) în parte. Tor mai mult normele de produs sunt înlocuite de norme de serviciu. În acest fel fieărui hotel i se asigură o identitate proprie, iar lanțul hotelier devine mai interesant pentru potențialii afiliați care nu vor fi nevoiți să-și modifice arhitectura și amenajarea hotelului lor.

La polul opus, lanțurile hoteliere economice realizează o multiplicare la indigo a arhitecturii și amenajării interioare, chiar și a capacității și tarifelor practicate care devin norme de produs.

Exploatare unui hotel apartinând unui lanț integrat poate avea loc prin mandat de gestiune (contract de management), prin franșiză, direct de către proprietar (societatea hotelieră) sau mixtă. Majoritatea lanțurilor integrate cunosc exploatarea mixtă și sunt bine implantate în străinătate.

Cel mai reprezentativ lanț hotelier integrat din țara noastră este S.C. Continental S.A. deținător în București a Hotelului Continental.

3.2.2 Hotel Continental

Prezentare generală. Hotelul Continental a fost clădit pe locul fostului Hotel Broft, ridicat pe o proprietate a lui Dimitrie Ghica.

De-a lungul existenței sale, Hotelul Broft a găzduit personalități de seamă ca: Prințul Napoleon bărul lui Napoleon al III-lea și Osman Pașa. Tot aici a locuit un timp și g-ralul Carol Davilla.

Cel mai vechi document cu privire la acualul hotel Continental este datat 8/20 decembrie 1892, reprezentând un meniu servit la Grand Hotel Continental.

La puțin timp după cel de al Doilea Război Mondial, complexul a fost închis, restaurantul fiind însă deschis în anul 1954 și închis din nou în 1960. în anul 1974 începe renovarea hotelului, care se termină în anul 1976, dându-i-se înfățișarea actuală.

Începând cu anul 1991 s-au efectuat importante lucrări de redecorare și dotare cu echipamente moderne. Procesul continuă și azi în scopul menținerii complexului turistic Continental în elita turismului Bucureștean.

Hotel Continental este situat în Calea Victoriei nr. 56, sector 1, București și este clasificat la 4*. Hotelul este patronat de lanțul național Continental cu două hoteluri în București (Ibis) și 11 în țară precum și alte două în curs de amenajare la Galați și Constanța.

Obiectul de activitate. Hotel Continental desfășoară următoarele activități:

activitate hotelieră

activități de alimentație publică;

activități de turism

organizarea de conferințe și întruniri de afaceri în cadrul hotelului.

De asemenea mai sunt prevăzute în statut următoarele:

propagarea și contractarea pe piața turistică de lux și a oamenilor de afaceri

organizarea de programe turistice, activități de prestări servicii hoteliere, transport turistic, organizarea de congrese, banchete pentru clientele de lux;

aplicarea unor politici tarifare proprii, în conformitate cu prețurile practicate în cadrul rețelei Continental pe piața turimului de lux.

Servicii de bază. Serviciul de cazare. Hotel Continental dispune de un număr de 53 de camere cu 92 de locuri.

Structura spațiilor de cazare este următoarea:

De asemenea din categoria serviciilor de bază fac parte și serviciul front-office și serviciul de etaj.

Serviciul de alimentație publică. Hotelul dispune de un restaurant cu o capacitate de 76 de locuri, de o terasă de vară și de un cockteil bar. Tot în cadrul serviciului de alimentație publică este inclus și serviciul de mic dejun, room-service și catering pe care hotelul le oferă clienților săi.

Poziția pe piață. Situația hotelurilor de 4* existente pe piața hotelieră a Bucureștiului este următoarea:

numărul total de hoteluri de 4* – 6

număr total de locuri de cazare în hotelurile de 4* – 1657.

După cum se observă la categori la care se încadrează hotelul funcționează în prezent 6 hoteluri. Hotel Continental cu un număr de 92 de locuri de cazare deține 18,01 % din totalul locurilor oferite de hotelurile de 4* din capitală.

Gradul de ocupare al hotelului a fost în anul 2001 de – 50 %, din care numărul total de turiști a fost de 3927, din aceștia 106, respectiv 2,7 % au fost români, iar 3821, respectiv 97 % au fost turiști străini.

Din totalul turiștilor sosiți în București doar 2,2 % au ost găzuiți de Hotel Continental.

Principala motivație a turiștilor a fost turimul de afaceri în proporție de aproape 100 %.

Resurse umane. Din datele ofrite de hotel rezultă că numărul de angajați este de 145. Situația numerică a personalului existent este următorea:

Total persoane, din care: – 145

persoane cu studii superioare – 19

personal conducere de specialitate – 22

personal operativ hotel – 58

personal tehnic calificat – 35

alte categorii de personal – 11

structura personalului unității din punct de vedere al principalelor tipuri de activități desfășurate se prezintă astfel:

Total persoane, din care: – 145

prestări servicii, din care:

cazare – 67

alimentație publică – 53

administrație – 25

3.3.1 Contractul de management hotelier

Contractul de management este “ un act prin care o persoană (mandant) ii acordă alteia (mandatar) puterea de a produce în contul sau unul sau mai multe efecte juridice. El comporta, în principiu, puterea acordată mandatarului de a acționa în numele mandantului și de a-l reprezenta din punct de vedere juridic”. În practică însă, mandatarul acționează în nume propriu, pe contul mandantului și fără să-l reprezinte pe acesta din urmă cu adevărat. Contractul de management are caracteristicile unui contract de dominație.

Contractul de locație a gestinunii corespunde situației în care locatarul exercită exploatare directă a hotelului pe contul său.

Contractul se închieie pentru o perioadă determinată, timp în care locatarul exploatează pe riscul său fondul de comerț închiriat.

Prin contractul de management proprietarul de comerț încredințează gestiunea acestuia societătii de gestiune a grupului, deținătoare a unui `savoir-faire` recunoscut.

Pentru contractul de management, remunerația la care este îndreptățită societatea de gestiune este condiționată de rezutatele obținute: 3-6% din cifra de afaceri, la care se adaugă până la 20% din rezultatul brut din exploatare. Această remunerație recompensează concesiunea mărcii și serviciile de gestiune ale hotelului. În unele cazuri ea poate inlude și alte redevente, cu privire la serviciul de rezervări, societatea de aprovizionare, marketing.

Durata contractului de management se întinde pe o perioadă de 15-20 de ani sau se limitează, inițial, la o perioadă de 3-5 ani. În general grupurile preferă prima variantă care le asigură o sursă de venituri stabilă, posibilitatea gestiunii eficiente a personalului și consolidarea fondului de comerț. O durată de 15-20 ani corespunde și perioadei medii de amortizare a investiției și de achitere a creditelor pe termen lung. Un astefel de contract va putea fi prelungit, ulterior, cu extesii pe câte 5-10 ani. Cea de-a doua variantă, aferentă unei durate inițiale de 3-5 ani, oferă posibilitatea suplimentară a renegocierii a unor clauze.

În baza contractului de management, înainte chiar de deschiderea hotelului mandatarul furnizează o serie de servicii specifice:

împreună cu investitorul stabilesc bugetul și calendarul activităților de inaugurare;

recrutează și pregătește profesional personalul;

asistență pentru organizarea diferitelor servicii ale hotelului;

aprovizionarea și formarea stocurilor inițiale;

definește și aplică politica de comercializare, precum și programele de publicitate și de relatii publice.

În tabelul următor sunt sistematizate serviciile pe care prin contract trebuie să le asigure mandatarul. Astfel:

-Tabel nr. 3.2-

Practic proprietarul nu intervine în gestiunea curentă, ci participa numai la operațiunile de repartizare a rezultatului brut din exploatare.

Contractul de management închieiat cu proprietarii independenți ai unor hoteluri devine formula favorabilă a grupurilor hoteliere. Tot mai mult grupurile se prezintă ca entități specializate pe studii în legătură cu construire de noi hoteluri și , mai ales, în managementul hotelier, ceea ce le oferă autonomie gestionară pe contul proprietarului de drept. Potrivit unui asemenea angajament funcționează hotelurile Sofitel București, contractul în cauză a fost închieiat între Wolrd Trade Center București- CCIB S.R.L.- proproetarul hotelului și grupul Accor. De asemenea, câte un contract de management a fost închieiat pentru hotelurile Athenee Palace Hilton și Crowne Platza Flora din București.

3.3.2 Hotel Athenee Palace Hilton

Prezentare generală. Situat în Piața Palatului Regal, în apropierea Ateneului Român, colț cu Calea Victoriei, hotelul e ridicat pe locul unde, la începutul secolului trecut se afla hanul Gherasim. Construcția sa începe ăn 1912, iar în 1914 hotelul este dat în folosință. Acesta avea inițial 149 camere, 10 apartamente și un restaurant la parter.

Athenee Palace ajunge în 1932 sub patronajul Societății marilor hoteluri și restaurante cere-l renovează și – în 1937 – îi mai construiește o aripă cuprinzând 5 garsoniere și 15 apartamente.

În 1944 este avariat de bombardamente. Refăcut în 1945 hotelul și restaurantul sunt date din nou în folosință.

În 1951 hotelul și restaurantul beneficiază de o reparație capitală, iar în 1963, pe terenul din Calea Victoriei, începe construirea unei aripi noi, moderne, cu 7 etaje și cu o capacitate de 250 de locuri care se dă în exploatare în 1966. în același an se reamenajează și modernizează aripa veche.

Din anul 1997 hotelul funcționează sub numele de Athenee Palace Hilton datorită încheierii unui contract de management cu lanțul hotelier Hilton. Proprietar al hotelului este S.C. Athenee Palace Group care a închieiat acest contract de management pe o periadă de 40 de ani.

Hotel Athenee Palace Hilton este situat în Str. Episcopiei,k nr. 1-3, sector 1, București și este clasificat la 5*. Hotelul dispune de 272 de camere, din care 153 camere single, 25 camere duble, 34 de apartamente, 5 camere pentru persoane cu handicap. Toate acestea însumează un număr de 544 de locuri de cazare.

Hotelul are de asemenea săli de conferintă: – Le Diplomate – sală de bal cu valoare istorică, saloanele Regina Maria I și II și alte 8 saloane ce poartă numele unor personalități române.

Obiectul de activitate. Potrivit obiectului de activitate consemnat în actele constitutive Hotelul Athenee Palace Hilton desfășoară următoarele activități:

activitate hotelieră;

activități de alimentație publică;

activități de turism;

organizarea de conferințe interne și internaționale.

Pe lângă acestea se mai adaugă:

respectare condițiilor, drepturilor și obligațiilor ce decurg din prevederile convenției de afiliere închieiate cu Hilton International;

prospectare pieței externe și contractarea pe piața turistică a hotelurilor de lux.

Prevederile convenției de afiliare la lanțul Hilton International:

Servicii generale ce constau în :

Hilton International va publica hotelul drept un membru afiliat al rețelei și va identifica hotelul ca membru al rețelei în toate materialele sale – reclamă, broșuri.

Hilton International va pune la dispoziția hotelului mai multe servicii de marketing și vânzări, și anume: includerea hotelului în programele promoționale având ca țintă piața de afaceri, vacanțe și conferințe; va pune la dispoziția hotelului facilitățile de vânzare mondială ale rețelei, serviciile birourilor de rezervări ale rețelei precum și celelalte facilități suplimentare ale rețelei;

Servicii opționale ce presupun:

asistență în recrutarea personalului executiv

facilități de instruire a salariaților și intructori pentru membrii rețelei;

consultanță cu personalul pecializat al rețelei cu privire la operare;

asistență în planificare controlului financiar și executarea programelor promoționale.

Sevicii de bază. Serviciul de cazare. Hotel Athenee Palace Hilton dispune de un număr de 272 de camere cu 544 de locuri de cazare. Structura spațiilor de cazare este următoarea

Alături de servicul de cazare în categoria serviciilor de bază sunt oferite și serviciul front-office, care este organizat în : recepție, rezervări, casierie și concierge, și serviciul de etaj.

Serviciul de alimentație publică. Hotel Athenee Palace Hilton dispune de un restaurant- La Pergola cu o capacitat de 125 de locuri, o braserie Cafe Royal, un bar – English Bar și Terasa La Stada.

Poziția pe piață. Situația actuală a hotelurilor de 5* este următoarea:

număr total de hoteluri de 5* – 4

numar de locuri de cazare oferite – 2566.

Rezultă deci că Hotel Athenee Palace Hilton dispune de 4,71 % din locurile de cazere ale hotelourilor de 5* cu cele 544 de locuri de cazare ale sale.

Gradul de ocupare al hotelului în anul 2000 a fost în jurul a 70% din care doar 2,39 % au fost românii, iar restul de peste 97 % au fost străini din totalul de 76283 de turiști sosiți în hotel.

În cadrul motivațiilor turiștilor predomină turismul de afacri, de grup și de week-end (în special turișri din Japonia, Israel și S.U.A.). există șu grupuri de turiști cu regim special și anume – Grupul Orient Express ce sosește de două ori pe an (aproximatv 200-250 de persoane) și Grupurile de Croazieră Internațională cazate în hotel de aproximati 15-20 de ori pe an.

Resurse umane.

Situați numerică a personalului existent în anul 2000 era următoarea:

Total persoane, din care: – 544

persoane cu studii superioare – 24

persoane conducere de specialitate – 52

personal operativ hotelier – 223

personal tehnic calificat – 111

muncitori – 98

alte categorii de personal – 36

Structura personalului unității analizate din punct de vedere al principalelor tipuri de activități prestate este următoarea:

Total persoane, din care: – 544

prestări servicii, in care:

cazare – 217

alimentație publică – 225

administrație – 58

tehnic-întreținere – 44.

3.4.1 Franșiza hotelieră.

Contractul de franșiză este o variantă relativ recentă a contractuli de concesiune, prin care o întreprindere producătoare sau prestatoare de servicii – denumită cedent sau franșizor – concesionează unei alte întreprinderi denumită cesionar, franșizat sau beneficiar – în schimbul unei remunerații, marca sa de produs sau de serviciu, împreună cu asistența tehnică și ansamblul mijloacelor și metodelor de comercializare, apte să asigure gestiunea în cele mai bune condiții de rentabilitate.

Contractul de franșiză are caracteristicile unui contract de afiliere sau de adeziune.

Esența sa constă în:

beneficiarul (hotelier independent) și franșizorul sunt autonomi din punct de vedere financiar-juridic;

beneficiarul utilizează în interesul sau marca aparținând franșizorului, cu toate atributele (sigla, slogane etc.);

beneficiarul își desfășoară activitatea pe baza savoir-faire-ului conceput și verificat de către franșizor;

franșiza este însoțită, de regulă, de o garanție de neconcurență ca și de punerea la dispoziție a serviciilor comune specifice la nivel de lanț;

remunerația franșizorului mconsta într-o taxă de afiliere, urmată de redevende de exploatare a hotelului.

Beneficiarul contractului se dovedește a fi – în egală măsură – client și asociat al franșizorului. Hotelierul independent aplică toate normele de standardizare ale lanțului și se bucură de mijloacele promoționale și comerciale specifice. Franșizorul se angajează să susțină notorietatee mărcii prin campanii promoționale, dar, în același timp, prin activitatea sa, hotelierul își aduce propria contribuție la susținere notorietății și coerenței imaginii.

Tipul de servicii asigurate hotelierului independent de către franșizor sunt următoarele: servicii de bază, servicii ocazinale și servicii opționale.

Serviciile de bază includ punere la dispoziție a sovoir-faire-ului, asistența tehnică, consultanța, controalele periodice, exclusivitate teritorială, acțiunile promoționale. Remunerația serviciilor de bază se face anual sau pe fracțiuni dintr-un an. Ea se calculează:

procent din cifra de afaceri a activității de cazare (2-6 %);

procent din cifra de afraceri totală;

suma forfetară/cameră/an.

Serviciile ocazionale constau în principal în asistența pe care hotelul franșizat o poate solicita în jmod expres. Serviciile sunt facturate pe baza salariului orar al consultantului, majorat cu un procent de acoperire a cheltuielilor generale.

Serviciile opționale cuprind prestații a căror organizare la nivelul lanțului este facultativă.

Dintre acestea, unele servicii (publicitatea, rezervările) se dovedesc tot mai indispensabile. Remunerația este stabilită pentru fiecare prestație în parte:

pentru serviciul rezervări – un procent din cifra de afaceri a activității de cazare, la care, în unele cazuri, se adaugă o sumă forfetară pentru fiecare cameră sau fiecare rezervare în parte;

pentru publicitatea la nivelul lanțului – 1 % din cifra de afaceri totală sau o sumă forfetară pentru fiecare cameră;

pentru avantajele procurate de societatea de aprovizionare – 5 % din prețul mărfurilor sau echipamentelor livrate;

pentru formarea personalului.

Serviciile oferite de franșizor înregistrează situații diferite de la un lanț la altul. Remunerația se stabilește, în primul rând, în funcție de complexitatea acestor servicii. Taxa de afiliere sau de cumpărare a licenței este o sumă forfetară sau determinată de numărul de camere. În schimbul taxei de afiliere, franșizorul concesionează dreptul de utilizare a mărcii pentru serviciile hoteliere prevăzute în contractul de franșiză, dreptul neîntinzându-se asupra altor servicii.

Contractul de franșiză se închieie pentru o perioada limitată. De regulă valabilitatea sa este prelungită.

3.4.2 Hotel Intercontinental.

Prezentare generală. Hotel Intercontinental este situat în Blvd. Nicolae Bălcescu, nr. 4, București.

Hotelul a fost proiectat de un minunat colectiv de arhitecți – condus de arh. Dinu Hariton și se integrează armonios în ansamblul Pieții Universității și Teatrului Național. Construcția – cea mai înaltă construcție civilă din București – ridicată pe 22 niveluri, a durat circa trei ani.

Inugurarea oficială a hotelului a avut loc în luna mai 1971. Întrega dotare tehnică, fluxurile tehnologice, concepția de operare, pregătirea personalului au fost asigurate de partea americană, la nivel de vârf al experienței și ofertei mondiale în domeniu, cu respectarea strictă a standardelor, procedurilor și concepției de operare proprieii rețelei Intercontinental Hotels corporation

În prezent Hotel Intercontinental este claificat ca având 5*, are ca organ tutelar Ministerul Turismului, iar societatea proprietară este Compania Hotelieră Intercontinental România S.A.

Obiectul de activitate. Potrivit obiectului de activitate consemnat în actele constitutive S.C Intercontinental S.A desfășoară următoarele activități:

activitate hotelieră

activități de alimentație publică

activități de turism

activități de casino

organizarea și patronarea de conferințe interne și internaționale.

Tot în statutul de societate sunt prevăzute următoarel:

respectare condițiilor, depturilor și obligațiilor ce decurg din prevederile convenției încheiate cu Intercontinental Hotels Corporations.

La data de 1 ianuarie 1997 vechea convenție de afiliere între Intercontinental Hotels and Resorts și S.C. Intercontinental S.A a expirat. S-a luat asfel decizia semnării unei noi astfel de convenții.

Asfel începând cu 1 ianuarie 1997 și continuând pe o perioadă de 10 ani de la această dată, hotelul va fi un membru afiliat al rețelei Intecontinental Hotels and Resorts.

Servicii generale:

Intercontinental Hotels and Resorts va publica hotelul drept un membru afiliat al rețelei în toate materialele sale: reclamă, broșuri, tarife.

Intercontinental Hotels and Resorts va pune la dispoziția hotelului facilitățile de vânzare mondială ale rețelei, facilitățile și serviciile biroului de rezervări ale rețelei.

Intercontinental Hotels and Resorts va efectua vizite de control de calitate în scopul asigurării standardelor de calitate ale hotelului.

Servicii opționale. Serviciul de operare și conducere va asigura ca hotelul să beneficieze de următoarele servicii:

asistență în recrutarea personalului executiv cu experți pe o bază temporară sau permanentă

facilități de instruire a salariaților și instructor pentru membrii rețelei

consultanță și asistență în desfășurarea activității

asistență în planificarea controlului financiar și executarea programelor promoționale de vânzare.

Serviciile tehnice presupun ca rețeaua să asigure hotelului afiliat servicii și personal de specialitate: ingineri, arhitecți, consultanți.

Serviciile de bază. Serviciul de cazare.

Hotelul Intercontinental București cuprinde un număr de 416 camere și apartamente, dintre care 78 sunt camere de nefumători, iar alte două dispun de facilități pentru persoane cu handicap.

Structura spațiilor de cazare este prezentată în tabel:

Serviciul front-office și serviciul de etaj por fi considerate componente intrinseci ale cazării.

Activitățile specifice serviciului front-office este organizat în : recepție, rezervări, casierie și concierge.

Serviciul de etaj asigură întreținerea, amenajarea și curățenia zilnică a spațiilor de folosință individuală și a celor de folosință comună.

Serviciul de alimentație publică

Restaurația reprezintă cea de-a doua activitate ca importanță în cadrul hotelului.

Hotelul dispune de două restaurante – Balada și Madrigal – , o braserie – Corso – și trei baruri – Luna, Intermezzo și Belvedere.

Structura unităților de alimentație publică se prezintă astfel:

Tot în cadrul serviciilor de alimentație se încadrează și serviciul de room-service.

Poziția pe piață. Situația actuală a capacităților de cazare în hoteluri de 5* existente în București este următoarea:

numărul de hoteluri de 5* – 4

numărul de locuri de cazare ăn hotelurile de 5* – 2566.

După cum se observă la categoria de 5* funcționează în prezent doar patru hoteluri.

Cu un număr de 416 camere și 888 de locuri Hotel Intercontinental deține o pondere de 39,43 din capacitatea de cazare în hoteluri de 5* din București, ceea ce îl plasează pe o poziție fruntașă în ansamblul unităților hoteliere de această categorie.

Gradul de ocupare. În anul 2001 numărul total al turiștilor cazați în hotel a fost de 37720 persoane, din care: 798 au fost români reprezentând 2,2 % din total. Numărul turiștilor străini a fost de 36922 persoane reprezentând 97,8 % din totalul celor cazați. Gradul de utilizare a fost de peste 60 % din totalul capacității de cazare.

Resurse umane. Structura personalului. Din analiza informațiilor referitoare la situația faptică rezultă că structura numărului de personal existent sunt corelate cu natura și volumul activităților ce se desfășoară în unitate.

Situația numerică a personalului existent este următoarea:

Total persoane, din care: – 640

persoane cu studii superioare – 22

persoane conducere de specialitate – 56

personal operativ hotel – 238

personal tehnic calificat – 104

muncitori – 168

alte categorii de personal –52

structura personalului unității analizate din punct de vedere al principalelor tipuri de activități desfășurate se prezintă astfel:

toal persoane, din care: – 640

prestări servicii, din care – 217

cazare – 144

alimentație publică – 274

administrație – 61

tehnic întreținere – 88.

3.5.1 Hotelurile solitare

O mare parte din hotelurile independente sunt cunoscute ca hoteluri solitare. Ele nu fac parte din vreun lanț voluntar și nici nu au închieiat contracte de franșiză sau de management.

3.5.2 Hotel Banat

Prezentare generală. Hotel Banat este situat în Piața C.A. Rosetti nr. 5, sector 2, București. Societatea care patronează hotelul se numește S.C. Complex Hotelier Banat S.R.L. Hotelul dispune de 34 de spații de cazare cu 70 de locuri și este clasificat la 2*.

Hotel Banat a fost fondat în anul 1930, iar în perioada socialistă a funcționat ca hotel de categoria a –I-a și a-II-a având în acea periadă 75 de locuri și 40 de camere. După 1989 hotelul a fost privatizat devenind societate comercială cu răspundere limitată.

Obiectul de activitate. potrivit obiectului de activitate hotelul desfășoară următoarele activități:

activitate hotelieră (cazare și servicii asociate);

activități de alimentație publică.

Tot în obiectul de activitate pot fi incluse:

oferirea de servicii suplimentare cum ar fi – bar de zi și bar de noapte;

organizarea de banchete pentru clientela hotelului

prestarea de servicii în valută la cererea persoanelor fizice și juridice;

efectuarea schimbului valutar;

aplicarea unor politici tarifare proprii.

Servicii de bază. Serviciul de cazare este asigurat de hotel prin cele 34 de camere cu următoarea structură:

18 camere dispun de grup sanitar propriu, iar celelalte sunt fără grup sanitar;

18 camere sunt clasate la 2*, iar restul de 16 sunt clasate la 1*;

cele 18 camere de 2* sunt duble, iar celelalte sunt single.

Serviciului de cazare i se adaugă serviciile de front-office și serviciul de etaj care asigură întreținerea.

Serviciul de alimentație publică este asigurat de restaurantul hotelului care are însă o capacitate mică la care se adauga serviciul de room – service.

Poziția pe piață. In anul 2001 în București erau deschise 8 hoteluri de 2 stele ce ofereau 1089 de locuri de cazare. Hotel banat cu cele 70 de locuri ale sale deține astfel 6% din locurile oferite turiștilor de hotelurile de 2**.

Gradul de ocupare. În anul 2001, hotel Banat a înregistrat un număr de 11112 turiști cazați, din care: 9669 au fost turiști români, iar restul de 2139 au fost turiști străini. Astfel, gradul de ocupare al hotelului a fost de peste 90%.

Resurse umane. Hotel Banat are un număr de 20 de angajați. Din totalul persoanelor angajate, 5 sunt cu studii superioare, tot atâția reprezentând și personalul de conducere. Restul de 15 persoane reprezintă personalul operativ hotelier, personalul tehnic calificat și alte categorii de personal.

CAPITOLUL IV

1. CEREREA TURISTICĂ

Oferta turistică din București, în totalitatea structurii sale (obiective turistice și echiparea tehnico-materială) reprezintă factorul static al fenomenului turistic.

Cererea turistică, evidențiată prin amploarea fluxurilor turistice și prin gradul de utilizare al structurilor de primire exprimă latura dinamică a fenomenului analizat.

4. 1 Fluxuri turistice în munucipiul București, în unități hoteliere în perioada 1980- 2000

Municipiul București, prin funcțiile sale de capitală europeană, principal centru politico-administrativ, industrial, comercial, financiar, de transport, cultural și de învățământ al României reprezintă un important nucleu de atragere a fluxurilor turistice interne și internaționale. El reprezintă principalul loc către care se îndreaptă cetățenii străini, în această perioadă, în care, în România nu sunt îndeajuns valorificate resursele turistice.

Capitala României a reprezentat în trecut, ca și în prezent un important centru turistic, fapt dovedit de datele statistice care ilustrează numărul turiștilor cazați în București. Dacă până în 1989, fluxurile de turiști străini erau reprezentate în majoritatea lor de turiști ce proveneau din țările socialiste, după 1990 s-a putut constata o afluență deosebită a turiștilor, în special din partea țărilor vest-europene.

În prezent, cererea turistică principală provine de la funcționarii guvernamentali din țară și străinătate, oameni de afaceri români și străini, precum și turiști în circuitul interna în circuitul internaional care sosesc sau pleacă din București. Din analiza datelor referitoare la numărul turiștilor cazați în București în perioada 1980-2000, reiese o dinamică a fluxurilor turistice, concretizată într-o scădere a numărului total de turiști cât și a numărului turiștilor români și străini.

Numărul turiștilor cazați în hotelurile din București în perioada 1980-2000

-Tabel nr. 4.1-

Dacă în anul1980, numărul turiștilor cazați în unitățile de cazare turistică în București se ridica la aproximativ 1,3 milioane persoane, în anul 1995 acesta a scăzut sub un milion, la 707 mii persoane. Anul 1996 aduce o scădere importantă a numărului de turiști, așa cum este ea reflectată în datele statistice, care arată că municipiul București a fost vizitat, în acest an de 591 011 turiști. În anul 2000 numărul turiștilor a scăzut și mai mul ajungând la 479435 turiști.

Fig. 4.1

În ceea ce privește numărul turiștilor români cazați în unitățile hoteliere se remarcă scăderea constantă a numărului acestora până la 196 de mii în anul 2000.

Numărul turiștilor străini a crescut însă după revoluție de la 235 de mii în 1989 la 282785 persoane în anul 2000, după ce a înregistrat o scădere constantă în anii '80.

Mai relevantă din punct de vedere al dinamicii fluxurilor turistice din București poate fi situația statistică care redă numărul de turiști cazați în anul 2000 în unitățile hoteliere-principalele structuri de cazare din București.

Sosiri de turiști în unitățile hoteliere din București – 2000

-Tabel nr. 4.2-

notă – au fost analizate hotelurile la care au existat date statistice.

Din datele statistice din anul 2000, se observă că majoritatea turiștilor sosiți în București, a fost cazată în unități hoteliere (99,82%).

Din analiza situației cazării tuturor turiștilor (români și străini) se observă că cel mai mare număr de turiști a fost cazat la hotelurile Muntenia (8,6%), Intercontinental (6,25), Parc (5,8%) și Sofitel (4,9%). În anul 2000, în hotelurile din București au fost cazați 479 135 de turiști, din care 282 785 turiști străni, veniti de pe toate continentele. Cei mai mulți turiști sunt europeni, din țările neeuropene care emit un flux mai mare de turiști se regăsește SUA și Israel.

Numărul turiștilor străini cazați în hotelurile din București în anul 2000

-Tabel nr. 4.3-

Analizând structura națională a turiștilor cazați în unitățile hotelire bucureștene se observă că hotelurile de 5* și 3* au un număr mai mare de turiști din Italia, Germania, SUA, Franța, Belgia, Austria și altele, iar hotelurile de categorii inferioare reprezintă importante unități de cazare cu predilecție pentru turiști veniți din Moldova, Rusia, Bulgaria.

Din totalul de turiști străini care au fost cazați în București în anul 2000, cei mai mulți au fost cazați în hotelurile Intercontinental, Sofitel, Majestic, București, Ambasador, și cei mai puțini în hotelurile Banat și Muntenia.

Sosiri de turiști străini în unitățile hoteliere din București în anul 2000

-Tabel nr. 4.4-

*Notă –au fost analizate hotelurile pentru care au existat

date statistice.

4. 2 Gradul de utilizare al structurilor de primire

Gradul de utilizare al unei baze de cazare este un indicator important în practica turistică care reflectă în ce măsură a fost folosită unitatea de cazare de către turiști, respectiv cerereaturistică dintr-o anumită perioadă. Coeficientul de utilizare al unei baze se exprimă prin raportare înoptărilor realizate la nivelul unui an, la capacitatea de cazare existentă.

Cu = Ccf/Cce x 100

În care: Cu = coeficientul de utilizare

Cc = capacitatea de cazare folosită

Cce = capacitatea de cazare existentă

Capacitatea de cazare a unei baze, indiferent de tipul și destinatia sa reprezintă un indicator important în practica turistică, el exprimând gradul de receptivitate al infrastructurii la cererea turistică pe care, pentru o unitate dată și într-un timp determinat o dimensionează. Capacitatea de cazare existentă reprezintă numărul locurilor disponobile pentru înnoptare în timpul unui an și se obține din produsul:

Cce = Np x 365

În care: Cce = capacitatea de cazare existentă

Np = numărul paturilor

Capacitatea de cazare folosită, reprezintă fracțiunea integral utilizată din capacitatea de cazare existentă și este redată de numărul înnoptărilor.

Ponderea capacității de cazare pentru fiecare unitate hotelieră din totalul capacității de cazare existente corespunde cu ponderea numărului de locuri oferit turiștilor de către fiecare hotel. Din analiza și compararea celor doi indici, rezultă un coeficient de utilizare pentru unitățile hoteliere de 42,1%.

Gradul de utilizare al unităților hoteliere este diferit, așa cum se observă din tabelul nr. 4

Gradul de utilizare al unităților hoteliere

-Tabel nr. 4.5-

* notă – au fost analizate hotelurile pentru care au existat date statistice.

Se constată că, gradul de ocupare al unităților hoteliere din București este diferit, astfel se constată că există hoteluri cu un grad foarte mare de ocupare – hotel Bucegi (99,8%), hotel Cerna (98,5%), hotel București (70,9%) – și hoteluri cu un coeficient mic de utilizare – hotel Lebăda (15,8%), hotel Helveția (12,7%).

4. 3 Motivația turistica a clienților hotelurilor din București

O imagine și mai clară a cererii turistice este dată de analiza motivațiilor turistice ale turiștilor cazați în unitățile hoteliere din București.

Astfel, din studiul întreprins pe baza unui chiestionar în rândul turișrilor cazați in unități hoteliere din București în perioada iulie- decembrie 2001 a rezultat următoarea situație:

În privința categoriilor de clienți ce apelează la serviciile hoteliere a rezultat că majoritatea turiștilor cazați in diferite hoteluri sunt turiști pe cont propriu, turiști individuali sosiți prin agenții sau alte instituții – peste 90 % din total. Doar 8 % dintre turiști practică turismul organizat, aceștia făcând parte din grupuri de turiști așa cum rezultă din tabelul următor.

Categoriile de clienți.

– în procente-Tabel nr. 4.6-

În privința rezervării în avans a camerelor majoritatea turiștilor au rezervat camere fie telefoni din partea clienților pe cont propriu, fie prin agenții sau alte instituții, fie prin sistemul de rezervare al lanțului hotelier. În acest mod au rezervat spații de cazare 80 % din turiști, restul de 20 % nu au făcut rezervări.

Eventualitatea rezervării în avans a camerelor

– în procente- Tabel nr. 4.7-

Din tabel rezultă de asemenea că toți turiștii cazați în hotelurile de 5* au apelat la rezervări, peste 90 % din cei cazați în hotelurile de 4* și 3*, iar cel mai puțin au apelat la rezervări clienții hotelurilor de 1*.

În privința motivației călătoriei se remarcă faptul că principalele motive sunt:

întâlniri de afaceri, inclusiv delegații

tranzit

vizitarea orașului

manifestările cultural sportive

vizite la rude și prieteni

parlamentari și delegații oficiale.

Motivația călătoriei și șederii în hotel

-procente- Tabel nr. 4.8-

Din datele prezentate în tabel rezultă că principala motivație este turismul de afaceri în proporție de pest 50 % în hotelurile de 5*, 4*,3* și 2*, urmat de turirismul de tranzit care este motivația principală a turiștilor cazați în hotelurile de 1*.