Dezvoltare Durabila Si Responsabilitate Sociala Corporatista

LUCRARE DE LICENȚĂ

Dezvoltare durabilă și responsabilitate socială corporatistă.

Studiu de caz: S.C. ENET S.A. Focșani

CUPRINS

Introducere

CAPITOLUL 1. ASPECTE GENERALE PRIVIND DEZVOLTAREA DURABILĂ ȘI RESPONSABILITATE SOCIALĂ CORPORATISTĂ

Conceptul de dezvoltare durabilă

Dezvoltarea durabilă la nivel mondial

Obiectivele strategiei pentru dezvoltare durabilă a Uniunii Europene

Concepte și principii de dezvoltare durabilă și de drept internațional al mediului

Dezvoltare durabilă în România. Strategia națională pentru dezvoltare

Strategii de realizare a dezvoltării durabile

Producția și consumul durabile

CAPITOLUL 2. PREZENTAREA SOCIETĂȚII ENET S.A

2.1 Informații generale

2.1.1 Condiții naturale și poziționare geografică

2.1.2 Structura organizatorică și structura acționariatului

2.2 Situația actuală a sistemului existent de alimentare centralizată cu căldură

2.2.1 Tipuri de sisteme de încălzire utilizate în prezent

2.3 Starea actuală a rețelelor de transport și distribuție

2.4 Analiza consumului de combustibil al C.E.T. Enet Focșani

CAPITOLUL 3. DEZVOLTARE DURABILĂ ȘI RESPONSABILITATE SOCIALĂ CORPORATISTĂ LA S.C. ENET S.A. PRIN „Reabilitarea sistemului de termoficare urbană la nivelul municipiului Focșani pe perioada 2009-2028 în scopul conformării la legislația de mediu și creșterii eficienței energetice

3.1 Date generale despre proiect

3.1.1 Localizare proiect

3.1.2 Obiectivul proiectului

3.1.3 Scopul activităților

3.1.4 Programul lucrărilor

3.1.5 Graficul de executare a lucrărilor

3.1.6 Programul de înaintare a documentelor de către Antreprenor

3.1.7 Standarde și documentații

3.1.8 Protecția muncii

3.2. Specificații tehnice perticulare

3.2.1 Scopul lucrărilor

3.2.2 Situația actuală

3.2.3 Descrierea serviciilor de proiectare

3.3. Necesarul de energie termică la nivelul consumatorilor

3.4. Costuri estimative ale investiției

CAPITOLUL 4. CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Bibliografie

Anexe

Introducere

Conceptul de dezvoltare durabilă a luat naștere ca răspuns la apariția problemelor de mediu și a crizei resurselor naturale, în special a celor legate de energie. Conferința privind Mediul de la Stockholm din 1972 este momentul în care se recunoaște că activitățile umane contribuie la deteriorarea mediului înconjurător, ceea ce periclitează viitorul Planetei.

Dezvoltarea durabilă urmarește și încearcă să găsească un cadru teoretic stabil pentru luarea deciziilor în orice situație în care se regăsește un raport de tipul om/mediu, fie ca e vorba de mediu înconjurător, economic sau social. Deși inițial dezvoltarea durabilă s-a vrut a fi o soluție la criza ecologică determinată de intensa exploatare industriala a resurselor și degradarea continuă a mediului și cauta in primul rand prezervarea calității mediului înconjurător, în prezent conceptul s-a extins asupra calității vieții în complexitatea sa, și sub aspect economic și social. Obiect al dezvoltării durabile este acum și preocuparea pentru dreptate și echitate între state, nu numai între generații.

Termenul de dezvoltare durabilă a început să devină, însă, foarte cunoscut abia după Conferința privind mediul și dezvoltarea, organizată de Națiunile Unite la Rio de Janeiro în vara lui 1992, cunoscută sub numele de “Summit-ul Pământului”. Ea a avut ca rezultat elaborarea mai multor convenții referitoare la schimbările de climă (reducerea emisiilor de metan și dioxid de carbon), diversitatea biologică (conservarea speciilor) și stoparea defrișărilor masive. Tot atunci a fost elaborată și Agenda 21 – planul de susținere a dezvoltării durabile.

Dezvoltarea durabilă a devenit un obiectiv și al Uniunii Europene începând cu 1997, când a fost inclus în Tratatul de la Maastricht, iar în 2001, la summit-ul de la Goteborg a fost adoptată Strategia de Dezvoltare Durabilă a UE, căreia i-a fost adăugată o dimensiune externă la Barcelona, în 2002. În iunie 2006 a fost adoptată Strategia de Dezvoltare Durabilă pentru o Uniune Europeană extinsă, bazată pe strategia de la Goteborg și rezultat al procesului început încă din 2004. Scopul declarat al Strategiei reînnoite este acela de a acționa pentru o îmbunătățire continuă a calității vieții atât pentru generațiile prezente, cât și pentru cele viitoare. Dar acest lucru nu se poate obține decât în cadrul unor comunități capabile să utilizeze resursele în mod rațional și eficient și să descopere potențialul ecologic al economiei, asigurând prosperitate, protecția mediului și coeziune socială.

Odată cu aderarea la Uniunea Europeană în 1 ianuarie 2007, România trebuie să facă față provocărilor și cerințelor impuse de statutul de membru UE. În acest context provocările se regăsesc în subsidiar la nivelul administrației publice locale, mai ales în ceea ce privește dezvoltarea durabilă a tuturor localităților românești. În perioada 2007-2013 România va primi din partea UE sume importante de bani pentru cofinanțarea proiectelor de dezvoltare și eliminarea disparităților la nivel regional. Pentru a maximiza absorbția fondurilor europene puse la dispoziție de UE, administrația locală trebuie să se asigure că deține:

• O strategie de dezvoltare care să se regăsească în planul regional și implicit în planul național de dezvoltare;

• Proiecte viabile care să fie transpuse în mod profesionist în aplicații cu șanse maxime de finanțare;

• Capacitatea de implementare și cofinanțare a proiectelor aprobate.

Responsabilitatea socială corporativă este percepută ca o nouă formă de cooperare între guverne, afaceri și societatea civilă, iar promovarea obiectivelor sale de către companii are implicașii in plan economic (pentru afaceri, care își sporesc puterea în cadrul comunității), politic și social.

Tema acestei lucrării este Dezvoltarea durabilă și responsabilitatea socială corporatistă având ca studiu de caz S.C. ENET S.A. prezentată detaliat în patru capitole:

Capitolul 1 – Aspecte generale ale dezvoltării durabile. În acest capitol este prezentat în primă parte conceputul de dezvoltare durabilă pe plan mondial si obiective strategice pentru dezvoltare durabilp a Uniunii Europene, urmând ca în a doua parte a capitolului să vorbim despre dezvoltarea durabilă în România și strategia națională pentru dezvoltare.

Capitolul 2 – Prezentarea societății. Al doilea capitol prezintă societatea începând cu cateva informații generale, poziționare geografică, structura organizatorică si a acționarului. În partea a doua a capitolului vorbim de situația actuală a sistemului de alimentare centralizată cu căldura, tipuri de sisteme de încălzire utilizate în prezent și în final starea actuală a rețelelor de transport și distribușie căt și analiza consumuli de combustibil.

Capitolul 3 – Dezvoltare durabilă și responsabilitate socială corporatistă. Acest capitol conține studiul de caz al societății ENET S.A. și sunt prezentate date generale despre proiecta cu localizare, obiective, scopul proiectului, programul lucrărilor, graficul de execuție, standarde și documentații, protecția mediului. În a doua parte prezentăam specificațiile tehnice particulare cu scopul lucrărilor, situația actuală, descrierea serviciilor de proiectare și în final este prezentat necesarul de energie termică la nivelul consumatorilor încheind cu costurile estimative ale investiției.

Capitolul 4 – Concluzii și propuneri.

CAPITOLUL 1. ASPECTE GENERALE PRIVIND DEZVOLTAREA DURABILĂ ȘI RESPONSABILITATE SOCIALĂ CORPORATISTĂ.

1.1 Conceptul de dezvoltare durabilă

1.1.1 Dezvoltarea durabilă la nivel mondial

Conceptul de dezvoltare durabilă a avut ca punct de pornire criza ecologică mondială 1929-1933 și s-a dezvoltat mai apoi prin înglobarea tuturor sferelor economico-sociale și umane, ajungând ca în zilele noastre, dezvoltarea durabilă să reprezinte noul drum al umanității.

Dezvoltarea durabilă a fost gândită ca o soluție la criza ecologică determinată de intensa exploatare industrială a resurselor și degradarea continuă a mediului și caută în primul rând prezervarea calității mediului înconjurător.

Dezvoltarea durabilă promovează conceptul de conciliere între progresul economic și social fără a pune în pericol echilibrul natural al planetei.

Ideea care stă la baza acestui concept este aceea de a asigura o calitate mai bună a vieții pentru toți locuitorii planetei, atât pentru generația prezentă, cât și pentru generațiile viitoare.

Dezvoltarea durabilă aduce în prim plan un nou set de valori care va ghida viitorul model de progres economic  și social, valori ce vizează mai ales omul și nevoile sale prezente și viitoare, mediul natural – protejarea și conservarea acestuia, precum și atenuarea deteriorării actuale a ecosistemelor.

Definiția dezvoltării durabile, cea mai cunoscută este aceea dată de către Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare (WCED) în raportul „ Viitorul nostru comun” cunoscut și sub numele de Raport Brundtland:

„Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi”.

Dezvoltarea durabilă este definită de o serie de aspecte:

Compatibilitatea dintre mediul antropic și mediul natural;

Egalitatea de șanse între generații care coexistă și se succed în timp și spațiu;

Situarea pe primul plan al securității ecologice în locul maximizării profitului;

Compatibilitatea strategiilor naționale de dezvoltare cu cerințele extinderii interdependențelor în plan geoeconomic și ecologic;

Asigurarea bunăstării generale punând accentul pe calitatea creșterii economice durabile;

Integrarea organică dintre capitalul natural și cel uman, în cadrul unei categorii globale ce își redefinește obiectivele economice și sociale și își extinde orizontul de cuprindere în timp și spațiu;

Trecerea la o nouă strategie cu față natural-umană, în care obiectivele dezvoltării economice și sociale să fie subordonate deopotrivă dezvoltării omului și însănătoșirii mediului.

1.1.2 Obiectivele strategiei pentru dezvoltare durabilă a Uniunii Europene

Limitarea schimbărilor climatice și a costurilor și efectelor sale negative pentru societate și mediu,

Să ne asigurăm că sistemul nostru de transport satisface nevoile economice, sociale și de mediu ale societății noastre, minimizând impactl nedorit asupra economiei, societății și mediului ,

Promovarea modelelor de productie și consum durabile,

Îmbunătățirea managementului și evitarea supraexploatării resurselor naturale, recunoscând valoarea serviciilor ecosistemelor,

Promovarea unei bune sănătăți publice în mod echitabil și îmbunătățirea protecției împotriva amenințărilor asupra sănătății,

Crearea unei societăți a includerii sociale prin luarea în considerare a solidarității între și în cadrul generațiilor, asigurarea securității și creșterea calității vieții cetățenilor ca o precondiție pentru păstrarea bunăstării individuale,

Promovarea dezvoltării durabile pe scară largă, asigurarea ca politicile interne și externe ale UE să fie în acord cu dezvoltarea durabilă și angajamentele internaționale ale acesteia.

Următoarele evenimente au avut un rol determinant în domeniul protecției mediului și al dezvoltării durabile:

Conferința ONU privind mediul (ECO I),ce s-a desfășurat în anul 1972 la Stockholm și care a adus în centrul atenției problema deteriorării mediului înconjurător în urma activităților umane, problemă deosebit de gravă ce poate afecta viitorul umanității și al vieții pe pământ;

1972 Stockholm – Conferința Națiunilor Unite – 113 națiuni prezente își manifestă îngrijorarea cu privire la modul în care activitatea umană influențează mediul. Sunt subliniate problemele poluării, distrugerii resurselor, deteriorării mediului, pericolul disparițiilor unor specii și nevoia de a crește nivelul de trai al oamenilor și se acceptă legătura indisolubilă între calitatea vieții și calitatea mediului pentru generațiile actuale și viitoare.

1983 Comisia Brundtland – Națiunile Unite înființează Comisia mondială de mediu și dezvoltare ransport satisface nevoile economice, sociale și de mediu ale societății noastre, minimizând impactl nedorit asupra economiei, societății și mediului ,

Promovarea modelelor de productie și consum durabile,

Îmbunătățirea managementului și evitarea supraexploatării resurselor naturale, recunoscând valoarea serviciilor ecosistemelor,

Promovarea unei bune sănătăți publice în mod echitabil și îmbunătățirea protecției împotriva amenințărilor asupra sănătății,

Crearea unei societăți a includerii sociale prin luarea în considerare a solidarității între și în cadrul generațiilor, asigurarea securității și creșterea calității vieții cetățenilor ca o precondiție pentru păstrarea bunăstării individuale,

Promovarea dezvoltării durabile pe scară largă, asigurarea ca politicile interne și externe ale UE să fie în acord cu dezvoltarea durabilă și angajamentele internaționale ale acesteia.

Următoarele evenimente au avut un rol determinant în domeniul protecției mediului și al dezvoltării durabile:

Conferința ONU privind mediul (ECO I),ce s-a desfășurat în anul 1972 la Stockholm și care a adus în centrul atenției problema deteriorării mediului înconjurător în urma activităților umane, problemă deosebit de gravă ce poate afecta viitorul umanității și al vieții pe pământ;

1972 Stockholm – Conferința Națiunilor Unite – 113 națiuni prezente își manifestă îngrijorarea cu privire la modul în care activitatea umană influențează mediul. Sunt subliniate problemele poluării, distrugerii resurselor, deteriorării mediului, pericolul disparițiilor unor specii și nevoia de a crește nivelul de trai al oamenilor și se acceptă legătura indisolubilă între calitatea vieții și calitatea mediului pentru generațiile actuale și viitoare.

1983 Comisia Brundtland – Națiunile Unite înființează Comisia mondială de mediu și dezvoltare (World Commission on Environment and Development) având ca scop studierea dinamicii deteriorării mediului și oferirea de soluții cu privire la viabilitatea pe termen lung a societății umane. Această comisie a fost prezidată de Gro Harlem Brundtland, Primul Ministru al Norvegiei la acea dată. Comisia Brundtland a subliniat existența a două probleme majore: dezvoltarea nu înseamnă doar profituri mai mari și standarde mai înalte de trai pentru un mic procent din populație, ci înseamnă creșterea nivelului de trai al tuturor. Dezvoltarea nu trebuie să conducă la distrugerea sau folosirea nesăbuită a resurselor noastre naturale și nici poluarea mediului ambiant.

1987 Raportul Brundtland – Comisia Brundtland a elaborat și publicat documentul "Viitorul nostru comun" (Raportul Brundtland) prin care s-a formulat cadrul care avea să stea la baza Agendei 21, a principiilor Declarației de la Rio.

1992 Conferința de la Rio – Conferința Națiunilor Unite privind Mediul și Dezvoltarea Au participat 120 șefi de stat. Au fost  aduse din nou în centrul atenției problemele privind mediul și dezvoltarea. Dezvoltarea durabilă reprezintă "o nouă cale de dezvoltare care să susțină progresul uman pentru întreaga planetă și pentru un viitor îndelungat". Scopul declarat al Conferinței a fost stabilirea unei noi strategii a dezvoltării economice, industriale și sociale în lume, cuprinsă sub numele de dezvoltare durabilă – "sustainable development".

Conferința Națiunilor Unite pentru Dezvoltare și Mediu de la Rio de Janeiro, ce s-a desfășurat în iunie 1992 și care a fost considerată cea mai amplă reuniune la nivel înalt din secolul XX. Obiectivul principal al acestei reuniuni a constat în necesitatea găsirii unei căi alternative pentru dezvoltarea globală ăn secolul XXI.

Rezultatele reuniunii s-au concretizat în adoptarea unor documente precum:

– „Declarația de la Rio asupra mediului și dezvoltării”, supranumită și Cartea Terrei,

-„Agenda 21”,

-„Convenția asupra biodiversității”,

-„Convenția-cadru privind schimbările climatice”,

-„Declarația privind pădurile”,

-„Declarația privind deșertificarea”.

Summitul mondial de Dezvoltare Durabilă de la Johannesburg ce s-a desfășurat între 26 august – 4 septembrie 2002 în Africa de Sud, organizat sub egida ONU, pentru a promova noi inițiative de aplicare a dezvoltării durabile și pentru a construi un viitor prosper și sigur pentru cetățenii lumii. Obiectivul principal al Summit-ului l-a constituit continuarea și amplificarea eforturilor internaționale de implementare a documentelor adoptate la Rio.

1.2 Concepte și principii de dezvoltare durabilă și de drept internațional al mediului.

Dreptul mediului reprezintă totalitatea reglementărilor juridice și instituțiilor juridice stabilite în vederea protecției, conservării și ameliorării mediului, conform obiectivelor de dezvoltare durabilă.

Comunitatea internațională s-a reunit pentru prima dată în 1972 la Conferința de la Stockholm privind Mediul Uman (Stockholm Conference on Human Environment) pentru a dezbate problema mediului global și a necesităților de dezvoltare.

În urma conferinței au rezultat:

Declarația de la Stockholm, conținând 26 de principii;

Planul de Acțiune pentru Mediul Uman, cu trei componente:
– programul pentru evaluarea mediului global (Earthwatch);
– activitățile pentru managementul mediului;
– măsurile de sprijin.

Programul Națiunilor Unite pentru Mediu(United Nations Environment Programme – UNEP) al cărui Consiliu de Conducere și Secretariat au fost înființate în decembrie 1972 de Adunarea Generală ONU

Fondul voluntar pentru Mediu(Voluntary Environment Fund) înființat în ianuarie 1973, în conformitate cu procedurile financiare ONU.

Toate acestea sunt considerate a fi piatra de temelie a primului cadru internațional pentru tratarea problemelor mediului.

Conferința a recunoscut că problemele de mediu ale țărilor industrializate, cum sunt degradarea habitatelor, toxicitatea și ploile acide, nu reprezintă probleme neapărat importante pentru toate țările. Strategiile de dezvoltare ale țărilor member, nu îndeplinesc necesitățile și prioritățile țărilor și comunităților celor mai sărace.

De la înființarea sa, în baza recomandărilor Conferinței de la Stockholm, UNEP a desfășurat o serie de activități pentru a-și manifesta în cadrul sistemului ONU, rolul său de catalizator și coordonator în domeniul mediului.

Activitățile programului pot fi clasificate în două mari grupe:

orientate pe probleme sectoriale ale factorilor de mediu:poluarea apelor, a aerului și a solurilor (în special degradarea terenurilor);

orientate pe probleme globale:ploi acide, epuizarea stratului de ozon, schimbările climatice, defrișarea și deșertificarea, conservarea biodiversității, traficul internațional de produse/deșeuri toxice și periculoase, protejarea mediului în perioadele de conflict armat.

Evaluarea efectelor acestor "noi" probleme ale mediului a condus la recunoașterea faptului că nu s-a realizat un progres din punct de vedere al integrării protecției mediului în politicile și activitățile de dezvoltare.

Obiectivul consacrat prin principiul 13 al declarației de la Rio, nu a fost realizat.

Pentru a realiza un management mai rațional al resurselor, statele membre trebuie să adopte o abordare integrată și coordonată a planurilor lor de dezvoltare, pentru a asigura că dezvoltarea lor este compatibilă cu necesitatea de a proteja și îmbunătăți mediul în beneficiul propriei populații.

Necesitatea reorientării eforturilor pentru realizarea obiectivului de integrare, s-a concretizat după unsprezece ani de la Conferința de la Stockholm, respectiv în 1983, când Națiunile Unite au înființat Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare (World Commission on Environment and Development – WCED) cunoscută sub denumirea de Comisia Brundtland.

Această comisie a elaborat și publicat în 1987 documentul "Viitorul nostru comun" (Raportul Brundtland), prin care s-a formulat cadrul care avea să stea la baza celor 40 de capitole ale Agendei 21. Raportul stă șa baza celor 27 de principii ale Declarației de la Rio care a definit dezvoltarea durabilă ca fiind "dezvoltarea care îndeplinește necesitățile generației prezente, fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și îndeplini propriile necesități".

În iunie 1992, la Rio de Janeiro s-a desfășurat Conferința Națiunilor Unite privind Mediul și Dezvoltarea (United Nations Conference on Environment and Development – UNCED) denumită și "Conferința de la Rio", la care s-au reunit 120 de conducători ai statelor lumii.

Cu această ocazie, pe plan internațional, a fost recunoscută oficial necesitatea de a integra dezvoltarea economică și protecția mediului în obiectivul de dezvoltare durabilă. S-a afirmat importanța, în continuă creștere, a dreptului internațional al mediului, ca mecanism de codificare și promovare a dezvoltării durabile.

Proiectarea politicii de mediu solicită, ca efort minimal, parcurgerea a patru etape:

Identificarea și delimitarea problemelor de mediu;

Evaluarea politicii de mediu promovată în perioada anterioară;

Formularea priorităților în legătură cu problemele de mediu;

Definirea posibilităților de finanțare a politicii de mediu.

Pentru precizarea obiectului politicii de mediu, eforturile de început vor fi canalizate către identificarea și descrierea, pe cât posibil exhaustive, a problemelor de mediu, creându-se astfel posibilitatea cunoașterii și înțelegerii tendinței de evoluție a calității mediului, a mecanismelor favorabile menținerii funcționalității sistemelor naturale.

Presupunând că mediul trebuie considerat el însuși un factor de producție exploatarea sa participă efectiv la creșterea economică, înțeleasă drept majorare a potențialului de producție.

1.3 Dezvoltare durabilă în România. Strategia națională pentru dezvoltare

În România, ca stat membru al Uniunii Europene, în anul 1997 a fost creat Centrul Național pentru Dezvoltare Durabilă, sub egida Academiei Române, care în timp a reușit să devină cea mai autorizată voce din societatea civilă în domeniul elaborării de propuneri și strategii pentru dezvoltarea durabilă a României.

Conținutul și funcționalitatea strategiei unei societăți comerciale depinde decisiv de opțiunile strategice încorporate. Integrarea României în economia de piață a Uniunii Europene pune cu deosebită acuitate, pentru fiecare întreprindere mică din România, problema opțiunii sau a opțiunilor strategice în funcție de care acestea își modelează viitorul.

Scopul Centrului Național pentru Dezvoltare Durabilă este de a identifica prioritățile de dezvoltare durabilă ale României și realizarea acestora prin proiecte concrete la nivel național și local.

Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României

Orizonturi 2013–2020–2030

Guvernul României, întrunit în ședință la 12 noiembrie 2008, a dezbătut și aprobat Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă la orizontul anilor 2013–2020–2030.

Elaborarea Strategiei este rezultatul obligației asumate de România în calitate de stat membru al Uniunii Europene conform obiectivelor convenite la nivel comunitar, în special cele statuate în Tratatul de aderare, în Strategia Lisabona pentru creștere și locuri de muncă și în Strategia reânnoită a UE pentru Dezvoltare Durabilă din 2006.

În urma dezbaterii proiectului la nivel național și regional, cu implicarea activă a factorilor interesați și cu sprijinul conceptual al Academiei Române, Strategia propune o viziune a dezvoltării României în perspectiva următoarelor două decenii, cu obiective care transced dur ciclurilor electorale și preferințele politice conjuncturale:

Orizont 2013: Încorporarea organică a principiilor și practicilor dezvoltării durabile în ansamblul programelor și politicilor publice ale României ca stat membru al Uniunii Europene;

Orizont 2020: Atingerea nivelului mediu actual al țărilor Uniunii Europene la principalii indicatori ai dezvoltării durabile;

Orizont 2030: Apropierea semnificativă a României de nivelul mediu din acel an al țărilor membre ale Uniunii Europene din punct de vedere al dezvoltării durabile. 

Îndeplinirea acestor obiective strategice va asigura, pe termen mediu și lung, o creștere economică ridicată, în consecință, o reducere substanțială a decalajelor economico-sociale dintre România și celelalte state membre ale UE.

Prin prisma indicatorului sintetic prin care se masoară procesul de convergența reală, se creează astfel condițiile ca produsul intern brut pe cap de locuitor al României să depășească în anul 2013 media UE din acel moment, să se apropie de media UE în anul 2020 și să fie ușor superior nivelului mediu european în anul 2030.

Direcțiile principale de acțiune, detaliate pe sectoare și orizonturi de timp sunt:

Corelarea rațională a obiectivelor de dezvoltare, inclusiv a programelor investiționale în profil inter-sectorial și regional, cu potențialul și capacitatea de susținere a capitalului natural;

Modernizarea accelerată a sistemelor de educație și formare profesională, sănătate publică și servicii sociale, ținând seama de evoluțiile demografice și de impactul acestora pe piața muncii;

Folosirea generalizată a celor mai bune tehnologii existente, din punct de vedere economic și ecologic, în deciziile investiționale;

Introducerea fermă a criteriilor de eco-eficiență în toate activitățile de producție și servicii;

Asigurarea securității și siguranței alimentare prin valorificarea avantajelor comparative ale României, fără a face rabat de la exigențele privind menținerea fertilității solului, conservarea biodiversității și protejarea mediului;

Racordarea la normele și standardele europene privind calitatea vieții;

Anticiparea efectelor schimbărilor climatice și elaborarea atât a unor soluții de adaptare pe termen lung, cât și a unor planuri de măsuri de contingență inter-sectoriale, cuprinzând portofolii de soluții alternative pentru situații de criză generate de fenomene naturale sau antropice;

Folosirea celor mai bune tehnologii disponibile, din punct de vedere economic și ecologic, în deciziile investiționale din fonduri publice pe plan național, regional și local, introducerea fermă a criteriilor de eco-eficiență în toate activitățile de producție sau servicii;

Asigurarea securității și siguranței alimentare prin valorificarea avantajelor comparative ale României în privința dezvoltării producției agricole, inclusiv a produselor organice; corelarea măsurilor de creștere cantitativă și calitativă a producției agricole în vederea asigurării hranei pentru oameni și animale cu cerințele de majorare a producției de biocombustibili, fără a face rabat de la exigențele privind menținerea și sporirea fertilității solului, biodiversității și protejării mediului;

Necesitatea identificării unor surse suplimentare de finanțare, în condiții de sustenabilitate, pentru realizarea unor proiecte și programe de anvergură, în special în domeniile infrastructurii, energiei, protecției mediului, siguranței alimentare, educației, sănătății și serviciilor sociale;

Protecția și punerea în valoare a patrimoniului cultural și natural național; racordarea la normele și standardele europene privind calitatea vieții să fie însoțită de revitalizarea, în modernitate, a unor moduri de viețuire tradiționale, în special în zonele montane și cele umede.

Strategia stabilește direcțiile principale de acțiune pentru însușirea și aplicarea principiilor dezvoltării durabile în perioada imediat următoare, în completarea obiectivelor ce derivă din strategiile, planurile și programele naționale de dezvoltare.

1.3.1 Strategii de realizare a dezvoltării durabile

Pentru realizarea condițiilor de compatibilitate a celor patru sisteme, strategia dezvoltării durabile include, ca un elemente esențial, simultaneitatea progresului în toate cele patru dimensiuni.

În România, o asemenea viziune asupra problematicii mediului a fost susținută, încă din anul 1976, de către academicianul N.N. Constantinescu. Viziunea strategiilor privind dezvoltarea durabilă pornește de la înțelegerea faptului ca economia unei țări, ca și a tuturor țărilor, înseamnă mai mult decât suma părților componente, că modificările produse într-un subsistem sau altul antrenează schimbări de ansamblu profunde, în virtutea interdependenței dinamice existente între componentele acestuia.

Pornind de la cei cinci factori, care se influențează reciproc în procesul dezvoltării – populația, resursele naturale și mediul înconjurător, producția agricolă, producția industrială și poluarea – strategia dezvoltării durabile își propune să găsească criteriile cele mai adecvate de optimizare a raportului nevoi-resurse, obiectivele de atins și mijloacele necesare, pe baza compatibilității reciproce în timp și spațiu. Astfel, se pune problema conceperii și realizării unui mediu economic care, prin intrările și ieșirile sale, să fie într-o compatibilitate dinamică cu mediul natural, dar și cu nevoile și interesele, prezente și viitoare, ale generațiilor care coexistă și se succed. Rezultă, astfel, că dezvoltarea durabilă este definită de:

dimensiune a intereselor prezente și viitoare ale generațiilor;

dimensiune național-statală – compatibilitatea criteriilor de optimizare, atât pe plan național, cât naturală – care presupune că aceasta există numai atâta vreme cât mediul creat de om este compatibil cu mediul natural;

dimensiune social-umană – toate ieșirile din mediul creat de om trebuie să răspundă direct nevoilor și la nivel regional sau mondial.

Un alt nivel de abordare al strategiilor de dezvoltare durabilă este prin prisma structurii resurselor utilizate. Astfel, societățile omenești pot să aleagă să acumuleze capitalul uman (prin educație și introducerea progresului tehnologic) sau capitalul fizic creat de oameni în schimbul conservării rezervelor minerale sau al convertirii unei forme de utilizare a terenului în alta. Problema constă în faptul că, întreaga productivitate a capitalului acumulat, incluzându-se impactul nefast asupra sănătății umane și a plăcerii estetice, ca și asupra veniturilor, reprezintă mai mult decât compensările obținute din pierderea survenită ca urmare a deteriorării capitalului natural.

În trecut, beneficiile obținute din derularea activităților omenești au fost adesea exagerate, precum și costurile incumbate de prejudiciile aduse mediului au fost ignorate. Aceste costuri trebuie luate în considerare de către decidenți, iar impacturile pe termen scurt și pe termen lung ale unei astfel de abordări trebuie evaluate cu grijă. Este evident că realizarea unui astfel de lucru nu este posibil fără a se ține seama de gradul de nesiguranță și ireversibilitate asociat anumitor procese ecologice, recunoscându-se faptul că anumite beneficii pentru mediu apar în forme intangibile și că anumite impacturi asupra acestuia se vor produce într-o perioadă nedefinită în viitor. Trebuie avut în vedere, de asemenea, și faptul că nu pot sau nu trebuie asociate valori monetare tuturor resurselor naturale existente, dar oricum aceste evaluări monetare trebuie să fie realizate cât se poate de explicit. Se argumentează adesea că beneficiile rezultate din investițiile omenești sunt temporare, în timp ce beneficiile obținute din conservarea mediului durează. Această atitudine se poate compara cu poziția în care se utilizează o rată a scontului mai scăzută în cadrul analizării proiectelor de investiții. Trebuie însă avut în vedere faptul că, în acest fel, s-ar putea genera mai multe prejudicii pentru mediu (încurajându-se investițiile). Răspunsul rezidă în aceea că nu ratele de scont reduse în mod artificial pot fi considerate benefice, ci numai certitudinea că beneficiile obținute din dezvoltarea economică sunt reinvestite.

Adoptarea unor politici de dezvoltare economică și ecologică, luându-se în calcul realizarea unei comparații între beneficii și costuri pe baza unei atente analize macroeconomice ar putea conduce la realizarea și sporirea protecției mediului, iar, în timp, la majorarea nivelului general de bunăstare a populației. În interpretarea sensului în care Raportul Comisiei Brundtland utilizează expresii ca “sustainable development” (“dezvoltare durabilă”) și “enivronmentally responsible development” (“dezvoltare care ține cont de aspectele ecologice”, „dezvoltare respectuoasă față de mediu”) trebuie pornit de la definiția dezvoltării durabile în sens restrâns.

În decursul ultimilor ani, obiectivul afirmat al politicilor de protecție a mediului a fost cel de realizare practică a unei dezvoltări durabile. Conceptul de dezvoltare durabilă a fost unanim acceptat, drept scop final al acestor politici încă de la publicarea raportului Comisiei Mondiale asupra Mediului și Dezvoltării, în anul 1987. Printre elementele esențiale care trebuie luate în considerare pentru realizarea dezvoltării durabile se numără:

Caracteristica din ce în ce mai internațională, chiar globală, aproblemelor mediului. Din acest punct de vedere se remarcă faptul că persoanele în drept de a lua decizii, atât la nivel local, cât și național, nu mai pot ignora impactul deciziilor luate asupra colectivităților, în sensul cel mai larg al termenului. Dacă, de exemplu, o țară își accelerează creșterea economică utilizând politici de creștere care pot amplifica poluarea și diminuarea resurselor naturale, într-o regiune anume, riscă nu numai să prejudicieze perspectivele de creștere economică în alte regiuni, ci chiar să vadă propria sa creștere economică prejudiciată pe termen lung, ca urmare a interdependențelor dintre sistemele ecologice și economice;

Perspectivele, pe termen lung, privind consecințele diminuării resurselor naturale și ale accentuării poluării pentru generațiile viitoare. Astfel, trebuie avută în vedere nu numai capacitatea indivizilor și a națiunilor de a împărți binefacerile creșterii economice și avantajele aduse de resursele naturale în epoca actuală, dar și ceea ce va fi lăsat drept moștenire generațiilor viitoare;

Obligația de a menține sau de a spori această moștenirereprezintă un element-cheie al dezvoltării durabile;

Bunăstarea generală depinde nu numai de ritmul creșterii economice, dar și de calitatea acesteia;

Distincția dintre diversele forme de capital, care contribuie la crearea bunăstării și care constituie moștenirea generațiilor viitoare. Din acest punct de vedere, trebuie să facem distincție între “capitalul creat de om” și “capitalul uman”, inclusiv calificarea și nivelul de instruire al resurselor de muncă, aceste două forme de capital fiind de multă vreme recunoscute drept elemente esențiale în satisfacerea nevoilor prezente și viitoare. În același timp, se poate considera că există un “capital natural”, care presupune menținerea stocurilor de resurse naturale și limitarea poluării. Este deci indispensabil să se evite diminuarea capitalului natural, în cadrul dezvoltării durabile, prin practicarea unor politici care vizează concomitent o bună gestiune a resurselor naturale și controlul poluării;

Posibilitatea de a realiza o substituire între diversele forme de capital, ceea ce înseamnă că trebuie să ne așteptăm la o anumită posibilitate de substituire între stocurile de capital natural, pe de o parte, și capitalul acumulat de om, pe de lată parte.

Prin adoptarea obiectivului de dezvoltare durabilă este în curs de a fi modificată strategia de ansamblu față de politicile de protecție a mediului. Accentul se pune pe luare în considerare a tuturor dimensiunilor legate de problemele protecției mediului, ca de exemplu:

Controlul poluării, gestiunea resurselor și considerațiile mai largi privind calitatea vieții;

Crearea cadrului instituțional eficace pentru formularea și punerea în aplicare a politicilor de protecție a mediului;

Promovarea progresului tehnologic în favoarea unei creșteri economice “ecologizate”;

O mai largă utilizare a instrumentelor economice, care reflectă cu mai multă precizie raritățile relative în scopul furnizării semnalelor de piață privind protecția mediului;

Nevoia de a face ca instrumentelor de reglementare să devină mai eficiente și mai puțin costisitoare;

Modificarea tendințelor de producție și consum în scopul menținerii stocului de resurse rare și a diminuării poluării;

O mai mare utilizare a strategiilor anticipative în formularea și aplicarea politicilor de protecție a mediului;

Dezvoltarea unor strategii integrate, atât în sectorul protecției mediului, cât și între acest sector și alte sectoare ale economiei;

O analiză mai detaliată a legăturilor care există între mediu și economie, ca și o modalitate de a elabora indicatori de protecție a mediului pentru a măsura tendința și progresele înregistrate în domeniul protecției mediului.

Realizarea practică a unei dezvoltări economice durabile presupune o perioadă de tranziție, în care atât clasa politică conducătoare, cât și populația să-și reevalueze obiectivele și aspirațiile, să-și redefinească etaloanele privind reușita socială și să-și adapteze munca și folosirea timpului liber la un nou set de valori și principii, care să aibă drept obiectiv prosperitatea și protecția generațiilor viitoare.

În fond, este necesară găsirea unui mod de dezvoltare care să împace interesele economice cu cele sociale și de mediu. În acest sens, se pleacă de la formalizare și apoi se trece la acțiune, stimulată prin reglementări naționale, regionale și internaționale. Succesul acestui demers se bazează pe adaptarea activităților umane la un complex, care presupune înlocuirea multor tehnologii necorespunzătoare cu altele noi, a căror realizare presupune inovare, creativitate și resurse financiare considerabile. Din această cauză se acționează gradual:

într-o primă fază se încearcă îmbunătățirea sistemelor tehnologice actuale. Este foarte important ca problemele urgente de protecție a mediului, să fie abordate imediat, cu mijloacele existente, astfel încât amplificarea efectelor negative să fie stopată;

a doua etapă – trebuie începute și continuate cercetările vizând definirea tehnologiilor viitorului. Pe parcurs vor fi promovate de către fiecare țară acele soluții politice, economice, tehnologice, compatibile cu scopul propus, și anume asigurarea unei dezvoltări durabile.

Fig. 1.1 Componentele strategice ale dezvoltării durabile

(sursa: Rojanschi și colab., 1997)

Componentele strategice ale dezvoltării durabile și acțiunile de întreprins în vederea trecerii eficiente de la o etapă la alta se înscriu într-un sens trigonometric, de la gestiunea producției și serviciilor, prin gestiunea resurselor către gestiunea modificării (fig.1.1). Predominant, în comerț, relațiile economice internaționale, prețurile mărfurilor, investițiile transnaționale, datoriile și bugetele, fac foarte dificilă, pentru majoritatea țărilor în curs de dezvoltare, atât alocarea resurselor necesare pentru investiții în domeniul protecției mediului, cât și introducerea măsurilor de adaptare la politicile necesare, cerute de o dezvoltare durabilă.

Într-adevăr, una din soluțiile propuse în „Declarația despre Protecția Mediului și Dezvoltare de la Rio” adoptată de Conferința Națiunilor Unite despre Mediu și Dezvoltare (U.N.C.E.D.), este aceea că mediul și economia sunt strâns legate între ele, iar integrarea considerațiilor ecologice în planificarea dezvoltării este esențială pentru atingerea unei dezvoltări durabile.

Misiunea U.N.E.P.-ului constă în promovarea, în colaborare cu alte organizații ale Națiunilor Unite și instituții internaționale și naționale de dezvoltare și cercetare, a dezvoltării ulterioare și aplicarea analizelor integrate, ecologice și economice, a politicilor instrumentelor, pentru a spori cooperarea economică și ecologică internațională, pentru un management mai bun și o dezvoltare de durată. O gestionare ecologică a resurselor trebuie să fie prioritară la nivelul fiecărui stat. Principiile directoare ale gestionării ecologice a resurselor regenerabile sunt:

echitate între generații – să utilizeze azi fără a reduce resursele și opțiunile generațiilor viitoare;

adoptarea unei politici anticipative în utilizarea resurselor;

limitarea utilizării resurselor naturale în funcție de capacitatea mediului în folosirea resurselor de apă și apoi reintegrarea reziduurilor lichide;

creștere a bunăstării umane mai mult sub aspect calitativ decât cantitativ;

estimarea valorilor mediului ambiant și a resurselor naturale în scopul acoperirii tuturor costurilor necesare menținerii echilibrului ecologic;

rezolvări de perspectivă ale problemelor ambientale, în primul rând, cele globale și apoi cele regionale și naționale;

utilizarea eficientă a resurselor de către toate societățile;

participarea activă a populației la politică și desfășurarea procesului de trecere la o societate durabilă din punct de vedere ecologic.

Direcțiile principale în care trebuie acumulate cunoștințele necesare realizării unui mediu durabil ar fi:

cauzele ecologice și consecințele schimbării chimismului atmosferei, solului, apelor dulci și marine;

consecințele ecologice ale schimbării folosințelor terenurilor și apelor;

inventarul biologic;

indicatori ai răspunsurilor ecologice la stres;

refacerea sistemelor ecologice;

dezvoltarea și aplicarea teoriei ecologice la gospodărirea sistemelor ecologice;

specii introduse, boli și patogeni;

ecologia răspândirii bolilor;procese ecologice și populațiile umane.

Pe fondul unor elemente comune, strategia dezvoltării durabile devine operațională prin politici adecvate, capabile să realizeze compatibilitatea sistemelor care se intercondiționează în timp și spațiu, colaborarea și cooperarea cu caracter regional sau internațional.

1.4 Producția și consumul durabile

Integrarea obiectivelor dezvoltării durabile în centrul activităților economice presupune modificarea modelelor de producție și consum. Această schimbare se poate face prin reglementări, fiscalitate, decizii juridice, solicitări din partea publicului etc.

În abordarea Producției și Consumului Durabile (PCD) este foarte important să se pună accentul pe responsabilizarea mediului de afaceri, alături de conștientizarea societății civile, România fiind încă la primii pași în acest domeniu.

Guvernul și instituțiile statului au un rol esențial în includerea în strategiile și politicile sale a conceptului de Producție și Consum Durabile – primul pas fiind chiar Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă.

Guvernul și instituțiile statului inițiază și întrețin un dialog continuu cu societatea civilă, precum și cu latura productivă și de servicii – respectiv mediul de afaceri.

Trecerea de la o Producție și Consum "cu orice preț" (prețul legat de eliminarea produșilor "catabolici" ai sistemelor economice fiind uneori mai mare, însă plătit mai târziu, calculele economice neținând seama de ele la momentul proiectării produsului) la Producția și Consumul Durabile, având "prețurile incluse" sau evitând "nota de plată" către alții – din alte zone geografice sau din viitor, este un proces care pornește din 3 direcții:

Guvernul și instuțiile statului care, urmând modelul UE, vor facilita accesul Mediului de Afaceri la diferite instrumente către Producția și Consumul Durabile,

Responsabilizarea Mediului de Afaceriprin "presiuni", atât din partea Guvernul și instuțiile statului, cât și alături de societatea civilă,

Conștientizarea scoietății civilepentru a "cere" produse și servicii care au fost proiectate urmând modele de Producție și Consum Durabile.

CAPITOLUL 2. PREZENTAREA SOCIETĂȚII ENET S.A.

2.1 Informații generale

2.1.1 Condiții naturale și poziționare geografică

Municipiul Focșani este reședința județului Vrancea și reprezintă un centru cultural și economic. Municipiul Focșani se află la intersecția căilor de comunicație rutieră și feroviară europene, fiind străbătut de coridorul feroviar nr. 9 (Helsinki-Moscova-Chișinău-București-Plodviv) si poate beneficia de propunerea de extindere a coridorului rutier nr. 1 (Talin-Varșovia- Cernăuți – București). Geografic, el este situat la intersecția paralelei de 45 grade si 42' latitudine nordică cu meridianul de 26 grade si 13' longitudine estică, în partea sud-estică a Carpaților de Curbură la contactul dintre Câmpia Siretului și dealurile subcarpatice.

Municipiul Focșani are o suprafață de 48,15 km, aproximativ 1% din suprafața județului Vrancea, fiind o localitate de dimensiune medie și având o densitate de circa 81 locuitori/km2. Populația totală este de 103.219 locuitori (cifră vehiculată în cadrul recensământului din anul 2002).

Figura 2.1. Harta Municipiului Focșani

Rețeaua de comunicații este dispusă radial, accesul în oraș făcându-se prin șase porți de intrare:

dinspre sud pe E85 (DN 2) din direcția București-Buzău prin Bariera București;

dinspre est, pe DJ 204 din direcția Brăila-Galați prin Bariera Brăilei și Galați;

dinspre est, pe DJ 204D din direcția Suraia prin Bariera Galați–Suraia;

dinspre nord, pe E85 din direcția Suceava–Bacău-Mărășești sau Iași-Vaslui-Tecuci prin Bariera Mărășești și pe DJ 204E și DJ 209 din direcția Petrești și Vânători;

dinspre vest, pe DN 2D prin Bariera Drumul Vrancei-Odobești din direcția Târgu Secuiesc–Vidra–Bolotești–Drumul Vrancei sau pe DJ 205C din direcția Vidra-Bolotești– Odobești–Focșani;

dinspre sud, pe DC 141 prin Bariera Cotești din direcția comunei Câmpineanca.

Figura 2.2. Harta Municipiului Vrancea

Relief

Fiind situat pe magistrala feroviară București-Ploiești-Bacău-Suceava și pe cea rutieră București-Buzău-Suceava pe E85 (DN 2), flancat de râurile Putna, spre est, la o distanță de 7 km, și Milcov, spre sud, la o distanță de 2 km, orașul Focșani se regăsește în câmpia joasă a Siretului Inferior la o altitudine de 50-55 metri deasupra mării, câmpie ce se întinde de la linia Mărășești, Vânători, Tătăranu, Ciorăști și până la albia Siretului.

Clima

Pe teritoriul municipiului Focșani, clima este temperat continentală, influențată de Carpații de curbura, cu variații mari de temperatură.

Temperatura medie este de cca. 9 ° Celsius, maxima absoluta înregistrata fiind de +42,3 °C (iulie 1990), iar minima absoluta de -33,7 °C (februarie 1987).

Volumul precipitațiilor depășește 400 mm, lunile cele mai ploioase fiind mai- iunie, iar cele mai secetoase decembrie- februarie.

Numărul zilelor cu ninsoare este de cca. 20 pe an.

Vânturile dominante în toate anotimpurile bat dinspre nord- est, iar vânturile calde, mai rare, dinspre sud, sud-est.

Forța de muncă

În Municipiul Focșani resursele de muncă au înregistrat mutații generate de factorii specifici perioadei de tranziție cum ar fi: schimbări profesionale și structurale ale economiei de piață, privatizarea, șomajul.

Populația stabilă, de peste 18 ani, înregistrată la ultimul recensământ în municipiul Focșani era de 67.096 persoane.

În anul ultimului recensământ efectuat, numărul șomerilor în municipiul Focșani era de 2.107, aceștia reprezentând aproximativ 3,14% din populația stabilă aflată la vârsta de muncă.

Industria

În anii de după revoluție producția industriala a suferit numeroase modificări structurale dar totodată aceasta fiind foarte variată, preponderenta fiind industria confecțiilor textile care fata de anul 1990 a crescut cu cel puțin 46 % , iar fata de anul 1996 de circa 4 ori in detrimentul celorlalte ramuri ale industriei cum ar fi: producția vinului pentru consum, prelucrarea produselor agroalimentare, mobilier din lemn, tricotaje din lâna și bumbac, etc.

Agricultura

Agricultura este foarte slab dezvoltată, fiind preponderentă creșterea animalelor și a culturilor mici, in cartierul Mândrești.

2.1.2 Structura organizatorică și structura acționariatului

S.C.ENET S.A. Focșani s-a înființat prin desprindere din RENEL la data de 6 februarie 1996 în baza Hotărârii Guvernului nr. 95/1995 , fiind o societate cu capital privat a Consiliului Local al Municipiului Focșani, acesta fiind și unic acționar. Societatea are ca obiect de activitate producerea, transportul, distribuția și furnizarea de energie termică și producție și furnizarea de energie electrică, activități licențiate de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei.

Unitatea de producere a energiei termice a fost înființată în anul 1970 ca Centrala Termică de zonă în cadrul fostului Combinat de Prelucrare a Lemnului Focșani.

În iunie 1984 a fost transformată în Centrala Electrică de Termoficare (CET) și trecută în subordinea FRE Focșani.

Activitatea societății se desfășoară prin intermediul următoarelor componente:

Unitatea de Producere a Energiei electrice și Termice (UPET);

Unitatea de Distribuție a Energiei Termice (UDET);

Serviciul Comercial;

Unitatea de Prestări Servicii – funcționează începând cu semestrul II al anului 2003 și are ca obiect de activitate prestarea de servicii privind executarea unor lucrări de investiții în regie proprie și prestarea de servicii către terți, la solicitarea acestora, constând în lucrări de reparații, întreținere și modernizări ale instalațiilor termice și sanitare.

La data de 31 octombrie 2001, SC ENET SA a preluat activitatea de distribuție a energiei termice de la regia locală CUP R.A. Focșani, pe baza unei hotărâri a Consiliului Local al Municipiului Focșani.

Din producția de energie electrică realizată aproximativ 45 % asigură atât serviciile interne ale centralei cât și energia electrică necesară în punctele termice prin sistemul de distribuție al SDFEE Focșani, atât pe 6 kV, cât și pe 0,4 kV.

2.2 Situația actuală a sistemului existent de alimentare centralizată cu căldură

2.2.1 Tipuri de sisteme de încălzire utilizate în prezent

Centrala electrică de termoficare ENET Focșani este amplasată în apropiere de zona centrală a Municipiului Focșani. Centrala este un exemplu tipic de CET mixtă, ea fiind proiectată sa alimenteze cu energie termică atât consumatorii industriali de abur tehnologic cât și consumatori urbani și similari de încălzire din acest oraș. Dezvoltarea și caracteristicile actuale ale centralei au fost determinate de necesitatea alimentării cu căldură a respectivilor consumatori.

Instalarea diferitelor echipamente s-a făcut în patru faze:

Etapa 1969-1970: – 3 cazane de abur de tip CR 5/3;

Etapa 1974-1976: – 4 cazane de apă fierbinte, din care 3 de 29 MWt și 1 de 58 MWt;

Etapa 1980: – 2 cazane de apă fierbinte de 116 MWt;

Etapa 1986: – 2 cazane de abur de tip ID 513 și 2 turbine cu abur AKTP-4.

Rețelele termice primară și secundară

Sistemul de termoficare a orașului Focșani a fost realizat în perioada anilor 1969-1973, și s-a dezvoltat ulterior până în anul 1986, corespunzător ritmului de apariție a unor noi consumatori urbani, în cea mai mare parte blocuri de locuințe și dotări social-culturale. Din numărul total de apartamente de 29405 existente în Municipiul Focșani la data de 30 decembrie 2006 erau branșate 21668 de apartamente.

Rețeaua termică primară este împărțită în două părți: una în partea de Vest a centralei; și a doua în partea de Est a centralei. Rețeaua de transport din partea de Vest este mult mai mică asigurând transportul de energie termică spre 8 puncte termice. Rețeaua din partea de Este deservește celelalte 48 de puncte termice. Lungimea rețelei termice de transport este de circa 21 km.

Distribuția energiei termice către consumatori se face prin intermediul rețelelor termice secundare, atât pentru distribuția agentului termic pentru încălzire (2 conducte tur-retur), cât pentru apa caldă de consum (1 conductă). Lungimea totală a rețelelor de distribuție este de circa 57 de km.

Pentru îmbunătățirea asigurării încălzirii și a apei calde de consum a consumatorilor urbani și reducerii pierderilor de energie s-a contorizat agentul termic secundar și a apei calde de consum pe fiecare scară de bloc, prin montarea de contoare în căminele proiectate pentru fiecare scara. În continuare se propun următoarele măsuri:

modernizarea rețelelor termice de agent termic încălzitor și apă caldă de consum prin utilizarea conductelor preizolate montate direct in sol pe pat de nisip.

construirea de cămine de vane pe traseul conductelor preizolate pentru asigurarea separării funcționale a traseelor si a golirii lor.

Puncte termice

In prezent, societatea deține 56 de Puncte Termice proprii.

20% din punctele termice sunt modernizate, cu schimbătoare cu placi si reglaj automat al necesarului de energie termica pentru încălzire în funcție de temperatura exterioară și reglaj automat al apei calde la 50 grade Celsius. Tabelul 2.1 prezintă sarcinile termice aferente fiecărui punct termic pentru încălzire, respectiv pentru prepararea apei calde menajere.

Tabelul 2.1. Situația Punctelor Termice din cadrul ENET Focșani

Figura 2.3. Schema de principiu a unui punct termic

Distribuția căldurii se realizează prin intermediul punctelor termice și a rețelei secundare.

2.3 Starea actuală a rețelelor de transport și distribuție

Transportul energiei termice de la centrală spre punctele termice se face prin intermediul rețelelor de transport. Rețelele de transport au o lungime de circa 21 km, transportul energiei termice făcându-se prin intermediul a două conducte tur-retur.

Distribuția energiei termice de la punctele termice spre consumatori se face prin rețeaua de distribuție, care are o lungime de circa 57 km. Distribuția agentului secundar pentru încălzire se face folosind două conducte tur-retur, iar distribuția căldurii pentru apa caldă de consum se face folosind o singură conductă. Tabelul 2.2 prezintă lungimile conductelor pentru rețeaua de distribuție aferente fiecărui punct termic.

Vechimea rețelelor este în mare majoritate de peste 20 de ani, ele fiind uzate atât din punct de vedere fizic, dar și din punct de vedere moral. Amplasarea în canale termice a conductelor, împreună cu conducta de distribuție a apei reci, favorizează crearea condensului și implicit distrugerea izolațiilor și corodarea conductelor. Fenomenul se amplifică la conductele amplasate în subsolurile blocurilor, având în vedere și desele avarii la instalațiile sanitare ce conduc uneori la inundarea totală a subsolurilor. La momentul actual izolațiile conductelor din subsolurile blocurilor fiind distruse în proporție de 80 %.

Astfel, pierderile în rețeaua de transport și distribuție au valori cuprinse între 20 și 40 %, atât în ceea ce privește pierderile masice cât mai ales a pierderilor de energie.

O altă problemă care există ține de apa caldă de consum. Această problemă creează multe controverse datorită consumului mare atât de apă cât și de energie pentru ca apa caldă de consum să ajungă la consumatori la parametrii care să-i satisfacă pe consumatori. Acest lucru se datorează în principal acelui fapt că în Municipiul Focșani nu există conductă de recirculare a apei calde de consum.

Toate aceste probleme conduc la costuri ridicate, care până la urmă sunt suportate de către companie. Concluzia este că pentru a crește eficiența sistemul de alimentare centralizată cu energie termică trebuie reabilitat și modernizat.

Trebuie de menționat faptul că SC ENET SA Focșani a demarat mai multe lucrări de reabilitare și modernizare pentru sistemul de alimentare centralizată cu energie termică.

Tabelul 2.2. Lungimile conductelor pentru rețeaua de distribuție aferente fiecărui punct termic

2.4 Analiza consumului de combustibil al C.E.T. Enet Focșani

Centrala consumă în calitate de combustibil gaze naturale și păcură. Alimentarea cu gaze se face printrun racord la rețeaua de gaze. Referitor la capacitatea de stocare a combustibilului lichid se menționează că societatea are o capacitate de stocare a păcurii de 11.000 tone și o capacitate de descărcare de 500 tone/zi.

Consumul de combustibil al centralei este prezentat în tabelul 2.3

Tabelul 2.3. Consumul de combustibil al SC ENET SA Focșani

În figura 2.3 se prezintă consumul de combustibil în valori absolute pe tipuri de combustibil la SC ENET SA Focșani pentru ultimii trei ani (PCI pentru gazul natural a fost considerat ca fiind 35 MJ/Nm3, iar pentru păcură 40 MJ/kg).

Consumul de gaz natural, MJ Consumul de păcură, MJ

Figura 2.3. Consumul de combustibil în valori absolute la SC ENET SA Focșani pentru ultimii trei ani.

În figura 2.4 se prezintă consumul de combustibil în valori relative pe tipuri de combustibil la SC ENET SA Focșani pentru ultimii trei ani.

Consumul de gaz natural, % Consumul de păcură, %

Figura 2.4.Consumul de combustibil în val. Rel. la SC ENET SA pentru ultimii trei ani.

Analizând tabelul 2.3 și figurile 2.3 și 2.4 se pot trage următoarele concluzii:

Principalul combustibil folosit la SC ENET SA Focșani îl constituie gazul natural;

Păcura a fost folosită foarte rar și în cantități ce nu-au depășit 10 % din totalul consumului de combustibil, cu o singură excepție în octombrie 2012, când ponderea păcurii a fost de aproximativ 83 %;

Consumul maxim de combustibil a fost în lunile de iarnă;

Consumul de combustibil în lunile de vară este de aproximativ 4 ori mai mic decât în lunile de iarnă;

În iarna anului 2012-2013 consumul de combustibil a fost mai mic cu aproximativ 10-15 % decât în iarna anului 2005-2006 sau în iarna anului 2010-2011.

CAPITOLUL 3. DEZVOLTARE DURABILĂ ȘI RESPONSABILITATE SOCIALĂ CORPORATISTĂ LA S.C. ENET S.A.

Reabilitarea sistemului de termoficare urbană la nivelul municipiului Focșani pe perioada 2009-2028 în scopul conformării la legislația de mediu și creșterii eficienței energetice.

3.1 Date generale despre proiect.

3.1.1 Localizare proiect.

Municipiul Focsani este resedința judetului Vrancea, judet localizat în partea de sud-est a României, în Regiunea de Dezvoltare Sud-Est.

Regiunea Sud-Est, cu o suprafata de 35.762 km² reprezentând 15 % din suprafața totală a României, este a doua ca marime din cele 8 regiuni ale României. .

Figura 3.1- Localizarea proiectului

Sursa: Anuarul Statistic al României, INS, București – ediția 2008

Structura administrativă a regiunii cuprinde șase județe: Constanța, Tulcea, Brăila, Galați, Vrancea și Buzău.

Județul Vrancea cuprinde două municipii Focșani, Adjud, trei orașe Mărășești, Odobești, Panciu si 68 de comune. Populația județului este de 392619 locuitori, iar suprafața de 4857 km2.

Județul Vrancea se învecinează la nord-est cu județul Vaslui, la est cu județul Galați,

la sud-est cu județul Brăila, la sud cu județul Buzău, în vest cu județul Covasna și în nord cu județul Bacău.

Municipiul Focșani se află la intersecția căilor de comunicație rutieră și feroviară europene, fiind străbătut de coridorul feroviar nr. 9 (Helsinki-Moscova-Chișinău-București-Plodviv) și poate beneficia de propunerea de extindere a coridorului rutier nr. 1 (Talin-Varșovia-Cernăuți-București).

Municipiul Focșani are o suprafață de 4.815 ha (conform PUG – 2000), aproximativ 1% din suprafața județului Vrancea, și are o populație de 98.646 locuitori (la 01.07.2008, conform Institutului Național de Statistică – Direcția Județeană de Statistică Vrancea).

3.1.2 Obiectivul proiectului

Prin transpunerea acquis-ului comunitar, România a acceptat și adoptat noi legi și standarde privind calitatea mediului. Implementarea directivelor europene reprezintă o schimbare radicală în politicile naționale și în modul de abordare a problematicii de mediu, schimbare ce va implica costuri investiționale consistente și pe termen lung.

În multe localități din România, sursele majore de poluare sunt instalațiile mari de ardere (IMA), care produc energie electrică și/sau căldură și care fac parte din sistemele centralizate de alimentare cu căldură.

Sistemele centralizate de încălzire urbană se confruntă cu o uzură fizică și morală a instalațiilor și echipamentelor, resurse financiare insuficiente pentru întreținere, reabilitare și modernizare, pierderi mari în transport și distribuție, izolare termică necorespunzătoare a fondului locativ existent. Aceste deficiențe au ca implicație poluarea semnificativă a mediului.

În cadrul Tratatului de Aderare la UE, România și-a asumat angajamente prin Planul de Implementare al Directivei 2001/80/CE privind limitarea emisiilor anumitor poluanți proveniți din IMA în aer, obținând perioade de tranziție eșalonate până în 2013, pe categorii de poluanți emiși în atmosferă – dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi-, respectiv până în 2017 pentru reducerea suplimentară a emisiilor de oxizi de azot.

Aceste perioade de tranziție evidențiază faptul că IMA respective au un efect semnificativ asupra calității aerului, fiind necesară implementarea de măsuri de reducere a emisiilor poluante, și că nivelul investițiilor necesare este dificil a fi suportat de beneficiar.

Obiectivul general al proiectului este îmbunătățirea calității factorilor de mediu, ca urmare a investițiilor în infrastructură impuse de politica de coeziune economico-socială a Uniunii Europene, pentru atingerea obiectivului „convergență”.

Obiectivul specific al proiectului îl reprezintă programul de investiții care să asigure conformarea cu obligațiile de mediu stabilite în Tratatul de Aderare, precum și cu obiectivele strategiilor și politicilor naționale energetice și de asigurare alimentării cu energie termică a populației. Programul de investiții propus include următoarele componente:

Contract 1 – ASISTENȚĂ TEHNICĂ PENTRU MANAGEMENTUL PROIECTULUI ”REABILITAREA SISTEMULUI DE TERMOFICARE URBANĂ LA NIVELUL MUNICIPIULUI FOCȘANI PENTRU PERIOADA 2009-2028 ÎN SCOPUL CONFORMĂRII LA LEGISLAȚIA DE MEDIU ȘI CREȘTERII EFICIENȚEI”

Contract 2 – ASISTENȚĂ TEHNICĂ PENTRU SUPERVIZAREA LUCRĂRILOR,

Contract 3 – SERVICII DE AUDIT FINANCIAR PENTRU PROIECTUL “REABILITAREA SISTEMULUI DE TERMOFICARE URBANĂ LA NIVELUL MUNICIPIULUI FOCȘANI PENTRU PERIOADA 2009-2028 ÎN SCOPUL CONFORMĂRII LA LEGISLAȚIA DE MEDIU ȘI CREȘTERII EFICIENȚEI”

Contract 4 – DEMOLĂRI, DEMONTĂRI

Contract 5 – IMPLEMENTARE PROIECT LA SURSA CET FOCȘANI

Contract 6 – IMPLEMENTARE PROIECT REABILITARE REȚELE DE TERMOFICARE ȘI PUNCTE TERMICE DIN MUNICIPIUL FOCȘANI

3.1.3 Scopul Activităților

Întrucât contractul oferit cuprinde atât proiectare cât și execuție, Antreprenorul va fi și Proiectant, conform legislației în vigoare. Antreprenorul este responsabil pentru întocmirea proiectelor pentru toate specialitățile și pentru toate obiectele incluse în prezentul contract. Întocmirea proiectelor se va face conform cu legislația națională.

Verificatorii vor fi puși la dispoziție de către antreprenor.

Ofertantul va transmite, odată cu oferta, toate detaliile tehnice pe care le ia în considerare pentru realizarea proiectării, a lucrărilor de execuție, a tuturor serviciilor asigurate de Antreprenor, privind forța de muncă, bunuri, pregătire personal, echipamente, scule și dispozitive utilizate la montaj, precum și toate informațiile, de natură temporară sau permanentă.

Nicio lucrare efectuată de Ofertant nu va necesita lucrări sau costuri suplimentare din partea Beneficiarului .

Excepțiile, dacă există, vor fi precizate clar de către Ofertant, împreună cu toate cerințele pentru datele de interfață incluse ca parte a Contractului

În responsabilitatea Antreprenorului se vor regăsi următoarele activități:

Avize și autorizații

Costurile aferente obținerii tuturor avizelor, autorizațiilor și a altor taxe legale vor fi suportate de către Beneficiar.

Costurile aferente verificării tehnice și de calitate a proiectului tehnic întocmit de Antreprenor în conformitate cu Legea 10/1995, taxa aferentă Autorizației de construire, taxele către Inspecția de stat în Construcții și Casa Socială a Constructorilor vor fi suportate de către Beneficiar.

Proiectare

Documentație pentru obținerea avizelor solicitate în certificatul de urbanism (Certificatul de urbanism a fost solicitat la faza SF)

Documentație tehnică pentru obținerea autorizației de construire (DTAC)

Documentație pentru obținerea autorizației de demolare, demontare (DTAD)

Proiect pentru Demolări și Demontări

Proiectul Tehnic și Detaliile de Execuție

Documentație AS-BUILT

Cartea tehnică a instalațiilor realizate

Instrucțiuni de exploatare

Execuția lucrărilor

Teste și probe pentru punere în funcțiune

3.1.4 Programul Lucrărilor

Se solicită proiectarea și executarea lucrărilor propuse. Programul va prezentea următoarele:

• Perioada totală de finalizare a lucrărilor este de 30 luni, incluzând:

– Perioada maximă de execuție a lucrărilor, fabricație și procurare,

– Perioada alocată proiectării și obținerii tuturor avizelor și acordurilor,

– Perioada de fabricație/procurare/construcție propriu-zisă, la care se adaugă perioada pentru testele înainte de terminare, perioada de probă și perioada de testare până la emiterea Certificatului de Recepție la Terminarea Lucrărilor. Rămâne la latitudinea Antreprenorului să-și organizeze activitățile astfel încât să înceapă cât mai repede posibil lucrările de construcții-montaj și să utilizeze la maximum durata de execuție alocată

– Perioada de Notificare a Defectelor este de minimum 12 luni de la data emiterii Certificatului de Recepție la Terminarea Lucrărilor. Perioada este condiționată de îndeplinirea condițiilor de calitate garantate și a consumurilor garantate. Perioada se poate prelungi, în funcție de îndeplinirea condițiilor de calitate garantate și a consumurilor garantate, nu mai mult de 31 decembrie 2014.

3.1.5 Graficul de executare a lucrărilor

Conform cerințelor Contractului, Antreprenorul va întocmi un program complet al tuturor lucrărilor necesare, pentru îndeplinirea acestuia la timp și in bune condițiuni. Se vor utiliza programe adecvate, ca de exemplu MS Project sau Primavera.

Se vor prezenta în mod obligatoriu și resursele materiale și umane propuse pentru îndeplinirea diverselor activități.

Rămâne la latitudinea Antreprenorului să-și organizeze activitățile astfel încât să înceapă cât mai repede posibil lucrările de construcții-montaj și de a utiliza la maximum durata de execuție alocată. Primul punct de referință pentru perioada de execuție prevede ca lucrările de execuție să înceapă la maximum 1 lună de la obținerea autorizației de construcție.

Pe parcursul lucrărilor, graficul se va actualiza permanent, ținând cont de situația de pe teren, precum și de comentariile sau recomandările Consultantului Supervizare.

3.1.6 Programul de înaintare a documentelor de către Antreprenor

Programul de mai jos prezintă graficul de timp al documentelor principale tehnice și de planificare care vor fi înaintate de către Antreprenor spre aprobare Consultantului Supervizare, conform Contractului.

Toate documentele transmise de către Antreprenor vor fi prezentate în limba română.

Documentele vor fi înaintate în conformitate cu legislația națională, dar vor ține seama de condițiile stipulate în prezenta documentație. Programul obligatoriu de înaintare a documentației este prezentat mai jos:

Tabelul 3.1. Graficul de timp al documentelor principale tehnice și de planificare

3.1.7 Standarde și documentații

Standarde

Specificarea Standardelor

Toate proiectele, materialele și lucrările se vor baza pe standardele naționale aplicabile, în vigoare la data proiectării. Dacă nu există standarde naționale relevante aplicabile, Antreprenorul va utiliza standarde străine aplicabile.

Standardele folosite trebuie să fie în vigoare cu cel puțin 30 de zile înaintea depunerii Ofertelor. În situația în care este necesară înlocuirea unui standard național apărut în Ofertă, acest lucru se va face numai după aprobarea primită de la Consultantul Supervizare.

Standarde pe șantier

Antreprenorul va achiziționa și păstra pe șantier o copie după fiecare standard, ghid și manual important sau după standardele naționale aprobate la care se face referire în Specificații. În plus, Antreprenorul va achiziționa și păstra pe șantier o copie după orice alt standard, ghid sau standard național care se aplică materialelor furnizate.

Copiile dupa standarde vor fi disponibile permanent pentru referință în biroul Consultantului Supervizare. În cazul în care Consultantul Supervizare solicită traducerea

în limba română a oricărui standard sau manual, Antreprenorul este obligat să-i furnizeze o copie scrisă în termen de 7 zile de la data primirii în scris a solicitării Consultantului

Supervizare.

Aspecte care nu sunt acoperite de standarde

Orice materiale și lucrări a căror execuție nu sunt specificate în sau acoperite de standarde, ghiduri și manuale vor fi asigurate la un asemenea nivel încât să fie în măsură să asigure executarea unei lucrări de calitate. În astfel de cazuri, Consultantul Supervizare va determina dacă toate materialele oferite sau livrate pe șantier sunt corespunzătoare pentru a fi utilizate în realizarea lucrărilor, iar hotărârea Consultantului Supervizare în această privință va fi definitivă și fără echivoc.

Documentații

Procedura pentru prezentare, verificare și/sau aprobare a desenelor și a documentelor va trebui să fie înțeleasă așa cum este prezentată mai jos, cu condiția ca Consultantul Supervizare să-și rezerve dreptul de a face orice schimbări în această procedură în timpul desfășurării lucrărilor atunci când consideră că este absolut necesar.

Toate informațiile furnizate în desene, calcule sau în legătură cu contractul vor trebui să fie exprimate în unități de măsură aparținând Sistemului International (SI).

Antreprenorul se va asigura că planurile înaintate spre aprobare sunt tipărite pe hârtie cu dimensiuni internaționale. Următoarele dimensiuni sunt acceptate:

A0 (841 mm x 1189 mm)

A1 (594 mm x 841 mm)

A2 (420 mm x 594 mm)

A3 (297 mm x 420 mm)

A4 (210 mm x 297 mm).

Nu vor fi utilizate dimensiuni de planuri mai mari de A0, cu excepția cazului în care se convine altfel cu Consultantul Supervizare.

Fiecare desen va trebui să cuprindă denumirea proiectului, numele proiectantului de specialitate, numele Consultantului Supervizare, Antreprenorului, Beneficiarului, împreună cu denumirea desenului, numărul și data acestuia și alte date relevante, precum numărul

și data revizuirii documentului în colțul din dreapta jos.

Toate calculele vor fi înaintate pe hartie A4.

Antreprenorul va avea responsabilitatea să verifice toate documentațiile subantreprenorilor săi de lucrări civile, electrice, mecanice, etc., precum și ale furnizorilor și producătorilor echipamentelor mecanice, electrice și de comandă, precum și cerințele de interferenta care sunt necesare.

În momentul în care va constata corectitudinea documentațiilor, acesta îl va informa pe Consultantul Supervizare în consecință, prin înaintarea copiilor documentațiilor spre aprobare.

Consultantul Supervizare își va da acordul cu privire la documentații în scris.

În cazul în care documentațiile nu sunt aprobate, o copie va fi returnată Antreprenorului, având marcate modificările necesare. La momentul acordării aprobării finale, o copie va fi marcată “Aprobat” de către Consultantul Supervizare și returnată Antreprenorului.

După aprobarea documentațiilor, Antreprenorul va furniza încă șase copii tipărite după toate planurile de lucrări civile, termomecanice și electrice pentru a fi utilizate de către

Consultantul Supervizare.

Orice lucrare făcută înainte ca Consultantul Supervizare să aprobe desenele și/sau documentele va fi pe riscul Antreprenorului.

Totuși, trebuie menționat că o asemenea aprobare nu trebuie considerată ca reprezentând punctul de vedere al Consultantului Supervizare cu privire la eficiența sau durabilitatea unei componente de lucrări și nu il va elibera pe Antreprenor de responsabilitățile și obligațiile sale ce rezultă din Contract.

Dacă oricare din echipamentele/materialele livrate pe șantier este găsit a fi defect, nesatisfăcător, nu funcționează corespunzător în timpul testelor din perioada execuției sau/și probelor de punere în funcțiune, acesta va fi înlocuit, în vederea acceptării de către

Consultantul Supervizare.

Antreprenorul va fi responsabil pentru orice discrepanțe, erori sau omisiuni în desene și în alte detalii furnizate de către el, indiferent dacă aceste desene și detalii au fost aprobate sau nu de către Consultantul Supervizare, cu condiția ca aceste discrepanțe, erori sau omisiuni să nu se datoreze unei informații inexacte sau unor detalii eronate furnizate în scris Antreprenorului de către Beneficiar sau Consultantul Supervizare.

3.1.8 Protecția muncii

Toate lucrările se vor desfășura în strictă concordanță cu legislația română, în particular Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/ 2006, și cu Legislația Uniunii Europene privind Protecția muncii.

Posibile Pericole. Se atrage atenția Antreprenorului cu privire la pericolele care pot apărea în timpul executării Lucrărilor, ce pot afecta sănătatea și siguranța muncitorilor săi, angajaților Beneficiarului și publicului în general.

Următoarele domenii de lucru pot implica pericole serioase, prin urmare trebuie întreprinse acțiuni adecvate, pe cât posibil, pentru a reduce riscurile:

Excavări (ex. Susținere pentru a preveni mișcările de teren, contact cu serviciile de menținere a serviciilor subterane sau aeriene, bariere fizice pentru oprirea vehiculelor, semne de avertizare pentru pietoni)

Lucrul la înălțime (ex. Căderi, prăbușirea materialelor)

Spații închise (ex. deficiență de oxigen, gaze/vapori/fum otrăvitor, gaze explozive)

Lucrul pe șosele (ex. trafic, pietoni)

Ridicarea greutăților (ex. echipament corespunzător, teren stabil, șofer profesionist

/aruncător /manipulant calificat)

Suprapunere cu acțiunile Beneficiarului (ex. Stație operațională și echipament existent)

Depozitarea substanțelor periculoase, manipularea și folosirea lor (ex. Chimicale, explozive)

Manipularea controlată a deșeurilor materiale

Siguranță și Metodă de execuție. Înaintea începerii oricărei operațiuni periculoase, Antreprenorul va înainta Consultantului Supervizare spre aprobare Instrucțiunile în ceea ce privește Siguranța/Metoda de execuție.â

Instruire. Toți muncitorii trebuie să fie instruiți corespunzător înaintea începerii lucrului și trebuie supravegheați corespunzător în timpul execuției.

Utilaje sigure. Toate instalațiile și echipamentul trebuie să fie corespunzătoare sarcinii care va fi executată și inspectate/testate corespunzător înaintea punerii în funcțiune.

Raportare. Antreprenorul va trimite Consultantului Supervizare detaliile oricărui accident cât mai curând posibil după eveniment. Antreprenorul va păstra registre și va face rapoarte privind sănătatea, siguranța și bunăstarea persoanelor, și pagubele asupra proprietății, la solicitarea Consultantului Supervizare.

Îndepărtare de pe Șantier. Consultantul Supervizare va cere Antreprenorului să înlăture (sau să intervină pentru a fi îndepărtată) orice persoană angajată la Lucrări care persistă în a avea un comportament care poate aduce prejudicii siguranței, sănătății sau protecției mediului. În mod similar, orice echipament care este nesigur va fi înlăturat de pe șantier.

Zone restricționate. În orice parte a Șantierului care este desemnată ca “Zonă Restricționată” nu se poate intra fără un «Permis de Muncă». Toate zonele ocupate de echipamente activate, operaționale, mecanice, electrice sau chimice, și canale colectoare activate, guri de vizitare și magazii vor fi semnalate “Zonă Restricționată”.

Antreprenorul nu va permite nici unui muncitor sau subcontractor să intre în vreo astfel de zonă până când nu i s-a emis un permis. Când Antre prenorul solicită un astfel de permis, notifică Consultantul Supervizare cu 7 zile înainte și acesta din urmă va aranja cu autoritățile competente eliberarea permisului. Când Antreprenorul primește un astfel de permis, acesta se va conforma tuturor măsurilor de precauție care ar putea fi specificate în acesta și va păstra permisul până la sfârșitul perioadei acoperite de acesta, înainte de a-l înapoia Consultantului Supervizare.

Conformarea cu cerințele stipulate în permis nu îl va absolvi pe Antreprenor de

îndeplinirea responsabilităților stipulate în Contract.

Mediu periculos. Antreprenorul va furniza echipamentul de monitorizare necesar pentru accesul în medii periculoase sau potențial periculoase. Monitorizarea tuturor mediilor periculoase sau potențial periculoase va fi înregistrată și va fi păstrat un registru corespunzător de către Antreprenor.

Măsuri de Urgență. Se vor face demersurile corespunzătoare pentru intervenție în caz de urgență, incluzând:

Echipament de prim ajutor (pansamente etc.)

Persoană(e) instruită(e) pentru acordarea primului ajutor

Comunicarea cu, și transportul la cel mai apropiat spital cu secție de urgență

Echipament de monitorizare

Echipament de salvare

Echipament de stingere a incendiilor

Comunicarea cu cel mai apropiat centru de Pompieri.

Antreprenorul va prevedea tot echipamentul de salvare necesar, care va fi verificat și întreținut în mod regulat. Un registru cu verificările echipamentului va fi păstrat pe șantier.

Antreprenorul se va asigura că un număr suficient din totalul muncitorilor săi sunt instruiți în ceea ce privește folosința aparatului cu oxigen și a tehnicilor de salvare.

Echipamentele de protecție a personalului vor fi disponibile și folosite de muncitori atunci când este cazul, incluzând :

Căști de protecție

Ochelari de protecție

Căști pentru protecția auzului

Salopete

Mănuși de protecție

Cizme de protecție

3.2. Specificații tehnice perticulare

Prezentul capitol, denumit “Specificații Tehnice Particulare”, definește obligațiile

Antreprenorului privind cerințele tehnice pentru echipamentele și bunurile livrate și lucrările pe care urmează să le execute.

Specificațiile Tehnice vor fi parte integrantă din contract.

Antreprenorul va asigura atât proiectarea și procurarea echipamentelor (mecanice și electrice) și a bunurilor, cât și execuția lucrărilor de montaj și punerea în funcțiune.

Antreprenorul are libertatea de a subcontracta furnizori de echipamente și executanți de lucrări, dar este singurul responsabil privind lucrările de reabilitare și garanțiile, conform cerințelor din aceste Specificații Tehnice.

3.2.1 Scopul lucrărilor

Documentația de atribuire are ca obiect proiectarea și executarea lucrărilor de reabilitare și modernizare a sistemului centralizat de transport și distribuție a căldurii din zonele de Sud și Centru ale municipiului Focșani: tronsoane de magistrală, ramificații și racorduri aferente sistemului de transport al căldurii, rețelele de distribuție a energiei termice aferente punctelor termice PT 14, PT 9, PT 20, PT 42, PT 13, PT 2, PT 3, PT 4 și PT 8 și reabilitarea punctelor termice PT2, PT3, PT4, PT8, PT9, PT13, PT14, PT20, PT42 și

PT80.

Reabilitarea rețelelor termice se va face prin folosirea de tehnologii noi, care să conducă la creșterea eficienței energetice în toate componentele acestuia, în vederea livrării agentului termic la parametrii cantitativi și calitativi solicitați de consumatori, la un preț cât mai scăzut și cu impact minim asupra mediului, prin reducerea cantității de poluanți.

Scopul licitației este achiziționarea următoarelor servicii:

Întocmirea documentațiilor de proiectare pentru fazele: DTAC, Proiect Tehnic,

Detalii de Execuție, AS BUILT;

Obținerea tuturor avizelor și autorizațiilor necesare de la toate autoritățile naționale a căror legislație impune acest lucru și pentru toate fazele de derulare a contractului;

Achiziția de bunuri și echipamente;

Execuția lucrărilor și punerea în funcțiune a instalațiilor (inclusiv aprobarea fazelor determinante ale lucrărilor de către Inspectoratul de Stat în Construcții)

Testarea și punerea în funcțiune (PIF), începând cu terminarea lucrărilor de execuție.

În timpul acestei perioade, Antreprenorul trebuie să desfășoare în paralel Programul de

Instruire (training) a personalului operatorului.

Perioada de notificare a defecțiunilor este de 1 an. Pe toată perioada de notificare a defecțiunilor, Antreprenorul va monitoriza performanțele operaționale ale Lucrărilor, cu respectarea plafoanelor maxime din garanțiile privind costurile de operare, asigurând instruirea și asistența operațională pentru personalul Beneficiarului.

Costurile aferente obținerii aprobărilor necesare:

Costurile aferente obținerii tuturor avizelor, autorizațiilor și a altor taxe legale vor fi suportate de către Antreprenor.

Prin excepție, costurile aferente verificării tehnice și de calitate a proiectului tehnic întocmit de Antreprenor în conformitate cu Legea 10/1995, taxa aferentă Autorizației de construire, taxele către Inspecția de stat în Construcții și Casa Socială a Constructorilor vor fi suportate de către Beneficiar.

3.2.2 Situația actuală

Sistemul de termoficare al orașului Focșani a fost realizat între anii 1969-1973 și s-a dezvoltat ulterior până în anul 1986, pe măsura apariției unor noi consumatori urbani, în cea mai mare parte blocuri de locuințe și clădiri social-culturale. Din numărul total de

29405 apartamente existente în Municipiul Focșani, în prezent mai sunt branșate la sistemul centralizat de alimentare cu căldură 20497 apartamente, ceea ce reprezintă circa

70 %.

În prezent, consumatorii finali beneficiari ai serviciului de alimentare centralizată cu căldură din municipiul Focșani sunt:

20 497 apartamente (din 29 405 – total apartamente construite în oraș) și 21 de locuințe individuale (case), reprezentând 85% dintre consumatori;

instituții și alți consumatori social-culturali (școli, grădinițe, cămine, creșe, biserici, unități militare, spitale, policlinici, biblioteci), reprezentând 12% dintre consumatori;

agenți economici, reprezentând 3% dintre consumatori.

Necesarul orar de căldură la nivelul consumatorilor este următorul:

Total: 77,05MW ( 66,25Gcal/h), din care:

Pentru încălzire: 70,09 MW, (60,44 Gcal/h);

Pentru preparare apă caldă de consum: 6,76 MW, (5,81 Gcal/h)

În municipiul Focșani, în prezent producerea energiei termice se realizează cu pierderi mari de căldură în sistemul de transport și distribuție, cca 32 %.

Ca urmare, obiectivele municipale cuprind creșterea eficienței producerii, transportului și distribuției energiei termice și reducerea acestor pierderi ceea ce înseamnă o reducere a consumului de combustibil la sursă. Această reducere de combustibil va determina practic o reducere apreciabilă a cantității de NOx și o reducere a emisiilor de CO2 în atmosferă.

Rețelele termice primare asigură transportul apei fierbinți de la CET la punctele termice.

Sistemul de transport al energiei termice este o rețea bitubulară de tip arborescent, având o lungime de traseu de 23,21 km, din care 18,83 km (81 %) amplasată subteran în canale nevizitabile și 4,39 km (19 %) amplasată suprateran. Rețelele termice primare au diametre cuprinse între Dn 50 și Dn 500 mm și sunt compuse din conducte clasice.

Până în prezent nu s-au inițiat nici un fel de lucrări de reabilitare a rețelelor termice de transport.

În municipiul Focșani sunt racordate la sistemul de transport energie termică un număr de 56 puncte termice, aflate în exploatarea S.C. ENET S.A. Focșani în baza unui contract de concesiune. Punctele termice au o capacitate totală instalată de 145,32 Gcal/h (169,01 MW) pentru încălzire și 80,801 Gcal/h (93,972 MW) pentru apă caldă de consum.

Schema de funcționare a punctelor termice este schema cu racordare indirectă a instalațiilor de încălzire la rețeaua primară, prin intermediul schimbătoarelor de căldură, și prepararea apei calde de consum în 2 trepte serie. Au fost reabilitate 22 de puncte termice între anii 2001-2008.

Punctele termice modernizate sunt dotate cu echipamentele și accesoriile necesare transmiterii informațiilor la distanță în timp real și sunt integrate într-un sistem dispecer.

Rețelele termice secundare asigură distribuția agentului termic pentru încălzire și a apei calde de consum de la punctele termice la consumatori.

Rețelele de distribuție sunt sisteme arborescente, având o lungime totală de traseu de 59,08 km, fiind alcătuite din conducte de distribuție a agentului termic de încălzire (bitubular) și conducte de distribuție a apei calde de consum (monofilar). Conductele de distribuție au fost reabilitate în proporție de 3,72 % (6,46 km), în sistem preizolat.

Principalele probleme care afectează funcționarea rețelelor de transport, de distribuție și a punctelor termice și care au condus la pierderi mari de energie termică în sistemul de termoficare sunt următoarele:

temperatura scăzută a apei calde de consum în perioadele cu consum redus, datorită lipsei conductelor de recirculare a apei calde de consum;

conductele sunt afectate de coroziune, fisurile conduc la pierderi importante de agent termic,

porțiunile neizolate de conductă și izolația necorespunzătoare (umedă, tasată) cauzează pierderi mari de căldură și corodarea părții exterioare a conductelor;

canalele termice sunt parțial inundate, apa provenită din avarii sau infiltrații nu se evacuează la canalizare,

frecventele avarii la conductele amplasate în subsolurile blocurilor conduc uneori la inundarea totală a subsolurilor, distrugerea izolațiilor și corodarea conductelor; în momentul actual izolațiile conductelor din subsolurile blocurilor sunt distruse în proporție de 80 %.

Date geofizice

Prin poziția sa, municipiul Focșani se găsește la contactul dintre regiunea cu climă continentală și regiunea cu climă de munte.

Temperatura medie este de circa 9 ºC, maxima absolută înregistrată fiind de +42,3 ºC (iulie 1990), iar minima absolută de – 33,7 ºC (februarie 1987). Municipiul Focșani este situate în zona climatică III – 18º C și zona eoliana III cu viteza vântului de 4,5 m/s, conf. SR 1907-1: 1997.

Din punct de vedere geomorfologic amplasamentul este situat în câmpia joasă a Siretului Inferior la o altitudine de 50 -55 m deasupra mării, câmpie ce se întinde de la linia Mărășești, Vânători, Tătăranu, Ciorăști până la albia Siretului.

Din punct de vedere seismic amplasamentul este caracterizat de:

valoarea de vârf a accelerației terenului pentru proiectare ag=0,32g pentru cutremure având intervalul mediu de recurență IMR=100ani.

perioada de control (colț) a spectrului de răspuns Tc=1,0 sec.

3.2.3 Descrierea serviciilor de proiectare

Lucrările ce vor fi proiectate au fost grupate pe zone de amplasament, și anume:

Rețele de transport și distribuție:

Reabilitarea rețelelor de transport apă fierbinte zona Sud între nod 401 și nod 423, inclusiv racordurile la PT14, PT9

Reabilitarea rețelelor de distribuție aferente PT14 (zona Sud)

Reabilitarea rețelelor de distribuție aferente PT9 (zona Sud)

Reabilitarea rețelelor de transport apă fierbinte zona Sud între nod 423 și nod 426, inclusiv racordurile la PT 69, PT 20 și PT 42

Reabilitarea rețelelor de distribuție aferente PT20 (zona Sud)

Reabilitarea rețelelor de distribuție aferente PT42 (zona Sud)

Reabilitarea rețelelor de transport apă fierbinte zona Sud între nod 426 și nod 480, inclusiv racordurile la PT13, PT80 și PT25

Reabilitarea rețelelor de distribuție aferente PT13 (zona Sud)

Reabilitarea rețelelor de transport apă fierbinte zona Centru între nodurile 303-207, inclusiv racordurile la PT3, PT 2 și PT4

Reabilitarea rețelelor de distribuție aferente PT3 (zona Centru)

Reabilitarea rețelelor de distribuție aferente PT2 (zona Centru)

Reabilitarea rețelelor de distribuție aferente PT4 (zona Centru)

Reabilitarea rețelelor de transport apă fierbinte zona Centru între nodurile 207-244, inclusiv racordul la PT8

Reabilitarea rețelelor de distribuție aferente PT8 (zona Centru)

Puncte termice:

Rebilitarea punctului termic PT14 (zona Sud)

Rebilitarea punctului termic PT9 (zona Sud)

Rebilitarea punctului termic PT20 (zona Sud)

Rebilitarea punctului termic PT42 (zona Sud)

Rebilitarea punctului termic PT13 (zona Sud)

Rebilitarea punctului termic PT80 (zona Sud)

Rebilitarea punctului termic PT3 (zona Centru)

Rebilitarea punctului termic PT2 (zona Centru)

Rebilitarea punctului termic PT4 (zona Centru)

Rebilitarea punctului termic PT8 (zona Centru)

3.3. Necesarul de energie termică la nivelul consumatorilor

Proiecția necesarului de energie termică la nivelul consumatorilor se realizează plecând de la anul de bază 2008, ca fiind cel mai recent an pentru care se de in informații. Necesarul orar și necesarul anual (egal cu cantitatea de energie termică vândută) aferent acestui an se corectează astfel:

Necesarul orar calculat la consumator la nivelul anului 2008 este de 80,3 Gcal/h (93,38 MW) din care 74,49 Gcal/h (86,63 MW) reprezintă necesarul pentru încălzire și 5,81 Gcal/h (6,76 MW) reprezintă necesarul mediu pentru apa caldă de consum. Valoarea de 74,49 Gcal/h (86,63 MW) reprezintă necesarul de căldură pentru încălzire la temperatura exterioară de -18 0C. Această temperatură este întâlnită rar și cu o durată anuală foarte mică, în general în ore neconsecutive.

Pentru evitarea supradimensionării capacități de producere, este mai rezonabilă considerarea unei temperaturi minime exterioare de cca -15 0C, pentru care necesarul orar de energie termică pentru încălzire devine 60,44 Gcal/h (70,29 MW), ceea ce conduce la un necesar orar total de 66,25 Gcal/h (77,05 MW).

Tabelul 3.2. Necesarul maxim orar de energie la nivelul consumatorilor

Evoluția necesarului de energie termică are la bază următoarele elemente:

Economia de energie, prin:

Programul de reabilitare termică a clădirilor de locuit;

Alte măsuri de economisire a energie (contorizare, robinete termostatice, etc);

Evoluția numărului de consumatori:

Deconectări și reconectări.

Consumatori noi în perioada 2009-2029;

Efectele schimbărilor climatice.

Efectul reabilitării termice a clădirilor de locuit este cuantificat la o valoare medie de 25 % pentru reducerea necesarului de energie termică pentru încălzire. Întrucât acest proces este la început în momentul de față la noi în țară și efectele lui sunt cunoscute punctual doar în câteva localități, în documentație au fost luași în considerare și indici din literatura de specialitate pentru lucrări de acest tip. Valoarea rezultată reprezintă o medie pe apartament pe perioada de analiză.

În acest an, prin Programul național multianual privind creșterea performanței energetice la blocurile de locuințe au fost alocate fonduri pentru reabilitarea termică a 6 blocuri de locuințe din municipiul Focșani. Conform celor agreate cu reprezentanții Primăriei municipiului Focșani, în perioada de analiză s-a considerat reabilitarea termică a unui număr de 20 blocuri pe an, apreciere realistă în contextul crizei economice actuale.

Tabel 3.3.Evoluția necesarului de energie termică la consumator

Evoluția necesarului de energie termică la nivelul consumatorului

Figura 3.2. Evoluția necesarului de energie termică la nivelul consumatorului

Tabel 3.4. Evoluția sarcinii termice orare necesare a fi asigurată din sursa de producere în perioada 2009

Figura 3.3 –Evoluția sarcinii termice orare asigurată din CET ENET Focșani

Dimensionarea sursei se va realiza în baza sarcinii termice care trebuie asigurate începând cu anul finalizării investiției în sursă, corelat și cu evoluția sarcinii termice în anii următori.

În graficul următor sunt prezentate curbele clasate pentru cele două situații de funcționare a centralei, înainte și după realizarea lucrărilor de reabilitare și modernizare a SACET.

Durata (h/an)

2009 2029

Figura 3.4 Evoluția centralei înainte si după realizarea lucrărilor de reabilitare și moredrnizare a SACET.

3.4. Costuri estimative ale investiției

Tabel 3.6. Graficul de realizare a investiției

Mii euro fără TVA

Tabel 3.7. Planul de achiziții

Tabel 3.8 – Surse de finanțare

CAPITOLUL 4. CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Strategia de alimentare cu căldură din sistem centralizat a Municipiului Focșani a fost realizată în concordanță cu cererile Programului „Termoficare 2006-2009. Calitate și Eficiență” derulat de Guvernul României prin Unitatea de Management a Proiectului aparținând Ministerului Administrației și Internelor, iar în prezent se lucrează la Implementarea proiectului de rețele de termoficare și puncte termice. „Reabilitarea sistemului de termoficare urbană la nivelul municipiului Focșani pe perioada 2009-2028 în scopul conformării la legislația de mediu și creșterii eficienței energetice”

În prezent, alimentarea cu căldură a consumatorilor conectați la sistemul centralizat se face dintr-o centrală și printr-o rețea de termoficare construită la nivelul anilor 70-80.

Centrala actuală fiind dimensionată pentru un nivel foarte mare de consum a condus la aceea că astăzi, la nivelul actual de consum centrala nu mai funcționează la parametri nominali. Concluziile care pot fi trase din analiza funcționării centralei sunt următoarele:

Randamentul global de producere a energiei este relativ constant, cu mici variații, în special pe perioada verii;

Randamentul global net (pe energii livrate) scade pe timp de vară cu aproximativ 20 % față de perioada de iarnă;

Randamentul global de producere a energiei mediu anual a crescut de la an la an, de la valoarea de aproximativ de 69 % în anul 2004 la valoarea de aproximativ 76 % în anul 2007;

Randamentul global net (pe energii livrate) a scăzut de la an la an de la valoarea de aproximativ 57 % în anul 2004 la valoarea de aproximativ 54 % în anul 2007;

Analizând cele menționate mai sus se poate spune că consumurile proprii și respectiv pierderile au crescut în ultimii ani, ceea ce a condus la înrăutățirea indicatorilor economici și de performanță ai centralei.

Ținând seama și de vechimea rețelei, respectiv de starea actuală a izolației, putem considera că procentul de pierderi este mare, ceea ce conduce la concluzia că rețeaua trebuie modernizată. De altfel, C.E.T. ENET Focșani a început un program de modernizare al acestei rețele sub numele de „Reabilitarea sistemului de termoficare urbană la nivelul municipiului Focșani pe perioada 2009-2028 în scopul conformării la legislația de mediu și creșterii eficienței energetice”

Soluțiile propuse pentru reabilitarea sistemului de alimentare centralizată cu energie termică au fost:

varianta de producere centralizată cu reabilitarea sursei și modernizarea rețelei de transport și distribuție. Reabilitarea sursei s-a analizat în trei variante:

Centrală de cogenerare cu motoare cu ardere internă;

Centrală de cogenerare cu turbine cu gaze;

Centrală termică.

varianta de producere semidescentralizată cu modernizarea rețelei de transport și distribuție, și investiția într-o rețea de gaze până la centralele zonale. Variantele pentru centralele de zonă au fost următoarele:

Centrală de cogenerare cu motoare cu ardere internă;

Centrală de cogenerare cu turbine cu gaze;

Centrală termică.

varianta de producere descentralizată, și investiția într-o rețea de gaze până la consumatori.

Valorile de investiții au fost calculate pe baza indicatorilor din literatura de specialitate și pe baza experienței dobândite în lucrările de reabilitare deja realizate la nivelul Municipiului Focșani.

Sursele de capital pentru acoperirea necesarului investițional pot fi autohtone sau/și externe. Cele autohtone ar putea cuprinde:

programe promovate la nivel național: Programul Termoficare 2009-2028 Reabilitarea sistemului de termoficare urbană la nivelul municipiului Focșani este destinat finanțării unei părți din investiția necesară reabilitării sistemelor de alimentare centralizată cu energie termică.

alocațiile bugetare.:Aceste alocații pot fi doar parțiale. Sunt foarte utile dacă se pune problema unor garanții care iau în considerare astfel de alocații, respectiv participații ale statului. Chiar și pentru o astfel de finanțare, rentabilizarea Distribuitorului de Energie Termică este absolut necesară.

autofinanțarea, inclusiv printr-o formă directă sau indirectă de listare a valorii de piață a Sistemului de producere, transport și distribuție implicat în proiect.

piața internă de capital (corporate bonds),

parteneriatul public-privat si creditele interne. Cele externe ar putea cuprinde:

fonduri structurale și de coeziune;

credite directe obținute de la bănci de dezvoltare sau de investiții;

finanțare de proiect, cel puțin unul din finanțatorii proiectului fiind o entitate privată străină.

Rolul Administrației Locale în implementarea proiectului de reabilitare a sistemului centralizat de alimentare cu energie termică este determinant. Cele mai importante măsuri care trebuie luate în acest sens sunt:

organizarea unei Unități de Management Local a proiectului de reabilitare a sistemului de producere, transport și distribuție a energiei termice din Municipiul Focșani;

asigurarea derulării în bune condiții a tuturor etapelor premergătoare derulării efective a investiției prevăzute în programul de reabilitare: realizarea studiilor de fezabilitate, a proiectelor tehnice, acordarea tuturor avizelor necesare demarării lucrărilor;

agenția locală pentru ocuparea forțelor de muncă va derula un program special destinat concentrării forței de muncă, în cazul în care se va dovedi că resursele umane angajate în prezent în zona Focșani sunt insuficiente pentru întregul volum de muncă aferent proiectului;

încurajarea creșterii consumului util de energie termică în vederea asigurării confortului la standarde europene; realizarea de Campanii de Informare privind efectele benefice ale creșterii confortului în locuințe asupra sănătății, cu reduceri ale cheltuielilor alocate medicamentelor.

implementarea unei politici de tarifare binomială, care să asigure un flux de bani către rambursarea sumelor care au fost alocate pentru reabilitarea sistemului.

asigurarea unei politici sociale capabile să reprezinte un instrument de folos celor care au nevoie de sprijin.

comunicarea permanente cu beneficiarii finali, pentru obținerea sprijinului populației în derularea fără probleme a planurilor stabilite prin prezenta Strategie.

Referitor la utilizarea biomasei pentru producerea de energie în Municipiul Focșani se pot trage următoarele concluzii:

atât la nivel european, cât și la nivel național, biomasa reprezintă o sursă regenerabilă de energie importantă;

utilizarea acestei resurse energetice regenerabile este stimulată, atât la nivel european, cât și la nivel național, în special datorită impactului neutru asupra poluării mediului ambiant;

exemplele enumerate mai sus a unor astfel de centrale, care folosesc în calitate de combustibil biomasa, demonstrează viabilitatea unor astfel de proiecte;

în zona Municipiului Focșani potențialul de biomasă este destul de ridicat, atât biomasă forestieră, cât în special biomasă agricolă;

dat fiind potențialul ridicat de biomasă, promovarea utilizării biomasei la nivel european și național, cât și interesul sporit al autorităților locale și reprezentanților centralei se poate spune că utilizarea biomasei pentru producerea energiei la centrala ENET Focșani poate fi o soluție de viitor și fezabilă din punct de vedere tehnic și economic.

Bibliografie

Constantinescu, N.N, Economia protecției mediului înconjurător, Ed. Politică, București, 1976;

Filip Radu, Iamandi Irina, Etică și responsabilitate socială corporativă in afacerile internaționale/ suport de curs. Ed. Economică Bucuresti, București, 2008;

Rojanschi, V., Bran, Florina , Politici și strategii de mediu, Ed.Economică, București, 2002;

Bran, Florina, Ioan, Ildiko, Ecosferă și politici ecologice, Ed. A.S.E., București, 2001;

Bran, Florina, Relația economie-mediu la începutul mediului al III-lea, Ed. ASE, București, 2002;

Mureșan Laura, Poțincu Cristian, Etică în afaceri. Ed. Universității Transilvania din Brașov, Brașov, 2011;

Guga Lucian, Management Strategic. Ed. Universității Transilvania din Brașov, Brașov,2011

Cerințele beneficiarului, implementare proiect rețele de termoficare și puncte termice S.C. Enet S.A. ;

Studiu de fezabilitate. Proiect de termoficare urbană la nivelul municipiului Focșani pe perioada 2009-2028;

*** http://www.anpm.ro/Mediu/dezvoltare_durabila-18;

*** http://www.termo.focsani.info/;

*** http://www.enetsa.ro/index.php/noutati/#22;

*** http://www.ziare.com/focsani/articole/proiect+termoficare+urbana+focsani;

*** http://www.elsaco.com/proiecte/proiecte-in-derulare/prezentari/;

***http://www.anpm.ro/elaborarea_strategiei_nationale_pentru_dezvoltare_durabila_sndd_a_romaniei_intr_o_forma_revizuita_conform_obiectivelor_convenite_la_nivel_comunitar_si_prescriptiilor_metodologice_ale_comisiei_europene-523.

Anexe

Anexa 1 – S.C. ENET S.A. Focșani

Anexa 2 – Schema sistemului centralizat de alimentare cu energie termică din municipiul Focșani

Anexa 3 – Bilanțul energiei termice sub formă de apă fierbinte în sistemul de termoficare din orașul Focșani 2008-2009

Anexa 4 – Schema termică de principiu – Scenariul 1

Anexa 5 – Schema termică de principiu – Scenariul 2

Anexa 5 – Schema termică de principiu – Scenariul 3

Anexa 5 – Eșalonarea investițiilor pentru scenariul 1

Anexa 5 – Eșalonarea investițiilor pentru scenariul 2

Anexa 5 – Eșalonarea investițiilor pentru scenariul 3

Bibliografie

Constantinescu, N.N, Economia protecției mediului înconjurător, Ed. Politică, București, 1976;

Filip Radu, Iamandi Irina, Etică și responsabilitate socială corporativă in afacerile internaționale/ suport de curs. Ed. Economică Bucuresti, București, 2008;

Rojanschi, V., Bran, Florina , Politici și strategii de mediu, Ed.Economică, București, 2002;

Bran, Florina, Ioan, Ildiko, Ecosferă și politici ecologice, Ed. A.S.E., București, 2001;

Bran, Florina, Relația economie-mediu la începutul mediului al III-lea, Ed. ASE, București, 2002;

Mureșan Laura, Poțincu Cristian, Etică în afaceri. Ed. Universității Transilvania din Brașov, Brașov, 2011;

Guga Lucian, Management Strategic. Ed. Universității Transilvania din Brașov, Brașov,2011

Cerințele beneficiarului, implementare proiect rețele de termoficare și puncte termice S.C. Enet S.A. ;

Studiu de fezabilitate. Proiect de termoficare urbană la nivelul municipiului Focșani pe perioada 2009-2028;

*** http://www.anpm.ro/Mediu/dezvoltare_durabila-18;

*** http://www.termo.focsani.info/;

*** http://www.enetsa.ro/index.php/noutati/#22;

*** http://www.ziare.com/focsani/articole/proiect+termoficare+urbana+focsani;

*** http://www.elsaco.com/proiecte/proiecte-in-derulare/prezentari/;

***http://www.anpm.ro/elaborarea_strategiei_nationale_pentru_dezvoltare_durabila_sndd_a_romaniei_intr_o_forma_revizuita_conform_obiectivelor_convenite_la_nivel_comunitar_si_prescriptiilor_metodologice_ale_comisiei_europene-523.

Anexe

Anexa 1 – S.C. ENET S.A. Focșani

Anexa 2 – Schema sistemului centralizat de alimentare cu energie termică din municipiul Focșani

Anexa 3 – Bilanțul energiei termice sub formă de apă fierbinte în sistemul de termoficare din orașul Focșani 2008-2009

Anexa 4 – Schema termică de principiu – Scenariul 1

Anexa 5 – Schema termică de principiu – Scenariul 2

Anexa 5 – Schema termică de principiu – Scenariul 3

Anexa 5 – Eșalonarea investițiilor pentru scenariul 1

Anexa 5 – Eșalonarea investițiilor pentru scenariul 2

Anexa 5 – Eșalonarea investițiilor pentru scenariul 3