Devolutiunea Mostenirii

=== devolutiunea_mostenirii ===

DEVOLUTIUNEA LEGALA A MOSTENIRII

Noțiuni introductive.

Generalități. Atunci când cel ce lasă moștenirea nu a dispus prin testament de bunurile sale, intervine problema devoluțiunii legale a moștenirii, moștenire ab intestat. Deși defunctul a dispus de bunurile sale prin testament, aceste dispoziții de ultimă voință nefiind valabile, moștenirea se deferă prin lege. Trebuie menționat faptul că sunt situații în care o moștenire se deferă atât prin lege, cât și prin testament : este vorba de situația în care, existând moștenitori rezervatari, defunctul nu poate dispune prin acte de ultimă voință decât de o anumită parte din moștenire (calitate disponibilă), restul (rezerva) revenind anumitor moștenitori legali, în virtutea legii.

Persoanele chemate de lege la moștenire. Legea cheamă la moștenire rudele apropiate lui de cujus (din căsătorie, din afara căsătoriei ori din adopție) și soțul supraviețuitor al acestuia.

Conform art. 45 din Codul familiei „rudenia este legătura bazată pe descendența unei persoane dintr-o altă persoană sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun. În primul caz rudenia este în linie dreaptă, iar în cel de-al doilea în linie colaterală. Rudenia în linie dreaptă poate fi „ascendentă” sau „descendentă”. Pentru conservarea lucrurilor dobândite de generații într-o familie și păstrarea acestora în familie, precum și datorită afecțiunii prezumate a defunctului pentru rudele sale se efectuează chemarea legală la moștenire. Nu pot fi chemate la moștenire toate rudele odată pentru că ar rezulta o fărâmițare excesivă a averilor succesorale.

Art. 659 Codul civil prevede : „succesiunile sunt deferite copiilor și descendenților defunctului; ascendenților și rudelor sale colaterale”.

Conform art. 669 – 675 Codul civil se stabilesc patru clase de moștenitori :

clasa I – clasa descendenților în linie dreaptă, alcătuită din copiii defunctului, nepoții, strănepoții, etc fără limită de grad;

clasa II – clasa descendenților și colateralilor privilegiați, cuprinde părinții defunctului, frații și surorile, precum și descendenții acestora până la gradul al IV-lea;

clasa III – clasa ascendenților ordinari, cuprinde bunicii, străbunicii, etc. defunctului, fără limită de grad;

clasa IV – clasa colateralilor ordinari, alcătuită din rudele în linie colaterală ale defunctului, altele decât cele din clasa a II-a, până la gradul IV, inclusiv : unchii, mătușile, verii primari, frații și surorile bunicilor defunctului.

În comparație cu Codul civil, Legea 319/1944 privitoare la dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor, cheamă la moștenire pe soțul supraviețuitor care intră în concurs cu fiecare clasă de moștenitori. Dacă defunctul nu a dispus în mod expres de bunurile sale prin testament și nu există moștenitori în grad succesibili în nici una din clasele de moștenitori, moștenirea este vacantă și se cuvine statului (art. 680 Codul civil).

Pentru a vedea importanța claselor de moștenitori și în cadrul aceleiași clase trebuie analizat gradul de rudenie al succesibililor cu defunctul. Acest lucru este prevăzut de art. 46 Codul familiei și art. 662 și 663 Codul civil, astfel :

în linie dreaptă ( conform art. 661 alin 1, fraza I Codul civil „se numește linie dreaptă șirul gradelor între persoanele ce se cobor una dintr-alta”; conform art. 661 alin 2 Codul civil : „linia dreaptă ascendentă – leagă o persoană cu persoanele din care ea coboară- și descendentă – leagă pe genitori cu persoanele din care el se trage -, după numărul de moștenitori – ex. tatăl și fiul rude de gradul întâi; nepotul de fiu și bunicul – rude de gradul doi.

în linie colaterală (conform art. 661 alin 1, fraza II Codul civil, linia colaterală este „șirul gradelor între persoanele ce nu se cobor unele din altele, dar care se cobor dintr-un autor comun”) după numărul nașterilor, urcând de la una dintre rude până la ascendentul comun și coborând de la acesta până la cealaltă rudă (ex. frații sunt rude de gradul al II-lea, unchiul și nepotul sunt rude de gradul al III-lea, iar verii primari sunt rude de gradul al IV-lea).

Codul civil prevede că, teoretic, rudele în linie dreaptă sunt chemate la moștenire la infinit, dar practic nu poate depăși gradul trei sau patru în linie colaterală, moștenirea legală nu se poate face decât până la gradul patru inclusiv.

1.2.Principiile generale ale devoluțiunii legale a moștenirii și excepțiile de la aceasta.

Pentru a evita fărâmițarea excesivă a succesiunilor, legea stabilește o ordine concretă de chemare la moștenire.

Principiile generale ale moștenirii legale sunt :

Principiul priorității clasei de moștenitori în ordinea stabilită de lege între moștenitorii din clase diferite. Conform acestui principiu primii chemați la moștenite sunt moștenitorii din clasa I care-i exclud pe cei din clasa a II – a, a III-a și pe cei din clasa a IV – a. Dacă moștenitorii din clasa I sunt renunțători sau nedemni vin la moștenire cei din clasa a II – a. În lipsă de moștenitori din clasele I și a II – a vin la moștenire cei din clasa a III – , iar cei din clasa a IV – a vin la moștenire în cazul lipsei primelor clase sau dacă aceștia sunt nedemni sau renunțători. Trebuie menționat faptul că primează ordinea claselor de moștenitori stabilită de lege și nu gradele de rudenie cu defunctul (ex. nepot de fiu – rudă de gradul II cu defunctul ~ moștenitor din clasa I, înlătură pe tatăl defunctului – rudă de gradul I – moștenitor din clasa a II – a). Excepția de la această regulă : soțul supraviețuitor care vine la moștenite în concurs cu fiecare clasă de moștenitori; el nu înlătură și nu este înlăturat de la moștenire.

Principiul proximității gradelor de rudenie cu defunctul între moștenitorii din aceeași clasă. Acest principiu face referire la moștenitorii din aceeași clasă, dar au întâietate la chemare la moștenire cei care sunt în grad mai apropiat de rudenie cu defunctul.(ex. clasa I de moștenitori, fiul defunctului – rudă de gradul I, înlătură de la moștenire pe nepotul de fiu al defunctului – rudă de gradul II). Clasa IV de moștenitori (unchii și mătușile – rude de gradul III) înlătură de la moștenire pe verii primari (rude de gradul IV cu defunctul). Excepția de la această regulă : clasa a IV – a de moștenitori(părinții defunctului – rude de gradul I) nu înlătură de la moștenire pe frații și surorile defunctului (rude de gradul II).

Principiul împărțirii moștenirii în părți egale (pe capete) între rudele din aceeași clasă și de același grad (reprezintă excepție la alineatul de mai sus). Atunci când moștenitorii din aceeași clasă și care au același grad de rudenie cu defunctul, moștenirea se împarte în atâtea părți egale câți moștenitori sunt . Excepție face situația în care la moștenire sunt chemați frații și surorile din părinți diferiți care, deși sunt rude de același grad cu defunctul, împărțire se face pe linii numai tată (consagvini) sau numai după mamă (uterini), în timp de frații și surorile din aceeași părinți culeg moștenirea pe ambele linii.

Reprezentarea succesorală

2.1.Noțiune. Art. 664 Codul Civil acordă moștenitorilor legali în grad mai îndepărtat dreptul de a urca în locul și gradul ascendenților lor decedați anterior deschiderii succesiunii. Ascendentul predecedat se numește reprezentant. Reprezentarea succesorală nu are nimic în comun cu reprezentarea convențională a mandantului și nici cu reprezentarea legală a minorului, fiind o instituție juridică aparte.

Exemplu : 1/1

½ 1/2

¼ ¼

La moartea sa A lasă un fiu E și doi nepoți D și E, fiii fiului său predecedat C. Dacă moștenirea se deferă prin lege, fiul B, în viață, va culege ½ din moștenire, iar ½ din moștenirea fiului C va fi împărțită în părți egale ¼ între cei doi nepoți D și E, fiii lui C, predecedat. Dacă n-ar exista instituția reprezentării succesorale, în temeiul principiului la care facem referire, fiul B ar fi cules întreaga moștenire.

2.2. Cazuri în care este permisă reprezentarea succesorală.

Reprezentarea succesorală este permisă numai în cazul descendenților în linie directă ai defunctului (art. 665 Codul Civil) și în cazul descendenților colaterali privilegiați (frații și surorile defunctului – art. 666 Codul Civil), neputându-se discuta în cazul ascendenților privilegiați și a descendenților ordinari, a colateralilor ordinari și nici a soțului supraviețuitor.

Art. 665 și 666 Codul Civil permit ca reprezentarea succesorală să existe atât în cazul succesibililor în viață, cât și în cazul în care nu există asemenea succesibili, fiind soții predecedați, la moștenire vin rudele de același grad (ex. la moștenire vin 3 nepoți ai defunctului : 1 fiu al fiului predecedat și ceilalți 2 fii ai altui fiu predecedat).

Reprezentarea acționează la infinit în linie descendentă directă, iar în linie colaterală până la rudele d gradul 4, inclusiv.

2.3. Condițiile reprezentării succesorale

2.3.1. Persoana trebuie să fie decedată la data deschiderii succesiunii.

Art. 668, alin. 1 din Codul Civil face referire la faptul că numai persoanele decedate la data deschiderii succesiunii pot fi reprezentate : „nu se reprezentă decât persoanele moarte”.

Art. 668 Codul Civil stabilește că o persoană în viață nu poate fi reprezentată nici dacă ea renunță la moștenirea lui de cujus; cei în fapt ar culege succesiunea celui decedat în nume propriu, dacă nu ar exista succesibili în grad de rudenie mai apropiat cu defunctul.

Conform Decretului 19.1954, art. 19 persoanele dispărute nu pot fi reprezentate atâta timp cât nu există a hotărâre judecătorească definitivă care să declare moartea . În funcție de aceasta se admite sau nu reprezentarea.

După cum am văzut, reprezentarea unei persoane predecedate se poate face și de un descendent d grad mai îndepărtat, dar nu prin per saltum sau omisso madio.

2.3.2 Locul persoanei reprezentate să fie util. Nu este necesar doar ca locul persoanei reprezentate să fie vacant, adică acesta să fie decedat, ci locul să fie util.

Deci, persoana care este nevrednică nu poate fi reprezentată.

În ceea ce privește pe comorienți, când există legături de rudenie ce duc la reprezentare (ex. tatăl decedat și unul din cei doi fii ai săi, care la rândul său are doi fii) aceta este posibilă.

Aceasta rezultă din art. 668 Codul Civil : „fiind prezumat mort, în același moment cu persoana despre a cărei moștenire este vorba numai există la data deschiderii succesiunii, deci este o persoană moartă, iar nu în viață”.

Nu accedem la această opinie pentru că nu întrunește condiția ca locul persoanei reprezentate să fie util. Prin definiție comorienții nu se pot moșteni pentru că ar fi murit în același timp, ceea ce rezultă că nici unul nu are capacitatea succesorală în raport cu succesiunea celuilalt.

2.3.3. Reprezentantul să aibă vocația succesorală proprie la moștenirea defunctului.

Sediul materiei care analizează calitățile pe care trebuie să le aibă o persoană pentru a succede se află în art. 654 – 658 Codul Civil.

Acestea sunt :

Existența fizică a succesorului la data deschiderii succesiunii. Art. 41, alin. 1 din Decretul 31/1954 arată capacitatea civilă recunoscută tuturor persoanelor prin naștere. Personalitatea se exprimă prin capacitatea deplină căpătată prin naștere. Conform art. 7 din Decretul 31/1954 „capacitatea de folosință care începe de la nașterea persoanei și încetează odată cu moarea acesteia”. Nașterea deschide calea de a succede. Dar, ca o derogare art. 7, alin 2 instituie faptul că : „Drepturile copilului sunt recunoscute de la concepțiune, însă numai dacă el se naște viu”. Aceasta fiind o extindere a capacității de folosință a persoanei. Această excepție este aplicarea cea mai caracteristică a principiului exprimat prin adagiul : „Infans conceptus pro nato habetur quoties de ejus commodis agitur”. Sunt persoane asupra cărora planează incertitudinea privind existența lor la data deschiderii succesiunii și cei ce nu pot succede : „comorienții”, „absenții”, dispăruții și copii născuți morți.

Nedemnitatea sau excluderea de la calitatea de a succede. Această a doua calitate cere ca succesorul să nu fie „nedemn”. Nedemnitatea este o stare juridică definită prin lege care atrage după sine sancțiunea civilă a decăderii din dreptul de a moșteni persoane față de care ar fi avut vocație succesorală. Conform art. 655 Codul Civil este nedemn și exclus de la moștenire :

persoana care a omorât sau care a încercat să omoare pe defunct;

persoana care a făcut contra defunctului o acuzație „capitală”, denunțarea pentru o infracțiune sancționată cu pedeapsa cu moartea, dovedită calomnioasă;

moștenitorul major, care, având cunoștință de uciderea defunctului, nu a denunțat aceasta justiției și nici pe autorul său cunoscut.

Excepții : Accidentarea mortală a soțului de către soțul în viață, în autoturismul condus de acesta din urmă nu atrage nedemnitatea chiar dacă accidentul s-a produs din culpă gravă.

O simplă acuzație „capitală” nu este suficientă, fiind necesară o pronunțare a unei hotărâri judecătorești care să stabilească denunțarea calomnioasă

Efectele reprezentării

Conform art. 667 fraza I Codul Civil „în toate cazurile în care reprezentarea este admisă partajul se face pe tulpini”.

Așadar, avem următorul exemplu : defunctul are 3 fii A, B și C din care la deschiderea succesiunii este în viață doar A, B și C fiind predecedați și reprezentați la moștenire de cei doi fii ai lui B și de cei trei fii ai lui C, moștenirea se împarte astfel :

A va culege 1/3 din moștenire, cei doi fii ai lui B vor culege partea de 1/3 (câte 3/18 din moștenire fiecare), iar cei trei fii ai lui C vor culege partea de 1/3 moștenire ( deci 2/18 din moștenire fiecare).

Schematic se reprezintă astfel :

1/3 1/3 1/3

2/18

3/18 2/18 2/18

3/18

Art. 667 fraza II din Codul Civil ne precizează că dacă aceeași tulpină a produs mai multe ramuri și în una sau mai multe dintre acestea sunt întrunite condițiile reprezentării, împărțirea moștenirii se face pe subtulpini.

Exemplu : Defunctul A care a avut doi copii, A și B, lasă la moartea sa pa A care este în viață, iar pe B predecedat și având la rândul său doi copii din care unul D este în viață la moartea bunicului său, iar E, predecedat, a avut doi fii F și G care sunt în Viață la decesul lui de cujus – străbunicul său , împărțirea se face astfel : fiul A ia ½ din moștenire, iar cealaltă parte de ½ se deferă pe tulpina lui B, reprezentanților acestuia; această parte se împarte la rândul ei pe două subtulpini, adică ¼ revine lui D, iar cealaltă parte de ¼ revine în două părți egale (câte 1/8) lui F și G, strănepoți ai defunctului.

1/2

1/2

1/4

1/4

1/8 1/8

Succesibilii sunt liberi să accepte moștenirea sau să renunțe la aceasta, dar dacă aceasta a fost acceptată, reprezentarea operează de drept în condițiile legii.

B I B L I O G R A F I E :

~ Constituția României, Editura G.P.H., 2003, București.

~ Dan Chirică, Drept civil. Succesiuni, Editura Lumina Lex, 1996, București.

~ Raul Petrescu, Drept succesoral, Editura Oscar Print, 1995, București.