Determinarea Tva

CUPRINS:

Introducere

CAPITOLUL I ASPECTE TEORETICE PRIVIND TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ ÎN PRACTICA FISCALĂ DIN ROMÂNIA
1.1. Considerații generale privind taxa pe valoarea adăugată
1.2. Plătitorii taxei pe valoarea adăugată
1.3. Operațiuni economice supuse taxei pe valoarea adăugată
1.4. Operațiuni economice scutite de taxa pe valoarea adăugată

Reglementări contabile privind TVA începând cu data de 1 februarie 2015

CAPITOLUL II PREZENTAREA SC “3G LOGISTIC“ SRL

2.1. Prezentarea activității economice a firmei

2.1.1. Date de identificare și obiect de activitate

2.1.2. Misiunea și principiile manageriale ale firmei

2.2. Organizarea firmei

2.2.1. Organizarea serviciului contabilitate și financiar al firmei

2.3. Analiza economico-financiară a activității firmei

2.3.1. Concluzii ale diagnosticării activității

CAPITOLUL III STUDIU DE CAZ: DETERMINAREA TVA

3.1. Determinarea TVA la SC “3G LOGISTIC

Concluzii

Bibliografie

INTRODUCERE

Am realizat această lucrare de licență cu dorința de a prezenta într-un mod sintetic dar, obiectiv principalele caracteristici specifice contabilitații TVA-ului unei societații comerciale, precum și modul de realizare a obiectivelor urmărite de contabilitatea TVA-ului. Totodată am prezentat și punerea în practică a fundamentelor teoretice în ceea ce privește calcularea TVA-ului, printr-un studiu de caz al operațiilor înregistrate de o societate comercială, în cazul de față SC “3G LOGISTIC“ SRL.

Alegerea acestei teme a fost influențată de o bună înțelegere a disciplinei ce se ocupă cu studiul TVA-ului, precum și de faptul că am avut acces la datele acestei societăți comerciale unde am putut să-mi desfășor în bune condiții activitatea practică atât de necesară realizării acestei lucrări.

Suportul teoretic al lucrării se constituie din lucrări variate, relevante pentru o abordare cred eu, riguroasă și pentru fundamentarea conceptelor de bază utilizate în lucrarea de licență; astfel am făcut recurs la tratate și manuale care reflectă activitatea specifică domeniului analizat; actele legislative care reglementează domeniul, publicațiile științifice ale autorilor din țară și de peste hotare care abordează problematica protecției muncii constituie o altă categorie de resurse bibliografice.

Actualitatea temei alese

În societățile libere bazate pe proprietatea privată și economia de piață statul este prezent în viața economică și socială, asigurând colectivității bunuri și servicii publice. Finanțarea costurilor acțiunilor sale în domenii devenite tradiționale precum apărarea, ordinea publică, funcționarea organelor administrației publice, educație, sănătate, cultură, artă, securitate socială, dar și în domenii economice, respectiv cercetare, comunicații, transporturi, energie, la care se adaugă acțiuni asupra fluctuațiilor conjuncturale ale mediului economic a determinat creșterea nevoilor sale financiare și o diversificare a surselor de finanțare.

Abordarea unui asemenea subiect este justificată atât de cerințele mediului social-economic în care acesta funcționează, cât și de evoluția viziunilor științifice privind identificarea modalităților optime de eficientizare a activității privind taxa pe valoare adăugată.

Obiectul prezentei lucrări de licență: activitatea de colectare și determinare a TVA are un rol semnificativ în soluționarea problemelor social-conomice și realizarea politicilor fiscale și implicit, sociale atât în plan național, cât și teritorial.

Structura și volumul lucrării de licență: lucrarea este structurată în trei capitole, prefațate de introducere. Concluziile și recomandările sunt prezentate într-un capitol separat. Lucrarea mai conține la final lista cu referințe bibliografice.

În Introducere se fundamentează actualitatea temei, se determină obiectul și subiectul cercetării, se precizează scopul și obiectivele, precum și suportul lui metodologic, se indică structura și volumul.

În Capitolul I- Aspecte teoretice privind taxa pe valoarea adăugată în practica fiscală din România sunt prezentate generalități și trăsături specifice, precum și câteva abordări fundamentale cu privire la conceptul de fiscalitate în economia de piață. În partea a doua am evidențiat operațiuni economice supuse și scutite de taxa pe valoarea adăugată și plătitorii acesteia, pentru ca în final să reliefez o serie de reglementări contabile privind TVA intrate în vigoare începând cu data de 1 februarie 2015 (după ce am parcurs Ordinul ministrului finanțelor OMFP nr.1802/2014).

Capitolul II- conține o serie de date specifice (scurt istoric, domeniu de activitate, misiune și principiile manageriale ale firmei SC “3G LOGISTIC“ SRL, pentru ca în final să prezint organizarea serviciului contabilitate și financiar, precum și analiza economico-financiară a activității firmei care constituie studiul de caz al prezentei lucrări de licență.

În Capitolul III- am prezentat punerea în practică a fundamentelor teoretice în ceea ce privește calcularea TVA-ului, printr-un studiu de caz al operațiilor înregistrate de către SC “3G LOGISTIC“ SRL.

În capitolul Concluzii- am prezentat câteva concluzii pertinente, iar în final sunt formulate câteva recomandări în vederea perfecționării mecanismelor fiscale la nivelul anului 2015 cu impact direct asupra modului de determinare a taxei pe valoare adăugată.

CAPITOLUL I

ASPECTE TEORETICE PRIVIND

TAXA PE VALOARE ADĂUGATĂ

Considerații generale privind taxa pe valoarea adăugată

În acest prim capitol al prezentei lucrări de licență mi-am propus să abordez o serie de aspecte teoretice contabile și legale referitoare la acest subiect deosebit de vast și de complex-taxa pe valoare adăugată.

TVA este un impozit încasat în cascadă de fiecare agent economic care participă la ciclul economic al realizării unui produs sau prestării unui serviciu care intră în sfera de impozitare. După exercitarea dreptului de deducere, agenții economici impozabili care au participat la ciclul economic virează soldul TVA la bugetul de stat. Această taxă se stabilește însă numai asupra valorii rezultate în fiecare stadiu, deci asupra valorii rămase după deducerea din valoarea totală a valorii create în stadiile anterioare.

Taxa pe valoare adăugată apare ca un impozit indirect cu plata fracționată, având o cotă fixă, stabilită asupra valorii adăugate la fiecare stadiu al circuitului economic. Deoarece se stabilește asupra operațiunilor privind transferul proprietății bunurilor și asupra celor privind prestările de servicii, în practică se constată că pe parcursul întregului proces de producție și distribuție, fiecare agent economic încasează TVA de la cumpărător, din care deduce suma reprezentând TVA aferentă materiilor prime și materialelor aprovizionate și serviciilor prestate, iar suma reprezentând diferența (soldul) o varsă la bugetul public (și o adaugă la prețul de vânzare). În acest fel producătorul care a achiziționat materiile prime, materialele, semifabricatele de la furnizori – deși o dată cu livrarea lor plătește și TVA în cota aferentă – în fapt nu suferă o pagubă bănească, deoarece la vânzarea bunului va încasa suma respectivă. Singurul care suportă cu adevărat TVA este consumatorul final – drept pentru care TVA este considerat un impozit pe consum.

Taxa pe valoarea adăugată reprezintă venitul bugetului de stat, din categoria impozitelor indirecte, care se aplică asupra operațiunilor privind livrările de bunuri mobile, transferul proprietății bunurilor imobile, impozitul pe bunuri, prestările de servicii, precum și operațiunile asimilate acestora. Este un impozit indirect, bazat pe criteriul deductibilității.

Din punct de vedere economic valoarea adaugată este un indicator care permite măsurarea valorii nou create de firmă în urma activității sale. Valoarea adăugată poate fi definită ca diferență între valoarea bunurilor și serviciilor produse de firmă și cea a serviciilor și bunurilor utilizate pentru realizarea lor.

Din punct de vedere contabil valoarea adăugată este definită ca diferență între producția exercițiului cu marja comercială și consumurile provenite de la terți.

Elementele specifice taxei pe valoarea adăugată sunt:

a) denumirea impozitului apare ca taxă pe valoarea adăugată și sugerează foarte clar și asupra cui se aplică: asupra valorii adăugate create de firme.

b) persoanele impozabile sunt acele persoane care desfășoară de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități. Pentru a deveni persoane plătitoare de TVA trebuie ca persoanele impozabile să se înregistreze în scop de TVA la autoritățile fiscale în mod obligatoriu sau opțional.

Persoanele care nu trebuie să se înregistreze în scop de TVA sunt microîntreprinderile și persoanele neimpozabile. Excepție sunt achizițiile intracomunitare de mijloace de transport noi, pentru care și persoanele neimpozabile trebuie să plătească TVA, fără a avea obigația să se înregistreze în scop de TVA.

c) materia impozabilă este baza de calcul a taxei pe valoare adăugată și o reprezintă:

– prețul de vânzare al bunurilor și tariful serviciilor prestate atunci când taxa se stabilește de furnizor;

– prețul de cumpărare al bunurilor atunci când se aplică taxarea inversă când taxa se stabilește de cumpărător;

– prețul de cumpărare al bunurilor sau cheltuielile aferente serviciilor prestate când au loc livrări sau prestări către sine;

– valoarea în vamă al bunurilor atunci când se aplică taxarea inversă, potrivit căreia taxa este stabilită de organele vamale;

– marja profitului adică diferența dintre prețul de vânzare al bunurilor și costul de achiziție al acestora atunci când se aplică regimul special de calcul al taxei.

Baza de calcul nu cuprinde:

– rabaturile, remizele, risturnele, sconturile și alte reduceri de preț, acordate de furnizori direct clienților la data exigibilității taxei;

– sumele reprezentând daune-interese, penalizările;

– dobânzile, percepute după data livrării sau prestării, pentru plăți cu întârziere;

– valoarea ambalajelor care circulă între furnizori și clienți, prin schimb, fără facturare;

– sumele achitate de furnizor sau prestator, în numele și în contul clientului, și care apoi se decontează acestuia, precum și sumele încasate în numele și în contul unei alte persoane.

Pentru stabilirea bazei de impozitare se poate utiliza tehnica directă sau cea indirectă.

d) sfera de cuprindere se referă la operațiunile ce se supun taxării adică operațiuni impozabile și se bazează urmatoarele princiipii: principiul teritorialității, principiul originii produselor, principiul destinației bunurilor, principiul exigibilității. În funcție de prevederile legilor fiscale privind taxarea, operațiunile sunt:

– taxabile – se supun taxării la locul livrării sau la locul cumpărării bunurilor;

– scutite – nu se supun taxării în momentul livrării sau al cumpărării bunurilor;

– nontransferurile – operațiuni care din punct de vedere al tva nu reprezintă transferuri de bunuri.

În funcție de regimul taxării, operaținile sunt:

– interne care au loc între furnizori și clienți care își desfășoară activitatea în aceeași țară, fiind taxate conform normelor interne;

– intracomunitare și au loc între persoane impozabile ce sunt înregistrate în scop de tva în țările membre diferite ale Uniunii Europene, taxare se face în țara de destinație a bunurilor;

– externe ce îmbracă forma exportului (nu se taxează) și importului (se taxează).

Conform legii, operațiunile ce intră în sfera tva sunt:

-operațiuni taxabile: acele livrări de bunuri și servicii ce se supun taxării;

-operațiuni scutite cu drept de deducere: acele operațiuni care reprezintă exporturi sau livrări intracomunitare de bunuri care nu sunt taxate în statul respectiv dar pentru care tva este deductibilă;

-operațiuni scutite fără drept de deducere: acele operațiuni care nu se supun taxării și pentru care tva nu este deductibilă.

e) suportatorul impozitului este consumatorul de bunuri și servicii: persoane care au loc între furnizori și clienți care își desfășoară activitatea în aceeași țară, fiind taxate conform normelor interne;

– intracomunitare și au loc între persoane impozabile ce sunt înregistrate în scop de tva în țările membre diferite ale Uniunii Europene, taxare se face în țara de destinație a bunurilor;

– externe ce îmbracă forma exportului (nu se taxează) și importului (se taxează).

Conform legii, operațiunile ce intră în sfera tva sunt:

-operațiuni taxabile: acele livrări de bunuri și servicii ce se supun taxării;

-operațiuni scutite cu drept de deducere: acele operațiuni care reprezintă exporturi sau livrări intracomunitare de bunuri care nu sunt taxate în statul respectiv dar pentru care tva este deductibilă;

-operațiuni scutite fără drept de deducere: acele operațiuni care nu se supun taxării și pentru care tva nu este deductibilă.

e) suportatorul impozitului este consumatorul de bunuri și servicii: persoane fizice care sunt consumatori finali, persoanele juridice și persoane fizice autorizate care nu sunt plătitori de TVA. Aceste persoane nu au posibilitatea recuperării sau deducerii acestui impozit.

f) sursa impozitului o reprezintă contravaloarea tva recuperată în urma vânzării de bunuri și servicii. La baza stabilirii tva de plată stă principiul autocompensării potrivit căruia plătitorul are dreptul să-și recupereze tva suportată în momentul cumpărării bunurilor și al serviciilor destinate operațiunilor impozabile. Aceasta se acoperă din taxa colectată aferentă vânzării bunurilor sau prestării serviciilor, prin autolichidare – deducerea taxei concomitent cu colectarea, atunci când se adoptă metoda simplificării; sau prin restituire de la bugetul statului atunci când taxa de dedus este mai mare decât taxa de colectat.

g) unitatea de impunere o reprezintă unitatea de măsură pentru exprimarea mărimii operațiunilor impozabile.

h) cota de impozit este aferentă unei unități de impunere; fiecare stat are dreptul să își stabilească cotele pentru TVA.

i) calculul constă în stabilirea acestei taxe potrivit normelor fiscale, iar tva se calculează:

– în momentul livrării bunurilor și a prestării serviciilor atunci când taxa se stabilește de furnizor;

– în momentul achiziției bunurilor atunci când se aplică taxarea inversă când taxa se stabilește de cumpărător;

– în momentul vămuirii bunurilor, iar calculul taxei cade în sarcina organelor vamale.

j) plătitorii sunt persoane care livrează bunuri sau prestează servicii, aplicându-se taxarea directă. Totuși, în unele situații obligația plății cade în sarcina beneficiarului de bunuri și servicii, potrivit taxării inverse, în operațiuni ca: importurile de bunuri, în cazul răspunderii solitare a cumpărătorului sau vânzătorului de bunuri cu persoana obligată la plata taxei sau în cazul achizițiilor intracomunitare, unde obligația tva cade în sarcina persoanei care a furnizat codul valabil în scop de tva. În cazul aplicării taxării inverse se aplică procedeul autolichidării (procedeu prin care plătitorul de tva trebuie concomitent să colecteze taxa pentru o deduce) dacă atât cumpărătorului cât și vânzătorului sunt plătitori de TVA. Procedeul are drept scop prevenirea fraudelor și evaziunii fiscale și ușurarea procedurii de decontare cu bugetul statului.

k) termenul de plată se referă la termenul scadent când acest impozit trebuie achitat la bugetul statului.

l) sancțiuni fiscale se aplică la sustragerea de la declararea și plata acestui impozit, la obținerea de rambursări ilegale; sancțiunile pot fi aplicate de autoritatea fiscală sub formă de penalități, amenzi fiscale în funcție de valoarea și natura prejudiciului, neglijență sau intenție. Sancțiunile penale sunt rezolvate de autoritățile abilitate de lege.

În toate țările Uniunii Europene, TVA este stabilită de către stat. Regulamentul aplicabil în Uniunea Europeană în materie de TVA prevede ca statele membre pot aplica o taxă normală, minimul acesteia fiind de 15% și două taxe reduse, minimul fiind de 5%; aici trebuie să precizez că nu există limită superioară la taxele normale aplicabile, dar că taxele cele mai ridicate în Uniunea Europeană nu depășesc 25%. Acesta este punctul în care intervin diferențe în privința TVA, la nivel european.

Taxele aplicate în România sunt următoarele:

Cota standard pentru TVA este de 24% și se aplică pentru orice operațiune care nu este scutită de plata TVA-ului sau care nu este supusă cotei reduse de TVA. Aici intră livrările de bunuri mobile, transferurile de proprietăți, prestările de servicii, importurile.

Cota redusă de TVA este de 9% se aplică în România pentru următoarele categorii de prestări servicii și livrări de bunuri:

– intrarea la muzee, castele, case memoriale, grădini zoologice și botanice, târguri și expoziții;

– livrarea de manuale școlare, cărți, ziare, reviste (cu excepția celor destinate exclusiv publicității);

– livrarea de produse ortopedice, proteze de orice fel și accesoriile necesare (cu excepția celor dentare);

– medicamentele de uz uman și veterinar;

– cazarea în hoteluri sau așezări cu funcții similare etc.

La nivelul anului 2015 situația actuală în Uniunea Europeană o pot clasifica ca fiind o armonizare neîndeplinită și voi explica acest aspect; sistemul de aplicare a TVA se bazează pe aceleași principii în statele europene. Noile exigențe în materie fiscală la care trebuie să se raporteze România, în contextul aderării la Uniunea Europeană, au determinat modificări semnificative și în sfera impozitelor indirecte. Dacă în materia accizelor preluarea regulilor comunitare în Codul fiscal era realizată aproape în întregime, legislația privind TVA avea caracterul unei legislații naționale. Pe cale de consecință, ea trebuia înlocuită de la data aderării cu legislația comunitară privind TVA- Directiva a 6-a. Aceasta deoarece directivele sunt acte obligatorii pentru fiecare stat membru destinatar în atingerea scopului pentru care sunt adoptate, dar care lasă la latitudinea autorităților naționale cărora le sunt adresate alegerea formei și mijloacelor necesare pentru atingerea respectivelor scopuri.

Printre caracteristicile directivelor se numără aceea că ele sunt obligatorii pentru statele membre numai în privința rezultatului care trebuie obținut, deci ea conține o obligație de rezultat pentru state, care au toată libertatea de a stabili modalitățile prin care vor ajunge la acest rezultat, atât în privința actului pe care îl adoptă (lege, decret, hotărâre etc), cât și în ce privește stabilirea organului competent în domeniu.

Statele au obligația să comunice Comisiei măsurile luate pentru punerea în aplicare a directivei, care stabilește un termen în cadrul căruia trebuie obținute rezultatele fixate. Termenul are caracter imperativ, astfel că nerespectarea lui poate fi temeiul unui recurs împotriva statului care nu și-a îndeplinit obligația.

Așadar, deși Directiva numărul 6 a armonizat în mare parte sistemul comun de taxe aplicate cifrei de afaceri, numeroase diferențe încă există între statele membre:

în numeroase domenii, Directiva lasă statelor membre posibilitatea să aleagă între diferite opțiuni, ceea ce conduce în mod evident la aplicații diferite în funcție de obiceiurile și de preferințele naționale.

divergențe de interpretarea textelor comunitare există între statele membre, conducând mai ales la cazuri de neimpozitare sau dubla impozitare a aceleiași operații; în acest context, jurisprudența de la Curtea de justiție a Comunității europene a jucat și va continua să joace un rol de uniformizator de o mare importanță.

cererile de derogare din partea guvernelor doresc utilizarea unei scăderi de TVA pentru relansarea unei activități economice.

nepopularitatea Comisiei Europene în ochii contribuabililor când guvernul lor național nu poate să coboare direct taxa TVA, chiar dacă acestea sunt state membre, tot ele au descis pentru unanimitate.

c) dorința statelor membre de a putea să își stabilească liber politica fiscală, adesea considerată drept una dintre bazele suveranității naționale.

Pentru a rezolva mai ales aceste probleme, Comisia Comunității europene continuă să depună în mod regulat proiecte de directive destinate să amelioreze și să armonizeze funcționarea TVA-ului: să fie plătită în țările unde marfa este vândută și nu în țările în care este cumpărată. Aceste propuneri sunt totuși dificil de făcut să fie acceptate, toate deciziile Consiliului de miniștri al Uniunii Europene necesitând unanimitatea statelor membre pentru a fii adoptată.

În continuare în cadrul prezentei lucrări de licență mi-am propus să prezint câteva considerații critice asupra TVA, pornind de la faptul că taxa pe valoare adaugată este un impozit indirect, pe consum, ceea ce îi oferă numeroase caracteristici care pot fi văzute ca defecte din anumite puncte de vedere:

– prin definiție, TVA apasă cu atât mai mult pe un agent economic care consumă  o parte importantă din venitul său. Reproșul asociat este acela că apasă mai mult asupra săracilor care consumă o mare parte din venitul lor, decât asupra bogaților care au mijloace să economisească mai mult.

– nu este un impozit redistribuit: taxa plătită este aceeași pentru toți, oricare le-ar fi veniturile. TVA-ul este deci criticat de anumite forțe politice care preferă impozitele progresive.

– pentru întreprinderi chiar dacă ele nu plătesc direct TVA, ele măresc prețul final al bunului așadar, își reduc pietțele și le sancționează: TVA-ul fixează partea respectivă de întreprinderi și de stat în cantitatea de bani cheltuită de consumatori. Așadar, întreprinderile revendică taxele cele mai reduse posibil pentru sectorul lor de activitate.

– pentru stat, TVA-ul generează venituri care depind de consum, așadar de importanța fluxurilor economice (și nu de nivelul de bogăție disponibil), fapt ce determină dependent finanțelor publice în funcție de activitatea economică (există în mod automat o creștere fiscală odată cu creșterea economică și invers, o reducere a resurselor în cazul recesiunii) ceea ce poate fi văzut ca un inconvenient; în plus, a se interesa mai mult de flux decât de stoc poate să genereze efecte nefavorabile (stimularea consumului în detrimentul stocului, mai ales în cazul unui stoc evaluat greșit ca de exemplu resursele naturale și mediul înconjurător).

Plătitorii taxei pe valoarea adăugată

Pornind de la faptul că valoarea adăugată este definită în general ca fiind diferența dintre vânzările și cumpărările efectuate în cadrul aceluiași stadiu al circuitului economic, pot remarca regula că ele cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată, operațiunile care îndeplinesc în mod cumulativ următoarele condiții:

a) să constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plată (în bani sau în contrapartidă); operațiunile de import fiind cuprinse în sfera de aplicare a TVA.

b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor să fie în România;

c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să fie realizată de o persoană înregistrată ca plătitoare de TVA;

d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre următoarele activități:

• activitățile producătorilor;

• activitățile comercianților sau prestatorilor de servicii;

• activitățile extractive;

• activitățile agricole;

• activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora;

• activitățile economice de exploatare a bunurilor corporale sau necorporale, în scopul

obținerii de venituri cu caracter de continuitate.

Dacă cele patru condiții enumerate deja sunt îndeplinite atunci o operațiune intră în sfera TVA, iar pentru determinarea TVA-ului aplicabil trebuie determinat locul unde are loc operațiunea. Astfel:

– dacă locul operațiunii este în România și se îndeplinesc cele trei condiții de mai sus, atunci se aplică TVA conform legislației din România

– dacă locul operațiunii este în alt Stat Membru al Uniunii Europene și se îndeplinesc cele trei condiții de mai sus, atunci se aplică TVA conform legislației din acel Stat Membru.

Aici trebuie să menționez faptul că dacă condițiile de mai sus nu sunt cumulativ îndeplinite, operațiunea nu este cuprinsă în sfera de aplicare a TVA. Astfel, dacă operațiunea nu este săvârșită de o persoană impozabilă sau, chiar dacă este efectuată de o persoană impozabilă, nu rezultă din activitățile economice enumerate de lege, nu intră în sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată. Există însă și cazuri în care s-a considerat greșit că TVA nu este deductibil, contrar prevederilor legale.

În aceeași secvență logică trebuie să menționez și o serie de operațiuni scutite cu drept de deducere a TVA aferentă achizițiilor, astfel:

scutirea cu drept de deducere

livrările de bunuri expediate sau transportate în afara UE, transporturile și serviciile aferente;

livrarile intracomunitare de bunuri;

transporturile internaționale de pasageri;

plasarea bunurilor în zone libere și antrepozite libere;

livrările de bunuri către și în antrepozite vamale, antrepozite TVA și serviciile aferente;

livrările de bunuri plasate în regimuri vamale suspensive;

prestările de servicii în legătură cu bunuri plasate în regimuri vamale suspensive;

livrările de bunuri și prestările de servicii pentru misiunile diplomatice, organizațiile internaționale și forțele NATO.

scutirea fără drept de deducere

se aplică unei serii de activități ce include activitaățle bancare, financiare și de asigurări. Totuși, anumite servicii financiare vor fi supuse TVA la cota de 24% (cum sunt operațiunile de factoring, recuperarea creanțelor, administrarea și depozitarea anumitor titluri de valoare).

– se aplică și activităților medicale, de protecție socială și educative, dacaă acestea sunt desfășurate de unități autorizate.

livrarea ulterioară a autovehiculelor pentru care dreptul de deducere a taxei aferente achiziției a fost supus limitării totale se efectuează în regim de scutire de la plată TVA.

operațiunile de închiriere și leasing de bunuri imobile, precum și livrarea de clădiri vechi sunt scutite de TVA fără drept de deducere.

livrarea de terenuri neconstruibile este la rândul său o operațiune scutită de TVA.

Totuși, există opțiunea de taxare a operațiunilor constând în livrarea de construcții vechi sau terenuri neconstruibile sau închirierea/leasing-ul de bunuri imobile, opțiunea ce se exercită prin depunerea unei notificări scrise la organele fiscale competente.

Aici trebuie să menționez faptul că transferul unei afaceri nu este operațiune cuprinsă în sfera de aplicare a TVA. Orice tip de transfer, total sau parțial, de active (transferul unei afaceri, indiferent de formă) ce formează o structură de sine stătătoare/autonomă de afacere capabilă să desfășoare o activitate economică în mod independent nu este considerat livrare de bunuri, dacă beneficiarul este persoană impozabilă și în plus, beneficiarul este considerat succesorul cedentului în ceea ce privește ajustarea dreptului de deducere a TVA.

1.3. Operațiuni economice supuse taxei pe valoarea adăugată

În acest subcapitol al prezentei lucrări de licență mi-am propus să prezint operațiile supuse taxei pe valoarea adaugată și anume:

Livrări de bunuri în țară;

Livrări intracomunitare de bunuri;

Export de bunuri;

Achiziții intracomunitare de bunuri;

Import de bunuri;

Prestări servicii.

Operațiunile supuse TVA sunt impozabile în România dacă se îndeplinesc cumulativ:

sunt rezultatul unei activități economice

locul lor este în România;

sunt efectuate “cu plată”

sunt realizate de persoane impozabile plătitoare de TVA sau celelalte persoane în anumite condiții.

Așadar, operațiile supuse taxei pe valoarea adaugată se împart în două mari categorii:

A) operații care au ca efect transferul proprietății bunurilor indiferent cum se face aceasta: vânzare, schimb de bunuri, aport la capitalul social al unei societăți comerciale și în unele cazuri chiar predarea cu titlu gratuit.

B) operații constând în prestarea de servicii.

Ținând seama de natura și proveniența bunurilor, operațiile supuse taxe pe valoarea adăugată se împart potrivit legii în:

a) livrări de bunuri mobile care cuprind toate operațiile prin care se realizează dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile corporale indiferent de forma prin care acest transfer de proprietate se realizează. Cazuri speciale de transfer de proprietate ce intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată potrivit legii sunt:

– schimburi de bunuri;

– închirierea unor bunuri pe baza unui contract cu clauza trecerii proprietății asupra bunurilor respective dupa plata ultimei rate sau la o anumită dată;

– preluarea de către un agent economic a unor bunuri cumpărate sau fabricate de acesta în vederea folosirii lor sub orice formă în scop personal sau pentru a fi puse la dispoziția altor persoane fizice sau juridice în mod gratuit, cu unele excepții prevăzute de lege, iar exceptțile se referă la bunurile donate în scopuri umanitare și pentru sprijinirea activităților sociale, culturale, sportive sau de protocol, reclamă și publicitate în limita plafoanelor valorice stabilite în baza legii bugetare.

b) transferul proprietății bunurilor imobiliare între agentii economici precum și între aceștia și instituții sau persoane fizice.

c) prestări servicii

d) importul de bunuri și servicii.

Evidența operațiunilor economice supuse TVA se ține cu ajutorul următoarelor documente:

– jurnal pentru cumpărări;

– jurnal pentru vânzări;

– registrul non-transferurilor;

– registrul bunurilor primite din alt stat membru.

Declararea TVA se poate face lunar, trimestrial, semestrial și annual, iar formularele declarative TVA sunt:

decont de TVA (formular 300): se depune  lunar/trimestrial/semestrial/anual;

decont special de TVA (formular 301): se depune numai pentru lunile pentru care sunt operațiuni;

declarație recapitulativă (formular 390);

declarația 394 se depune lunar/trimestrial/semestrial pentru achiziții/livrări locale.

Totodată, persoanele impozabile trebuie să țină evidențe complete și detaliate pentru calculul obligațiilor de plată aferente TVA.

Deconturile de TVA trebuie depuse la autoritățile fiscale până la data de 25 a lunii următoare perioadei fiscale; TVA de plată este datorată până la aceeași dată. Decontul TVA trebuie predat și pe suport electronic (CD/stick).

Persoanele impozabile neînregistrate în scopuri de TVA trebuie sa plateasca TVA si sa prezinte un decont special de TVA pentru serviciile achiziționate de la nerezidenți, pentru care locul prestării se consideră a fi în România. Aceste obligații trebuie îndeplinite până la data de 25 a lunii următoare celei în care sunt prestate serviciile.

Declarația recapitulativă se depune lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare livrării/achiziției intracomunitare de bunuri sau prestării/achiziției de servicii pentru toate operațiunile intracomunitare taxabile efectuate cu persoane impozabile stabilite în alte State Membre, cu anumite excepții.

Contribuabilii mari și mijlocii, precum și sediile secundare ale acestora au obligația depunerii decontului de TVA și a declarației recapitulative prin mijloace electronice. Semnarea declarațiilor se realizează prin utilizarea certificatului calificat emis de un furnizor de servicii de certificare.

Persoanele impozabile trebuie să depună și declarații pentru livrările și achizițiile taxabile realizate pe teritoriul României pe bază de factură. Declarațiile se vor depune odată cu decontul, până la data de 25 a lunii următoare perioadei pentru care se face raportarea (lună, trimestru, semestru sau an). Pentru comerțul intracomunitar de bunuri, persoanele impozabile depun și declaratia Intrastat.

Persoanele care sunt înregistrate în scopuri de TVA vor avea scris în fața codului unic de înregistrare, literele RO, iar plafonul de la care persoanele impozabile sunt obligate să solicite înregistrarea în scopuri de TVA este de 65.000 euro.

Operațiuni economice scutite de taxa pe valoarea adăugată

În rândul acestor operațiuni pot menționa:

operațiuni la care se aplică cota zero: în acest caz furnizorii sau prestatorii de servicii au dreptul de deducere a TVA aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate realizării operațiunilor impozabile;

operațiuni scutite de plata TVA- sunt prevăzute în mod expres de lege pentru care furnizorii sau prestatorii de servicii nu au dreptul la deducerea taxei aferentă intrărilor destinate realizării produselor sau serviciilor scutite de taxă;

– operațiuni impozabile prin opțiune: agenții economici, precum și unitățile economice din cadrul altor persoane juridice care efectuează operațiuni exonerate de TVA pot opta pentru plata acestei taxe, pentru întreaga activitate sau numai pentru o parte a acesteia.

O serie de operațiuni nu intră în sfera de aplicare a TVA și aici mă refer la livrările de bunuri și prestările de servicii rezultate din activitatea specifică autorizataă, efectuată de:

– asociațiile fără scop lucrativ, pentru activitățile cu caracter social-filantropic;

– organizațiile care desfășoară activități de natură religioasă, politică sau civică;

– organizațiile sindicale pentru activități legate direct de apărarea colectivă a intereselor materiale și morale ale membrilor lor;

– instituțiile publice, pentru activitățile lor administrative, sociale, educative, de apărare, ordine publică, siguranța statului, culturale și sportive.

Pentru operațiunile efectuate în mod sistematic, direct sau prin unități subordonate, în scopul obținerii de profit, persoanele juridice enunțate anterior sunt supuse TVA. Faptul generator și exigibilitatea TVA iau naștere de regulă în momentul efectuării livrării bunurilor mobile, transferului proprietății bunurilor imobiliare sau prestării serviciilor. Mărimea absolută a TVA depinde de baza de calcul și de cotele de impozitare.

Elementele care compun baza de calcul (de impozitare) sunt diferite, în funcție de situația dată, cum ar fi:

– prețurile și tarifele negociate, inclusiv accizele stabilite de lege;

– prețurile de piață;

– costurile bunurilor executate de agenții economici pentru folosință proprie ori predate altor persoane etc.

Reglementări contabile privind TVA începând cu data de 1 februarie 2015

În acest subcapitol al prezentei lucrări de licență voi porni de la faptul că-contabilitatea (ca principal instrument al managementului) trebuie să asigure informații reale asupra activității entității patrimoniale, în vederea adoptării de decizii riguros fundamentate din punct de vedere științific; iar pentru realizarea acestui obiectiv, o condiție esențială o reprezintă concordanța deplină care trebuie să existe între datele înregistrate în conturi și realitatea faptică existentă în entitate (indiferent că este societate comercială sau instituție publică). Mijlocul principal prin care se constată situația reală a patrimoniului și compararea datelor obținute pe această cale cu datele contabilității îl reprezintă inventarierea- care este un procedeu al metodei contabilității, comun și altor științe economice, care reprezintă ansamblul operațiunilor prin care se constată existența cantitativă și valorică sau numai valorică, după caz, a elementelor de activ și de pasiv aflate în patrimoniul unității la data la care aceasta se efectuează. Toate aceste operațiuni se efectuează cu scopul evaluării elementelor inventariate și punerii de acord a datelor contabilității cu realitatea faptică constatată.

Reglementările contabile privind TVA au la bază următorul referențial legislativ:

a) la nivel european:

-Directiva a 6-a republicată;

-Directiva 112/2006 publicată în Jurnalul Oficial al CE nr.347/11.12.2006.

b) la nivelul statelor membre:

-legislațiile statelor membre care preiau directivele;

-România: Legea nr.571/2003, Titlul VI TVA.

Legea contabilității nr.82/1991, republicată

(Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.454/18.06.2008);

Ordinul ministrului finanțelor publice nr.1.802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate

(Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.963/30.12.2014);

Aici trebuie să menționez faptul că OMFP nr.1.802/2014 abrogă atât OMFP nr.3.055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, cât și OMFP nr.2.239/2011 pentru aprobarea sistemului simplificat de contabilitate; așadar pentru conformitate cu Directiva Europeană 2013/34/UE care abrogă directivele ce stăteau la baza OMFP nr.3.055/2009 cu completările ulterioare (78/660/CEE/1978 și 83/349/CE/1983), OMFP nr.1802/2014 vizează noi modalități de raportare financiară și aduce precizări notabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate.

Reglementările contabile OMFP nr.1802/2014 aplicabile începând cu anul 2015 definesc caracteristicile calitative ale informațiilor financiare diferit față de vechile reglementări contabile, fapt ce duce implicit la modificarea politicilor contabile ale entităților economice, politici care trebuie să țină cont de aceste reglementări. 
Una dintre modificările care trebuia operată în Manualul de politici contabile este conferită de prevederile din ordinul menționat mai sus cu referire la următoarele aspecte:

– pentru ca informațiile financiare să fie utile, ele trebuie să fie relevante și să reprezinte exact ceea ce își propun să reprezinte. Utilitatea informațiilor financiare este amplificată dacă acestea sunt comparabile, verificabile, oportune și inteligibile;

– informațiile financiare relevante sunt cele care au capacitatea de a ajuta utilizatorii de informații în luarea deciziilor;

– informațiile financiare au capacitatea de a ajuta utilizatorii de informații în luarea unor decizii dacă au valoare predictivă, valoare de confirmare sau ambele.

Pragul de semnificație constituie un aspect al relevanței specific unei entități, bazat pe natura sau mărimea sau pe ambele ale elementelor la care se referă informațiile raportate de entitate. În consecință, prezentele reglementări nu specifică un nivel cantitativ pentru pragul de semnificație și nu predetermină ce ar putea fi semnificativ într-o anumită situație.

Întrucât OMFP nr.1802/2014 nu specifică un nivel cantitativ pentru pragul de semnificație și nu predetermină ce ar putea fi semnificativ într-o anumită situație, acesta trebuie clar definit prin politicile contabile, în așa fel încât aplicarea lui în prezentările de informații și publicare să fie justificat printr-un ghid orientativ. De exemplu, în determinarea modului în care sunt recunoscute în contabilitate cheltuielile ulterioare la imobilizările corporale, ca și cheltuieli ale perioadei sau creșteri de valoare ale acestora. Astfel, într-o entitate care are un singur mijloc de transport pragul de semnificație de la care aceste cheltuieli sunt recunoscute ca și cheltuieli ale perioadei sau creșteri de valoare ale acestora diferă de o altă entitate care are un parc de mijloace de transport pe care le utilizează pentru activitatea de transport, precum și de valoarea acestor imobilizări. Indicatorul ales ca prag de semnificație sau poate combinația de indicatori depinde de mărimea, sectorul de activitate și structura entității.

Definirea pragului de semnificație este important pentru că prezintă modul în care entitatea se poate abate de la cerințele cuprinse în reglementările contabile referitoare la prezentările de informații și publicare, atunci când efectele respectării lor sunt nesemnificative.

De asemenea, modul de corectare a erorilor contabile depinde de semnificația erorilor constatate.

O altă calitate a informațiilor financiare este reprezentare exactă, calitate definită de OMFP nr.1802/2014 astfel:

– situațiile financiare anuale descriu fenomenele economice în cuvinte și cifre. Pentru a fi o reprezentare exactă, o descriere trebuie să fie completă, neutră și fără erori.

– o descriere completă include toate informațiile necesare pentru ca un utilizator să înțeleagă fenomenul descris, inclusiv explicațiile necesare. De exemplu, o descriere completă a unui grup de active include cel puțin o descriere a naturii activelor respective, o descriere numerică a tuturor activelor și o mențiune privind descrierea numerică (de exemplu, costul inițial sau valoarea justă). Pentru unele elemente, o descriere completă poate să impună explicații privind faptele semnificative referitoare la calitatea și natura elementelor, factorilor și circumstanțelor care ar putea să le afecteze calitatea și natura, și procesul utilizat pentru a determina descrierile numerice.

– o descriere neutră este cea care nu suportă influențe în selecția și prezentarea informațiilor financiare. O descriere neutră nu este denaturată, ponderată, accentuată, neaccentuată sau manipulată în alt fel pentru a crește probabilitatea ca informațiile financiare să fie primite favorabil sau nefavorabil de către utilizatori. Informații neutre nu înseamnă informații fără scop sau fără influență asupra comportamentului acestora. Informațiile financiare relevante sunt, prin definiție, cele care au capacitatea de a genera o diferență în deciziile luate de către utilizator.

Întrucât aceste reglementări se aplică începând cu 1 ianuarie 2015, la deschiderea anului trebuie acordată o atenție transpunerii vechilor conturi în noile conturi, una dintre aceste transpuneri este dechiderea în anul 2015 a contului 1175 “Rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare” cont care preia soldul contului 1065 “Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare”, 217”Active biologice productive”, cont care preia soldul contului 2134 “Animale și plantații”, deschiderea de noi conturi care vor prelua solduri din unele analitice cum sunt 215 “Investiții imobiliare”, etc.

Tot aici mi-am propus să menționez faptul că începând cu 1 februarie 2015 a intrat în vigoare o nouă procedură privind înregistrarea în scopuri de TVA a persoanelor impozabile. Astfel, prin Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.17/2015 s- au stabilit criteriile pe baza cărora se condiționează înregistrarea în scopuri de TVA a societăților comerciale care sunt înființate în baza Legii societăților nr.31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care sunt supuse înmatriculării la Registrul comerțului și care solicită înregistrarea în scopuri de TVA, în următoarele situații:

– solicită înregistrarea în scopuri de TVA de la înmatricularea societății la oficiul Registrului comerțului, dacă declară că urmează să realizeze o cifră de afaceri care atinge sau depășește plafonul de scutire de 220.000 lei, conform prevederilor art.153 alin.1, lit.a) din Codul fiscal. În această situație, societatea trebuie să depună la organele fiscale competente cererea de înregistrare în scopuri de TVA (formular 098), în aceeași zi cu depunerea la oficiul registrului comerțului, a cererii de înmatriculare a societății.

– solicită înregistrarea în scopuri de TVA ulterior înmatriculării societății, dacă cifra de afaceri realizată în cursul unui an calendaristic este inferioară plafonului de scutire de 220.000 de lei, dar optează pentru aplicarea regimului normal de taxă, conform prevederilor art.153 alin.1 lit.c) din Codul fiscal. În această situație, societatea trebuie să depunã la organele fiscale competente declarația de mențiuni (formular 010).

– solicită înregistrarea în scopuri de TVA, conform prevederilor art.153 alin.9+1 din Codul fiscal, persoanele impozabile al căror cod de înregistrare în scopuri de TVA a fost anulat din oficiu de organele fiscale competente. În această situație, persoanele impozabile trebuie să depună la organele fiscale competente formularul 099.

Criteriile în funcție de care se conditionează înregistrarea în scopuri de TVA a persoanelor impozabile sunt următoarele:

a) persoana impozabilă nu se află în situația prevăzută la art.15 alin.1 din Legea nr.359/2004 privind simplificarea formalităților la înregistrarea în registrul comerțului a persoanelor fizice, asociațiilor familiale și persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum și la autorizarea funcționării persoanelor juridice, cu modificările sși completările ulterioare, respectiv în situația de a nu desfășura activități economice în spațiul destinat sediului social și/sau sediilor secundare și nici în afara acestora;

b) niciunul dintre administratorii și/sau asociații persoanei impozabile care solicit înregistrarea în scopuri de TVA, conform art.153 alin.1 lit.a) și c) și alin.(9+1) din Codul fiscal, înregistrați fiscal în România, și nici persoana impozabilă însăși în cazul persoanei care solicită înregistrarea, conform art.153 alin.1, lit.c) și alin.(9+1) din Codul fiscal, nu au înscrise în cazierul fiscal infracțiuni și/sau faptele prevăzute la art.2 alin.2, lit.a) din Ordonanța Guvernului nr.75/2001 privind organizarea și funcționarea cazierului fiscal, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

c) evaluarea pe baza analizei efectuate de organele fiscale a intenției și a capacității persoanelor impozabile de a desfășura activități economice care implică operațiuni taxabile și/sau scutite de TVA cu drept de deducere, precum și operațiuni pentru care locul livrării/ prestării se consideră ca fiind în străinătate dacă taxa ar fi deductibilă în cazul în care aceste operațiuni ar avea locul în România.

CAPITOLUL II

PREZENTAREA SC 3G LOGISTIC SRL

2.1. Prezentarea activității economice la SC “3G LOGISTIC” SRL

La începutul acestui capitol fac mențiunea că am avut acces la datele acestei societăți comerciale unde am putut să-mi desfășor în bune condiții activitatea practică atât de necesară realizării acestei lucrări de licență.

2.1.1. Date de identificare și obiect de activitate

Societatea comercială “3G LOGISTIC“ SRL s-a înființat în anul 2009 și a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului cu nr.J40/11298/2009, codul unic de înregistrare fiscală fiind RO 26266201. Sediul administrativ al societății este pe bd. Splaiul Independenței, nr.273, București, sector 6, dar are punct de lucru în localitatea Afumați, str.Negropontes, nr.79, județul Ilfov.

Obiectul de activitate al firmei este:

– activități ale agențiilor de publicitate, cod CAEN 7311;

– activități specifice pentru transport mărfuri, cod CAEN 4941;

– comerț cu ridicata nespecializat de produse alimentare, băuturi și tutun, cod CAEN 4639;

– activități specifice pentru restaurante, alimentație publică și fast-food, cod CAEN 5530.

În prezent valoarea cifrei de afaceri este asigurată de serviciile de publicitate și serviciile de transport mărfuri, fiind susținută de serviciile a 32 de salariați.

2.1.2. Misiunea și principiile manageriale ale firmei

Misiunea exprimă clar obiectivul firmei: „Calitatea produselor oferite și satisfacerea tuturor cerințelor clienților”.

Principiile:

-Respect față de client- prin serviciile oferite firma dorește să întâmpine nevoile tuturor clienților astfel încât să devină un partener de încredere în colaborările viitoare;

-Munca în echipă- munca în echipă este vectorul performanței firmei;

-Implicare socială- prin forța echipei oferim respect clienților și respectiv semenilor noștri; firma se implică în diverse activități pentru persoanele cu dizabilități, considerându-i pe acești oameni persoane egale și care merită a fi susținute pentru a-și dobândi independența.

La începutul activității numărul de salariați a fost de 5, iar în anul 2015 s-a ajuns la un număr de 32. Calitatea serviciilor prestate, conferă firmei “3G LOGISTIC“ SRL o imagine bună pe piața prestării de servicii în domeniul transporturilor, datorită serviciilor impecabile, prețutilor competitive și nu în ultimul rând eficientei personalului.

Mediul de afacere În desfășurarea activității, firma are relații directe și indirecte cu alte firme sau instituții publice: furnizori, clienți, concurenți, bănci, Trezoreria Națională.

Furnizorii – fiind o firmă care prestează servicii în transporturi se aprovizionează cu combustibil, piese și consumabile. Pentru a onora cerințele clienților în cele mai bune condiții, firma încheie contracte cu societăți producătoare de piese și distribuitoare de combustibil, respectiv cu S. C. Raiman S.A. și S.C. Petrom S.A

Clienții sunt reprezentați de persoane fizice, juridice, firme cu capital de stat, mixt și străin, instituții publice românești. Cele mai importante contracte au fost încheiate cu firmele: S.C. Mentras S.R.L., S.C. Valentino S.R.L. și câteva primării.

Concurenții sunt firme mari și puternice pecum S.C. Edy Spedition S.R.L., S.C. Lazarus Transport S.R.L. sau S.C.Vladicom Trans S.R.L.

2.2. Organizarea SC “3G LOGISTIC“ SRL

Firma are 32 de salariați, inclusiv personalul administrativ. Managerul are direct subordonați: șeful compartimentului financiar contabil, șeful compartimentului de resurse umane și șeful compartimentului administrativ. Personalul direct productiv este alcătuit dintr-un efectiv de 23 de lucrători, împărțiți pe categorii de execuție și anume șoferii.

În cadrul SC “3G LOGISTIC“ SRL prin organizare în vederea realizării obiectului său de activitate se urmărește crearea relațiilor organizatorice capabile să asigure integritatea sistemului condus, un sistem format din următoarele subsisteme: operațional, informațional, decizional, relațional. În funcție de conținut organizarea societății se divide în două forme principale: organizare procesuală și structurală și se constituie în funcție de trei criterii:

– detalierea obiectivului general în vederea atingerii obiectivelor specifice dintr-o serie de activități și operațiuni;

– evitarea suprapunerii și reverificării sarcinilor;

– focusarea tuturor eforturilor și resurselor pentru implementarea obiectivelor firmei și o funcționare eficientă.

Structura organizatorică a firmei este evidențiată cu ajutorul unor instrumente specifice ca: organigrama, fișa postului, regulamentul de organizare și funcționare și regulamentul de ordine interioară a firmei.

Organigrama reprezintă expresia grafică a componentelor de structură: nivele ierarhice, compartimentele și structural or interioară, posturile și descrierea acestora, relațiile organizatorice.

Regulamentul de organizare și funcționare reprezintă detaliat structura organizatorică a firmei.

Fișa postului se eliberează pentru fiecare angajat și cuprinde:

sarcinile pe care trebuie să le îndeplinească ocupantul postului respectiv,

relațiile pe care le are acesta cu alte compartimente și/sau funcții din cadrul firmei, inclusiv cui îi este subordonat și pe cine subordonează,

limitele sale de competență și responsabilitățile personalului.

Între toate aceste elemente ale structurii organizatorice trebuie să existe o corelare și dimensionare judicioasă pentru atingerea obiectivelor planificate.

În anul 2015 firma are 32 de angajați și un efectiv bine structurat, care poate rezolva cu maxim de operativitate sarcinile zilnice și eventualele situații de criză. Formarea, perfecționarea, cointeresarea și responsabilizarea angajaților săi reprezintă pentru firmă preocupări de maximă importanță.

Capacitatea financiară are în vedere posibilitățile pe care le are societatea de a realiza anumite cheltuieli în vederea atingerii unor obiective de piață. Aici intră în discuție costul capitalului, fluxul în numerar și stabilitatea financiară.

Veniturile societății sunt:

– venituri din serviciile prestate;

– venituri financiare: venituri din imobilizări financiare, venituri din diferențe de curs valutar, venituri din dobânzi, venituri din sconturi obținute.

2.2.1. Organizarea serviciului contabilitate și financiar

Serviciul contabilitate al firmei are în principal urmatoarele atribuții:

– organizarea contabilității conform prevederilor legale și asigurarea efectuării corecte și la timp a înregistrărilor contabile;

– organizarea analizei periodice a utilizării bunurilor materiale și luarea măsurilor necesare împreună cu celelalte servicii din firmă, în ceea ce privește stocurile disponibile, supranormative, fără mișcare lentă sau pentru prevenirea oricăror acte, imobilizari de fonduri.

– asigurarea întocmirii la timp și în conformitate cu dispozițiile legale a dărilor de seamă contabile:

– exercitarea controlului financiar preventiv în conformitate cu dispozițiile legale;

– participarea la organizarea sistemului informațional al firmei, urmărind folosirea cât mai eficentă a datelor contabilității;

– asigurarea întocmirii, circulației și păstrarii documentelor justificative care stau la baza înregistrărilor contabile;

– preocuparea privind introducerea sistemului IT în elaborarea lucrărilor contabile;

– organizarea inventarierii periodice a mijloacelor materiale și regularizarea diferențelor contabile;

– organizarea acțiunilor de perfecționare a pregătirii profesionale pentru anagajați;

– efectuarea studiilor privind costuri comparative pe diverși indicatori economico-financiari.

Serviciul financiar are în principal următoarele atribuții:

– Întocmirea planurilor de venituri și cheltuieli;

– Asigurarea efectuării corecte și în conformitate cu dispozițiile legale a operațiunilor de încasări și plăți în numerar;

– Asigurarea creditelor necesare desfășurării în condiții de eficiență a activității firmei;

– Verificarea documentelor justificative de cheltuieli sub aspectul formei, conținutului și egalității operațiunii;

– Întocmirea formelor de recuperare a sumelor care eventual au fost eronat plătite;

– Măsuri cu privire la încasarea creanțelor și plata datoriilor terțelor persoane cu care firma are legături de natură economică.

2.3. Analiza economico-financiară a activității SC “3G LOGISTIC“ SRL pe perioada 2012-2014

Voi începe această analiză economico-financiară a SC “3G LOGISTIC“ SRL de la prezentarea ratelor de rentabilitate în perioada 2012-2014.

Ratele de rentabilitate sunt prezentate în tabelul nr.1:

Rata lichidității: Active circulante/Datorii curente

Rentabilitatea comercială: unde, Rc= Rentabilitatea comercială, Rnet = rezultatul net al exercițiului, CA= cifra de afaceri,

Rentabilitatea economică: unde, Re = rata rentabilității economice, Rexpl = rezultatul exploatării, Aexpl = active de exploatare;

Rata rentabilității financiare: unde, Rf = rata rentabilității financiare, Pn=profit net, Kp=capitaluri proprii, Pn=profit net

Rata rentabilității resurselor consumate: unde, Rrc = rata rentabilității resurselor consumate, P = profit aferent cifrei de afaceri, CH = cheltuieli aferente cifrei de afaceri.

Pe parcurusul celor trei ani analizați se observă o creștere a cifrei e afaceri, rentabilitatea comercială are valori bune în ultimii doi ani. Rata lichidității are valori supraunitare și în creștere de-a lungul perioadei analizate. Valoarea ridicată a ratei de rentabilitate comercială în ultimii doi ani reflectă capacitatea financiară a firmei de a asigura resurse necesare investițiilor.

În literatura de specialitate, valoarea optimă a ratei rentabilității resurselor consumate este încadrată între 9 și 15%. În cazul firmei analizate indicatorii optimi se observă în anii 2012 și 2013. În anul 2013 s-au înregistrat creșteri ale cheltuielilor aferente cifrei de afaceri, ducând astfel la un nivel ridicat al ratei resurselor consumate.

Rentabilitatea economică surprinde eficiența mijloacelor materiale și financiare alocate pentru desfășurarea activității firmei.

Ratele de structură ale activului

Analiza stării financiare a SC “3G LOGISTIC“ SRL începe cu analiza bilanțului contabil și a articolelor sintetizate a acestuia. Analiza bilanțului contabil prevede atât analiza pe orizontală cât și analiza pe verticală, iar perioada analizată cuprinde anii 2012-2014.

Introducând datele din bilanț am obținut următoarele rate de structură ale activului:

Tabelul nr.2: Ratele de structură ale activului

Figura nr.1: Structura activelor totale

Rata activelor imobilizate are un trend descendent în perioada analizată (68,12% în 2012 – 58,7% în 2013 – 42,56 în 2014), ceea ce corespunde unei scăderi a ponderii imobilizărilor în totalul activelor, ca urmare în principal a vânzării unei părți din linia de fabricație, acțiune efectuată pe fondul crizei economice, ca urmare a restrângerii activității firmei.

Indicii de rezultate devansează indicele imobilizărilor, caz în care activitatea firmei nu este perturbată din această cauză. Ponderea imobilizărilor corporale este covârșitoare în totalul imobilizărilor, ceea ce corespunde unei strategii de dezvoltare a potențialului tehnic intern.

Figura nr.2: Structura activelor circulante

Rata activelor circulante are o creștere semnificativă de la an la an (31,88% – 41,3% – 57,44% în anii 2012-2014), ca urmare a creșterii stocurilor și mai ales a creanțelor. Indicii de rezultate au o evoluție inferioară și, corelat cu creșterea duratei de rotație a acestor elemente (de la 49 la 80 de zile în 2014, în cazul stocurilor și de la 58 la 98 de zile creștere în cazul încasării creanțelor clienți), rezultă o situație nefavorabilă pentru firmă, caz în care se cere o atenție crescută asupra rulajelor de stocuri și o reevaluare a politicii de acordare a creditului comercial față de clienți.

Ratele de structură ale pasivului

Introducând datele din bilanț, am obținut următoarele rate de structură ale pasivului:

Tabelul nr.3: Ratele de structură ale pasivului

Figura nr.3: Dinamica ratei stabilității financiare

Rata stabilității financiare prezintă valori care dau firmei un grad ridicat de siguranță prin stabilitate în finanțare (2012 – 69,17%, 2013 – 74,79%, 2014 – 71,17%). Mai trebuie observat faptul că această rată întrece rata activelor imobilizate în întreaga perioadă analizată, ceea ce înseamnă că activele imobilizate sunt finanțate integral prin resurse proprii.

Rata datoriilor pe termen scurt are valori normale, respectiv în anul 2012 – 30,83%, în anul 2013 – 25,21%, 2014 – 28,83%. Datoriile comerciale au o pondere ridicată în ansamblul datoriilor pe termen scurt, cu excepția anului 2012 (50,36%), când firma a înregistrat pe de o parte, datorii comerciale reduse și, pe de altă parte, un volum ridicat al creditelor bancare.

Se observă o ușoară creștere a ponderii datoriilor financiare în anul 2014 (41,80% față de 33,47% în 2013), pusă în principal pe seama creșterii volumului creditelor bancare. Rata altor datorii nefinanciare asupra structurii ratei datoriilor pe termen scurt are o scădere pronunțată (2012 – 21,26%, 2013 – 18,55%, 2014 – 8,76%), ca urmare a reducerii și în final a eliminării efectelor de comerț de plătit.

Rata structurii finanțării prezintă valori scăzute (22,13% în 2012, 22,42% în 2013, 23,57% în 2014), arătând o dependență redusă de finanțarea prin datorii pe termen scurt.

Rata autonomiei financiare globale are valori și trend bune (2012 – 60,33%, 2013 – 65,65%, 2014 – 71,16%).

Echilibrul financiar este asigurat și firma poate apela fără probleme la credite bancare, cu atât mai mult cu cat rata rentabilității economice este mai mare decât rata dobânzii de-a lungul întregii perioade analizate.

Rata autonomiei financiare la termen, cu nivelul său ridicat și în creștere, poate fi pusă pe seama creșterii capitalului propriu și mai ales pe a reducerii sau a eliminării datoriilor pe termen mediu și lung. Rata de îndatorare globală are tendința netă de scădere (2012 – 39,67%, 2013 – 34,35%, 2014 – 28,84%), ca urmare a achitării de datoriile pe termen mediu și lung. Nivelul ratei de îndatorare la termen are de asemenea valori foarte bune, constituindu-se în încă o o garanție a rambursării corecte de către firmă a creditelor contractate de la bănci.

Analiza capitalului investit

Analiza capitalului investit este efectuată având ca bază de calcul indicatorii din tabelul următor:

Tabelul nr.4: Indicatori de analiză capital investit (lei)

Kpr= capital propriu, Kinv= capital investit

Dfc= datorii financiare curente

Kîmp= capital împrumutat

Îtml= îndatoriri la termen

NFR = necesar fond de rulment.

Se poate aprecia ca fiind pozitivă creșterea constantă a capitalului investit și mai ales faptul că acesta are o pondere mare în structura capitalului total (2012 – 82,46%, 2013 – 83,20%, 2014 – 83,21%). Ponderea datoriilor de exploatare are o tendință de ușoara scădere. Tot pozitive sunt evoluția capitalului investit permanent, urmare a sporirii continue a capitalului propriu și reducerea progresivă a capitalului împrumutat.

Stabilitatea capitalului investit (81,17% în 2012, 89,86% în 2013, 85,52% în 2014) se apreciază favorabil, mai ales ca este determinată de creșterea nivelului capitalului propriu. Exigibilitatea capitalului investit are valori care denotă tendința firmei de a-și finanța activitatea pe seama resurselor proprii, chiar dacă, pe ansamblu, datoriile de exploatare înregistrează o ușoară creștere.

Figura nr.4: Autonomia capitalului investit 2012-2014

Dinamica crescută a capitalului propriu raportată la capitalul investit este demonstrată și de indicatorii: autonomia capitalului investit (2012 – 73,16%, 2013 – 78,91%, 2014 – 85,52%) și complementul acestuia, îndatorarea globală a capitalului investit.

Analiza capitalului investit pe baza elementelor de active arată o folosire defectuoasă a acestuia, dată fiind ponderea în creștere a finanțării necesarului de fond de rulment (9,19% în 2012, 13,12% în 2013, 43,07% în 2014).

Valoarea ridicată din anul 2014 poate fi explicată prin creșterea accentuată a necesarului de fond de rulment, datorată creșterii stocurilor, în special a celor de produse finite și mărfuri și a creanțelor comerciale. Scăderea ponderii disponibilităților și plasamentelor în cadrul investițiilor se explică prin aceeași nevoie sporită de finanțare a necesarului de fond de rulment, dar nu este de natură a avea consecințe rele asupra activității firmei.

Costul capitalului

Tabelul nr.4: Costul capitalului

Figura nr. 5: Ratele de rentabilitate

Rata rentabilității financiare are o evoluție pe ansamblu crescătoare (3,15% în 2012, 9,73% în 2013, 9,71% în 2014). Scăderea din anul 2014 poate fi considerată nesemnificativă. Acest lucru exprimă capacitatea firmei de a da profit net ca rezultat al folosirii capitalurilor proprii și care este destinat astfel recompensării acestor capitaluri. În cazul ratei rentabilității economice, scăderea este mult mai accentuată în anul 2014 (9,18%, față de 11,81% în 2012 și 16,59% în 2013), ceea ce arată că firma nu a găsit o utilizare corectă a capitalurilor investite aflate la dispoziția sa.

Se observă scăderea profitului brut de exploatare în anul 2014 față de 2013, ca urmare a creșterii cheltuielilor de exploatare în general și în particular, a cheltuielilor cu despăgubiri, donații și active cedate.

analiza lichidității și solvabilității

Lichiditate generală = active circulante/datorii curente

Lichiditate generală 2012 = 468805/228315 =1,03

Lichiditate generală 2013 = 716656/146401 =1,63

Lichiditate generală 2014 = 1010554/211990 =1,99

Lichiditatea imediată (Rt) = (active circulante – stocuri) / datorii curente

Lichiditatea imediată (Rt) 2012 = (468805 –129773) /11618=0,29

Lichiditatea imediată (Rt) 2013 = (716656 -206237) /9450=0,54

Lichiditatea imediată (Rt) 2014 = (1010554-346122) /39643=0,16.

Tabelul nr.5: Ratele de lichiditate (%)

Figura nr.5: Ratele de lichiditate

Lichiditatea generală are valori supraunitare și în creștere de-a lungul perioadei analizate (1,03% în 2012, 1,63% în 2013, 1,99% în 2014), arătând o situație favorabilă pentru și existența unui fond de rulment pozitiv care îi permite sa facă față obligațiilor curente de plată. În anul 2014, lichiditatea imediată are o scădere accentuată (de la 0,54% în 2013 la 0,16%), datorată în principal nivelului scăzut al disponibilităților în acest an și nivelului redus al investițiilor financiare pe termen scurt.

Cu toate că nivelul acestui indicator se află aproape de limitele normale, se recomandă o atenție sporită la asigurarea disponibilităților bănești necesare rambursării rapide a datoriilor imediat exigibile.

Ratele de solvabilitate

Rata solvabilității generale (Re) = active totale / datorii curente

Rata solvabilității generale (Re) 2012 = 1470424 /5833=2,52

Rata solvabilității generale (Re) 2013 =1735281/5960= 2,91

Rata solvabilității generale (Re) 2014 =1759237/5075= 3,46.

Tabelul nr.6: Ratele de solvabilitate (%)

Figura 6. Ratele de solvabilitate

Solvabilitatea generală are un nivel ridicat și în creștere (2,52% în 2012, 2,91% în 2013, 3,46% în 2014), arătând existența unor surse proprii mai mult decât suficiente pentru a face față scadențelor. Legătura creanțe-obligații este prezentată în tabelul de mai jos:

Tabelul nr.7: Legătura creanțe-obligații (lei)

Figura nr.7: Indicatori creanțe – obligații

Analizând echilibrul financiar al firmei din punct de vedere al legăturii creanțe-obligații, se poate observa o creștere consistentă de la an la an atât a mărimii creanțelor și obligațiilor, cât și a duratelor de plată a creanțelor și de plată a datoriilor.

O creștere foarte mare a creanțelor comerciale are loc în anul 2014, când nivelul acestora este aproape dublu față de anul anterior. În cazul datoriilor comerciale, cea mai mare creștere are loc în anul 2013, când se depășește nivelul anului 2012 cu 63,12%. Cifra de afaceri are un trend ascendent, dar într-un ritm mai lent (cu 12% mai mare în 2013 față de 2012 și cu 1% în 2014 față de 2013).

Se observă astfel creșterea termenului de încasare a creanțelor (63,7 zile în 2012, 78,9 zile în 2013, 152,7 zile în 2014). Creșterea destul de mare din 2014 presupune pe viitor o reevaluare a politicii de acordare a creditului comercial față de clienți. Termenul de plată a datoriilor are și el o tendință ascendentă (2012 – 41,5 zile, 2013 – 60,5 zile, 2014 – 71,9 zile), fapt bun pentru companie, care beneficiază pentru o durată mai mare de o sursă financiară suplimentară – datoriile comerciale, dar are și o apreciere crescută din partea furnizorilor, care pot da termene din ce în ce mai largi.

Având în vedere decalajul dintre cele două termene, se remarcă faptul că termenul de încasare a creanțelor întrece termenul de plată a datoriilor în toți anii analizați, ceea ce înseamnă ca fluxul de numerar este influențat negativ deoarece suma imobilizată este superioară celei folosite temporar.

În anul 2014 termenul de încasare este mai mare decât dublul termenului de plată. Pentru a remedia acest impediment, este recomandată o concertare a politicii de creditare a clienților cu o mai bună strategie de negociere a termenelor de plată cu furnizorii.

Analiza fondului de rulment

Fond de rulment propriu = capital propriu-active imobilizate

Fond de rulment propriu 2012 =887056 – 1001618=-114562

Fond de rulment propriu 2013 =1139217 – 1018625 = 120591

Fond de rulment propriu 2014=1251805 – 748682 =503122.

Analiza fondului de rulment este realizată cu ajutorul indicatorilor din tabelul următor:

Tabelul nr.8: Indicatori ai fondului de rulment

Figura nr.8: Indicatori ai fondului de rulment

Se observă că fondul de rulment are o tendință de creștere spectaculoasă (15460 lei în 2012 – 279241 lei în 2013, – 503421 lei în 2014), situație datorată pe de o parte creșterii generale a capitalurilor permanente și, pe de altă parte, reducerii generale a imobilizărilor.

Firma dispune de un surplus de resurse ce poate fi utilizat pentru finanțarea activelor pe termen scurt. Valorile înregistrate în anii 2013 și 2014 sunt mai mari decât cele recomandate de economiști (10% din nivelul cifrei de afaceri sau 20% din cel al activelor circulante).

Fondul de rulment propriu are de asemenea o pantă ascendentă, înregistrând în anii 2013 și 2014 valori pozitive. Fondul de rulment străin, respective datoriile pe termen mediu și lung are o scădere în anul 2014. Fondul de rulment analizat în evoluție, indică gradul ridicat al autonomiei firmei în materie de finanțare a imobilizărilor.

Analiza necesarului de fond de rulment

Analiza necesarului de fond de rulment este efectuată cu ajutorul indicatorilor din tabelul următor:

Tabelul nr.9: Indicatori necesar fond de rulment (lei)

Figura nr.11: Sistem indicatori necesar fond de rulment

Se observă o creștere destul de mare a necesarului de fond de rulment, ritmul de creștere a cifrei de afaceri este scăzut, necesarul de fond de rulment este mare deoarece viteza de rotație a stocurilor este scăzută și apar termene mari de încasare a facturilor de la client. Așa cum se observă în tabelul de mai jos, trezoreria este negativă în anii analizați, punându-și amprenta asupra valorilor ratei de finanțare a necesarului de fond de rulment prin trezorerie.

Tabelul nr.10: Indicatorii trezoreriei nete (lei)

Figura nr.12: Indicatorii trezoreriei nete

În anii 2012 și 2014 SC “3G LOGISTIC“ SRL înregistrează o trezorerie netă negativă, arătând că necesarul de fond de rulment nu poate fi acoperit în totalitate prin resurse permanente, firma fiind obligată să apeleze la împrumuturi bancare. Nivelul de îndatorare se înscrie în limite rezonabile, iar trezoreria negativă nu constituie o problemă gravă, condiția fiind ca pe viitor acest aspect să nu se accentueze.

Bonitatea firmei

Indicatorii de bonitate ai SC “3G LOGISTIC“ SRL sunt prezentați în tabelul ce urmează:

Tabelul nr.13: Indicatorii de bonitate

Modul în care firma este apreciată de către bănci se observă din scoring-ul de mai sus. Se observă îmbunătățirea imaginii firmei, date fiind punctele tari pe care firma le are:

– o bună solvabilitate,

– lichiditate în creștere,

– un grad mic de îndatorare,

– un bun management.

2.3.1. Concluzii ale diagnosticării activității

Concluziile privind eficiența economică a activității SC “3G LOGISTIC“ SRL sunt sintetizate în Tabelul nr.14:

Sinteza diagnosticului financiar

CAPITOLUL III

STUDIU DE CAZ:

DETERMINAREA TVA LA SC “3G LOGISTIC“ SRL

În acest capitol al prezentei lucrări de licență, pentru a ilustra cât mai bine cum se determină, calculează și aplică TVA-ul la SC “3G LOGISTIC“ SRL voi prezenta documentele folosite pentru buna desfășurare a activatății financiar contabile.

Documente privind TVA-ul. Document cu regim special – cele tipărite completate, folosite și păstrate conform unor dispoziții legale speciale. Ele sunt înseriate, numerotate la tipografie sau în cadrul firmei care le folosește și conțin mențiunea regim special. Documentele cu regim special (exemplu – chitanța) trebuie ținute în evidență și justificate ca formulare, atât cele folosite cât și cele nefolosite.

Document fără regim special – tipizate sau netipizate, se deosebesc de cele cu regim special prin aceea că nu sunt strict socotite, nu trebuie justificate formular cu formular atunci când nu sunt completate (exemplu – nota de contabilitate). Ele se întocmesc cu respectarea normelor generale cu privire la întocmirea și circuitul documentelor.

Factura fiscală – este un formular fără regim special ce servește ca: document pe baza căruia se întocmește instrumentul de decontare a produselor și mărfurilor livrate, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate, ca document de însoțire a mărfii pe timpul transportului, ca document justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului și a cumpărătorului.

Orice persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, are obligația să emită factură fiscală pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate, către fiecare beneficiar. Persoanele impozabile care nu sunt înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, nu au dreptul să emită facturi fiscale și nici să înscrie taxa pe valoarea adăugată pentru livrările de bunuri și servicii efectuate către altă persoană, în documentele emise. Prin norme se stabilesc situațiile în care factura poate fi emisa și de altă persoană decât cea care efectuează livrarea de bunuri. Pentru livrarea de bunuri factura fiscală se emite la data livrării de bunuri, iar pentru prestările de servicii cel mai târziu până la data de lunii următoare celei în care prestarea a fost efectuată. Pentru livrările de bunuri și prestările de servicii care se efectuează continuu, cum sunt energia electrică, energia termică, gazele naturale, apa, serviciile telefonice și altele asemenea, factura fiscală trebuie emisă la data la care intervine exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată, cu excepțiile prevăzute în alte acte normative.

Factura fiscală trebuie să cuprindă obligatoriu următoarele informații:

-seria și numărul facturii, data emiterii facturii;

-numele, adresa și codul de înregistrare fiscală al persoanei care emite factura;

-numele, adresa și codul de înregistrare fiscală, ca plătitor sau neplătitor de TVA cu prefixul “ RO” după caz, al beneficiarului de bunuri sau servicii;

-denumirea și cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate;

-valoarea bunurilor sau serviciilor, exclusiv taxa pe valoarea adăugată;

-cota de taxă pe valoarea adăugată sau mențiunea scutit cu drept de deducere, scutit fără drept de deducere, neimpozabil sau neinclus în baza de impozitare, după caz valoarea taxei pe valoarea adăugată, pentru operațiunile taxabile.

Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată nu au obligația să emită factură fiscală pentru următoarele operațiuni, cu excepția cazurilor când beneficiarul solicită factura fiscală:

transportul persoanelor cu taximetre, precum și transportul persoanelor pe baza biletelor de călătorie sau a abonamentelor;

livrările de bunuri prin magazinele de comerț cu amănuntul și prestările de servicii către populație, consemnate în documente fără nominalizarea cumpărătorului;

livrările de bunuri și prestările de servicii consemnate în documente specifice aprobate prin lege.

De asemenea se mai folosește și jurnalul pentru cumpărări, vânzări, decont de TVA, notă contabilă, extras de cont, cerere de rambursare.

În cursul lunii decembrie 2014 SC “3G LOGISTIC“ SRL efectuează următoarele operațiuni, iar în cele ce urmează voi determina TVA-ului în acestea.

La data 03.12.2014, societatea achiziționează combustibil de la PETROM SA, pe bază de factură fiscală în valoare de 300 lei, TVA inclus determină astfel creștere a “Cheltuieli privind combustibilul” (‘+A), înregistrată în debitul contului și o creștere a datoriei față de furnizor ca element de pasiv (+P), care se înregistrează în creditul contului “Furnizori” și o crestere a “TVA-ului deductibil” înregistrat în debitul contului (+A).

% = 401 “ Furnizori” 300,00

6022 “Cheltuieli privind combustibili “ 252,10

4426 “ Tva deductibil “ 40,00

2. Se achită furnizorul prin caserie, astfel că vom înregistra o scădere a disponibilului din casierie, reflectat în creditul contului “Casa“ (-A), totodată, o micșorare a datoriei față de furnizor, înregistrat în debitul contului “Furnizori“ (- P).

401 “Furnizori” = 5311 “Casa“ 300,00

3. În data de 04.12.2014 se achiziționează piese de schimb de la SC RAIMAN SRL pe bază de factură fiscală, în valoare de 150 lei, TVA inclus determină astfel o creștere a “Cheltuielilor cu piese de schimb” reflectată în debitul contului (+A), de asemenea o creștere a “ Tva-ului deductibil” înregistrat în debitul contului (+A) și totodată o creștere a datoriei față de furnizor înregistrat în creditul contului “Furnizori” (+ P).

% = 401 “ Furnizori” 150,00

6024 “ Cheltuieli cu piesele de schimb” 126,05

4426 “ Tva deductibil “ 23,95

4. Se achită furnizorul prin casierie, astfel că vom înregistra o scădere a disponibilului din casierie, reflectat în creditul contului “Casa“ (-A), și o scădere a datoriei față de furnizor înregistrată în debitul contului “Furnizori” (-P).

401 “Furnizori” =5311“Casa” 150,00

5. Se achiziționează combustibil de la LUKOIL ROMANIA pe bază de bon fiscal în data de 05.12.2014, în valoare de 1200,24 lei; această operație determinând o creștere a „Cheltuielilor privind combustibilul” înregistrat în debitul contului, (+ A) și o creștere a „Tva-ului deductibil înregistrat în debitul contului, (+ A), de asemenea și creșterea datoriei față de furnizor ca element de pasiv (+ P), care se înregistrează în creditul contului „Furnizori”.

% = 401 „Furnizori” 1200,24

6022 „Cheltuieli cu combustibili„ 1008,61

4426 „TVA deductibil„ 191,63

6. Se achită furnizorul prin disponibilul de cont curent, ceea ce determină o scădere a contului de la bancă, înregistrat în creditul contului „Conturi curente la bănci” (- A) și de asemenea scăderea datoriei față de furnizor, reflectată în debitul contului „Furnizori” (- P).

401 „Furnizori” = 5121 „Conturi la bănci” 1200,24

7. La data de 07.12.2014 se primește o factură de la VODAFONE Romania în valoare de 254,98 lei TVA inclus, astfel că înregistrăm o creștere a cheltuielilor cu telefonia, reflectate în debitul contului „Cheltuieli poștale și taxe telecomunicații” (+ A), o creștere a TVA-ului deductibil reflectat în debitul contului (+ A), și de asemenea creșterea datoriei față de furnizor, care se înregistrează în creditul contului „Furnizori” (+ P).

% = 401 „Furnizori” 254,98

626 „Cheltuieli poștale și telecomunicații 214,27

4426 „Tva deductibil” 40,71

8. Se achită factura prin casierie, ceea ce implică, scăderea datoriei față de furnizorul de servicii, înregistrată în debitul contului „Furnizori” (-P) și de asemenea scăderea disponibilului din casierie, reflectată în creditul contului „Casa în lei„ (-A).

401 „Furnizori” = 5311 „Casa în lei” 254,98

9. Se înregistrează o factură cu materiale consumabile în data de 09.12.2014, de la SC ALFA SA în valoare de 43,92, TVA inclus, operația are ca efect creștere cheltuielilor cu materiale consumabile, reflectate în debitul contului „Cheltuieli cu alte materiale consumabile”, (+ A) și a TVA-ului deductibil, înregistrat în debitul contului (+ A), și creștere datoriei față de furnizor (+ P), în creditul contului „Furnizori”.

% = 401 „Furnizori” 43,92

6028 „Cheltuieli cu alte materiale consumabile 36,91

4426 „Tva deductibil” 7,01

10. Se achită furnizorul, astfel că operația determină o scădere a datoriei față de furnizor reflectată în debitul contului (- P) „Furnizori” și de asemenea scăderea disponibilului din contul de la bancă, reflectat în creditul contului „Casa în lei„ (- A).

401 „Furnizori” = 5311 „Casa în lei„ 43,92

11. Se înregistrează o factură cu întreținerea și reparație de la SAM Comimpex S.R.L. la data de 10.12.2014, în valoare de 434,85, TVA inclus, aceasta generează o creștere a datoriei față de furnizor (+ P), înregistrată în creditul contului „Furnizori” și de asemenea creșterea cheltuielilor cu reparația ca element de activ (+ A), care se înregistrează în debitul contului „Cheltuieli cu întreținere și reparația”, concomitent cu, creșterea TVA-ului deductibil, înregistrat în debitul contului.

% = 401 „Furnizori” 434,85

611 „Cheltuieli cu întreținere și reparația 365,85

4426 „Tva deductibil” 69,42

12. Se achită furnizorul prin contul de disponibil curent, ceea ce implică o scădere a datoriei față de furnizor ca element de pasiv (-P), care se înregistrează în debitul contului „Furnizori”, concomitent cu micșorarea disponibilității bănești din contul de la bancă (-A), reflectat în creditul contului „Conturi curente la bănci”.

401 „Furnizori” = 5121 „Conturi curente la banci” 434,85

13. Se achiziționează combustibil pe baza de bon fiscal de la Lukoil România S.R.L. în data de 11.12.2014, în sumă de 1786,13 lei, TVA 24%, această operație generează o creștere a cheltuielilor cu combustibili, ca element de activ (+A), reflectat în debitul contului „Cheltuieli cu combustibili”, concomitent cu creșterea TVA-ului deductibil ca element de activ (+A), în debitul contului, și de asemenea creșterea datoriei față de furnizor ca element de pasiv (+P), reflectat în creditul contului „Furnizori”.

% = 401 “Furnizori” 2125,50

6022 “Cheltuieli privind combustibili“ 1786,13

4426 “Tva deductibil“ 339,37

14. Se achită furnizorul prin contul de disponibil curent ceea ce determină o scădere a datoriei față de furnizor, ca element de pasiv (-P), reflectat în debitul contului “Furnizori”, concomitent cu scăderea disponibilităților bănești din contul de la bancă (-A), oglindit în creditul contului “Conturi curente la bănci”.

401 „Furnizori” = 5121 „Conturi curente la banci” 2125,50

15. Se înregistrează o factură pentru prestare de servicii către S.C. Dany Oil Tranding S.R.L., în valoare de 3201,30 lei, TVA inclus, la data de 14.12.2014, operația determină o creștere a creanței asupra clienților (+A), înregistrată în debitul contului „Clienți” și o realizare a venitului din prestarea de servicii (+P), evidențiată în creditul contului „Venituri din prestare de servicii”, și o creștere a TVA-ului colectat aferent prestării de servicii, (+P) înregistrat în creditul contului.

4111 „Clienți” = % 3201,30

704 „Venituri din prestări servicii” 2690,17

442 „Tva colectat” 511,13

16. Se înregistrează o factură pentru prestare de servicii către S.C. Paritrans S.R.L., în valoare de 3139,58, TVA inclus, la data de 16.12.2014., operația determină o creștere a creanței asupra clienților (+A), înregistrată în debitul contului „Clienți” și o realizare a venitului din prestarea de servicii (+P), evidențiată în creditul contului „Venituri din prestare de servicii”, și o creștere a TVA-ului colectat aferent prestării de servicii, (+P) înregistrat în creditul contului.

4111 „Clienți” = % 3139,58

704 „Venituri din prestări Servicii” 2638,30

4427 „Tva colectat” 501,28

17. Se primește o factură de la RAR-RA în valoare de 285,60 lei, TVA inclus, la data de 18.12.2014, operațiunea generează o creștere a cheltuielilor cu servicii la terți, element de activ (+A), reflectat în debitul contului „Cheltuieli cu servicii la terți”, concomitent cu creșterea datoriei față de furnizor, ca element de pasiv (+P), reflectat în creditul contului „Furnizori”, și totodată, creșterea TVA-ului deductibil aferent, reflectat în debitul contului.

% = 401 „Furnizori” 285,60

„Cheltuieli cu servicii la terți 239,99

4426 „Tva deductibil” 45,61

18. Se achită prin disponibilul bănesc din contul de disponibil de la bancă, deci o scădere de activ (-A), reflectat în creditul contului „Conturi curente la bănci”, concomitent cu o scădere a datoriei față de furnizor (-P), înregistrat în debitul contului „Furnizori”.

,,Furnizori” = 5121 „Conturi curente la banci” 285,60

19. Se achiziționează combustibil pe bază de bon fiscal de la Petrom S.A. în valoare de 374,95 lei, TVA inclus, la data de 22.12.2014, operațiunea determinând o creștere a cheltuielilor cu combustibili, ca element de activ (+A), reflectat în debitul contului „Cheltuieli cu combustibili”, concomitent cu creșterea TVA-ului deductibil ca element de activ (+A), în debitul contului, și de asemenea creșterea datoriei față de furnizor ca element de pasiv (+P), reflectat în creditul contului „Furnizori”.

% = 401 “Furnizori” 374,95

6022 “Cheltuieli privind combustibili “ 315,08

4426 “Tva deductibil“ 59,87

20. Se achită furnizorul prin contul de disponibil curent ceea ce determină o scădere a datoriei față de furnizor, ca element de pasiv (-P), reflectat în debitul contului “Furnizori”, concomitent cu scăderea disponibilităților bănești din contul de la bancă (-A), oglindit în creditul contului “Conturi curente la bănci”.

401 „Furnizori”= 5121 „Conturi curente la banci” 374,95

21. Se înregistrează o factură prestării de servicii către S.C. Trans International S.R.L. în sumă de 3727,10 lei, la data de 28.12.2014, TVA 24%, operația determină o creștere a creanței asupra clienților (+A), înregistrată în debitul contului „Clienți” și o realizare a venitului din prestarea de servicii (+P), evidențiată în creditul contului „Venituri din prestare de servicii”, și o creștere a TVA-ului colectat aferent prestării de servicii, (+P) înregistrat în creditul contului.

TVA calculată = Baza de impozitare * 24%

TVA colectată = 3727,10 * 24% = 894,50

4111 „Clienți” = % 4621,60

704 „Venituri din prestări Servicii” 3727,10

4427 „Tva colectat” 894,50

În continuare vom prezenta procedura de închidere a conturilor de TVA și regularizarea TVA-ului.

D 4426 C D 4427 C

Si: 0 Si: 0

1) 47,89 14) 511,13

3) 23,94 15) 501,28

4) 191,69 20) 708,15

6) 40,72

8) 7,01

10) 69,42

12) 339,37

16) 45,61

18) 59,87

RD 825,52 RC 1720,56

TSD 825,52 TSC 1720,56

SFD 825,52 SFC 1720,56

Dacă TVA deductibil > TVA colectată TVA de recuperat 4426 > 4427 4424

Dacă TVA deductibil TVA colectată TVA de plată 4426 4427 4423

În cazul nostru avem:

22. 4427 „TVA colectată„ = % 1720,56

4426 „TVA deductibilă„ 825,52

4423 „TVA de plată„ 895,04

De aici reiese că SC “3G LOGISTIC“ SRL în urma operațiunilor economice efectuate în luna decembrie 2014, însumează o valoare a TVA-ului colectat egală cu 1720,56 lei, din care suma de 825,52 lei o reprezintă TVA-ul deductibil, iar suma de 895,04 lei o reprezintă TVA-ul de plată către stat.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Prezenta lucrare de licență are ca bază de cercetare modul de calcul, percepere și evidențiere din punct de vedere fiscal și contabil a taxei pe valoarea adăugată în cazul operațiunilor de achiziții și prestării de servicii. Baza de cercetare a constituit-o evidențele societății comerciale SC “3G LOGISTIC“ SRL, al cărei obiect de activitate îl constituie activități ale agențiilor de publicitate și activități specifice pentru transport mărfuri.

În ceea ce privește modul de determinare și calcul al TVA-ului din punct de vedere contabil și fiscal acesta a fost realizat conform normelor în vigoare, conturile de TVA au fost prezente la toate operațiile de achiziții și prestări de servicii. La sfârșitul lunii au fost regularizate conturile, de unde am putut observa că SC “3G LOGISTIC“ SRL are TVA de plată către stat iar, acest lucru se poate observa în decontul de TVA.

Existența statelor și funcționarea autorităților publice au fost și sunt indiscutabil dependente de fiscalitate, iar impactul acesteia asupra economiei și socialului, asupra cetățenilor-contribuabili este deosebit de puternic și resimțit ca atare. Ca urmare, chiar și în condițiile unui civism fiscal liber consimțit, fiscalitatea are o “imagine negativă”, întemeiată pe severitatea și pluralitatea instrumentelor realizării prelevărilor obligatorii, având la bază suveranitatea fiscală a statelor.

Majorând impozitele și taxa pe valoare adăugată în vederea reducerii deficitului bugetar, ne afundăm într-un cerc vicios; impozitele mai mari descurajează afacerile, alungă investitorii pe tărâmuri mai atractive din punct de vedere fiscal, reduc în mod corespunzător consumul, invită la evaziune fiscală, toate acestea generând reduceri ale veniturilor bugetare.

Pe de altă parte, impozitele mai mari generează și cheltuieli mai mari la nivelul bugetului, deoarece în primul rând crește nevoia de protecție socială; așadar pot afirma că se respectă principiul dominoului: astfel, pe măsură ce afacerile sunt descurajate de fiscalitatea în creștere, firmele își restrâng activitatea, și-o delocalizează în orientarea spre teritorii atractive fiscal sau chiar și-o suspendă, generând șomaj. Angajații deveniți astfel șomeri se transformă din elemente aducătoare de venit la buget în asistați social, deci elemente generatoare de cheltuieli publice, adâncind deficitul bugetar. Impozitul se transformă astfel din sursă generatoare de venituri pentru realizarea protecției sociale în cauză declanșatoare a nevoii de protecție socială.

În mod corespunzător reducerii veniturilor se reduce consumul la nivel de individ, deci scad încasările din TVA la buget. Consumul este descurajat și de creșterea prețurilor ca urmare a majorării cotei de TVA.

Scăzând veniturile consumatorilor prin creșterea impozitării și crescând prețurile produselor și serviciilor prin majorarea cotei de TVA se obține o reducere a puterii de cumpărare și implicit a consumului, generând și pe această cale o creștere a nevoii de protecție socială.

În concluzie în perioada de criză economico-financiară pe care consider că am încheiat-o, rolul financiar al TVA și al oricărui impozit, respectiv de sursă de venituri la buget, poate fi îndeplinit numai dacă se ține cont de rolul economic al acestuia-de instrument de stimulare a activității economice și de încurajare a consumului. Odată îndeplinit rolul economic al impozitului, baza de impozitare crește prin creșterea veniturilor și a consumului contribuabililor, crescând astfel veniturile bugetare. Venituri mai mari la buget înseamnă posibilități mai mari de protecție socială. Totodată, venituri individuale mai mari înseamnă mai puține persoane asistate.

Modul în care statul stabilește politica fiscală determină gradul de dezvoltare a economiei, iar gradul de dezvoltare a economiei determină mărimea TVA și a impozitelor constituite ca venituri ale bugetelor publice, care constituie baza de realizare de către stat a politicilor de protecție specială. Tocmai din cauza presiunii fiscale mai ridicate suportate de către salariați ar trebui să se pună problema diminuării presiunii fiscale asupra muncii, fie prin transferarea ei dinspre muncă spre alte baze impozabile, fie prin creșterea impozitelor pe consum, fie a celor pe capital. După toate punctele de vedere analizate în cadrul prezentei lucrări de licență se poate concluziona că sistemul fiscal românesc nu este capabil de a genera proprietate și de a o distribui pe criterii acceptabile tuturor membrilor ori entităților, fapt care mă determină să subliniez faptul că, un sistem fiscal sănătos trebuie să fie unitar, simplu și eficient.

Totodată, evaluarea și monitorizarea structurilor sistemelor de taxare și reformele variate ale impozitelor în Uniunea Europeană au nevoie de un sistem de încredere, coerent și bine pus la punct de indicatori care să reprezinte structurile diverselor sisteme de impozitare în statele membre.

Conturile naționale satisfac criteriile de încredere și coerență necesare asigurării comparabilității datelor, fiind din ce în ce mai folosite în realizarea politicilor UE (resurse proprii pentru bugetul UE, alocarea Fondurilor Structurale și de Coeziune). Ele furnizează observarea schimbărilor în povara de ansamblu a impozitelor efective, dar și un cadru coerent pentru corelarea veniturilor fiscale la nivelul Uniunii Europene cu datele furnizate de statele membre.

Cu toată diversitatea sistemelor de impozitare și a schemelor diferite de protecție socială existente la nivelul UE, Sistemul European de Conturi permite o modalitate destul de eficientă de armonizare fiscală. Astfel, Oficiul de Statistică al Comunității Europene practică o clasificare a veniturilor fiscale în conformitate cu așa-numitele „funcții economice”, și anume: consum, muncă și capital; această clasificare oferă un indiciu al legăturii dintre performanțele fiscale și distribuția parametrilor veniturilor, relevanți pentru impozitare.

Ratele impozitării implicite pentru consum, muncă și capital măsoară media efectivă sau actuală a impozitelor pe diverse tipuri de venituri sau activități economice. În acest cadru, capitalul este definit într-un sens larg, incluzând toate investițiile sectorului privat și activitățile de economisire. Prin urmare, conturile naționale furnizează un cadru consistent și coerent pentru a compara funcțiile economice și, implicit, a compara veniturile fiscale prelevate în cadrul fiecărui stat membru al Uniunii Europene. Totuși trebuie reținut faptul că baza de impozitare derivată din conturile naționale nu corespunde cu baza de impozitare curentă. Conturile naționale sunt în anumite cazuri mai înguste (omițând câștigurile de capital, de exemplu), iar în alte cazuri sunt mai largi (excluzând anumite deduceri). Totodată, ratele de impozitare implicite diferă de alte calcule ale ratelor efective de impozitare care, pe de o parte, folosind legislația în vigoare în fiecare stat membru al Uniunii Europene, simulează povara taxelor generată de un anumit sistem de impozitare, iar, pe de altă parte, poate fi legată de un anumit comportament individual. De asemenea, nu permit identificarea oricărei schimbări în taxarea diverselor venituri și activități economice.

Ca o concluzie finală pot afirma că la nivelul anului 2015 pe care îl parcurgem- este necesară și o schimbare de mentalitate la nivelul politicii fiscale din România. Creșterea nivelului fiscalității în contextul situației economice de criză și a problemelor de lichidatate din piață nu face decât să accentueze costul companiilor cu angajații, reușind să grăbească deciziile de restructurare/disponibilizare a personalului și/sau aplicarea unor măsuri aferente economiei subterane, cum ar fi declararea parțială a costurilor salariale, astfel încât în final, tot bugetul de stat este afectat, prin creșterea cheltuielilor bugetare cu angajații disponibilizați sau prin pierderea de venituri.

La nivelul anului 2015 scăderea TVA la unele produse la 9% și chiar scăderea TVA de la 24% la 20% concomitent cu menținerea cotei unice sau chiar diminuarea acesteia consider că ar putea fi un obiectiv ferm de politică fiscală.

Consider totodată, că menținerea cotei unice de impozitare ar conferi mediului de afaceri stabilitate și predictibilitate, precum și competitivitate în zonă. Mai mult decât atât, implementarea unei strategii de reducere treptată a contribuțiilor sociale se impune ca și obiectiv de politică fiscală pentru menținerea competitivității României cu privire la atracția și menținerea forței de muncă, mai ales a celei calificate, din prisma integrării României la UE și a liberei circulații a forței de muncă la nivel european.

Coordonatele politicii fiscal-bugetare promovate de România sunt determinate la nivelul anului 2015 pe baza analizei impactului mediului socio-economic și luându-se în calcul angajamentele asumate în cadrul procesului de integrare în Uniunea Europeană (1 ianuarie 2007), precum și Acordul-cadru semnat cu FMI în momentul solicitării împrumutului (anul 2009).

BIBLIOGRAFIE:

TRATATE, CURSURI, MONOGRAFII:

Brezeanu P., -Fiscalitate, Editura Economică, București, 1999

Călin, O., Ristea, M.,- Bazele contabilității, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2004

Grigore, M.Z., Gurău, M., – Fiscalitate. Noțiuni teoretice și lucrări aplicative, Editura Cartea Studențească, București, 2009

Florescu D., Coman, P., Bălașa G., -Fiscalitatea în România Editura București, 2005

Grigorie N. Lăcrița, -Fiscalitate: controverse și soluții, Edit. Irecson, București, 2007

Grigore, M.Z., -Finanțele firmei, Editura Cartea Studențească, București, 2009

Gheorghiu A.,- Bazele contabilității, Editura Victor, București, 2008

Juravle, V., Vintilă, G., – Metode și tehnici fiscale, Editura ROLCRIS, București, 2000

Matiș D., -Bazele contabilității. Fundamente și premise pentru un raționament profesional autentic, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2010

Mărgulescu D, Robu V, Niculescu M.,- Diagnostic economico-financiar, Editura Tribuna Economică, București, 2008

Munteanu V., (coordonator), Țînță A., Lungu I., Zuca M., Zuca S., Trică S., Rotaru H., – Contabilitatea financiară a întreprinderilor, Ediția a III-a revăzută și adăugită, Editura Pro Universitaria, București, 2009

Paliu Popa, L., -Contabilitatea financiară armonizată, vol. 1 și 2, Editura Spirit Românesc, Craiova, 2010

State V.,- Contabilitatea financiară a societăților comerciale- elemente de teorie și aplicații practice, Editura Bibliotheca 2008

Șaguna Drosu D., -Drept financiar și fiscal, Editura Oscar Print, București, 1997

Țâțu, L., Șerbănescu, C., Ștefan, D., Cataramă, A.,- Fiscalitate de la lege la practică, Ediția a II-a, Editura All Beck, București, 2011

Văcărel I.,-coordonator, Finanțe publice, Editura Universitară, București, 2007.

II. Reglementari contabile și fiscale

****, Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Monitorul Oficial nr.597/2002

****, Legea contabilității nr.82/1991 (r4) republicată în Monitorul Oficial nr.454 din 18 iunie 2008

****, Legea nr.31/1990 a societăților comerciale, republicată în Monitorul Oficial nr.1066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare

****, OUG nr.80/2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.906 din 12 decembrie 2014 și care a modificat Codul fiscal

****, Ordinul ministrului finanțelor publice -OMFP nr.1.802/2014 care abrogă (atât OMFP nr.3.055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, cât și OMFP nr.2.239/2011 pentru aprobarea sistemului simplificat de contabilitate)

****, Ordinul ministrului finanțelor publice nr.3055/2009, pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele Europene, Monitorul Oficial nr.766 și 766 bis din 10 noiembrie 2009

****, Ordinul ministrului finanțelor publice nr.1752/2005 privind aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele Europene, Monitorul Oficial nr.1080 bis din 30 noiembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare

****, Ordinul ministrului finanțelor publice nr.3512/2008, privind documentele financiar-contabile, M. Of. nr.870, din 23 decembrie 2008.

BIBLIOGRAFIE:

TRATATE, CURSURI, MONOGRAFII:

Brezeanu P., -Fiscalitate, Editura Economică, București, 1999

Călin, O., Ristea, M.,- Bazele contabilității, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2004

Grigore, M.Z., Gurău, M., – Fiscalitate. Noțiuni teoretice și lucrări aplicative, Editura Cartea Studențească, București, 2009

Florescu D., Coman, P., Bălașa G., -Fiscalitatea în România Editura București, 2005

Grigorie N. Lăcrița, -Fiscalitate: controverse și soluții, Edit. Irecson, București, 2007

Grigore, M.Z., -Finanțele firmei, Editura Cartea Studențească, București, 2009

Gheorghiu A.,- Bazele contabilității, Editura Victor, București, 2008

Juravle, V., Vintilă, G., – Metode și tehnici fiscale, Editura ROLCRIS, București, 2000

Matiș D., -Bazele contabilității. Fundamente și premise pentru un raționament profesional autentic, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2010

Mărgulescu D, Robu V, Niculescu M.,- Diagnostic economico-financiar, Editura Tribuna Economică, București, 2008

Munteanu V., (coordonator), Țînță A., Lungu I., Zuca M., Zuca S., Trică S., Rotaru H., – Contabilitatea financiară a întreprinderilor, Ediția a III-a revăzută și adăugită, Editura Pro Universitaria, București, 2009

Paliu Popa, L., -Contabilitatea financiară armonizată, vol. 1 și 2, Editura Spirit Românesc, Craiova, 2010

State V.,- Contabilitatea financiară a societăților comerciale- elemente de teorie și aplicații practice, Editura Bibliotheca 2008

Șaguna Drosu D., -Drept financiar și fiscal, Editura Oscar Print, București, 1997

Țâțu, L., Șerbănescu, C., Ștefan, D., Cataramă, A.,- Fiscalitate de la lege la practică, Ediția a II-a, Editura All Beck, București, 2011

Văcărel I.,-coordonator, Finanțe publice, Editura Universitară, București, 2007.

II. Reglementari contabile și fiscale

****, Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Monitorul Oficial nr.597/2002

****, Legea contabilității nr.82/1991 (r4) republicată în Monitorul Oficial nr.454 din 18 iunie 2008

****, Legea nr.31/1990 a societăților comerciale, republicată în Monitorul Oficial nr.1066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare

****, OUG nr.80/2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.906 din 12 decembrie 2014 și care a modificat Codul fiscal

****, Ordinul ministrului finanțelor publice -OMFP nr.1.802/2014 care abrogă (atât OMFP nr.3.055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, cât și OMFP nr.2.239/2011 pentru aprobarea sistemului simplificat de contabilitate)

****, Ordinul ministrului finanțelor publice nr.3055/2009, pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele Europene, Monitorul Oficial nr.766 și 766 bis din 10 noiembrie 2009

****, Ordinul ministrului finanțelor publice nr.1752/2005 privind aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele Europene, Monitorul Oficial nr.1080 bis din 30 noiembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare

****, Ordinul ministrului finanțelor publice nr.3512/2008, privind documentele financiar-contabile, M. Of. nr.870, din 23 decembrie 2008.