Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A. UNIVERSITATEA CREȘTINĂ „DIMITRIE… [621572]

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

UNIVERSITATEA CREȘTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR“ DIN
BUCURE ȘTI
FACULTATEA DE FINANȚE, BĂNCI ȘI CONTABILITATE
Programul de licență: Finanțe și Bănci

Lucrare de licen ță
DETERMINAREA Ș I IMPLICAȚ IILE ECONOMICE ALE
AMORTIZ ĂRII IMOBILIZĂ RILOR PE EXEMPLUL
SC URGENT CARGUS S.A.

Coordonator științific :
Conf. univ. dr. Roxana Arabela Dumitrașcu

Absolvent: [anonimizat]
2019

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

CUPRINS

INTRODUCERE ……………………………………………………………………… ………………… ………… 1
CAPITOLUL 1. NOȚIUNI TEORETICE UTILIZATE ÎN ELABORAREA
LUCRĂRII ……………………………… …………….. ………………………… ……………………… ………….. 3
1.1.PARTICULARITATILE ECONOMICO -FINANCIARE ALE ACTIVELOR
IMOBILIZATE ……………………………………………………………………… ………………… ………….. .3
1.2.AMORTIZAREA IMOBILIZARILOR DEFINITII SI ROLURI, METODE DE
AMORTIZARE, IMPACTUL AMORTIZARII ASUPRA ECHILIBRULUI
FINANCIAR ……………………………………………………………………….. ……………………… ……….. 11

CAP ITOLUL 2. STUDIU DE CAZ PRIVIND DETERMINAREA SI IMPLICATIILE
ECONOMICE ALE AMORTIZARII IMOBILIZARILOR PE EXEMPLUL SC
URGENT CARGUS S.A. PENTRU PERIOADA 2016 -2018 …….. ………. ………… …………. 21
2.1. PREZENTAREA GENERALA A FIRMEI ANALIZATE .. …………………… ………….. 21
2.2.PREZENTAREA TEMEI DE CERCETARE ȘI METODOLOGIA
UTILIZAT. ……………………………………………………………………… ………………………… ………… 24
2.3.ACTIVITATEA REALIZATĂ, ANALIZELE EFECTUATE, REZULTATELE
ESTIMATE, EVOL UȚIA UNOR INDICATORI ECONOMICI, ETC …………….. ………. 26
2.3.1. STRUCTURA IMOBILIZARILOR INTREPRI NDERII ……………… …………… 41
2.3.2.AMORTIZAREA CA ELEMENT DE CHELTUIALA. IMPACTUL
AMORTIZARII ASUPRA REZULTATULUI FINANCIAR SI A OBLIGATILOR
FISCALE………………………………………………………………………………. …………………. …………. 45
2.3.3. METODE DE AMORTIZARE…………………………………………………….. ……………49
2.3.4. EFECTELE AMORTIZARII ASUPRA CAPITALULUI FIX………. ……………. 53
2.3.5.AMORTIZAREA CA ELEMENT AL CAPACITATII DE
AUTOFINANTARE……………………………………………………………….. ………………… ………….. 54
CONCLUZII ȘI PROPUNERI ………………………………………………. …………………. …………. 57
B I B L I O G R A F I E ……………………………………………………………………………… …………59
A N E X E
ANEXA 1 BILANTUL CONTABIL AL FIRMEI SC URGENT CARGUS S.A.
PENTRU PERIOADA 2016 -2018.
ANEXA 2 CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE AL FIRMEI SC URGENT CARGUS
S.A. PENTRU PERIOADA 2016 -2018.

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

1
INTRODUCERE

Întreprinderea este privită ca un sistem financiar complex, respectiv un ansamblu de
structuri organizatorice, f luxuri financiar -monetare, relații informaț ionale si decizii
manageriale, arti culat si funcționalizat astfel încat, să furnizeze suportu l financiar necesar
pentru desfășurarea ac tivitaț ii econo mice a întreprinderii în condiț ii optime .
Funcția financiară reprezintă una di ntre cele mai importante atribuț ii pe care trebuie să
și le asume o întreprindere modernă pentru a putea realiza cu su cces misiunea globală ce îi
revine – crearea și maximizarea valorii economice. Caracterul critic al domeniului financ iar
este determinat de faptul că, la nivel de î ntrep rindere (dar nu numai), eficiența economică
dobândește relevanța și concludenț a numai d acă este exprimată prin intermediul unor
categorii ș i indicatori financiar -monetari.
Particularitatea ș i avantajul perspec tivei financiare asupra eficienței întreprinderii
rezultă din posibilitatea cuantificării precise a efectelor ș i eforturilor economice cu ajutorul
agregat elor financiar -monetare, asigurând, pe această bază obiectivizată, comparabilitatea în
timp a datelor privind funcționarea și performanțele înregistrate de î ntreprindere. De
asemenea, abordarea activității î ntreprinderii pri n prisma finanțelor permit e analiza riguroasă
și pertine ntă a factorilor generativi ai succesului sau eșecului î ntreprinderii.
Obiectivul m ajor al gestiunii financiare a întreprinderii constă î n maximizarea pe
termen lun g a valorii economice a investiț iei inițiale de capital realizate de acționarii
întreprinder ii. (Dumitraș cu R.A., 2016: pag 9)
Maximizarea valorii presupune trei implicaț ii majore care definesc mai clar ș i rolul
gestiunii financiare:
– angajarea patrimoniului î n proiecte de investiț ii care î l valorifică la o rentabilitate
sperată super ioară . Sub ac est aspect, gestiunea financiară trebuie să asigure calitatea și
nivelul performanț elor ce trebuie realizate de întreprindere î n diferitele proiecte și
activităț i;
– maximizarea valorii implică protecția ș i conservarea sa. Astfel, g estiunea financiară
are rolul de a evita disiparea patrimo niului cu ocazia unui faliment ș i să asigure menținerea
solvabilităț ii sau a echilibru lui financiar al î ntreprinderii. În acest scop, gestiunea
financiară a î ntreprind erii este obligată să realizeze un arbitraj extrem de dificil și delicat,

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

2 între const rânger ile financiare pe termen scurt ș i cele pe termen lung , la care este supusă
afacerea.
– întreprinderea fiind expusă riscurilor multiple legate de instabilitatea mediulu i său
financiar , gestiunii financiare îi revine sarcina de a pune î n aplicare instr umentele de
acoperire corespunză toare pentru asigurarea protecț iei adecvate contra acestor riscuri.
Gestiunea financiară implică un control foarte atent al riscurilor economico -financiare
susceptibile să afecteze întreprinderea, în special î ntr-un context de afaceri fluid ș i incert.
(Vintilă Georgeta, 2010: pag 14)
Menț inerea prin cipalelor echilibre financiare și maximizarea performanțelor financiare
în condiț iile unor riscuri rezonabile contu rează, prin urmare, zona de manevră preferențială a
gestiunii financiare a î ntreprinderii. Optimizarea fluxurilor financiare interne ș i relaț iilor
financiare cu mediul economic, în special cu piața financiar -bancară, se prezintă , de aceea, ca
miza fundamen tală a gestiunii financiare a î ntreprinderii. Armonizarea ciclurilor financiare
(de finanțare și investiții) ș i ciclurilo r de exploatare (asociate operaț iunilor de aprovizionare,
fabricaț ie, stocare, desfacere) constituie, din acest motiv, însăși esența ge stiunii financiare a
întreprinderii . (Dumitraș cu R.A., 2016: pag 14)

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

3
CAPITOLUL 1
NOȚIUNI TEORETICE UTILIZATE ÎN ELABORAREA LUCRĂRII

1.1. Particularităț ile economico -financiare ale activelor imobilizate

Activele imobilizate se mai numesc capi tal imobilizat. Aceste active cuprind toat e
valorile economice de investiții de forma durabilă a căror lich iditate se extinde pe o perioadă
mai mare de un an. (Dumitraș cu R.A., 2016: pag 31)
Activele imobilizate cuprind urmă toarele subgrupe:
A) Imobiliză rile necorporale sau nemateriale sunt acele imobiliză ri care sunt
reprezentate de ac tive identificabile nemonetar fără suport corporal (fără formă
fizică sau materială ). (Munteanu Victor, 2017: pag 133)

În structura imobiliză rilor necorporale se includ:
– Cheltuielile de constituire reprezintă cheltuielile ocazionate cu înfințarea,
dezvoltarea și fuzionarea entităților, cum sunt: taxe și alte cheltuieli de înregistrare și
înmatriculare , cheltuieli privind emisiunea și vâ nzarea de acțiuni și obligaț iuni,
cheltui eli de prospectare a pieței și de publicitate, precum și alte cheltuieli de această
natură legate de înființarea ș i extinderea activității entității. Ele nu afectează rezultatul
exercițiului decât în cota anuală , rep rezentâ nd amortizarea lor. A ceste imobil izări se
amortizează î n cel mult cinci ani. (Munteanu Victor, 2017: pag 134)
– Cheltuielile de dezvoltare cuprind cheltuielile efectuate pentru crearea de
tehnologii noi, produse noi și investiții, utile și eficiente î n raport cu activitatea
viitoare a entității. Ele sunt oca zionate de efectuarea unor lucră ri sau proiecte de
dezvoltare strict individualizate, care să prezinte garanția realiză rii unor profituri
suplimentare în urma finalizării acestor investiții. Acestea vizează experimentarea
unor noi mate riale, dispozitive, produse, procedee, sisteme sau servicii, ori
imbunătăț irea celor vechi. Cheltuielile de dezvoltare se amortizează pe durata de
utilizare sa u pe perioada contractului, după caz. În cazul î n care durata contractului
sau du rata de utilizar e depășeș te 5 ani, durata de amortizare a cheltuieli lor de
dezvoltare nu poate depăș i 10 ani. (Munteanu Victor, 2017: pag 136 -137)

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

4 – Concesiunea reprezintă drept ul de exploatare a unor bunuri ș i servicii obținut de
o persoană denumit concesionar de la o altă persoană numită concedent. Pot face
obiectul concesiunii activităț ile econ omice, servicile publice, unitățile de producție ale
unor regii autonome ș i terenurile proprietate de stat.
Concesiunea se realizează pe b ază de contract de concesiune, î n care concedentul
transmite concesionar ului spre administrare rentabilă pe un termen determinat, în
schimbul unei sume datorată și ach itată periodic denumită redevenț ă, o activitate
economică , un serviciu public, o subunitate productivă sau un teren proprie tate de stat.
Ea se acordă pe bază de licitație publică și cu condiția ca prin concesionare să se
asigure stat ului un venit fix anual, cel puț in egal cu media profiturilor n ete realizate
prin exploatarea î n ultimii cinci ani a obiectului concesiunii ori a unor obiecte
similare.
– Superficia este dreptul de proprietate a l unei persoane asupra construcției pe care
a clădit -o pe terenul alteia, împreună cu dreptul ei real de folosință asupra terenul ui pe
care s -a ridicat construcția. Un asemenea drept dobâ ndit de că tre o entitate se
consideră imobilizare necorporală și se supune amortiză rii.
– Uzufructul este dreptul de folosire de că tre o entitate al unui lu cru (bun sau
valoare) care aparține altei persoane ș i de a beneficia de f oloasele bunului respecti v.
La încetarea acestui drept s e restituie bunul sau valoarea în cauză a pro prietarului.
Entitatea economică supune amortizării uzufructul dobâ ndit.
Imobiliză rile necorporale de n atura concesiunii, superficiei și uzufructului se
amortizează pe durata contr actului.
– Închirierea . Bunurile din proprietatea s tatului sau proprietatea privată pot face
obiectul unui contract de închiriere încheiat între proprietarul bunului ș i persoane
fizice sau juridice care le preiau în folosință pe un timp determ inat. Pri ntre clauzele
contractu lui de închiriere se înscriu prețul chiriei și condițiile de plată ale acesteia.
– Locaț ia de gestiune. Regiile autonome sau societățile pot î ncheia cu persoane
fizice ori juridice contracte de locație a gestiunii având ca obiect g estiunea secț iilor,
uzinelo r, fabricilor și a altor subunităț i economice din structura lor. Părț ile par ticipante
la contractul de locaț ie de gestiune sunt: locatarul, cel care a dat spre gestionare
obiectivul economic în locație de gestiune. Locatarul va p lăti locatarului pe perioad a
locației de gestiune o redevență și o chirie stabilită de comun acord.
– Brevetele de invenț ie sunt documente oficiale prin care se certifică calitatea de
inventator și prin a căror aplicare practică se realizează obiecte eco nomice c u efecte

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

5 financiare deo sebite. Ele pot fi aduse î n entitate ca aport l a capitalul social, prin
achiziție sau prin alte că i.
– Licenț ele sunt titluri prin care posesorul unei invenții acordă altei persoan e fizice
sau juridice, inclusiv statului, dreptul de a exploata î n interes ec onomic invenția sa. Se
dobândesc în general prin achiziț ie.
– Know -how-urile reprezintă cunostinț e tehnice ș i procedee tehnologice ce nu fac
obiectul unui brevet , dar care aparțin celor care l -au creat ș i se pot face obiectul
comercializă rii. Pot fi dobâ ndite de o unitate prin aport în natură la capitalul social sau
prin achiziț ie.
– Mărcile de fabrică sunt certific ate de origine ale unor societăț i constituite din
cuvinte, litere, cifre, reprezentă ri grafic e, prin ca re se individualizează produsele sau
servici ile sale. Se pot valorifica și ca aport în natură la capitalul social al altor entități
sau prin vâ nzare.
– Mărcile de comerț confirmă ca un anumit bun este comercializat de o anumită
societate care garantează calitatea lui, cumpără torului. Se transmit altor entități, de
regulă, prin vâ nzare.
Brevetele , licențele, mărcile comerciale, drepturile ș i alt e active similare se
amortizează pe durata prevăzută pentru utili zarea lor de către entitatea care le deț ine.
(Munteanu Victor, 2017: pag 140 -141)
– Fondul comercial (goodwill in anglo -saxonă) reprezintă cheltuielile efectuate
pentru menținerea sau dezvoltarea potențialului de activitate al entităț ii, cum sunt:
clientela, vadul, firma, reputația, segmente de piață , emblema, concurența și alte
legături comerciale. El nu poate fi detaș at de ac tivul entității (imobilizări, stocuri etc.)
și evaluat izol at. Fondul comercial se recunoaște, de regulă, la consolidare și
reprezintă diferența dintre costul de achiziție și va loarea justă, la data tranzacției, a
părții din activele nete achizitionate de către o entitate. Fo ndul comercial nu se
amortizează decât în cazuri excepționale. În cazul î n care fondul comercial este tratat
ca un activ, acesta se amortizează, de regulă, î n cadrul unei perioade de maximum 5
ani. (Munteanu Victor, 2017: pag 145 -146)
– La alte imobilizari necorporale se înregistrează, de exemplu, programele
informati ce create de unitate sau achiziționate de la terț i, pentru necesităț ile de
utilizare propri i, evaluate la costul de producț ie, respectiv la costul de achiziție și alte
imobiliză ri necorporale.

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

6 Valoarea progra melor informatice se amortizează în funcție de durata probabilă de
utilizare, care nu poate depași o perioadă de trei ani. (Munteanu Victor, 2017: pag
148)
B) Imobilizări le corporale (mater iale) reprezintă bunu ri care au o structura materială
asupra că rora entitățile economice exercită un drept real, fiind elemente de
patrimoniu ce definesc capacitatea tehnică de producție și comercializare și car e
creează venituri în concordanță cu obiectul de activitate al acestora. (Munteanu
Victor, 2017: pag 149)
Imobilizările corporale reprezintă active care:
a) Sunt deț inute de o entitate pentru a fi utilizate î n producerea sau furnizarea de
bunuri ori servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite î n
scopuri administrative;
b) Sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an. (Ordinul M.F.P
nr.1802/decembrie 2014, pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind
situatiile financiar e anuale individuale si situatiile financiare anuale
consolidate, publicat M.O.F nr.963/30 decembrie 2014, pct.190(1))
Pentru recunoașterea imobilizărilor corporale se aplică regula generală : activele
imobilizate sunt active generatoare d e beneficii econom ice viitoare și deț inute pe o
perioadă mai mare de un an. Ele trebu ie evaluate la costul de achiziție sau la costul de
producț ie. Benefic iile economice reprezintă potenț ialul de a contribui, direct sau
indirect, la fluxul de numer ar sau echivalente de nume rar către entitate. Această
contr ibuție se reflectă fie sub forma creșterii intră rilor de nume rar, fie sub forma
reducerii ieș irilor de numerar, de exemplu, prin reducerea costurilor de producț ie.
(Munteanu Victor, 2017: pag 150)
În structura imobiliză rilor corporale se includ:
– Terenuri ș i amenajă ri de terenuri.
Terenurile sunt î ntinderi de pamant b ine delimitate ca re pot avea diverse destinaț ii.
Pot fi grupate î n: terenuri agricol e, terenuri silvice, terenuri fără construcții, terenuri cu
zăcăminte, terenuri cu construcții ș i ale terenuri. Fiincă nu suferă de re gulă, deprecieri
ireversibi le, terenurile nu se amortizează. Terenurile pot intra în entitate prin achiziție,
aport la capital și prin donații. Pot ieși din gestiune prin vânzare ș i retrageri d e capital.
Terenurile și clădirile sunt active separabile ș i sunt contab ilizate separat, chiar atunci
când sunt achiziționate împreună. O creș tere a valorii terenului pe care se afla o

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

7 clădire nu afectează determi narea valorii amortizabile a clă dirii. (Mun teanu Victor,
2017: pag 150)
Amenajă rile de terenuri reprezintă investiț ii efectuate pentru punerea î n valoare a
terenurilor, lacurilor, bălților, iazurilor ș i alte lucruri similare. Tot ca amenajă ri de
terenuri sunt considerate sistemele de irigații, de desecare, racordă ri la sis teme de
alimentare cu energie, î mprejmuiri, drumuri de acces etc.
Amenajă rile de teren uri pot fi efectuate fie cu forțe proprii ale entității, fie de către
terți.
Investiți ile efectuate pentru amenajarea lacurilor, bălților, iazu rilor, terenurilor și
pentru alte lucră ri similare se recuperea ză pe calea amortizării, prin includerea în
cheltuielile de exploatare într -o perioadă de maximum 10 ani, cu apro barea consiliului
de administraț ie. (Munteanu Victor, 2017: pag 152)
– Mijloa cele fixe sunt imobiliză ri corporale reprezentate de echipamente ș i utilaje,
mijloace de transport af late în sfera producției, a comercializării și prestaț iilor de
servicii, care au o durată î ndelungată de funcționare, participă la mai multe cicluri de
fabricație sau comercializare ș i a că ror valoare se transm ite, treptat, sub forma
amortiză rii, asupra ch eltuielilor fiecă rui exercițiu. Ele nu se încorporează, sub aspect
material î n structura produselor sau a lucrărilor executate, păstrându -și forma inițială .
Sunt considerate mijloace fixe, conform legislaț iei, ob iectul singular sau complexul
obiecte ce se utilizează ca atare și îndeplinește, cumulativ, următoarele condiț ii:
– o valoare de intrare mai mare decât limita stabilită , prin hotărâ re a Guvernului;
– are o durată normală de utilizare mai mare de un an. (Munteanu Victor, 2017: pag
154)
Există un catalog privind cl asificarea ș i duratele normale de funcț ionare a mijloacelor
fixe.
Catalogul cuprinde clasifica rea mijloacelor fixe utilizate în economie și duratele
normale de funcț ionare a acestora, care coresp und cu duratele de amortizare, î n ani,
aferente regimului de amortizare liniar.
Durata normală de funcționare reprezintă durata de utilizare economică a mijlocului
fix respectiv, î n care exploatarea acestuia aduce profit, respectiv venitur ile realizate
sunt mai mari decâ t cheltuielile necesare pentr u funcționare, întreținere ș i reparare.
Este practic durata de utilizare î n care valoarea de intrare a mijlocului fix se
recuperează , din punc t de vedere fiscal, pe calea amortizării. În consecință, durata
normală de utilizare este mai redusă decâ t durata de viață fizică a activului respectiv.

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

8 Conform Ordinului M.F.P. 1802/2014, pr in durata de utilizare economică se înțelege
durata de viață util ă, aceasta reprezentâ nd:
a) perioada în care un activ este prevă zut a fi d isponibil pentru utilizare de că tre o
entitate;
b) numărul unităților produse sau al unor unități similare ce se estim ează că vor fi
obținute de entitate prin folosirea activului respecti v.
Mijloacele fixe cuprinse în catalog sunt clasificate în general în grupe, subgrupe, clase
și subclase, iar pentru unele, și î n familii. Astfel, mijloacele fixe amortizabile au fost
clasificate in 6 grupe principale, ș i anume:
➢ Grupa 1 – Construcț ii;
➢ Grup a 2 – Echipamente tehnologice (mașini, utilaje și instalaț ii de lucru);
➢ Grupa 3 – Aparate ș i instalații de măsurare, control ș i reglare;
➢ Grupa 4 – Mijloace de transport;
➢ Grupa 5 – Active biologice productive;
➢ Grupa 6 – Mobilier, aparatură birotică, echipam ente de protecție a valorilor
umane și materiale ș i alte active corporale.
c) Dupa apartenenț a lor , mijloacele fixe se împart î n mij loace fixe proprietate a
entității înscrise în inventarul acesteia ș i care fac parte din gestiunea ei, valoarea
lor fiind oglin dită în bilanț și mijloacele fixe în folosință temporară: închiriere,
locaț ie de gestiune, conc esiune, pentru care evidența se organizează separat de
cele proprii. (Munteanu Victor, 2017: pag 157)

– Activele biologice productive se urmă resc distinct î n categoria imobiliză rilor
corporale. Activele biologice productiv e sunt orice active, altele decâ t activele
biologice de natura stocurilor; de e xemplu, animalele de lapte, viță -de-vie, pomii
fructifer i și copacii din care se obț ine lemn de foc, dar care nu s unt tăiaț i. Activele
biologice productive nu sunt produse agricole ci, mai degrabă , sunt active
autoregeneratoare.
În activitatea agricolă, controlul poate fi evidenț iat, de exemplu, prin dreptul de
propr ietate asupra vitelor sau prin însemnarea ori marcar ea vitelor în alt mod în
momentul achiziției, nașterii sau înțărcă rii. Benef iciile viitoare sunt estimate, î n mod
normal, prin evaluarea caracteristicilor fizice semnificative aferente acestora.
(Munteanu Victor, 2017: pag 187 -188)

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

9 C) Imobiliză riile î n curs d e execuț ie au procesul investițional, î n general, de lungă
durată. De la începerea lui și până la recepția imobilizărilor poate să treacă o
perioadă de timp în care se acumulează o serie de cheltuieli aferente acestui
proces.
Asemenea investiții neterminat e, aflate în curs de execuție la o anumită dată , sunt
cunoscute s ub denumirea de imobilizari î n curs.
Se consideră imobilizari î n curs:
– lucrările de investiții ce se execută în regie, realizate parț ial;
– părți de lucrări executat e partial de terți și facturate de aceș tia;
– cheltuieli de cercetare ș i proiectare;
– aducerea ș i montajul utilajelor;
– efectuarea probelor tehnologice;
– avansurile ac ordate furnizorilor de imobiliză ri.
Imobiliză rile în curs de execuție sunt grupate în funcție de modalitatea reflectării lor în
contabilitate î n:
– imobi lizari corporale în curs de execuț ie;
– investiții imobiliare în curs de execuț ie. (Munteanu Victor, 2017: pag 188 -189)

D) Imobiliză rile financiare , denumite și investiții financiare, reprezintă valorile
financar e investite î n capitalul altor î ntreprinderi și creanț ele generate de aceste
investiț ii.
Imobilizările financiare cuprind două categorii de valori:
a) titluri de valo are sub forma acțiunilor deținute în capitalul altor întreprinderi în
diferite proporț ii (cot e de participare). Ele generează pentru finanț ator venituri
financiare sub formă de dividende.
b) creanț e imobilizate, sub forma î mprumuturilor acordate altor întrepr inderi și sub
forma altor creanțe imobilizate, cum ar fi garanțiile depuse la terți, imobilizările
închiriate î n leasing financiar. Ele generează pentru finanț ator venituri financiare
sub formă de dobâ nzi.

Structural imobiliză rile financiare sunt urmatoar ele:
1) Acțiunile deț inute la entităț ile afiliate reprezintă drepturi sub formă de
acțiuni ș i alte titluri cu venit variabil deținute de o entitate î n capita lul altor
societăți, a că ror deținere pe o perioadă îndelungată este considerată utilă

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

10 acesteia. Acest e acțiuni pot fi deținute î n cadrul grupului (societatea -mamă și
filialele) și în afara grupului în condițiile în care se exercită, după caz, un
control exclusiv s au comun, respectiv, o influență notabilă .
2) Interesele de participare reprezintă drepturi deți nute în capitalul altor entităț i,
reprezentate sau nu de certificate, care prin crearea unei leg ături durabile cu
aceste entități sunt destinate să contri buie la activităț ile acesteia. In teresele de
participare sunt deținute pe termen lung în scopul garant ării contribuției la
activitățile societăț ii respective. Ele cuprind investițiile în societăți asociate și
investiț iile strategice. O participare de 10% p ână la 20% în capitalul altei
societăți reprezintă o investiție strategică ce nu asigură posibilitatea exercită rii
unei influente semnificative.
3) Titlurile puse în echivalență sunt tit lurile de participare evaluate în situaț iile
financiare prin metoda puner ii în echivalență. Ele apar numai în situaț iile
financiare anuale consolidate.
4) Alte titluri imobilizat e reprezintă titluri cu venit variabil , care nu pot fi
încadrate î n niciuna dintre categoriile anterioare, precum și titluri cu venit fix
(obligaț iuni) ach iziționate cu intenț ia de a fi reț inute pe termen lung.
5) Creanț ele imobilizate cuprind, de regulă sume le datorate de către filiale
pentru avansurile și î mprumutu rile acordate de societatea -mamă,
împrumuturile acordate pe termen lung, dobânzile aferente creanț elor
imobilizate și î mprum uturile acordate, alte imobilizări financiare. La alte
creanțe imobilizat e se cuprind garanțiile, depozitele și cauț iunile depuse de
entitate la terți. În conturile de creanțe imobilizate reprezentând împrumuturi
acordate se î nregi strează sumele acordate terților î n baza unor contracte pentru
care entitatea percepe dobă nzi, pot rivit legii. Entitățile care au evidențiate în
contul de creanțe imobilizate, creanțe imobilizate cu scadenț ă mai mare de un
an, vor prezenta în bilanț , la imobiliză ri fin anciare, numai partea cu scadența
mai mare de 12 luni, diferența urmâ nd a fi reflecta tă la creanț e. (Munteanu
Victor, 2017: pag 189 -190)

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

11 1.2. Amortizarea imobiliză rilor: definiții ș i roluri, metode de amortizare,
impactul amortiză rii asupra echilibrului financiar

În țara noastră , activele imobilizate care se amortizează pe seam a rezultatelor
activităț ii intreprinderii cuprind active corporale și active necorporale. (Bucă taru Dumitru
2002: pag 94)
Noțiunea de amortizare e ste întalnită î n literatur a de specialitate cu mai multe
înțelesuri. Într -un sens mai cuprinză tor amortizarea reprezint ă „o reducere ireversibilă,
repartizată pe o perioadă determinată a va lorii anumitor posturi de bilanț". Î n acest caz
amortizarea semnifi că pe lângă recuperarea valorii activelor imobilizate și stingerea treptată a
unui împrumut pe calea rambursăr ii sumei contractate în perioada de timp convenită cu
împrumutatorul . Amortizarea exp rimă o reducere a valorii unui bun datorită deprecierii
ireve rsibile a acestuia, în timp ce provizionul semnifică scă derea valorii unui element de activ
(mater ii prime, pr oduse finite, creanțe) datorată unor cauze care nu pot fi consider ate ca
ireversibile, precum creșteri de preț uri, a cursului de schimb valutar et c.). În altă ordine de
idei, amo rtizarea este caracteristică atât unor elemente de activ: active imobilizate c orporale
sau necorpo rale, obiecte de inventar, că t și de pasiv precum î mprumuturile contractate de
firmă, pe când provizioanele se creează doar pentru elementele de activ.
Într-o viziune contabil ă, amortizarea este definită ca un proces de reflectare a
deprecierii activelor imobilizate î n cursul unei perioade de timp. Amortiza rea este deci un
proces ce priveș te corectarea valorii activelor imobilizate, ca urmare a deprecierii suferite î n
cursul ti mpului. Prin acest proces se comensureaza ritmul ș i amploarea uzurii fizice și morale
a activelor imobilizate corporale și necorporale î n scopul stabilirii v alorii reale a acestora
astfel încat să se asigure sinceritatea datelor din bilanț față de creditori și alti terți. În această
abordare, amortizarea are un cara cter pasiv de reflectare a pie rderii suferite de active, dar ș i un
caracter obligatoriu deoarece trebuie s ă prezinte creditorilor gradul de u zură al activelor
imobilizate.
În viziune economic ă, amortizarea este definit ă ca fiind un procedeu de repartizare a
consumului de capital pe o perioadă de timp. Prin calculele amortizării se repartizează costul
unei investitii pe durata de exploatare a ei. Cheltuiel ile de exploatare sunt grevate î n fiecare
exercitiu cu o cotă parte din valoarea activelor imobilizate f olosite î n procesul economic.
În viziune financiară , amortizarea este considerată un proces prin care se asigură
reînnoirea act ivelor uzate. În urma recuperă rii amortizării se creează resurse le financiare

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

12 necesare reproducț iei simple (identice) a acelor ac tive. Ca o consecință a acestor abordă ri,
amortizarea poate fi privita sub trei aspecte:
• ca proces, care înseamnă o detașare ș i transmitere de valoare din act ivele
imobilizate asupra producț iei;
• ca o cheltuială care urmează a se include în costuri; cu menț iunea că amortizarea
este de o natură diferită față de celelalte elemente de cheltuieli , deoarece nu
conduce la o plată imediat ă cum este cazul materiilor prime, consumurilor
energetice, salariilor etc.;
• ca resursă financiară care trebuie să asigure recupe rarea valorii activelor
imobilizate și deci finanțarea î nlocuirii acestora. (Bucă taru Dumitru 2002: pag 96 –
98)
Activele imobilizate corporale se deosebesc prin faptul că au valoarea încorporată în
conținutul lor material, î n timp ce valoarea acti velor ne corporale este concretizată în
cheltuielile făcute pentru obț inerea acestora: este cazul licenț elor, brevetelor, a
docum entaț iilor refer itoare la tehnologii de fabricaț ie etc. Imobiliză rile corporale se
concretizează î n mijloace materiale precum: mașini, u tilaje, instalații diverse, clă diri etc., care
alături d e materiile prime, materialele și de alte utilităț i folosit e de intreprindere formează
aparatul de producț ie al acesteia. Ca parte componentă distinctă a aparatului de producț ie,
mașinile, clă dirile, utilaj ele etc. , constituie baza tehnică a firmei. Elementele bazei tehnice se
caracterizează prin f aptul că particip ă cu î ntreaga l or valoare la desfaș urarea proceselor
economice, care însă se consumă î n mod treptat, de fapt se transmite, parte cu parte, î n
valoarea produselor ș i/sau serviciil or rezultate î n urma folosirii l or.
Pe parcursul activităț ilor economice la care participă, activele imobilizate suferă un
proces de uzură, urmare a acț iunii factorilor fizici, ch imici, economici, tehnici etc. În
conse cință , dupe fiecare utilizare, aceste active impun costuri de întreținere mai mari, sunt tot
mai puț in precise în exploatare, au randamente mai scăzute etc., într -un cuvânt sunt tot mai
puțin utile activitătilor economice desfășurate în condiții de eficien ță. (Bucă taru Dumitru
2002: pag 93)
Imobiliză rile sunt supuse unui p roces de depreciere prin care iș i pierd în timp, trep tat,
din valoarea de utilitate și din potenț ialul lor economic.
După caracteristic a de manifestare, se cunosc două categorii de depreci eri:
a) Deprecieri ireversib ile, ca urmare a uzurii fizice ș i morale a activelor
imobilizate. Pentru aceste deprecieri există posibilitatea determinării mărimii
valorii care se depreciază î n timp, prin procedee și sisteme de amortizare.

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

13 Imobilizarile financia re, datorită caracteristicilor și naturii lor, nu se depreciază
sistematic ș i ca atare nu sunt supuse amortiză rii.
b) Deprecieri le reversi bile constau în posibilitatea ca în perioada urmă toare
activele imobil izate (necorporale, corporale, în curs și financiar e) să cunoască
o scă dere a valorii lor de utilitate și prin aceasta, prețul lor de piață (prețul
posibil de valorificare) să fie in ferior valorii lor de intrare (î nregistrare). O
asemenea depreciere se estimează la sfârșitul exerciț iului cu prilejul
invent arierii, astfel încât prin calcul să se facă o evaluare reală în bilanț a
activului imobilizat.
Întrucâ t deprecierile reversibile sunt probabile, deci nu sunt c erte, efectul lor
este preluat și reglat î n calculele d e gestiune, prin sistemul ajustă rilor pen tru
depreciere. (Munteanu Victor, 2017: pag 196)

Rolul amortiză rii este î n primul rând de a evidenț ia valoric dep recierea activelor
imobilizate ș i de a permite repartizarea acesteia pe costuri. Amortizarea ca proces are rolu l de
a elibera resurse de finan țare pentru reî nnoirea activelor uzate. Co nstituirea resurselor cu
această destinație trebuie făcută chiar dacă firma obț ine pierderi. O firmă care nu calculează și
recuperează amortizarea iși diminuează patrimoniul . Amortizarea apare ca o resursă a
autofi nanță rii fiind o componentă a finanță rii interne.
Amortizarea se calculează din momentul intrarii în funcț iune a activului imobilizat și
până în cel al recuperă rii integra le a valorii acestuia. Atunci câ nd un acti v imobilizat este scos
din funcțiune înaint e de recuperarea normală și integrală, amortizarea se calculează până la
nivelul valorii de inventar, mai puț in suma ce se poate recupera prin valorificare. Dacă după
expirarea duratei de funcț ionare activele imobilizate pot să -și continue activitatea, atu nci nu
se mai justifică operaț iunile de stabilire a amortizării. Î n perioad ele de inflaț ie, sumele ce
trebuiesc reinvestite pentru reconstituirea act ivelor imobilizate sunt mai mari , urmare a
sporirii preț ului l or de achiziție. Î n acest caz elementele de c alcul, cu deoseb ire valoarea de
amortizat, dar ș i metodele de amortizare trebuiesc adaptate, astfel încât sa existe o egalitate
între mărimea amortizării și prețul de achiziț ie a activului imobilizat ce urmează a fi î nlocuit.
(Bucă taru Dumitru 2002: pag 97 -98)
Amortizarea unei imobilizari depinde de trei parametrii: valoar ea amortizabilă
(valoare a de amortizat), durata amortizării ș i de metoda de amortizare folosită .
Valoarea amortizabil ă reprezintă val oarea de intrare a i mobilizarilor (costul de
achiziție, de producție etc.) sau o altă valoare care substituie costul, cum a r fi valoarea

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

14 reevaluată a imobilizarii, fiind numită ș i valoarea de o rigine sau cost istoric. Rezultă că
amortizarea se calculeaza plecâ nd d e la costul istoric al imobilizăr ii suspuse amortizării,
practică utilizată în cele mai multe țări. În ță rile unde normele de elaborare a bilanț ului
contabil su nt independente de cele pentru î ntocmirea bilantului fiscal (SUA, Marea Britanie,
Belgia etc.), amortizarea luată în considerare la bilanțul contabil poate fi calculată și pe baza
valorii de reî nlocuire a imobil izării.
Durata amortiză rii depinde de timpul de folosință a imobilizărilor, care diferă în
funcție de țară, categoria și natura lor. Astfel, în Franța și în alte ță ri, organismele publice
propun durate cu titlu indicative, iar unitățile patrimoniale, î n funcție de condiț iile con crete,
stabilesc durata de viață. Î n SUA duratele legale de amortizare (reglementare) sunt inferioare
duratei de utilizare a bunului. În Româ nia se stabilesc de către Guvern ș i se revizuiesc la cinci
ani.
În Ordinul M.F.P . nr 1 802/2014, durata amortizării reprezintă :
a) perioada în care un activ este prevă zut a fi d isponibil pentru utilizare de că tre o
entitate;
sau,
b) numărul unităților produse sau al unor unitaț i similar e ce se estimează că vor fi
obținute de entitate pri n folosirea activului respectiv .
Standardul internaț ional de contabilitate nr. 36 ,, D eprecierea activelor” precizează că
sunt supuse amortizarii imobiliză rile:
1. deținute de o î ntreprindere pent ru a fi utilizate pentru producț ia sau
aprovizionarea bunurilor ș i prestarea servicii lor, pentru a fi î nchiriate terților sau folosite î n
scopuri administrative;
2. au o durată de utilizare previzionată care depășeș te un exerciț iu financiar (an);
3. au durata de utilizare limitată î n timp. (Munteanu Victor, 2017: pag 197)
Standardul internaț ional de contabilitate nr. 36 ,, D eprecierea activelor” prevede că
amortizarea se repartizează asupra fiecărui exerciț iu financiar, pe p erioada de utilizare a
imobilizărilor după metode diferite.
Metoda adoptată trebuie să fie utilizată cu consecvență, indif erent de nivelul de
rentabilitate sau de consideraț iunile de ordin fiscal, pentru a se asigura comparabilitat ea
rezult atelor de la un exercițiu financiar la altul. Î n Româ nia, potrivit Legii nr. 15/1994 privind
amort izarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, republicată , societățile
care desfașoară activităț i cu caracter economic amortizează mijloac ele fixe utilizâ nd una din
metodele de amortizare : amortizarea liniară, degresivă, accelerată. Competențele de

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

15 aprobare a amortizării liniare ș i degresive revin co nsiliului de administrație al entităț ii,
respectiv responsabilului cu gestiunea, în cazul per soanelor juridice fără scop lucrativ .
Utilizarea metode i de amorizare accelerată se aprobă de către organul teritorial al Ministerului
Finanț elor Publi ce, la propunerea organelor menț ionate.
Menț inerea metodelor utilizate pentru calculul amortiză rii (perma nența metodelor
contabile) în vederea compară rii datelor de la un exercițiu financiar la altul este prevăzută și
în legislaț ia din Româ nia. (Munteanu Victor, 2017: pag 201 -202)
Amortizarea liniară presupune repartizarea in mod egal a valorii de intrare a
imobilizărilor corporale pe întreaga durată de viată previzionată.
Sistemul de amortizare liniar are două etape :
Etapa 1: Cota de amortizare liniară = (1 / Durata normala de utilizare)*100
Etapa 2: Amortizarea anuală = cota liniară de amortizare * valoarea contabilă de
intrare. (Penu D., Ionescu R., 2016 : pag 188)
Utilizarea regimului de amortizare liniară se aprobă de consiliul de administrație al
agentului economic, la data punerii în funcțiune a mijlocului fix.
Amortizarea liniară este clasică, tradiționa lă și simplă, fiind cea mai folosită datorită
uniformității cheltuielilor exercitiului și a costurilor în timp. Prezintă avantajul că atenuează
tendința entităților de eludare a fiscalității, însă nu ține seama de influența progresului tehnic,
respectiv de uzura morală .
Metoda liniară constituie baza de calcul a următoarelor două metode de amortizare.
(Munteanu Victor, 2017: pag 202 -203)
Amortizarea degresivă constă în multiplicarea cotei de amortizare liniară cu unul
dintre coefic ienții următori :
– 1,5, dacă durata normală de utilizare este între 2 și 5 ani ;
– 2,0, dacă durata normală de utilizare este între 5 și 10 ani ;
– 2,5, dacă durata normală de utilizare este mai mare de 10 ani.
Sistemul de amortizare degresiv are două etape :
Etapa 1: Cota anuală degresivă = cota anuală liniară de amortizare*coeficient (k)
Etapa 2: Amortizarea degresivă = c ota anuală degresivă*valoarea ră masă de recuperat
În momentul în care amortizarea degresivă devine egală sau mai mică cu/decât
amortizarea anuală (reprezentând raportul dintre valoarea rămasă de amortizat și durata de
utilizare rămasă), se va renunța la amortizarea degresivă si se va utiliza amortizarea anuală.
(Penu D., Ionescu R., 2016 : pag 188 – 189)

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

16 Acești coeficenți pot fi modificați numai prin hotărâ re a Guvernului, l a propunerea
Ministerului Finanț elor Publice. Sistemul de amor tizare degresiv este facultativ .
Întreprinderea poate să -l prefere celui linear, putâ nd reve ni la amortismentul linear
după ce a practicat amortsmentul degresiv, cu condiția ca anuitățile să se calculeze la valoarea
netă contabilă .
Utilizarea metodei degres ive de amortizare permite unităților să realizeze economii la
impozitul pe profit la începutul perioadei de viață a imobilizarilor, ca urma re a creș terii
cheltuielil or de exploatare, care determină reducerea profitului impozabil. ((Munteanu Victor,
2017: pag 204 – 206)
Amortizarea accelerată presupune amortizarea î n primul an a unui procent de pâna la
50% din valoarea contabilă de intrare a u nei imobilizări corporale. Pentru valoarea rămasă de
amortizat se va utiliza metoda liniară având în vedere durata rămasă de utilizare (N -1).
Sistemul de amortizare accelerat are două etape :
Etapa 1: amortizarea a 50% din valoarea contabilă de intrare în p rimul an
Amortizare 1 = 50%*valoarea contabilă de intrare
Etapa 2: determinarea valorii amortizate pentru restul perioadei (an 2,…, an N)
Cota anuală liniară = (1 / Durata normală de utilizare -1)*100 (Penu D., Ionesc u
R., 2016 : pag 189)
Utilizarea re gimului de amortizare accelerată se aprobă de către organul teritorial al
Ministerului Finanț elor Publice, la propunerea consil iului de administraț ie a entităț ii sau a
responsabilului c u gestiunea, în cazul pers oanelor fără scop lucrativ, pe baza unei
documentații de funda mentare.
Sistemul (metoda) de amortizare calculată pe unitatea d e produs sau serviciu, se aplică
atunci când natura imobilizărilor justifică utilizarea unei aseme nea metode. Se utilizează în
cazul clădirilor și construcț iilor special e ale mi nelor, salinelor cu extractive în soluț ie prin
sonde, carierelor exploatărilor la zi, pentru substanț e minerale solide, a că ror durată de
folosire este limitată de durata r ezervelor ș i care nu pot primi alte u tiliză ri decât epuizarea
rezervelor, precum și a investiț iilor pentr u decopertare. Calculul amortiză rii se face pe
unitatea de produs, în funcție de rezerva exploatabilă de substanță mineral ă utilă. (Munteanu
Victor, 2017: pag 206 -207)
Impactul a mortiză rii asupra echilibrului financiar . Bilanț ul contabil este
instrumentu l principal cu ajutorul căruia se realizează sintetizarea ș i generalizarea datelor
contabile. Concepția originală a bilanțului este concepția patrimonială după care bilanț ul este
inventar al averii î ntreprinderii, realizat î n vederea măsură rii valorii reale a patrimoniului. În

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

17 acest caz, bilanțul patrimonial prezintă interes, pe de o parte, pentru acționarii care doresc să
cunoască valoarea p atrimoniului lor, iar pe de altă parte, pentru creditori, deoarece activul
întreprind erii constituie pentru ei garanț ia dreptului lor. (Dumitraș cu R.A., 2016: pag 27)
În funcție de mă rimea î ntreprinderii (valoarea activelor totale), mărimea cifrei de
afaceri netă și numă rul mediu de sala riați din exerciț iul financiar, î ntreprinderile sunt obligate
conform reglementărilor în vigoare, să întocmească anumite situaț ii financiare.
(Reglementă rile contabile aprobate prin Ordinul Ministerului F inanț elor P ublice nr.
1802/2014, cu modifică rile si completă rile ulteri oare.)
Bilanțul contabil nu permite să se efectueze direct un diagnostic financiar. Va tr ebui
deci sa fie adaptat exigenț elor analizei financiare, prin regrupa rea posturilor, reclasificarea ș i
corectarea anumitor c onturi. Astfel, bilanțul conta bil va suferi un număr de prelucrări înainte
de a fi exploatat în analiza financiară. (Dumitraș cu R.A., 2016: pag 32)
Bilanțul financiar se obține din bilanț ul patrimonial, prin agregarea/divizarea anumitor
date rez ultând mărimi semnificative. În urma retr atărilor și reclasărilor elementelor bilanțului
contabil, se obtine bilanțul financiar, care ocupă o importanță deosebită î n cadrul analizei
financiare . Gruparea posturilor din bilanțul contabil, î n vederea analizei financiare, are la bază
criteriile de li chiditate – exigibilitate. Analiza bilanț ului financiar l a nivel de î ntreprindere
evidențiază modalitaț ile de realizare a echilib rului financiar pe termen lung ș i pe termen scurt.
Pe baza bilanț ului financiar este analizat riscul ner ambursării datoriilor d e către
întreprindere și structura sa financiară, răspunzând mai ales cerinț elor creditorilor acesteia.
(Dumitraș cu R.A., 2016: pag 35 )
Activul și pasivul bilanțului financiar vor arăta schematic î n felul următ or (fig. 1 .1):

Activ corectat Pasiv corectat
Active imobilizate Capital propriu
Datorii pe termen lung
Active circulante
Datorii pe termen scurt
Figura 1 .1 Bilanț financiar (schemă generală )
(Sursa bibliografică – Dumitrașcu R.A., 2016: pag 35)

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

18 Concepția funcț ională defineș te întreprinderea ca o entitate economică și financiară
desfășurând în scopul dezvoltării sale anumite funcț ii cum ar fi:
– funcția de producț ie;
– funcț ia de investire/dezinvestire;
– funcția de finanț are.
Funcția de producț ie cuprinde fabri carea bun urilor și serviciilor livrate piețelor situate
în aval. Funcția de finanțare se identifică cu stabilirea resurse lor financiare necesare
dezvoltă rii întreprinderii. (Dumitraș cu R.A., 2016: pag 50)
Bilanțul contabil și bilanț ul financiar nu pot satisfice int egral cerintele analizei
financiare. Din această cauză este nevoia construcției unui alt bilanț și anume, bilanțul
funcț ional.
Atât bilanțul financiar cât și cel funcțional se obțin prin prelucrarea bilanț ului contabil.
Rolul bilanțului funcțional în anali za financiară constă î n facil itarea aprecierii
vulnerabilităț ii structurii financ iare a î ntreprinderii reflectată de evoluția trezoreriei nete și î n
evidențierea interdependenței dintre structura financiară a întrep rinderii și natura activităț ii
sale. (Dum itrașcu R.A., 2016: pag 51)
Concepția funcțională a bilanț ului are meritul de a oferi o imagi ne clară asupra
modu lui de funcționare economică a î ntreprinderii, punând în evidență stocurile ș i resursele
corespunzătoare fiecărui ciclu de funcț ionare .
Analiza bilanțului funcțional nu are ca scop să inventarieze averea ș i ang ajamentele
întreprinderii, ci să prezinte nevoile acesteia și modul de finanțare, să dea imaginea derulă rii
diferitelor cicluri.
Adecvarea resurselor la nevoi , impune clasificarea operațiil or (funcț iilor) realizate de
o întreprindere in trei sau pat ru categorii. Clasificarea funcț iilor in trei categorii este
urmatoarea : funcția de investiție, funcția de finanțare și funcț ia de exploatare.
Toate posturile din activul circulant sunt evaluate l a valoarea brută. Nu se ține seamă
de provizioanele realizate ș i deci de depr ecierea conturilor de stocuri și client. Atât activele
circulante, cât și resursele pentru finanț area lor au un caracter ci clic, recuperarea capitalurilor
alocate și reînoirea su rselor făcându -se după încheierea fiecă rui ciclu de exploatare. Posturile
privind disponibilitățile bănești (casă, bancă , valori mobiliare de plasament ș i credite bancare
curente) formea ză activul și respectiv pasivul de trezorerie.
Astfel structurat, bila nțul evidentiază două categorii de nevoi (utilizări) în active și
două categorii de resurse î n pasiv . Cele două categorii de nevoi din active sunt: una
independent de ciclul de producție și cealaltă legată direct de exploatare. Cele două categorii

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

19 de resur se din pasiv sunt: resurse fară legatură cu exploatarea ș i resurse generate direct de
aceasta. (Dumitraș cu R.A., 2016: pag 52 – 53)
În urma clasificării funcț iilor intrepr inderii în trei categorii, bilanțul funcțional se
prezintă ca in fig. 1.2.

ACTIV = NEVOI PASIV = RESURSE
Funcția de
investiț ie Nevoi stabile
-Active imobilizate brute (im obiliză ri
necorporale brute, imobil izari corporale
brute, imobiliză ri financiare bru te) Resurse durabile
-Capitaluri proprii;
-Ajustari d e valoare ale activelor (amortiză ri);
-Datorii financiare.
Funcția de
finanț are

Nevoi ciclice si de trezorerie
-Active circulante de exploatare (brute) ACE;
-Active circulante in afa ra exploată rii (brute)
ACAE;
-Active de trezorerie AT
Funcț ia de
exploatare Resurse ciclice si de trezorerie
-Datorii de explo atare DE;
-Datorii in afara exploată rii DAE;
-Pasive de trezorerie PT Funcț ia de
exploatare
Figura 1.2 Bilanțul funcț ional
(Sursa bibliografică – Dumitrașcu R.A., 2016: pag 3 6)

Noțiunea de echilibru financiar la n ivel de î ntreprindere este o noțiune greu de definit
datorită ipotezelor pe care se bazează ș i a formelor de exprimare pe care le are.
Anal iza financiară pe bază de bilanț pune în evidență modalităț ile de realizare a
echilib rului financiar pe termen lung ș i pe termen scurt la nivel de î ntreprindere. Ech ilibrul
este condiționat de modul î n care sunt utilizate capita lurile proprii și cele stră ine pentru
acoperirea nevoilor (activelor). În această logică , echilibrul f inanciar este o expresie a relaț iei
dintre structura nevoilor de finanț are a elementelor de bilanț și structura de finanțare efectivă
a acestora. Ec hilibrul financiar la nivel de înt reprindere este o formă de manifestare a
echilibrului economic, reflectâ nd asigura rea resurselor, pe de o parte, și respectarea
obligațiilor de plată ale întreprinde rii catre terți, pe de altă parte.
Echilibrul finan ciar constituie o premisă , dar și o cons ecință a desfășurării normale a
activităț ii întreprinderii.
Realizarea echilibrului financiar este un obiectiv capital al politicii financiare, iar
atingerea lui este o condi ție de bază pentru derularea unei activităț i profitabile.

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

20 În momentul apariț iei fe nomenelor de dezechilibru, manage mentul î ntreprinderii
trebuie să adopte decizii de reglare, de acțiune asupra intrărilor și ieș irilor de fonduri, spre a se
elimina starea de dezechilibru . (Dumitraș cu R.A., 2016: pag 64 -65)
Practica și teoria microeconomic ă contemporană recunoaș te gestiunii financiare a
întreprinderii trei obiective exprimate prin:
– securitate , care exprimă exigenț ele echilibrului financiar, prin nivelul fondului d e
rulment, a coeficientului de îndatorare și a nivelului înca sărilor;
– profitabilitatea , ca expresie a eficienț ei folosirii capitalurilor , ilustrată de ratele de
rentabilitate economică și financiară ;
– creștere economic ă, ca cerință a luptei de concurență, evaluate prin indicii de
creștere a activului total sau a cifrei de afaceri.
Igor Ansoff adaugă la acestea, un al patrulea obiectiv: flexibilitatea care reflectă
capacitatea intreprin derii de a se adapta circumstanț elor di ficile (flexibilitatea defensivă ) prin
neutilizarea integral a capacităților financiare (de autofinanțare, de î ndatorare) sau de a
valorifica oportunitățile ce vizează obț inerea sau sporirea profi tului, a cifrei de a faceri etc.
(Bucă taru Dumitru 2002: pag 27)
Strategia financiară vizează realizarea, în condiț ii de ec hilibru, a celor trei acț iuni
princip ale ale î ntreprinderii: investițiile, finanțarea lor ș i repartizarea profitului. Aceste acț iuni
au un impact puternic asupra vi eții economico -financiare a întreprinderii, concretizat î n:

– deciziile de investiț ii (interne și/sau externe) care, determinâ nd structura ac tivelor
întreprinderii, influențează direct gradul lor de lichiditate;
– deciziile de finanț are (su rse proprii și/sau împrumutate) cu influență directă asupra
structurii pasivelor î ntreprind erii, deci asupra gradulu i de exigibilitate al acestora ș i al
costului mediu al capitalului;
– deciziile de reparti zare a profitului care determină politica dividend elor (distribuire
de dividende și/sau reinvestirea profitului) și au implicații dire cte asupra investițiilor și
autofinanțării, a gradului î n care renta bilitatea î ntreprinderii se regăsește î n dezvoltarea
viitoare a acesteia și î n remunerarea capitalului.
Strategia financiară trasează posibil e traiectorii ale celor trei acțiun i corelate in scopul
creșterii valorii î ntreprind erii, a patrimoniului net al acționarilor, în ultima instanță, al creșterii
valorii de piață a capitalurilor proprii ale î ntreprinderii. (Vintilă Georgeta, 2010: pag 349)

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

21
CAPITOLUL 2
STUD IU DE CAZ PRIVI ND DETERMINAREA ȘI
IMPLICAȚIILE ECONOMICE ALE AMORTIZĂRII
IMOBILIZĂ RILOR PE EXEMPLUL SC URGENT CARGUS S.A.
PENTRU PERIOADA 2016 -2018

2.1. PREZENTAREA GENERALĂ A FIRMEI ANALIZATE

Denumirea societății c omerciale este URGENT CARGUS S.A., cu sediul în Șos.
Atomistilor 99 -115, Mă gurele , județ ul Ilfov. Aceasta își desfășoară activitatea în conformitate
cu legile române în vigoare .
Societatea a luat ființă în anul 1992, potrivit Legii 15/1990 privind societățile
comerciale, cu modificările și complet ările ulterioare. Societatea este înscrisă la Oficiul
Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bucuresti, sub numărul J23/344/2013 si
având cod -ul unic de inregistrare 3541906 , funcționând în baza certificatului de înmatriculare
și în baza statutului adoptat la constituire.

Domeniul principal de activitate al URGENT CARGUS S.A. : ,,Alte activități
poștale și de curier, care face parte din secțiunea H -Transport și depozitare,
diviziunea 53 ” – Activități de poștă si de curier (COD CAEN 5320).

Având în vedere că organizarea este un atribut de bază al conducerii, putem spune că,
modul de structurare a activității determină, în foarte mare măsură, performanțele unei
societăți și gradul ei de competitivitate (fig. 2 .1 Orga nigrama S.C. URGENT CARGU S S.A .)

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

22

Figura 2.1 Organigrama firmei

Adunarea Generală a
Acționarilor
Consiliul Director
Director General
Dep. Resurse
Umane Dep.
Logistică Dep.
Vânzări
e Director
Economic Dep.
Administrati
v
Birou
Personal
Șef depozit Cordonator
transporturi
Soferi Birou
Financiar Birou
Contabilitate

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

23

SCURT I STORIC . O strateg ie de creștere echilibrată si realistă , respectarea cu
stricteț e a obiectivelor , multă pasiune , dar ș i investiț ii consistente an de an au contribuit in
egală masură la ceea ce reprezintă astazi URGENT CARGUS S.A.: o companie solidă
stimată si recunoscută drept unul dintre cei mai importanț i furnizori de servicii de curierat
din Româ nia.
Urgent Cargus S.A. a fost p rima companie românească de curierat, 25 de ani de
experiență :
• 1991 – Cargus face primii pași pe piața de curierat, devenind prima companie de
curierat din România. O inițiativă locală a unui grup de antreprenori de pe piața locală
deschide calea pentru noi jucă tori.
• 1993 – 100% arie de acoperire ! La numa i doi ani de la î nființare, Cargus reușea deja
să atingă o arie de acoperire completă pe întreg teritoriul Româ niei.
• 1998 – Cargus devin e principalul curier rapid din țară, se reinventează cu inovaț ii
tehnologice. Punâ ndu-se în aplicare noi s oluții IT și îmbunatăț ind astfel servi ciile din
domeniul curieratului
• 2004 – Este inființată o nouă companie de curierat: Urgent Curier SRL.
• 2006 – 15 ani de experiență pe piața din Româ nia. Serviciile companiei sunt
certificate conform noului sistem de management ISO 9 001/2001. Urgent Curier lansează
platforma Urgent Online.
• 2008 – Cargus a fost achiziționată de că tre Deutsche Post – DHL.
• 2012 – Cargus face un pas înainte prin achiziț ia sa de catre fondul de investiții Abris
Capital Partners. Începâ nd cu 2013, Cargus beneficiază de cea mai mare invest iție din istoria
sa: extinderea flotei cu 900 de vehicule de curierat.
• 2014 – Cargus ș i Urgen t Curier devin parteneri egali î ntr-un proces de fuziune care
creează una dintre cele mai importante companii de pe piaț a de curierat din România: Urgent
Carg us S.A. Astfel din firmele ce au fuzionat au rezultat o n oua companie :
– cu o flotă formată din peste 2.600 de vehicule de curierat si 2. 900 de
angajati ș i colaboratori;
– 14 centre naț ionale de sortare (Hub -uri) la București – Măgurele, Arad,
Bacă u, Brașov, Buză u, Cluj -Napoc a, Craiova , Deva, Oradea, Pitești, Ploiești,
Sibiu, Slobozia si Timiș oara;
– 72 centre operaț ionale ;

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

24 – 66 de agenț ii "Urgent Cargus Ship&GO" în întreaga ț ară;
– Acoperă 100% din teritoriul României ;
– Banda de sortare din sediul central din Magurele este dotată cu 5 rampe de
încarcare , 84 de top ogane de rutare și are o capacitate de 8.000 de colete/oră ;
– Mai mult de 8 millioane de expedieri/an ;
– Serveș te cu prom ptitudine peste 35,000 de clienți în fiecare lună ;
– Sistemul de Management al Calitatii este certificat conform ISO 9001 la nivel
național .
• In 2014 si 2015, compania a fost vali dată Superbrand românesc și recu noscută ca având
unul dintre cele mai puternice branduri .
• Istoria URGENT CARGUS S.A. este scrisă în fiecare zi de sutele de oameni care fac
muncă de curierat cu pasiune, de sutele de mașini care acoperă țara î ntreagă, de milioanele de
colete pe care le transportă an de an. (https://www.urgentcargus.ro)

2.2. PREZENTAREA TEMEI DE CE RCETARE ȘI METODOLOGIA
UTILIZATĂ

Am ales această temă pentru că am cons iderat important ă investirea î n mediul
tehnologic al firmei . În contextul actual al economiei de piață o întreprindere ar poate să
obțină rezultate deosebite în condițiile concurenței, numai dacă serviciile prestate sunt de o
calitate bună și la un preț acceptabil.
Conținutul lucrării prezintă în primul capitol aspectele teoretice cu privire la
particularitățile economico -financiare ale activelor imobilizate, definițiile și roluluriile
amortizării imobilizărilor, metode de amortizare și impactul amortizării asupra echilibrulului
financiar.
Iar în a l-II-lea capitolul este realizată o prezentare generală a societății URGENT
CARGUS S.A. , respectiv: profilul și caracteristicile întreprinderii, o scurtă istorie a
întreprinderii si structura tehnico -organizatorică a întrepri nderii . În funcție de teoria
prezentată î n primul capitol, voi încerca să aprofundez lucrarea de liciență , prin analizarea ș i
evoluț ia unor indicatori economici, în funcție de activitatea realizată de firma Urgent Car gus
S.A (datele din a nexa 1 si anexa 2 , respectiv Bilanțul firmei ș i Contul de profit ș i pierdere) .
Interpretarea rezultatelor estimate î n urma studiului de caz , prin prezentarea mai detaliată a
structurii imobilizărilor întreprinderii, amortizarea ca element de cheltuială, impactul

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

25 amotizării asupra rezultatului financiar ș i a obligaților fiscale, exemple de metode de
amortizare, efectele amortizarii asupra capitalului fix si amortizarea ca element al capacitații
de autofinanțare.
Factorii mediului tehnologic trebuie analizați în permanență de către firmă, pentru ca
aceasta să poată preciza corect dacă evoluția acestora va influența performanțele produselor
sau serviciilor proprii, în vederea satisfacerii nevoilor consumatorilor. Apariția unor noi
tehnologii poate genera oportunități pentru firmă. Urmărirea continuă a pieței tehnologice
face posibilă valorificarea momen tului de lansare a unor servicii și a ocaziilor favorabile pe
piață. În domeniul curieratului s -a remarcat o creștere a gradului de automatizare a activității
prin introducerea scannerelor, a benzilor pentru man ipularea și sortarea plicurilor și a
coletelor. Acest fapt a dus la o creștere a calității serviciilor și la scaderea ef ortului fizic depus
de curieri ș i sortatori.
Pentru obținerea de servicii de curierat de calitate superioară , care să se alinieze la
standardele internaționale este nevoie de vehicole de o bună calitate , mijloace de sortare
performante și o forța de muncă cu un g rad de calificare superior. Avâ nd în ved ere aceste 3
condiții, agentii economici de curierat s-au orientat în utilizarea de maș ini moderne, de
curierat , fiabile, cu performanțe superioare. Achiziția lor reprezintă un efort financiar pentru
întreprindere a de curierat și de aceea operațiile de achiziție trebuie analizate foarte bine
înainte de a fi efectuate, calculând și efectele fin anciare pe care le implică achiziția pe
întreaga perioadă de amortizare a imobiliză rilor. Calculul și evidența amortizării
imobilizărilor reprezintă o activitate de maximă importanță, realizată de evidența fi nanciar –
contabilă din fiecare întreprindere . Fiecare categorie de imobilizare are un plan propriu de
amortizare care trebuie respectat . Metoda de amortizare a imobilizări lor poate diferi de la
o întreprindere la alta , dar odată stabilită ea va fi utilizată pe î ntreaga perioadă de funcționare
a unității conform princi piului contabilității metodelor . Alegerea metodei de amortizare
presupune cunoașterea în amănunt a metodelor și alegerea celei mai avantajoase
pentru întreprindere . Fiecare metodă de amortizare prezintă avantaje și dezavantaje ce trebuie
foarte bine analizate înaintea alegerii uneia din ele .

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

26 2.3. A CTIVITATEA REALIZATĂ, ANALIZELE EFECTUATE,
REZULTATELE ESTIMATE, EVOLUȚIA UNOR INDICATORI
ECONOMICI

În realizarea analizei indicatorilor economici , voi utiliza situaț iile financiare anuale,
ale întreprinderi Urgent Cargus (2016 -2018)

Analiza struct urii bilanț ului de activ .
Ratele de structura a activu lui permit obtinerea de informații privind destinaț ia
capita lurilor, gradul de imobilizare și de lichiditate și modifică rile interve nite î n structura
activului.

Tabelul 2.1
Indicatorii ratelor de structură ale activului
Specificaț ie Ratele de
structură ale
activului (%) 2016
mii.lei Struc.
% 2017
mii.lei Struc.
% 2018
mii.lei Struc.
%
Imobiliză ri
necorporale (In) RIn = (In / AT)x100 750978 0,29 9766 06 0,19 15862 97 0,20
Imobiliză ri
corporale (Ic) RIc = (Ic / AT)x100 165334007 63,18 308461477 58,79 520020747 67,17
Imobiliză ri
financiare (If) RIf = (If / AT)x100 25519 0,01 25014 0,01 0 0
Active
imobilizate (Ai) RAi = (Ai/ AT)x100 166110504 63.48 3094630 97 58,99 5216070 44 67,37
Stocuri (S) RS = (S / AT)x100 2819 926 1.08 5685 050 1,08 136720 04 1,76
Creanț e totale
(C) RC = (C / AT)x100 76915 684 29,39 134693 964 25,67 159317 427 20,58
Active de
trezorerie (At) RAt = (At/ AT)x100 15751 429 6,02 67223 953 12,81 32428 394 4,19
Active
circulante (Ac) RAc= (Ac/ AT)x100 95487039 36,49 207602 967 39,56 2054178 25 26,53

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

27 Contul de
regularizare ș i
asimilate – activ Ra=(Cont.reg/ AT)x
100 81314 0,03 75931 53 1,45 47186 153 6,09

Total Activ
(AT) RIn = (In / AT)x100 261678857 100 524659 217 100 774211022 100

Active imobilizate ( Ai)2016 = In+Ic+If =750978+ 165334007 + 25519 = 166110504 mii lei
Active circulante ( Ac) 2016 = S+C+At =2819926+76915684 + 15751429 = 95487039 mii lei
Total active ( AT) 2016 = Ai+Ac+Ra = 166110504 + 95487039 + 81314 = 261678857 mii lei
Active imobilizate ( Ai) 2017 = 309463097 mii lei
Active circulante (Ac) 2017 = 207602967 mii lei
Total active (AT ) 2017 = 524659217 mii lei
Active imobilizate (Ai ) 2018 = 521607044 mii lei
Active circulante (Ac) 2018 = 205417825 mii lei
Total active (AT ) 2018 = 774211022 mii lei
Ratele privind structura activului sunt expresia simplificată a structurii productive a
întreprinderii.
1. Rata activelor imobilizate (RAi), măsoară ponderea elementelor pat rimoniale
aflate la dispozitia întreprinderii în mod permanent, î n totalul activului. Nivelul
ratelor activelor imobilizate este ridicat datorită ponderii mare a dotă rilor tehnice
(echipamente, benzile de sortare) . Rata acti velor imobilizate crește î n 2018 la
67,37% față de 58,99 % în 2017 datorită achiziționării de imobiliză ri corporale , și
este influențat nefavorabil de î nregistrarea cheltuielilor lunare cu amortizarea care
diminuează valorile r ămase ale activelor imobilizate.
Datorită structurii diferite a activelor imobilizate, deci a gradului de investire a
capitalului diferit, teoria și practica economică recomandă determinarea unor rate
analitice :
a) Rata imobiliză rilor necorporale (RIn), masoa ră ponderea imobilizărilor
necorporale î n total activ . Rata imobiliză rilor necorporale are un nivel neglijabil.
b) Rata imobiliză rilor corporale (R Ic), are o mărime determinată, î n general , de
natura activitații întreprinderii. Rata imobiliărilor corporale es te dependentă de
specificul activității ș i de caracteristicile tehnice ale î ntreprinderii, de aceea ea va

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

28 înregistr a valori diferite de la o ramură la alta. În cazul de fată rata înregistrează
valori reduse.
c) Rata imobiliză rilor financiare (RIf), este depen dentă de legăturile financiare pe
care întreprinderea analizată le întretine cu î ntreprinder ile la care ea detine
participaț ii la capitalul social. Ca urmare a inexistenței imobiliză rilor financiare,
nivel ul acestei rate este neglijabil.
2. Rata activelor circulante (RAc), este complementară cu rata activelor imobilizate.
Ca urmare a creș terii ponderii activelor de trezorerie, în anul 2017 față de 2016 , se
observă o menț inere relativ constantă a ponderii stocurilor și a creanțelor totale , se
înregistrează o u șoară creș tere a ra tei activelor circulante în 2017 față de 2016 .
Stocurile se menț in relativ constate, r ata activelor circula nte scade în 2018 față de
2016 cu 13%, datorită scă derii semnificative a ponderii di sponibilităților bănești în
2018 față de 2017 și a scă derii ponderii creanțelor în 2018 față de 2017 .
Această rată se poate calcula pe elemente de active circulante.
a) Rata stocurilor (RS), este influențată de natura activității întreprinderii cât ș i de
lungimea ciclului de exploatare. Rata stocur ilor înregistrază valori mai ridicate la
întrep rinderile din sfera productiei și cea a distribuției de mărfuri și foarte scăzute
în sfer a serviciilor. Fiind determinată direct ș i de durata ciclului de exploat are, la
întreprinderile cu ciclu de exploatare mai lung rata va fi mai ridicată ș i invers.
Ponderea stocurilor în total activ se menține relativ constantă î n perioada
anali zată, cunoscând o ușoară creștere î n anul 2018 .
b) Rata creanț elor comerciale (RC), reflectă politica comercială a întreprinderii și
este influențată de natura clienților ș i de termenele de plată pe care întreprinderea
le acordă parte nerilor externi din aval. Rata înregistrează valori nesemnificative la
întreprinderile aflate î n contact dire ct cu clienții care realizează plata în numerar și
valori mai ridicate în cazul relațiilor dintre întreprinderile cu decontări fără
numerar. C reanțele au crescut permanent în valori absolute, cu influență negativă
asupra gradului de lichiditate.
c) Rata activelor de trezorerie (R At), reflectă ponderea disp onibilitaților bănești ș i
a valorilor mobiliare de plasament în patrimoniul î ntreprinderii. E ste influențată
de raportul dintre durata medie de încasare a creanțelor ș i durata medie de
achitare a obligaț iilor, care este nefavorabil ă. Nivelul aceste i rate crește în 2017
față de 2016 și scade în 2018 față de 2017 .

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

29
0100000000200000000300000000400000000500000000600000000
2016 2017 2018Active
imobilizate
Active circulante
Figura 2.2 – Structura de activ a firmei Urgent Cargus S.A

Analiza ratelor de structură ale pasivului
Ratele privin d structura pasivului furnizează informaț ii refer itoare la structura
resurselor întreprinderii și definesc politica de finanțare a î ntreprinderii.

Tabelul 2.2
Indicatorii ratelor de structură ale pasivului
Specificație 2016
mii.lei Structură
% 2017
mii.lei Structură
% 2018
mii.lei Structură
%
Capital social (Cps) 140418 578 53,66 1432420 02 27,30 14323 2202 18,50
Rezerve (Rez) 1000000 0,38 1000000 0,19 1000000 0,13
Alte Fonduri (Fd) 410724 82 15,69 1625864 49 30,99 313820 463 40,53
Rezultatul reportat
(Rr) 0 0 0 0 0 0
Profit (Pn) 180220 17 6.89 46800 020 8,92 7467100 0 9,64
Repartizarea profitului
(Rep) 180220 17 6,89 46800 020 8,92 74671000 9,64
Subvenții pentru 3607 734 1,38 35637 60 0.68 3454222 0,45

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

30 investiții (Sbvi)
Capital propriu (Cpr) 1860987 94 71,11 3103922 11 59,16 46150688 7 59,61
Credite pe termen
mediu și lung (Itml) 5555 12 0.21 677770 85 12,92 155666666 20,11
Credite pe termen
scurt (Its) 0 0 0 0 0 0
Furnizori și asimilate
(Fz) 54207 285 20,71 1084204 93 20,66 102620000 13,25
Alte obligații de
exploatare (Ob) 19511395 7,46 36034994 6,87 51865581 6,70
Datorii totale (Dt) 74274192 28,38 212232572 40,45 310152247 40,06
Cont de regularizare și
asimilate – pasiv (Rp) 1305 871 0,50 20344 34 0,39 2551888 0,33
Total Pasiv (PT) 261678857 100 524659217 100 774211022 100

Capital propriu ( Cpr) 2016 = Cps+Rez+Fd+Rr+P n = 200513077 mii lei
Datorii totale ( Dt) 2016 = Itml+Its+Fz+Ob = 74274192 mii lei
Capitaluri permanente ( Cpm ) 2016 = Cpr+Itml = 186654306 mii lei
Capital propriu (Cpr) 2017 = Cps+Rez+Fd+Rr+P n = 353628471 mii lei
Datorii totale (Dt) 2017 = Itml+Its+Fz+Ob = 212232572 mii lei
Capitaluri permanente (Cpm) 2017 = Cpr+Itml = 378169296 mii lei
Capital propriu (Cpr) 2018 = Cps+Rez+Fd+Rr+P n = 532723665 mii lei
Datorii totale (Dt) 2018 = Itml+Its+Fz+Ob = 310152247 mii lei
Capitaluri permanente (Cpm) 2018 =Cpr+Itml = 617173553 mii lei

Tabelul 2.3
Indicatorii ratelor de finanț are
Specificaț ie Formula 2016 2017 2018
Rata stabilitaț ii financiare (RSF) (Cpm /Pt)x100 71,33 72,08 117,63
Rata autonomiei fin . globale
(RAFG) (Cpr / Pt)x100 76,62 67,40 68,81
Rata de îndatorare globală (RIG) (Dt/ Pt)x100 28,38 40,45 40,06

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

31 1. Rata stabilităț ii financiare (RSF) este un indicator global referitor la stabilitatea
finanță rii. Nivelul ratei î n perioada ana lizată înregistrează o tendință de
îmbunatățire ca urmare a creș terii capitalului permanent , ca urmare a contractării
unui î mprumut pe termen lung.
2. Repartiț ia între r esursele proprii și datoriile din pasivul bilanțului este apreciată
prin urmatoarele două rate:
a) Rata autonomiei financiare globale (RAFG) este un indicator global r eferitor la
autonomia financiară a î ntrepri nderii apreciată în ansamblul finanțării sale.
Specialiștii recomandă ca rata RAFG satisfacă toare pentru echilibrul financiar, o r ata
mai mare sau cel putin egală cu 1/3. În anul 2016 rata autonomiei financiare glo bale
are un nivel bun, manifestând o tendință de scădere accentuată în anii 2017 ș i 2018
datorită contractării î mprumutului pe termen lung.
b) Rata de î ndatorare global ă (RIG) este o rată complementară cu RAFG, care masoară
ponderea d atoriilor indiferent de durata și originea lor în patrimoniul î ntreprinderii.
Această rată prin natura ei este subu nitară și pe masură ce valoarea raportului se
diminuează î ndatorarea se reduce , respectiv autonomia financiară creș te. Nivelul
ratei înregistrează o tendință de creștere accentuată î n perioada analiza tă.

0.0020.0040.0060.0080.00100.00120.00
2016 2017 2018Rata stabilita ? ii financiare
Rata autonomiei fin.
globale
Rata de îndatorare globală
Figura 2.3 – Structura de pasiv a firmei Urgent Cargus S.A.

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

32 Analiza soldurilor intermediare de gestiune
Pe baza contului de profit si pierdere se poate determina o serie de indicatori valor ici
privind volumul și rentabilitatea activitații întreprinderii. Acești indicatori poartă denumirea
de solduri intermediare de gestiune.
Contul de profit ș i pierdere este un d ocument contabil care sintetizează veniturile si
cheltuielile î ntrepri nderii pentru o anumita perioadă de timp (1 an), rezultate din activitatea de
exploatare și financiară .
Contul de profit și pierdere înregistrază fluxurile de intrare și de ieșire (bunuri, servicii,
bani), în timp ce bilanțul înregistrează stocurile în sens larg, adică cantitățile accumulate de
bunuri, creanțe ș i datorii.

Tabelul 2.4
Tabloul soldurilor intermediare de gestiune
Nr. Specificație 2016
mii lei 2017
mii lei 2018
mii lei
1 + Vânzări de mărfuri (Vmf) 141421 115887 551990
2 + Producția exercițiului (Qex) 221593480 328228260 48836530 1
3 – Chel tuieli privind mărfurile
(Chmf ) 77297 55174 203578
4 – Cheltuieli cu materiale și
servicii (Chms ) 152682680 255663710 379504959
5 = Valoarea adaugată (Va) 68974924 72625260 109208844
6 – Impozite și taxe (Imp) 721731 2598088 4852983
7 + Subvenții pe ntru exploatare 14295247 50273832 63388835
8 – Cheltuieli cu personalul –
totale (Sbv) 38341320 50788676 67008790
9 = Excedent brut de exploatare
(EBE ) 44207111 69512337 100735906
10 + Venituri din provizioane (Vpv) 0 0 0
11 + Alte venituri din exp oatare
(Ave) 5208060 8800823 21956037
12 – Alte cheltuieli din exploatare
(Ace) 21366 338953 16697

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

33 13 – Cheltuieli privind amortizarea
și provizioanele (Cha) 11796857 17971813 29630512
14 = Profit din exploatare (Pe) 37596949 60002394 93044734
15 + Venituri financiare (Vf) 591653 19188977 9014974
16 – Cheltuieli financiare (Chf) 843073 1145746 3894746
17 = Profit current ( Pc) 37345528 78045626 98164962
18 ± Rezultatul exceptional ( Rexc ) -22389 0 -987100 699406
19 = Profit brut (Pb) 37121632 77058526 98864368
20 – Impozit pe profit (Ipr) 13943433 30256504 24193131
21 = Profit net (Pn) 18022220 46802022 74671237

Cifra de afaceri (CA) este partea cea mai importantă a veniturilo r. Acest indicator se
calculează prin însumarea veniturilor din vanzările de mărfuri (V) cu producția vândută (PV):
CA = V + PV
Acest mod de calcul al cifrei de afaceri reflecta un nivel brut al indicatorului.
Marja comercială (MC) (adausul comercial) vizează în exclusivitate î ntreprinderile
comerciale sau numai activitatea comercială a î ntreprinder ilor cu activitate m ixtă (industrial si
comercială). Activitatea comercială presupune cumpărarea și revâ nzarea marfurilor, marfurile
fiind considerate bunuri c umparate pentru a fi revandute în aceeaș i stare.
MC = Venituri din vânzarea mă rfurilor – Cheltu ieli privind mă rfuri le
Producț ia exercitiului (PE) include valoarea bunurilor ș i serviciilor fabricate de
întreprindere pentru a fi vâ ndute, stocate sau utilizate pentru nevoile proprii.

Principalele solduri interm ediare de ge stiune sunt: valoare a adaugată (VA), excedentul
brut de explo atare (EBE), rezultatul exploată rii (RE), profitul net (PN) sau pierdera.
Valoarea adaugată (VA) este primul sold intermediar de gestiune. Acest indicator
exprimă creș terea de valoare rezultată din utiliz area factorilor de producție (forța de muncă ș i
capital), peste valoarea bunurilor ș i serviciilor provenind de la terți, în cadrul activității
întreprinderii.
Valoarea adaugată exprimă valoarea creată de î ntreprindere. Valoarea adauga tă
reprezintă sursa d e acumulări bănești pe care î ntreprinderea o poate utiliz a pentru remunerarea
participanților direcți și indirecți la activitatea economică a sa: salariați, stat, creditori,
acționari, î ntreprindere. Nivelul absolut al indicatorului are o tendință de creșt ere în perioada
analizată datorată î n principal c reșterii producției exerciț iului.

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

34 Excedentul brut al exploată rii (EBE) sau, dupa caz Insuficienta bruta de exploatare
(IBE), este al doilea sold intermediar de gestiune. EBE se stabileste ca dife rență între valoarea
adaugată plus subvenț iile de exploatare, pe de o parte, și impozite, taxe ș i cheltuieli de
personal, pe de altă parte. Exced entul brut de exploatare exprimă acumularea brută din
activitatea de exploatare, resursa p rincipală a întreprin derii, cu influență hotărâtoare asupra
rentabilitații finale și a capacității de dezvoltare a î ntreprinderii. Indicatorul înregistrează o
creștere în valoare absolută determinată de influența subvenț iilor de exploatare.
Rezultatul exploatarii (R E) (profit sau pierdere) priveș te activitatea de exploatare
normală a întreprinderii ș i este al treilea sold intermediar de gestiune. Se calculează ca
diferență între veniturile și cheltuielile exploată rii. Acest indicator este indepen dent de
politica fina nciară a î ntreprinderii.
Rezultatul exploatării exprimă mărimea absolută a rentabilităț ii acti vității de
exploatare, obținută prin dedu cerea tuturor cheltuielilor (plătibile ș i calculate) din veniturile
exploatării (î ncasabi le și calculate).
Rezultatul net al exerciț iului (RNE) este al patrulea sold intermediar de ges tiune.
Rezultatul net al exercițului exprimă mărimea absolută a rentabilităț i financia re cu care vor fi
remunerate acț ionarii pentru capitalurile proprii subscr ise. Acest profit net trebuie să fie
susținut de existența unor disponibilităț i monetare reale, astfel el va rămâne doar cu potențial
de finanț are. Profitul net nerepart izat, constituie sursa de finanț are p roprie sau element de
autofinanț are gener at de însași activit atea î ntreprinderii.
Analiza soldurilor de gestiune pentru perioada 2016 – 2018 arată tendința de
rentabilizare a activităț ii.

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

35
Figura 2. 4 – Soldurilor intermediare de gestiune a firmei Urgent Cargus S.A

Analiza echilibrului financiar
Bilanțul financia r reprezintă principalul instrument de analiză a echilibrului dintre
nevoile și resursele de finanțare adică a echilibrului financia r. In acest scop pot fi calculați
câțiva indicatori foarte relevanți pentru determinarea sănatăț ii fina nciare a î ntreprinder ii.
Aprecierea echi librului financiar se realizează prin interme diul indicatorilor de
echilibru : fond de rulment (FR), nevoie de fond de rulmen t (NFR) ș i trezoreria neta (TN).

Tabelul 2.5
Nivelul indicatorilor de echilibru
Nr Indicatori 2016
mii lei 2017
mii lei 2018
mii lei
1 Active imobilizate (Ai) 166110504 309463097 521607044
2 Stocuri (S) 2819926 5685050 13672004
3 Creanțe (C) 76915684 134693964 159317427
4 Active de trezorerie (At) 15751429 67223953 32428394
5 Conturi de regularizare și asimilate
– active (Ra) 81314 7593153 47186153
020000000400000006000000080000000100000000120000000
2016 2017 2018Valoarea adaugată
Excedentul brut de
exploatare
Profit din exploatare
Profit net

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

36 6 Capital propriu (Cpr) 186098794 310392211 461506887
7 Credite pe termen mediu și lung
(Itml) 555512 67777085 155666666
8 Capital permanent (Cpm) 186654306 378169296 617173553
9 Creanțe pe termen scurt (Its) 0 0 0
10 Furnizori și assimilate (Fz) 54207285 108420493 102620000
11 Alte obligații de exploatare (Ob) 19511395 36034994 51865581
12 Conturi de regularizare și asimilate
– pasiv (Rp) 1305871 2034434 2551888
13 Pasiv total = Activ total (PT = AT) 261678857 524659217 774211022

Tabelul 2.3
Indicatorii de echilibru
Specificație Formula 2016
mii lei 2017
mii lei 2018
mii lei
Fondul de rulment
permanent (FRF) FRF = Cpm – Ai 20543802 68706199 95566509
Fondul d e rulment
propriu ( FRpropriu) FRpropriu = Cpr – Ai 19988290 929114 -60100157
Fondul de rulment
imprumutat
(FRimprumutat) FRimprumutat = FRF
– FRpropiu 555512 67777085 155666666
Nevoia de fond de
rulment (NFR) NFR = (S+C+Ra) –
(Fz+Ob+Rp) 4792373 1482246 63138115
Trezoreria netă (TN) TN= FRF – NFR 15751429 67223953 32428394

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

37
Figura 2.5 – Indicatorii de echilibru al firmei Urgent Cargus S.A

a) Fondul de rulment (FR) reflectă lichiditatea și solvabilitatea ș i implicit pragul
echilibrului financiar al întreprinderii. Fondul de rulment este de tr ei tipuri : fond de
rulment perm anent, fond de rulment propriu și fond de rulment î mprumutat.
– Fondul de rulment permanent (FRF) determinat pe baza bilanțului financiar
(bilanț ul lichiditate – exigibilitate), constit uie un fond de rulment lichiditate sau fond
de rulment financiar.
FRF = Capitaluri permanente ( Cpm) – Active imobilizate nete (Ai)
– Fondul de rulment propriu ( FRpropriu) este exce dentul capitaluri lor proprii î n
rapor t cu activele imobilizate nete și se determină conform relaț iei:
FRpropriu = Capitalurii proprii (Cpr) – Active imobilizate nete (Ai)
– Fondul de rulment imprumutat (FRimprumutat) reflectă măsura îndatoră rii pe
termen l ung, pentru finan țarea nevoilor pe termen scurt.
FRîmprumutat = FRF – Frpropiu
Ca urmare a faptului că societatea a avut contr actate credite pe termen mediu ș i lung,
fondul de rulment propriu nu are aceeaș i valoare cu fondul de rulment glo bal, fondul
de rulment propriu înr egistrează o tendință de scădere continuă în perioada analizată .
b) Nevoia de fond de rulment (NFR) . Pornind de la un a numit echilibru, care
trebuie să existe între nevoile temporare și resursele temporare, bilanțul financiar pune
în evid ență un alt indic ator de echilibru financiar denumit nevoia de fond de rulment.
NFR= Nevoi temporare (St+Cr+Ra) – Resurse temporare (Fz+Ob+Rp)
Nivelul indicatorului cunoaș te o tendință de creștere la nivelul anului 2018 ca urmare
a creșterii substanțial e a creanțelor și a stocurilor societăț ii.
-100000000-50000000050000000100000000150000000200000000
2016 2017 2018Fond de rulment
permanent
Nevoia de fond de
rulment
Trezoreria neta
Fond de rulment
propriu
Fond de rulment
imprumutat

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

38 c) Trezoreria netă (TN). În caz ul analizei financiare, diferenț a dint re fondul de
rulment financiar ș i nevo ia de fond de rulment reprezintă trezoreria netă .
TN= FRF – NFR
În perioada analizată indicatorul înregistrează o tendință de crestere în 2018 față de
2017, determinată de creș terea NFR.

Tabelul 2.6
Rata de finanțare a Necesarului Fondului de Rulment
Indicatori Formul ă 2016
% 2017
% 2018
%
Rata de finanțare a NFR (NFR/FR )x100 23.33 2.16 66.07
Ponderea FR în pasivul total (FR/PT )x100 7.85 1.31 12.34
Ponderea NFR în activul total (NFR /AT)x100 1.83 0.28 8.15

Figura 2. 6 – Necesarul Fondului de Rulment al firmei Urgent Cargus S.A.

Nevoile de finanțare ale ciclului de exp loatare sunt suportate din datoriile de
exploatare și o parte a resurselor stabile situație care corespunde principiului gestiunii
financiare potrivit căruia la necesități permanente se alocă surse permanente, care reflectă
echilibrul financiar al societăț ii.
020406080
2016 2017 2018Rata de finantare a NFR
Ponderea FR in pasivul
total
Ponderea NFR in activul
total

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

39 Echilibrul financiar este susținut pe seama subvențiilor pentru investiții, a
împrumutului pe termen lung și a autofinanțării (amortizare + profit net).

Analiza ratelor de rentabilitate
Exprimă eficiența utilizării resurselor materiale și f inanciare î n activitatea d e
exploatare la nivelul ui societății în perioada analizată .
Ratele de rentabilitate sunt de trei tipuri: ratele de rentabilitate comercială, ratele de
rentabiliate economică și ratele de rentabiliate financiara
Tabelul 2. 9
Nivel ul ratelor de rentabilitate
Nr. Specificaț ie Formule 2016
mii lei 2017
mii lei 2018
mii lei Um
1 Venituri din exploatare Ve 236082229 387418808 574262252 MII LEI
2 Cheltuieli de
exploatare Che 203641260 327416414 481217519 Mii lei
3 Profit din exploatare Pe = Ve -Che 32440969 60002394 93044733 Mii lei
4 Profit curent Pc 32189549 78045626 98164962 Mii lei
5 Profit net Pn 18022220 46802022 74671237 Mii leu
6 Capital propriu Cpr 186098794 310392211 461506887 Mii lei
7 Activ total AT 261678857 524659217 774211022 Mii leu
8 Rata rent abilităț ii
veniturilor (Rv) Rv = (Pe / Ve )x100 13.74% 15.49% 16.20% %
9 Rata rentabilităț ii
resurselor consumate
(Rc) Rc= (Pe/ Che )x100 15.93% 18.33% 19.34% %
10 Rentabilitatea
economică (Re) Re = (Pe / AT )x100 12.4% 11.44 % 12.02% %
11 Rentabilitatea
financiară (Rf) Rf = (Pc /Cpr)x100 17,30 % 25,14% 21,27% %

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

40
0.00%5.00%10.00%15.00%20.00%25.00%30.00%
2016 2017 2018Rentabilitatea economică
Rentabilitatea financiară
Rentabilitatea veniturilor
Rentabilitatea resurselor
consumate Figu ra 2. 9 – Nivel ul ratelor de rentabilitate a firmei Urgent Cargus S.A

În perioada 2016 -2018 nivelul ratelor de rentabilitate este nesatisfăcă tor.
Ratele de rentabilitate comercială apreciază randamentul diferitelor stadii ale
activității î ntreprinderii la formarea rezultatulu i, fiind determinate ca raport între marjele de
acumulare ș i cifra de afac eri netă sau valoarea adaugată .
Rentabilitatea veniturilor exprimă eficiența valorificării produselor ș i serviciilor o ferite de
întreprindere. Indicatorul înregi strează o creștere continuă în perioada analizată .
Rentabilitatea costurilor măsoară eficiența consumului de resurse umane ș i materiale, se
situează la un nivel scăzut, înregistrând aproximativ aceeași evoluție ca și rata rentabilitații
veniturilor.
Ratele de rentabilitate economica reflectă eficienț a capitalului e conomic angajat
alocat activitații productive a î ntreprinderii . Ele se calculează raportâ nd un rezultat economic
la total capitaluri lor investite (capital economic angajat). Ca rezultat economic se poate
utiliza rezultatul exploată rii sau excedentul brut de exploatare. La numitor se poate utiliza
activul total sau o parte a acestuia .
Rentabilitatea economică trebuie să fie la nivelul ratei minime de randament din econo mie
(rata medie a dobânzii) ș i al riscului economic și financiar pe care și l -au asumat acționarii și
creditorii întreprinderii . Rata rentabilitații economice înregistrează un nivel relativ constant în
perioada analizată, având însă valori reduse.
Rentabilitatea finaniar ă reprezintă capacitatea î ntreprinderilor de a degaja profit net
prin capitaluril e proprii angajate î n activ itate. Rentabilitatea financiară reflectă scopul final al
acționarilor unei î ntreprinderi, exprimat pr in rata de renumerare a investiției de capital f ăcută

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

41 de aceștia în procurarea acț iunilor ei sau a reinvestirii totale sau parț iale a profiturilor ce le
revin de drept.
Rata rentabilității financiare trebuie să fie superioară ratei medii a dobânzii. Rata rentabilități
financiare are o tendință de crește re continuă determinată de creșterea mai agresivă a
rezul tatului net în comparaț ie cu capitalul propriu.
Concluzie la analizele efectuate : întreprinderea are o evoluție satisfăcă toare a
soldu rilor intermediare de gestiune ș i un nivel bun al rate lor de lichiditate curentă si rapidă ,
dar are și un nivel scăzut al rentabilitaț ii, gradul de uzură morală și fizică ridicat al bazei
materiale si gradul de înnoire a mijloacelor fixe este redus . Riscul tehnic al întreprinderii este
ridicat datorită uzurii fizice și morale a mijloacelor fixe.

2.3. STRUCTURA IMOBILIZARILOR Î NTREPRINDERII

Fiecare agent economic are o anumită structură financiară , care se poate identifica din
bilanț ul contabil. Structura financiară este un element care diferenția ză întreprinderile d in
punct de vedere al performanț elor. Alegerea unei structuri financiare inadecvate poate genera
costuri foarte mari, ceea ce creează premisele apariț iei riscului financiar sau chiar de faliment.
Decizia în privinț a structurii financiar e trebuie să conducă la un raport optim între finanțările
prin credite ș i cele p rin capitaluri proprii, astfel încât costurile de finanțare să fie minime.
Dacă î ntreprinderea are un volum foare mare de cred ite contractate, ea se confruntă cu riscul
de a nu putea plăti ratele scadente și dobânzile aferente în cazul î n care nivelul dobânzii
înregistrează o creștere foarte mare. Rata dobâ nzii e ste un factor de origine externă, asupra
căruia managerii nu pot acționa direct, nivelul său depinzând de politica mon etară promovată
de banca națională, de conjunctura economică generală etc. Managerii au, însă, posibilitatea
să aleagă mai multe surse de finanțare, în funcț ie de costurile pe care le generează și de
restricț iile financiare la care este supusă reducerea co stului capitalului ș i a riscului financiar.
Date fiind caracteristicile diferite ale diverselor categorii de activităț i, producerea
evenimentelor ce conduc la materializar ea riscului poate avea consecinț e diferite asupra
acestora. Cu câ t gradul de complexi tate a activităț ii desfasurate este mai mare, cu atâ t numarul
evenimentelor posibile genera toare de riscuri este mai mare ș i, implicit, gradul de risc este
mai mare. (Dumitraș cu R.A., 2016: pag 172 )
Deciziile de finanț are au ca obiectiv realizarea p e terme n lung a unui mix optim î ntre
sursele financiare proprii ș i sursele financiare î mprumutate. Criteriul de optimizare a structurii

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

42 financiar e, respectiv criteriul de selecț ie a surselo r de capital este costul procură rii resurselor
financiare. Acest cost este , de fapt, un c ost mediu ponderat. Se consideră optimă acea
structu ră financiară care asigură cel mai mic cost mediu ponderat al capitalurilor atrase.
Structura capitalului unei întreprinderi reprezintă proporția relativă a capitalului
propriu ș i a credite lor pe termen lung necesare finanță rii activelor. De fapt, capitalul unei
întreprinderi reflectă compoziț ia capita lurilor ei. Structura financiară a întreprinderii reflectă
raportul existent între finanț area internă și finanțare externă, dar și între finan țare pe termen
lung ș i cea pe termen scurt.
Realizarea unei structuri financiare opt ime presupune stabilirea proporț iilor de
utilizare a capitalurilor proprii și a celor î mprumutate care sa maximize ze creșterea economică
a întreprinderii, pe baz a elementel or de rentabilitate și risc. Întreprinderea utilizâ nd într -o
proporț ie mai mare cr editele pentru asigurarea finanțării, vor creș te riscurile legate de flu xul
profiturilor acesteia, dar în același timp se va putea înregistra o rată ridicată a rentabilitaț ii.
Funcț ionare a întreprinderii fără un capital adecvat este principala cauză a eșecului în
afaceri. Pentru funcționare întreprinderea trebuie sa aibă capital suficient, dar și o structură a
acestuia adecvată, adică o combinație favorabilă între capitalul pr opriu și capitalul
împrumutat.
Stabilirea struc turii financiare trebuie sa aibă în vedere atât elementele ce țin de
întreprindere (rentabilitatea previzionată, obiectivele de creștere economică, riscurile
asumate), dar și influența din exterior (bă nci, sta t, conjunctura economico -financiară ).
Influența cea mai mare asupra stabilirii structurii financia re o are creditorul (banca),
având î n vedere riscul la care se expune:
• riscul de capital – când debitorul nu -și poate restitui creditul;
• riscul cu dobânda – când debitorul nu -și poate plăti dobâ nda la termen;
• riscul de imobilizare – când creditorul isi blochează capitalul și trebuie să se
refinanțeze în condiții neprielnice de dobândă ș i timp.
Pentru a elimina sau a aten ua aceste riscuri banca solicită garanții întreprinderii dar ș i
participarea acesteia la finanță ri cu fonduri proprii.
Elem entele structurii financiare a î ntreprinderii sunt urmatoarele (tabelul 2. 12):

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

43 Tabelul 2.12
Elementele structurii financiare
Elemente de pasiv Suma Structura
(% în
total
pasiv)
1.Capital social
2.Rezerve
3.Rezultat reportat
4.Profit
5.Capital propriu (1+2+3+4)
6.Datorii financiare (credite pe termen lung)
7.Credite pe termen scurt
8.Furnizori
9.Alte obligaț ii din exploatare
10.Datorii totale (6+7+8+9)
Pasiv total (5+10)

(Sursa bibliografică – Dumitraș cu R.A., 2016: pag 279 )

Pentru stabilirea structuri i financiare optime se determină și se anali zeză în dinamică
urmatoarele rapoarte:
– între datorii totale și capitaluri proprii (rata îndatoră rii globale);
– între datorii financiare ș i capitaluri proprii (rata autonomiei financiare);
– între autofinanțare și finanțare externă ;
– între autofinan țare și finanțarea totală (total pasiv);
– între finanțare externă și finanțarea totală (total pasiv);
– între capital permanent (capital pr opriu + datorii financiare) și finanțare totală (total
pasiv);
– între capitaluri proprii ș i datorii totale;
– între datorii pe termen scurt ș i datorii totale;
– între datorii financiare ș i total datorii;
– între datorii financiare ș i datorii pe termen scurt;
– între cheltuieli financia re cu creditele pe termen lung și capacitatea de autofinanț are;
– între autof inanțare brută și investiț ii;
– între autofinanțarea netă și investiț ii. (Dumitrașcu R.A., 2016: pag 278 -280)
Bilanțul furnizează o primă estimare a nivel elor indatorilor ș i capitalului propriu. Este
necesară luarea în considerare a două aspecte. Pe de o parte, capitalul propriu și cel
împrumutat sunt estimate în bilanț la valoarea contabilă, or este necesară o referire la

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

44 reprezentările pieței. Î n stabilir ea costurilor interesează valoarea capitalurilor pro prii care
suportă riscul economic al firmei. Din punctul de vedere al actionarilor, capitalul inve stit este
estimat nu prin situația netă contabilă, ci prin valoarea de piață a acț iunilor. Capitalizarea
bursieră constituie cea mai bună evaluare a c apitalului propriu, care suportă în fapt toate
riscurile întreprinderii. Datoria se estimează la valoarea de piată, actualizând fluxurile viitoare
de plată cu rata curentă a dobânzii. Valoarea rezultată este ajus tată cu efectul fiscal.
Pe de altă parte, trebuie evaluat dacă ultima structură a capitalului (dupa e fectuarea
primului cor ectiv) este structura financiară optimă, sau „ținta” propusă de î ntreprindere pe
termenul mediu. Dacă firma anticipează că modul de finanț are a proiectelor sale de investiții
modifică structura capitalului per manent, costul marginal a l fiecă rei componente a
capitalurilor trebuie m ultiplicat cu noua pondere. Se întelege că ipoteza riscului financiar ș i
economic al proiectului, s imilare cu cele ale firmei, în ansamblu, iși menț ine valabilitatea.
În această situaț ie, optimizarea structuri i financiare impune un calcul prealabil:
determinarea compoziț iei capitalurilor întreprinderii utilizate de aceasta în derularea
investiț iilor în active fixe aflate î n cur s. Cu acest prilej se calculează ș i cheltuiel ile ocazionate
de eventuala creștere a f iecărei surse de finanțare. Pe baza acestor informaț ii, costul marginal
ponderat al capitalului pentru anul următor se determină astfel:
– se estimează costul fiecărei componente: împrumuturi, acțiuni preferențiale, acțiuni
obișnuite și autofinanț are;
– costul capitalului î mprumutat: Ki=kd(1 -T),
unde: K d este costul datoriei , costul acțiunilor preferenț iale;
– se estimează costul capitalului propri u Kcp, (al autofinanță rii sau a profitului obținut
precum și cel al emisiunii de noi acțiuni) î n una din ipotez ele aplicabile firmei Kcp);
– se estimează costul ma rginal pentru fiecare componentă a capitalului spor it
suplimentar. Firma trebuie să crească capit alurile în proporție cu structura „țintă”,
prima dată utilizâ ndu-se sursele cu cel mai redus cost. Când ace ste surse se epuizează,
firma trebuie să ia î n considerare sur sele cu cost mai ridicat. (Bucătaru Dumitru 2002:
pag 54-55)

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

45 2.3.2. AMORTIZAREA CA ELEMENT DE CHELTUIALĂ. IMPACTUL
AMORTIZĂ RII ASUPRA REZULTATULUI FINANCIAR ȘI A
OBLIGAȚ ILOR FISCALE

Noțiunea de prag de rentabilitate permite determinarea nivelului necesar de atins al
vânzarilor pentru ca rezultatul activitații să fie nul, adi că întreprinderea să nu î nregistreze nici
pierderi, dar nici profit.
Analiza pragului de rentab ilitate este un mo del de analiză fundamentat pe stru ctura
cheltuielilor (variabile și fixe) î n rapo rt cu cifra de afaceri netă , care permite aprecierea
riscului econ omic (riscul de exploatare) al î ntreprinderii. Activitatea unei întreprinderi este
supusă riscului economic î ntrucât aceasta nu poate să prevadă cu certitudine diferitel e
componente ale rezultatului său ș i ale ciclului de exploatare.
Riscul activitaț ii economice este incapacitatea întreprinderii de a se adapta în timp ș i
cu cele ma i mici costuri, eforturi, variaț iei mediului economic. Deci, riscul activității
economice exprimă volatilitatea rezultatului economic la condiț iile de exploatare.
Riscul nu depinde numai de factori generali (preț de vânzare, cost de producție, cifra
de afaceri netă), ci ș i de structura c osturilor, respectiv comportamentul lor față de volumul de
activitate. S tructura cheltuielilor (repartiția î ntre cheltuiel ile fixe și cheltuielile variabile î n
raport cu cifra de afaceri netă) exercită o influență marcantă asupra rentabilității. Împarțirea
cheltuielilor totale în fixe și variabile, în funcție de comportamentul lor față de variația
producț iei este o cond iție necesară pentru determinarea pragului minim de rentabilitate
(Capr). Aceasta justifică determinarea unui efect de levier al exploată rii și formularea
modelului de analiză al punctului critic .
Cheltuielile variabile sunt direct proportionale cu nivelul producț iei (e x. Cheltuieli cu
materii prime ș i materiale directe, salariile personalului direct productiv, etc).
Cheltuielile fixe, indepen dente de nivelul activității (de volumul producției), sunt
angajate în scopul funcționării normale a î ntreprin derii, fiind plătite chiar în absența cifrei de
afaceri nete (apă, electricitate, întreț inere, personal administrativ, cheltuieli cu amortizarea,
cheltuieli de natura administrativă , etc).
Ponderea deținută de către cheltuielile fixe și variabile î n cheltuielile totale ale
întreprinderii evidențiază gradul de flexibilitate al întreprinderii, reflectâ nd capacitatea
acesteia de a se adapta la modifică rile nivelului de activitate. Flexibilitatea î ntreprinderii este
cu at ât mai redusă cu câ t ponderea chelt uielilor fixe î n cheltuielile totale este mai mare.

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

46 Analiza cheltuielilor variabile -fixe porneste de la proporț ionalitat ea unor cheltuieli
(variabile) în raport cu vol umul de activitate. Se determină astfel o marjă asupra cheltuielilor
variabile (MCV) , ce trebuie să fie superioară cheltuielilor fixe pentru ca activitatea de
exploatare să degaje profit. Sinteza î ntre nivelul cheltuielilor fixe (CF) ș i cel al marjei asupra
cheltuieli lor variabile (MCV) o realizează punctul critic evidențiat î n cadrul analizei Cost –
Volum –Profit.
Punctul critic reprezintă nivelul de a ctivitate (Cifra de afaceri netă – Capr) care
absoarbe î n totalitate cheltuielile de explo atare ale unei perioade, iar rezultatul exerciț iului
este zero. Pragul de rentabilitate reflect ă nivelul minim de activitate pe care trebuie să -l
realizeze î ntreprinderea pentru a nu lucra în pierdere. Depășind acest nivel, activitatea
întreprinderii devin e rentabilă . Riscul econ omic va fi cu atat mai mic cu câ t nivelul punctului
critic va fi mai redus.
Pragu l de rentabilitate se calculează în mod diferit pentru întreprinderile care fabrică și
comercializează un singur produs și pentru întreprinderile care produc și comercializează o
gamă variată de produse.
Întreprinderi care fabrică un singur produs (monoproductive) . Pentru întreprinzător
prezintă interes determi narea volumului fizic al producț iei necesar pentru atingerea pragului
de rentabilitate. P ragul de rentabilitate corespunde acelui nivel de activitate pentru care cifra
de afaceri n etă este egală cu costul total. P ragul de rentabilitate marchează trecerea din zona
de pierdere î n zona de profit. Pragul minim calculat în unitați fizice se calculează conform
formulei:
Qpr = Cheltuieli fixe totale / mcv
Qpr = volumul producției (unităț i fizice) necesar pentru atingerea pragului de rentabilitate
mcv = marja unitară asupr a cheltuielilor variabile = preț de vâ nzare unitar – cheltuieli
variabile unitare
Pragul de rentabilitate ( CApr = cifra de afaceri netă , corespunză toare pragului de
rentabilitate) se poate determina ș i valoric:
CApr = Cheltuieli fixe / Rmcv
Rmcv = rata marjei asupra costului variabil unitar
P = pret de vanzare unitar
Rmcv = (mcv / p)* 100 (Dumitraș cu R.A., 2016: pag 173 – 174)
Întreprinderi care produc ș i comercializează mai multe produse . În acest caz, pragul
de rentabi litate exprimat valoric pentru întreaga activitate se calculează conform formulei:
CApr = Cheltuieli fixe totale / MCV %

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

47 MCV% = (MCV / CA)*100
MCV% = rata marjei asupra cheltuielilor variabile totale
MCV = marja asupra cheltuielilor variabile totale
Această metodă de analiză este foarte utilă î ntreprinderii pen tru calculele de
previziune, obținându -se urmatoarele informaț ii:
– cifra de afaceri netă pentru care rezultatul este nul (pragul de rentabilitate sau punctul
critic);
– mărimea profitului realizabil la o creștere dată a cifrei de afaceri nete:
– mărimea cifrei de afaceri nete care să conducă la obț inerea unui profit dorit;
– mărimea cifrei de afaceri nete necesară pentru menț inerea unui anum it profit în
condițiile î n care cresc cheltuielile fixe.
Cifra de afaceri neta (CA) – Cheltuieli variabile (CV) = Marja asupra chelt. variabile (MCV)
Marja asupra chelt. variabile (MCV) – Cheltuieli fixe (CF) = Rezultat net (RN)
Pragul de rentabilitat e mai poate fi exprimat și în zile. În acest caz el indică data
calendaristica la care este atins pragul de rentabilitate.
Pr zile = (CA pr / CA realizata) *360 (Dumitraș cu R.A., 2016: pag 175 – 176)
Evaluarea riscului de exploatare structural pornind de la modelul pragului de
rentabilitate se concretizează în două rate complementare: rata riscului de exploatare (R pr) și
indicele de securitate (Is).

Cu câ t rata riscului de exploatare (Rpr) este mai mare, cu atâ t riscul va fi mai mare ș i
invers.
Indicele de securitate (Is) evidențiază marja de securitate de care dispune
întrepr inderea. Marja de securitate a î ntreprinde rii va fi cu atat mai mare cu câ t indicele es te
mai mare.
Aprecierea riscului de e xploatare structural poate fi făcută ș i cu ajutorul unui
„indicator de poziț ie” față de pragul de rentabilitate. Acest indicator poate fi exprimat atât în
mărimi absolute (α), cât și în mă rimi relative (α’).
Poziția abs olută (α), denu mită ș i flexibilitate absolută evidențiază capacitatea
întreprinderii de a -și adapta producția la cerințele pieț ei. Est e de dorit ca acest indicator să fie
cât mai mare pentru a evidenția o flexibilitate ridicată a î ntreprinderii, respectiv un risc de
exploatare câ t mai redus.

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

48 Indicatorul de poziț ie relativ (α’), denumit ș i coeficient de volatilitate, înregistrează
valori mai mari atunci câ nd riscul este minim. El are aceeași valoare informațională ca ș i
indicatorul absolut.

Pentru a lărgi n oțiunea de punct critic, se includ în cheltuielile fixe ș i cheltuielile
financiare (care nu sunt evidențiate în rezultatul exploatării) și se determină un punct critic
global.
Calculul pragului de rentabilitate poa te fi utilizat de managementul î ntreprinde rii din
urmatoarele considerente:
– furnizează informaț ii cu privire la nivelul minim de activitate necesar pentru a obț ine
profit;
– permite sub diferite ipoteze anticiparea profitului;
– este un instrument ce ajută la luarea deciziei privind investiț iile pentru produsele noi,
investiț iile de m odernizare sau de dezvoltare a î ntreprinderii;
– oferă explicaț ii privi nd abaterile dintre previziuni și realiză ri. (Dumitrașcu R.A.,
2016: pag 177 – 178)
Cunoaș terea pragului de rentabilitate permite fixarea obiecti vului minim de realizat
(CA min) pentru ca întreprinderea să fie profitabilă. Dar, mă surarea riscului determinat de
atingere a punctului critic, este evidențiată de coeficientul efectului de levier al exploatării,
componență a riscului global.
Riscul global al întreprinderii asumat de proprietar, definit ca sensibilitate a profitului
net în raport cu cifra de afaceri netă se exprimă sub forma coeficientului de elasticitate global,
interpretat ca produsul altor doi coeficienț i:
CELG = CELE * CELF
unde:

CELE = coeficientul efectului de levier al exploată rii
CELF = coeficientul efectului de levier financiar
Rezultatul net al exercițiului (RNE) utilizat î n calcule, se v a obț ine conform
urmatoarei succesiuni de operaț ii:

Cifra de afaceri netă – Cheltuieli de ex ploatare (fixe si variabile) = Rezultatul exploată rii (RE)
Rezultatul exploată rii (RE) – Cheltui eli financiare = Rezultat brut î nainte de deducerea
impozitului pe profit (RBE)

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

49 Rezultat brut î nainte de deducerea impozitului pe profit (RBE) – Impozit pe pro fit =
Rezultatul net al exploată rii (RNE) sau profit net (PN) (Dumitraș cu R.A., 2016: pag 181 – 182)

2.3.3.METODE DE AMORTIZARE

Amortizarea liniar ă constă în includerea uniformă a unor sume fixe, stabilite
proporțional cu numă rul de ani ai duratei normale de utilizare a mijlocului fix, î n cheltuielile
de exploatare . Pentru exemplificarea regimului d e amortizare liniar se consideră exemplul
urmă tor: Firma Urgent Cargus S.A. achiziționează o bandă de sortat automată , la data de 1
ianuar ie 2013 , a cărui val oare de intrare es te de 6000 lei la care se adaugă și Tva, ce se
amortizează pe o perioadă de 5 ani. Această operație se repetă î n urmatoarele 59 de luni, pană
la amortizarea integrală a bandei de sortat.

Tabelul 2.14
Calculul amorti zării liniare

Amortizarea liniară prezintă avantajul că este simplu de aplicat, fiind cea mai folosită,
datorită uniformității cheltuielilor exercițiului și a costurilor î n timp.
Principalele limite d ecurg din aspectul simplific at și constau în faptul că diminarea de
valoa re a bunurilor nu este constantă pe tot parcursul vieții sale, de asemenea metoda nu ține Anul Valoare de intrare a
imobilizarii Amortizarea
Anuala
(lei) Cumulata
(lei) Valoarea neta contabila
(lei)
2013 6000 1200 1200 4800
2014 6000 1200 2400 3600
2015 6000 1200 3600 2400
2016 6000 1200 4800 1200
2017 6000 1200 6000 0
Total 6000

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

50 cont nici de scăderea capacității de producție, nici de creș terea în timp a cheltuielilor de
întretinere datorită uzurii. Sub aspect fiscal, metoda prezintă avantajul că atenuează tendința
întrepr inderilor de eludare a fiscalității însă nu ține seama de influenț a progresului t ehnic,
respectiv de uzura morală . Acest sis tem a constituit baza dezvoltă rii celorlalte regimuri de
amortizare.
Utilizarea regimului de amortizare liniară se aprobă de consiliul de administraț ie al
agentului economic, respectiv de responsabilul cu gestiunea patrimoniului, la data punerii î n
funcț iune.
Amortizarea degresivă a apărut din necesit atea recuperă rii mai rapide a valorii unor
mijloace fixe care sunt supuse într -un grad mai înalt efectelor uzurii morale ș i la care nevoia
de modernizare, de retehnologizare sau chiar de î nlocuire es te mult mai evidentă .
Amortizarea degresivă constă în multiplicarea cot elor medii de amortizare liniară cu
coeficienții prevăzuți de legislaț ie, respectiv:
– 1,5 pentru mijloacele fixe cu durată normală de utilizare cuprinsa î ntre 2 – 5 ani:
– 2.0 pentr u mijloacele fixe cu durată normală de utilizare cup rinsă î ntre 5 – 10 ani;
– 2,5 pentru mijloacele fixe cu durată normală de utilizare mai mare de 10 ani.
Acești coeficienți pot fi modificați numai prin hotărâ re a Guvernului, la propunerea
Ministerului F inanț elor Publice.
Esența acestui procedeu constă în practicarea unor amotizări mai mari î n primii ani de
utilizare a bunului, după care anuităț ile se reduc treptat.
Aplicar ea unei rate constante la o bază degresivă, constă î n multiplicarea ratei
amortizării î n sistem liniar (Ra) cu un coeficient multiplicat or (K) stabilit de legea fiscală
(coeficienți prezentaț i mai sus).
Pentru exemplificare voi folosi același exemplu, de bandă de sortare automată pentru
plicuri ș i colete, ca la amortizarea l iniară. În această situație rata anuală de amort izare (Ra)
este de 20%, întreprinderea fiind amortizabil ă în 5 ani, coeficientul multiplicativ est e de 1,5
(K), iar rata degresivă este de 20% * 1,5 = 30%.

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

51

Tabelul 2.15
Calculul amortiză rii degresive
Anul Valoare de intrare a
imobiliză rii Amortizarea
Anuală
(lei) Cumulată
(lei) Valoarea netă contabilă
(lei)
2013 6000 1800 1800 4200
2014 6000 1260 3060 2940
2015 6000 980 4040 1960
2016 6000 980 5020 980
2017 6000 980 6000 0

Observăm că în anul 2015 amortizarea liniară este de 2940 lei / 3 = 980 lei, amortizarea
degresivă este de 2940 lei * 30% = 882 lei. Deoa rece amortizarea degresivă este mai mică
decât amortizarea liniară î ncepâ nd cu anul 2015, banda de sortare se amortizează î n regim
liniar.
În raport cu amortizarea liniară, amortizarea degresivă prezintă avantajul că ajută
trezoreria întreprinderii în momentele cănd ea îsi utilizează lichiditățile pentru investiț ii. Ca
avantaj fiscal, metoda degresivă permite entităț ii realizarea unor economii de impozite mai
importante la începutul duratei de fol osință a imobilizărilor, în consecință în anii imediat
următori, investițile vor fi mai puțin importante. Î n perioada de i nflație, metoda presupune
amânarea impo zitului care va fi reglementat în moneda depreciată .
Aprobarea r egimului de amortizare degresiv ă se face numai cu apr obarea consilului de
administraț ie sau a gestionarului de patrimoniu. D eoarece cotele de amorti zare obținute fiind
mai mari, este pusă î n pericol profitabilitatea activității, deci, amortizarea degresivă va fi
aplicată numai acol o und e profitabilitatea activităț ii permite acest lucru. Cu toate ca p rocedeul
de amortizare degresivă are avantajul de a atenua efectele uzurii morale, pr in recuperarea
valorii imobilizărilor într -o perioadă de timp mai scurtă, pe de altă parte principa lul
dezavantaj al metodei constă î n faptul că întreprinderile nu pot să cuantifice efectul uzurii
morale asupra imobilizarilor co rporale, coeficienții multiplicativi neavând nici o bază reală de
calcul.
Amortizarea accelerată constă în includerea, în p rimul an de funcționare, î n
cheltuielil e de exploatare, a unei amortiză ri anuale de 50% din valoare de intrare a mijlocului
fix respectiv. Amortizările anuale pentru exerciț iile financiare urmatoare, s unt calculate la

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

52 valoarea ramasă de amortizat, după regimul liniar, prin raportarea acesteia la numărul de ani
de utilizare rămaș i.
Utilizarea regimului de amortizare accele rată, se aprobă de Ministerul Finanț elor
Publice, la propunerea Adunării Generale a Acționarilor sau Asociaților, pentru societăț ile
comer ciale, re spectiv consiliul de administraț ie, pentru regiile autonome, pe baza unei
documentăr ii de fundamentare.
Pentru exemplificarea amortiză rii accelerate voi lua acelasi exemplu de mai sus.

Tabelul 2.16
Calculul amortizarii accelerate
Anul Valoare de intrare
a imobiliză rii Amortizarea
Anuală (lei) Cumulată (lei) Valoarea netă
contabilă (lei)
2013 6000 3000 3000 3000
2014 6000 750 3750 2250
2015 6000 750 4500 1500
2016 6000 750 5250 750
2017 6000 750 6000 0

Din analiza datelor cuprinse î n tabelul 2.16 rezultă că în primul an de funcț ionare
(2013) amortizarea bandei de s ortare este în proporț ie de 50% din valoarea sa de i ntrare,
respectiv 3000 lei, jumătare din suma inițială, iar în perioada ramasă, amortizarea se
realizează dupa regimul liniar, valoarea acestuia ridicâ ndu-se la suma de 450 lei.
Alegerea sistemului degresiv sau a celui accelerat este propice întreprinderilor care
sunt beneficiare sa u care urmează să revină în primii ani după investiție, deoarece amortizarea
rapidă fiind degresivă, se poate amâna data plății unei părți a impozitului și să beneficieze
astfel de deprecierea monetară. Dacă sunt deficitare ca rezultat în anii următori, în treprinderile
pot să se „sustragă” definitiv de la impozitare.
Însă, în viziunea normei IAS 16 metoda de amortizare trebuie revizuită cel puțin la
sfârșitul fiecărui an financiar. Astfel, dacă ritmul așteptat al avantajelor economice al activului
a cunoscu t o schimbare semnificativă, metoda de amortizare trebuie modificată pentru a
reflecta noul ritm. Cu toate acestea, teoria și practica recomandă ca regimul de amortizare
utilizat să fie logic și sistematic. Cu alte cuvinte, costul de intrare nu trebuie sa fie repartizat
pe exerciții în mod arbitrar, fără să se țină cont de maniera în care bunul va pierde din
valoarea sa utilă pe parcursul anilor. Regimul de amortizare ales trebuie să reflecte reducerea

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

53 capacității de serviciu a imobilizărilor. La întrebarea „care regim de amortizare este mai
bun?” – răspunsul este: în funcție de obiectivele întreprinderii, de „agresivitatea” cu care vrea
să abordeze gestiunea fiscală și bineînțeles decizia Adunării Generale a A cționarilor sau
Asociaților.
Este cunoscut faptu l că alegerea unui regim de amortizare reprezintă o problemă de
apreciere. În condițiile în care o entitate are posibilitatea de a alege în ceea ce privește
amortizarea, de regulă, interesul este cel investițional, interes care intră în competiție cu cel
fiscal al statului.

2.3.4.EFECTELE AMORTIZĂ RII ASUPRA CAPITALULUI FIX

Viabilitatea unei întreprinderi într -un mediu concurențial depinde ș i de resursele
materiale de care aceasta dispune și pe care le foloseste în procesul de producț ie. Resu rsele
materiale utilizate de catre î ntreprinder e cuprind activele imobilizate ș i activele cir culante.
Cantitatea, structura și calitatea acestora trebuie să fie c onforme cu nivelul și calitatea
activității pe care întreprinderea dorește să o desfăș oare. P rincipalii factori de risc legaț i de
echipamentele utilizate se referă la utilizarea necorespunzatoare a acestora , neefectuarea la
timp a reparațiilor capitale ș i curente, întretinere neadecvată, toate acestea putând provoca
defecțiuni și întreruperi în fun cționarea mijloacelor fixe, realizar ea de produse rebutate,
eficiența scăzută î n exploatare. Pentru prevenirea apariț iei acestor riscuri, se impune
dimensionarea m ijloacelor fixe în raport cu nivelul și structura producției ce trebuie realizată ,
respectare a programului de reparații capitale și curente, urmă rirea folosirii eficient e din punct
de vedere extensiv ș i intensiv a e chipamentelor, prevenirea apariț iei prema ture a uzurii fizice
și morale . Referitor la materiile prime ș i material ele utilizate, riscur ile pot apărea î n toate
fazele circuitului economic. Astfel, î n faza de ap rovizionare, riscurile se referă la ne efectuarea
la timp a aprovizionării sau în cantităț i insuficiente, pierderi pe timpul transportului,
necorelarea programului de aprovizionare cu cel de producț ie, care condu ce la imobilizarea de
resurse bănești î n stocuri , materiale pentru producție. În timpul depozită rii, principalele riscuri
provin ca urm are a depozitării în spații neadecvate, manipulă rii necorespunzătoare, evidenț ei
deficitare a stocurilor. La utilizarea materiilor prime și materialelor, î ntreprinderea s e poate
confrunta cu riscul depăș irii n ormelor de consum, al nerespectă rii standardelo r de fabricaț ie
sau a caiet elor de sarcini, al gradului scăzut de valorificare productivă a materiale lor. Toate
aceste riscuri, odată materializate, afectează negativ volumul producției, calitatea produselor

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

54 obținute, rezultatele î ntreprinderii, modul de r espectare a contractelor î ncheiate cu
beneficiarii. (Dumitraș cu R.A., 2016: pag 171 -172)

2.3.5. AM ORTIZAREA CA ELEMENT AL CAPACITĂȚII DE
AUTOFINANȚ ARE

Capacitatea de autofinanțare reflectă potențialul financiar degajat de activitatea
rentabilă a întreprinderii la sfârșitul exercițiului financiar, destinat să remunereze capitalurile
proprii și să autofinanțeze politica de investiții din exercițiile viitoare. Astfel spus, CAF este o
resursă internă aflată în permanență la dispoziția întreprinderii.
Capacitatea de autofinanțare se determină pe baza contului de profit și pierdere și
reflectă sursel e interne de fonduri generate de activitatea întreprinderii care pot fi folosite la
dezvoltare. Capacitatea de autofinanțare reprezintă surplusul bănesc care rezultă în urma
întregii activități a întreprinderii în decursul unui an sau mai multor ani.
Capa citatea de autofinanțare poate fi calculată ca sumă dintre profitul net și
amortizare.
CAF = Profit net + Amortizare
Capacitatea de au tofinanțare se determină prin două meto de: deductivă și aditivă, puse
în evidență de structura contului de profit și pierd ere.
A. Metoda deductivă are ca punct de pornire excedentul brut al explo atării:
CAF = Venituri încasabile – Cheltuieli plătibile
EBE (IBE)
+ Alte venituri din exploatare
– Alte cheltuieli din exploatare
+ Venituri financiare
– Cheltuieli financiare
– Impozit pe profit
= CAF a exercițiului
B. Metoda aditivă are ca punct de p ornire rezulta tul net al exercițiului:
CAF = RNE + Cheltuieli calculate și neplătibile – Venituri calculate și neîncasabile
RNE
+ Ajustări de valoare privind imobiliz ările corporale ș i necorporale
+ Ajustări de valoare privind active circulante (doar ct. 6814 -7814)
+ Ajustări privind provizioanele

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

55 +Ajustări de valoare privind imobilizările financiare și investițiile deținute ca active circulante
+ Cheltuieli privind activele cedate și alte operații de capital (ct. 6583)
– Venituri din vânzarea activelor și alte operații de capital (ct. 7583)
– Venituri d in subvenții pentru investiții (ct. 7584)
= CAF a exercițiului
Capacitatea de autofinanțare degajată în cursul exercițiului de ansambl u operațiilor de
gestiune nu va avea decât un caracter potențial dacă nu este susținut de mijloace financiare
efective (o trezore rie efectiv disponibilă rezulta tă din studiul echilibrului fi nanciar pe baza
bilanțului, pe b aza fluxurilor financiare sau din analiza cash – flow-urilor întreprinderii).

Tipuri de autofinanțare
Capaciatatea de autofina nțare după distribuirea dividend elor reprezintă autofinanțarea
globală (t otală). Aceasta pune în evidență aptitudinea reală a întreprinderii de a se autofinanța.
Autofinanțarea global ă = CAF – Dividende distribuite
Autofinanțarea reflectă bogăția reținută de întreprindere și constituie o resursă internă
destinată acoperirii nevoilor de finanțare a le exercițiului viitor. Autofinanțarea este
determinată de creșterea r esurselor obținute din propria activitate și care vor rămâne în mod
permanent la dispoziția întreprinderii pentru finanțarea activității viitoare.
Autofinanțarea globală are două componente: autofinanțarea de menținere și
autofinanțarea netă.
Autofinanțare a de menținere include sursele din care urmează s ă se realize ze în
viitor cheltuieli pentru menținerea potențialului productiv, deci a nivelului atins de
patrimoniu, respectiv pentru reînoirea mijloacelor de producție și acoperirea riscurilor de
exploatare .
Sursele principale de formare a autofinanțării de menținere sunt:
• amortizările normale (ce corespund pierderii reale din valoarea imobilizărilor);
• provizioanele.
Autofinanțarea netă este partea din autofinanțarea brută din care se formează sursele
propri i ale întreprinderii peste necesarul cerut de refacerea capitalurilor investite, având ca
efect o creștere a patrimoniului. Autofinanțarea netă asigură finanțarea proprie a întreprinderii
care constituie gajul posibilităților sale de dezvoltare în viitor.
Autofinanțarea netă = Autofinanțarea brută
– Cheltuieli pentru menținerea potențialului productiv

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

56 Autofinanțarea netă se con stituie în principal din profitul net repartiza t pentru
fondurile proprii, adică din profitul care rămâ ne după participarea angajaților la profit, precum
și remuner area asociaților sau acționarilor. Partea din fonduri de amortizare care depășește
deprecierea reală a imobilizărilor, poate con stitui de a semenea o resursă a acestei
autofinanțări . (Dumitrașcu R.A., 2016: pag 107 -110)

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

57
CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Urgent Cargus S.A. înseamnă profesionalism în ceea ce privește servici ul de curierat
din Româ nia dar și din străinătate.
Urgent Cargus S.A . este o companie cu acționariat stră in, creată pentru a oferi cele
mai bune servicii de curierat local, național și inter național . Provocarea de zi cu zi a
organiza ției, constă în căutarea continuă a modalităților pr in care poate oferi c lienților servicii
de calitate superioară , prin introduce rea de sisteme noi . Astfel, întreprinderea își propune să
ajungă lider pe piața din Româ nia și din străinătate.
O firm ă cu o reputa ție mai bun ă va avea, de regul ă, o cifr ă de afaceri mai mare dec ât o
firmă cu parametrii ai exploat ării similari, dar cu o reputa ție “obișnuită”. Desigur, cifra de
afaceri se datoreaz ă și altor factori dec ât reputa ția, în special unor factori de natur ă
patrimonial ă.
Cifra de afaceri patrimonial ă este, de fapt, varia ția pra gului de rentabilitate al firmei
exprimat ca cifr ă de afaceri, varia ție ce are loc între dou ă perioade succesive. La nivelul cifrei
de afaceri corespunz ătoare pragului de rentabilitate, firma își asigur ă egalitatea dintre
veniturile si cheltuielile totale, iar profitul este nul. Pragul de rentabilitate este rezultatul
structurii costurilor firmei, mai exact a modului în care acestea se împart în costuri fixe și
costuri variabile. În general, cu c ât costurile fixe sunt mai importante, cu at ât pragul de
renta bilitate este mai ridicat. Iar structura costurilor este, la r ândul s ău, expresia dimensiunii și
structurii patrimoniului economic al firmei. O structur ă patrimonial ă dominat ă de active și
pasive pe termen lung (imobiliz ări) și / sau obliga ții de plat ă fixe va genera, de regul ă, costuri
fixe mai importante. Dimpotriv ă, un patrimoniu alc ătuit cu prec ădere din active și pasive
curente (pe termen scurt) și / sau obliga ții de plat ă variabile va genera mai ales costuri
variabile. Întruc ât reputa ția este creat ă în timp și trebuie folosit ă si men ținută de asemenea
într-o perspectiv ă durabil ă, ea poate fi asimilat ă unui activ imobilizat intangibil nebilan țier.
Bine înțeles, reputa ția nu figureaz ă în bilant, dar, prin sinergiile pe care le produce, înlesne ște
valorifi carea mai eficient ă a activelor înscrise în bilant. Din acest motiv, cheltuielile de creare,
întreținere si exploatare a activelor și pasivelor vilan țiere pot fi considerate ca un fel de
“imagine în oglind ă” a reputa ției. În virtutea acestui argument, o re putație mai bun ă poate
susține o exploatare eficient ă chiar și în condi țiile unui prag de rentabilitate mai ridicat sau
care a crescut. Orice cre ștere a pragului de rentabilitate de la o perioad ă la alta are
semnifica ția cre șterii efortului economic asumat de firm ă. Iar efortul economic consumat

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

58 trebuie recuperat pentru a men ține performan ța. Sursa primar ă pentru acoperirea varia ției
pragului de rentabilitate este o cre ștere corespunz ătoare a cifrei de afaceri.
Reputa ția unei organiza ții are ca principale e fecte externe încrederea si garan ția
loialit ății.
Reputa ția organiza ției, ca element esen țial al imaginii acesteia exprim ă sintetic
valorizarea unor caracteristici func ționale particulare cum ar fi credibilitatea, loialitatea,
notorietatea, onestitatea, fi abilitatea, corectitudinea. Aceste caracteristici își revendic ă
originea în elemente care, în literatur ă de specialitate, sunt desemnate global cu ajutorul
conceptului de goodwill. Unii autori asimileaz ă reputa ția cu brandurile de ținute de organiza ții
dar recunosc c ă valoarea de pia ță a brandurilor adaug ă un supliment la valoarea net ă a
activelor organiza ției, contribuind astfel la formarea valorii globale a acesteia.
Brandul este considerat, prin urmare, o importan tă sursă de goodwill. Iat ă de ce
valoarea decapital al reputa ției poate fi utilizat ă în continuare pentru determinarea valorii
globale a organiza ției, care a r include at ât elemente bilan țiere, c ât și elemente nebilan țiere:
Valoare global ă = Activ net contabil + Reputa ție (Goodwill). (Dumitra șcu Va dim,
2015: pag 239 -244)
Pentru compania Urgent Cargus S.A. succesul pe piață este reprezentat de satisfacția
clientului. Din acest motiv consideră că este esențială cunoa șterea și înțelegerea nevoilor
întreprinderii, pentru ca apoi să le poată satisface și chiar dep ăși. Pentru a ati nge acest țel,
Urgent Cargus S.A. trebuie s ă îmbunătățească factorii tehnologici.
Factorii mediului tehnologic trebuie analiz ați în permanență de către întreprindere ,
pentru ca aceasta să poată preciza corect dacă evoluția aces tora va influența performanțele
produselor sau serviciilor proprii, în vederea satisfacerii nevoilor consumatorilor. Apariția
unor noi tehnologii poate genera oportunități pentru firmă. Urmărirea continuă a pieței
tehnologice face posibilă valorificarea mo mentului de la nsare a unor produse sau servicii și a
ocaziilor favorabile pe piață. În domeniul curieratului s -a remarcat o creștere a gradului de
automatizare a activității datorat ă introducerii scannerelor, a benzilor pentru manipularea și
sortarea plicu rilor și a coletelor. Acest fapt a dus la o creștere a calității serviciilor și la
scăderea ef ortului fizic depus de curieri ș i sortatori.

Determinarea și implicaț iile economice ale amort izării imobiliză rilor pe exemplul S.C. URGENT CARGUS S.A.

59
BIBLIOGRAFIE

• Brezeanu P. (2009), Gestiunea financiară a întreprinderii – volumul 1 – Elemente
inspirate din t eoria și practica financiară a Uniunii Europene , Editura Cavallioti,
București.
• Brezeanu P. (2009), Gestiunea financiară a întreprinderii – volumul 2 –Situații
financiare. Reglementări naționale și internaționale , Editura Cavallioti, București
• Brigham E., Daves P. (2009), Intermediate financial management , 10th edition, South –
Western College Pub.
• Bucătaru D. (2010), Finanțele întreprinderii, Editura Tipo Moldova, Iași.
• Corduneanu C., Iovu L. (2008), Etape în dezvoltarea sistemului financiar românesc și
corelația cu nivelul de creștere economică , în Journal of Economics , Timișoara, p. 27 .
• Dumitrascu R., Dumitrascu V, (2017 ), Economia si g estiunea întreprinderii. Repere
conceptuale si aplicatii . Editura Universitară, București Dumitrascu R. (2016 ),
Gestiunea f inanciară a întreprinderii. Repere c oncept uale. Editura Universitară,
București
• Dumitrascu R. (2016 ), Gestiunea financiară a întreprinderii. Aplicatii si studii de caz ,
Editura Universitară, București
• Dumitrascu R. (2013 ), Gestiunea financiară a întreprind erii. Concepte. Modele.
Instrumente Ed II adaugită și revizuită , Editura Universitară , București
• Dumitrascu R. (2012 ), Gestiunea financiară a întreprinderii. Manual de studiu
individual , Editura Pro Universitaria, București.
• Dumitrașcu V. (2013), Diagnosti cul financiar și evaluarea afacerii, Editura
Universitară, București.
• Dumitrașcu R., Dumitrașcu V. (2009), Gestiunea capitalului intangibil al firmei.
Concepte. Instrumente. Modele , Editura Performantica, Iași.
• Dumitrașcu R. (2008), Managementul valorii pr in goodwill. Valoarea firmei între
tangibil și intangibil, Editura Sedcom Libris, Iași.
• Hemici F., Bounad M. (2012), Technigues de gestion, Ed. Dunod, Paris.
• Ionescu R., Penu D. (2016), Fiscalitate si finanțele întreprinderii , Editura Pro
Universitaria, B ucurești.
• Vintilă G. (2010), Gestiunea financiară a întreprinderii , Editura Didactică și
Pedagogică, București.
• Munteanu V.(coordonator) (2017 ), Contabilitatea generala a intreprinderii, Editura
Universitară, București .
• Vintilă G., Armeanu D., Dumitrașcu R. A., Dumitrașcu V. (2009), Abordarea
elementelor intangibile prin prisma conceptului de capital intelectual al firmei , în
Revista Română de Statistică, supliment, nr. 9, septembrie, pp. 100 -108, 296 pg.
• Vintilă G., Dumitrașcu R. A. (2008), Considerati ons Regarding Goodwill as a Way
for evaluation of the Efficiency of the Reenterprise of the Enterprises , în Theoretical
and Applied Economics , nr. 12 (529 anul XV).
• ***Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1752/17.01.2005 pentru aprobarea
reglementăr ilor contabile conforme cu directivele europene
• ***Reglementările contabile aprobate prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice
nr. 1802/2014, cu modificările si completările ulterioare.
• https://www.urgentcargus.ro