Determinarea Potentialului Agroturistic AL Comunei Corbu

REFERAT AGROTURISM

DETERMINAREA POTENȚIALULUI AGROTURISTIC AL COMUNEI CORBU

PROFESOR COORDONATOR:

CĂLINA AUREL

MASTERANT:

BRĂTAN LAURA GABRIELA

I.STUDIU PRIVIND POZIȚIA SI ACCESIBILITATEA

1.1 Așezare si poziție in teritoriu

Situată la o distanta de 23 de km Nord de municipiul Constanța, comuna Corbu face parte din localitățile aflate pe litoralul Mării Negre. Comuna Corbu se compune din satele Corbu, Vadu și Luminița. Vatra satului Corbu este formată din vatra satelor Corbu de Sus și Corbu de Jos, care au figurat ca localități distincte până în anul 1968, când s-a aplicat reorganizarea administrativ teritorială conform Legii 2/1968, acestea două formând un singur sat – Corbu. Se află pe coordonatele 44°23' N- Latitudine și 28°39' E – Longitudine.

Imaginea nr.1.

Suprafața comunei Corbu este de 11.804 ha iar teritoriul administrativ se ridică în prezent la peste 20.000 ha. Teritoriul comunei face parte din zona litoralului românesc, fiind riverană Mării Negre, pe o lungime de 6,2 km, cu toate implicațiile care decurg de aici ca potențial de dezvoltare și de protecție a cadrului natural. Ca suprafață teritorială comuna ocupă 151 km2.

1.2 Accesibilitate si infrastructură generală

Comuna Corbu se afla la 8 km. nord de Stațiunea Mamaia si se invecineaza la sud cu orasul Năvodari si are o buna legatură rutieră judeteană, pe DJ 226. Acesta pornește din zona Midia Năvodari, cu relații pe DN 22 B, prin Năvodari – Ovidiu, la DN 2 A – E 60 spre București – Constanța si pe litoral prin zona turistică Năvodari – Mamaia – Constanța.

  Accesul la zona se va inbunatați odată cu finalizarea autostrazii ce va avea punct final la 5 km de Corbu continuat de un nou drum expres ce va trece prin Corbu spre Delta Dunării. In apropiere se află Aeroportul Kogălniceanu, aeroport ce deservește municipiul Constanța.Tot in apropierea comunei, se afla si Cetatea Histria. Deoarece din dreptul Comunei Corbu incepe Rezervația Deltei Dunării, comuna se mai numește si "Ancora Deltei" .

Imaginea nr. 2

În comuna Corbu sunt înregistrate 93 străzi, majoritatea cu lungimi între 40-500m, un sfert din ele având între 500-1000m, 13 străzi având lungimi peste 1000m. Cea mai lungă stradă secundară este G. Topârceanu – 2464 m. În localitatea Corbu ajunge o linie de cale ferată, până la intrarea în localitate, folosită însă numai pentru transporturi de tehnică militară, ocazionate de exercitiile militare ale poligonului de la Capu Midia. Aeroportul se găseșe la 30 km distanță, de aici existând legături aeriene nu numai spre Timișoara, Cluj Napoca, București, dar și spre Pisa, Barcelona, Milan Bergamo, Nurenberg, London Gatwick, Roma Fiumicino, Madrid Bajaras, Istanbul, dar și catre alte destinații către Europa .

Plaja Corbu se afla in imediata apropere a Comunei Corbu. Altfel chiar in dreptul indicatorului de intrare in cumuna Corbu, se face un drum betonat la dreapta ce duce direct la plaja. Pentru a ajunge la lacul Corbu se va face stanga imediat dupa intrarea in comuna in dreptul indicatorului "Pescarie". 

II. STUDIU PRIVIND CADRUL NATURAL

2.1. Relieful

Este caracterizat prin structura de podiș cu altitudine redusă. În cea mai mare parte a teritoriului, predomină valorile sub 200 m, diferențele altitudinale între părțile componente fiind reduse. Zona litorală în care se situează comuna Corbu, înregistrează zone de relief mai estompate. Satele care formează comuna sunt așezate pe treapta unei prispe continentale, cuprinsă între 10 – 20 m și desfășurată paralel cu țărmul mării.

Imaginea nr.3

Zona litorală este marcată de mai multe trepte: • 5-15 m, de-a lungul țărmului; • 20-30 m, cu o mare continuitate, pătrunzând mult în interior, formând o treaptă distinctă în jurul limanelor și lagunelor; • 35-45 m, cu o mare continuitate, constituind o treaptă mai lată decât celelalte înconjurând limanele și lagunele maritime; • 50-65 m, cea mai dezvoltată treaptă cu lățimi cuprinse între 500 m și 4-5 km; – 70-85 m, cea mai înaltă treaptă situată la contactul cu podișurile interioare.
Aceste trepte sculptate în depozite sarmațiene sunt acoperite de depozite de loess.

2.2. Clima

Clima județului Constanța evoluează pe fondul general al climatului temperat continental, prezentând anumite particularități legate de poziția geografică și de componentele fizico-geografice ale teritoriului. Existența Mării Negre și a fluviului Dunărea, cu o permanentă evaporare a apei, asigură umiditatea aerului și totodată provoacă reglarea încălzirii acestuia. Marea Neagră, prin volumul său mare de apă, exercită o acțiune de atenuare a amplitudinilor termice și de dezvoltare a unei circulații locale a aerului. Vara, când Anticiclonul Azoric ocupă spațiul Mediteranei, teritoriul României este invadat de aer tropical nord-african. Aceasta aduce timp senin, secetă și ridicarea temperaturii. În același anotimp, masele de aer Siberian, în deplasarea lor spre vest, ocupă teritoriul țării noastre, producând secete accentuate și uscarea solului, mai ales în partea de sud-est a țării (Câmpia Română și Dobrogea). Iarna însă, în mod obișnuit, circulația atmosferică deasupra teritoriului țării este determinată de anticiclonul eurosiberian, iar scăderile mari de temperatură se produc datorită înaintării spre sud a maselor de aer subpolar. Aceste mase de aer cald tropical au drept urmări: ridicarea temperaturii, dezghețul timpuriu și instalarea unui timp primăveratic. În anotimpurile de tranziție (primăvara, toamna), timpul ploios este favorizat de ciclonii de pe Marea Mediterană, care se deplasează spre nord-est. Temperaturile medii anuale se înscriu cu valori superioare mediei pe țara – 11,2ºC). Media anuală în anotimpul de vară este de 23,6ºC, iar în cel de iarna media lunară nu coboară sub 0ºC. În comuna Corbu, valorile maxime înregistrate, au fost în 10.08.1947 +38,5ºC, iar minimele de – 25ºC în 10.02.1929. Vânturile sunt determinate de circulația general atmosferică și condițiile geografice locale. Caracteristice zonei sunt brizele de zi și de noapte. În perioada rece (lunile XI-III) înregistrează cele mai mari viteze medii lunare ale vântului, de 3,8 – 3,9 m/sec. În sezonul de vară viteza medie a vânturilor se reduce fiind de 2,6 – 2,7 m/sec., în lunile iulie și august. Viscolul reprezintă unul din fenomenele specifice perioadei de iarnă, cu viteza mai mare de 20 – 25 m/s. Ceața se formează datorită advecției aerului cald și umed, sau din cauza creșterii cantității de vapori de apă, deasupra lacului. Numărul mediu anual de zile cu ceață este de 58 de zile. Umezeala aerului prezintă cele mai ridicate valori, datorită proceselor de evaporare în spațiul maritim. Aceasta nu coboară sub 75%, pe parcursul anului, însă există deosebiri în timpul unui an, în special între sezonul de vară și cel de iarnă. Precipitațiile atmosferice sunt reduse cantitativ, datorită faptului că masele de aer oceanic care afectează teritoriul țării noastre, deplasându-se de la vest spre est, ajung secătuite, iar o alimentare cu aer umed dinspre Marea Neagră este împiedicată de circulația generală, dinspre continent, a aerului. Pe de altă parte, în anotimpul cald, în condițiile suprafețelor întinse de apă a căror temperatură este mai scazută decât temperatura aerului de deasupra, nu numai că nu se formează norii de convecție, dar, datorită descendenței aerului, se împrăștie și norii aduși din zonele învecinate.

2.3. Vegetația

Condițiile naturale și climatice, pedologice, geomorfologice, litologice ale Dobrogei, determină o vegetație variată. Zona stepei se extinde pe cea mai mare suprafață a teritoriului Dobrogei, cuprinzând partea centrală și sud-estică. Între climă, sol și vegetație există, în general, un strâns paralelism, de acestea depinzând atât răspândrea vegetației, cât și a faunei. Acestea acționează asupra solurilor prin modul de distribuție spațială a resturilor organice, prin cantitatea și calitatea materiei organice depusă anual la suprafață sau în interiorul solului și prin modul de transformare a acesteia. Sub aceste aspecte, acțiunea vegetației erbacee asupra solului se deosebește mult de cea a vegetației lemnoase. Rădăcinile constituie principala sursă de substanțe organice, pe seama cărora se formează humusul în sol. Aceasta se datorează faptului că resturile organice aeriene intervin în mică măsură în procesele pedogenetice, fiind îndepărtate decătre om, animale, vânt. Resturile organice încorporate anual în sol sub formă de rădăcini ale ierburilor, sunt distribuite pe un strat profund, care poate depăși 1m grosime. Solurile predominante în zonă, formate sub influența vegetației de stepă sunt cele cernoziomice. Paralel cu restrângerea suprafețelor cu vegetație spontană, a avut loc o reducere treptată a elementelor de faună, care nu a mai găsit condiții prienice de viață.

Cadrul biogeografic se caracterizează, în regnul vegetal spontan, prin pajiști stepice cu: firuța cu bulbi (Poa bulbosa), pelinița de stepă (Artemisia austriaca), pirul gros (Eynodon dactylum), absiga (Bromus squarousus). În culturile de grâu apare neghina (Agrostema gythago), macul roșu de câmp (Papaver rhocas). Alte specii întâlnite: colilia (Stipa capillata), laptele cucului (Euphorbia stepposa), urzica (Urtica dioica), cucuta de apă (Cicuta virosa), traista ciobanului (Capsella bursa – pastoris), păpădia (taraxacum officinale), musețelul (Matricaria chamomilla).

Pe pajiști mai abundente sunt speciile de alior, formând un peisaj caracteristic stepelor Dobrogene. Se întâlnesc, frecvent, o serie de buruieni, din care scaieții (Carduns nutans), care în alți ani abundă în vegetație, depreciind calitatea pajiștilor.

Vegetația islazurilor, intens degradate prin pășunat, este reprezentată prin asociația de absigi și diverse specii de ciurlani. În prezent, arealul acestor specii s-a restrâns, existând numai în lungul drumurilor, suprafețelor neproductive sau folosite ca pășune.

Pe suprafețele joase (2–10m), din preajma lacurilor Tașaul și Corbu, caracteristic este biotopul lăcoviștilor, în care dominante sunt fitocenozele halofite cu: Puccnelia distans, Salicornia heroaceea, Statice amelini.

2.4. Fauna

Fauna, cu multe specii caracteristice stepei, dar în care predomină rozătoarele și păsările, s-a adaptat cu ușurință la transformarea stepei în terenuri agricole. Dintre insecte, menționăm : greierul borțos (Bradyporus longicollis), călugărița (Mantis religiosa), libelula (Libelula depressa), ale cărei larve trăiesc în apă, cărăbușul pătat (Polyphylla fullo), scarabeul (Scarabeus soccer), urechelnița (Forficula auricularia), greierul de câmp (Gryllus campestris), cosașul (Tettogonia viridissima), țânțarul (Gulex pipilus). Dintre reptile, amintim, în primul rând șerpii de apă, neveninoși și inofensivi : cel cu pete galbenepe gât (Natrix natrix), ce se hrănește cu broaște, cât și șarpele de apă (Natrix tessellata), sau guvidanul, comun tuturor lacurilor dobrogene (pielea lor este valorificată pentru industria pielăriei fine, dacă au mărimi de 1m sau mai mari). Pe nisipurile din apropierea Capului Midia, se întâlnesc șopârle cu dungi și abdomenul alb. Ele își au aici granița vestică a răspândirii lor, grupul fiind de origine asiatică și ajungând aici, de-a lungul vremii, peste stepele ponto – caspice. O altă reptilă întâlnită mai des pe malurile lacurilor Tașaul – Gargalâc este broasca țestoasă de apă ( Emys arbicularias) și cea de uscat (Testudo graeca ibera). Broaștele obșnuite (Rana ridibunda), trăiesc peste tot in apele dulci. Mai amintim prezența gușterului (Lacerta viridis), și a șopârlei cenușii (Lacerta argilis). Primăvara și toamna, peste Dobrogea trec cârduri impresionante de păsări migratoare, dintre care, uneori lebedele (Cygnus cygnus) și pelicanii (Pelecanus onocrotalus) fac popas pe apele lacului Gargalâc. În restul anului, stau permanent: lișițele (Fulica atra), rațele sălbatice (Anas crecca), scufundacii (Gavia arctica). Țărmurile lacurilor, abrupte și pietroase, oferă adăpost și loc de clocit unor păsări precum: nagâții (Vanellus vanellus) și lăcarii. Dintre păsările legate de uscat, amintim: graurii (Sturnus vulgaris), care zboară în stoluri numeroase, mai ales toamna, vrăbiile de casă (Paser domesticus) și de câmp (Paser montanus), ciorile (Corvus corone), rândunica (Hirundo rustica), codobatura (Motacilla alba), coțofana (Pica pica), ciocârliile (Alanda arbensis), sunt, de asemenea, păsări de stepă, în parte adaptate câmpului cultivat. Acestea părăsesc țara numai în iernile aspre. Fisa de câmp (Anthus campestris) este și ea o specie de stepă care migrează în fiecare toamnă spre sud, revenind în aprilie. Ariditatea accentuată, lipsa de adăpost și vegetatia mai puțin bogată sunt elemente care contribuie la restrângerea faunei. Ca urmare, posibilitățile cele mai bune de dezvoltare, dintre mamifere, le au rozătoarele, reprezentate prin: popândăul (Citellus citellus), hârciogul (Cricetus cricetus), șoarecele de câmp (Cleocrotus orvalis), orbetele (Spolax leucodon), iepurele de câmp. Dihorul, alături de vulpe (Vulpes vulpes), constituie obiective cinegetice importante.

2.5. Oglinzi de ape

Cunoscută și sub numele de „Ancora Deltei”, comuna Corbu este localitate de graniță a „Rezervației Deltei Dunării”, cu numeroase atracții pentru turiști: în zonă se poate practica pescuitul sportiv, plaja Corbu este aproape de localitate și oferă liniștea și intimitatea pe care nicio altă plajă din țara noastră nu o mai poate oferi. Satul Vadu oferă atât liniștea și umbra pădurii , cât și răcoarea și murmurul mării, într-o zi însorită. Așezare cu potențial turistic în creștere, comuna Corbu tinde să devină o stațiune turistică asemanatoare celor din sudul litoralului. În Corbu și Vadu, în timpul sezonului estival, localnicii sunt bucuroși să primească oaspeți, în pensiuni amenajate în propria gospodărie, unde găsesc răcoarea serii și liniștea mult asteptată.

Grindul Chituc

Pentru cine nu a ajuns la Grindul Chituc, va fi greu să își imagineze că în România poate exista un asemenea loc minunat, desprins parcă dintr-un colț de rai; nisip cât vezi cu ochii, fin așa cum nu mai este altul pe întreg litoralul românesc, marea, curată și de un albastru incredibil, păsări de diferite specii (în Grind au fost identificate 289 de specii protejate), liniște cum nu se găsește în niciun alt loc de pe malul Mării Negre.

Imaginea nr. 4

Vara, zona este invadată de aer tropical, care aduce secetă și căldură. Iarna patrund, în general, mase de aer subpolar continental, dar uneori pot înainta, dinspre sud, și mase mai calde, care duc la instalarea unei primăveri timpurii. Primăvara și toamna se caracterizeaza prin precipitații cauzate de aerul umed mediteranean care se deplasează în această regiune. De menționat că toamna este lungă și frumoasă, în schimb primăvara este mai rece, din cauza rolului pe care îl are marea în echilibrul termic. Potrivit Agenției pentru Protecția Mediului Constanța, Grindul cuprinde: lacuri cu schimb redus de ape, acoperite parțial cu vegetație plutitoare; arii depresionare inundabile cu vegetație hidrofilă fixată, reprezentată prin comunități de stuf și papură; pajiști pe grindurile maritime joase; pajiști litorale putin consolidate.

Lacul Corbu

Satul Corbu este străjuit în partea de vest de Lacul Corbu, separat de un dig în două, Corbu Mare și Corbu Mic. Lacurile sunt exploatate de ferme piscicole, care organizează anual și concursuri de pescuit sportiv. Lacul Corbu, a fost propus și acceptat la sfârșitul anului 2011 de catre AGVPS România ca și pistă de concurs pentru desfășurarea Campionatului Mondial de pescuit la crap, ediție care are loc în premieră în țara noastră. Ca urmare a acestei decizii, organizatorul acestui Campionat în România a luat toate măsurile necesare pentru îndeplinirea tuturor cerințelor necesare impuse de FIPSed- Federația Internațională de pescuit în ape dulci.

Proiectul de amenajare a pistei de concurs cuprinde 75 de standuri realizate la cele mai înalte standarde, lucrări de amenajare maluri, drumuri de acces, taluzări, nivelări, curățarea bazinului de pescuit și, nu în ultimul rând, populări cu material piscicol și dotări cu toate facilitățile necesare bunei desfășurari a unor competiții internaționale de anvergură: bungalouri pentru pescari și arbitri, toalete și dușuri ecologice, umbrele, mese, scaune, panouri indicatoare, posturi de pază, mașini de patrulare, stații de emisie-recepție.

Imaginea nr.l 5

Tot pe malul Lacului Corbu funcționează o pensiune cu capital romano-britanic, cu o capacitate de 60 de locuri de cazare. În cadrul pensiunii se organizează tabere de vară pentru copiii din țară și străinătate, aici se practică sporturi nautice cu ambarcațiuni – caiac, canoe, wind-surfing, bărcuțe cu pânze, dar și alte sporturi precum tenis de masă, tir cu arcul, ciclism, călărie, alpinism pe zid de cățărare.

Plaja Corbu

Plaja Corbu este una din ultimile plaje virgine de pe Litoralul Românesc. Este o adevarată porție de natură pură pentru cei care vor să se bucure la modul simplu de mare, nisip și mult soare, fiind inclusă în Rezervația Deltei Dunării. Plaja Corbu se află la o distanță de 8 km Nord de Stațiunea Mamaia, în apropiere de Plaja Năvodari, fiind un loc frecventat de practicanții sporturilor nautice, precum windsurfing, kitesurfing, sporturi cu vele, scufundări, snorkeling, pescuit sportiv. Plaja este foarte lată, neamenajată însă, fiind un amalgam de nisip fin pe alocuri amestecat cu scoici și cochilii de melci marini, apa la mal este foarte limpede, deloc adâncă. Aici nu se găsesc magazine sau restaurante în apropriere și este interzisă camparea cu corturi sau cu rulote la mai putin de 100 de metri de malul apei, fiind o arie naturală protejată.

Imaginea nr.6

Plaja Corbu face parte din Grindul Chituc, zona de importanță majora din punct de vedere al biodiversității, în mod general, și al ornitofaunei, în mod special, care este inclusă în Rezervația Biosferei Deltei Dunării.

Plaja Vadu

În timp ce unii o laudă, alții vor să o țină cât mai ascunsă turiștilor de pe litoral, ferită de zgomot, de jeepuri, atv-uri și de amalgamul de muzici amestecate ale teraselor. Aici nu există nicio amenajare turistică, doar soarele, nisipul și apa mării. În urmă cu doar câțiva ani, în zona Vadu – Grindul Chituc au început să apară primii turiști. Au venit hotărâți să se înfrupte din frumusețea și izolarea oferite de Plaja Vadu, făcând abstracție de faptul că aici nu pot beneficia de un duș, nu au cazare sau unități de alimentație publică, dar se pot bucura pe deplin această zonă sălbatică. Plaja Vadu este încă o plajă virgină pe Litoralul Românesc. O limbă uriașă de nisip fin, dar și granulos pe alocuri și o Mare Neagră curată, fără alge și gunoaie. Este un loc pentru cunoscători, care fug de confort și aglomerație, alegând bucuria liniștii depline și a sălbăticiei zonei. Plajele de la Vadu, Corbu, Sulina și Sfântu Gheorghe fac parte din Rezervația Biosferei Deltei Dunării, cea mai mare rezervație de ținuturi umede din Europa. Cu excepția Plajei Sulina, unde s-au realizat investiții în modernizare, celelalte trei plaje sunt conservate. Pe Plaja Vadu accesul cu mașina sau camparea este interzisă și se sancționează cu amendă, este permis doar statul la plajă.

Imaginea nr.7

Imaginea nr. 8 Imaginea nr.9

2.6.Ocrotirea naturii

La nivelul anului 2010, în comună s-a finalizat un proiect european de management al deșeurilor, ocupându-se și de partea de reciclare prin amenajarea unei stații de sortare și a unei fabrici de compost. Astfel, prin realizarea acestui proiect, a cărui valoare totală se ridică la un milion de euro, din care 300.000 de euro au venit de la bugetul local, s-au amenajat 30 de puncte de colectare selectivă distribuite pe raza localității. De asemenea, prin achiziționarea unui încărcător frontal și a două autogunoiere, deșeurile sunt colectate și în sistem „door by door” de la fiecare locuință în parte. Aflat în administrarea Primăriei, serviciul asigură colectarea selectivă a deșeurilor, după un calendar comunicat cetățenilor, pe zile și tipuri de deșeuri.

Serviciul de Salubrizare al Comunei Corbu participă la acțiuni derulate de ONG-uri cu preocupări similare. Astfel, o acțiune comună a ONG Mare Nostrum și a Primăriei Corbu, pe plaja Vadu s-a derulat o acțiune de informare a turiștilor cu privire la importanța colectării selective a deșeurilor și li s-au oferit saci colorați pentru depunerea separată a deșeurilor de plastic-metal și hârtie-carton. De asemenea, angajații de la salubrizare, dar și alți voluntari din comunitate, au participat la “Campionatul de voluntariat”, un proiect prin care o companie petrolieră își încurajează angajații să se implice în acțiuni de voluntariat în comunitățile în care compania desfășoară operațiuni. Timp de două ore, 100 de angajați ai aceste companii, împreună cu voluntarii din Corbu, au curățat 3 km de plajă și au strâns peste 650 kilograme de deșeuri, lăsate în urmă de turiști. Imaginea nr.10

Imaginea nr.11

Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență al Comunei Corbu s-a înființat în urma derulării proiectului “Intervenții în Situații de Urgență în comunele Corbu și Istria” având ca scop îmbunătățirea serviciului pubic de întervenții în situații de urgență la nivelul comunelor Corbu și Istria, prin achiziționarea unei autospeciale pentru intervenții și prin instruirea adecvata a unei scheme de personal voluntar. Conceptul de colaborare la nivel de administrație publică locală în vederea concentrării eforturilor într-o direcție unică stă la fundamentarea acestui proiect, rezultatele constituinde-se în soluții optime pe segmentul intervențiilor în situații de urgență, cu mijloace proprii ale administrațiilor publice, pe fondul implicării conștiente a membrilor comunității locale. Avantajul dovedit al serviciului este timpul foarte scurt de răspuns în cazul intervențiilor, autospeciala fiind permanent în stare de funcționalitate, pregătită pentru intervenție, iar pompierii voluntari selectați dintre membrii comunității care își desfășoară activitatea în comună, ajungând în orice zonă a comunei, într-un timp mult mai scurt decât cel al echipajelor venite din Midia sau Năvodari.

La nivelul județului Constanța sunt înființate un număr de 69 servicii voluntare. Deși conform prevederilor legale, la nivelul fiecărei comune ar trebui să existe cel puțin o autospecială pentru stingerea incendiilor, totuși lucrurile nu sunt nici pe departe așa. Mai exact, la nivelul județului 59 de SVSU-uri sunt alcătuite doar din echipe specializate pe tipuri de riscuri și doar 10 includ și o autospecială de intervenție. Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență al comunei Corbu este încadrat cu un număr de 44 persoane. La aproximativ șase ani de la înființare, SVSU Corbu este astăzi unul dintre cele mai bine echipate și dotate servicii voluntare din județ. Spre deosebire de voluntarii altor comune, cei de la Corbu au și echipamente speciale de protecție pe timpul intervențiilor, iar la principalele clădiri din localitate (primărie, biserică și școală) au amenajat pichete de incendiu.

Imaginea nr. 12 Imaginea nr. 13

„De-a lungul timpului, SVSU Corbu a intervenit operativ și eficient, în sectorul de competență, pentru stingerea unor începuturi de incendii sau chiar la incendii, coordonați fiind de șeful intervenției din partea pompierilor militari. Astfel, au dat dovadă de profesionalism și dorința de a se implica în rezolvarea situațiilor de urgență care afectează sau pot afecta comunitatea. Autospeciala din dotarea serviciului, este complet echipată cu mijloace și echipamente de intervenție, inclusiv cele de protecție, având avantajul ca prin capacitatea și dimensiunile sale se poate deplasa și interveni rapid în sectorul de competență”, apreciază șeful compartimentului Evaluare, Analiză și Prognoze Preventive, din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență Dobrogea.

Voluntarii de la Corbu se implică activ atât în prevenirea și stigerea incendiilor, dar și în competițiile județene. În 2012, aceștia au răspuns tuturor solicitărilor cetățenilor aflați într-o situație de urgență, dar au avut efectuate și câteva zeci de controale atât la persoanele fizice cât și la operatorii economici din comună și au transmis populației un număr de 42 de informări cu recomandări preventive. În ultimii trei ani, aceștia au participat la Concursurile serviciilor voluntare pentru situații de urgență organizat de ISU „Dobrogea” și s-au clasat, constant, pe primul sau al doilea loc. „Încă de la momentul înființării și până în prezent, între SVSU Corbu și ISU «Dobrogea» Constanta a existat și o reală colaborare și relaționare, de altfel, întreaga activitate a voluntarilor se desfășoară sub directa îndrumare a inspectoratului”, precizeaza șeful SVSU Corbu.

III. STUDIU PRIVIND CADRUL SOCIAL – ECONOMIC

3.1. Populația si așezările umane

În cadrul așezărilor comunei se disting trei tipuri de gospodării: Gospodăria bătrânească, cu prispă la casă și cu două odăi, gospodăria cu marchiză, cu sală închisă și cu trei încăperi, și gospodării cu case construite după proiecte tip. În gospodăriile vechi, din care s-au păstrat puține case, acareturile și construcțiile cu alte destinații sunt construite din paiantă. În lucrarea „Dobrogea-50 de ani de viață românească 1878-1928”, București, Cultura Națională 1928 , apar vederi ale unor Biserici vechi din Techirghiol și Măcin, care sunt de același tip cu acelea din Corbu de Jos și a unei “Gospodării bulgărești din Istria” – casă cu prispă cu stâlpi de lemn în față , ferestre împatrățite , cu acoperiș în 4 ape din olane. Al doilea tip de gospodărie a apărut mai ales în primele decenii ale sec. XX. Un asemenea tip cuprinde grădină și curtea casei, iar construcțiile de bază sunt: casa de locuit cu verandă, o camera la mijloc și două – trei camere de locuit. Al treilea tip de casă a apărut în ultimele decenii, remarcându-se creșterea gradului de confort (baie, grup sanitar încorporat clădirii, un număr mai mare de camere). Materialele de construcții ale caselor și dependințelor sunt chirpicii și, în ultimul timp, B.C.A., iar casele sunt acoperite cu țiglă, tablă sau plăci de azbociment. Deși satul a evoluat sub acțiunea legilor economico–sociale, el a trebuit să țină seama de particularitățile peisajului în localizarea vetrei și a terenurilor agricole, folosind în mod selectiv posibilitățile cadrului său natural. Elementele de relief au determinat localizarea vetrelor impunând o tipologie a lor în functie de acestea. Alături de relief, în stabilirea vetrelor, un rol important l-a avut existența organismelor hidrogeografice (Marea Neagra) și lacurile (Tașaul – Gargalâc) și a căilor de comunicații. Vatra satelor, în general, ia forme diferite în funcție de microrelieful existent, în cazul nostru, vatra având o formă poligonală neregulată (Corbu) și triunghiulară (Vadu). Structura exprimă modul de folosință a teritoriului din vatra satului și al grupării gospodăriilor. Pentru cea mai mare parte din suprafața Dobrogei, s-a generalizat tipul de sat adunat, constituit din gospodării înșirate în lungul văilor sau a drumurilor. Se remarcă, pentru fiecare sat, existența unei suprafețe cu teren agricol sub forma loturilor de subzistență, care despart locuințele între ele și determină o densitate mică a clădirilor.

3.2.Structura populației

Comuna Corbu face parte din categoria localităților cu textură ordonată, poliliniară, datorită prezenței mai multor străzi lungi, aproximativ drepte și paralele și cu spatii largi între ele. Potrivit datelor statistice pe anul 2006, comuna Corbu avea o populație de 5261 locuitori, iar în anul 2012, numărul locuitorilor a crescut cu cca. 500 de persoane.

Dupa etnie, populatia se compune din 5625 romani, 45 romi, 5 turci, 4 rusi-lipoveni, si 10 persoane de alte etnii.

Din totalul populatiei, 5368 persoane sunt de religie ortodoxa, 13 – romano-catolici, 12 – penticostali, 89 – baptisti, 197 adventisti de ziua a saptea si 10 musulmani.

Dupa nivelul de pregatire, din totalul populatiei stabile (4951 persoane), studii superioare au 191 persoane, 59 au studii postliceale, 938 persoane au studii liceale, 890 studii profesionale, 1890 au studii gimnaziale si studii primare au 833 persoane. Fara nicio scoala absolvita sunt 150 persoane, dintre acestea 59 fiind analfabete.

Structura demografică:

– 2701 persoane de sex masculin – 2560 persoane de sex feminin

Dinamica populației este strâns legată de cele două aspecte ale mișcării populației, și anume: sporul natural și mobilitatea spațială. Comparând valoarea densității populației în teritoriu la început de secol, reprezentată de un procent de 20 loc/km2 în 1912 cu cea din 2002 de 28 loc/km2, constatăm o creștere a acesteia, ca un rezultat firesc al creșterii numărului de locuitori. Facând o analiză a piramidei structurale a populației comunei Corbu, pe sexe, se constată o oarecare asimetrie, în favoarea sexului feminin. Numărul populației feminine nu a fost tot timpul mai mare decât cel al populației masculine. Astfel, numai în perioada 1985 – 2002, raportul dintre populația masculină și cea feminină era următorul:

1985 total locuitori 4303 din care 2231 bărbați – 2072 femei,

1988 total locuitori 4398 din care 2251 barbati – 2147 femei,

1992 total locuitori 4267 din care 2194 bărbați – 2073 femei,

1995 total locuitori 4321 din care 2216 bărbați – 2105 femei,

1999 total locuitori 4632 din care 2374 bărbați – 2374 femei,

2002 total locuitori 4958 din care 2535 bărbați – 2423 femei.

2006 total locuitori 5261 din care 2742 bărbați – 2519 femei.

Imaginea nr.14

Ultimul recensământ al populației,realizat la sfarșitul anului 2011, arată urmatoarea structură a populației:

Imaginea nr.15

3.3. Industria

Industria minieră

Pe teritoriul administrativ al comunei Corbu funcționează câteva exploatații miniere de extracție. Activitatea de extracție a calcarului este facilitată de posibilitatea de încărcare și transport atât pe cale feroviară cât și navală. Produsele principale sunt calcarul pentru var și agregate concasate pentru construcții civile, drumuri și platforme.

Fabricarea și ambalarea cimentului pentru construcții este o altă activitate ce se desfășoară în zona carierelor de piatră din zona Luminița. Numai în ultimii ani s-au finalizat mai multe investiții în industria extractivă și în producția materialelor de construcții. O investiție de 20 de milioane de euro a avut ca rezultat construcția unei linii tehnologice de măcinare, ambalare și livrare a cimentului.

Aceasta urmează să aibă o capacitate de producție de 700-750.000 de tone pe an, ceea ce reprezintă aproape 7% din piața locală. Pe lângă veniturile directe obținute din exploatarea acestor linii de producție, comuna Corbu beneficiază și de contribuția acestei companii la îmbunătățirea condițiilor de mediu din zonă și sprijină autoritățile locale prin sponsorizări și prin implicarea în diverse acțiuni comune, în beneficiul locuitorilor comunei.

Recent a intrat în funcțiune pe harta industriei materialelor de construcții cea mai modernã fabricã de var din România. Operatorul a investit peste 20 de milioane euro în cea mai nouă și modernă fabrica de producere a varului din România. Procesul de proiectare și construire a fabricii a durat mai putin de doi ani și a fost coordonat și implementat de o echipă de experți din Elveția și Italia. În comparație cu fabricile tradiționale de var, noua fabrică de var aduce o tehnologie performantă, care permite producerea tuturor tipurilor de var de cea mai bună calitate (var măcinat pentru BCA, var hidratat, var bulgări), în condiții de siguranță maximă în exploatare și cu impact minim asupra mediului. Producția este de cca 200-400 tone de var pe zi.
Imaginea nr.16

Industria navală

Industria navală reprezintă o ramură deosebit de importantă în aria de ocupare a forței de muncă din zona comunei Corbu. Portul Midia este al doilea port maritim al țării, după Portul Constanța. Este situat pe coasta Mării Negre, la aproximativ 13,5km N de Constanța. Portul a fost proiectat și realizat special pentru deservirea Combinatului Petrochimic Midia Năvodari. Ulterior a fost conectat la artera de navigație Rhin-Main-Dunăre, prin Canalul Poarta Alba – Midia Năvodari și prin Canalul Dunăre-Marea Neagră. Digurile de Nord și de Sud au o lungime totală de 6,97 m. Portul acoperă o suprafață de 834 ha, din care 234 ha reprezintă uscat și 600 ha – apă. Dispune de 14 dane (11 sunt dane operaționale, 3 dane ale Șantierului Naval), iar lungimea totală a cheului este de 2,24 km. Principalele categorii de marfuri operate: petrol brut și produse derivate, cereale, GPL, produse metalice.

Imaginea nr.17 Imaginea nr.18

Șantierul Naval “Marea Neagră”, a devenit operațional în anul 1987 sub conducerea statului. În anul 1999, șantierul naval a fost complet privatizat, forma în care funcționează astăzi. Pentru mai bine de 17 ani, șantierul a fost principalul șantier pentru repararea navelor din regiune. La ora actuală se află printre cele mai competitive șantiere navale din regiune. Profitând de poziția geografică favorabilă, de forță de muncă înalt calificată și costurile reduse ale forței de muncă, Șantierul Naval a rămas un reper important pe harta reparațiilor navale, fiind un exportator de servicii efectuate cu respectarea strictă a standardelor de calitate.

Situat la 8,6 kilometri în largul Mării Negre și cu o capacitate anuală de tranzit de maxim 24 milioane tone tiței, terminalul petrolier poate primi nave de până la 160.000 tdw, operațiunile de descărcare/incarcare a titeiului realizându-se printr-o conductă submarină și de uscat între un sistem plutitor de acostare și parcul de rezervoare al rafinăriei Petromidia.

Industria piscicolă

Lacul Corbu reprezintă o importanta resursă naturală. Pe lângă pescuitul sportiv practicat de operatorii piscicoli din zonă, Ferma Piscicolă Corbu asigură popularea, creșterea și valorificarea speciilor de pește specific bălților cu apă dulce: Crap, Caras, Roșioară, Platică, Guvid. Ferma este o oază de liniște și un loc excelent pentru pescuit sportiv și relaxare. În cadrul fermei sunt amenajate 2 bazine de pescuit sportiv, un bazin cu o suprafață de 15 ha și celălalt cu suprafața de 400 ha. Bazinul de 15 ha, adâncime 1,5 – 2,5m, cunoscut sub numele de Corbu 3 este populat cu :

• crap 4 – 10 kg cca. 1500 exemplare;

• crap 10 – 25 kg cca. 220 exemplare;

• cteno 4 – 20 kg cca. 420 exemplare;

• caras, șalău, biban. Peștele nu este furajat, iar starea biologica este foarte buna. Bazinul de 400 ha, adancime 1,5 – 3,5m, cuprinde cam toate speciile de peste:

• crap 1 – 10 kg; • caras, babusca, biban; • salau, stiuca, avat, somn. Pescarii care doresc să se antreneze pentru concursuri sunt asteptați pe lacul de 15 ha, pentru ceilalti pescari este pus la dispoziție lacul mare Corbu 2.

Imaginea nr.19

Ferma Piscicolă Corbu asigură facilitati pentru pescuitul sportiv pe lacul Corbu 2 astfel: 18 adăposturi provizorii pentru pescari – construcții din lemn prevăzute cu 2 paturi. Adăposturile sunt amplasate în jurul bazinului, peste luciul apei, la aprox 3 m în interiorul lacului. Fiecare ponton cu adăpost provizoriu pentru pescari este prevăzut cu masă de lemn pentru lucru, scaune/buturugi lemn, coș de gunoi, umbrele.

Imaginea nr. 20

Pe digurile și malurile bazinului EC2 sunt amenajate 75 de standuri conform cerintelor regulamentului international de pescuit sportiv la crap. Pe diguri și pe malurile bazinelor sunt amplasate toalete ecologice, numarul acestora fiind determinat de numarul pescarilor/concurenților. Accesul la locul de pescuit se poate face cu masina și/sau ATV-urile din dotarea fermei. Ferma Piscicolă Corbu a fost desemnata oficial de catre Comitetul Director al Federației Internaționale de Pescuit Sportiv în ape dulci, ca organizator al Campionatului Mondial de Pescuit Sportiv la Crap 2012 pe lacul Corbu 2, sub directa coordonare a AGVPS România.

O investiție mai puțin întâlnită se derulează pe raza comunei Corbu, pe malul Mării Negre, în vecinătatea Șantierului Naval – o crescătorie de calcan.Investiția se realizează pe o suprafață de 8.800 mp din care 4.600 mp suprafață construită, iar valoarea ei se ridică la circa 4,5 milioane de euro, din care jumătate reprezintă fonduri europene. Tehnologia este furnizată de specialiști norvegieni, unitatea urmând, după finalizarea lucrărilor de construcție și popularea crescătoriei, să producă circa 150 de tone de calcan anual.

Imaginea nr.21

Avicultura

Aflată la ieșirea din localitatea Corbu, ferma de găini pentru producerea ouălelor de consum a renăscut în ultimii ani datorită investițiilor majore care s-au făcut din fonduri proprii ale proprietarului, o firmă privată cu capital integral românesc. Aici există una dintre cele mai frumoase și mai moderne ferme la standarde europene. S-au accesat fonduri europene pentru modernizarea fermei de găini în valoare de 1.800.000 de euro, care va duce la creșterea capacității fermei de la 40.000 la 75.000 de găini ouătoare și la îmbunătățirea condițiilor de bunăstare, conform cerințelor UE. În prezent, ferma deține un număr considerabil de găini ouătoare (cca 28.000 de capete), ce produc zilnic un număr de 18.000 de ouă, care ajung pe piață la consumatori, după sortarea și inscripționarea lor.

Depozitarea și sortarea se fac în noul centru de colectare-sortare și ambalare ouă care a fost finalizat și dotat cu echipament de ultimă generație, cu o capacitate de sortare de 16.000 de ouă/oră, unde sunt asigurate condiții optime de păstrare, însă nu apucă să stea prea mult aici, deoarece sunt livrate imediat pe piață.Datorită calității și gustului foarte apreciate de consumatorii din zonă, ouale de aici sunt foarte căutate și sunt recunoscute pe piețele de desfacere sub denumirea de “ouă de Corbu”.

Imaginea nr. 22

Pe lângă ferma de găini ouă consum, aici se mai afla o fermă pentru creșterea puilor de carne, în care funcționează, în momentul de față, două hale ce au fost reabilitate și dotate cu echipament nou și modern pentru creșterea puilor de carne la standarde europene achiziționat din Germania. În cele două hale sunt crescuți 20.000 de pui, care, odată ajunși la greutatea optimă, sunt sacrificați și livrați pe piață, la magazinele proprii. În ferma de pui funcționează un centru de sacrificare propriu, pentru puii de carne, autorizat sanitarveterinar, singurul de acest gen din județul Constanța. Dotat cu echipament complet pentru sacrificarea puilor în condiții de zooigienă, conform normelor sanitar veterinare; și când spunem complet ne referim la faptul că este compus din: asomator, carusel de sângerare, opăritor, de-plumător, jgheab pentru eviscerare și container pentru refrigerare a carcaselor de pui.

Industria de apărare

Tabăra de instrucție și poligonul de trageri sol-aer "Gl. Bg. Ion Bungescu"- Capu Midia (TIPTSA) este structura Forțelor Aeriene specializată în asigurarea facilităților necesare antrenării, executării și evaluării tragerilor, și se află dispusă pe țărmul Mării Negre la 20 km nord de municipiul Constanța, la nord de Capu Midia.

Imaginea nr.23 Imaginea nr.24

Misiunile TIPTSA – Asigurarea de servicii integrate, specifice de poligon, pentru antrenarea, executarea și evaluarea tragerilor de instrucție, testare și omologare, de tipul: sol-aer, aer-aer, sol-sol, sol-navă și navă-navă; Asigurarea suportului logistic pentru activitățile de trageri desfășurate în poligon.

Înființarea unității a avut loc la 1 aprilie 1950 prin ordinul Marelui Stat Major, având ca locație zona de la nord de Capu Midia, sub denumirea de Poligonul de trageri antiaeriene Capu Midia, în cadrul Centrului de Instrucție al Artileriei Antiaeriene Brașov. În data de 15 mai 1950 – s-au executat primele trageri cu artileria antiaeriană, deși abia în 1951 are loc inaugurarea oficială a Poligonului. Prin ordinul Marelui Stat Major din 5 septembrie 1953 poligonul devine unitate independentă.

Imaginea nr.25 Imaginea nr.26

TIPTSA a participat la testele de acceptanță ale sistemului antiaerian 2x35mm Oerlikon și Gepard, la teste în cadrul programului, "racheta antigrindină", la tragerile executate de unități antiaeriene aparținând: Ungariei (1963, 1964), Moldovei (1998), Franței (2003), precum și la aplicația multinațională "Corner Stone 2003".

3.4. Agricultura si silvicultura

Cadrul natural în care își desfășoară activitatea locuitorii comunei Corbu, are un potențial favorabil pentru dezvoltarea unei agriculturi variate. Așezarea geografică, relieful, condițiile litologice și hidrologice, clima, rețeaua hidrografică, solurile, prezintă însușiri care au permis o largă utilizare agricola a teritoriului studiat. Agricultura comunei Corbu a avut și are un caracter dominant cerealier, ea constituind ramura de bază în cadrul economiei locale. În perioada 1952 – 1990, activitatea în acest sector s-a desfășurat în sistem cooperativizat, pe teritoriul comunei existând, în această perioadă, două cooperative agricole de producție, însumând 11.629 ha, din care 9503 ha teren agricol, 8157 teren arabil, 1252 ha pășuni, 47 ha vii și pepiniere, 185 ha teren forestier. În anul 2011 suprafața arabilă a ajuns la 9.210 ha, iar pășunile ocupă 536 ha.

Suprafața forestieră actuală deține 144 ha, fiind formată din plantații de salcâm și arbuști și situată în sud – vestul și nordul satului Vadu. După punerea în posesie a țăranilor, noii proprietari ai terenurilor agricole au format mai multe asociații la nivel de comună. Pășunile constituie o componentă principală a bazei furajere, în acest moment însumând o suprafață de cca 226 ha. Viile și pepinierele ocupă 18 ha din terenul agricol al comunei. În nordul comunei este situat pepiniera în suprafata de 4 ha. Până în 1990 pe teritoriul comunei Corbu au existat și livezi (de meri, gutui și pruni) defrișate însă în anii de după 1990, iar terenul a fost transformat în teren arabil.

Terenul agricol este lucrat în sistem de arendă, de către asociațiile agricole, în proporție de 90% și doar 10% este lucrat individual, de proprietari. Grâul – ocupă o suprafață de 3.100 ha, reprezentând 21% din suprafața arabila. Producțiile medii obținute la hectar, sunt cuprinse în ultimii ani între 2.300-3.000 kg/ha. În medie, pe comună, a rezultat o producție totală de aproximativ 1.960 t, mult scazută față de potențialul agricol al zonei și fata de producțiile maxim obținute (5.672kg/ha în 1986). Porumbul se cultivă pe o suprafață de 1.056 ha, reprezentând 17 % din suprafața arabilă. Producțiile medii la hectar sunt cuprinse între 2.000 kg și 4.200 kg. Orz și orzoaică – s-au cultivat pe 1.100 ha reprezentând 7% din suprafața arabilă și s-au obținut recolte între 1.000 și 2400 kg/ha. Rapița se cultivă pe 2.685 ha, reprezentând 16% din suprafața arabilă, floarea soarelui ocupând 1.300 ha. Cu lucernă sunt cultivate 37 ha. Ramură de veche tradiție, creșterea animalelor, se înscria printre principalele ocupații în cadrul economiei comunei Corbu. Creșterea ovinelor întalneste condiții prielnice, iar păstoritul constituie o ocupație traditională pe teritoriul zonei. Predomină rasele cu lână fină și semifină (Oaia Merinos de Palas). Porcul este crescut în majoritatea gospodăriilor, pentru consum propriu și mai rar pentru vânzare, rasele de porcine întâlnite în zonă sunt: Mangalita, Marele Alb, Porcul românesc de carne.

Baza de Recepție Cereale Corbu are o poziționare avantajoasă față de Portul Constanța și Agigea, destinația finală a produselor cerealiere. Cu o capacitate de 35.000 tone, formată din 8 magazii și 2 silozuri metalice, baza de recepție are 2 buncăre de preluare și 2 sisteme de condiționare. Uscătorul are o capacitate de 400 tone/zi. Asigură o preluare la nivelul a 3.000 tone/zi, derulând un volum anual de 60.000 tone. Dispune de sisteme de aerare și monitorizare a temperaturii produselor. Această unitate este rezultatul unui program de invesții ce a constat în amenajarea și construirea unor spații de înmagazinare adecvate, dotate cu buncăre de preluare, sisteme de condiționare și conservare care corespund standardelor legislative în vigoare (adoptate odată cu aderarea la Uniunea Europeană). Se adresează în mod special fermierilor și producătorilor locali din zonele Corbu, Vadu, Săcele, Istria, Piatra, Cogealac, Mihai Viteazu, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Bălcescu, Pantelimon, Crucea , Saraiu dar și degrevării traficului de mărfuri din Portul Agigea.

Imaginea nr.27

Bazându-se pe capital privat român și străin, compania este în dezvoltare continuă. Investește permanent și își extinde serviciile din domeniile de activitate. Participă activ, atât prin preluarea din câmp, lotizarea în funcție de calitate, condiționare și depozitare, cât și prin contractarea acestora. Compania vine în întâmpinarea producătorilor locali cu logistica transportului, asigurată prin departamentul dezvoltat intern și flota de mașini deținută. Prin dotarea tuturor punctelor de lucru cu laboratoare pentru stabilirea calității, se identifică condițiile necesare depozitării și operațiile necesare pentru condiționare. Parteneriatele dezvoltate cu reprezentanțele Caselor de Comerț Internaționale vin sa închidă acest proces, prin contractarea produselor pentru vânzare.

3.5.Dotări tehnico-edilitare

Alimentarea cu apă în comuna Corbu se realizează în sistem centralizat de Regia Autonoma Județeană de Apă Constanța pentru Corbu de Jos, iar în Corbu de Sus, localitatea Vadu și Luminița – în regie proprie de către Primaria Corbu, apa potabilă fiind asigurată din puțurile forate în zonă. Rețeaua de apă însumează 17, 7 km de conducte. Există proiecte de extindere a rețelei de apă și de de modernizare a rețelei existente, inițiator fiind Primăria comunei Corbu. De asemenea începând cu anul 2012 se derulează proiectul de realizare a sistemului de canalizare în comuna Corbu. Nu există rețea de alimentare cu gaze naturale, ci doar intenția finalizării documentației necesare pentru realizarea rețelei de alimentare.

Parcul se întinde pe o suprafață de 1,7 ha și a fost amenajat cu finanțare din partea Ministerului Mediului, lucrare demarată și finalizată în anul 2008.

De asemenea, în fața căminelor culturale din localitate sunt amenajate parcuri de recreere, dotate cu banci, iluminat stradal, fiind locurile de întâlnire și recreere preferate de tinerii din comună.

Pădurea Vadu se întinde pe o suprafață de 144 ha. Fiind formată din salcâmi și arbusti, oferă umbra, răcoarea și liniștea atât de căutate de cei ce au nevoie de o clipă de relaxare.

Imaginea nr.27 Imaginea nr.28

Energia electrica este asigurata de catre Societatea Comerciala

Filiala de Intretinere si Servicii Energetice ,,Electrica Serv''S.A.

3.6.Dotări comerciale, sanitare si sportive

Serviciile medicale sunt asigurate de două cabinete medicale individuale, ambele funcționând în localitatea Corbu, la care sunt arondați și locuitorii din Vadu și Luminița. Programul de lucru asigură nevoile medicale ale comunei, însă nu există un centru de permanență, pe timpul nopții sau în week-end. Distanța mică între Corbu și orașul Năvodari permite echipajelor de urgență ale Ambulanței să ajungă în timp util la cazurile medicale grave. De asemenea, există doua cabinete stomatologice in cadrul cabinetelor medicale din Corbu. Medicamentele sunt furnizate de cele trei farmacii din Corbu.

Imaginea nr.29 Imaginea nr.30

Centrul de Recuperare Terapeutică Corbu a fost înființat în 2010, de către Organizația World Vision în parteneriat cu Primăria Corbu. În cadrul centrului se desfășoară zilnic activități de educare a limbajului, recuperare kinetoterapeutică, educație specializată și consiliere psihologică, activități terapeutice de motricitate fină. Activitățile sunt susținute de personal specializat – pe bază de voluntariat, de către membrii Asociației Suflete Curajoase, care gestionează activitățile zilnice, după un program stabil. Pe timpul verii se desfășoară diverse activități eductive, de ecologizare, de socializare, excursii și tabere în stațiuni de tratament. Costurile desfășurării activităților sunt suportate de catre Organizația World Vision, dar și din campaniile de strângere de fonduri ale Asociației Suflete Curajoase, din campaniile de redirecționare a cotei de 2% din impozitul pe profit, iar infrastructura, utilitățile și gospodărirea sunt întreținute de Primaria Corbu.

Pe 1 decembrie 2011, de Ziua României, Primarul comunei Corbu a inaugurat Baza Sportivă. Aici sunt amenajate un teren de sport cu gazon artificial, acoperit cu balon presostatic, pentru fotbal, baschet, handbal și alte două terenuri de tenis, cu gazon artificial și instalație de nocturnă. Valoarea totală a investiției se cifrează la 900.000 de lei, finanțarea fiind asigurată în totalitate de la bugetul local.

Imaginea nr.31

Terenurile de sport sunt utilizate de elevi, în cadrul orelor de sport, unde sunt transportați cu microbuzul școlar, dar și de locuitorii comunei, prin închiriere. Tot aici au loc diverse manifestări sportive, organizate de autoritățile locale sau de alte entități (companii, asociații sportive, ONG-uri).Baza sportivă de la Corbu a răsunat, în doua editii, de uralele suporterilor veniți să-și încurajeze echipele favorite, care au participat la un campionat de fotbal, organizat între echipe de pe plan local, înființate ad-hoc. Astfel, au luptat pentru marele trofeu următoarele echipe: Barsa, Manchester, Real, Internazionale, FC Barsa, Ketos, AT Madrid, Tușa lu' Mutu, Viitorul Corbu, Voința, Vadu 1, Vadu 2 și Partizanii.

Reînființarea echipei de fotbal “Litoral Corbu” readuce participarea comunei Corbu în campionatele de fotbal din județul Constanța. Aflată momentan în Liga a V-a, Nord, echipa “Litoral Corbu” joacă încă din anul 1970. Componența echipei s-a modificat de-a lungul timpului, iar după 1989 echipa s-a destrămat. În 1978, “Litoral Corbu” a jucat în Cupa României cu echipele “Delta Tulcea” din Divizia B și “Unirea Eforie” din divizia C. La competiția sportivă națională “Daciada” echipa obține locul III pe țară, în 1979, la Piatra Neamț.

Stadionul echipei a fost amplasat în localitatea Corbu, pe strada Vasile Sassu, suprafețele de teren fiind însă retrocedate după 1990 proprietarilor, iar stadionul desființat. În anul 2012, la inițiativa veteranilor echipei, cu sprijinul unor întreprinzători locali și al Consiliului Local Corbu, echipa și-a reluat locul în Campionatul Județean de Fotbal.

Imaginea nr.33

Echipa beneficiază de un stadion nou, pe un teren concesionat de la Consiliul Local, amenajat prin străduința consiliului director al asociației sportive. În prezent, după etapa a III-a a Campionatului Județean, echipa “Litoral Corbu” se află pe locul doi, după “Voința Săcele” și este urmată îndeaproape de “Sportul Tortoman”, “Pescărușul Gârliciu”.

Imaginea nr.34

Imagine nr.35

3.7.Servicii pentru populație

Telefonia fixă este disponibilă pe întreg spațiul locuit al localităților Corbu și Vadu, dar lipseste în satul Luminița. Există un singur operator de telefonie fixă, care oferă și servicii de acces la internet în bandă largă, cu tehnologie ADSL, cu vitează de până la 20 Mbps. Ca alternativă, există pe piața locală încă un provider de internet, având infrastructură de fibră optică, însă viteza de conectare și calitatea serviciului este inferioară celui anterior menționat. Accesul la internet prin modemuri wireless este foarte rar ales de locuitorii comunei, tocmai din cauza semnalului slab, mai ales în interiorul locuințelor. Este utilizat în special de turiști, în sezonul estival, sau de locuitorii comunei în zonele în care condițiile tehnice nu permit conectarea la celelalte rețele.

În localitatea Corbu, programele TV sunt disponibile atât prin cablu (CATV), semnal distribuit de o societate cu activitate în zona de nord a județului, însă preponderent este utilizat sistemul DTH (direct-to-home), prin antene de satelit cu abonament lunar. Sistemul DTH este majoritar și în celelalte sate ale comunei – Vadu și Luminița.

Telefonia mobilă este intens utilizată de locuitorii comunei Corbu. Semnalul este însă la un nivel destul de slab, mai ales în zona litorală și în satul Vadu. Orange și Vodafone sunt operatorii cu semnalul cel mai puternic în zonă, Cosmote având semnal foarte slab în Corbu și aproape inexistent în Vadu.

În satele Corbu și Vadu se gasește câte un Oficiu Poștal, care operează activitățile specifice ale Companiei Naționale Poșta Română. În ultimii ani, Corbu a intrat pe ruta operatorilor de curierat rapid, având astfel posibilitatea de a livra sau primi trimiteri poștale (plicuri, colete, comenzi), în 24 ore, din orice colț al țării.

Servicii bancare – Pe teritoriul comunei nu își desfășoară activitatea nicio instituție bancară.

Difuzarea presei – Nu există niciun punct de difuzare a presei pe raza comunei, presa fiind disponibilă doar din orașele vecine.

IV. STUDIU PRIVIND CADRUL CULTURAL –ISTORIC

4.1. Dotări culturale

Căminul Cultural din Corbu de Jos, construit în 1964, adăpostește o sală de spectacole cu o capacitate de 450 locuri, o bibliotecă comunală, care numără 7.094 volume și 220 de cititori înscriși, din toate categoriile de vârstă. În alt corp de clădire din aceeasi curte, care a funcționat o vreme centrala termică, acum dezafectată, ce deservea școala, primăria și căminul cultural, a servit, mai tarziu, spațiu în care se organiza, la sfârșit de săptămână, discoteca. Căminul Cultural a avut o activitate bogată înainte de 1990. Era gazda unui ansamblu de dansuri populare dobrogene. Rapsozi populari la vioară și voce, un grup folk, brigada artistica, cenaclu literar, trupa de teatru, populau scena sălii de spectacole.

Imaginea nr.36 Imaginea nr.37

Căminul Cultural din Corbu de Sus are o sală de spectacole de 250 locuri. De curând clădirea a fost renovată, în prezent în această clădire își are sediul un birou zonal al Organizației World Vision România, care derulează proiecte de dezvoltare în comuna Corbu. Tot aici își are sediul Asociația pentru Dezvoltare Comunitară Corbu, care numără printre membrii săi persoane dinamice din comună, cu activitate atât în educație – școală, grădiniță, sănătate – cabinete medicale, administrație – primărie, consiliul local, dar și salariați în mediul privat sau întreprinzători particulari, împreună derulând diverse proiecte de dezvoltare comunitară.

Caminul Cultural Vadu are o capacitate de 150 locuri și o activitate culturală mai slabă, mai ales după 1989. O utilizare frecventă era aceea de a fi organizate nunți, această practică întâlnindu-se și astăzi, însă mai rar.

În comuna Corbu, activitatea didactică se desfășoară în două din cele trei sate componente: Corbu și Vadu. Localitatea Corbu găzduiește două școli cu calsele I-VIII și două grădinițe. În Vadu funcționează o școală cu clasele I-IV și o grădiniță pentru preșcolari. Elevii de gimnaziu de aici își continuă studiile până la clasa a VIII-a la școlile din Corbu. Elevii din satul Luminița sunt transportați cu microbuzul pentru elevi la școala “Gheorghe Lazăr” Corbu. Școala are personalitate juridică proprie, funcționează sub denumirea “Școala cu clasele I-VIII “Gheorghe Lazăr” Corbu” și are ca structuri subordonate Școala cu clasele I-VIII “Vasile Alecsandri” Corbu, Școala cu clasele I-IV Vadu, Grădinițele Nr. 1 și Nr. 2 Corbu și Grădiniță Vadu. Activitatea în structurile școlare este condusă de cate un coordonator de structură, subordonat directorului școlii.

Școala cu clasele I-VIII “Gheorghe Lazăr” Corbu

Clădirea Școlii cu clasele I-VIII „Gheorghe Lazăr” Corbu a fost construită în anul 1935 – corpul A din piatră, 1974 – corpul B din cărămidă, ambele având fundații de beton și piatră.

Imaginea nr.38 Imaginea nr.39

Școala cu clasele I-VIII “Vasile Alecsandri” Corbu

Unitatea școlară a fost înființată în anul 1928, funcționând până în anul 1950 sub titulatura de Școala Primară. Între anii 1950- 1959 s-a numit Școala Elementară de 8 ani, între 1959- 1960 Școala Elementara de 4 ani, 1960- 1961 Școala Elementară de 7 ani, 1961- 1969 Școala elementară/generală de 8 ani, 1969- 2004 Școala cu clasele I- VIII nr. 2 Corbu, 2004-2011 de Școala de Arte și Meserii " Vasile Alecsandri" Corbu. Începând cu 2011 unitatea școlară a devenit structură a Școlii cu clasele I-VIII “Gheorghe Lazăr” Corbu și poartă denumirea de Școala cu clasele I-VIII ''Vasile Alecsandri'' Corbu.

Școala cu clasele I-IV Vadu – Grădinița Vadu

Clădirea școlii, cu două săli de clasă, a fost înființată în 1883, distrusă în timpul primului razboi mondial și reconstruită ulterior, din piatră, în anul 1935, și reabilitată în 2001. Însumează două săli de clasă, un hol, o cancelarie, un depozit de lemne.

Grădinița cu Orar Normal Nr. 1 Corbu își desfășoară activitatea într-o cladire nouă, ultramodernă, în regim S+P+1, construită conform normelor europene. Imobilul dispune de cinci săli de clasă spațioase, cu o suprafață de aproximativ 72 metri pătrați fiecare.

Imaginea nr.40

Grădinița cu Orar Normal Nr. 2 Corbu

Clădirea grădiniței este construita în jurul anului 1930, din cărămidă. Cuprinde 3 săli de clasă, 1 hol cu vestiare, 1 cabinet metodic, 1 magazie pt materiale didactice, 1 magazie de lemne, 1 magazie de alimente.

4.2. Valori etnografice si folclorice

Arhitectura populară este extrem de variată, dovedind însă pretutindeni dragostea pentru frumos fără să atingă monumentalitatea maramureșeană a lucrăturilor din lemn, sau trăinicia oalelor oltenești. Cel mai des este folosit ca material de construcție pământul, dar și piatra. Orientate catre sud sau catre est, casele au planuri dezvoltate în lungime, într-o latură a lor fiind plasate acareturile, grajdurile, magaziile, atunci când nu sunt amplasate în spatele locuinței. Acoperișurile sunt în patru ape, realizate din materiale usoare. În Corbu și Vadu se păstrează case vechi tradiționale dobrogene (de tip balcanic) cu prispă cu stâlpi de lemn. Gardurile erau în general din lespezi de piatră, acum folosindu-se materiale moderne prefabricate. Interiorul casei dobrogene are toate elementele specifice interiorului tradițional românesc: vatra, patul, lavițele, lăzile de zestre, alături de textile decorative, cearcefuri de perete, fețele de masă, perdelele, pologul și lăicerul, ștergarele. Vasele sunt împodobite întâi cu cuiul și mai apoi cu pensula în centre de olari recunoscute în întreaga Dobroge.

Portul din Dobrogea prezintă caracteristicile zonelor muntenești și de câmpie, de pe malul stâng al Dunării. Porturile tradiționale nu mai sunt prezente în totalitate în viața de zi cu zi, dar mai conțin unele elemente specifice. În zilele de sărbătoare sau la biserică se pot întâlni unele elemente ale porturilor tradiționale, în special la bătrâni. Caracteristic regiunii dobrogene este faptul că alături de populația românească se găsesc și alte minorități naționale: lipoveni, bulgari, turci, macedoni și tătari, astfel portul din Dobrogea păstrează aspectele specifice multitudinii etnice.

Portul femeiesc: Marama de borangic, de o mare finițe, aleasă la capete cu dungi numite “vârste” și cu diferite motive oferă costumului o notă de eleganță. În momentul pătrunderii produselor industriale, marama a fost înlocuită cu giarul sau castinca. Eleganța acestora este dată de modul de aranjare a ciucurilor, numiți “clopoței”, care erau așezați în 3-4 rânduri sau de prezența florilor dispuse ca o bordură. Cămașa femeiască, dreaptă, numită “cămașă de-a-ntregul” se caracterizează prin simplitatea dispunerii ornamentelor de dimensiuni mici dar de o mare expresivitate. Elementele de cusătură realizate cu acul de la tivurile mânecilor, ale umărului și ale poalelor cămășii, numite “cheițe” sau “găurele”, au o funcție practică ce se îmbină cu cea estetică.

Imaginea nr.41

Motivele ornamentale dispuse pe mânecă, pe piept și pe poalele cămășii având diferite denumiri: “melcișori”, “șuvoi”, “pomișori”, îmbogățesc valoarea artistică a piesei de port. Motivele de pe cămăși sunt evidențiade prin utilizarea predominantă a culorilor roșu și negru, ele repetându-se sau alternând în funcție de modelul de pe cămășii. Pestelca este piesa cu cele mai multe elemente decorate, ea fiind cea care se așază peste cămașă și acoperă corpul de la talie în jos. Ornamentația bogată și culorile folosite se evidențiază pe fondul simplu al cămășii (de unde și zicala „ pun pestelca și ma jupânesc”). Motivele predominante care decorează pestelca sunt cele geometrice (romburi, dreptunghiuri, pătrate și linii frânte), numite plastic “pui”, “iarba întoarsă”, “șarampoi”, “urma iepurelui”, exprimând matricea universului în care femeia trăiește și muncește.

Portul bărbătesc: Comparativ cu portul femeiesc cel bărbătesc se remarcă printr-o ornamentație redusă atât din punct de vedere al motivelor, cât și al dispunerii acestora. Căciulile rotunde, țuguiate, în cercuri sunt confecționate din blană de miel.

Cămașa, inițial un “cămășoi”, dreaptă, fără platcă, deschisă în față, cu mâneca largă, a fost înlocuită la începutul sec. al XIX-lea cu cămașa cu platcă, cu guler drept, cu “bantă” în față și cu “brățări” la mânecă. Cămașa este ornamentată cu model la guler, cu “brățări” sau manșetă la capătul mânecilor și pe piept cu “pui”. Cămășile bărbătești se disting și prin folosirea borangicului în confectionarea celor de sărbătoare. Pantalonii simpli, din postav de culoare închisă, erau ornamentați cu găitane, care se legau în talie cu un brâu lat roșu sau alb.

Imaginea nr.42

Nu există autori care să nu recunoască faptul că “Dobrogea nu a putut fi ruptă cu totul de celelalte teritorii românești, cu care a păstrat în permanență legături multiple pe toate planurile și, mai ales, cu Țara Românească, vatra de la care fusese smulsă prin cucerirea otomană.” Fenomenul este complex. Datorează mult transhumanței care, în esența ei este unul din principalii factori ai creerii unității de limbă, obiceiuri și tradiție populară. Ciobanii transilvăneni , munteni și moldoveni făceau drumul catre Câmpia Română pentru pașunat și de aici, trecând Balta Ialomiței și Balta Brăilei, către Dobrogea, pentru pașunatul turmelor care, la vremea respectivă erau considerabile, cel putin până la descoperirea drumului maritim al mătăsii, dar și după aceea.
Amestecul de etnii diferite a mai dat Dobrogei și altceva decât certa apartenență la obiceiurile și tradițiile poporului român: specificul ei propriu, specific ce face ca folclorul dobrogean să poată să fie recunoscut ca fiind în același timp românesc și deopotrivă original în spațiul carpato-danubiano-pontic. Așa cum remarca un reputat om de știință român, Ovidiu Densusianu, “bătrânul fluviu / Dunarea/ – departe de a separa pe străbunii noștri de pe cele două maluri ale lui – i-a ajutat să păstreze legăturile dintre ei, aflând deopotrivă hrană și adăpost în compactul masiv păduros, care se întindea din Muntenia până la țărmurile dobrogene ale mării.

Folclorul muzical, atât cel ce însoțeste textul cântecelor cât și cel instrumental , deși se deosebește oarecum prin linia melodică de folclorul muzical al altor zone folclorice românești, prin ușoara influență a muzicii populare orientale sau prin preponderența unor instrumente ca fluierul, cavalul sau cimpoiul (cavalul fiind de regăsit în două variante, mocănească și tracică) este dominat de trăsăturile specifice întregului folclor muzical românesc.

Colindele, melodiile păstorești și pescărești, păstrează în structura lor straturile cele mai vechi românești. Zonei de mijloc și de sud a Dobrogei ii este specific un joc popular propriu și care vădește cel mai pregnant influența orientală (ritmul aksak), “geamparaua”. Tradițiile dobrogene aparțin unei arii culturale mult mai largi decât spațiul românesc și cu o vechime considerabil mai mare decât anul de grație 1878. “Paparuda” – practicat în a treia zi de Paște, sau atunci când este secetă. Obiceiul constă în stropirea cu apă a unui alai de tinere sau de femei bătrâne, împodobite cu flori sau cu ramuri verzi, ce intră din curte în curte. Alaiul e alcătuit dintr-un număr variabil de personaje, dintre care cel putin una-două trebuie să fie mascate. Acestea sunt dezbrăcate și apoi înfășurate în frunze și ghirlande de boz (brusture, fag, stejar, alun). Cortegiul umblă prin sat de la o casă la alta, și în curte, însoțitoarele cântă un cântec ritual, bătând din palme, iar paparuda joacă un dans săltăreț.Paparuda invocă ploaia prin dans, prin bătăi din palme, prin plesnetul degetelor, prin răpăitul tobelor improvizate din tigăi, dar mai ales prin ritmul și conținutul textului.În general aceste obiceiuri au regresat, fiind practicate sporadic, instituționalizat sau pe la vreun festival.

Ignatul (20 decembrie). Numele zilei provine de la Sf. Mucenic Ignatie Teofanul din calendarul ortodox. În popor se spune însă că Ignat a fost un simplu țăran necăjit, care vrând să-și taie porcul, a scăpat securea și și-a omorat tatăl.Acesta, căindu-se, a primit milă de la Dumnezeu și Sfântul Petru. În ziua de Ignat se taie porcul și nu e bine să lucrezi altceva. Se spune că în noaptea de dinainte, porcul își visează moartea.Cu sângele porcului se face semnul crucii pe

fruntea copiilor, ca să fie sănătoși peste an. După tăiere și preparare, urmează "pomana porcului", la care iau parte cei ai casei și ajutoarele.

Imaginea nr.43

Colindele încep nu întâmplător seara și după reguli bine stabilite. În seara de Ajun cu “Bună seara la Moș Ajun” colindă doar copiii, simboluri ale purității, ale curațeniei fizice și morale. În următoarea seară se colindă cu “Florile Dalbe” și mai tarziu colindă flăcăii cu “Junii”, pe la toate casele unde sunt fete de măritat. Ceata de colindători se organizează pe vecinătăți și merge din casă în casă pentru ca urarea lor este socotită de bun augur. Arsenalul lor, format din clopoței, bețe și bice, are menirea ca, prin zgomotul făcut, să alunge forțele malefice. În același cadru trebuie amintite jocurile cu măști: capra cu variantele sale, ursul, dar și ceata de mascați, care are menirea de a stigmatiza toate relele din comunitate. Sunt reprezentate, de asemenea, și profilurile ocupaționale: crâșmarul, căldărarul, agricultorul etc. Din costum nu lipsește niciodata șiragul de zurgălăi, care are aceeasi menire – de a îndepărta forțele răului.

Imaginea nr.44

Crăciunul este marcat și printr-o masă bogată, din care nu trebuie să lipsească colacii, cornurile, fructele, peștele, dulciurile și, bineînțeles, băutura. Tot ce se pune pe masa are o trimitere clară la ocupațiile tradiționale ale comunității românești. De pe masă nu pot lipsi nucile și ouale, care au o simbolistică mai complexă, cu trimitere la rezistența în timp, la sămânța care nu se pierde.

În noaptea Anului Nou se merge cu Plugusorul, iar în prima zi a anului, de Sf. Vasile se merge cu Plugul , Sorcova, Vasâlca (în cinstea zilei de Sf. Vasile). Sărbătorile de iarnă, începute de Crăciun odată cu Nașterea lui Iisus, se încheie abia la Bobotează, cand în lumea satului au loc alte petreceri și astfel viața își reia ciclul firesc, odată cu renașterea naturii. La Craciun copiii umblă cu "Steaua", un obicei vechi ce se întâlnește la toate popoarele creștine. Acest obicei vrea să amintească steaua care a vestit nașterea lui Isus și i-a călăuzit pe cei trei magi. Micul cor al stelarilor, care intră în casă în zilele Crăciunului, cântă versuri religioase despre nașterea lui Isus: "Steaua sus răsare"; "În orașul Viflaim"; "La nunta ce s-a întâmplat"; "Trei crai de la răsărit".

Plugușorul este un obicei general, practicat cu prilejul Anului Nou. Obicei agrar, cu adânci rădăcini în spiritualitatea românească, plugușorul este o colindă; o colindă agrară declamată, cu elemente teatrale, având ca subiect munca depusă pentru obținerea pâinii.

Imaginea nr.45

Plugul, ornat cu hârtie colorată, panglici, șervete, flori, pe care se punea, eventual, și un brad, era o prezență nelipsită în cadrul acestei colinde. Acum este, mai mult, o prezență simbolică, în cadrul urăturilor care li se adresează oficialităților. Plugușorul se recită din casă-n casă în Ajunul Anului nou, seara, sau până în dimineața Anului Nou. Era practicat de copii sau adolescenți, ca și acum. Dar se spune că, mai demult, îl practicau numai bărbații în puterea vârstei. În general, se practică în cete mici, de 2-3 inși.
Mai demult, se ura și în cete mai mari, care își alegeau un vătaf. Recitarea textului era însoțită de sunetul clopoțeilor, al buhaiului și de pocnetul bicelor. În scenariile mai complexe ale obiceiului apar și instrumente muzicale (fluier, cimpoi, tobă, cobză, vioară), dar și pocnitori și pușcoace, care amplifică atmosfera zgomotoasă în care se desfășoară obiceiul. Ca rasplată, colindătorilor li se dădeau colaci, fructe, bani, cârnați, pentru care aceștia mulțumeau gazdei. În comuna noastră se colindă în cete mici, de copii, până în dimineața Anului Nou. În Corbu de Sus se mai practică Plugul cel mare, cu plug tras de flăcăi.

Imagineanr.46 Sărbătoarea Salcâmului.Pădurea Vadu este locația în care, din anul 2005, se sărbătorește Ziua Comunei, denumită “Sărbătoarea Salcâmului”. Ziua comunei, sărbatorită în fiecare an, în ultima duminică a lunii mai, are parte de o zi însorită de primavară-vară, iar mireasma salcâmilor înforiți, învăluie în parfum, tinerețe și culoare, participanții la sărbătoare.Petrecerea câmpenească începe în miezul zilei și ține până seara târziu, când focurile de artificii luminează cerul de deasupra pădurii. De-a lungul celor opt ediții, sărbatoarea fiind deja o tradiție a comunei, pe scenă au urcat de la nume mari ale cântecului românesc până la ansamblurile de dansuri populare ale copiilor din comună, dar și interpreți de muzică ușoară și populară, prieteni de suflet ai comunei Corbu.Mădălina Manole, formația Talisman, Elisabeta Turcu, Aurel Moldoveanu, Ciro de Luca, maestrul Jean Constantin, Irina Loghin, Ion Amititeloaie, Ionuț Galani, Vivi Petcu, Mircea Cazan, sunt doar câteva exemple de artiști aplaudați și primiți cu sufletul deschis de locuitorii comunei. În ultimii ani, sărbătoarea s-a desfășurat pe Plaja Corbu și în Parcul Cișmea .

1 Decembrie – Ziua Națională a României. Pentru prima dată în comuna Corbu, în anul 2009, s-a sărbătorit Ziua Națională a României, la inițiativa primarului comunei. Localitățile au fost împodobite de sărbătoare, cu drapele tricolore, vestind cetățenilor sărbătoarea ce urma sa vină. Toți artiștii comunei s-au alăturat eforturilor organizatorilor, pregătind fiecare câte un program, sau participând la buna desfășurare a evenimentului.

Imaginea nr.47 Imaginea nr.48

Cei mai mici artiști, elevii școlilor, nu au lipsit nici ei, prezentând un spectacol de excepție, așa cum ne-au obișnuit deja, captând atenția publicului mai bine de două ore. Îmbrăcați în costume naționale, au încins dansurile populare atât de apreciate, dansuri învățate de la dascălii lor. Invitații speciali nu s-au lăsat așteptați nici ei, iar horele și jocurile populare s-au oprit mult după lăsarea întunericului.Și ca la orice sărbătoare națională, nu a putut lipsi fasolea cu ciolan și vinul fiert.Toți cei prezenți au primit simboluri ale acestei sărbători – cocarde tricolore, brelocuri, pixuri, calendare cu însemnele Zilei Naționale, stegulețe tricolore, confecționate de copii și tineri din comună.

1 Iunie – Ziua Internațională a Copilului.Tot în anul 2009 a debutat o altă sărbătoare de tradiție a comunei – Ziua Copilului.În parteneriat cu Asociația pentru Dezvoltare Comunitară Corbu, Primăria organizeaza pentru cei mai mici locuitori ai comunei, cea mai frumoasă sărbătoare a copilăriei. Evenimentul, pus în scenă sub forma unei confruntări între școlile din comună, a încins spiritele în fiecare an. Întrecerile sportive, bătaia în cunoștințe generale, teste de perspicacitate, concurs de talente, muzică și dans, sunt câteva dintre probele pentru care copiii se pregătesc tot timpul anului.

Organizatorii pregătesc, în fiecare an, noi și noi probe, astfel că echipele micilor războinici nu știu niciodată ce îi așteaptă. Și tot în fiecare an, bătăliile se duc de fiecare dată, pe alt câmp de luptă. Căminul Cultural Corbu, Zoopark, Parcul Cișmea, Baza Sportivă Corbu – sunt locurile în care și-au dat întâlnire în jur de 300 de copii anual, dintre aceștia 50-60 participând la competiție.

Imaginea nr.49 Imaginea nr.50

Marele câștig al organizatorilor este acela că, deși ajunsi la adolescență, participanții primelor ediții ale concursului, vin să asiste la sărbătoarea copilăriei, încurajându-și colegii mai mici, în amintirea anilor când ei erau cei aflați în competiție.

Ziua Veteranului de Război. Suntem tributari acestor oameni, care, cu curaj și iubire de țară, au luptat în bătălii grele, au traversat vremuri istorice pentru patria noastră, iar acum, cu capul sus și cu decorații în piept, sunt invitați la această sărbătoare, pentru ca noi, cei ce ne bucurăm astăzi de roadele jertfei lor, să le aducem un omagiu. Cu fiecare an tot mai puțini, vateranii de război sunt dovezi vii ale trecutului nostru glorios, iar prin sărbătorirea lor, nu lăsăm să se uite sentimentul de patriotism, de respect și pioșenie față de părinții națiunii moderne.

Imaginea nr.51

ZiuaVeteranului de Război se sărbătorește în fiecare an pe 29 aprilie, când în comuna Corbu se depun coroane de flori la Monumetul Eroilor din curtea bisericii, se oferă flori și mici cadouri veteranilor, un program artistic, alături de recunoștința noastra.

Imaginea nr.52 Imaginea nr.53

Ziua Persoanelor cu Dizabilități Sărbătorită pe 3 decembrie, aduce o bucurie în sufletul celor mai greu încercați de soartă. Ei nu sunt uitați, ci dimpotrivă, ajutați de fiecare dată când este cu putință, pentru că sunt parte a comunității noastre, sunt parinți, frați sau copii ai noștri și sunt iubiți și respectați deopotrivă.

Mirii anului.Eveniment fericit în viața fiecăruia, căsătoria, este și ea celebrata de autoritățile locale. Toate cuplurile căsătorite într-un an, se adună laolaltă pentru a fi felicitate și pentru a pune încă o piatră de temelie pentru familia proaspăt întemeiată. Se organizează mai multe concursuri cu premii, concurs de dans, declarații de dragoste și altele, la care participanții primesc note din partea juriului.

Toți cei prezenti au de câștigat, evenimentul având la final o tombolă cu premii. Tinerii au prilejul de a cere un sfat primarului și consilierilor locali prezenți, de a discuta despre problemele lor, despre viitorul lor și al comunei în care locuiesc, în contextul dezvoltării gospodăriei și a familiei.

Ca un fapt inedit, la această sărbătoare nu participă doar familii tinere, proaspăt pornite în viață, ci și vârstnici, trecuți de floarea tinereții, care au decis să nu își trăiască frumusețea bătrâneții în singurătate, dându-ne tuturor o lecție de viață.

Imaginea nr.54

4.3. Monumente si situri

În localitatea Corbu există o cișmea, construită cu 700 de ani în urmă, pe bază de apeducte, care oferă apă rece și limpede pentru locuitorii din zonă. De aici s-au aprovizionat cu apă oamenii locului, gospodinele și-au spălat rufele, iar păsările se scaldă și acum în jgheaburile de scurgere a apei.

Imaginea nr.55

În jurul acestui monument, administrația publică a construit un loc de recreere, locuri de joacă pentru copii, bănci și mese, umbrare, pentru a pune în valoare acest loc.Parcul se întinde pe o suprafață de 1,7 ha și a fost amenajat cu finanțare din partea Ministerului Mediului, lucrare demarată și finalizată în anul 2008.

4.4.Zone istorice rurale si urbane

Cele mai vechi urme de existență umană datează din prima epocă a fierului – sec. XII – mijlocul sec. V i.H. (Titus Cergau, 1937). Un eveniment important pentru regiunile pontice l-a constituit întemeierea coloniilor grecești Histria (sec. VII i.H.), Tomis (sec. VI i.H ) și Callatis (sec. VII i.H.). Așezarea satelor comunei Corbu aproape de întinderile de apă (Corbu–Tasaul,Sinoe) și Marea Neagră, cu terenuri bune pentru agricultură, a influențat ocupația locuitorilor: agricultura, creșterea animalelor, pescuitul, meșteșugurile, comerțul.S-au creat astfel posibilități de schimb între populația locală și coloniștii greci.Faptul că pe teritoriul comunei Corbu s-au descoperit șapte morminte de înhumare aparținând băștinașilor și în care s-au găsit materiale grecești, demonstrează contactele permanente ale localnicilor cu locuitorii cetăților grecești, (M. Bucovala, M. Irima, 1971).

Începând cu sec. I i.H., romanii își impun dominația pe litoralul Mării Negre și la gurile Dunării, apoi, treptat, asupra întregii Dobroge de astăzi, care, începând cu anul 86 i.H. va face parte din provincia Moesia Inferior. Din aceasta perioada au fost descoperite pe raza comunei: monede romane (sec. II i.H.), resturile unei așezari romane, inscripții (Ocheșeanu R., Papuc Gheorghe, A. Gheață, 1982).

Imaginea nr.56 Img.nr.57

După retragerea romană, pe plan social, sfârșitul acestei dominații marcheaza în istoria României trecerea la perioada feudală. La Dunărea de Jos este semnalată, la sfârsitul sec. XII “Țara românilor”, care se va integra cronologic și geografic, etnic și economic, în rândul celorlalte formațiuni prestatale. Din a doua jumătate a sec. XIV se remarcă creșterea pericolului otoman dinspre Peninsula Balcanică, pentru ca, începând din prima jumătate a sec. XV aceștia să-și instaureze stapânirea asupra Dobrogei. Paralel cu instaurarea și consolidarea stăpânirii otomane în Dobrogea, sunt luate măsuri de colonizare cu turci și tătari precum și de schimbare a toponimiei orașelor și satelor, chiar dacă populația creștina era majoritara. Schimbarea toponimiei s-a facut mai întâi în jurul cetăților apoi de-a lungul drumului turcesc. Unele denumiri ne arată originea populației pe care turcii au gasit-o în Dobrogea, sau care s-au stabilit aici în timpul stăpânirii lor: Anadal–chioi(satul Anadolienilor).Alte denumiri indicau ocupația locuitorilor: Cara–Harman (arie neagră de bătut grâul), sau animale și păsări caracteristice regiunii: Gargalâc (Cioraria). Din cele 3776 nume tipice câte s-au înregistrat în Dobrogea veche după 1878, la sfârșitul stăpânirii turcești, numai 33% erau românești (Constantin Brătescu, 1928). Din a doua jumătate a sec. XVIII, Dobrogea devine teatrul de operațiuni militare în cadrul războaielor dintre Rusia și Imperiul Otoman, evenimentele afectând toate localitățile din această regiune. Cele mai vechi date istorice sunt legate de satul Vadu.Acesta a fost locuit, probabil, din paleoliticul superior.Rezultatele cercetărilor arheologice de pe teritoriul actualului sat Vadu, coroborate cu studiul izvoarelor scrise, au dus la concluzia existenței, aici a mai multor trepte de civilizație, așezarea atingând cea mai mare dezvoltare în timpul stăpânirii otomane, când a devenit una dintre cele mai importante localități din Dobrogea (A.Radulescu, I.Bitoleanu, 1979).

Imaginea nr.58

Săpăturile arheologice au scos la lumină urme materiale (vase geto-dacice, oale, castroane decorate cu brâu alveolat) produse de ceramică aparținând culturii elenistice și romane, gropi de bordeie. Toate acestea au fost descoperite la o distanță de 2,1 Km nordest de sat pe locul numit de localnici Ghiaurchioi (satul creștinilor).Distanța relativ mică (10 – 12 Km) între Vadu și Cetatea Histria a permis stabilirea unor legături strânse între populația locală și locuitorii cetății. Așa se explică existența materialului arheologic datând din epoca arhaică greacă.În primii ani ai sec. XIX, în încercările de identificare a vechii cetăți Histria, interesul cercetătorilor s-a oprit o vreme și asupra vechii localități Vadu.

Imaginea nr.59

În procesul de schimbare a toponimiei localităților dobrogene din perioada stăpânirii otomane, satul Vadu a primit numele de Karaharman. Denumirea corectă este dată de Kara-Harman, toponim ce va fi reluat de autoritățile române la 1878, dar Caraharman, în grafie româneasca (Cara=negru, Harman=arie de batut cereale). Aceasta denumire a fost utilizată până în 1926 când i s-a dat numele de Vadu (Constantin Bratescu, 1924). Schimbarea denumirilor, facută la propunerea geografului C. Brătescu, a fost generală, pentru toate localitățile din Dobrogea. Între 1861 – 1864 se stabilesc aici și alti locuitori, iar la sfârșitul sec. XIX, satul număra 487 de suflete.

4.5. Muzee

Localitatea Corbul se află la o distanță de 22 km de Cetatea Histria, aici se poate vizita atât cetatea cat și muzeul arheologic.

MUZEUL HISTRIA

Înființat în 1982, în subordinea Muzeului de Istorie Natională și Arheologie din Constanța, într-o cladire nouă, muzeul expune piese de arheologie greacă, romană și bizantină, provenind din cercetările de la Histria și din împrejurimi: amfore, inscripții, vase ceramice, sticlă, podoabe, basoreliefuri elenistice și altele.

Imaginea nr.60

4.6. Biserici

În comună există mai multe lăcașuri de cult, dintre care: 3 parohii ortodoxe, 1 parohie baptistă (Corbu de Jos) și o 2 parohii adventiste (în Corbu de Sus și Vadu). Cea mai veche este biserica din Corbu de Jos, amplasată în zona central veche , lângă Căminul Cultural. Poartă hramul Sfinților Împărați Constantin și Elena, este veche de peste 100 de ani și a fost restaurată în anul 1992. Ea a fost ridicată (după unele surse) de către bulgarii care au locuit aici, pe locul unei vechi biserici, mult mai mici. Pe locul altarului vechii biserici, în curte se află astăzi un monument în cinstea eroilor căzuți în cele două războaie mondiale.

Biserica din Corbu de Sus datează din anii 1930-1940, este amplasată în zona centrală și poarta hramul “Cuvioasei Parascheva”.

Imaginea nr.61 Imaginea nr.62

În Vadu, o geamie de zidărie de piatră a fost construită în anul 1830 (anul Hegirei), se pare în locul actualului bar cu terasă și magazine la strada principală.

Biserica din Vadu – în anii 19381940 la sosirea refugiaților din Cadrilater era ridicată și acoperită(de către bulgari)nefiind întrutotul terminată. Construcția ei a fost finalizată după al doilea război mondial.Ea poarta hramul Sfinților Arhangheli “Mihail și Gavril”.

V. SERVICIILE AGROTURISTICE DIN ZONĂ

5.1. Serviciile de cazare