Determinarea Continutului In Zearalenona Si Aflatoxina B1 Precum Si a Unor Indici de Calitate a Nutreturilor Folosite In Hrana Bovinelor de Lapte Dintr O Ferma din Judetul Alba

Agronomie

Determinarea Continutului In Zearalenona Si Aflatoxina B1 Precum Si a Unor Indici de Calitate a Nutreturilor Folosite In Hrana Bovinelor de Lapte Dintr O Ferma din Judetul Alba

Byadmin ianuarie 1, 2024

BIBLIOGRAFIE

Allen D., B.Kilkenny (1980) – Planned beef production, CABI Publishing, [NUME_REDACTAT], pag 121-143.

Anke M., B.Groppel,W.Arnhold, M.Langer,U.Krause (1986) – The influence of the [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] (Mo, Ni, As,Cd, V) on Growth, [NUME_REDACTAT] and [NUME_REDACTAT], Springer,Tokyo, pag 345-357.

Bakan B., L.Pinson, B.Cahagnier, D.Melcion, E.Semon, D.R. Molard (2001) – Toxigenic potential of Fusarium culmorum strains isolated from Frech wheat, [NUME_REDACTAT] and Contaminants, nr 18, pag 998-1003.

[NUME_REDACTAT]., ( 1991) – Metode și tehnici pentru măsurarea valorii nutritive a nutrețurilor, [NUME_REDACTAT], București, pag 56-58

[NUME_REDACTAT]., [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT],(2002) – Potențialul productiv al nutrețurilor și utilizarea lor, [NUME_REDACTAT],București, pag 394-406.

[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] (2002) – Nutriție generală.Alimentația erbivorelor.Ed.Brumar, Timișoara.

[NUME_REDACTAT] (2002) – Nutriția animalelor domestice. Plante de nutreț. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Pres, Cluj-Napoca.

[NUME_REDACTAT] (2010) – Nutriția animală și elemente de nutriție a omului, [NUME_REDACTAT], Cluj-Napoca, pag 11-220.

Diaz D., (2005) – [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Press, Nottingham, England.

Drînceanu D. (2007) – Cât mănâncă o vacă… sau despre ,,unitățile de încărcare digetivă''. [NUME_REDACTAT] http://www.revista.ferma.ro/.

Fishbein, L., (1979) – Range of potency of carcinogens in animals, in [NUME_REDACTAT] Carcinogens and Mutagens, [NUME_REDACTAT], Amsterdam, Oxford and [NUME_REDACTAT], pag 1.

[NUME_REDACTAT].(1998) – Alimentația rațională a vacilor de lapte, [NUME_REDACTAT].

Gilbert,J., H.Z. Senyuva,2008 – Bioactive compounds in foods, [NUME_REDACTAT], Oxford, [NUME_REDACTAT], pag 142-146, 153-155.

Halga P., I.M.Pop,T.Avarvarei,V.Popa,2005 – Nutriție și [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Iași , pag 30-247.

Hope R., J., N.Magan, (2003) – Two dimensional environmental profiles of growth, deoxynivalenol and nivalenol production by Fusarium culmorumisolates on what – baset subtrate. Letters in [NUME_REDACTAT], nr 37, pag 70-74.

Magan N., J.Lacey (1984) – Water relations of some Fusarium species from infected wheat ears and grain, Trasactions of the [NUME_REDACTAT] Society, nr 83, pag 281-285.

Marin S., V.Sanchis, I Vinas, R. Canela, N.Magan ( 1995) – Effect of water activity and temperature on growth and fumonisin B1 and B2 production of by Fusarium proliferum and Fusarium moniliforme on maize grain.Letters in [NUME_REDACTAT] 21,pag 298-301.

Marin S.,V.Sanchis, R.Teixeido, A.J.Ramos,N.Magan, (1996) – Water activity, temperature relationship and microconidial germination of Fusarium monilioforme and Fusarium proliferum from maize,[NUME_REDACTAT] of Microbiology, nr 42, pag 1045-1050.

Pier, A.C., (1991) – The influence of mycotoxins on the immun system, in Mycotoxins and [NUME_REDACTAT], CRC Press, [NUME_REDACTAT],Florida, pag 489-497.

Preston R.L., (2013) – [NUME_REDACTAT] for 300 [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Minneapolis.

Puia I. (1984) – Producerea și păstrarea furajelor, E.D.P, București.

[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] (2001) – Bazele nutriției și alimentației animalelor, Ed.[NUME_REDACTAT], București.

Tish, D. A., (2005) – [NUME_REDACTAT], Feeding and Nutrition, and [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Learning, [NUME_REDACTAT], pag 198-202, 240-253.

*** www.r-biopharm.com

*** www.veterinarul.ro

Cuprins

INTRODUCERE

1. NUTREȚURI – GENERALITĂȚI

1.1Aspecte privitoare la valoarea nutritivă a nutrețurilor

1.1.1 Substanțele organice din nutrețuri

1.1.2 Apa din nutrețuri

1.1.3 Substanțele minerale

1.1.4 Vitaminele

2. CONSIDERAȚII ASUPRA NUTRIȚIEI ȘI ALIMENTAȚIEI VACILOR DE LAPTE

3. PRINCIPII GENERALE PENTRU ÎNTOCMIREA RAȚIILOR LA VACI DE LAPTE

3.1. Norma și rația alimentară

3.2. Principalele criterii care stau la baza întocmirii rațiilor la vaci de lapte

4. CALITATEA FURAJELOR – FACTOR DETERMINANT AL NIVELULUI PRODUCȚIEI DE LAPTE LA VACI 18

5. PRAGRAMUL DE LUCRU ÎN FERMELE DE VACI DE LAPTE

6. CONSIDERAȚII PRIVIND ERORILE DE HRĂNIRE A BOVINELOR ȘI CONSECINȚELE LOR

7. MICOTOXINE PRODUSE DE GENURILE FUSARIUM ȘI PENICILLIUM

7.1 Aflatoxinele

7.2 [NUME_REDACTAT] a II-a – CERCETĂRI PROPII

8. APRECIEREA UNOR INDICI DE CALITATE, PRECUM ȘI A GRADULUI DE POLUARE CU UNELE MICOTOXINE A NUTREȚURILOR FOLOSITE ÎN HRANA VACILOR DE LAPTE

8.1 Material și metode

8.1.1 Material biologic

8.1.2. Particularități de creștere a bovinelor de lapte în ferma în care s-a desfășurat studiul

8.2 Observații pe fluxulul tehnologic

9. CERCETĂRI PRIVITOARE LA CALITATEA NUTREȚURILOR

9.1 Tehnica de recoltare, formarea probelor și de apreciere a caracteristicilor

organoleptice.

9.2 Analiza compoziției chimice brute a nutrețurilor

9.2.1. Determinarea conținutului în substanță uscată

9.2.2 Determinarea conținutului în proteină brută.

9.2.3 Determinarea celulozei brute din nutrețurile cercetate

9.2.4. Determinarea grăsimii brute

9.2.5 Determinarea cenușii brute

9.2.6 Determinarea substanțelor extractive neazotate ( SEN ) din nutrețurile cercetate

9.2.7 Determinarea acidității la nutrețurile însilozate

9.3 Analiza micotoxicologică a nutrețurilor

10. REZULTATE ȘI DISCUȚII

11. CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

DETERMINAREA CONȚINUTULUI ÎN ZEARALENONĂ ȘI AFLATOXINA B1 PRECUM ȘI A UNOR INDICI DE CALITATE A NUTREȚURILOR FOLOSITE ÎN HRANA BOVINELOR DE LAPTE DINTR-O FERMĂ DIN JUDEȚUL ALBA

Cuprins

INTRODUCERE

1. NUTREȚURI – GENERALITĂȚI

1.1Aspecte privitoare la valoarea nutritivă a nutrețurilor

1.1.1 Substanțele organice din nutrețuri

1.1.2 Apa din nutrețuri

1.1.3 Substanțele minerale

1.1.4 Vitaminele

2. CONSIDERAȚII ASUPRA NUTRIȚIEI ȘI ALIMENTAȚIEI VACILOR DE LAPTE

3. PRINCIPII GENERALE PENTRU ÎNTOCMIREA RAȚIILOR LA VACI DE LAPTE

3.1. Norma și rația alimentară

3.2. Principalele criterii care stau la baza întocmirii rațiilor la vaci de lapte

4. CALITATEA FURAJELOR – FACTOR DETERMINANT AL NIVELULUI PRODUCȚIEI DE LAPTE LA VACI 18

5. PRAGRAMUL DE LUCRU ÎN FERMELE DE VACI DE LAPTE

6. CONSIDERAȚII PRIVIND ERORILE DE HRĂNIRE A BOVINELOR ȘI CONSECINȚELE LOR

7. MICOTOXINE PRODUSE DE GENURILE FUSARIUM ȘI PENICILLIUM

7.1 Aflatoxinele

7.2 [NUME_REDACTAT] a II-a – CERCETĂRI PROPII

8. APRECIEREA UNOR INDICI DE CALITATE, PRECUM ȘI A GRADULUI DE POLUARE CU UNELE MICOTOXINE A NUTREȚURILOR FOLOSITE ÎN HRANA VACILOR DE LAPTE

8.1 Material și metode

8.1.1 Material biologic

8.1.2. Particularități de creștere a bovinelor de lapte în ferma în care s-a desfășurat studiul

8.2 Observații pe fluxulul tehnologic

9. CERCETĂRI PRIVITOARE LA CALITATEA NUTREȚURILOR

9.1 Tehnica de recoltare, formarea probelor și de apreciere a caracteristicilor

organoleptice.

9.2 Analiza compoziției chimice brute a nutrețurilor

9.2.1. Determinarea conținutului în substanță uscată

9.2.2 Determinarea conținutului în proteină brută.

9.2.3 Determinarea celulozei brute din nutrețurile cercetate

9.2.4. Determinarea grăsimii brute

9.2.5 Determinarea cenușii brute

9.2.6 Determinarea substanțelor extractive neazotate ( SEN ) din nutrețurile cercetate

9.2.7 Determinarea acidității la nutrețurile însilozate

9.3 Analiza micotoxicologică a nutrețurilor

10. REZULTATE ȘI DISCUȚII

11. CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Tema lucrării de licență a fost aleasă plecând de la dorința de însușire a metodologiei de lucru prin care se apreziază calitatea nutrețurilor.

Importanța nutriției rezultă din faptul că ponderea constului hranei în costurile produselor animale reprezintă peste 50% , iar producțiile realizate, sănătatea și reproducția animalelor depinde în mare măsură de folosirea unei alimentații raționale.

Aprecierea calității nutrețurilor și a nivelului nutrițional al animalelor este o condiție de bază pentru stabilirea tehnologiei de hrănire.

Calitatea nutrețurilor este determinată de o mulțime de factori care se leagă de sol și plantă, dar și de alte condiții, cum ar fi: condițiile de producere, de transport, depozitare și manipulare.

Aprecierea calității permite identificarea măsurilor care trebuie luate în procesul tehnologic de hrănire a animalelor.

Sectorul de creștere a bovinelor trebuie să conformeze unor noi cerințe de creștere a productivității animalelor în același timp cu protejarea mediului înconjurător, protejarea sănătății consumatorului, precum și conservarea biodiversității și a resurselor naturale.

Micotoxinele sunt substanțe chimice care sunt produse de unele specii de mucegaiuri: Fusarium, Aspergillus, Penicilliun, etc. Acestea pot fi puse în evidență și în sporii acestora, precum și în substratul pe care cresc fungii.

Există o diversitate de micotoxine, însă nu toate sunt importante din punctul de vedere al siguranței alimentației umane. Cele mai importante micotoxine, care prezintă riscuri pentru siguranța alimentației umane sunt: aflatoxinele, patulina, trichotecina, fumonisinele, ochratoxinele .

Verificarea calității furajelor se efectuează în laboratoare specializate, unde se fac numeroare teste pe probele de nutrețuri. În mod obișnuit, se fac analize calitative ale nutrețurilor și teste cu privire la prezența toxinelor în furaje. Datoria laboratoarelor este de oferi nutriționistului date privitoare la valoarea nutritivă a furajelor .

Analizele efectuate pentru realizarea acestei lucrări au fost efectuate în cadrul Facultății de [NUME_REDACTAT] Cluj-Napoca, în laboratorul Disciplinei de [NUME_REDACTAT].

Capitolul 1

NUTREȚURI – GENERALITĂȚI

În domeniul nutriției animale se cunosc, cu suficientă exactitate, cerințele nutritive ale speciilor de interes economic, compoziția chimică și, implicit, valoarea nutritivă a materiilor prime furajere, precum și modul în care acestea influențează organismul animal: starea de sănătate, starea de întreținere și producțiile realizate.

Estimarea valorii nutritive a furajelor se face plecând de la compoziția chimică a acestora, conținutul în substanțe nutritive al furajelor diferă foarte mult.

Pentru întocmirea unei rații furajere, trebuie să se aibă în vedere corelarea unor norme de hrană pe categorii de producție și anumite nivele de producție cu valoarea nutritivă a nutrețurilor, și să se țină seamă și de anumite restricții impuse de parametrii rației furajere.

1.1Aspecte privitoare la valoarea nutritivă a nutrețurilor

1.1.1 Substanțele organice din nutrețuri

În structura materiei organice din nutrețuri și alimente intră în general cele patru elemente

chimice principale, si anume: carbon, hidrogen, oxigen, azot și în combinații mici cantitîți diferite de elemente minerale.

Substanțele organice sunt clasificate în cele trei grupe generale:

[NUME_REDACTAT]

Protide

1.1.1.1 Glucidele din nutrețuri

Amidonul este componentul principal al glucidelor din nutrețurile vegetale, îndeosebi în grăunțele de cereale. Fibrele constituie sistemul de susținere a țesuturilor vegetale ( cunoscut și sub denumirea de pereții celulari). Membrana celulară este compusă din hemiceluloză, celuloză, lignină și silicați.

Celuloza, și în oarecare măsură, hemiceluloza sunt constituite din moleculele de glucoză, ca și amidonul, dar sunt legate diferit. Lignina nu este un carbohidrat propiu-zis. Acest component este aproape nedigerabil, iar digestibilitatea totală a unui furaj este diminuată drastic de un conținut ridicat în lignină, cum este cazul plantelor mature.

Conținutul în fibre al furajelor se poate determina prin diferite metode. Cea mai veche metodă constă în determinarea fibrei brute. Fibra brută este ceea ce rămâne în urma hidrolizei succesive cu soluții acide și alcaline. Ea nu reprezintă o valoare certă pentru că o parte din hemiceluloze se pierde în timpul tratamentelor. Chiar și celuloza nu se regăsește în totalitate în fibra brută. (Halga,2005).

1.1.1.2 Lipidele din nutrețuri

Conținutul în grăsimi al rațiilor normale pentru rumegătoare este de regulă de până la 2%, maxim 3-5% din totalul de substanță uscată. Dacă rația conține lipide în procent mai mare de 6% din substanța uscată, se reduce considerabil atât consumul voluntar de hrană, cât și procentul de proteină din lapte, din cauza supresării activității bacteriilor celulozotilice, scăzând astfel gradul de digestie al celulozei. Există produse comerciale care conțin grăsimi protejate și care nu afectează metbolismul simbioniților rumenali, în acest mod nu este afectată digestia fibrelor. Datorită sintezei intrarumenale de lipide de către simbionți, cantitatea de grăsimi care ajunge în duoden este cu 10 până la 90% mai mare decât cantitatea de grăsimi din ingesta. În intestinul subțire, digestibilitatea grăsimilor este de aproximativ 90%, iar capacitateaa de absorbție a intestinului rumegătoarelor adulte este destul de mare, si anume, de aproximativ 2000 de grame în 24 ore. Din punct de vedere energetic, lipidele conțin de 2,5 ori mai multă energie decât carbohidrații. ( Halga, 2005).

1.1.1.3 Proteinele din nutrețuri

În nutrețuri proteinele sunt formate din aminoacizi, polipetide și proteide. Prin practici uzuale de determinare a compoziției chimice brute a nutrețurilor, se determină cantitatea de proteină brută conținută în furaj, adică și substanțele azotate neproteice. În cazul animalelor poligastrice, la nivel rumenal, conținutul de proteină din hrană este degradat de către populațiile de bacterii proteolitice. Aceste bacterii metabolizează aminoacizii, și îi transformă în acizi grași volatili ramificați, în scop energetic, dar și în scop plastic, pentru creșterea biomasei bacteriene. Dezaminarea se produce atât la nivel rumenal, cât și la nivelul metabolismului intermediar al animalului gazdă, efectul fiind creșterea uremiei și, implicit, a pierderilor de azot prin urină. Un proces foarte important este reprezentat de recircularea azotului sub formă de uree în organismul rumegătoarelor. Din dezaminările ce au loc la nivel rumenal, rezultă azot care este utilizat de simbionții rumenali la sinteza de proteine proprii, rezultând astfel creșterea biomasei bacteriene. De aceea, la rumegătoare se estimează proteina digestibilă intestinal, spre deosebire de monogastrice la care se estimează proteina brută. ( Halga, 2005).

1.1.2 Apa din nutrețuri

Deși, în sens strict, apa nu se consideră un nutrient, nu se poate exista viață fără ea. În funcție de natura și de modul de producere a nutrețurilor, apa se găsește în cantități foarte variabile. Astfel, plantele verzi au în compoziție, în funcție de vârsta de recoltare, 70-80% apă, tuberculii și rădăcinile furajere 75-90%, semințele furajere 12-15%, fânul și paiele 16-17 %, iar furajele concentrate și subprodusele lor 12-15%. Conținutul în apă al nutrețurilor de origine vegetală variază în funcție de specie, soi, vârstă, partea plantei, condițiile de producere.

În nutrețurile de origine vegetală, apa, se găsește sub mai multe forme, și anume:

Apă de vegetație, care este componentul principal al nutrețurilor verzi, reprezentând aproximativ 80-82% din totalul de apă, uneori până la 90% în tuberculi și rădăcini furajere.

Apă de îmbibiție în nutrețurile uscate

Apă de preparație, aceasta fiind introdusă în masa nutrețului în scopuri tehnologice. (Dancea ,2010)

Nutrețurile se conservă cu atât mai greu cu cât cpnținutul în apă este mai mare. Conținutul optim de apă pentru nutrețurile destinate conservării este de 14-16%. La un procent mai mare de apă de 17%, acestea sunt atacate de miceți, în acest caz se impune utilizarea unor metode speciale de conservare. (Halga, 2005).

1.1.3 Substanțele minerale

În natură se găsesc foarte multe elemente minerale, însă doar o mică parte dintre acestea se încadrează printre mineralele care interesează nutriția animală, circa 22. După cantitatea în care se găsesc în nutrețuri sau în organismul animal, se împart în două grupe și anume: macroelemente, care se găsesc în cantități de peste 100 mg/kg în nutreț ( Ca, P, Mg, K, Cl) și microelemente, în cantități sub 100 mg/kg ( Fe, Cu, Zn, Mn, Se ). Conținutul în substanțe minerale a nutrețurilor este influențat de o serie de factori principali, cum ar fi : emisiile de industrie, poluarea cu diferite deșeuri, folosirea îngrăsămintelor sau poluarea nutrețurilor cu pământ. ( Anke,1986).

1.1.4 [NUME_REDACTAT] animalelor în vitamine sunt mici sub aspect cantitativ, însă datorită rolurilor complexe pe care acestea le au în organism, este obligatoriu ca prin hrană săasigurăm necesarul de vitamine. În cazul rumegătoarelor, este necesară doar o suplimentară nutrițională a vitaminelor liposolubile, precum vitamina A, D, E. Vitamina A joacă un rol în procesul de creștere, iar o alimentație carențată în această vitamină întarzie sau chiar oprește creșterea. Vitamina D ajută la creșterea și dezvoltarea normală a scheletului , iar vitamina E previne apariția miodistrofiilor la viței, îmbunătățind și calitatea cărnii. În mod normal, rumegătoarele beneficiază de un aport necesar de vitamina A și E, sau precursori ai acestora prin consumul de furaje verzi sau conservate de calitte buna, iar expunerea la soare asigură necesarul de vitamina D.( Halga, 2005)

Capitolul 2

CONSIDERAȚII ASUPRA NUTRIȚIEI ȘI ALIMENTAȚIEI VACILOR DE LAPTE

Alimentația rațională a bovinelor presupune o utilizare a resurselor existente și completarea acestora pe baza unei cunoașteri corecte a valorilor nutritive penru a putea pune în valoare potențialul lor productiv la optim economic. Nutrețurile consumate sunt numeroase și variabile, cu valoare alimentară foarte inegală. Între acestea intră:

Pășunile naturale

Pășunile ameliorate și culturile furajere

Nutrețurile conservate, care cuprind : fânurile, fânuri deshidratate, furaje însilozate.

Grăunțele și subprodusele de la prelucrarea lor

[NUME_REDACTAT] și subprodușii de la industria uleiurilor

Subproduse rezultate din diferite industrii: bere, zahăr, a fructelor

Cerințele de hrană la vacile de lapte variază în funcție de greutatea corporală, stadiul lactației și al gestației, precum și de nivelul producției.

În timpul lactației la vacă se disting perioadele:

Lactația timpurie, care se întinde de la fătare și până la realizarea vârfului de producție ( de la 0- 70 zile)

Perioada de vârf a consumului de substanță uscată care coincide cu faza de platou a lactației. Durează de la 71 zile la 140 de zile de la fătare.

Faza de declin a lactației, care durează de la 141 zile până la 305 zile de la fătare.

Repausul mamar , care începe cu 45-60 zile înainte de fătare.

Lactația timpurie

În această perioadă, producția crește rapid atingând vârful de producție la 4-6 săptămâni de la fătare. Hrănirea adecvată reprezintă cel mai important aspect . Creșterea cantității de cereale cu 0,50 -0,75 kg /zi asigură un nivel energetic al indigestei corespunzător producției de lapte. Nivelurile excesive de cereale administrate într-un număr redus de taninuri generează acidoza și un procent scăzut de grăsime în lapte. De mare importanță este forma fizică a fibrei. O digestie rumenală normală necesită ca peste 50% din furajul de volum să aibă un grad de mărunșire mai mare de 2,5 cm.

Proteina este un nutrient critic în lactația timpurie. Rația trebuie să conțină 19 % proteină brută din substanța uscată. Pentru stimularea consumului de hrană este necesar sa fie folosite furaje de foarte bună calitate , cu un raport energo-proteic optim. În hrana vacilor în lactație se admnistrază fân de lucernă, însă este important ca rația să fie completată prin utilizare suplimentului lipidic și să se asigure o dimuare a riscurilor de stres, prin asigurarea confortului biologic al animalelor.

Faza de platou a lactației

Vacile trebuie menținute în această fază cât mai mult timp. Consumul de concetrate poate ajunge , dar fără să depășeasă la 2,3 % din greutatea corporală, exprimat în subtanță uscată.

Exemplu:

650kg GC x 2,3 % = 15kg SU. Dacă substanța uscată a cerealelor este de 87%, înseamnă că la 15 kg SU corespund: 15 kg SU / 0,87 = 17,2 kg cereale.

Pentru stimularea consumului de furaje sunt necesare aceleași măsuri manageriale ca și în cazul lactației timpurii, cu excepția utilizării suplimentului lipidic.

Faza de declin a lactației

Este cea mai ușoară pentru un management corect. Producția de lapte scade, vaca este gestantă, iar ingesta voluntară depășește ca nivel energetic eliminările, permițând crearea rezervelor corporale necesare noii lactații. Femelele tinere în vârstă de 2 ani vor primi un supliment de 20% peste necesarul de întreținere, iar cele de 3 ani, 10%. În această perioadă, producția de lapte scade cu 8-10% pe lună.

Perioada de repaus mamar

Este o perioadă critică foarte importantă. Managementul corect determină atât calitatea vițelului nou-născut, cât și nivelul producției în lactația următoare. Vacile gestante înțărcate trebuie întreținute și hrănite separat și trebuie sa beneficieze de un tratament special. Furajele trebuie să fie de calitate, fără mucegaiuri, neînghețate sau cu pământ pe ele, iar apa să aibă o temperatură normală, nu rece sau cu gheață. Furajele se admnistrează în 2-3 taninuri, la distanțe de 6-8 ore între ele, tainul de seară fiind în cantitate mai mare și de calitate mai redusă. Seara se administrează în special grosiere sau fân.

Factorii care au cea mai mare influență asupra sănătății și producției constau în:

Administrarea de rații complete atât din punct de vedere cantitativ, cât și din punct de vedere calitativ. Aceasta se face tinând cont de greutatea corporală a vacii, starea fiziologică și producția de lapte pe care o poate da. Orice abatere poate duce la pertubări metabolice, cu efecte imediate și de durată lungă.

Numărul de tainuri administrate. Acesta se stabilește în funcție de ponderea diferitelor sortimente furajere în rație.

Asigurarea odihnei după furajare, este unul dintre motivele pentru care trebuie respectată succesiunea de administrare a furajelor. După ce animalele au consumat tainul administrat, nu trebuie sa fie deranjate timp de câteva ore. Nerespectarea timpilor la rumegare duce la scăderea semnificativă a producției de lapte.

Forma de administrare a furajelor, influențează producția de lapte și conținutul acestuia în principii nutritive. Forma fizică a furajelor admnistrate are influență asupra randamentului de utilizare a substanțelor nutritive, prin suprafața de absorție disponibilă pentru flora bacteriană rumenală și prin ușurința extragerii acestora din furaje. Concentratele se vor administra sub formă de uruială. Fânul este bine să fie administrat ca atare sau tocat la dimensiuni mai mari. Masa verde se va administra tocată, iar boabele trebuie zdrobite.

Asigurarea apei potabile. Apa are un rol determinant în producția de lapte. Pentru fiecare litru de lapte sunt necesari 4-5 litri de apa. De asemenea, apa are un rol important în toate procesele, stimulând și consumul de furaje.

Schimbarea regimului de furajare, trebuie să se facă treptat pentru a permite diferitelor categorii de microsimbionți să se adapteze la noile furaje. Această trecere treptată va permite o mai bună valorificare a substanțelor nutritive din furaj și va preveni apariția tulburărilor gastrointestinale.

Respectânt aceste principii de furajare, se va obține o producție de lapte superioară atât cantitativ, cât și calitativ (CrăiniceanuE.,2004; Stoica I., 2001).

Capitolul 3

PRINCIPII GENERALE PENTRU ÎNTOCMIREA RAȚIILOR LA VACI DE LAPTE

3.1. Norma și rația alimentară

Hrana administrată animalelor influențeză atât cantitatea și calitatea produselor obținute, cât și rentabilitatea producțiilor zootehnice.

Realizarea unor rații optimizate presupune, mai întâi calcularea normelor, care sunt variabile în funcție de specie, rasă, categoria de producție, greutate corporală, tehnologia de exploatare,etc.

Norma reprezintă cantitatea de substanțe nutritive și energetice necesară unui animal în 24 ore pentru menținerea funcțiilor vitale și elaborarea producției planificate.

Rația este reprezentată de cantitatea de nutrețuri care trebuie ingerate de animal în 24 ore pentru a-și asigura energia și substanțele nuritive stabilite prin normă. Administrarea rației se face în unul sau mai multe tainuri, în funcție de tehnologia de hrănire a fiecărei categorii de animale.

Necesarul zilniz ( pe cap de vacă) de calciu se îmscrie între 50 și 80 grame, iar cel de fosfor între 30-40 grame. Aceste niveluri sunt suficiente pentru majoritatea animalelor. Excesele, respectiv peste 6% din SU pentru calciu și peste 4% din SU pentru fosfor sunt la fel de dăunătoare ca și carențele.( [NUME_REDACTAT].,1998).

Furajarea vacilor în lactație se bazează pe nutrețuri de volum, dar este necesar să se facă completarea cu nutreț combinat destinat categoriei respective.(Dancea Z.,1999). Cantitatea de nutreț este dependentă de producția realizată (tabel 3.1).

Tabel 3.1

Necesarul de nutreț (kg) corelat cu nivelul producției (l) la vacă

3.2. Principalele criterii care stau la baza întocmirii rațiilor la vaci de lapte

În vederea alcătuirii unor rații corespunzătoare din punct de vedere cantitativ și calitativ trebuie respectate anumite criterii, dintre care cele mai importante sunt:

Rația trebuie să fie completă

Nutrețurile care alcătuiesc rația trebuie să conțină energie și toate substanțele nutritive prevăzute de norme.

Rația trebuie să fie echilibrată

Între energia și substanțele nutritive conținute de o rație, precum și diferitele substanțe nutritive trebuie să existe anumite raporturi sau achilibre nutriționale.

Rația trebuie sa fie corespunzătoare ca volum

Volumul unei rații se exprimă în kg SU/100 kg G vie ( greutate vie). La stabilirea volumului unei rații trebuie să se țină seamă de capacitatea de ingerare a unui animal, adică de substanța uscată ingerată voluntar de animal. Recomandările privind volumul unei rații se exprimă,în mod obișnuit, sub formă de limite:

Limita maximă a volumului , aceasta nu trebuie depășită, deoarece animalul nu poate ingera totalitatea nutrețurilor administrate și producția scade datorită aportului insuficient de energie și a substanței nutritive.

Limita minimă a volumului .Această limită trebuie asigurată deoarece un volum mai mic al rației nu realizează senzația de sațietate a animalului, secrețiile gastrice nu sunt corespunzătoare și hrana nu este bine valorificată.

Volumul optim al unei rații se poate estima cu ajutorul unor calcule complexe, care țin cont de numeroși factori, cum ar fi :

Factori legați de animal: specia, rasa, categoria de producție, starea fiziologică, greutatea vie sau greutatea metabolică

Factori legați de nutrețurile care alcătuiesc rația: mărimea sau gradul de mărunțire a furajelor, concentrația în energie a unui kg de SU, conținutul în substanțe azotate)

Rația trebuie sa aibă o bună consumabilitate

Nutrețurile care alcătuiesc rația trebuie să fie consumate cu plăcere de animal. Este cunoscută preferința taurinelor pentru gustul ușor amărui sau sărat. O rație formată din fibroase, suculente și concentrate are o mai bună consumabilitate decât o rație bazată numai pe nutrețuri fibroase și grosiere. Animalele refuză consumul unor rații formate din nutrețuri care au un pronunțat gust amar sau miros de mucegai.

Rația nu trebuie să influențeze negativ starea de sănătate a animalelor

Rația nu trebuie să conțină nutrețuri alterate, substanțe toxice sau corpuri străine. Nutrețurile care nu corespund din punct de vedere igienico-sanitar nu trebuie folosite în rația animalelor.

Rația trebuie sa fie economică

Hrana deține cea mai mare pondere din cheltuielile de producție, circa 50% din costul de producție a unui litru de lapte. Costul unei rații trebuie analizat în funcție de producția obținută de la animalul respectiv, calculând costul rației/producția zilnică de lapte.

Pe lângă aceste criterii generale care trebuie respectate în vederea întocmirii rațiilor, pentru fiecare categorie de animal este necesar sa fie îndeplinite anumite criterii specifice care țin cont de particularitățile anatomice și fiziologice ale tubului digestiv, de randamentele de utilizare, digestivă și metabolică a nutrețurilor din hrană (Dancea Z., 1999).

Capitolul 4

CALITATEA FURAJELOR – FACTOR DETERMINANT AL NIVELULUI PRODUCȚIEI DE LAPTE LA VACI

Pentru o fermă care crește vaci de lapte, prin furaj se poate înțelege ,, o materie primă care se transformă în lapte ''. De sortimentul de furaje, și mai ales de calitatea acestora, depinde în cea mai mare măsură atât nivelul producției de lapte, cât și starea de sănătate a vaciilor.

În prezent, prin lucrările de ameliorare s-a ajuns în stadiul când, la foarte multe vaci, producția de lapte poate fi oricât de mare cu condiția ca vaca să poată ingera atâtea substanțe nutritive cate sunt necesare pentru a produce laptele. Dar nu numai atât, la vacile cu producție foarte mare, dacă nu se asigură prin furaje substanțele nutritive necesare susținerii lactației, se consumă rezervele corporale (dacă acestea există) și pot apărea tulburări metabolice( în special cetoze) urmate de o reducere bruscă a producției de lapte și a procentului de grăsime și chiar de pierderea animalelelor.

Nu este suficient să producem multe furaje, dacă acestea nu sunt de calitate. Când apreciem calitatea unor furaje, pe lângă valoarea lor nutritivă dată de conținutul în substanțe nutritive, esențial este și consumabilitatea lor. Cercetăriile din ultimele decenii au fost axate, în mare măsură, pe acest aspect. În unele sisteme moderne a hrănirii, cum este de exemplu, sistemul INRA elaborat în Franța, pe lângă calcularea capacității de ingerare a animalelor s-a determinat și consumabilitatea pentru foarte multe furaje de volum, elaborându-se chiar și o unitate de măsură, numită ,, unitate de sațietate'' sau ,, de încărcare digestivă''. Toate acestea au avut drept scop realizarea unui consum cât mai mare de furaje de volum, cu care să fie susținută o producție de lapte, care la rândul ei, să poată fi cât mai mare.

Principalii factori care determină consumabilitatea furajelor de volum sunt:

Felul furajului

Stadiul de vegetație

Modul de conservare

În privința sortimentului de furaje, se cunoaște că vacile de lapte consumă foarte bine furajele dulci. Astfel, spre exemplu, sfecla poate fi consumată până la supraîncărcare digestivă. Sunt consumate cu plăcere leguminoasele și gramineele de foarte bună calitate, în special trifoiul roșu, lucerna, raigrasul,pajiștile naturale, porumbul.

Legat de stadiul de vegetație, consumuri maxime se obțin pentru furajele verzi, când au un conținut de substanță uscatăde 16-18%, iar pentru fânuri, când conținutul de celuloză nu depășește 22%, respectiv la apariția spicului la graminee și apariția butonului floral la leguminoase.

Modul de conservare influențează foarte mult consumul de hrană. Cea mai mare consumabilitate o are semifânul de leguminoase sau graminee cu un conținut de 45-55 % umiditate. Urmează nutrețurile însilozate de foarte bună calitate, cu umiditate scăzută, în mod deosebit porumbul însilozat cu 32-35% SU și cu 30% boabe în masa însilozată. Diferențele de consum datorate modului de conservare sunt foarte mari, spre exemplu la fânul de lucernă, consumul oscilează de la 0,8 la 2,5 kg SU la 100 kg greutate vie.

În concluzie, producții mari și economice de la vacile de lapte se pot obține numai cu furaje de cea mai bună calitate. La vacile cu potențial productiv ridicat, nivelul producției depinde de calitatea furajelor și în special de a celor de volum.([NUME_REDACTAT].,1988)

Capitolul 5

PRAGRAMUL DE LUCRU ÎN FERMELE DE VACI DE LAPTE

În orice domeniu de activitate, inclusiv în fermele de animale, programul de lucru trebuie să se refere la:

Activitățile ce se desfășoară

Durata acestor activități

Succesiunea lor

Necesitatea programului de lucru decurge din princiipile de organizare a muncii. În cazul fermelor de animale, pe lângă principiile generate de organizare a muncii, intervin și principii speciale legate de profilul biologic al animalelor. Din acest motiv, în cazul fermelor de vaci de lapte, indiferent de dimensiunea lor, programul de lucru trebuie stabilit asfel încât activitățile, durata și succesiunea lor să fie în concordanță cu cerințele biologice ale animalelor. În plus, datorită specificului activității în fermele de vaci de lapte, pe lângă confortul biologic al animalelor, programul de lucru trebuie să vizeze și posibilitățile concrete de execuție a lucrărilor.

Activitățile ce trebuie desfășurate într-o fermă de vaci de lapte, indiferent de dimensiunea ei, se stabilesc pornind de la cerințele biologice ale animalelor și de la scopul urmărit în exploatare. Sunt vizate în primul rând cerințele nutriționale, confortul biologic, particularitățile reproducției, și în al doilea rând se ține cont de normele impuse de secreția și ejecția laptelui , precum și de calitatea laptelui proaspăt muls. Daorită faptului că laptele este un produs organic perisabil, fluxul tehnologic trebuie stabilit încât mulsul, colectarea, depozitarea și livrarea să se poate face fără a fi depreciată calitatea sa.

În stabilirea progrmulul de lucru, trebuie avut în vedere că pe parcursul a 24 ore, vacă trebuie să ingere cca 0,8 kg SU pentru producția unui litru de lapte, vaca trebuie mulsă de cel puțin două ori la interval de 12 ore între mulsori, este necesar să se odihnească pentru a favoriza rumegarea, digestia rumenală și secreția laptelui. Totodată, vaca trebuie trebuie să se miște zilnic, pentrua favoriza stimularea proceselor neuro-endocrine. De asemenea, trebuie menținută curățenia adăpostului și igiena animalului.

Pentru a putea fi executate în timp util, activitățile cuprinse în programul de lucru este necesar să se desfășoare între orele 5-11 și 15-20, rezervând intervalele dintre 20-5 și 11-15 pentru repausul fiziologic al animalelor.

Programul de lucru începe cu curățenia sumară a standului de odihnă. Umează apoi pregătirea pentru mulsul de dimineață, care cuprinde pregătirea ustensilelor de muls care au fost spălate și dezinfectante în seara precedentă.Cel care execută mulsul vacilor își îmbracă echipamentul de protecție sanitară a laptelui, rezervat special a fi purtat doar în timpul mulsului, își spală mâinile și pregătește cele necesare igienizării ugerului.

Mulsul fiecărei vaci debutează cu spălarea și stergerea ugerului, premulgerea și masajul ugerului.Masajul trebuie urmat de mulsul propiu-zis după cel mult un mint, pentru ca acesta să se poată încadra în timpul de acțiune al ocitocinei. Mulgerea vacilor trebuie să aibă loc în aceeași ordine și la aceași oră, pentru a favoriza menținerea reflexelor condiționate.În timpul mulsului nu se efectuează alte activități. Obligatoriu, se evită factorii de stres de orice natură( zgomote, bruscări și loviri ale animalelor) deoarece acestea au efect inhibitor asupra ejecției laptelui.

După muls, se administrează primul sortiment de nutreț fibros prevăzut în rația zilnică. Este de preferat să fie fân de calitate foarte bună, pentru a permite ca în scurt timp să poată fi administrată concentratele. Când sunt utilizate contracetele energetice, acestea trebuie administrate în mod fracțional, în mai multe reprize, de preferință nu mai mult de 2 kg la o administrașie. Cantitatea zilnică de concentrate trebuie stabilită în funcție de producția zilnică de lapte.

Se recomandă ca aceste activități să fie executate până în jurul orei 8, când animalele trebuie scoase fie în padoc, fie la pășune, unde primesc cca 50% din furajul de volum și realizează mișcarea zilnică necesară. Atât la podac, cât și la pășune, animalele sunt urmărite pentru depistarea căldurilor.

A doua mulsoare trebuie executată la un interval de 12 ore față de prima. Înainte de pregătirea pentru muls, animalele trebuie introduse în adopost, unde primesc borhot de bere și/sau concentrate.([NUME_REDACTAT].,1988).

Capitolul 6

CONSIDERAȚII PRIVIND ERORILE DE HRĂNIRE A BOVINELOR ȘI CONSECINȚELE LOR

Se poate vorbi despre erori de hrănire atunci când sunt încălcate normele și principiile hrănirii raționale a animalelor. Principalele consecințe ale nerespectării acestor norme sunt:

Nerealizarea producției

Imposibilitatea menținerii stării de sănătate

realizarea de pierderi economice

Formele de hrănire rațională se referă la necesarul zilnic de nutrienți corespunzător nivelului productiv urmărit să se obțină în urma exploatării. Nutrienții sunt necesari organismului animal, deoarece ei asigură materia și energia pentru căile metabolice implicate în menținerea funcțiilor vitale și realizarea producțiilor.

Practica curentă a demonstrat că hrănirea unilaterală, cu un singur sortiment de nutreț sau o gamă restrânsă de sortimente, generează efecte negative atât asupra stării de sănptate, cât și asupra producțiilor realizate. Din acest motiv, pentru a formula corect o rețetă furajeră este necesar să se ia în considerare normele de hrană, compoziția chimică a resurselor furajere, precum și relația dintre organism și resursele furajere.

Concentratele sunt necesare pentru optimizarea nivelului energetic și practic al rațiilor, însă alegerea tipului de concentrate trebuie să se facă în funcție de natura furajului de volum avut la dispoziție. În caz contrar, se ajunge la eroare de hrănire, iar consecințele sunt obținerea unei producții inferioare potențialului productiv al animalului și cheltuieli în plus făcute cu furajarea. Tot eroare de hrănire, poate fi considerată administrarea în sezonul rece a furajelor sărace în vitamine, fără completarea rației cu zooforturi ( amestec de vitamene, microelemente). Pe timpul verii, furajarea bovinelor nu ridică mari probleme, deoarece plantele verzi sunt bogate în vitamine.

Erori de hrănire la bovine, pot să apară și atunci când nu sunt respectate principiile hrănirii raționale. În cazul vacilor de lapte, ignorarea acestor principii poate duce la accidente care se pot solda cu evoluții acute ale unor boli, urmate de sacrificarea de necesitate a animalelor. Pot fi amintite, intoxicațiile cu uree, meteorismele produse de pășunarea lucernei verzi înainte de a se ridica roua, sau într-un stadiu de vegetație timpurie, precum și prin administrația unor cantități mari de lucernă proaspăt recoltată, fără o obișnuire prealabilă a animalelor.În aceste cazuri, consecințele sunt grave, iar posibilitățile de remediere reduse.

De mare importanță în realizarea unei hrăniri echilibrate este administrarea se sare sub formă de bulgări. Furajele specifice rumegătoarelor au un conținut scăzut de sodium, care este element mineral indispensabil metabolismului. În plus, sarea stimuleaza consumul de apă, cu efect pozitiv asupra producției de lapte.

În cazul bovinelor, cele mai frecvente boli metbolice sunt: cetonemia, steatoza hepatică și febra vituleră. Aceste boli, se instalează în lactația timpurie datorită faptului ca erorile de hrănire se suprapun unui metabolism puternic localizat spre producția de lapte.Cetonemia se instalează datorită nivelului energetic scăzut al ingestei. Hipoglicemia determină o cantitate insuficientă de oxaloacetat(substanță de bază în cadrul ciclului Krebs), care la rândul ei determină utilizarea insuficientă a acetatului în producerea de energie la nivelul celulei.

Nutrețurile combinate sunt structurate încât conțin toată gama de aminoacizi esențiali la nivelul cerințelor metabolice ale animalelor.Cei care respectă cu strictețe normele și principiile hrănirii corecte, obțin rezultate productive și economice pozitive (Jurubescu V.,1993).

Capitolul 7

MICOTOXINE PRODUSE DE GENURILE FUSARIUM ȘI PENICILLIUM

Mucegaiurile care cresc pe nutrețuri, reduc conținutul în nutrienți ale acestora.În anumite circumstanțe, unii fungi produc toxine, denumite micotoxine. Deși se cunosc peste 300 de micotoxine, cele care au legătură cu industria alimentară sunt următorele: aflatoxina produsă de genul Aspergillus, orhratoxina produsă de genurile Aspergillus și Penicillium, fumonizina, zealarenona și trchotecenele produse de genul Fusarium (Tisch, 2005).

Micotoxinele produc o mare varietate de probleme de sănătate la efectivele care le consumă. Nutrețurile contaminate cu mitoxine pot cauza leziune ireversibile organelor vitale, astfel că și după îndepărtarea lor din alimentație, animalele afectate pot să nu mai revină la starea de sănătate și performanțele inițiale. Aflatoxina a fost demonstrată ca supresează sistemul imun, screscând susceptibilitatea vacilor de lapte la mamite (Brown și colab., 1981). Aflatoxina consumată de către vacile în lactație este excretată prin lapte, determinând probleme serioase privind sănătatea publică. De asemenea, aflatoxina este un cunoscut agent cancerigen( Diaz, 2005).

7.1 [NUME_REDACTAT] constituie un grup de aproximativ 20 produsi de metabolism ai fungilor din genul Aspergillus, cum ar fi :A. Flavus, A.parasiticus și A.nominus. Dina cest grup, doar aflatoxinele B1,B2, G1, G2 și M1 se pot depista în furaje. Aflatoxinele M1 și M2 sunt metaboliți hidroxilați ai aflatoxinelor B1,și B2 , metabolizarea producându-se în organismul rumegătoarelor. Toxicitatea aflatoxinelor se manifestă atât acut, cât și cronic. Aflatoxina B1 este una dintre cele mai hepatocarcinogene substanțe cunoscute (Fishbein, 1979).

Astfel, la nivel hepatic expunerea cronică la aflatoxine poate cauza cancer hepatiic,hepatită cronică, ciroză, și de asemenea poate afecta sistemul imunitar ( Pier, 1991).

7.2 [NUME_REDACTAT] este produsă de specii de miceți din genul Fusarium, cum ar fi: F.culmorum, F.graminearum, F.croolwellense. Zearalenona apare cel mai des în cereale, în special porumb și poate rămâne activă și în urma procesării acestuia. (Williams, 1985).Cel mai mare efect il are asupra sistemului reproducător, iar toxicitatea acuta este scăzută. Zearalenona are caracteristici asemănătoare hormonilor estrogeni, interferând cu dezvoltarea și performanțele reproductive.(Gilbert și Senyuva, 2008).

Partea a II-a – CERCETĂRI PROPII

Capitolul 8

APRECIEREA UNOR INDICI DE CALITATE, PRECUM ȘI A GRADULUI DE POLUARE CU UNELE MICOTOXINE A NUTREȚURILOR FOLOSITE ÎN HRANA VACILOR DE LAPTE

Studiul a fost efectuat în perioada septembrie 2013 – iunie 2014, într-o fermă de bovine de lapte din [NUME_REDACTAT] și la disciplina de Nutriție, controlul calității din cadrul Facultății de [NUME_REDACTAT] Cluj-Napoca.

Au fost investigate un număr de 9 probe de nutreț din materiile prime folosite pentru obținera furajelor utilizate în hrana animelelor din ferma respectivă.

Calitatea probelor prelevate a fost apreciată atât prin examen organoleptic cât și prin determonarea compoziției chimice brute. S-a urmărit de asemenea poluarea probelor cu micotoxine, fiind analizată concentrația aflatoxinei B1 și a zearalenonei.

Analiza rațiilor administrate taurinelor s-a făcut cu ajutorul progamului computerizat HYBRIMIN Futter 2014 (Germania).

Calculul statistic a datelor obținute în cazul Aflatoxinei B1 și Zearalenonei a fost efectuat folosind sistemul categorial ANOVA din cadrul programului GraphPad InStat .

8.1 Material și metode

8.1.1 Material biologic

Ferma este situată în județul Alba și funcționează cu un număr de 250 de capete bovine rasa Holstein, dintre care circa 100 capete sunt vaci în producție, 50 tineret 0-12 luni, 50 junici gestante iar restul sunt vaci gestante.

8.1.2. Particularități de creștere a bovinelor de lapte în ferma în care s-a desfășurat studiul

Înfințată în anul 1999, societatea dispune de o fermă de creștere a bovinelor pentru lapte conform standardelor [NUME_REDACTAT]. Cu o baza genetic bună a animalelor, o producție de lapte pe măsură și desfacerea producției prin contracte ferme încheiate pe perioade mari de timp, societatea se evidențiază prin rezultate economic-financiare foarte bune, ca unitate de profil la activitatea cresterea vacilor de lapte.

Topografic, ferma se află în apropierea șoselei E81. Accesul la fermă se face din șoseaua națională.

Unitatea este compusă din:

1 filtru sanitar;

1 clădire pentru birouri;

1 clădire medici veterinari și depozit medicamente;

1 sală de muls;

1 cladire pentru depozitare și răcire a laptelui;

1 cladire pentru depozitarea cerealelor, șroturilor și moară;

1 cladire mecanici;

3 șoproane pentru depozitarea fânului;

2 baterii de siloz;

1 clădire depozitare utilaje agricole;

Locuințe de serviciu;

Adăposturi pentru animale;

Fluxul tehnologic de creștere și exploatare se desfășoară astfel:

Exploatare vaci de lapte – 1 adăpost

Creștere tineret – 1 adăpost

Vaci gestante – 1 adăpost

[NUME_REDACTAT]

S-au constat unele deficiențe în ceea ce privește asigurarea microclimatului în adăpostuile pentru animale și în special la categoriile viței și tineret. Astfel nu este asigurată iluminarea dupa standardele impuse de ANSVSA. Ventilarea mecanică este absentă și se realizează prin deschidrea ușilor.

Fig.8.1 Adăpost pentu tineret ( interior) (original)

Fig. 8.2 Adăpost pentru vacile de lapte ( interior) (original)

Fig 8.3 Sală de muls mecanizată (original)

Fig. 8.4 Fânar acoperit (original)

Fig.8.5. Baloți paie de grâu depozitați în fânar (original)

Fig. 8.6 Baloți de lucernă înfoliați depozitați la exterior (original)

Activitatea principală și de bază a societății este creșterea bovinelor, în special a vacilor de lapte și cultură vegetală pentru asigurarea de baza furajeră pentru animale. Ferma este dotată și cu utilaje pentru [NUME_REDACTAT].

8.2 Observații pe fluxulul tehnologic

Pentru îmbunătățirea bazei furajere s-au urmărit posibilitățile de sporire a productivității pajistilor permanente și temporare, dar și a culturilor de masă verde și a furajelor conservabile.

Condițiile de climă din zonă sunt favorabile pentru culturile de plante furajere ca: lucerna, trifoiul și diferite specii de graminee: Lollium, Dactylis, precum și pentru porumb.

Fluxul tehnologic de creștere si exploatare se desfășoară după schema următoare:

Exploatare vaci de lapte – 1 adăpost

Creștere tineret – 1 adăpost

Întreținerea și supravegherea vacilor gestante – 1 adăpost

Parturiția – în maternitate

Creșterea tineretului nou-născut – în creșă

Tehnologia de exploatare a vacilor constă în: întreținerea pe pat individual cu evacuarea dejecțiilor în bazine de colectare.

Vacile sunt întreținute în sistem dezlegat.

Alimentația de bază se face cu porumb însilozat, borhot de bere, fân de lucernă și furaje concentrate.

Adăparea se face apă provenită de la rețeaua de apă a localității.

Sistemul de ventilație este natural, cu coș de evacuare a aerului.

Iluminatul este natural pe timpul zile, iar pe timpul serii și pe timp de iarnă este artificial, cu becuri incandescente.

Aleea furajeră este lată, permițând intrarea vehiculelor transportoare cu furaje în adăpost.

Mulsul se efectuează cu instalații de muls

Animalele din unitate sunt întreținute în bune condiții de zooigienă tratamentele se fac la timp, iar animalele bolnave sunt scoase din adăpost și sunt introduse într-un adăpost situat la marginea unității. Pentru combaterea bolilor obstetricale se fac tratamente medicinale folosindu-se cât mai puțin posibil antibioticele.

Capitolul 9

CERCETĂRI PRIVITOARE LA CALITATEA NUTREȚURILOR

9.1 Tehnica de recoltare, formarea probelor și de apreciere a caracteristicilor

organoleptice.

Probele de nutrețuri au fost recoltate după normele în vigoare.

Din probele elementare prin malaxare s-a obținut proba compusa iar din aceasta, s-a extras prin metoda reducției succesive.proba de laborator.

Ambalarea probelor de laborator s-a făcut în pungi noi de hârtie și plastic. La exterior, s-a notat următoarele:

Denumirea locului de proveniență;

Tipul produsului;

Data recoltării;

Numele și semnărura celui care a recoltat proba.

Probele au fost luate în lucru în maxim 24 ore de la recoltare.

Pentru început s-a făcut aprecierea caracterelor organoleptice, astfel :

Culoarea prin examinare la lumina naturală a nutrețului întins pe o coală de hârtie alba.

Mirosul. La probele la care au fost suspiciuni, s-au trecut într-un pahar Berzelius, s-a acoperit paharul, iar după 2-3 minute s-a examinat mirosul prin ridicarea capacului.

Prezența de corpi străini vizibili cu ochiul liber sau cu stereolupa.

Senzație palpatorie

Proporția de participare a unor componente de structură.

Pregătirea probelor pentru analiză s-a făcut prin mărunțire cu mașina de măcinat cafea. Dupa fiecare probă, moara a fost curățată pentru evitarea contaminării probelor.

În cazul nutrețurilor cu umiditate mai mare de 16%, s-a făcut uscarea relativă la temperatura de 60ºC, iar în cazul șroturilor la temperatura de 50ºC. Uscarea s-a realizat după cum urmează: nutrețul a fost întins uniform în tăvi emailate cu masa cunoscută. S-a cântărit și apoi s-a introdus în etuva pentru aproximativ 7 ore. După scoaterea din etuvă, tava cu probă s-a lăsat la temperatura camaerei pentru a-si lua apa de higroscopicitate, apoi s-a cântărit și s-a determinat substanța uscată relativ, utilizând relația:

S.u.r ( %) = masa finală a probei(g) / masa inițială(g) * 100

În vederea analizelor, probele relativ uscate și cele uscate natural s-au trecut în borcan cu dop rodat.

9.2 Analiza compoziției chimice brute a nutrețurilor

9.2.1. Determinarea conținutului în substanță uscată

Determinarea substanței uscate, se face astfel:

Se câmtăresc circa 5 g probă, cu o precizie de 0,0001g , într-o fiolă uscată absolut, răcită și tarată. Se supun uscării în etuvă izotermă la temperatura de 130 º C ±2ºC cu fiola așezată cu capacul deschis.. După 4 ore se închide capacul, se scoate fiola și se răcește în exicator. Se cântărește fiola cu proba, în timp de 30 minute, apoi se repetă uscarea timp de 30 de minute. Se repetă răcirea și cântărirea de control. Dacă diferența dintre cele două cântăriri este mai mare de 0,0005g se continuă uscarea până la masă constantă.

Calculul se face folosind relația:

SU (%) =

Unde: mf – masa fiolei (g)

m1 – masa fiolei + masa probei inițiale (g)

m2 – masafiolei+ masa probei uscate (g)

Rezultatele se exprimă în procente cu două zecimale.

Întodeauna se fac două determinări paralele din aceeași probă și se stabilește media aritmetică dacă diferența dintre cele două determinări nu depăsește 0,%. În cazul probelor uscate treptat( care au umiditate mai mare de 17%, calculul substanței uscate se face folosind formula:

9.2.2 Determinarea conținutului în proteină brută.

S-a făcut prin metoda Kjeldahl, după cum urmează:

Proteina brută reprezintă exprimarea convențională a conținutului în diferiți compuși de azot.

Principiul metodei constă în mineralizarea probei cu acit sulfuric concentrat, în prezența unui catalizator, alcalinizarea probei și distilarea amoniacului rezultat.

Proba se cântărește cu o precizie de 0,001g, se pune în balonul Kjeldahl și se adaugă 1g sulfat de cupru, 10 g sulfar de potasiu și 25 ml acid sulfuric concentrat(1,83-1,84 g/cm³). Balonul se așează înclinat la 30-45ºC, pe bec de gaz ți se face mineralizarea( până lichidul din balon devine transparent). Se răcește balonul cu conținutul mineralizat, apoi se dizolvă în apă distilată. Se trece cantitativ, conținutul mineralizat în balonul de reacție al aparatului de distilare al cărui refrigerent are capătul introdus în paharul colector al amoniacului. În acest pahar colector s-a introdus acid sulfuric, soluție 0,1 N cu factor cunoascur, în cantitate exactă și indicator mixt. Peste probă se adaugă soluție concentrată de hidroxit de sodiu. Se încălzește balonul și se antrenează amoniacul rezultat din reacție cu vapori de apă spre refrigerent de unde curge în soluția colectoare. Acidul sulfuric în exces, se titrează cu soluție de hidroxid de sodiu 0,1 N cu factor cunoscut.

Calculul se face după formula:

Unde: V1 – volumul acidului sulfuric sol 0,1 N luat pentru colectare ;

V2 – volumul de NaOH sol 0,1 N titrat ;

F1 și F2 – factorii soluțiilor ;

0,0014 – grame azot combinat cu 1 ml H2SO4 sol 0,1 N ;

6,25 – proteină brută corespunzătoare unui gram azot

m – masa probei (g)

Între cele două determinări paralele nu trebuie să fie diferență mai mare decât cele prevăzute de normative .

9.2.3 Determinarea celulozei brute din nutrețurile cercetate

Prin celuloză brută se întelege conținutului probei în celuloză, alături de care mai există hemicelulozele și lignina , o parte din pentonaze și substanțe încrucișate. Toate acestea se caracterizează printr-o mare rezistență la procesele de hidroliză și oxidare/

Celuloza se determină prin hidroliza succesivă în mediu acid și apoi în mediu alcalin a elementelor organice și pe urmă eliminarea celulozei prin calcinare.

Materiale necesare : balanță analitică, pahare Berzelius de 600 ml cotate la 200 ml, sticlă de ceas, pompă de vid, filtru cantitativ, creuzete, cuptor de calcinare, reactiv ( acid sulfuric 1,25%, hidroxid de sodiu, apă distilată, solușie de alcool etilic- eter etilic 1:1).

Mod de lucru: se cântărește o probă uscată de aproximativ 3g, se introduce în paharul Berzelius peste care se adaugă acid sulfuric soluție de 1,5 %, 50 ml și până la 200 ml apă distilată.Se acoperă cu o sticlă de ceas și se pune pe o sursă de căldură. Se fierbe proba 30 de minute, având grijă să nu se producă spumă și să nu ajungă furajul pe pereții vasului. Daca este nevoie se completează cu apă distilată fierbinte. După 30 minte se adaugă aproximativ 200-300 ml de apă distilată și se lasă să se sedimenteze 10 minute apoi se îndepartează suplimentul cu pompa de vid. Se mai repetă această operațiunede spălare, apoi peste ce a rămas se adaugă 50 ml hidroxid de sodiu 5% și apă distilată până la 100 ml. Se pune la fiert 30 minute. După fierbere se va filtra conținutul din paharul Berzelius prin hârtie care în prealabil a fost uscată și cântărită. Pe hârtie rămân substanțele minerale și celuloza. În continuare, se face spălarea, iar hârtia cu ceaa ce a rămas se introduce în creuzet și se usucă la 105ºC. După uscare și răcire în exicator se cântărește creuzetul cu conținutul său, apoi se calcinează. După calcinare se scoate creuzetul cu cenușa și se răcește în exicator, apoi se cântărește.

Calcul :

Unde:

Masa hârtiei de filtru;

Masa creuzetului+ hârtia de filtru+celuloză brută+ sărururile minerale;

Masa creuzetului + sărurile minerale;

m- masa probei luată pentru analiză.

Metoda comportă erori:

În minus , datorită solubilizării unei părți din celuloze ( cu greutate moleculară redusă) sau și a defectelor de filtrare;

În plus, datorită defectelor de solubilizare sau de filtrare cum ar fi colmatarea.

9.2.4. Determinarea grăsimii brute

Grăsimea brută este reprezentată de toate substanțele solubile într-un solvent organic ca: eter etilic, eter de petrol, acetonă, benzină.

În componența grăsimii brute se găsesc, în afară de grăsime propiu-zisă și alte substanțe: ceride, steride, fosfatide. Este denumită grăsime brută deoarece odată cu grăsimea, solventul antrenează și alte substanțe, cum ar fi vitaminele liposolubile, unii alcaloizi, pigmenti , fosfatide.

Principiul metodei constă în solubilizarea grăsimilor cu ajutorul solvenților organici.

Aparatura necesară este resprezentată de o sursă de căldură, o sursă de apă, aparatul de extracție Soxhlet, eter de petrol, cartuș de hârtie de filtru. [NUME_REDACTAT] este format din extractor, balon de extracție refrigerent, sursă de apă rece, sursă de căldură.

Tehnica de lucru: se cântărește o probă la balanța analitică și se introduce în cartuș, se adaugă eter de petrol. Se pornește sursa de căldură, iar proba se socotește degresată după aproximativ 6 ore( cu 15 sifonări pe oră, având în total 90 sifonări). După recuperarea eterului prin distilare, se usucă balonul cu grăsimea și prin diferență ( scăzând tara balonului) se află cantitatea de grăsime rezultată din proba pusă la analiză.

Calcul :

Unde:

Tara balonului + grăsimea brută extrasă (g)

Tara balonului (g)

m- masa probei luată pentru determinare (g)

În eter nu se extrag acizi grași legați de proteine (lipoproteine) și glicolipide. De aceea în unele țări( Franța) se folosesc metode de extracție combinate : extracție în alcool cald cu aparatul Kumagarov urmată de extracție în eter cu aparatul Soxhlet, materia grasă fiind, deci formată din extract alcool și extract eter. Și această tehnică prezintă dezavantajul că în alcool cald se extrag și zaharuri solubile.

9.2.5 Determinarea cenușii brute

Prin cenușă brută întelegem totalitatea elementelor minerale din proba de furaj. De exemplu: fosfor, calciu, potasiu, mangan, cupru, fier. Prin această metodă se determină atât elementele de structură cât și elementele care se găsesc la suprafața furajului. Cenușa brută conține pe lângă componenți minerali existenți inițiali și săruri care se formează datorită apariției acidului carbonic și fosforic în timpul calcinării.

Acidul carbonic rezultă din arderea carbonului din materia organică, iar acidul fosforic se pune în libertate din substanțele în care se găsește legat.

Principiul metodei constă în calcinarea probelor la temperatura de 550-653ºC.

Materiale necesare: cuptor de calcinare, balanță analitică, creuzete termorezistente din porțelan, exicator, etuvă.

Mod de lucru: se cântărește la balanța analitică creuzetul care a fost adus la tara constantă prin calcinare, apoi se adaugă proba în creuzet și se cântărește. Se introduce creuzetul cu proba în cuptorul de calcinare a cărui temperatură se reglează în prima fază la mai puțin de 200ºC iar apoi temperatura se crește treptat până la 550ºC. Calcinarea durează 4-6 ore până se obține cenușa brută. Dacă după acest interval, în masa de cenușă există granule de culoare neagră, după răcirea creuzetului se adaugă câteva picături de apă distilată, apoi se usucă în etucă la 105ºC și se continuă calcinarea până când masa de cenușă este omogenă, de culoare gri deschis. Creuzetele cu cenușă se lasă la răcit în exicator, apoi se cântărește.

Calcul:

Unde:

Tara creuzetului(g)

Tara creuzetului+ proba de nutreț luată în analiză (g)

Tara creuzetului+cenușa (g)

9.2.6 Determinarea substanțelor extractive neazotate ( SEN ) din nutrețurile cercetate

SEN cuprind un amestec de glucide, la care se adaugă în cantitate și alte substanțe: saponine, acizi organici, vitamine, mucilagii, taninuri, polifenoli. Conținutul în SEN al unui nutreț rezultă din calulcul :

SEN = 100- ( umiditate+proteinăB + grăsime B + celuloză B + cenușă B)

9.2.7 Determinarea acidității la nutrețurile însilozate

Aciditatea totală este exprimată prin volumul (ml) de hidroxid de sodoi, soluție 1N care neutralizează. 1ml NaOh ,1 N constituie unitatea etalon care este denumită grad de aciditate.

O parte din probe, care prezentau modificări organoleptice, au fost analizate determinându-se aciditatea și exprimându-se în grade aciditate.

La un nutreț corect însilozat, aciditatea corespunde la 26 grade.

Dintre acizii care se găsesc în nutrețurile însilozate, interesează mai ales : acidul lactic, acidul acetic și acidul butiric.

Acidul lactic corespunde în proporție de 0,09g pentru fiecare ml de NaOh N titrat. Determinarea s-a făcut prin calcul simplu.

Acidul acetic. Se cunoaște că la fieacre ml NaOh 1N titrat corespund 0,06 g acid acetic. Deci, calculul se face pornind de la ml de NaOH folosiți la neutralizarea extractului.

Acidul butiric: Extractul titrat pentru determinarea acidității totale se concentrează prin evaporare, până la 10-15 ml. Se adaugă o cantitate de H2SO4 soluție 1N egală cu – ml de NaOH folosiți la titrare. Amestecul obținut se trece într-un alt vas și se adaugă 10 ml de soluție saturată de CaCl2 și KCl și 40 ml de petrol.Se agită pentru separarea acidului butiric în stratul de petrol, apoi se prelevează cu o pipetă gradată 20 ml din stratul de la suprafață. Se adaugă 100 ml apă distilată și fenolftaleină câteva picături. Se titrează cu hidroxid de bariu, soluție 0,1 N până la apariția culorii roz.

Calculul se face știind că la 1 ml hidroxid de bariu n/10 corespund 0,008 g acid butiric.

Valorile limite admise sunt de: 2/3 acid lactic , 1/3 acid acetic. Nu se admite acid butiric

( Dancea Z.,2007; [NUME_REDACTAT].,1991)

9.3 Analiza micotoxicologică a nutrețurilor

Examenul micotoxicologic a presupus determinarea cantitativă a zearalenonei și a aflatoxinei B1, prin metoda ELISA.

Principiul metodei ELISA :

Testul se bazează pe reacția antigen- anticorp. Godeurile de microtitrarea sunt acoperite cu anticorpi captură, direcționați împotriva anticorpirilor anti-micotoxină.

În fiecare godeu, atât pentru standard, cât și pentru probă, se adaugă conjugatul enzimatic și anticorpii anti-micotoxină. Micotoxina liberă și conjugatul enzimatic concurează pentru siturile de legare ale anticorpilor de acoperire ai godeurilor ( metoda imunoenzimatică competitivă). Conjugatul enzimatic nelegat este îndepărtat în faza de spălare. Se adaugă substrat cromogen, observându-se virarea culorii de la roșu la albastru. Adăugarea reactivului de stopare al reacției determină modificarea culorii albastre în galben. Citirea probelor se realizează la 45 nm. Absorbanța este proporțională cu concentrația micotoxinei din probă.

Materiale necesare pentru determinarea aflatoxinei existente în kitul de testare:

Placă cu godeuri pentru microtitrare ( 12 strip-uri cu câte 8 godeuri fiecare );

6 soluții standard Aflatoxina B1, 1,3 ml fiecare;

Conjugatul enzimatic;

Anticorpii anti-aflatoxină;

Substratul cromogen;

Soluție stop, conșine acid sulfuric 1N;

Sare tampon.

Materiale necesare neexistente în kitul de testare:

Spectrofotometru pentru plăci cu godeuri ( 450nm);

Cilindru gradat de 100 ml;

Aparatură de sticlă pentru pregătirea extractului de probă: pâlnie de filtrare, balon de 50 ml;

Instrumente de măcinare a probelor;

Hârtie filtru Whatmannr.1 sau echivalent;

Pipete gradate;

Micropipete automate reglabile între 20 -200μl și 200-1000μl;

Soluție de metanol 70 %.

Materiale necesare pentru determinarea zearalenonei existente în kit:

Placă cu godeuri pentru microtitrare ( 12 strip-uri cu câte 8 godeuri fiecare);

6 soluții standard Zearalenon;

Conjugatul enzimatic;

Anticorpii anti-zearalenonă;

Substratul cromogen;

Soluție stop, conține acid sulfuric 1N;

Sare tampon.

Materiale neexistente în kit:

Spectrofotometru pentru plăci cu godeuri ( 450nm);

Instrumente de măcinare a probelor;

Aparatură de sticlă pentru pregătirea extractului de probă: pâlnie de filtrare, balon de 100 ml;

Hârtie filtru Whatmannr.1 sau echivalent;

Centrifugă;

Evaporator rotativ sau alt echipament pentru evaporarea de solvenți;

[NUME_REDACTAT];

Pipete gradate;

Micropipete automate reglabile între 20 -200μl și 200-1000μl;

Fig.9.1 Pregătire probe (1) Fig.9.2 Pregătire probe (2)

Fig.9.3 [NUME_REDACTAT] 9.4 Aparat interpretat probe

Soluțiile standard conținute în kituri conțin zearalenonă respectiv aflatoxina B1, din acest motiv trebuie să se lucreze cu atenție și să se evite contactul cu pielea. Decontaminarea se face cu hipoclorit de sodiu soluție 10%.

Pregătirea probelor pentru determinarea concentrației de zearalenonă:

Depozitarea lor trebuie să se facă într-un loc răcoros, protejat de lumină;

Măcinarea probelor;

Se cântăresc 5 g probă, peste care se adaugă 25 ml de metanol 70% ;

Se agită puternic timp de 3 minute ( manual sau cu ajutorul unui agitator);

Se centrifughează extractul:10 min/3500g / temperatura camerei (20-25ºC/ 68-77ºF), sau se filtrează extractul prin hârtie de filtru Whatman nr 1;

Se diluează lichidul supernatant sau a filtrului 1:7 cu soluție tampon a probei( ex la 100μl supernatant sau soluție filtrat se adaugă 600μl soluție tampon 1);

Utilizare a 50μl de supernatant sau filtrat pentru fiecare determinare.

Procedura de determinare a concentrației de zearalenonă:

Folosirea unui număr suficient de godeuri de microtitrare spectrofotometrică necesare pentru toate probele standard, cât și cele recoltate. Executarea se realizează în dublu exemplar;

Se adaugă 50μl de probă standard, peste care se adaugă 50μl de lichid supernatant sau filtrat;

Se amestecă ușor prin agitare;

Incubarea probelor timp de 2 ore la temperatura camerei, la întuneric;

Se utilizează hârtie absorbantă pentru a îndepărta lichidul din godeuri;

Se spală cu 250μl de apă distilată și se toarnă din nou lichid ( acest procedeu de spălare se repetă);

Se adaugă 50μl de substrat și 50μl de cromogen pentru fiecare godeu, după care se amestecă ușor și se introduce 30 minute la incubator.

Se adaugă 100μl de soluție de oprire pentru fiecare godeu. Se amestecă ușor placa prin agitare manuală și se măsoară absorbanța la 450nm;

Citirea se realizează la 30 minute după adăugarea acestei soluții.

Pregătirea probelor în vederea determinării concentrației de aflatoxina B1 :

Depozitarea lor trebuie realizată într-un loc răcoros, protejat de lumină;

Măcinarea probelor;

Se cântăresc 5g probă, peste care se adaugă 25 ml demetanol 70%;

Se agită puternic timp de 3 minute ( manual sau cu ajutorul unui agitator);

Se filtrează extractul prin hârtia de filtru;

Se diluează 1 ml de filtrat cu 1 ml de apă distilată sau deionizată;

Se vor folosi 50μl din filtrant diluat în fiecare godeu.

Procedura de determinare a concentrației de aflatoxina B1 :

Se inserează un număr suficient de godeuri în suport pentru toate soluțiile standard și soluțiile de testat;

Marcarea pozițiilor cu standard și test;

Se pipetează 50μl de soluție standard sau test în godeuri separate, a se folosi o pipetă diferită pentru fiecare soluție;

Se adaugă 50μl de conjugat enzimatic la fundul fiecărui godeu;

Se adaugă 50μl de soluție de anticorpi anti-aflatoxină în fiecare godeu; se agită blând prin mișcarea plăcii și se lasă 30 minute la temperatura camerei;

Se toarnă lichidul din godeuri și se lovește placa cu godeuri de trei ori, cu deschiderea godeurilor în jos, pentru a se elimina tot lichidul rămas în godeuri;

Se umple fiecare godeu cu 250 μl de soluție tampon, după care se golesc, acest pas de spălare a godeurilor se execută de trei ori;

Se adaugă 100 μl de substrat cromogen în fiecare godeu; se agită ușor și se lasă 15 minute la temperatura camerei, la întuneric;

Se adaugă 100 μl de soluție stop în fieacare godeu; se agită ușor și se citește absorbanța la 450nm în primele 14 minute după adăugarea soluției stop.

Rezultatea sunt obținute cu ajutorul unui soft special Rida®[NUME_REDACTAT], disponibil evaluării testului imuno-enzimatic RIDASCREEN®.

Obiectivele lucrării

Alegerea temei pentru efectuarea lucrării a pornit de la dorința de a cunoaște situația reală dintr-o fermă de creștere a vacilor de lapte, în special situația nutriției și a alimentației bovinelor crescute pentru producția de lapte.

Cercetăriile care fac obiectul prezentei lucrări s-au efectuat în condiții de producție și în laboratorul de ,, Controlul calității furajelor''.

Prin studiile efectuate s-a încercat să se urmărească prin prezența periodică în fermă condițiile de întreținere și furajare într-o fermă privată de bovine, situată în județul Alba, care are în propietate un efectiv de 250 capete taurine. Pe parcursul deplasărilor s-au recoltat probe de diferite nutrețuri folosite în alimentația taurinelor. S-a efectuat investigații de laborator asupra calității nutrețurilor (examene complexe organoleptice, chimice și microbiologice).

Scopul acestei lucrari a fost aprecierea calității nutrețurilor folosite în hrana vacilor de lapte dintr-o unitate de creștere semiintensivă, din punct de vedere organoleptic, al compoziției chimice brute și al prezenței unor micotoxine.

Capitolul 10

10. REZULTATE ȘI DISCUȚII

Materialul biologic existent în fermă este reprezentat de vaci de lapte din rasa Holstein, cu potențial ridicat în ce privește producția de lapte. Efectivul este separat pe categorii de vârstă, vitei 0 până la 6 luni, tineret și adulte reproducătoare.

Analiza condițiilor de zooigiena a relevant faptul că animalele dispun de un spațiu sufficient pentru mișcare, atât interior cât și în afara adăposturilor, în padocuri, în conformitate cu normele ANSVSA. În adăposturi indicele de iluminare naturală a fost stabilit la 1/14 pentru adăpostul de vaci de lapte și respectiv 1/8 în adăpostul destinat vițeilor; normele ANSVSA prevăzând 1/15. Nu s-au constatat deficiențe în ceea ce privește evacuarea dejecțiilor, unitatea dispunând de sisteme moderne prevăzute cu racleți.

Cercetările efectuate asupra nutrețurilor au relevat o redusă variabilitate calitativă, acesta fiind dependentă de tipul de furaj investigat. Aprecierea organoleptică a celor 9 probe de nutreț recoltate este prezentată îm 10.1, iar aspecte cu acestea sunt exemplificate în figurile: 10.1 – 10.8

Tabel 10.1

Examenul organoleptic al probelor de nutrețuri

Fig.10.1 Ștrot floarea soarelui (original) Fig.10.2 Porumb boabe (original)

Fig.10.3 Concentrate ( original) Fig. 10.4 Grâu boabe (original)

Fig.10.5 Porumb uruit ( original) Fig.10.6 Grâu măcinat (original)

Fig.10.7 Paie ( original) Fig.10.8 Lucernă ( original)

Examenul organoleptic al nutrețurilor folosite în rația animalelor, indică ca acestea au variat între o calitate medie și foarte bună. În ceea ce privește fânul de lucernă, aceasta este de o calitate medie, întrucât a prezentat un grad ridicat de scuturare.

Calitatea nutrețurilor a fost apreciată și din punct de vedere a compoziției chimice brute a acesteia. Structura chimică a celor 9 probe analizate este prezentată în tabelul 10.2.

Tabel 10.2

Compoziția chimică brută a nutrețurilor cercetate

Din punct de vedere al compoziției chimice brute, nutrețurile analizate se apropie ca valori cu cele găsite în literatura de specialitate, cu excepția probei de porumb unde umiditatea a fost ușor crescută și a probei de fân de lucernă la care conținutul de proteina brută a fost redus.

Din acest punct de vedere am apreciat faptul că nutrețurile prezentau valori ale umidității încadrate în limite normale cu unele excepții. Astfel porumbul boabe prezenta o umiditate de 16 % față de 12 % cât este acceptat pentru depozitare iar șrotul de floarea soarelui 85,79 % față de 91 %. Compoziția acestora în proteină, grăsime, celuloză, cenușă și substanțe extractive neazătate se apropie ca valori cu cele găsite în literature de specialitate (Preston, 2013).

Valoarea proteinei în cazul fânului de lucernă este cu 3 procente mai mică decât cea dată de Preston (2013). Acesta se explică prin calitatea medie a acestuia, dată de gradul crescut de scuturătură observată inclusive la examenul organoleptic.

Importanța condiționării prin uscare relativă la valori corecte a furajelor a fost exprimată de un număr mare de autori (Tisch, 2005; Dancea,2010; Magan și Lacey, 1984; Marín și col., 1995; Marín și col., 1996; Bakan și col., 2001; and Hope și Magan, 2003) cu scopul prevenirii sau limitării poluării acestora cu miceți. Limitarea perioadei de depozitare, prin folosirea de nutrețuri proaspete sau de sezon duce la reducerea contaminării cu miceți și implicit la valori reduse ale micotoxinelor.

Umiditatea, ca element hotărâtor în contaminarea cu micotoxine a unui furaj cu micotoxine, poate avea diferite origini: componentele amestecului, procesul de fabricație a nutrețului combinat, și locul de depozitare în care este păstrat furajul. Pentru a preveni dezvoltarea miceților, umiditatea medie a componentelor furajului ar trebui redusă la 13,5% sau mai puțin. Trebuie ținut cont de faptul că această valoare reprezintă o medie, astfel că într-un depozit cu furaje, vor fi zone cu umiditate peste această valoare, cât si zone cu umiditate sub această valoare. Pentru a evita fluctuațiile de umiditate în depozitele de furaje trebuie facută o aerisire sau ventilare sistematică.

Însilozarea porumbului se face în fermă, fără a avea un utilaj special destinat. Astfel asigurarea condițiilor de anaerobioză nu este corespunzătoare. Amaral și colaboratorii (2010) au demonstrat superioritatea foliei de plastic care nu permite trecerea oxigenului, în obținerea porumbului siloz, aceasta reducând mult gradul de contaminare cu micotoxine.

Pentru determinarea aflatoxinei și zearalenonei, s-au recoltat probe din fiecare lot recepționat în fermă. Astfel, aflatoxina a fost depistată în toate probele examinate, însă fără să depășească valorile maxim admise în hrana vacilor de lapte. Valorile determinate pentru aflatoxina B1 s-au situate între 0,113 µg/kg și 4,45 µg/kg (fig. 10.9).

Fig. 10.9 Concentrația în aflatoxină B1 a nutrețurilor.

Tabelul 10.3

Conținutul în aflatoxină B1 din probele investigate

Tabel 10.4

Concentrația maximă admisă a aflatoxinei în hrana animalelor de fermă

(µg/kg hrană la 88% SU)

(După directivele Comunității europene, Comission recomandations, 2006)

Zearalenona a fost identificată în 60 % din probele analizate cu valori cuprinse între 0 µg/kg și 36,17 µg/kg. Aceasta a fost depistată în concentrația cea mai mare în grâu boabe fără a depăși valorile maxime admise de legislația comunității europene (500 µg/kg) (fig. 10.10)

Fig. 10.10 Concentrația în zearalenonă a nutrețurilor

Tabel 10.5

Conținutul în zearalenonă din probele investigate

Tabel 10.6

Concentrația maximă admisă a ZON în hrana porcilor și bovinelor

(µg/kg hrană la 88% SU)

(După directivele Comunității europene, Comission recomandations, 2006)

După directivele [NUME_REDACTAT] privitoare la prezența deoxinivelenolului, zearalenonei, ochratoxinei A, T2, HT2 și fumonizinei; conținutul în zearalenonă din hrana porcilor nu trebuie să depășească 250 μg/kg, iar pentru vaci și viței 500 μg/kg. Valorile propuse pentru animalele tinere sunt chiar mai mici (5µg/kg la vitei și miei). Probele analizate de noi în vederea determinării zearalenoniei au prezentat valori reduse, fără a depăși nivelul maxim admis de legislația Comunității europene (tabelul 18). Totuși prezența acestor micotoxine chiar la niveluri scăzute ar trebui să traga un semnal de alarmă în ceea ce privește respectarea condițiilor de calitate în producerea, procesarea și depozitarea nutrețurilor.

Aprecierea rațiilor utilizate în alimentația animalelor din ferma investigată

Rațiile utlizate la categoriile: vitei între 0 – 6 luni, tineret de înlocuire, vaci în repaus mamar, vaci în lactație au foat investigate din punt de vedere al conținutului în energie, substanțe plastice și vitamine, valorile obținute fiind prezentate în tabelul 4.13 – 4.16.

Tabel 10.7

Rație totală la viței 0 – 6 luni utilizată în fermă

Tabel 10.8

Conținutul rației ca categoria viței 0-6 luni

(Conform programului de analiză a rațiilor [NUME_REDACTAT],2014)

În urma investigării rației destinate vițeilor s-a constatat faptul că nivelul este hipercaloric cu valori de 25,534 MJ comparative cu necesarul de 14,20 Mj. Sustanța uscată este crescută comparativ cu maximimul admis pentru categoria investigată. Valoarea ridicată a substanței uscate (3710g față de maxim 2200g) indică o risipă a nutrețului sau în stuația consumării întregii cantități apariția de tulburări digestive și metabolice. Deși lista nenutrețuri este coerentă o modificare a cantităților componentelor este necesară pentru corectarea rației.

Tabel 10.9

Rația la juninci gestante

Tabel 10.10

Conținutul rației ca categoria juninci gestante (450 kg)

(Conform programului de analiză a rațiilor [NUME_REDACTAT],2014)

Se constată o situație asemănătore în cazul rațiilor destinate juninci gestante cu valori ale substanței uscate ce depășesc nivelul maxim acceptat. Astfel la vacile gestante valoarea este mai mare cu 4579 g. Aceste diferențe se vor repercuta în primul rând asupra costului cu furajarea ceea ce va duce lao reducere a randamentului producției. Valoarea energiei cuprinse în rație este de 80,58 Mj, de trei ori mai mare decât necesarul recomandat. Fibra brută depășește de aemenea nivelul optim pentru această categorie. Cu toate că nivelul rației este peste capacitatea de consum al animalelor din categoria junincilor gestante, bilanțul ruminal nu se incadrează în intervalul 10 45, ceea ce poate afecta metabolismul animalelor în termen lung.

Tabel 10.11

Rația pentru vaci lapte, 600 kg, 3,90 % grăsime în lapte, și producție de 25 l lapte /zi.

Tabel 10.12

Conținutul rației ca categoria vaci de lapte

(Conform programului de analiză a rațiilor [NUME_REDACTAT],2014)

La categoria vaci în lactație se constată o situație asemănătore cu celelalte categorii investigate. Valorile substanței uscate, energei nete, amidonului, fibrei brute și a zaharurilor depășesc nivelul maxim acceptat. Astfel valoarea substanței uscate este de 27399 g fată de 18750g cât este valoarea maximă. Energia netă depășește cu 67,41 MJ nivelul minim necesar. Fibra brută este cu 442 g mai mare decât posibilitatea de digestive a animalului. Bilanțul ruminal este de -68,11 mult depărtat fată de intervalul 10-60 . Această situație denotă un dezechilibru major între substanțele azotate și cele energetice din rația animalelor.

Se impune o reevaluare a tuturor rațiilor utilizate în acestă fermă, cu corectarea deficiențelor constatate și optimizarea consumului d nutrțuri pentru fiecare categorie de animale. Echilibrarea rațiilor va face posibilă o utilizare judicioasă a resurseor de hrană cu păstrarea nealterată a stării de sănătate a animlelor.

Capitolul 11

11. CONCLUZII

Probele analizate au variat din punct de vedere calitativ între mediu și foarte bun, cu mențiunea că fânul de lucernă a prezentat un grand mare de scuturare.

Compoziția chimică brută a probelor analizate se încadrează în general între limitele normale, cu excepția probei de porumb, la care umiditatea a fost ușor crescută, și a probei de fân de lucernă, unde conținutul de proteină brută a fost redus.

Zearalenona a fost detectată la 60 % din probele analizate, cu valori cuprinse între 0 și 36,17 µg/kg, cu un conținut mediu de 11,21 µg/kg, toate probele analizate situându-se sub limita maximă admisă de normele europene.

Aflatoxina B1 a fost detectată în toate probele analizate, cu valori cuprinse între 0,113 și 4,45 µg/kg, cu un conținut mediu de 1,675 µg/kg, fără a fi depășită limita maximă admisă în ceea ce privește acestă micotoxină.

Rațiile utilizate sunt neeconomice și dezechilibrate datorită conținutului prea mare de nutrețuri energetice ceea ridică costurile rațiilor cu până la 100 %

Se recomandă utilizarea de inhibitori de micotoxine în rația bovinelor pentru a evita problemele cauzate de dezvoltarea miceților și apariția de micotoxine în nutrețuri.

Se recomandă ameliorarea condițiilor de zooigienă prin instalarea unui sistem de ventilație forțată în interiorul adăposturilor.

Se recomandă alcătuirea de rații complete și corecte pentru optimizarea hrănirii bovinelor din ferma studiată.