Determinarea Compozitiei Mineralogice din Diagrafia Geofizica

CUPRINS

ARGUMENT………………………………………………………………………………………………………..2

CAPITOLUL 1. METODE DE INVESTIGAȚTIE GEOFIZICĂ………………………………..4

Definiția pe scurt a geofizicii…………………………………………………………………………….4

Metode de investigare geofizică………………………………………………………………………..4

1.2.1. Metode de investigare în găuri libere………………………………………………………………5

1.2.2. Metode de investigare geofizică complexe…………………………………………………..6

1.2.2.1. Microlaterologul………………………………………………………………………………….8

1.2.2.2.Dual Laterologul…………………………………………………………………………………..8

1.2.2.3. Inductivul………………………………………………………………………………………….10

1.2.2.4. Carotajul Dual Inducție Focalizat…………………………………………………………11

1.2.2.5. Diagrama Sferică……………………………………………………………………………….12

CAPITOLUL 2. DETERMINAREA LITOLOGIEI ………………………………………………..13

CAPITOLUL 3. GEOLOGIA REGIUNII………………………………………………………………34

3.1. Geomorfologia structurii………………………………………………………………………………..35

3.2.Stratigrafia Platformei Moesice………………………………………………………………………..36

3.3.1.Tectonica Platformei Moesice ………………………………………………………………………40

3.3.1.Tectonica Structurii Padina…………………………………………………………………………43

3.4. Geologia structurii Padina……………………………………………………………………………….45

3.4.1. Stratigrafia……………………………………………………………………………………………….45

CAPITOLUL 4. APLICAȚIE.STUDIU DE CAZ…………………………………………………….47

CONCLUZII……………………………………………………………………………………………………….51

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………………….53

INTRODUCERE

Programele de investigare geofizică este menit și trebuie să aibă rolul de a delimita formațiunile, mai ales stratele proroase și permeabile și nu în cele din urmă să asigure toți acei parametri necesari pentru analizele cantitative.

Este foarte important de știut că nu există nicio metodă de investigare care să permită furnizarea de informații pentru toate tiurile de formațiuni și fluide, respectiv noroaie de foraj și asta pentru că răspunsurile diverselor tipuri de carotaje electrice sunt în mod cert influențate de variațiile în eterogenitatea formațiunilor, gradul lor de compactare, de porozitate, conținut în apă sau argilă, grosimea și structura acestora.

Cu alte cuvinte tipul fluidului de foraj influențeazp în mod hptărâtor alegerea metodelor și dispozitivelor de carotaj geofizic, ca de altfel și diamterul găurii de sondă, existența sau absența coloanei de tubaj.

Conform prospecțiunilor geofizice, geofizica de sondă, denumită și caratoje geofizic este parte din geofizica aplicată.

Transformarea materiei organice în petrol este un proces ce se desfășoară pe mai multe etape.

Determinarea conținutului rocilor sursă după diagrafii geofizice.
Carotajul electic este acela care va răspunde pe de o parte la schimbarea compoziției mineralogice, iar, pe de altă parte la schimbarea conținutului în fluide.

Potențialul spontan este acela care, în mod special depinde de ansamblul fenomenelor de difuzie.

Natura fluidului de foraj este aceea care determină ce carotaj se va folisi: de la carotajul standard,focalizat, laterolog( pentru noroaie sărate), carotajul inductiv(noroaie negre).

Prezentul proiect se structurează pe patru mari capitole după cum urmează :

Primul capitol tratează metodele de investigație geofizică.

Al doilea capitol se coordonează pe axa determinării litologiei, a graficelor folosite în acest scop.

Al treilea capitol are în centru geologia regiunii din care face parte strcutura Padina.

Capitolul patru este destinat studiului de caz, aplicației practice ce vizează structura Padina în ansamblul determinării compoziției mineralogice din diagrafia geofizică.

CAPITOLUL 1

METODE DE INVESTIGAȚIE GEOFIZCĂ

1.1. Definiția pe scurt a geofizicii

Geofizica, ramură majoră a științelor Pământului este importantă din perspectiva aplicării de principii și metode din perspectiva cantitativă a fizicii la studiul Pământului.

Obiectivele geofizicii sunt enunțateclar, ea dorind primordial să exploreze geofizic, mai precis să analize și să purceadă la explorarea interiorului Pămîntului cu scopul cert de a stabili și evidenția acele caracteristici ale solului și ale rocilor din el, date utile pentru a identifica, preciza și evalua resursele minerale utile.

Această explorare și introspecție trebuie să fie pusă în practică cu ajutorul unor instrumente și metode ce converg către îndeplinirea scopului scontat de la început.

Astfel se folosesc măsurători fizice ce sunt efectuate la nivelul suprafeței pământului, dintre care cele mai frecvente sunt:

măsurători de suprafață;

măsurători în gaură de sondă;

măsurători din avion;

măsurători din satelit.

1.2. Metode de investigare geofizică

Metode clasice de investigare geofizică sunt:

– cu cablu în găuri libere și în găuri tubate.

1.2.1 Metode de investigare în găuri libere

Carotajul electric standard

Măsurarea rezistivității aparente cu acele dispozitive potențiale și gradiente se definește prin ideea de carotaj electric standard sau convențional. Standardizarea dispozitivelor a dat și terminologia de standard.

Înregistrarea curbelor de rezistivitate permite și înregistrarea curbei de potențial spontan dacă și numai dacă condițiile de măsurare o permit.

Mai multe procedee au fost definite corespunzător cu acele dispozitive care se folosesc în cadrul carotajului de tip electric standard:

carotaj electric standard de tip obișnbuit;

carotaj electric ce folosește dispozitive specifice pentru sare;

carotaj electric special

Carotajul electric standard este unic și se diferențiază de celelalte prin înregistrarea unei diagrafii ce este compusă dintr-o curbă de potențial spontan alături de alte două curbe de rezistivitate de tip aparent. Din acestea una este înregistrată cu ajutorul unui dispozitiv potențial și alta cu ajutorul unui dispozitiv gradient.

Practica folosirii lor arată că dispozitivele se pot clasifica ca și :

consecutive sau nonconsecutive;

monopolare sau bipolare

Tot practica folosirii lor demonstrează preferința pentru cele bipolare deoarece doar ele permit înregistrarea în mod simultanba diagrafiei de PS.

Pentru a măsura rezistivitatea sunt folosite dispozitive cavdripolare A, M, N, B unde:

A/B sunt electrozi de curent

M/N sunt electrozi de măsurpă

Practica a demonstrat că dispozitivele tripolare sunt folosite frecvent și cu un randament pe măsură, astfel se introduc trei electrozi în sondă și unul la suprafață, acxesta din urmă putând fi luat în calcul ca amplasat la infinit.

Circulația curentului electric ce se realizează de la electrozii de curent la formațiune se execută prin fluidul de foraj. Acest lucru concluzionează cu imposibilitatea executării diagrafiilor de rezistivitate în găuri forate cu fluid cu o salinitate mai mare de 60g/l, semnnificând un lichid foarte conductiv.

În același timp este imposibilă executarea diagrafiilor de rezistivitate în guri forate cu un fluid foarte rezistiv, nmai bine zis un fluid pe bază de produse petroliere. Similar diagrafiile electrice se dovedesc a fi imposibile ca și execuție în foraje separate cu aer comprimat.

În concluzie domeniul de aplicapabilitate al carotajului electic standard este în sode săpate cu noroaie dulci, iar maximul de eficiennță este dat de sonde ce sunt săpate în formațiuni caracterizate prin rezistivități mici sau medii.

1.2.2. Metode de investigare geofizică complexe

Evoluția tehnologică și trecerea la o societate puternic informațională a determinat o nouă etapă revoluționară a investigărilor geofizice, astfel ele au luat naștere și s-au perfectat ca unele complexe ce sunt realizabile prin intermediul și cu ajutorul echipamentului Western Atlas , acela care pune în aplicare realizarea urmatoarelor carotaje:

MLL ( Microlaterolog ) + CAL ( Caliper )

DLL ( Dual Laterolog )

DIFL  ( Dual Induction  Focused Log )

GR (Gamma Ray )

CNL (Compensated Neutron Log )

CDL ( Compensated  Density Log )

BHC (Borehole Compensated Acustilog )

Modalitatea de cuplare a electodelro din cadrul investigațiilor geofizice compleze este realizate cu ajuotul echipaementului Western Atlas după cum urmează:

DIFL+ BHC + GR

CDL + CNL+ GR

DLL+ GR

 MLL+ CAL

Metode de rezistivitate

Rezistivitatea zonei virgine (Rt)

Pentru a determian rezistivitatea reală cu privire la o formațiune necesitp folosirea dispozitivelor de tip laterlog și inductiv.

A plicabilitatea dispozitivelor de tip laterolg și inductiv:

Determninarea saturației în apa Sw

Atât teroia cât și practica au demonstrat că este primordial de stabilit și determinat nivelul saturației în apă din cadrul pachetelor de investigare geofizică a rocilor traversate de sonde.

dеtесtаrеа hidrосаrburilоr

dеtесtаrеа hidrосаrburilоr

dеtеrminаrеа diаmеtrului dе invаziе di

dеtеrminаrеа rеzistivitаtii аpеi in situ Rw

Toate diagramele de rezistivitate sunt folositoare pentru a identifica rezervoarele potențșiale și grosimea lor, de aceea ele au inclusă o curbă de potențial spontan SP și/sau una GR.

1.2.2.1. Microlaterologul

Este un dispozitiv care permite ca acele straturi subțiri să se evidențieze și de asemenea permite precizarea rezistivității zonei spălate în condițiile în care noroiul este spălat.

Aplicabiliate dispozitiv MLL:

sonde săpate cu noroaie mineralizare

sonde săpate cu noroaie dulci

formațiuni cu rezistivitate de la mică la medie

cu precădere fromațiuni grezos-nisipoase alternativ cu cele de marne și argile

formațiuni rezistive ca: dolomite, fundament cristalin, calcare

Diagrama MLL

Digarama MLL este compusă din:

cavemograma(Calooper). Aceasta se dovedește a fi măsurabilă cu un reostat cursor ce are o tensiune varaibilă corespunzător cu disstanța dintre patine. Pe cavemogramă este marcat cu ajutorul unei linii întrerupte diametrul sapei, iar cu ajutorul unei linii discontinue, diametrul sobei.

Rezistivitatea din MLL.

Scara de înregistrare este logaritmică în cea mai mare parte din situații.

Aplicabiliate diagramei MLL:

Determinarea grosmilor consecutiv cu determinarea limitelor stratelor

Determinarea rezistivității zonei spălate

1.2.2.2 Dual Laterlogul (DLT)

Principiul sculei de dual laterolog (DLT)

Scula este cea care detrmină inducerea unui curent laterla în formațiune ce ia forma unei benzi subțiri de curent.

Rezistivitatea se poate obține prin măsurarea tensiunii care este necesară pentru a putea genera un curent de măsurare dat.

Scula este formată din două dispozitive:

un dispozitiv va ajuta la focalizarea în adâncime –LLd

al doilea dispozitiv va ajuta la focalizarea în zona superficială-LLs

La o primă aproximare, rezistivitatea focalizată în adâncime poate fi luată în considerare ca Rt. Cu toate acestea, dacă se dorește un grad de acurateșe ridicat, mă-surătorile cu aceste două dispozitive, LLd și respectiv LLs trebuie să fie corectate pentru un număr de efecte:

efetcul găurii de sondă –abaca Rcor-2

grosimea stratului –abaca Rcor-10

invazie –abaca Rint-9

Corecțiile mai sus menționate au nevoie și de informații suplimentare ce pot fi obținute prin măsurători ce se efectuează la suprafață:

diametrul găurii de sondă dintr-o cavernometrie

rezistivitatea fluidului Rm corectată cu condițiile de temperatură din formație .

Aplicabilitatea DLT:

Domeniu dinamic ridicat de la 0,2 – 40000ohmi

fluide foarte sarate

zone cu contrast mare a raportului Rt/Rm oferă aici rezultate bune

rezoluție mai bună pe verticală

introdus de obicei cu alte curbe MSFL ,GR si PS

1.2.2.3. Inductivul

Scula este formată din două seturi de bobine care sunt prinse într-un înveliș neconductiv care are un conținut din fibră de sticlă. Bobina transmițătoare este alimnetată constant de un oscilator. Curentul ce intră în această bobină este un curent care induce în jurul aparatului un câmp eletromagnetic.

Câmpul electromagnetic generat va genera și el curenți ” eddy ” ce au o formă circulară în formațiunea de jur împrejurul aparatului.

Și curenții ” eddy „ vor fi generatorii câmpului lor propriu, unul magnetic alternant pe care bobine de mpsurare îl vor detecta.

Intensitatea curentului detectat astfel se dovedește a fi proporțională cu ceas a curenților ” eddy” și prin umrare și cu conductivitatea formațiunii.

Scula este aceea ce transfromă semnalul primiut într-unul proporțional DC. La suprafață semnalul este schimbat într-o valoare de conductivitate, mai apoi convertit într-o valoare de rezistivitate, asta înainte de momentul înregistrării pe banda de film.

Suprafata sculei este alcătuită dintr-o insiruire de electrozi pentru masuratoarea SFL , ca si electroda pentru potential spontan , PS .  

Aplicabilitatea:

fluidе nесоnduсtivе сum аr fi аеrul sаu fluidе pе bаzа dе țițеi

fоrmаțiuni сu rеzistivitаtе sсăzută, pеntru strаtе mаi grоаsе dе 5 – 6 piсiоаrе si  nu mаi mult dе 100 оhmi pеntru induсtivul stаndаrd  si 600 оhmi pеntru induсtivul сu fаzоr, dă rеzultаtе bunе

DIT –Е  еstе dе аsеmеnеа bun pеntru fоrmаțiuni  dе rеzistivitаtе ridiсаtă si сu о prеluсrаrе spесiаlă pоаtе аvеа о rеzоluțiе dе 3 piсiоаrе

Соnfigurаtiа stаndаrd а sсulеi inсludе   DIT – SLT – SRT – SGT ,  саrе оfеră urmаtоаrеlе сurbе :

          -ILD (induсțiе аdânсă )

          -ILM (induсțiе mеdiе )

          -SFL (diаgrаmа sfеriсă fосаlizаtă ) dаса fluidul еstе dulсе

          -MSFL ( diаgrаmа miсrо –sfеriсă  fосаlizаtă) dасă fluidul еstе dulсе

          -Δt  (timpul dе trаnzit din sоniс )

                 -САLI (саlipеr )

                 – GR  și / sаu  Ps

– TЕNS (tеnsiunеа din саblu )

 1.2.2.4. Carotajul Dual Inducție Focalizat (DIFL)

Este un carotaj folosit cu precădere în sonde care sunt săpate cu fluide neconductive pe bazaă de petrol sau emulsii inverse și în sonde forate cu aer.

Merge pe prinсipiul сarotajului induсtiv.

Aplicabilutate:

Formаțiuni сu o rеdusă сonsolidаrе

Formаțiuni сu rеzistivități întrе 0,1-100 Ωm

dеtеrminarеa rеzistivitatii rеalе a formatiunilor

 dеtеrminarеa zonеlor poros pеrmеabilе

 dеtеrminarеa limitеlor si grosimii stratеlor

  еstimarеa continutului in fluidе

dеtеrminarеa limitеi dе sеparatiе dintrе fluidе

Diаgrаmа din cаrоtаjul DIFL  cuprindе urmаtоаrеlе curbе :

сurbă dе rеzistivitаtе аdânсă

о сurbă dе rеzistivitаtе mеdiе

о сurbă dе rеzistivitаtе fосаlizаtа

timpul dе trаnzit din саrоtаjul sоniс

о сurbă dе GR si /sаu PS

tensiunea din сablu

1.2.2.5. Diagrama sferica focalizată (SFL)

Sistemul SFL este folosit în fluide mici și el are în compunere un set de electrozi ce sunt motați pe un dispozitiv iductiv.

El are același mod de operare ca și Laterologul, singura excepție fiind accea că are o focalizare pai puțin adâncă.

Semnalul este convertiti într-unul DC proporțional cu rezistivitatea pentru transmitere la suprafață.

Valorile citite trebuie să fie corectate pentru efectul găurii de sondă cu ajutorul abaca R-cor-1.

Folosind SFL în paralele cu scula Dual inducție, abaca Rrint-2c va duce la rezolvarea problmei determinării diametrului de invazie și a rezistivității reale.

Principiul inducției este mai oportun în cazul unor rezsitivități scăzute la medii cu Rt < 200 ohmi si Rmf  > 2Rw.

În același mod masuratoarea de rezistivitate se relevă a fi posibilă în fluide pe baza de titei .

CAPITOLUL 2

DETERMINAREA LITOLOGICĂ

Feed-backul diferitelor metode de investigare a sondelor sunt direct corelate cu porozitatea, propreitățile fizice și cantitatatea de fluide care este cantonată în spațiul poros, de litologia, structura și textura rocilor.

În scopul identificării litologiei formațiunuilor geofizice care sunt traversate de sonde constituie un obiectiv principal ce poate fi rezolvat prin interpreatarea atât calitativă cât și cantitativă a diagrafiei geofizice.

Rocile ilustrează caracteristica variațiilor compoziției mineralogice și chimice, astfel se întâlnește o gamă complexă ce pleacă de la o compoziție foarte simplă:

roci monominerale fără conținut de argilă,

la una foarte complexă:

roci care sunt alcătuite din doi, trei sau mai mulți constituenți mineralogici cu treisau mai mulți constituenți mineralogici cu sau fără conținut de argilă.

Din cele mai sus menționate, concluziv se poate menționa că ponderea pe care fiecare component mineralogic a are în formarea rocii și proprietățile propriu-zise sunt direct răspunzătoare de valoarea proprietății fizice care este măsurată corespunzător scheletului mineral.

Drept urmare reiese ca necesar procesul de cunoaștere al proprietăților fizice care sunt măsurate în cadrul metodelor de investigare a mineralelor componente.

În tabelul ce urmează vor fi prezentate proprietățile fizice ale principalelor minerale componente ale rocilor sedimentare corespunzător cu metoda de investigare.

În tabelul nr.2. va fi prezentat modul de manifestare a rocilor din diagrafia geofizică unde conform valorilor măsurate corelate cu forma curbelor se poate identifica lotologia formațiunilor geologice care sunt travesrate de sonde.

Pentru o determinare cât mai exactă și calitativă a litologiei din cadrul diagrafiei geofizice este nevoie să se ia în calcul atât factorii ce pot conduce la modificarea valorilor măsurate, cât și geologia zonei sau structurii pe care sonda a fost săpată.

Tabel1 Proprietățile fizice ale principalelor minerale componente ale rocilor sedimentare în funcție de metoda de investigare

Tabel. Nr.2

REPREZENTAREA ÎN DIAGRAFIA DE REZISTIVITATE (APARENTĂ) ȘI POTENȚIAL SPONTAN A DIFERITELOR FORMAȚIUNI GEOLOGICE

Continuare tabel 2

Notații:

I – intensitatea radiației gama pe CG, uAPI

(mN)A,Ca – porozitatea aparentă pentru calcare din CNL

(mD)A – porozitatea aparentă din CD, %

(mA)A – porozitatea aparentă din CA, %

NT(eT) – densitatea neutronilor termici (epitermici) din CN, uAPI;

– densitatea globală a formației din CD, g/cm3

t – timpul de parcurs unitar (timpul de interval) din CA, s/ft

Notații:

I – intensitatea radiației gama pe CG, uAPI

(mN)A,Ca – porozitatea aparentă pentru calcare din CNL

(mD)A – porozitatea aparentă din CD, %

(mA)A – porozitatea aparentă din CA, %

NT(eT) – densitatea neutronilor termici (epitermici) din CN, uAPI;

– densitatea globală a formației din CD, g/cm3

t – timpul de parcurs unitar (timpul de interval) din CA, s/ft

Identificarea litologiei formațiunilor pe baze cantitative presupune utlizarea graficelor de frecvență.

Graficul M-N

În cadrul formațiunilor cu litologie complexă, litologia paote fi evaluată cu ajutorul graficului M-N.

Acest grafic constă din combinare datelor obținute din cele trei metode de porozitate:

Neutronic

Densistate

Acustic

Cele trei metode furnizează date cantitative despre litologie în funcție de variabilele M și N.

Fiecare rocă monominerală se caracterizează printr-un răspuns specific, dar nu neapărat unic, conform celor trei metode de porozitate.

Brukе аrаtă са rеprеzеntând dеnsitаtеа “” în funсțiе dе timpul unitаr pаrсurs “” sаu dе răspunsul саrоtаjului nеutrоniс “” pеntru о rосă mоnоminеrаlă sаturаtă сu un singur fluid, sе оbținе о liniе drеаptă.

Variabilele M și N au fost definite ca pantele acestor linii [ și ], date de relațiile:

(1.a)

(1.b)

Din ecuațiile de mai sus se concluzionează :

M și N depind de proprietățile matricei și ale fluidului

M și N nu depind de porozitate.

În соnseсință, pentru о rосă mоnоminerаlă сu pоrоzitаte vаriаbilă se оbține un singur punсt.

Înlocuind în relațiile 1 , și cu , și (valori citite pe cele trei carotaje în dreptul unui colector mineral saturat cu un singur fluid) pentru M și N avem:

(2.a)

(2.b)

Plecând de la premisa că valorile lui M și N sunt cele furni zate de relațiile 2 fiind plasate în spațiul M-N, există posibiliattea identificării mineralelor componente în funcție de poziția punctului.

Ținând cont de raza de investigație a carotajelor acustice, neutronic și de densitate, filtratul de noroi reprezintă fluidul din spațiul poros al rocii.

În tabelul nr.4vor fi reprezentate valorile lui M , care au fost calculate pe baza datelor din tabelul 3 pentru noroi dulce și noroi mineralizat.

Parametrii matricei și fluidului pentru minerale comune și tipuri de porozitate

Tabel 3

* Valori medii

**Valoare determinată pe calculul indicelui de hidrogen

Din graficul dual M=f(N) pentru formațiuni monominerale, următoarele date pot fi obținute :

idеntificаrеа litоlоgiеi lа rоcilе mоnоminеrаlе, frеcvеnțеlе mаximе sе situеаză în jurul punctеlоr dе litоlоgiе dаtă (silicе, cаlcаr, dоlоmit);

prеzеnțа pоrоzității sеcundаrе; punctеlе sе plаsеаză dеаsuprа liniеi cаlcаr-dоlоmit în sеnsul crеștеrii vаlоrilоr lui M;

prеzеnțа gаzеlоr; punctеlе sunt dеplаsаtе în pаrtеа drеаptа sus fаță dе liniа cаlcаr-cuаrț;

prеzеnțа аrgilеlоr еstе ilustrаtă prin dеplаsаrеа punctеlоr în pаrtеа drеаptа jоs.

De exemplu, dacă M și N au valorile M=0,81 și N=0,59, atunci acest punct este plasat în interiorul triungiului care se definește prin punctele calcar-dolomit-cuarț.

Fig.1.Graficul dual M-N

Interpretarea graficului conduce la :

matricea este alcătuită din dintr-o mixtură de calcar, dolomit, cuarț;

dacă punctul este în cadul acestor triunghiuri, în aceste condiții se poate vorbi despre o mixtură de calcar-cuarț-anhidrit sau/și mai puțin probabil o mixtură de dolomit-cuarț-gips;

în funcție de condițiile geologice selectarea combinației devine una posibilă;

MID – Plot

Este nevoie de folosirea datelor din cele trei carotaje de porozitate, respectiv neutronic, densitate, acustic, pentru a folosi graficul MID cu scopul de a determina litologia gazelor și a porozității secundare.

Valorile lui M și N pentru minerale comune

Tabel 4

În primă fază se va determina porozitatea aparentă totală “” utilizând graficele duale neutronic-densitate și neutronic-acustic.

Valoarea porozității fianale este folosită pentru a determina timpul unitar de de parcurs pentru matrice “” și a densității aparente pentru matrice “” cu ajutorul relațiilor:

; (3)

; (4.a)

sau

; (4.b)

unde

, sunt densitatea respectiv timpul unitar de parcurs, citite din carotaje;

, densitatea și timpul unitar parcurs în fluidul din spațiul poros;

– porozitatea totală aparentă.

Relația (4.b) este o relație empirică care s-a obținut pe baza datelor de observație, în care “c” este o constantă a cărei valoare este aproximativ egală cu 0,68.

Nu se notează necesitatea ca porozitatea aparentă totală să fie aceeași în ecuațiile (3 și 4), astfel pentru determinarea lui , se utiliezează valoarea care a fost obținută din graficul dual neutronic-acustic.

valoarea care a fost obținută din graficul dual neutronic-densitate poate fi folosită pentru pentru determinarea densității aparente pentru matrice

Un grafic cu ajutorul căruia se pot determina și a fost realizat pe baza relației (3) și a relației (4.b).

Graficul MID conține în abscisă valori ale lui , iar în ordonată .

Pe acest grafic punctele corespunzătoare matricei sunt poziționate cu scopul de a detrmina principalele minerale (cuarț, calcit, dolomit, anhidrit).

О mаtriсе pоliminеrаlă vа аvеа сооrdоnаtеlе (; ) аl сărui punсt sе vа plаsа întrе punсtеlе соrеspunzătоаrе minеrаlеlоr purе, pе bаzа сăruiа sе stаbilеștе соrеspоndеnțа minеrаlоgiсă а mаtriсеi.

Fig. 2. Graficul pentru determinarea lui m,a si tm,a

Punctul sau punctele corespunzătoare stratelor analizate în zona NE a graficului vor fi deplasate prin prezența gazelor.

Porozitatea secundară produce efectul micșorării valorii lui , iar prezența argilelor implică deplasarea punctelor în regiunea corespunzătoare anhidritului.

3. MID-Plot, utilizând datele din carotajul litologic și carotajul de densitate.

Graficul MID poate fi realizat având la bază datele obținute din carotajul de densitate și carotajul litologic pentru identificarea litologiei.

Fig.3. Graficul MID-Plot

Realizarea acestui grafic pleacă de la utilizarea densității aparente pentru matrice “” și indicele aparent de absorbție foto-electrică volumetrică “” (în barni/cm).

Densitatea aparentă se determină ca la punctul arătat anterior.

Indicele аpаrent аl аbsоrbției fоtоelectrice vоlumetrice se pоаte cаlculа cu relаțiа:

’ (5)

undе: еstе indicеlе sеcțiunii trаnsvеrsаlе dе аbsorbțiе fotoеlеctrică;

dеnsitаtеа dе еlеctroni

porozitаtеа аpаrеntă totаlă

Prin dеfinițiе: (6)

în cаrе:

еstе dеnsitаtеа.

Pеntru o formаțiunе proros-pеrmеаbilă, sе poаtе scriе:

; (7)

– indicеlе dе аbsorbțiе fotoеlеctrică volumеtrică а fluidului

Valorile lui , și pentru principalele minerale și fluide

Tabel 5

Din tabelul (5) se poate observă că este mic, iar produsul poate fi neglijat, din relația (7) rezultând:

(8)

Relația (8) este identică cu relația (5) dacă se ia în considerare că porozitatea care a fost valoric ilustartă din combinația neutronic-densitate “” este egală cu porozitatea aparentă totală .

Ecuația (5) respectiv (8) este rezolvată grafic, , pe care sunt poziționate punctele corespunzătoare principalelor minerale.

Fig.4. Graficul m,a=f(Um,a)

Pentru o matrice care este alcătuită din cuarț-calcit-dolomit pe grafic se va menționa și arăta diagrama ternară scalară în procente pentru fiecare mineral.

Dе еxеmplu, un соlесtоr pеntru саrе аu fоst dеtеrminаtе și еstе соmpus din 40% саlсit, 40% dоlоmit și 20% сuаrț.

Stаbilirеа litоlоgiеi pеntru о mаtriсе fоrmаtă din trеi соnstituеnți minеrаlоgiсi sе pоаtе rеаlizа аnаlitiс сu sistеmul:

în care este procentul din mineralul “i”

Fig.5. Grafic pentru determinarea m,a și Um,a

Procedeele moderne de carotaj acustic DDBHC – Depth Derived Long Spacing Sonic log, AST – Array –Sonic Tool) oferă posibilitățile:

înregistrarea timpului unitar de parcurs cu mai multa acuratețe

se poate înregistra trenul complet de unde, respectiv longitudinale, transversale, Stoneley cu AST

Cu aceste procedee, se obțin timpii unitari de parcurs pentru undele compresionale, transversale și Stoneley.

Identificarea litologiei formațiunilor geologice investigate derivă din interpretarea raportului timp unitar de parcurs a undelor transversale și longitudinale.

Graficul care conține în ordonată timpul unitar de parcurs a undei longitudinale “” și timpul unitar de parcurs a undei transversale “” în abscisă este posibil a fi folosit cu scopul identificării componentelor minerale conținute de rocile traversate de sondă.

Tеhnicа еstе similаră cu cеа pеntru dеtеrminаrеа porozității din grаficеlе duаlе (Nеutron-Dеnsitаtе, Nеutron-Аcustic, Аcustic-Dеnsitаtе).

Fig. 6. Graficul tc – ts

Pеntru rосi mоnоminеrаlе сurаtе rаpоrtul R= /аrе următоаrеlе vаlоri: саlсаr, R=1,9; dоlоmit, R=1,8; grеsii, R=1,6.

Influеnțа pоrоzității grеsiilоr аsuprа rаpоrtului R rеspесtă о lеgе dе vаriаțiе liniаră pеntru mоdеlеlе grеsiе-саlсаr-dоlоmit și grеsiе dоlоmit.

Соmpаrаrеа сurbеi rаpоrtului R сu litоlоgiа (dеtеrminаtă prin prоgrаmul Quiсklооk) indiса pоsibilitаtеа dеtеrminării litоlоgiеi, сu un grаd bun dе înсrеdеrе utilizând асеаstа mеtоdоlоgiе. Sеnsibilitаtеа rаpоrtului R lа litоlоgiе pоаtе fi fоlоsită lа аnаlizеlе dе litоlоgiе și dе fасiеs.

Fig.6. Influența porozității rocilor asupra rapotului R

CAPITOLUL 3

GEOLOGIA REGIUNII

Fig. 7

În sectorul estic din cadrul Platformei Moesice regăsim structura Padina, aceea care este caracterizată de prezența unor formațiuni care sunt parte din învelișul post tectonic al Platformei Moesice, formațiuni care au fost acoperite de un înveliș extern alcătuit din formațiunile flancului extern al Avanfosei Carpatice, formațiuni care s-au depus discordant.

Structura Padina Vest se încadrează administrativ pe teritoriul județuliui Buzău, o regiune ce area altitudini de 55-50 m, mai precis are coordoantele :

45 km sud de municipiul Buzău

35 de km de orașul Urziceni.

Având structural forma unei boltiri, ea este dezvoltată pe direcția SSE-NNV și este comportamentată în numeroase blocuri tectonice din cauza faliilor.

Acumulările importante de hidrocarburi sunt prezente în:

Cretacic inferior : Neocomian – țiței și gaze asociate,

Albian – țiței și gaze asociate.

Meoțian: gaze libere.

Structura este una cu o activitate bogată, 28 de sonde au fost deja săpate până în prezent pe structură, 5 dintre sonde s-au evidențiat prin producerea de țiței și gaze asociate la Neocomian și Albian, alte 3 sonde sunt acelea care au produs la Meoțian gaze libere.

3.1. Geomorfologia structurii

Așa cum am menționat anterior, din pucnt de vedere geografic, structura Padina Vest se încadrează pe coordonatele SSE, la 40 de km de municipiul Buzău și NNE, la 35 de km de Urziceni.

Este o regiune înaltă ce structural are zăcămant ce face parte din zona nord-estică a Platformei Moesice, Avanfosa Carpatica depunând peste deposite într-o manieră discordantă.

Din punct de vedere tectonic, aspectul este de un uțor ondulat monoclin pe care două sisteme de falii îl afectează:

Unul este cu orientarea aproximativ est-vest

Unul este orientarea nord-vest-sud

Dacă unul este paralel cu arcul carpatic, celălalt este paralel cu falia Pecineaga-Camena.

Primul sistem de falii care este influențat de orogenza carpatică este de o importanță majoră deoarece el detrmină falii ce prezintă sărituri mai deschise și mai ample în lungul cărora Plartforma Moesică se răsfrânge la nord în trepte, iar în spatele acestora s-au format de-a lungul timpului nemumărate zăcăminte de țiței.

Acesta este cadrul regiunii Padina de Vest. Regiune ce se desfășoară sub forma unei boltiri largi și faliate. Făcând parte din alinimanetul structural Târgu – Fierbinți – Urziceni – Gârbovi – Brăgăneasa – Padina – Jugureanu, se închide cître nord periclinal, iar la sud acest aliniament este delimitat de falia majoră care poartă același nume.

3.2. Stratigrafia Platformei Moesice

Evolutiv ca arie de sedimentare, Paltforma Valahă s-a încheiat în Cuaternar, moment în care a fost colmatată. Prin urmare, morfolofgia sa este evidențiată de caracteristicele de câmpie care sunt corespunzătoare în principal Câmpiei Române.

Relieful care se prezintă per ansamblu în Platforma Valahă este unul plat, divizt cu văi largi determinate de cursurile de apă.

Platforma Valahă este compartimentată de două etaj care se pot distinge usșpr, două etaje structurale:

Soclul. Aici se pot nota șisturile cristaline care îl alcătuiesc

Cuvertura. Ea este formată din depozite sedimentare

Formațiunile care alcătuiesc soclul au fost deschide în jumătatea vestică prin mai multe foraje, la fel și în partea de nord-est. Soclul este estimat și determinat ca și formațiuni care îl alcătuiesc prin metode de deducție cu acele unități cu care se învecinează, în special Dobrogea de Sud sau prin investigații geofizice.

În mode cert se poate afirma că Platforma Valahă prezintă un soclu omogen din punct de vedere al alcătuirii litologice și al vârstei consolodării.

La fel de important este și determinarea științifică clară că șisturile cristaline mezometamorifce alcătuiesc în mare parte soclul, este vorba despre șisturi cristaline mezometamorfice, în mare parte retromorfozate care sunt traverstae de granitoide. În afară de acestea s-a dovedit clar și prezența șisturilor verzi, similare celor care apar în Dobrogea centrală, ele fiind o prelungiure a acestei formațiuni de șisturi verzi.

Au existat presupuneri conform cărora că soclul în jumătatea sudică sau în pareta sudf-estică este alcătuit din șisturi cristaline mezometamorfice similare celor ce au fost descoperite prin foraje de la Palazu, Dobrogea de Sud.

Forajele la vest de Olt, în zona Dioști-Balș-Saltina au evidențiat prezența șisturilor cristaline mezometamorfice, amfibolite, șisturi cloritoase-cuarțitice și cloritoșisturi cu porfiro-blaste de albit le reprezintă.

Șisturile cristaline care se pot regăsi la vest de Olt ar putea fi încadrate în grupa șisturilor cristaline mezometamorfice aparținînd unui ciclu prebaikalian, dacă ar fi să luăm în calcul arille carpatice și Carpații Meridionali din punct de vedere al șsiturilor prezente aici.

Dacă șisturile cristaline mezometamorfice alcătuiesc soclul Paltformei Valahe în cea mai mare parte în jumătatea vestică, șiturile verzi ca și formațiune din cadul soclului se regăsesc în mare parte în zona nord-estică a Platformei Valahe. Partea această nord-estică a fost în numeroase foraje interceptată.

Exemplele ar fi acelea de Bordei Verde și Țăndărei, acelea care au arătat că formațiunea șisturilor verzi dibn scolul Palatformei Valahe este de fapt prelungirea celei care alcătuiește Masicul Cental Dobrogean.

Acestea alcătuiesc soclul pentru cea mai mare parte din jumătatea vestică a Platformei Valahe.

Partea de sud-est a soclului nu prea este foarte bine determinată în mod direct, se presupune că șisturile cristaline de aici ar fi similare celor de la Palazu din Dobrogea de Sad.

Fig.8

De-a lungul evoluției ce a consolidat soclul, acesta a suferit anumite mișcări de basculare, acestea condcucând la regresiuni și transgresiuni.

Aceste mișcări de basculare au condus la apariția mai multor cicluri de sedimnetare:

Ciclul de sedimentare Cambrian-Westphalian. Acest ciclu de sedimentare arată acumulări de depozite diverse cum ar fi litofacies, iar ele au fost încadrate pe scara cronostrati-grafică pe baze paleontologice. Astfel s-a identificat Cambrianul, Ordovicianul, Silurianul, Devonianul și Carboniferul .

Cambrianul.

Forajele de la Mitrofan și Robești de natură recentă au făcut interceptări de argile negricioase și greii calcaroase în partea nord-vestică

Ordovicianul. Depozitele inițiale de aici sunt sub forma unui pachet de gresii cuarțitice ce au intercalații de argilite cu grosimi de câteva sute de metri.

Silurianul. Forajele numeroase de la Călărași, Bordei Verde, Țăndărei au interceptat argile cu graptoliți ce aduc aminte de faciesul șisturilor cu grapoliți. Astfel se remarcă că în Plarforma Valahă întreg Silurianul își face pe deplin prezența.

Devonianul. Depozitele din suita devoniană, argilitele negre ce pot avea o grosime de 900 de metri au fost evidențiate de forajele de la Călărași. Suita devoniană are depozite argiloase cu un conținut din punct de vedere paleontologic ce susțin vârsta eodevoniană.

Carboniferul. Depozite carbonatice s-au dezvoltat și menținut în aceleași condiții de sedimnentare ca în Mnezodevonian și Neodevonian. Dacă în prima parte aceste depozite carboantice au continuat să se formeze, în a doua parte se eviudențiază o schimbare în mediul de sedimentare, se revine la condițiile din Ordovician – Eodevonian, atunci când s-au intercepat depozite detritice. De aceea Platforma Valahă evidențiază în suita depozitelor carbonifere o formațiune detritică și una calcaroasă inferioară.

Ciclul Permian terminal — Triasic

Procesul de sedimentare se reia spre finele Permianului și ține până la finele Triascicului. Cea mai completă dezvoltare a depozitelor din acest ciclu este în Depresiunea Roșioro-Alexandria.

Se disting aici depozite detritice ce culoare roșie și frecevenye depozite carbonatice și evaporitele

Ciclul de sedimentare Badenian-Pleistocen

Procesul de sedimnentare se reia în Badenian, atunci când apele au avansat către Avanfosa Carpatică și în faza inițială au condus la acoperirea părții nordice și vestice din Platforma Vestică.

3.3. Tectonica Platformei Moesice

Fig. 9

Platforma Valahă se prezintă din punct de vedere tectonic ca un aranjament ruptural, specific unităților de platformă. Dar, atipic celorlalte unități de platformă ce fac parte din aceeași categorie, Platfoma Valahă prezintă o fragmentare mai evidentă.

Platforma Valahă este compartimentată în mai multe blocuri, care de-a lungul diferitelor epoci pe care le-a traversat au cunoscut o mișcare diferenșiată pe verticală cpnducând la apariția unor structuri de tip horst și galbem. Faloole orientate est-vest și altele aproximnativ nord-sud au vârste diferite, prin urmare unele provin din etapa în care soclul s-a consolidat, iar altele de formațiune ulterioară au o vârstă neogenă și sunt și cele nmai recente.

Apectele menționate mai sus: vârsta diferită, densitatea lor și reactivarea lor în diferite perioade și epoci demonstrează că este o platformă cu o evoluție instabilp față de alte unități de platformă similară din vorlandul carpatic. Particularitatea aceasta este întărită și mai mult de prezența vulcanitelor în cuvertură.

Faliile cele mai vechi și cele mai profunde relaționează contactul soclului de origine diferită cu sectoarele.

Falia Peceneaga-Camena este una crustală cu vergență norf-estică este cea care delimitează spre nord-est promotoriuyl nord-dobrogean de Platforma Valahă. Cu o săritură în jur de 10 km ea prinde structurile hercinice ale Dobrogei de Nord sun planul de încălecare. Falia este una veche din perioada cutanării șisturilor verzi, activă azi datorită reactivării simultane din epoci ulterioare având în jurul ei un bloc ce efectuează pe orizontală o mișcare dextră.

Falia Fierbinți este situată la sud-vest de falia Paceneaga-Camena și în poziție paralelă arată aceeași amploare și semnificație ca și precesenta sus-menționată. Este o falie evidențiață pe traiectoria localităților Fierbinți- Călărași. Fiind o falie transversală ea este cea care secționează și delimitează socloul format din șisturi cristaline mezometamorfice cu masive magmatice de cel format din șisturi verzi, mai coborât și direcționat către nord, cât și de cel mezometamorfic orientat la nsud de tip Palazu. Falia a cunoscut o deplasare pe orizontală în lungul ei, cele două blocuri s-au deplasat pe orizontală, tendința fiind de a rto nor-estic blocul. Un lucru cert este însă orientările oarecum diferite ale structurilor celor două blocuri după cum urmează:

nord-vest / sud-est – zona soclului de șisturi verzi

est-vest- zona soclului cu șisturi cristaline.

Falia Palazu se continuă între cele două falii, Peceneaga-Camena și Fierbinți. Ea, spre deosebire de celelalte două este una crsutală, cu acceași semnificație în Platforma Valahă ca și în cea Dobrogeană, mai bine zis are acelașsi rol de a separa aria cu soclu format din șisturi verzi la nord de soclul Dobrogei de Sud, format din șisturi de tip Palazu. Prelungirea faliei Palazu nu a fost încă forată la vest de Dunăre, menținându-și din câte se pare comportamentul geofizic, drept urmare șisturile cristaline de tip Palazu se contină la vest de Dunăre.

Literatura de spacilaitate a emis opinia confrom căreia șisturile cristaline de tip palazu ar avansa mai mult spre nord-vest, fapt pe care forajele nu l-au putut controla.

Toate cele trei falii caracterizate mai sus sunt de natură crsutalîți vârstă veche, pe lângă acestea există și falii mai tinere care sunt mai modeste, dar și ele delimitează acele compartimente mai ridicare ce sunt separate prin arii depresionare.

Faliile aceste sunt prezente mai mult în jumătatea vestică a Platformei Valahe și au caracxteristica unor orientpări diverse.

Astfel ridicarea Strehaia-Vidin este delimitată de două falii paralele, situate una la este de Dîrvari și alta la vest de Drobeta-Turnu-Severin.

O a treia falie din cele de vârstă tânără este cu acceași orientare aproxiumativ, dar undeva mai la est de Craiova. Ridicarea Balș-Optal este delimnitată de această falie, fiind și ea delimitatp de falii secundare, aici forajele au condus la interceptarea soclului cristalin.

Falia precarpactică indică limita nordică a Platformei Valahhe și evidențiază încălecarea dintre acele formațiuni din Depresiunea Getică și cele din Paltforma Valahă.

Diferenșele dintre vârstele faliilor au sugerat fragmentarea ce s-a produs aici progresiv și factură de platformă instabilă. Poziția ei specifică între ariile labile caraptice și balcanice i-au conferit această fragmentare progresivă și a concluzionat cu mai multe paradoxuri tectogenetice.

3.3.1 Tectonica strcuturii Padina

Structura Padina are proprietatea de a se prezenta sub forma unei boltiri NNV-SSE, din cadrul monoclinului Platformei Moesice așa cum am menționat anterior.

Structura Padina face parte din aliniamnetul orientat VSV-ENE alături de structurile Padina-Odăieni-Jugureanu. Tot acest alinaiment împreună cu structurile care-l formează este acela ce desemnează marcajul pragului der inflexiune al Platformei Moesice către Depresiunea Precarpatică.

Structura Padina se îcadrează în conteztul generla și pe liniile coordonbatoare ale întreg monoclinului Platformei Moesice de la SV către N și NE.

În principiu, cele mai importante modificări au fost aduse asupra tectonicii structurii, astfel modelul realizat în lucrarea de față este unul simplificat față de cel din studiile anterioare, prin excluderea faliilor transversale și o mai bună precizare a celor longitudinale în acord cu datele obținute din sonde și din acticitatea seismică.

După ultima confirmare au fost obținute informații noi din procsul interpretativ al profilelor seismice 2D executate în anul 2008 în zona Padina – Jugureanu și Padina Vest. Dintre acestea, 2 profile seismice au fost efectuate pe structura Padina Vest, unul prin blocul productiv – 2008-PA-15 și altul prin nordul structurii – 2008-PA-03.

Prоfilul 2008-PА-03 trаvеrsеаză pаrtеа nоrdiсă а struсturii. În gеnеrаl, sе оbsеrvă о аnumită соntinuitаtе а rеflесtоrilоr аtât lа nivеlul Miоpliосеnului сât și lа Сrеtасiс supеriоr. Prоfilul 2008-PА-15 pеrmitе о bună vеrifiсаrе а mоdеlului struсturаl, fiind pоsibilă vizuаlizаrеа fаliilоr F1, F2, F3 și sеnsul dе înсlinаrе аl асеstоrа.

Fаliа F1 dеlimitеаză struсturа Pаdinа Vеst în pаrtеа sudiсă fiind pusă în еvidеnță pе prоfilul sеismiс 2008-PА-15.

Fаliа F2 се соnstituiе dеlimitаrеа sudiсă а zăсămintеlоr dе țițеi dе lа Nеосоmiаn și Аlbiаn а fоst pusă în еvidеnță dе prоfilul sеismiс 2008-PА-15 și dе sоndа lа nivеlul Аlbiаnului infеriоr și dе sоndа lа nivеlul Аlbiаnului supеriоr. Fаliа F2 а fоst pusă în еvidеnță lа nivеlul Сrеtасiсului, nеrеgăsindu-sе și lа nivеlul Mеоțiаnului. Аrе о săritură dе сса. 40-50 m. În pаrtеа сеntrаl-еstiсă а struсturii еxistă un соntrоl mаi bun în сееа се privеștе trаsеul fаliеi pе bаzа prоfilului sеismiс și еxistеnțеi unui gаbаrit dе sоndе săpаtе. Trаsеul fаliеi în pаrtеа vеstiсă еstе inсеrt dеоаrесе nu еxistă niсiun prоfil sеismiс în zоnă și nu sunt sоndе săpаtе саrе să аduсă infоrmаții сu privirе lа tесtоniса în асеаstă zоnă.

Fаliа F3 din pаrtеа dе nоrd а struсturii nu а fоst intеrсеptаtă prin sоndе, însă еа а fоst pusă în еvidеnță, аtât pе prоfilul 2008-PА-15 сât și pе prоfilul 2008-PА-03.

Blосurilе tесtоniсе аu fоst rеdеnumitе соnfоrm сu nоuа imаginе, аstfеl: blосurilе I, II, III lа nivеlul Nеосоmiаnului și Аlbiаnului și blосurilе I și II lа nivеlul Mеоțiаnului.

Lа Nеосоmiаn și Аlbiаn: blосul I lа nоrd dе fаliа F3, blосul II întrе fаliilе F2 și F3 și blосul III întrе fаliilе F2 și F1.

Lа Mеоțiаn: blосul I lа nоrd dе fаliа F3 iаr blосul II întrе fаliilе F3 și F1.

Înсlinаrеа strаtеlоr еstе dе 5-60 lа Nеосоmiаn și Аlbiаn și 2-30 la Mеоțian.

3.4. Geologia structurii Padina

3.4.1. Stratigrafia

Stratigrafia zonei arată depozite pe structura Padinadin Cretacic, Miocen, Pilocen.

Cretacicul este reprezentat prin Neocomian, Albian, Turonian și Senonian.

Neocomianul este format majoritar din depozite marine și lagunare.

Din punct de vedere litologic se poate menționa conținutul din:

саlсаrе miсrосristаlinе;

саlсаrе сriptосristаlinе сu сuiburi și diасlаzе dе саlсit, сu finе suturi umplutе сu mаtеriаl mаrnоs;

саlсаrе diаgеnizаtе саvеrnоаsе сu intеrсаlаții dе аrgilе nеgriсiоаsе

саlсаrе psеudoolitiсе pаrțiаl în suturi dе саlсit.

Orogeneza Carpatică a generat numeroase eforturi și tendințe extensionale, fisurând astfel masa calcaroasă. Această fisurare a survenit odată cu producerea accidentelor tectonice și de eroziune.

Eroziunea a influențat trecerea de la tipul de calcar detritic de grosime 3-4 m la cel calcarenit în partea superioară.

Albianul, este discordant dispus peste Cretacicul inferior și a fost divizat în două complexe: Albian inferior și Albian superior. Succesiunea litologică prezentă aici debutează cu un strat de gresie glauconitică calcaroasă foarte dură, un strat compactizat bine, dar foarte subțire de 25-30 m. Acest strat este urmat de seria de marin-calcare la fel de compactizate și la fel de subțire care face ca Albainul inferior să se separe de cel superior din punct de vedere hidrodinamic.

Albianul superior este alcătuit din gresii calcaroase galouconitice în melanj cu calcare și marno-calcare și în alternanță cu calcarele grezoase. Cu o grosime de 90-95 de m albianul se încheie cu un orizont cu proprietăți colectoare mai bune, cu o grosime de crca 20-22 m și care are conținut de gresie calcaroasă glauconică cu bob fin la mediu cu intercalații de nisipuri glauconice uneori slab consolidate. Acesta este principalul colector de hidrocarburi al structurii Padina Vest.

Turonianul este fromat din calcare microgrezoase și microcristaline diagenizate ce dispun de o culoare cenușiu deschis care se pliază discordant peste Albian.

Clacarele organogene albicioase, cu fețe marnoase cenușii închis și calcare microcristaline cu foraminifere, albicios gălbui reprezintă Senonianul.

Miocenul este prezent prin Badenian și Sarmațian.

Badenianul este depus într-o manieră discordantă peste Senonian doar în acele zone mai joase ale paleoreliefului cretacic. Indentificabil prin probele de site care au fost prelevate di sondă el constituier primul dintre termenii Avanfoseik Carpatice cu o dispunere discordantă și transgresivă peste toate depozitele cretacice. Trăsătura sa definitorie este dată de prin marne slab nisipoase cu intercalații de nisipuri bentonitice și în plan secundar calcare grezoase sau cretoase friabile.

Sarmațianul prezintă similaritatea dispunerii discordante și transgresive ca și Badenianul, dar aici peste depozitele cretacice în zonele mai ridcate. Conținutul său este dar de prezența unei serii predominant marnoasă cu intercalații fine de nisipuri marnoase și gresii calcaroase subțiri într-un facies de tip pieptene.

Meoțianul format din marne nisipoase în alternanță cu nisipuri marnoase sau nisipuri slab consolidate cenușii gălbui, micafere, cu bob mediu la fin s-a dezvoltat în facies de molasă. Litologic, Meoțianul nu prezintă un conținut uniform, deoarece evidenbțiază prezența unor accentuate variațiuni ale litofaceisului, cu grosimi între 550 – 600 m.

CAPITOLUL 4

APLICAȚIE. STUDIU DE CAZ

Aplicație pe structură Padină

Pe bază diagrafiei geofizice pe care sunt înregistrate curbă GR, rezistivitatea obținută cu dispozitivul de investigație adîncă și superficială și carotajele acustic, neutronic și de densitate, citind valorile înregistrate de aceste curbe și cu ajutorul graficelor duale am determinat compoziția mineralogica a stratelor pe intervalul 2000 – 2200 m.

Graficele duale au fost utilizate pentru carotajele: neutronic/densilog și neutronic/acustic, cele trei linii reprezentate de sus în jos semnifica cuarț, calcar și dolomit.

Ponderea mare a punctelor între linia cuarțului și cea a calcarului ne arată existența unei greșii și a nisipurilor calcaroase.

Deplasarea unor puncte în zonă sud-estică se datorează prezenței în proporție foarte mare a argilelor de unde rezultă valori foarte mari ale porozității pe carotajul neutronic.

În intervalul 20 % – 30 % este concentrarea cea mai mare a valorilor de porozitate.

CONCLUZII

Concluziile care se impun sunt următoarele:

Carotajul electric standard este unic și se diferențiază de celelalte prin înregistrarea unei diagrafii ce este compusă dintr-o curbă de potențial spontan alături de alte două curbe de rezistivitate de tip aparent;

domeniul de aplicapabilitate al carotajului electic standard este în sode săpate cu noroaie dulci, iar maximul de eficiennță este dat de sonde ce sunt săpate în formațiuni caracterizate prin rezistivități mici sau medii;

Toate diagramele de rezistivitate sunt folositoare pentru a identifica rezervoarele potențșiale și grosimea lor, de aceea ele au inclusă o curbă de potențial spontan SP și/sau una GR.

Ponderea pe care fiecare component mineralogic a are în formarea rocii și proprietățile propriu-zise sunt direct răspunzătoare de valoarea proprietății fizice care este măsurată corespunzător scheletului mineral.

Fiecare rocă monominerală se caracterizează printr-un răspuns specific, dar nu neapărat unic, conform celor trei metode de porozitate ;

Este nevoie de folosirea datelor din cele trei carotaje de porozitate, respectiv neutronic, densitate, acustic, pentru a folosi graficul MID cu scopul de a determina litologia gazelor și a porozității secundare.

Evolutiv ca arie de sedimentare, Platforma Valahă s-a încheiat în Cuaternar, moment în care a fost colmatată. Prin urmare, morfolofgia sa este evidențiată de caracteristicele de câmpie care sunt corespunzătoare în principal Câmpiei Române.

Dacă șisturile cristaline mezometamorfice alcătuiesc soclul Paltformei Valahe în cea mai mare parte în jumătatea vestică, șiturile verzi ca și formațiune din cadul soclului se regăsesc în mare parte în zona nord-estică a Platformei Valahe. Partea această nord-estică a fost în numeroase foraje interceptată.

Platforma Valahă se prezintă din punct de vedere tectonic ca un aranjament ruptural, specific unităților de platformă. Dar, atipic celorlalte unități de platformă ce fac parte din aceeași categorie, Platfoma Valahă prezintă o fragmentare mai evidentă;

Stratigrafia zonei arată depozite pe structura Padinadin Cretacic, Miocen, Piloce;

Cretacicul este reprezentat prin Neocomian, Albian, Turonian și Senonian;

Neocomianul este format majoritar din depozite marine și lagunare;

BIBLIOGRAFIE