Detectarea Stiintifica a Conduitelor Duplicitare(simulate,mincinoase) Utilizarea Tehnicii Lie Detector Polygraf
Capitolul 1
Factori psiho – fiziologici implicați în comportamentul infractorului
În psihologia juridică sunt utilizate mai multe metode de cercetare a personalității infractorului. Una din acestea, având caracter de tipologie socială, pune accent pe locul personalității în sistemul de norme sociale și modele comportamental-culturale, respectiv atitudinea ei față de normativitatea socială, apreciind factorii care au determinat comportamentul. Altă metodă se bazează pe cercetarea sistemului de statusuri și roluri sociale, pe care le deține personalitatea, fundamentându-se pe faptul că personalitatea este un rezultat al relațiilor sociale. Ea îndeplinește un sistem de roluri, care determină un șir de relații sociale. Comportamentul personalității este determinat și de factorii sociali, economici, psihologici și psihici, aceștia aflându-se în legătură strânsă cu status-rolurile individului uman. De exemplu, cercetând motivația infractorului care a comis un furt, sunt examinate: directivele comportamentale – sunt ele oare îndreptate spre existența din contul altuia, fără a depune un efort personal; caracterul trebuințelor – corespund posibilităților sau sunt sporite; condițiile sociale favorizante – indiferența socială față de încălcarea normativității sociale și juridice, iar din aceasta – apariția sentimentului siguranței în lipsa de pedeapsă; orientarea spre un comportament deviant.
Știința psihologice încă din cele mai vechi timpuri a stabilit că indivizii umani pot fi uniți în anumite clase (grupuri) în funcție de posedarea unor trăsături comune de configurație biopsihologică sau socială. Așa a apărut noțiunea de «tip», care este utilizată în diverse științe și pentru diverse categorii de obiecte, fenomene, în psihologie întrunind subiecții umani. Tipul este o noțiune, subordonată celei de «trăsătură». Dintre cele mai cunoscute tipologii psihologice putem numi pe cele temperamentale, aparținând lui Hipocrate, Pavlov, Allport, Jung, Eysenck etc. Dar nici o tipologie nu reușește să înglobe toată varietatea personalităților umane, noțiunea de «tip» fiind un construct mental, care ne facilitează procesul de ordonare al realității sociale, servind drept etaloane a căror cunoaștere ne poate oferi o înțelegere și tratare a comportamentului individului uman studiat.
Referitor la tipologia personalităților infractorilor au fost efectuate, la fel, un șir de încercări, care, necătând la relativitatea lor, oferă posibilitatea de a înțelege fenomenul infracțiunii mai adecvat și a-l trata mai corect, oferind anumite standarde care facilitează cunoașterea indivizilor implicați în infracțiune.
Tipologia personalităților infracționale nu poate fi efectuată separat de tipologiile general-psihologice, dat fiind faptul că orientarea criminală a comportamentului nu este un datum, un rezultat al configurațiilor genetice, care se manifestă în anumite insuficiențe cognitive, afective sau volitive, provenind mai mult din dezechilibrul dintre particularitățile psihice și condițiile din ambianță, în care are loc constituirea personalității. Cu toate că nu se poate vorbi despre un «psihic criminal» sau o «moștenire genetică criminală», atât psihicul, cât și constituția genetică contribuie la determinarea conduitelor umane, inclusiv la cele criminale. De o importanță mare, totuși, e componenta socială a personalității. Modul în care individul a trecut prin procesul de socializare, a asimilat normele sociale, și-a instituit un sistem de valori individuale, care corespund sau nu celor cu caracter social, pare a fi, din aceste considerente, important în determinarea comportamentului. Individul cu deficiențe de socializare poate să-și rezolve trebuințele primare și secundare prin acceptarea unui comportament antisocial, criminal.
Așadar, la baza tipologiei personalității infracționale trebuie să fie puse, în primul rând, particularitățile psihologice: motivația, atitudinile, interesele, scopurile. Totodată e nevoie să ținem cont și de forța unor «incapacități funcționale», în cazul cărora cauza comportamentului criminal poate fi patologia psihică și imposibilitatea de apreciere adecvată și reglare conștientă a acțiunilor.
În conformitate cu clasificarea infracțiunilor, efectuată în Codul Penal, putem distinge:
· „Infracțiuni ușoare se consideră faptele pentru care legea penală prevede în calitate de pedeapsă maximă pedeapsa închisorii pe un termen de pînă la 2 ani inclusiv.
Infracțiuni mai puțin grave se consideră faptele pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de pînă la 5 ani inclusiv.
Infracțiuni grave se consideră faptele pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de pînă la 15 ani inclusiv.
Infracțiuni deosebit de grave se consideră infracțiunile săvîrșite cu intenție pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen ce depășește 15 ani.
Infracțiuni excepțional de grave se consideră infracțiunile săvîrșite cu intenție pentru care legea penală prevede detențiune pe viață”.
Pzutem, astfel, distinge:
– infractori deosebit de periculoși, care au comis infracțiunea «cu intenție» – fiind conștienți de caracterul ei «excepțional de grav»;
– infractori periculoși, care au comis infracțiunea deosebit de gravă «cu intenție» – fiind conștienți de caracterul social-periculos al acțiunii sau inacțiunii, precum și de urmările ei social-periculoase;
– infractori mai puțin periculoși, care au comis infracțiunea mai puțin gravă;
– infractori ocazionali, care au comis o infracțiune din imprudență, prevăzând posibilitatea survenirii urmărilor social-periculoase ale acțiunii sau inacțiunii, dar subestimându-le, considerând în mod ușuratic că ele vor putea fi evitate sau neglijând posibilitatea survenirii unor asemenea urmări;
– infractori iresponsabili – care nu erau în stare să conștientizeze acțiunile lor sau să le conducă din cauza unei boli psihice cronice, unei tulburări psihice temporare, debilități mintale sau a unei alte stări patologice[27].
În psihologia judiciară tipologia infractorilor se efectuează după un șir de criterii.
Enikeev M. I. folosește în calitate de criteriu de tipologizare gradul de periculozitate socială, pe care o exercită individul, care-i determină atitudinea față de valorile sociale. Dar autorul ține să mai menționeze un factor al infracțiunii – capacitatea de dirijare psihică a acțiunilor – care poate la fel provoca pericol social. În conformitate cu aceste criterii el evidențiază următoarele tipuri:
– asocial – tip caracterizat de o pregătire socială insuficientă, care-l face vulnerabil în situațiile nefavorabile, mai frecvent manifestându-se ca un infractor situațional. În conformitate cu criteriul enunțat, autorul consideră că acest tip prezintă un grad jos de periculozitate socială;
– antisocial – tip ce posedă orientări criminale care-l domină, predispus spre alegerea formelor criminale de satisfacere a trebuințelor, intereselor, realizare a scopurilor, prezentându-se ca un criminal profesional, periculos;
– cu defecte în capacitatea de autoreglare a comportamentului, infractori «întâmplători», care în virtutea unor deficiențe a proceselor volitiv-afective nu pot rezista în situația criminogenă.
Recurgând în continuare la o divizare conform calității orientărilor valorice, M. Enikeev distinge în cadrul acestor tipuri infractori violatori de proprietate și infractori violenți.
Altă tipologie a personalității infracționale ține cont de un cerc mai larg de criterii.
I. Prima divizare ține de gradul de conștientizarea și dirijare psihică a comportamentului.
Infractorii normali nu sunt afectați de vreo patologie psihică, crima fiind conștientizată, comportamentul, mai frecvent, orientat spre existența antisocială. Conștienți de caracterul antisocial al comportamentului lor, acești infractori se dirijează de motive egoiste, trebuințe hipertrofe. Sunt orientați spre învinuirea circumstanțelor sau a altor persoane de modul de trai pe care-l duc. Infracțiunea devine pentru aceste persoane modul de satisfacere a trebuințelor materiale, având diverse forme: furturi, escrocherii, delapidări, șantajare, infracțiuni economice, contrabandă, falsificare de bani sau de produse și mărfuri, operații valutare ilicite, abuz de serviciu, mituire, falsuri etc.
Infractorii anormali sunt persoane care au dereglări psihice de diversă natură, patologii de limită ce nu le permit o conștientizare deplină, adecvată a acțiunilor și comportamentelor (analiza mai detaliată a comportamentului acestor persoane va fi expusă în continuare, caracterizându-se comportamentul infractorilor psihotici).
II. În funcție de tendința de repetare a acțiunilor criminale distingem infractori recidiviști și nerecidiviști.
Primii sunt orientați spre repetarea acțiunilor criminale, spre asigurarea existenței prin practicarea infracțiunii. Nenumăratele studii ale acestora au demonstrat existența în structura personalității infractorului recidivist a unei conjugări a deficiențelor individuale și sociale. Astfel, infractorii recidiviști dau dovadă de inadaptare socială. egocentrism, imaturitate, ajunsă frecvent până la infantilism social – dorință de a exista din contul altora, necesități sporite în raport cu posibilitățile, orientare excesivă spre anumite feluri de gratificație socială (bani, sex etc.), impulsivitate și indiferență afectivă, agresivitate, scepticism etc., stări interne de tensionare și conflict, percepere deformată a realității, dificultăți în autoevaluare și autoprezentare.
Recidivistul este indiferent în raport cu sancțiunea juridică, violent. Deși tipul recidivist predomină printre bărbați, se întâlnesc femei cu comportament recidivist, frecvent caracterizate prin anomalii
psihice de limită (psihopatii, accentuări de caracter), alcoolism cronic. Degradarea social-psihică a infractorilor recidiviști este și un rezultat al nenumăratelor privări de libertate, incapacității de
reintegrare socială În urma unor sondaje efectuate în România în 1982 pe un eșantion de 2738 deținuți recidiviști s-a stabilit că aceștia posedă și alte caracteristici comune:
a). după vârstă – 54,7 sunt tineri, având până la 30 ani;
b). după mediu de comitere a infracțiunilor – 76,1% au comis infracțiunea în mediul urban;
c). situația familială – necăsătoriți, divorțați sau în relații de concubinaj (63%);
d). după nivelul școlarizării – peste 90% nu au depășit nivelul școlii medii incomplete;
e). după calificarea criminală – 77,9% calificați.
În cadrul altui sondaj s-a stabilit că majoritatea infractorilor recidiviști provin din mediul urban (58,47%), rezultatul examinării psihice a scos în vileag că suferă de psihopatii (47,49%), alcoolism cronic (17,39%), oligofrenii (6,56%), encefalopatii post traumatisme cranio-cerebrale (2,31%), sănătoși (23,94%).
Unii autori propun diferențierea între recidiviștii reali și recidiviștii formali. Recidiviștii reali – indivizi, pentru care infracțiunea este mod de viață, prezentând un grad sporit de periculozitate. Recidiviștii formali au un comportament mai mult sau mai puțin corect în raport cu normele sociale și juridice, cea de-a doua infracțiune având un caracter întâmplător.
Infractorii nerecidiviști sunt persoanele care nu repetă comportamentul criminal.
III. În funcție de gradul de pregătire infracțională sunt distinse alte două tipuri.
Infractorii ocazionali sau situaționali înglobă persoane care au săvârșit infracțiunea în virtutea unor circumstanțe deosebite, cu caracter afectiv, material, politic, național etc., pentru care crima este un fenomen contradictoriu modului de comportament, fiind determinată de particularitatea de a nu putea rezista impactului situației criminogene, de diminuarea posibilității de autocontrol și autodirijare a acțiunilor. Pot fi evidențiate și câteva subtipuri:
a). persoanele cu anumite patologii psihice, care în situații extremale anihilează posibilitățile de autodirijare a comportamentului;
b). persoanele cu o autoevaluazentare.
Recidivistul este indiferent în raport cu sancțiunea juridică, violent. Deși tipul recidivist predomină printre bărbați, se întâlnesc femei cu comportament recidivist, frecvent caracterizate prin anomalii
psihice de limită (psihopatii, accentuări de caracter), alcoolism cronic. Degradarea social-psihică a infractorilor recidiviști este și un rezultat al nenumăratelor privări de libertate, incapacității de
reintegrare socială În urma unor sondaje efectuate în România în 1982 pe un eșantion de 2738 deținuți recidiviști s-a stabilit că aceștia posedă și alte caracteristici comune:
a). după vârstă – 54,7 sunt tineri, având până la 30 ani;
b). după mediu de comitere a infracțiunilor – 76,1% au comis infracțiunea în mediul urban;
c). situația familială – necăsătoriți, divorțați sau în relații de concubinaj (63%);
d). după nivelul școlarizării – peste 90% nu au depășit nivelul școlii medii incomplete;
e). după calificarea criminală – 77,9% calificați.
În cadrul altui sondaj s-a stabilit că majoritatea infractorilor recidiviști provin din mediul urban (58,47%), rezultatul examinării psihice a scos în vileag că suferă de psihopatii (47,49%), alcoolism cronic (17,39%), oligofrenii (6,56%), encefalopatii post traumatisme cranio-cerebrale (2,31%), sănătoși (23,94%).
Unii autori propun diferențierea între recidiviștii reali și recidiviștii formali. Recidiviștii reali – indivizi, pentru care infracțiunea este mod de viață, prezentând un grad sporit de periculozitate. Recidiviștii formali au un comportament mai mult sau mai puțin corect în raport cu normele sociale și juridice, cea de-a doua infracțiune având un caracter întâmplător.
Infractorii nerecidiviști sunt persoanele care nu repetă comportamentul criminal.
III. În funcție de gradul de pregătire infracțională sunt distinse alte două tipuri.
Infractorii ocazionali sau situaționali înglobă persoane care au săvârșit infracțiunea în virtutea unor circumstanțe deosebite, cu caracter afectiv, material, politic, național etc., pentru care crima este un fenomen contradictoriu modului de comportament, fiind determinată de particularitatea de a nu putea rezista impactului situației criminogene, de diminuarea posibilității de autocontrol și autodirijare a acțiunilor. Pot fi evidențiate și câteva subtipuri:
a). persoanele cu anumite patologii psihice, care în situații extremale anihilează posibilitățile de autodirijare a comportamentului;
b). persoanele cu o autoevaluare neadecvată a posibilităților proprii, mai frecvent sporită;
c). persoanele care comit crime sub impactul unor stări psihice puternice, în rezultatul acțiunilor incorectă a altora (crime pasionale, politice, rasiale etc.);
d). persoanele dezadaptate social, cu o percepție și evaluare eronată a ambianței.
Infractorii de carieră se caracterizează printr-un comportament infracțional rezultat din modul de socializare, sunt orientați spre modul de viață antisocial. Trăsăturile lor esențiale:
a). crima este mijlocul principal de asigurare materială, din această cauză fiind orientați predominant spre infracțiuni cu caracter material, recurgând la violență fizică doar în unele situații extremale;
b). se formează, se pregătesc, își cultivă deprinderi speciale tehnice și modalități de acțiune;
c). au atitudini favorabile față de modul lor de trai și nefavorabile în raport cu ambianța socială, mai ales cu sistemul de drept și lucrătorii acestuia;
d). debutează în calitate de minori delincvenți;
e). sunt conștienți de perspectiva privării de libertate, acolo continuând să-și perfecționeze deprinderile criminale;
f). se dezvoltă psihic de regulă normal.
Infractorii de carieră sunt mai frecvent profesionali, specializați într-un anumit domeniu.
Una dintre cele mai interesante încercări de elaborare a tipologiei infractorilor îi aparține criminologului și psihologului american Lewis Yablonski, care a folosit drept criteriu de clasificare chiar trăsăturile de personalitate ale individului, care afectează comportamentul lui. O prezentăm cu unele implicări personale.
1. Infractorii socializați, devin criminali în urma impactului mediului social, de la care învață valori și norme deviante. Directivele antisociale, criminale a acestor indivizi sunt un rezultat al imitării, influenței, devenind stereotipii comportamentale. Devin mai frecvent violatori ai proprietății, orientându-se spre o existență din contul altora, fără a depune un efort considerabil. Prezența lor în societate vorbește și despre unele cataclisme negative cu caracter general, care favorizează asemenea comportament. Așa, în timpul socialismului, asemenea factori erau neglijența față de proprietate, aceasta aparținând, de facto, statului și provocând o atitudine de nepăsare a indivizilor față de păstrarea ei. Actualmente – lipsa de conștientizare a modului de realizare a bunăstării, diferențierea socială, frecvent îmbogățirea având un caracter ilicit.
2. Infractorii nevrotici. Nevroza este o tulburare mintală minoră, o stare patologică de limită care apare în cazul unei suprasolicitări nervoase, al șocului emoțional, necazurilor și insatisfacțiilor repetate cu caracter familial sau profesional, stărilor tensionante de durată, agravate de anumite condiții ereditare. Bolnavul este parțial conștient de maladia sa și critic față de aceasta. Nevroza poate avea mai multe manifestări: a). astenia psihică – scădere a capacității de efort psihic și fizic, oboseală, tensionare nervoasă, afectivitate sporită, ipohondrie, stări de alarmă, atenție diminuată, reactivitate, poate rezulta dintr-o îmbolnăvire somatică, din suprasolicitarea psihică, fizică, intelectuală, uneori desemnând o etapă preliminară a unei maladii mai grave – schizofrenie, psihoză etc.; b). isteria – caracterizată prin convulsiuni tumultoase, paralizie, accese nestăpânite de râs sau plâns, conștiință redusă, reactivitate, apare în rezultatul unei tensionări nervoase, a unui conflict inconștient, unor emoții puternice cu caracter negativ pentru individ, sau ca simptome ale unei îmbolnăviri mai grave ale psihicului; c). obsesiile – întrunesc și calitățile asteniei, producând stări de neliniște, anxietate.
Prin caracterul instabil, intolerant, contradictoriu, inadaptat social, personalitatea afectată de nevroze poate prezenta tendințe la conduite agresive. Nevrozele nu diminuează posibilitatea de autoconștientizare a acțiunilor, afectând doar comportamentul. Lewis Yablonski prezintă faptul cum nevrozele pot afecta comportamentul personalității, diferențiind o categorie specifică de infractori – nevrotici. Aceștia nu percep lumea în mod distorsionat, sunt conștienți de răul din comportamentul personal. Dirijați de compulsiunile nevrotice (anxietate, neliniște, emotivitate, idei obsesive etc.), manifestate în astenie, diminuare a câmpului perceptiv, reactivitate, ei pot comite crime de tipul cleptomaniei, piromaniei, furturilor din magazine etc. Devin criminali în rezultatul distorsiunilor personalității și a percepției neadecvate a ambianței.
3. Infractorii psihotici. Psihopatia este o stare psihică care duce la dezordini globale în structura psihică și socială a personalității, la o distorsionare a percepției ambianței. Ea e determinată de particularitățile sistemului psihic – lipsă de flexibilitate, forță și echilibru, dereglări în alianța dintre procesele care decurg în secțiunile superioare și inferioare ale cortexului. Psihopatia în cele mai frecvente cazuri este înscrisă în limitele normalului. Psihopații «nu se clasează nici printre psihotici (realmente alienați) și nici printre nevrotici (conștienți de tulburările lor). Ei sunt indivizi instabili, impulsivi și dificili, al căror comportament face să sufere mai ales anturajul lor. Inadaptați social, ei au adesea de a face cu justiția», consideră Norbert Sillamy. În psihologia americană noțiunea de «psihopat» se înrudește cu cea de «personalitate infracțională»
Infractorii psihopați prezintă o periculozitate socială sporită, motivația pentru un comportament deviant fiind de natură polivalentă: reactivitate patologică la anumiți stimuli și răspuns la influențele negative ale mediului. Crimele sunt generate de necesitatea de a-și satisface imediat pulsiunile instinctiv-afective și se manifestă în mod bizar, lipsit de sens. Personalitățile psihopatice sunt foarte agresive, violente, afectate grav și în plan social. În funcție de tipurile de psihopatii manifestă periculozitate socială diferită și atentează la diverse obiecte, fiind înclinați să comită acte de violență, inclusiv omoruri.
M. I. Enikeev distinge câteva forme de psihopatii:
– psihopații psihastenici – anxioși, tensionați, reactivi, caracterizați de deficit energetic și incapacitate de inhibare a proceselor psihice, dominați de idei obsesive;
– psihopați explozivi – iritabili, tensionați, violenți, egocentrici, conflictuali, brutali în comunicare, frecvent ducând un mod de viață asocial, caracterizat prin pasiunea jocurilor de hazard, destrăbălare sau perversiune sexuală, beții, vagabondaj);
– psihopați isterici – demonstrativi, nesinceri, necritici, infantili;
– psihopații paranoidali – orgolioși, suspicioși, falși în manifestări, dominați de ideea persecutării.
Infractorii psihotici pot fi caracterizați de un coeficient înalt al dezvoltării intelectuale, integrare eficientă în profesie, motive ale comportamentului deviant fiind inactualizarea personalității, conflictul imaginar, incapacitatea de evaluare valorică a evenimentelor. Pot comite diverse crime, lipsiți fiind de compasiune, empatie, recunoaștere a valorii «altuia».
4. Infractorii sociopați. Sociopatia se manifestă prin egocentrism, compasiune limitată față de alți indivizi umani, reieșite din tulburările de caracter. Persoanele afectate de sociopatie pot provoca daune materiale, morale și chiar fizice, fără de a resimți vreo anxietate sau sentimentul vinovăției. Sunt mai frecvent persoane normale din punct de vedere psihic, caracterizate prin absența nervozității, calme. Deficiențele de caracter: nesinceritate, lipsa remușcărilor de conștiință, a fricii, judecată săracă și irațională, egocentrism patologic, instabilitate, afectivitate săracă, capacități de înțelegere socială limitate, indiferență în relațiile interpersonale, comportament bizar și neprevăzut, viață sexuală dezordonată, lipsa dorinței de a depune un efort volitiv în direcția integrării sociale.
Psihiatrul Hervey Cleckley, demonstrând că sociopatul se manifestă ca fiind normal, prezintă următoarele calități ale acestui tip: farmec superficial și o bună inteligență; percepție adecvată a realității, neafectată de iluzii și iraționalism; absența nervozității, calmitate chiar în situațiile dificile; instabilitate comportamentală; neadevăr, lipsă de sinceritate; lipsa remușcărilor și a rușinii; comportament inadecvat fără vreo motivație personală; judecată săracă și lipsă de experiență socială, chiar de dorință de a face învățăminte din aceasta; egocentrism; emotivitate diminuată; imposibilitate de a-i înțelege pe alții; indiferență în relațiile personale; comportament bizar, frecvent marcat de agresivitate; viață sexuală defectuoasă, lipsită de pasiune; trai fără perspectivă, utilitate, aspirație spre un scop.
Cercetătorul român V. Dragomirescu distinge două categorii – personalitatea psihotică și personalitatea demențială – patologice în esență și prezentând un grad sporit de periculozitate socială.
1.a Nivelul de dezvoltare cognitivă și implicațiile acesteia în comiterea faptelor
Modelul psihodinamic
Freud găsește sursa violenței umane în sexualitate și pulsiunea morții (esența distructivă – Thanatos-ul), pe care o avem de la naștere. Dezvoltarea agresivității poate avea loc în copilărie, sursele ei putînd fi identificare în sexualitatea infantilă. Pentru Freud, sexualitatea infantila nu este realizarea nemijlocita a unei activitati sexuale ci este vorba în primul rând de cautarea placerii (libido). De altfel orice fiinta umana, indiferent de vârsta, este în permanenta cautare a obtinerii placerii si cauta sa-si satisfaca aceasta necesitate folosindu-se de diferitele zone erogene ale propriului corp sau de stimuli din mediul înconjurator.
Modelul frustrare – agresivitate
Teoria despre frustrare – agresivitate emisă de Dollard ș.a. și care între timp a fost modificată în special de Berkowitz conține două ipoteze:
l agresivitatea presupune întotdeauna o frustrare. Aceasta este considerată a fi o zădărnicire a unei acțiuni deja existente și cu un anume scop. Frustrarea înseamnă deci o întrerupere a unei acțiuni cu un anume scop ; nu este vorba despre evenimentul care urmează după această întâmplare sau despre sentimentele ulterioare ale persoanei frustrate;
l frustrarea duce la diferite reacții, dintre care cea mai importantă este agresivitatea
Pe lângă aceste două ipoteze, Dollard și alții au mai formulat și altele
l acuitatea tendinței de agresivitate depinde direct de violența frustrării premergătoare;
l tendința de agresivitate crește odată cu numărul perturbărilor din cadrul unei perioade de timp;
l tendința de agresivitate cauzată de o frustrare se opune cauzei care a provocat-o.
Reprezentanții ipotezei de frustrare – agresivitate consideră agresivitatea ca o pură reacție. În cazul acesta se răspunde desigur la întrebarea, când reacționează un individ în mod agresiv, nu însa de ce reacționează agresiv. În afară de aceasta, nu se ia în considerare așa numita agresivitate instrumentală, o acțiune agresivă care este aplicată în mod conștient și planificat pentru realizarea propriilor țeluri, o acțiune care nu derivă neapărat dintr-o frustrare premergătoare. Această ipoteză tratează deci doar un aspect al agresivității.
Modelul biologic (Teoria despre “instinct”)
Teoria cu privire la originea biologică a comportamentului agresiv a fost dezvoltată de către austriacul Konrad Lorenz, laureat al premiului Nobel (1973), care afirma că agresivitatea la om este o tendință spontană moștenită, asemănătoare cu setea și foamea. Omul acumulează treptat o anumită cantitate de energie agresivă care, dacă nu este periodic eliberată, sporește și se intensifică. Au fost obținute pe cale experimentală rase de câini, cocoși și pești cu un grad de agresivitate mai înalt decât la semenii lor. Acestea simt nevoia de a-și manifesta mai frecvent agresivitatea, ceea ce confirmă justețea teoriei lui Lorenz.
Reprezentanții acestei teorii pleacă de la faptul că agresivitatea este congenitală, iar în organism are loc o continuă încărcare cu energii agresive. Comportamentul agresiv nu se manifestă oricând, nici chiar atunci când energia necesară ne stă la dispoziție. Se presupune că descărcarea instinctivă depinde mult mai mult de excitanții exteriori declanșatori. Cu cât însă instinctul rămâne nesatisfăcut, cu atât se pare că organismul caută un excitant declanșator (aspectul de apartenență). Într-un caz extrem este posibilă chiar o acțiune fără declanșator; adică, instinctul se declanșează fără vreun excitant exterior sensibil. Pentru a preveni descărcări spontane ale agresivității există după Lorenz, o singură posibilitate de a le anihila – pe calea socială care nu este periculoasă și în același timp admisă, cum ar fi de exemplu, prin sport, sau prin manifestarea entuziasmului pentru știință și artă.
Modelul comportamental
Teoria învățării. Reprezentanții teoriei învățării, susțin că agresivitatea este o trăsătură dobândită, însușită. Agresivitatea este deci privită ca o atitudine socială, cauzată de condițiile medului înconjurător și se poate schimba. Atitudinea agresivă se învață și se dezvoltă din activitatea continuă a omului, din succesele și insuccesele sale și din ocaziile de imitare a comportamentului agresiv. Pe prim plan se află următoarele concepte de învățare:
l condiționarea operantă (învățare din succese, învățare prin confirmare);
l învățare prin model (învățare prin imitare, învățare prin observare).
Din învățarea prin confirmare putem deduce următoarele:
l cu cât un individ cu acțiuni agresive are mai mult succes, cu atât va exista o mai mare probabilitate ca și în viitor el va acționa în mod identic;
l un criteriu decisiv în apariția comportamentului agresiv este presupunerea personală că printr-o asemenea acțiune se poate obține un anume succes;
l agresivitatea poate fi înțeleasă ca un produs al unei reacții de confirmare și concomitent de sancționare a comportamentului agresiv (intensificare intermitentă);
l succesele obținute prin învățare pot fi atribuite și altor situații, dacă acestea prezintă aceleași aspecte pentru declanșarea unui comportament agresiv (generalizarea factorului excitant).
Conceptul învățării prin observare pleacă de la faptul că comportamentul modelului servește drept stimulent, pentru a crea o mai mare asemănare între aceasta și observator.
Modelul agresiv se exteriorizeză atât printr-o creștere a numărului de modalități agresive, cât și prin formarea comportamentului. Imitarea modelului depinde , printre altele și de următorii factori.
l starea socială a modelului;
l vârsta și sexul (privește asemănarea cu observatorul);
l consecințele comportamentului modelului;
l valoarea pe care comportamentul modelului o are pentru atingerea scopului personal;
l competența pe care i se atribuie modelului;
l caracteristici exterioare ale modelului (îmbrăcăminte, fizionomie);
l relațiile personale cu modelul .
1.b Particularități senzoriale ale infractorului
În cadrul analizei juridice a infracțiunii și infractorului se pune accent pe obiectul, subiectul, latura obiectivă și subiectivă. Analiza psihologică prevede reliefarea rolului factorilor interni – individuali, care țin de anumite manifestări psihice, precum și a celor externi, sociali, ce vorbesc despre interferențele individului cu ambianța. Fiecare infracțiune se manifestă în mod diferit, analizei putând fi supuse doar aspectele generale.
Dacă vom ignora comportamentul infracțional, care are la bază inadaptarea socială provocată de anumite patologii psihice și care este cercetat în detaliu de altă disciplină distinctă – psihiatria judiciară – vom ajunge la concluzia că cercul factorilor interni, psihologici principali ai infracțiunii înglobă sistemul simplificat de orientări și principii de viață, care determină o atitudine eronată față de ambianță. În funcție de aceasta e nevoie de a examina motivația personalității infractorului. Motivația este o pârghie importantă în procesul autoreglării individului, dezvoltării psihice și umane a acestuia, incluzând în structura sa trebuințele, motivele, interesele, convingerile, idealurile, concepțiile despre lume și viață. Îndeplinește mai multe funcții: de activare internă și semnalizare a unui dezechilibru fiziologic sau psihologic; de declanșare a acțiunilor; de autoreglare a conduitelor; modificându-se pe parcursul activității umane. Formele motivației se clasifică în perechi opuse: pozitivă și negativă; intrinsecă (directă, reieșită dintr-o sursă internă) și extrinsecă (indirectă, sugerată sau chiar impusă din exterior); cognitivă (de cunoaștere) și afectivă (rezultată din nevoia de afecțiune îi afinitate).
Se spune că orice mijloace sunt potrivite pentru realizarea scopurilor. Dar indivizii umani folosesc de regulă mijloacele, care nu vin în contradicție cu normativitatea și valorile sociale, iar în cazul când acestea nu se potrivesc – renunță la scop. Aceasta se explică prin conștientizarea scopului și a posibilităților, evaluarea adecvată a lor. Atunci când motivația e redusă la domeniul inconștientului, ea poate provoca comportament delincvent. Motivația greșită este rezultatul lipsei de voință și de dirijare conștientă a conduitelor, parvenind din concepțiile valoric-normative ale personalității.
Sistemul de valori individuale determină, la fel, orientarea personalități. Valorile individuale criminale au caracter antisocial, denotând o socializare defectuoasă, imaturitate și inacceptare a sistemului valoric-normativ social. Are loc o supraevaluare a valorilor individuale și atitudine de neglijare a celor sociale. Personalitatea infractorului își formează și un sistem compensatoriu, care-i îndreptățește acțiunile, diminuând capacitatea de autoevaluare reală.
Din aceste deformări rezultă și o ierarhie eronată a trebuințelor și intereselor. Infractorul posedă trebuințe limitate cu caracter material utilitar, fără vreo raportare la cele sociale, exagerate în raport cu posibilitățile individuale, frecvent provocând prin satisfacerea lor pericol social foarte mare. Mai mult ca atât, ele sunt hipertrofe, legate de aspirația de realizare abuzivă. Acest sistem de trebuințe formează interese la fel de neadecvate celor sociale.
În structura personalității infracționale se împletesc anumite însușiri psihice, care prin caracterul lor deviant creează dificultăți de adaptare. Este vorba de anumite deficiențe emotive sau volitive, care favorizează un comportament impulsiv, slab dirijat de scop, motivație, caracterizat prin lipsa unei alegeri conștientă a mijloacelor de rezolvare a conflictului intern sau extern. Sau de anumite orientări agresive, dominate de instinct și violență.
Tot mai frecvent în psihologia contemporană se ridică chestiunea despre comportamentul criminal determinat de sugestibilitate, influență, imitație. De fapt încă clasicii psihologiei – Le Bon, Tarde, Freud, Sigele și alții, – cercetând psihologia mulțimii și a manifestărilor ei criminale, au menționat forța acestor factori. Actualmente, când criminalitatea în grup și organizată capătă proporții îngrijorătoare, aceste aspecte se impun din nou cercetării.
Dintre factorii sociali pot fi menționați: mediul de formare a individului – de asimilare a valorilor și normelor, de socializare; climatul nefavorabil – marcat de conflicte de diversă structură și cu divers conținut; caracterul orientărilor care domină în societate și care, mai ales în timpurile de perturbări sociale, își pierd integritatea, creând o stare de scepticism și indecizie.
1.c Capacitatea empatică a infractorului
Importanța este determinată de starea lucrurilor în acest domeniu
1. Ponderea sporită a persoanelor cu tulburări psihice în cadrul infractorilor
2. Manifestarea unui raport constant între tipuri de tulburare și forme ale infracțiunii
3. Recidivismul comportamentului antisocial în cadrul persoanelor cu comportament deviant și delincvent caracterizate de anormalitate psihică
Cele mai multe studii în acest domeniu s-au efectuat asupra personalității infractorului psihopatic, alcoolic (adictiv), oligofren; mai puțin sînt elucidate aspectele comportamentului infracțional determinat de nevroză sau leziuni organice ale creierului.
Psihopatia și comportamentul antisocial
Psihopatia este cauză a inadaptării sociale, reacției inadecvate la stimulii din mediu și/sau cu caracter intern, incapacității de a controla afectiv-volitiv comportamentele personale.
Psihopatiile constituționale (nucleare) cauzează orientări violent-agresive, hipertrofie a trebuințelor primare, disarmonii afectiv-volitive.
Psihopatiile de limită – atitudini egocentrice, incapacitate de realizare a contactelor sociale, perturbare a relațiilor, instabilitate afectivă și comportamentală (frecvent asemenea tip de comportament este definit în literatură cu noțiunea de “sociopatie”).
Psihopatii și tipuri de infracțiuni
Psihopații explozivi: 45% – infracțiuni violente, omoruri, maltratări fizice, violuri, egocentrism, conflictualitate; 35% – crime cu caracter material – furturi, jafuri, tîlhării; 20% – huliganism.
Statistic – majoritatea s-au format în familii conflictuale și au fost insuficienți școlarizați.
Identificare socială eronată, impulsivitate și rigiditate comportamentală-afectivă, autoevaluare greșită, conflict cu ambianța.
Personalitatea de tip isteric (psihopatiile isterice): 58% – escrocherii; 28% – crime violente; 8 – huliganism, acte îndreptate împotriva ordinii publice, mai frecvent decît alte categorii de infractori psihopați sînt implicați în acte de terorism.
Se manifestă ca egocentrici, demonstrativi, organizîndu-și o lume fantezistă, imaginară, au tendințe suicidale.
Educație în familie de tip hiperpermisiv sau marcată de hipertutelare.
Psihopații schizoizi, astenici, psihastenici: 36% – infracțiuni împotriva persoanei, mai frecvent viol sexual; 30% – crime cu caracter material.
Tensiune nervoasă permanentă, idei de persecuție, anxietate, depersonalizare, autoevaluare joasă, introversiune patologic manifestată, autism, efect cumulativ al afectivității.
Mai frecvent educați în familii hiperpermisive, asociale, de către părinți care prezintă un model comportamental deviant, sau în familie au fost membri care au suportat o tulburare psihică.
Psihopații paranoidali: 64% – acte împotriva ordinii publice; 27% – împotriva persoanei, cu caracter foarte grav; 9% – altele, mai frecvent în grup. Cel mai frecvent se întîlnesc printre criminalii care comit infracțiuni în serie, într-un mod bizar, motivate de teamă față de obiectul crimei.
Rigiditate comportamentală și cognitivă, obsesii, interese limitate, hipersociabilitate externă în scopul camuflării conflictului intern cu mediul social.
Ideea antisocială poate surveni din suportarea într-o perioadă lungă a unei tensiuni sociale, surmenajului psihic, conflictelor cu mediul.
Motivația infracțiunilor comise de psihopați este patologică: ierarhie dezorganizată a motivelor. Compensația se realizează în două moduri:
l condiții sociale favorizante care înlătură sau scade din forța manifestării trăsăturilor caracteriale psihopatice;
l înlăturarea simptoamelor de bază psihopatice prin mobilizare resurselor interne: socializare, hipercompensare, pseudocompensare.
Oligofrenia și comportamentul antisocial
Cauzele comportamentului antisocial în condițiile tulburării de tip oligofren: insuficiența intelectuală care duce la lipsa raportului dintre motivație și rezultate, incapacitatea de a conștientiza adecvat situație, de a-și planifica oportun acțiunile, de a prevedea consecințele comportamentului propriu, sugestibilitatea sporită a oligofrenului (frecvent aceasta conduce la aderarea lor la grupuri antisociale), dificultățile de integrare socială care conduc la izolare și lipsă de experiență socială.
1.d Normalitate vs. Patologie în funcțiile psihice ale infractorului
Pentru început vom oferi câteva degfinișii care vor facilita înțelegera materialului.
Simptomul – indicator al stării patologice, totalitatea de calități și însușiri psihice care determină manifestarea comportamentală patologică – devianță, infracțională.
Sindromul patopsihologic se referă la complexitatea de indicatori ai tulburării care determină o deviere de la normalitate ce-l orientează pe individ spre modele de comportament social inadecvate.
S-au stabilit sindroame patopsihologice, care mai frecvent se manifestă drept cauză a devianței și delincvenței
l Sindromul psihopatic
l Sindromul schizofrenic
l Sindromul organic
l Sindromul oligofrenic
l Dezorganizarea psihogenă a activității psihice
Sindromul psihopatic – psihopatia
Psihopatia – dezvoltare patologică a caracterului, avînd la geneză o deficiență biopsihică înnăscută sau timpuriu dobîndită, care poate condiționa comportament deviant, iar în anumite condiții sociale – infracțiune
“Grup polimorf de dezvoltări patologice ale personalității, caracterizate clinic printr-o capacitate insuficientă sau incapacitate permanentă sau intermitentă de adaptare armonică și suplă la mediul familial, profesional sau, în general, social” (V. Predescu)
Indicatori ai psihopatiei
După Ganushkin, psihopatiile pot fi identificate după cîteva principii:
– Principiul totalității – particularitățile psihopatice se răsfrîng asupra întregii vieți psihice, manifestîndu-se unitar, în totalitate
– Principiul constanței – trăsăturile psihopatice sînt constante, permanente și caracterizează personalitatea pe parcursul întregii vieți
– Principiul intensității – psihopatul mai frecvent se statuează la limita dintre normă și anormalitate (în afară de cazurile grave, care cunosc doar compensări episodice, sau de momentele de decompensări totale)
– Principiul dinamicii – psihopatia cuprinde etape de forma și structurare, este o patologie care se manifestă în ascendență
Definirea psihopatiei
O stare psihică anormală care duce la dezordini globale în structura psihică și socială a personalității, la distorsionarea perceperii ambianței; este determinată de particularitățile sistemului psihic – lipsă de flexibilitate, forță și echilibru, dereglări în alianța dintre procesele ce decurg în secțiunile superioare și inferioare ale cortexului. Psihopatia în cele mai frecvente cazuri se înscrie în limitele normalului. Psihopatul nu se clasează “nici printre psihotici (realmente alienați), nici printre nevrotici (conștienți de tulburările lor). Ei sînt indivizi instabili, impulsivi, dificili, al căror comportament face să sufere mai ales anturajul lor. Inadaptați social, ei au adesea de a face cu justiția”, consideră Norbert Sillamy. În psiholgia americană noțiunea “psihopat” este sinonimă cu cea de personalitate antisocială.
Opinii asupra genezei
Starea dată se identifică la vîrsta de 21-25 de ani, pînă la aceasta manifestîndu-se în forma tulburărilor de adaptare la mediu. Totodată, se poate manifesta în cazul unor persoane psihic sănătoase ca trăsături psihopatice sau sociopatice dobîndite, formate prin socializare.
În copilărie psihopatul poate manifesta reacții sau conduite emoționale inadecvate, dar care nu ating nivelul anormalității. El este caracterizat de regulă de: inteligență în normă, inadaptare la mediul social, devianță comportamentală, imaturitate psihică.
Disociabilitatea psihică rezultă dintr-o prelucrare a Supra-eului părinților: antisocialitata lor – lipsa totală a Supra-eului; absența conștiinței morale – psihopatia.
Disarmoniile generale de personalitate, care pot avea în geneză microorganicități (psihopatii organice), dar și un fundal biologic, organic sănătos – personalitatea antisocial formată
Tulburările la nivel de organizare cromozomială
Rolul mediului social – al grupului primar: fetița – idol al familiei (psihopatie isterică); fetița cenușăreasă (psihopatie astenică); fetița dintr-un mediu care neglijează educația, dominat de efecte primare, brutalitate (psihopatie explozivă)
Trăsături de bază ale psihopatiei
l Capacitate joasă sau incapacitate de adaptare armonioasă la condițiile obișnuite de viață
l Veșnică nemulțumire de poziția socială oferită
l Variantă patologică a caracterului: agresivitate, reactivitate, impulsivitate, lipsă de compasiune, distorsiuni ale percepției sociale etc.
l Dezordini afectiv-volitive majore: afectivitate puternică, apropiată de instinct și capacitate volitivă de dirijare a comportamentelor joasă
l Distorsiuni în ierarhia și structura motivelor: manifestare patologică a unor trebuințe – cu deosebire a celor primare, sau inadecvată a celor superioare
l Autoapreciere inadecvată, mai frecvent supraapreciere
l Incapacitate de corelare a trebuințelor cu aptitudinile și posibilitățile individuale
l Lipsa contactului cu experiența anterioară sau neglijarea acesteia, incapacitatea parțială sau deplină de previziune a rezultatelor
Sindromul schizofrenic – schizofrenia
Conform ICD 10, tulburările de tip schizofren sunt definite de prezența unor distorsiuni fundamentale și specifice ale gândirii, percepției și ale afectelor care sunt neadecvate momentului conjunctural (bizarerii). Câmpul de conștiință clar și capacitatea intelectuală sunt de obicei menținute, deși unele deficite cognitive se pot instala în decursul timpului.
Schizofrenia prezintă o condiție a comportamentului deviant și chiar a infracțiunii.
Riscul suicidal este foarte crescut în schizofrenie. Aproximativ o treime dintre pacienți prezintă tentativă în antecedente, iar 10% reușesc suicidul. Factorii de risc suicidar sunt: sexul masculin, vârsta sub 30 de ani, celibatar care locuiește singur, fără ocupație, evoluție cu frecvente recăderi, dispoziție depresivă pe parcursul ultimului episod, toxicomanie și externarea recentă din spital. Se pare că pacienții cu schizofrenie paranoidă și cei cu nivel educațional ridicat au un risc crescut de comportament suicidal, probabil datorită sentimentelor de nesiguranță, lipsa speranței și realizarea faptului că dorințele și țelurile propuse nu se vor materializa niciodată.
Asemenea altor pacienți psihotici, schizofrenii prezintă o rată înaltă a infracționalității și comportamentului violent. Cei care consumă alcool au un risc crescut de comportament agresiv, inclusiv omucidere. Manifestările violente sunt de cinci ori mai frecvent întâlnite la schizofreni față de persoanele fără tulburări psihice.
Datorită cronicizării și profundei invalidări a pacientului, schizofrenia este considerată cea mai severă și invalidantă tulburare psihică. Pacienții cu schizofrenie reprezintă aproximativ 40% din cazurile spitalizate în unități psihiatrice.
Sindromul oligofrenic – oligofrenia
Este o boala psihica caracterizata prin nedezvoltarea sau oprirea in dezvoltare a funcțiilor intelectuale.
Boala apare in special in familii cu risc genetic, factorul ereditar fiind cel care determina apariția bolii. Oligofreniile pot fi condiționate:
– de o anomalie cromozomiala (numerica sau structurala)
– de o mutație a unei gene
– tulburări ale mai multor gene care apar ca rezultat al interacțiunii dintre mai multe gene cu mediul înconjurător.
Factorii care condiționează apariția oiligofreniilor:
– interni 1.factorii genetici (ereditari) care au rol determinant 2.factorii constituționali înnăscuți sau cistigați 3.factorii endocrini 4.factorii metabolici
– externi sau factorii de mediu 1.factorii de dinainte de nastere (prenatali): -infectiosi (rubeola, sifilis, toxoplasmoza) -toxici (alcool, oxid de carbon, alte toxice)
– fizici (radiatii ionizante) 2.factori din timpul nașterii (perinatali): traumatisme obstetricale, infecții in timpul nașterii 3.factori de după naștere (postnatali) și care acționează in primul an de viata: infecții, intoxicații, traumatisme cranio-cerebrale
– ecologici (influente negative ale unor fenomene ale societății moderne): artificializarea mediului
– psihologici (carența afectiva in copilărie, traumatisme psihice de-a lungul existentei)
– socio-economici
Tipuri: Din punct de vedere clinic, oligofreniile sînt clasificate in trei grupe:
– forma grava (IDIOTIA) sau oligofrenia de gradul III – coeficientul intelectual este de la 0 la 19, incapacitate de instruire elementară
– forma medie (IMBECILITATEA) sau oligofrenia de gradul II – coeficientul intelectual este de la 20 la 49, dezvoltare pînă la nivelul a 10-11 ani, asigurarea autoservirii
– forma ușoară (DEBILITATEA MINTALA) sau oligofrenia de gradul I – coeficientul intelectual este de la 50 la 69, responsabilitate de propriul comportament
Oligofrenia se mai numește și înapoierea mintală, debilitate mintală, întîrziere mintală, handicap mintal și se caracterizează prin scăderea funcției intelectuale. Coeficientul de inteligență este mult scăzut și in funcție de nivelul sau se clasifica și boala ca fiind ușoară, medie sau gravă. Oligofrenia determina dificultăți importante de adaptare și frecvente tulburări psihice afective și comportamentale. Formele grave de oligofrenie sînt mai rare decît cele ușoare:
– 75% debili mintali
– 20% imbecili
– 5% idioți
Devianța și delincvența comportamentală este detrminată de incapacitatea oligofrenului de a judeca logic și a face o alegere adecvată a reacției comportamentale.
În funcție de tipul de oligofrenie, vom distinge tipuri de comportamente deviante și infracționale (după Ganushkin).
1. Tipul disforic – manifestări impulsive, agresive, reactivitatea a trebuințelor primare, agresivitate, sugestibilitate – atragere la infracțiuni comise în grup.
2. Tipul psihotic, manifestat în două variante:
– isteroidal-exploziv – afectivitate patologică de rînd cu îngustare a conștiinței: comportamente violente;
– asteno-distimic: anxietate, timiditate, sugestibilitate, dependență etc., voință puternic afectată – crime marcate de cruzime deosebită, pot fi efectuate în serie.
Debilitatea mintală în cazul încălcării normei penale poate deveni sau nu condiție a iresponsabilității juridice. Tipice debililor sînt incapacitatea de abstractizare, înțelegere a metaforelor, sărăcia vocabularului, utilizarea inadecvată a cuvintelor, volumul mic al memoriei, dificultăți de concentrare a atenției. Debilitatea determină și un anumit profil fizic, expresie facială. Tulburările afectiv-volitive se reflectă în comportament, determinînd agresivitate, sugestibilitate, rigiditate.
Toate aceste deficiențe pot deveni cauze ale comportamentului deviant și antisocial.
Dezorganizarea psihogenă – nevrozele
Nevrozele fac parte din marea grupa a psihogeniilor. Prin acest termen se definesc acele afectiuni psihice care debuteaza și evolueaza in conditii de suprasolicitare psihica. Fenomenele psihice astfel declansate sunt, de obicei, reversibile și nu se insotesc de alterarea personalitatii. Pacientul este constient de boala sa, vine singur cerand ajutorul medicului psihiatru, contrar bolnavilor psihotici, care nu au constiinta bolii, nici atitudine critica fata de tulburarile care necesita asistenta psihiatica. Se descriu in clinica patru forme de nevroze: astenica, obsesivo-fobica, isterica, mixte.
NEVROZA ASTENICA (neurastenia)
A fost descrisa prima data de Beard, in anul 1880. Simptomatologia nevrozei astenice este constituită de: astenie, cefalee, insomnie. Cauza principala a nevrozei astenice este suprasolicitarea indelungata, care duce la epuizare, oboseala patologica a functiilor psihice. Fatigabilitatea crescuta, epuizarea rapida, se insotesc de o hiperexcitabilitate emotiva – bolnavii izbucnesc repede in plans sau ras neretinut, sunt nerabdatori, nu se pot concentra, atentia slabeste rapid; nu pot achizitiona notiuni noi, nu pot citi o site, ceea ce le da impresia ca nu mai au memorie. Somnul este neodihnitor, superficial sau uneori insomnia este totala. La trezire, astenia este mai obositoare decat la culcare. Sensibilitatea psihica crescuta se dubleaza și de o hiperestezie polisenzoriala. Vertijul, senzatia de ameteala, nesiguranta in mers, pocniturile in urechi, sunt alte semne de nevroza astenica pe linie somatica. La nivelul aparatului respirator nevroza se manifesta prin senzatii neplacute de sufocare sau de „nod in gat". Cefaleea are caracterul unei dureri „in casca", cu punct de plecare occipital.
NEVROZA OBSESIVO-FOBICA
Aceasta forma de nevroza, cunoscuta și sub numele de psihastenie, se caracterizeaza printr-o serie de simptome functionale reversibile, dar foarte chinuitoare pentru bolnav. Aparitia, in campul ideator al bolnavului, a obsesiilor și fobiilor, fata de care bolnavul are atitudine critica, luptand contra lor, marcheaza aparitia psihasteniei. Psihastenia se desfasoara pe un fond afectiv anxios, bolnavul fiind framantat de teama, nesiguranta, dubii. Simptoamele obsesive sunt de mai multe feluri: amintiri obsesive, fobii, ritualuri, idei obsedante etc. Functiile psihice intelectuale, ca atentia, memoria, rationamentul, sunt pastrate. Vointa, randamentul in munca, fondul afectiv sufera cel mai mult insa in psihastenie, prin faptul ca bolnavul este constient și lupta din rasputeri contra bolii. De aceea, psihastenia mai poarta și denumirea de „nebunie lucida".
ISTERIA (nevroza isterica)
Simptomele isteriei sunt polimorfe, ele manifestandu-se prin crize isterice, tulburari de constienta de tip isteric, tulburari asemanatoare celor din unele boli neurologice și tulburari somatice. Crizele isterice se dezlantuie in diferite conditii stresante. Bolnavul, in urma unui conflict, a unei contrarieri, a unor certuri sau din dorinta de a atrage atentia celor din jur asupra sa, intra in asa-numita criza de isterie; la inceput scoate un tipat caracteristic, cade, alegandu-si locul și cautand sa nu-si provoace leziuni prin cadere, intra in contractura tonica cu capul sprijinit, cu trunchiul incordat in pozitie de opistotonus ca un arc, cu calcaiele la celalalt capat al arcului; alteori, pe de o parte, in pozitie de emprostotonus. Criza poate dura de la cateva minute pana la cateva ore. Dupa risipirea crizei, bolnavul pastreaza partial memoria celor petrecute. Tulburarile de constiință de tip isteric sunt asemanatoare crizelor crepusculare. Astfel bolnavul percepe tot ce se petrece in jurul sau numai partial.
Nevrozele nu diminuează capacitatea de conștientizare, ci cea de dirijare a comportamentelor. Dirijați de compulsiunile nevrotice, indivizii pot comite acte antisociale de diversă configurație: furturi, incendieri, omoruri etc.
Cauză a infracțiunilor – distorsiunile de personalitate, perceperea inadecvată a ambianței, tulburările afectivității și voinței.
Capitolul 2
Modificările comportamentale ale persoanei în perioada de cercetare penală
2.a Inculpat vs. Învinuit vs. Infractor
Interogarea este una din activitățile principale pe care o realizează ofițerul de urmărire penală. Totodată, anume această activitate se prezintă ca un raport interpersonal direct, care necesită din plin aplicarea cunoștințelor psihologice. În primul rînd, acestea se referă la psihologia formării reprezentărilor, care urmează să fie actualizate în cursul interogării. Unele aspecte ale formării mărturiei au fost analizate în capitolele dedicate psihologiei victimei și martorului. În capitolul de față ținem să elucidăm cîteva momente din psihologia pregătirii ofițerului de urmărire penală pentru realizarea interogării și a organizării acestei activități importante.
Pregătirea ofițerului de urmărire penală pentru realizarea interogării include:
– analiza informației cu privire la personalitatea celui interogat;
– formularea întrebarilor, care urmează să fie adresate;
– alegerea metodelor care pot fi utilizate pe parcursul interogării;
– consultarea specialiștilor din diverse domenii (a pedagogului sau psihologului în cazul interogării unui minor, a medicului – în dosarele care conțin o infracțiune cu provocare de leziuni sau chiar omucidere, a psihologului sau psihiatrului – atunci, cînd persoana supusă interogării este afectată de anumite tulburări mintale de limită sau patologii psihice etc).
Cercetarea personalității celui interogat se realizează în scopul determinării metodelor psihologice care ar contribui la realizarea atmosferei de încredere și colaborare. În cazul unei persoane agresive, reactive, conflictuale, orientate negativ în raport cu urmărira penală și ofițerul de urmărire penală sînt determinate metodele optimale de diminuare a atmosferei de tensiune în relațiile interpersonale, de reorientare comportamentală.
Întrebarile pe care le adresează ofițerul de urmărire penală celui anchetat trebuie să fie subordonate scopului interogării, clarificînd următoarele momente:
– motivația comportamentului infracțional;
– cauzele principale ale infracțiunii, modul în care a fost comisă;
– circumstanțele care au determinat-o (subiective sau obiective, reieșite din orientarea, interesele, motivația infractorului sau determinate de comportamentul părții vătămate etc);
– modul în care a fost săvîrșită infracțiunea, mijloacele folosite în acest scop, conduitele părților, anumite detalii semnificative cu referință la însusirile lor psihice;
– atitudinea celui interogat față de urmărirea penală, ofițerul de urmărire penală, în general conștiința lui socială și de drept.
Pe lîngă întrebarile de bază trebuie să fie întocmite un șir de întrebari suplimentare, care ar facilita procesul depistării informației false și a erorilor, al căpătării unor dovezi noi.
Procedura interogării îngloba cîteva etape succesive. La prima se realizează o cercetare prin observare a personalității celui interogat: a stării afective, a voinței, capacităților comunicative, inteligenței, orientărilor. Dacă ofițerul de urmărire penală reușește să realizeze chiar de la prima etapă un contact psihologic cu persoana anchetată, el poate conta și pe instaurarea unei atmosfere favorabile comunicării. Pe parcursul interogării ofițerul de urmărire penală trebuie să se manifeste ca o persoană atentă, calmă, interesată doar în stabilirea adevărului, binevoitoare, inteligentă, menținînd poziția de lider, dar fără a demonstra trufie sau indulgență, nepăsare sau conduite prezumtive.
Are o mare importanță etapa relatării libere. Pentru a facilita procesul reconstiituirii imaginilor, ofițerul de urmărire penală poate recurge la anumite procedee mnezice: schițarea unui plan al reactivării reprezentărilor conținute în memorie, care ar permite căpătarea informației detaliate, recurgerea la asociații, comparații, formularea unor probleme logice. Pe parcursul relatării libere ofițerul de urmărire penală revede planul întrebarilor, pe care și l-a formulat anterior, înregistreaza anumite contradicții în informație, prevăzînd metode de controlare a veridicității ei, analizează comportamentul persoanei anchetate, descifrînd limbajul nonverbal al gesturilor, mimicii, schimbărilor în aspectul exterior etc.
Interogatoriul de-facto este etapa, cînd ofițerul de urmărire penală adresează întrebari persoanei anchetate. Despre calitatea întrebarilor s-a mai scris în cîteva capitole ale prezentului manual. Nu se permite adresarea întrebarilor cu efect sugestiv, care ar putea influența conținutul răspunsurilor. Întrebarile trebuie să fie clare, concise, cerînd un răspuns cert.
Ultima etapă constă în alcătuirea și semnarea procesului-verbal. Un moment important al acestei etape este citirea procesului-verbal de către persoana interogată. Dacă cel interogat nu posedă bine tehnica citirii, procesul-verbal trebuie să fie adus la cunoștință de către anchetator. Toate momentele contradictorii trebuie să fie clarificate pînă la semnarea documentului.
Rolul avut în săvârșirea infracțiunii și poziția procesuală distinctă în care apare în proces, conferă învinuitului o fizionomie psihologică proprie care explică existența unor particularități sub raportul condițiilor de percepție, de memorare și reproducere a faptelor.
Numai cunoscând aceste particularități, organele judiciare vor putea diferenția procedeele tactice de ascultare aplicabile într-o situație sau alta. Se consideră că învinuitul reprezintă sursa celor mai ample și mai fidele informații cu privire la activitatea infracțională, cât și cu privire la cele ce au precedat sau succedat acestui moment. Aceasta deoarece, față de cei care au participat la săvârșirea infracțiunii în alte calități, învinuitul, în majoritatea situațiilor, se găsește în condiții optime de percepție și de memorare.
În linii mari, mecanismele psihologice ale făptuitorului se raportează la 3 etape:
a) etapa conturării laturii subiective a infracțiunii;
b) etapa desfășurării activității infracționale;
c) etapa postinfracțională.
a) În prima etapă, se conturează mecanisme psihologie specifice conceperii activității infracționale și rezoluției infracționale. Această etapă este proprie infracțiunilor săvârșite cu intenție.
Remarca potrivit căreia învinuitul se află în cele mai optime condiții de percepție și de memorare și de aceea declarațiile sale pot furniza cele mai bogate și exacte informații privește infracțiunile săvârșite cu intenție.
Când hotărârea de a săvârși infracțiunea s-a născut spontan sub imperiul unei porniri de moment, adică atunci când făptuitorul nu a meditat asupra modului de săvârșire a infracțiunii, această particularitate a laturii subiective se reflectă în declarațiile învinuitului sau inculpatului, acestea putând fi lacunare și inexacte în privința împrejurarilor ce au precedat săvârșirea faptei și fidele în privința acelor împrejurari legate direct de săvârșirea faptei.
Când poziția psihică a făptuitorului se caracterizează prin intenție premeditată, atenția lui este în egală activităților ce precedă începutul de executare, cât și asupra activității de măsură concentrată atât asupra executare propriu-zisă. Ca urmare, întinderea și fidelitatea percepției și memorării faptelor se răsfrâng deopotrivă asupra întregului proces de formare a declarațiilor învinuitului sau inculpatului.
Într-adevăr, în componența sa psihică, premeditarea presupune existența, între momentul luării hotărârii infracționale și realizarea ei, a unui interval de timp în care, făptuitorul, în condiții de calm, chibzuiește asupra celor mai proprii condiții de loc și de timp.
Această formă de vinovatei se reflectă în declarațiile învinuitului sau inculpatului în precizia și abundența detaliilor referitoare la împrejurarile anterioare, concomitente și chiar ulterioare momentului săvârșirii infracțiunii, cu excepția acelor situații care în timpul comiterii infracțiunii făptuitorul s-a aflat sub stăpânirea unei emoții care, de regulă, are efect distructiv asupra percepției și memorării.
Când hotărârea de a comite infracțiunea a fost luată însa, sub imperiul unei puternice tulburări sufletești provocată, de exemplu, de atitudinea injustă a victimei, ori de sentimente de o deosebită intensitate, patimă, pasiuni etc. declarațiile sincere ale învinuitului sau inculpatului se caracterizează prin descrierea exactă, prin precizia amintirii a tot ceea ce a precedat începutul executării, declarații care însa pe măsură ce se apropie de momentul executării activității materiale devin tot mai lacunare, mai sărace în detalii și imprecise.
b) În etapa desfășurării activității infracționale au loc procese psihice care dezorganizează recepția senzorială.
Starea de tulburare sub stăpânirea căreia se află făptuitorul în timpul săvârșirii infracțiunii este provocată de preocuparea, de concentrarea tuturor eforturilor în vederea reușitei activității întreprinse, de dorința obsesivă de a părăsi cât mai repede locul faptei, de a produce cât mai puține modificări, conștient fiind, că orice imperfecțiune l-ar putea trăda.
Această condiție psihică generează stări de neliniște, de surescitare, o mai redusă capacitate de control asupra conduitei, care explică erorile, inadvertențele, cum ar fi: uitarea la locul faptei a unor obiecte, producerea unor urme care l-ar putea demasca ș.am.d.
c) În etapa a III-a, după săvârșirea infracțiunii, dominanța psihologică a celui ce a săvârșit infracțiunea o constituie tendința de a înlatura consecințele la care este expus, tendința de a se apăra.
Procesele psihice caracteristice acestui moment generează neliniște, nesiguranță și un comportament nefiresc. Ca urmare, făptuitorul întreprinde o serie de acțiuni cum ar fi, plecarea precipitată de la locul faptei, distrugerea sau ascunderea unor mijloace materiale de probă, dispariția de la domiciliu, încercarea de creare a unor alibiuri prin deplasarea imediată„într-un alt loc unde încearca să se facă remarcați“ etc.
Unii infractori mai versați încearca să-și ascundă fapta prin simularea altor infracțiuni.
De exemplu, în cazul omorului se simulează o sinucidere sau accident. Stările de neliniște, de tulburare, de surescitare, sub stăpânirea cărora se află făptuitorul după săvârșirea infracțiunii înregistreaza o intensificare în momentul în care identitatea lui este cunoscută, adică în momentul în care apare în fața organului judiciar în calitate de învinuit sau inculpat.
Prezentarea în fața organului judiciar este precedată de o perioadă de reflecții, de prepararea până la detalii a declarațiilor pe care le va da. El va medita asupra poziției pe care o va adopta în raport cu atitudinea organului judiciar, cu întrebarile ce i se vor pune.
Precizarea poziției pe care o va adopta și elaborarea liniei de apărare nu sunt în măsură să sfârșească neliniștea și tulburarea învinuitului sau inculpatului.
El rămâne permanent stăpânit de teama că nu a intuit toate aspectele, că nu a prevăzut toate întrebarile și mai ales de teamă că nu știe ce împrejurari sunt cunoscute organului judiciar.
Starea puternic emoțională sub care se găsește învinuitul sau inculpatul se repercutează, de regulă, asupra capacității de evocare a ceea ce explică posibilitatea ivirii erorilor, inexactităților, atât în declarațiile învinuitilor sau inculpaților de rea-credință, cât și în cele ale celor de bună-credință.
Mecanismele psihologice ale celui anchetat prezintă câteva caracteristici care trebuie cunoscute, deoarece numai cunoscându-le, ofițerul de urmărire penală poate stabilii discrepanța dintre intențiile ascunse și cele declarate, dintre acțiunile și vorbele învinuitului.
O primă grupă importantă de probleme psihologice tipice momentului ascultării sunt emoțiile celui invitat în fața organelor judiciare. Depistarea prezenței emoțiilor poate dezvălui dezacordul dintre cele afirmate și cele petrecute în realitate, dintre adevăr și minciună. Este știut faptul că tensiunea psihică a învinuitului sau inculpatului este, de regulă, mult mai mare decât a celorlalte persoane aflate în proces în calitate de martor, parte responsabilă civilimente, parte vătămată etc. Dar din capul locului trebuie să accentuăm că în urma obșnuinței mai îndeosebi la recidiviști, sau ca urmare a apartenenței la un anumit tip temperamental, prezența emoțiilor poate fi stabilită, dar niciodată în mod total. Emoțiile se caracterizează prin aceea că sunt însotite în mod obligatoriu de unele manifestări viscerale și somatice.
Astfel, bătăile inimii se accelerează, presiunea sanguină se mărește, apar fenomene vaso-dilatatorii sau vaso-constrictorii, respirația devine mai rapidă și mai sacadată, se dereglează emisiunea de sunete – tremurul vocii –, salivația se diminuează, mușchii scheletici se contractă sau se relaxează subit. Fiind fenomene dirijate de instanțele subcorticale, ele se dezlănțuie în mod automat și nu pot fi stăpânite de voință decât în măsură foarte mică. Surescitarea aceasta subcorticală, provoacă, pe cale de conseconță, și o dereglare în funcțiile de ideație și în cele memoriale.
Fenomenul este foarte des întâlnit și în viața de toate zilele în situația de examen, de exemplu, uităm adesea lucruri esențiale și verbalizăm într-un mod neobișnuit.
Printre multe forme de dereglarea enumerate mai sus trebuie amintită și dereglarea timpului de latență sau a timpului de reacție.
Pentru problema în discuție, are importanță faptul că în stările emoționale, mai ales timpul de latență se mărește. Tiberiu Bogdan, în lucrarea„Probleme de psihologie judiciară“ arată că lucrurile se petrec, în cazul aplicării acestei tehnici la învinuiti, astfel: se dau subiecților circa 100 de cuvinte – stimuli verbali –,dintre care multe sunt„neutre“, altele „afectogene“ și li se cere ca la fiecare stimul să răspundă cu primul cuvânt care le vine în minte.
Se observă că la cuvintele„neutre“ reacția este promptă și logică, iar la cuvintele„afectogene“ timpul de reacție se lungește.
Cuvintele afectogene sunt constituite din stimuli care au o legătură directă sau indirectă cu infracțiunea. De exemplu, s-a observat că la cuvinte precum cinste, libertate, cartuș – reacția întârzie și că adesea asociația este nelogică – de exemplu pădure, gheață –, și că subiectul adesea repetă stimulul afectogen pentru a câștiga timp.
În esență, pe un fond general de tensiune psihică specifică anchetei pot apărea la cel audiat manifestări cu grad crescut de intensitate, ceea ce reprezintă un indiciu de simulare sau de disimulare a adevărului. Atunci când sunt comunicate prin limbaj, simularea sau disimularea adevărului îmbraca forma minciunii.
Un ofițer de urmărir penală cu o bogată experiență practică, bun cunoscător al psihologiei învinuitului, poate sesiza cu destulă exactitate momentele de dificultate, de creștere a tensiunii psihice la persoanele nesincere. Încercarile de simulare sau disimulare conturează o a doua grupă de probleme psihologice alături de emoții, tipice momentului ascultării. Omul este capabil să-și ascundă(disimuleze) acțiunile sale, el poate contraface (simula) realitatea.
Dintre modurile de simulare ori disimularea transpuse și sub formă verbală – de minciună – învinuitii sau inculpații apelează de cele mai multe ori la următoarele:
– refuzul de a vorbi sau de a recunoaște faptele care li se impută;
– invocarea imposibilității de a-și aduce aminte;
– prezentarea de alibiuri;
– recunoașterea unor fapte minore, în scopul disimulării celor importante;
– simularea nebuniei;
– încercari de automutilare etc.
Deseori, în fața organelor de procuratură, dar mai ales a instanțelor, inculpații îsi retrag declarațiile făcute anterior, pe motivul obținerii acestora prin presiuni, prin intimidare.
De aceea detectarea comportamentului simulat, al camuflajului este de cea mai mare importanță pentru organul judiciar.
Pe parcursul interogării învinuitului se manifestă din plin capacitatea ofițerului de urmărire penală de a utiliza cunoștințele din domeniul psihologiei. De fapt, această activitate poate fi definită ca un dialog, realizarea constructivă a căruia poate să contribuie la soluționarea corectă a cauzei penale. Particularitățile psihologice ale acestui dialog:
– frecvent conține în sine germenele conflictului, care nu s-a epuizat odată cu evenimentul infracțiunii și care rezultă din scopurile diferite ale ofițerului de urmărire penală și ale învinuitului;
– se realizează în conformitate cu Codul de procedură penală, este strict reglamentat, atribuindu-i ofițerului de urmărire penală penal funcția de dirijor, dar oferindu-i și învinuitului anumite drepturi care nu pot fi neglijate;
– învinuitul împartaseste starea emoțională de constrîngere, fapt care condiționează o tensionare internă și poate duce la acutizarea conflictului și la dificultăți în realizarea unui contact psihologic;
– rezultatele interogării sînt fixate în procesul-verbal, ambele părți purtînd responsabilitate de calitatea acestuia.
Anumite particularități psihologice ale învinuitului pot influența caracterul interogatooriului:
– atitudinea față de cercetarea penală și de ofițerul de urmărire penală: avînd caracter pozitiv pot contribui la crearea unei atmosfere de colaborare reciproc avantajoasă; negativ – pot acutiza conflictul și provoca dificultăți pe parcursul interogatoriului;
– evaluarea informației pe care urmează să o ofere, conștiința de faptul că aceasta va influența soarta lui de mai departe;
– conținutul intereselor – de a contribui la facilitarea urmăririi penale, în așa fel denotînd dorința de colaborare sau de a se împotrivi, a ascunde informația pe care o posedă;
– încordarea psihică provocată de intenția de a afla volumul informației de care dispune ofițerul de urmărire penală, orientările lui, de a-și stabili un mod de comportament favorabil situației în care s-a pomenit.
Ofițerul de urmărire penală este preocupat de următoarele probleme:
– cercetarea conduitelor învinuitului în scopul aprecierii atitudinii lui față de cercetare și în genere – de infracțiunea comisă;
– încercarea de a-l orienta pe învinuit spre o atitudine de colaborare;
– folosirea unor metode psihologice, care i-ar facilita celui anchetat procesul reconstituirii informației.
Interogatoriul debutează cu stabilirea identității învinuitului, aducerea la cunoștință a ordonanței de punere sub învinuire, explicarea conținutului ei și a drepturilor persoanei interogate. Mai apoi ofițerul de urmărire penală întreaba dacă învinuitul recunoaște învinuirea ce i se aduce, ascultă declarațiile lui asupra conținutului învinuirii, dacă este necesar, adresează întrebari.
Aceste prime acțiuni procesuale pot determina, prin realizare corectă, începutul unui contact psihologic al ofițerului de urmărire penală cu persoana anchetată, contact care se poate transforma în colaborare reciproc avantajoasă. Trebuie să se țină cont și de anumite particularități ale stării psihologice a învinuitului. Procedura de punere sub învinuire, cu atît mai mult de arestare preventivă, duce la dezorganizări în structura afectivă și volitivă a celui anchetat, el este tensionat, reactiv, se confruntă cu starea de neliniște, alarmă, frică. Totodată trebuie să se țină cont și de confuzia logică, care afectează personalitatea celui supus anchetei.
Ținînd cont de aceste particularități, ofițerul de urmărire penală poate contribui la organizarea eficientă a interogării. În cazul infractorilor situaționali el trebuie să realizeze acțiuni de informare asupra caracterului învinuirii și modelele de comportament, care i-ar facilita învinuitului soarta de mai departe: recunoașterea sinceră a vinei, contribuirea printr-un comportament adecvat la cercetare. Atunci cînd se realizează interogatoriul unor criminali de carieră, profesionali, trebuie să chibzuiască bine asupra caracterul întrebarilor, să opereze cu informație adunată pe parcursul urmăririi penale, creînd imaginea unui specialist competent, sincer, care dispune de probe suficiente pentru a demonstra vinovăția. De fapt, asemenea categorii de infractori decid pozitiv asupra colaborării doar atunci, cînd conștientizeză lipsa unei alte soluții, caută varianta mai plauzibilă, recunoscînd doar atît, cît, după părerea lor, cunoaște anchetatorul.
Se recomandă de a anticipa interogatoriul cu ascultarea relatării libere a persoanei anchetate. Pe parcursul ascultării ofițerul de urmărire penală analizează informația, depistează momentele de ezitare, contradicțiile, urmărește comportamentul afectiv al anchetatului, selectează momentele tactice potrivite. Întrebarile trebuie să se orienteze asupra conținutului expus confuz, incomplet, contradictoriu. Dacă acestea sînt formulate corect, pot duce la amplificarea confuziei afectiv-volitive și la afirmarea primară a deciziei de recunoaștere. Conținutul celor relatate este înregistrat (stenografiat, înscris audio), fixat în procesul-verbal, prezentat spre citire și semnare de către învinuit.
Ofițerului de urmărire penală poate utiliza și alte metode de realizare a contactului psihologic:
– cunoștințele despre personalitatea învinuitului, interesele, problemele, motivația lui, anumite evenimente biografice, utilizarea cărora într-o atmosferă de sinceritate poate provoca un sentiment de încredere, cu încarcatura afectivă pozitivă;
– capacitatea de a-l trata empatic pe învinuit, de a-i întelege starea psihologică;
– recurgerea la o manieră de comportament care ar vorbi despre calitățile umane, dar și de profesionalism, atitudine neprezumptivă, obiectivă.
Pe parcursul urmăririi penale ofițerul de urmărire penală poate utiliza anumite metode de influență psihologică, care nu vin în dezacord cu cerințele legii procesual penale.
Metoda convingerii. Are forma unei influențe verbale, care ține cont de sentimentele, trăirile învinuitului, ajutîndu-i să-și aprecieze corect comportamentul, să-și înteleaga vina. Pentru a o utiliza corect este nevoie de o cunoaștere amplă a trăsăturilor de personalitate ale persoanei anchetate, de realizarea unei atmosfere de întelegere și de folosirea unei situații favorabile. În cazul unui infractor recidivist, aceasta se poate prezenta în forma unei confuzii, rezultate din depistarea de către anchetator a erorilor, contradicțiilor în informația relatată, folosirea unor fapte bine cunoscute, care pot distruge modelele eronate, stabilite de către anchetat, atunci cînd anchetei e supus un infractor ocazional – în momentul cînd s-a realizat pe deplin contactul psihologic. Formularea propunerii de recunoaștere a vinei trebuie să conțină argumente bine chibzuite, capabile să provoace trăirile afective așteptate de către ofițerul de urmărire penală. Iată cum se prezintă modelul utilizăriii metodei convingerii:
– determinarea unui scop al interogatoriului, care poate fi realizat prin colaborarea cu învinuitul (în cazul cînd aceste este dispus să contribuie la realizarea urmăririi penale);
– ascultarea relatării libere a învinuitului, analiza viziunilor lui asupra infracțiunii, atitudinilor față de urmărirea penală, anchetă, ofițerul de urmărire penală;
– cercetarea cadrului de reprezentări, pe care învinuitul le posedă referitor la competivitatea ofițerului de urmărire penală, orientarea propriului comportament pe parcursul procesului;
– prezentarea de argumente, care prin forța lor de convingere pot influența asupra reprezentărilor vechi, forma altele noi și trezi trăiri și sentimente de altă natură;
– influența în scopul reviziurii opiniilor, atitudinilor, folosind contradicția dintre motivația, orientările vechi spre un comportament criminal și sentimentul nou de culpabilitate, regret.
Metoda convingerii are efectul scontat atunci, cînd învinuitul îl tratează pe ofițerul de urmărire penală ca pe o persoană obiectivă, competentă, sinceră, care intenționează să realizeze o cercetare în conformitate cu cerințele legii, identificînd toate circumstanțele: agravante și atenuante. Frecvent ofițerul de urmărire penală, după propunerea dată învinuitului de a-și recunoaște vina, trebuie să-i ofere timp pentru luare a deciziei. Sînt inutile, iar uneori chiar dăunătoare, frazele de felul: «Relatați adevărul ca să vă eliberați de povara pe care o purtați», «Amintiți-vă că sînteți om», etc. Convingerea trebuie să se fundamenteze pe fapte, date posedate de către ofițerul de urmărire penală, pe imaginea lui de om care intenționează să-i acorde învinuitului ajutor. Se ține cont și de particularitățile de vîrstă, sex, socio-profesionale, de interesele, trebuințele principale ale învinuitului.
Metoda influenței indirecte se fundamentează pe prezentarea unor dovezi, probe verbale sau materiale convingătoare, cu capacitatea de a modifica cardinal situația din timpul interogării, trezind sentimentul de eșec al persoanei anchetate și provocînd dorința de a relata faptele ascunse. Informația prezentată de ofițerul de urmărire penală trebuie să fie cît mai veridică. Modelul metodei date prevede:
– elaborarea tacticii de influență, reieșind din caracterul informației ascunse și al argumentelor pe care le posedă ofițerul de urmărire penală;
– alegerea momentului potrivit – a situației de confuzie, indecizie, șovăială a învinuitului;
– prezentarea dovezilor, probelor se face indirect, ofițerul de urmărire penală nu trebuie să afirme sau să nege ceva, ci doar să adreseze întrebari care cer un răspuns fără de echivoc;
– informația prezentată de ofițerul de urmărire penală trebuie să fie cît mai convingătoare.
Metoda stimulării morale, potrivită în cazul infractorilor ocazionali, se fundamentează pe cunoașterea personalității învinuitului de către ofițerul de urmărire penală, a intereselor lui, a unor merite, operînd cu trebuințele, cu oferirea unei alte perspective. Constă în explicarea tuturor aspectelor cercetării și anchetei, a rolului pozitiv al recunoașterii sincere a vinei și comportamentului de colaborare cu ancheta.
În literatura psihologic-judiciară sînt descrise și un șir de procedee tactice de ascultare a învinuitului[19]. Sînt tactici cunoscute și utilizate pe larg în practica cercetării penale.
Folosirea lor este diferită în situațiile de colaborare a învnuitului cu organelle de urmărire penală și de conflict dintre părți. În cadrul realizării interogatoriului unei persoane care urmărește aceleași scopuri precum ofițerul de urmărire penală, dar din anumite considerente de ordin psihic nu poate oferi informația necesară, pot fi utilizate tacticile:
– tactica amintirii prin contingență: utilizarea asociațiilor verbale, crearea unor asociații prin evocarea imaginilor sau chiar folosirea unor obiecte, situații cu capacitatea de a reactiva informația conținută în memorie;
– amintirea prin asemănare sau prin contrast: constă în provocarea de stări afective similare sau diferite decît cea din timpul cercetat, capabire de a reactiva informația;
– ascultarea repetată constă în cerința de a repeta relatarea despre anumite fapte, împrejurari, amănunte la intervale diferite de timp. Contradicțiile, erorile, care inevitabil pot apărea, demonstrează netemeinicia informației false;
– ascultarea sistematică se folosește în cazul infractorului ocazional, sincer, care dorește să colaboreze cu ancheta, dar are anumite dificultăți în reproducerea evenimentului, precum și în al celui nesincer, obligîndu-l să explice toate amănuntele. Acest procedeu prevede clarificarea sistematică a tuturor aspectelor, în care scop i se adresează întrebari.
Alte tactici pot fi folosite în situațiile de conflict latent, iarr uneori chiar manifestat.
Folosirea întrebarilor de detaliu în scopul obținerii unor amănunte referitoare la diferite împrejurari ale infracțiunii și demonstrării netemeiniciei ascunderii informației, formării imboldului de a renunța la negarea vinei. Este o tactică potrivită în cazul infractorilor de carieră, recidiviști, care îsi pregătesc din timp și atent declarațiile, dar pot comite anumite erori și inconsecvvențe logice. Anume aceste contradicții în relatare pot fi folosite de către ofițerul de urmărire penală, pentru a determina recunoașterea și colaborarea cu învinuitul.
Ascultarea încrucisata constă în crearea unei situații de ofensivă a învinuitului, de «apărare» de doi sau mai mulți ofițeri de urmărire penală, care-i adresează întrebari alternativ, într-un ritm alert, lipsindu-l de posibilitatea de a-și pregăti răspunsurile mincinoase. Dezavantajul acestui procedeu: poate deruta persoanele cu anumite probleme ale afectivității și voinței, sugestibile, conformiste. Iată de ce e nevoie ca ofițerii de urmărire penală să posede perfect aspectele cauzei și tehnica de comunicare.
Tactica complexului de vinovăție (asemănătoare metodei stimulării morale) se folosește în cazul persoanelor sensibile, trezindu-se sentimentul culpabilității.
Folosirea probelor de vinovăție – în cazul persoanelor nesincere, cu antecedente penale, a infractorilor de carieră, provocînd nesiguranță și trezind imboldul de recunoaștere a vinei și de oferire a unei informații adevărate.
Procedeul justificării timpului critic constă în relatarea minuțioasă a tuturor evenimentelor de pînă la, din timpul și de după infracțiune. Informația este verificată, oferindu-i ofițerului de urmărire penală posibilitatea de a depista momentele de nesinceritate. În cazul unei ascultări repetate se vor cere explicații asupra inexactităților, determinîndu-l spre recunoașterea faptului.
Ascultarea unui învinuit despre activitatea altor participanți la infracțiune se folosește în cadrul cercetării crimei comise în grup. Procedeul permite depistarea verigii slabe în structura grupului.
2.b Particularități ale audierii pe parcursul urmăririi penale
Confruntarea
În efectuarea confruntării, martorii, învinuitii sau părțile vătămate supuse acestui procedeu sunt marcați atât de o tensiune psihică, cât și de elemente suplimentare de emoție specifice acesteia. Tensiunea psihică poate fi cauzată de:
teama fața de reacțiile celui cu care este confruntat;
sentimente de mila sau prietenie față de acesta;
complexul de vinovăție sau preocuparea de a nu fi învinuit pe nedrept;
teama de a nu se descoperi adevărul în cazul celor nesinceri.
Toate aceste elemente îl fac pe anchetator să asigure o atmosferă de calm și sobrietate, înca de la începutul confruntării. Atitudinea sa trebuie să se caracterizeze printr-o deplină obiectivitate, astfel încât nici unul dintre cei confruntați să nu aibă sentimentul că este defavorizat. Numai astfel se poate vorbi de existența unui contact psihologic cu cei confruntați. De asemenea, se va observa cu atenție comportarea celor confruntați, unul față de celălalt, nepermițându-li-se nici o încercare de intimidare, de influențare sau de dominare prin poziția socială, prin pregătirea superioară a vreunuia dintre ei, prin relațiile avute, prin tăria de caracter.
Înainte de începerea confruntării propriu-zise, persoanelor li se pune în vedere că nu au voie să-și facă semne, să vorbească între ele, atât întrebarile cât și răspunsurile adresându-se numai prin intermediul organului judiciar care conduce confruntarea.
Primele întrebari au un caracter introductiv, referindu-se la faptul dacă persoanele se cunosc, care sunt raporturile dintre ele. În continuare vor fi adresate întrebari necesare pentru clarificarea contradicțiilor. Prima întrebare se va adresa persoanei considerate sincere. Vor fi evitate elementele de sugestie din conținutul întrebarilor, inclusiv din atitudinea organului judiciar.
După ce ascultă răspunsurile la întrebarile destinate clarificării afirmațiilor contradictorii, organul judiciar poate permite persoanelor confruntate să-și adreseze întrebari.
În încheiere, persoanele confruntate sunt întrebate dacă mai au ceva de declarat.
Rezultatele confruntării pot fi fixate prin doua modalități: proces-verbal și mijloace tehnice de înregistrare.
a. Procesul-verbal
Structura procesului-verbal este asemănătoare declarației date cu prilejul ascultării și în conformitate cu prevederile art. 91 Cod procedură penală. Astfel, în partea introductivă vor fi precizate data și locul confruntării, organul judiciar care a efectuat-o, precum și persoanele care au fost confruntate, în legătură cu care vor fi menționate datele de identificare și calitatea procesuală. Apoi, vor fi menționate în ordine întrebarile și răspunsurile date de fiecare dintre cei confruntați, inclusiv dacă au mai avut ceva de declarat în afara întrebarilor. Procesul-verbal este citit celor confruntați sau dat lor spre a fi citit, după care se semnează pe fiecare pagină și la sfârșit de către organul judiciar și de către persoanele confruntate. Dacă una dintre persoane va refuza să semneze, acest lucru va fi menționat în procesul-verbal.
b. Mijloace tehnice de înregistrare (banda magnetică)
Această modalitate de fixare a rezultatelor confruntării prezintă deosebite avantaje, oferind posibilitatea nu numai a fixării integrale și obiective a întrebarilor și răspunsurilor, ci și a comportamentului celor confruntați. Înregistrarile pe bandă videomagnetică au devenit o practică des întâlnita mai ales în cazurile foarte dificile, deoarece oferă avantajul unei studieri atente a reacțiilor emoționale, al sesizării unor cât de mici indicii cu privire la posibilele fisuri în „sistemul de apărare“ al celui care încearca să disimuleze adevărul.
În afară de faptul că prin intermediul confruntării sunt înlaturate contradicțiile din declarații, aceasta mai prezintă și alte avantaje:
participanții la confruntare pot să-și amintească amănunte pe care le-au uitat;
participanții la confruntare pot să-și amintească fapte noi;
deși cu prilejul confruntării, fiecare din cei audiați îsi menține declarațiile anterioare, din comportarea lor se poate întelege căruia dintre ei i se poate acorda mai multă încredere, iar acest lucru poate sugera căile ulterioare de verificare a declarațiilor acestor participanți;
comportarea persoanelor în timpul confruntării poate să contribuie la descoperirea unor trăsături de caracter ale acestora, care trebuie avute în vedere cu prilejul alegerii tacticii de audiere în viitor;
– uneori în timpul confruntării persoana care a făcut declarații neadevărate este nevoită să-și schimbe declarațiile, să conceapă noi declarații și astfel ea se încurca în propriile declarații, ceea ce permite să fie demascată.
Reconstituirea
Reconstituirea poate fi definită ca o activitate tactică prin care sunt reproduse integral sau parțial împrejurari ale cauzei, fapte sau secvențe ale acestora, care s-au produs înainte, în timpul sau după comiterea infracțiunii, verificându-se pe această cale probatoriul existent, în condițiile concrete și cu mijloacele ce rezultă din conținutul său, putând fi obținute și probe noi. „Pentru verificarea probelor existente în dosarul cauzei, organul judiciar organizează reconstituirea, dacă asupra conținutului lor are dubii sau ele se află în evidență contradicție cu alte probe referitoare la același obiect și totodată dacă se pretează la un asemenea mod de verificare.“ La locul faptei vor fi reproduse anumite activități, constatându-se posibilitatea perceperii lor în modul reținut în declarații.
Prin reconstituire vor fi verificate capacitatea unui martor de a percepe anumite zgomote de la distanță, dacă inculpatul a putut îndeplini anumite activități singur etc.
Decizia de a proceda la reconstituire va fi precedată de o analiză a avantajelor și utilității acestei activități, asigurarea tehnico-materială necesară, eventualele probleme de ordin social și personal pe care le-ar crea, precum și progresul pe care-l poate aduce cauzei.
Reconstituirea însa poate fi foarte costisitoare, fără a oferi prea multe și semnificative date noi, poate afecta negativ opinia publică, poate prezenta pericol pentru viața și sănătatea celor implicați sau poate leza demnitatea altora. Dacă această analiză prealabilă conduce la concluzia necesității reconstituirii, se va trece la stabilirea echipei ce va participa, a persoanelor care urmează a fi prezente (inculpatul și apărătorul său, parte vătămată, martori, experți). Va fi stabilită dotarea tehnică necesară efectuării reconstituirii propriu-zise, dar și tehnica destinată fixării rezultatelor reconstituirii, mijloacele de deplasare la locul respectiv. Vor fi verificate condițiile de timp și iluminat în care a avut loc evenimentul ce urmează a fi reconstituit (noapte, ceață, zi). Anumite activități pot fi reconstituite fără a fi necesară deplasarea de la sediul organului judiciar (deschiderea unui seif, a unei mașini, lovirea unei persoane).
Activitățile de genul verificării vizibilității sau audibilității vor trebui îndeplinite în mod necesar la locul faptei sau în condiții cât mai apropiate de situația și momentul comiterii faptei. Dacă diferențele de condiții de timp nu prezintă prea mare importanță pentru reconstituire, se pot alege și alte condiții decât cele din momentul comiterii faptei. Dacă se verifică afirmații negative (negarea comiterii sau perceperii anumitor acțiuni), verificarea va putea fi făcută cu ajutorul altor persoane cu însusiri fizice asemănătoare (vârsta, sex, înaltime). Atunci când se verifică posibilitatea observării anumitor elemente, evenimente de la o anumită distanță, va fi prezentă persoana care susține observarea, înlocuirea ei nefiind posibilă.
Când se verifică posibilitatea auzirii unor anumite zgomote, cuvinte în anumite condiții, se vor reproduce condițiile inițiale (funcționarea unor utilaje, distanțe, zgomote de fond, liniște).
Reconstituirea se face sub conducerea anchetatorului, asigurând și prezența celor ale căror declarații se verifică. După ajungerea la locul reconstituirii, se verifică starea sa generală, asigurarea pazei, limitarea accesului străinilor, prezența martorilor asistenți. Dacă urmează a se reconstitui împrejurari complexe sau vor există mai multe variante ale faptei ce urmează a fi reconstituite, se recomandă, mai ales anchetatorilor cu mai puțină experiență, întocmirea unui plan al activității. Pentru fiecare secvența în parte se vor asigura condițiile de reluare artificială, procedându-se la atâtea reluări câte se apreciază a fi necesare.
Persoanele vor fi așezate conform relatărilor. Atunci când există mai multe variante prezumtive privind pozițiile și distanțele, se vor reconstitui toate aceste variante separat.
Rezultatele reconstituirii se vor consemna într-un proces-verbal, fiind fixate și prin fotografiere. Se recomandă reținerea cât mai amănunțită a desfășurării. Vor fi descrise metodele aplicate, mijloacele tehnice utilizate, modul desfășurării, persoanele participante, acțiuni executate și de către cine, dacă s-a repetat secvența și de câte ori. De asemenea vor fi consemnate eventuale discuții cu privire la fiecare reproducere în parte, observații ale participanților, modul de fixare a reconstituirii (foto, video).
Planșele fotografice se anexează la procesul-verbal în dosarul cauzei. Se vor menționa data și ora încheierii reconstituirii. Actul va fi semnat pe fiecare pagină de către toți participanții.
Prezentarea pentru recunoaștere este o activitate cu caracter practic destinat identificării unor persoane, cadavre sau obiecte, prin intermediul anumitor persoane (de exemplu, martorii), care le-au perceput în împrejurari 124 determinate de săvârșirea unei infracțiuni sau a unui alt fapt juridic. Este vorba despre un proces memorial de identificare a unor indivizi sau lucruri percepute, cunoscute anterior. Această ultimă precizare permite înlaturarea oricăror confuzii dintre procesul psihic de recunoaștere, ca formă a reactivării și noțiunea de recunoaștere în accepțiunea juridică respectiv de mărturisire. Activitatea de prezentare pentru recunoaștere are o importanță egală cu importantă activității de ascultare propriu-zisă o oricărui subiect procesual care are cunoștința despre vreo faptă sau împrejurare de natură să servească la soluționarea cauzei, inclusiv la identificarea autorului sau victimei unei infracțiuni.
În cadrul recunoașterii, procesul memorial de identificare se bazează pe compararea trăsăturilor caracteristice ale unei persoane sau obiect prezentat spre recunoaștere, cu trăsăturile caracteristice percepute într-un moment anterior, comparare din care se pot desprinde concluzii referitoare la identificarea, asemănarea sau deosebirea acestora.
Această formă de reactivare memorială poate fi mai mult sau mai puțin precisă, întrucât este rezultatul unor mecanisme psihologice, a unor procese de observare, memorare sau redare, asemănătoare în foarte multe privințe cu procesul de formare a mărturiei.
Una din regulile tactice de bază ale recunoașterii prevede că persoana va fi invitată să facă mai întâi o descriere mai limitată a persoanei sau obiectului pe care l-a observat inițial și numai după aceea să procedeze la prezentarea pentru recunoaștere. Deci recunoașterea este o reactivare a memoriei atât sub forma reproducerii, cât și sub forma recunoașterii.
Valoarea recunoașterii depinde în primul rând de calitatea percepției, de condițiile în care ea a avut loc. Printre factorii de natură obiectivă ce influențează procesul perceptiv se număra condițiile de vizibilitate și audibilitate, durata percepției, distanța și unghiul sub care se face aceasta. Un alt factor obiectiv care poate face dificilă recunoașterea îl constituie prezența unor elemente de asemănare (de exemplu, persoanele ce prezintă trăsături comune sau sunt îmbracate în uniformă).
Calitatea percepției este puternic influențată și de factori subiectivi, cum ar fi de exemplu calitatea organelor de simt, vârsta și inteligența, nivelul de instruire, stările de oboseală, atenția, stările de tensiune emoțională specifice percepției unor fapte cu un pronunțat caracter afectogen.
Raportată la intervalul de timp dintre momentul percepției și cel al recunoașterii, trebuie să fie luați în calcul și factorii care influențează procesul de memorare (de exemplu, rapiditatea și perioada de stocare a informațiilor 125 percepute, tipul de memorie, intervalul de timp dintre momentul observării și cel al redării).
În ceea ce privește calitatea redării trebuie avute în vedere caracteristicile personalității celui care este chemat să facă recunoașterea.
În procesul recunoașterii se întâlnesc și cauze de natură psihică, deci subiectivă, care pot duce la erori în recunoaștere, atrăgându-se atenția asupra unor false identificări, determinate de imposibilitatea localizării în timp și spațiu a unor persoane sau obiecte, dar care prezintă unele trăsături asemănătoare, apărând ca familiare persoanei chemate să facă recunoașterea. Acest fenomen, denumit „deja vu“, este determinat de senzația, de sentimentul încercat de o persoană de a mai fi văzut vreodată individul sau obiectul prezentat spre recunoaștere.
Prezentarea pentru recunoaștere presupune o pregătire atentă și minuțioasă, care să asigure reușita acestui procedeu tactic de identificare. Se începe cu studierea materialului cauzei, adică stabilirea cu exactitate a obiectului prezentării pentru recunoaștere, respectiv a persoanelor, cadavrelor sau obiectelor care trebuie identificate.
Pin studierea materialelor cauzei vor fi stabiliți subiecții procesuali care vor fi chemați să facă recunoașterea, aceștia fiind persoane care au perceput direct subiectul prezentării pentru recunoaștere. Un rol important îl au condițiile în care a avut loc percepția.
Urmează apoi ascultarea prealabilă a persoanei care face recunoașterea, această ascultare având următoarele obiective:
cunoașterea exactă a posibilităților reale de percepție, fixare și redare ale persoanei respective, a trăsăturilor sale psihice;
determinarea condițiilor de loc, timp și mod de percepție, precum și a factorilor subiectivi care ar fi putut influența procesul de percepție senzorială;
stabilirea volumului de date referitoare la caracteristicile de identificare pe care persoana le-a perceput și memorat, astfel încât recunoașterea să fie realmente posibilă și utilă.
Efectuarea urgentă a prezentării pentru recunoaștere are un rol decisiv, deoarece astfel se poate evita posibila ștergere din memorie a semnalmentelor și exercitarea de influente din partea persoanelor care nu au interesul să fie identificate.
Organizarea prezentării pentru recunoaștere se face în funcție de condițiile în care a avut loc percepția și de natura obiectului recunoașterii. Este necesar ca această organizare să se facă în condiții cât mai apropiate cu cele existente în momentul observării persoanei sau obiectului de identificat de către martor.
2.c Particularități psihice ale intervievatului ce influențează declarațiile
Procesele afective – fenomene psihice complexe, manifestate în modificări fiziologice mai mult sau mai puțin extinse, ducînd la provocarea unei conduite marcate de expresii emoționale și de trăire subiectivă – se prezintă ca un răspuns la niște situații bine definite, caracterizat printr-o combinație unică de reacții nervoase și fiziologice, implicînd în structura sa un șir de însusiri și procese psihice individuale. Aceste procese se caracterizează prin:
– subiectivitate – aparțin unui subiect concret, întrunind caracteristicile lui individuale și relevînd gradul de armonie/contrariere între trebuințele personale și evenimentele din ambianță;
– evaluativitate – implică o relație, o raportare implicită la valorile personale și sociale, apreciind favorabil sau nefavorabil evenimentele și situațiile concrete;
– motivație – se prezintă în forma unor motive sau însotitor al motivației acțiunilor, stabilind o anumită tensiune în raport cu trebuințele individuale, contribuie la reflectarea, înregistrarea faptelor, dar și orientarea, reglarea conduitelor;
– polaritate – au forma unor contraste în dinamica afectivă, dictate de gradul tensiunii emoționale, de tendința individului spre compensare a unor nevoi și trebuințe.
Cercetarea proceselor afective a stabilit esenta substratului lor neurofiziologic – activitatea sistemului limbic, inclusiv a hipotala-musului în conexiune cu scoarța cerebrală; rolul emisferelor cerebra-le: a celei drepte, cu contribuție ridicată în producerea stărilor afective negative, în particular depresive, și stîngi – implicată mai mult în producerea emoțiilor pozitive; dar și a importanței învatarii sociale și influenței asupra individului a ambianței. Expresiile emoționale se realizează, din aceste considerente, prin complexe de reacții înascute, dar și prin răspunsuri învatate – condiționate și voluntare.
Adaptîndu-se la mediu, omul înfrunta piedici, suportă conflicte. Acestea duc la o învatare afectivă, care, în funcție de calitățile individuale ale SNC, capătă diverse dimensiuni psihologice.
Fiind o categorie distinctă a fenomenelor psihice, domeniul proceselor afective se prezintă ca o oglindă a trăirilor individului uman, a răspunsurilor lui la stimulii din interior și exterior. În condițiile cînd aceștia atentează la integritatea psihico-socială a omului, are loc o dereglare mai mult sau mai puțin pronunțată a celorlaltor categorii de manifestări psihice – a proceselor de reflectare cognitivă (a senzațiilor, percepțiilor și reprezentărilor), a celor de cunoaștere logică (a gîndirii, memoriei, imaginației), a voinței și conștiinței. Este cazul unor trăiri, caracterizate prin intensitate emoțională înalta, definite în psihologie prin noțiunile de «frustrare», «stres» și «afect». Anume aceste stări complexe pot deveni cauze a unor conduite neadecvate, caracterizate prin capacitate diminuată a indivizilor umani «de a-și da seama de actele lor sau de a le dirija», în scopul calificării juridice a cărora este nevoie de concluziile EPJ. Vom analiza particularitățile esențiale ale acestor stări și ale manifestării lor.
Frustrarea este o stare psihică, provocată de un conflict intern sau extern dintre motivația, scopurile, aspirațiile individului și anumiți factori obiectivi care împiedica realizarea lor. În funcție de caracterul forțelor care provoacă acest conflict, cercetătorii disting mai multe tipuri de situații conflictuale:
1).Conflictul atracție-atracție – în care se întîlnesc situații de intensitate pozitivă aproape egală, și care pot fi rezolvate rapid, sau, atunci cînd în joc intră valențele unor propuneri cu pondere, pot genera comportamente neadaptive.
2).Conflictul evitare-evitare – în care individul este nevoit să aleagă dintre două variante la fel de indezirabile. Se alege «răul cel mai mic», sau se recurge la evaziunea fisică, imaginară, ori la o conduită agresivă.
3).Conflictul atracție-evitare – cînd același scop posedă valențe pozitive și negative, contribuind la crearea unei atitudini ambivalente. Este rezolvat printr-o luptă a motivelor, suscitînd un efort volitiv. Atunci cînd se recurge la alegerea unei situații nedorite, imposibilitatea suportării ei poate genera comportamente deviante: consum de alcool, nevroze, evaziune psihică.
Deși în cotidian omul se ciocnește de o multitudine de situații provocatoare de frustrare, starea dată are două caracteristici obligatorii: manifestarea în calitate de obiect al frustrării a unei trebuințe de importanță sporită pentru individ și apariția unei piedici în realizarea ei.
În așa fel, frustrarea poate fi definită ca o reacție afectivă la o situație rezultată din blocarea realizării (P) unei trebuințe, dorințe, aspirații, scopuri.
Reacțiile comportamentale imediate la frustrare, manifestîndu-se în forma unor consecințe, pot fi următoarele:
– neastîmpărul și tensiunea – hiperactivitate motorie, verbal-motorie, afectivă;
– agresivitatea – reacție îndreptata asupra sursei frustrării sau a unui obiect neimplicat în provocarea stării tensionante, iar uneori deplasată asupra altor persoane – este o modalitate de conduită mai răspîndită printre extravertiți;
– apatia – reacție mai răspîndită printre introvertiți, avînd uneori valențe adaptive, dar alteori manifestîndu-se ca factor provocator de neîncredere în forțele proprii, autoînvinuire de situația creată, diminuare a capacităților de evaluare de sine și de apreciere adecvată a circumstanțelor, ducînd la depresii, îmbolnaviri neurogene, suicid;
– evaziunea în imaginar – încetarea căutării unor soluții reale, recurgerea la imaginar, evaziunea din cotidian, pierderea capacității de percepție și apreciere adecvată, patologii psihotice;
– stereotipia – tendința de repetare a unor comportamente, refugiul în automatism, care poate reduce anxietatea, diluiază presiunea, dar poate și genera nevroze, fixități funcționale;
– regresia – atît comportamentală cît și afectivă. Cea din urmă se bazează pe regenerarea de sentimente plăcute, contribuie la evadarea din prezent spre trecut.
Starea prelungită de frustrare în multe cazuri duce la deformarea conceptului de «sine» – la o autoevaluare eronată (supraevaluare la extravertiți și subevaluare la introvertiți), de «alții» – apreciere greșită, subiectivistă a comportamentelor și atitudinilor lor.
În general se poate spune că reacțiile la frustrare au și unele valențe pozitive – contribuind la sporirea adaptabilității subiectului. Totuși în cele mai frecvente cazuri ele sînt semnificația unei tulburări a echilibrului psihic, dezorganizînd conștiința și anihilînd posibilitățile controlului volitiv al comportamentului. Iată de ce un șir de autori consideră frustrarea și consecințele ei factori psihici, care pot provoca dezorganizări considerabile, ducînd la incapacitatea de conștientizare deplină și dirijare a comportamentelor, situații în care individul uman poate comite infracțiuni de o gravitate deosebită ce pot fi calificate de către organele juridice prin utilizarea concluziilor specializate ale experților în categoria de circumstanțe atenuante.
Cercetarea particularităților individual-psihologice ale perosnelor ce au comis o infracțiune în stare de frustrare necesită identificarea anumitor calități ale sistemului psihic și ale comportamentului social, precum și forța impactului dezorganizatoriu, provocat de factori interni sau externi. Dintre calitățile individual-psihologice ce favorizează frustrarea pot fi menționate următoarele:
– dezechilibrul proceselor excitației și inhibiției scoarței cerebrale, manifestat în emotivitate sporită, excitabilitate, apreciere neadecvată a propriilor trăiri și a circumstanțelor ce le provoacă, capacități insuficiente de dirijare a conduitelor;
– capacitățile intelectuale medii sau joase, care favorizează imposibilitatea tratării raționale a conflictului intern sau extern, evaluarea neadecvat înalta a propriilor trebuințe, nevoi, așteptări, concentrarea atenției asupra piedicii în realizarea lor și a circumstanțelor de moment;
– anumite deficiențe caracteriale – autoevaluare neadecvată, capacități afectiv-comunicative deficitare, egocentrism, rigiditate a proceselor cognitive, capacități insuficiente de reglare volitivă a comportamentului.
Starea de frustrare poate fi agravată de anumite condiții temporare – îmbolnaviri somatice, astenie psihică, graviditate, situații de nerealizare socială (șomaj, sărăcie, conflicte cu ambianța socială, etc).
Pentru identificarea acestei stări și stabilirea forței perturbatorii a ei se prezintă eficientă ordonarea expertizelor complexe – psihologic-psihiatrică, psihologic-medicală.
Se recomandă folosirea în cadrul invvestigației a mai multor metode psihologice: teste de personalitate, pentru măsurarea temperamentului, caracterului, de inteligență, de identificare a sociabilității, proiective etc. De exemplu, utilizarea testului Rorschach permite aprecierea proporției dintre manifestările introvertite și extravertite în comportamentul subiectului cercetat: a tipului de organizare a percepției, tipului de rezonanțe intime, intereselor, tendințelor nevrotice, tensiunilor conflictuale, aspectelor inteligenței etc. Testul de apercepție tematică (T.A.T.), care solicită tratarea de către subiect a unor situații ilustrate în 30 de planșe, permite identificarea unor tendințe cu manifestare latentă – de agresivitate, independență/dependență, dominație/supunere etc. Utilizarea testului Rosenzweig, ce cuprinde 24 de planșe ce reprezintă două persoane aflate în situații de frustrare, face posibilă determinarea indicelui de conformitate la grup.
Pentru a evita frustrările este nevoie de a pune în joc anumite mecanisme de apărare:
– raționalizarea – oferirea de justificări plauzibile condiției create, presupunerea unor variante de realizare, într-un termen mai de durată și cu efort mai mare a scopului spre care este orientat subiectul;
– reevaluarea – atribuirea de noi valențe scopului care nu poate fi realizat, înlocuirea lui cu altul – la fel, sau aproape la fel de pozitiv;
– aprecierea corectă a șanselor – evaluarea critică a posibilităților personale și considerația factorilor din ambianță care au blocat realizarea.
Stresul este o reacție nespecifică a organismului la solicitările externe, reieșită dintr-o incapacitate de adaptare. Cercetat inițial de H.Selye, acest fenomen a fost explicat prin modificările organizmului apărute în cazul unor situații noi, care cer o perioadă de adaptare de durată: schimbări a parametrilor sistemului nervos, hormonal și a nivelului neurotransmițătorilor. Această adaptare poate crea o discordanță dintre solicitări și autoevaluarea de sine – fenomen definit cu noțiunea de stres.
Factorii stresanți pot avea diverse configurații:
– zgomotul – modifică nivelul de adrenalină, provoacă o transpirație abundentă, hipertensiune, tulburări psihosomatice, care pot contribui la scăderea atenției, posibilității de concentrare, creșterea timpului de reacție, a agresivității, oboselii, crearea impresiei de neajutorare;
– înghesuiala – determină creșterea agresivității, scăderea sensibilității sociale;
– evenimentele de viață – moartea unei ființe apropiate, divorțul, o stare nouă – căsătoria, nașterea primului copil etc, reclamă stări noi în modul de viață a individului;
– stresul ocupațional, profesional, generat de trecerea la activități noi cu responsabilitate mult mai superioară decît în cazurile precedente, care duc la o suprasolicitare a subiectului, periciclează integritatea psihofizică.
Răspunsurile la situațiile stresante mobilizează întreaga ființă umană pusă în fața unor cerințe majore de adaptare. Organismul uman trece prin cîteva etape ale adaptării:
1). reacția de alarmă (R.A) – faza de șoc(F.х) cu depresiunea sistemului nervos, hipotensiune, hipotermie etc; faza de contrașoc (F.Cх) caracterizată prin apariția unor fenomene de apărare. Organismul îsi modifică caracteristicile, dar nu se poate opune suficient stresului, din care cauză un factor stresant puternic poate provoca chiar moartea;
2). stadiul de rezistență (S.R) – reacții provocate de o expunere prelungită la situația stresantă. Dacă acțiuniea factorului stresant poate oferi posibilități de adaptare, individul elaborează anumite mijloace, capacitatea de rezistență crește peste nivelul disponibil lui;
3).stadiul de epuizare (S.E) – dacă nu intervine adaptarea, atunci oboseala, lipsa de speranțe, inhibiția cresc, se reduce activitatea, rezistența, acțiunea mecanismelor de apărare, intervine prăbușirea, istovirea.
Acțiunea constantă sau puternică a unui factor stresant duce la tulburarea echilibrului psihic, intervenind schimbări:
– procesele senzorial-perceptive și atenția sînt caracterizate prin hipervigilență, tulburări perceptive, incapacitate de comutare a atenției asupra altor obiecte, decît cele implicate în provocarea de stress;
– procesele afective – prin pulseuri emotive acute, grave, accese de panică;
– prelucrarea cognitiv-logică a informației – generalizări pripite și eronate, confuzie și dezorganizare a gîndirii și memoriei;
– conștiința este afectată de iluzii, pseudohalucinații, coșmaruri, obsesii;
– comportamentul – de căutări stereotipe a persoanelor, situațiilor pierdute, de repetiții comportamentale;
– starea somatică în rezultatul rezistenței sau epuizării se înrautateste, manifestîndu-se diferite îmbolnaviri ale organelor interne – gastro-intestinare, sistemului coronar etc. – care trec în stare cronică.
Atunci cînd în joc intră mecanismele personale de apărare, sau se recurge la solicitarea ajutorului celor apropiați ori a psihoterapeutului se obține rezolvarea conflictului, normalizarea raportului cu ambianța. Există un stres pozitiv (eustres) – producător de mari bucurii, emoții pozitive, și negativ (distres) – de tulburări, blocări. Stresul devine distres atunci cînd:
– este prelungit sau frecvent;
– duce la diminuarea performanțelor;
– duce la tulburări psiho-somatice, boli neurogene.
Totodată, în funcție de factorii stresanți cercetătorii disting două tipuri de stres – fiziologic, survenit în rezultatul acțiunii unor stimuli neplăcuți asupra receptorilor (a frigului, subalimentației, arșiței, zgomotului, etc), și psihologic, cauzat de acțiunea unor stimuli cu caracter psihologic și social, care tulbură integritatea generală a omului. În condițiile stresului fiziologic indivizii umani reacționează asemănător (caută posibilități de înlaturare a stimulului neplăcut, provocator de foame, supraîncălzire etc), Stresul psihologic favorizează o diversitate de răspunsuri cu caracter individual și imprevizibile.
H.Selye analizează această situație, explicînd de ce același factor stresant poate provoca reacții diferite ale indivizilor umani și chiar ale aceluiași om, în funcție de starea lui de moment. Răspunsurile la stres pot căpăta forma de orientare spre adaptare și suportare a factorului stresant – sintoxică, dar și de contrapunere activă, căutare de soluții și căi de înlaturare a stimulului negativ – catatoxică. Primul tip de comportament afectează starea exponentulului stării stresante, al doilea îl orientează spre factorul stresant.
În practica judiciară poate fi utilizată EPJ în scopul stabilirii comportamentelor neadecvate, apărute sub impactul stresului. Înlaturarea factorilor stresanți pe parcursul cercetării penale poate optimiza relația anchetatorului cu persoana anchetată.
Dintre cele mai potrivite metode psihologice, utilizate în diagnosticarea stresului, putem nominaliza testul Lusher, testele de personalitate, MMPI, testele proiective.
Mecanismele de apărare de stres, la fel de diferite precum în cazul frustrării, pot fi următoarele:
– raționalizarea – căutarea de soluții plauzibile, justificări logice ale comportamentului personal, a unei lumini favorabile pentru proiectarea acțiunilor;
– proiecția – atribuirea unei situații, persoane a propriilor trăsături negative, greșeli proprii;
– intelectualizarea – concentrarea percepției asupra reacției intelectuale, explicarea stării personale, disocierea de starea emotivă;
– represia – înlaturarea din conștiință a impulsurilor, ideilor inacceptabile;
– reacția inversă – dezvoltarea subconștientă a unei reacții opuse primului impuls;
– sporirea considerației de sine – reevaluarea și căutarea de soluții;
– activități care diminuează stresul – la aer liber, sportive, de muncă, interesante, care contribuie la modificări fiziologice în organism, la concentrarea atenției asupra unor factori plăcuți;
– substituția – înlocuirea unor scopuri fără șanse de succes cu altele, atractive și pline de sicces.
Starea de afect se manifestă în condițiile apariției pe neașteptate a unui pericol pentru o valoare supremă a individului, menținerii acestuia și conștiinței de neputință de a-l înlatura. Cu cît valoarea obiectului la care se atentează este mai mare, cu atît mai puternic se manifestă starea de afect în comportamentului individului.
Acțiunile subiectului în a înlatura situația afectogenă sînt blocate de activitatea centrelor cognitiv-logice, situate pe partea superioară a scoarței cerebrale. Are loc o acumulare a energiei psihohervoase, o instituire a unor emoții negative, care duc la schimbări în structura fiziologică, nervoasă, comportamentală a individului. Atenția este diminuată de acțiunea pericolului, concentrată asupra lui, percepția – deformată și selectivă, gîndirea – orientată spre căutarea de soluții, vointa – diminuată. Comportamentul este dominat de emotivitate, stereotip.
Starea de afect este însotita de scimbări organice – oboseală, neliniște, dorință sexuală, anxietate, îmbolnaviri neurogene etc.
Sresul, frustrarea, starea afectivă pot căpăta o dezvoltare impulsivă, necontrolată, manifestată în forma unei explozii afective, îndreptate în direcția înlaturarii factorului care au contribuit la tensionarea nervoasă, sau a celui care poartă în sine această tensiune – asupra sinelui. Aceste izbucniri emoționale sînt definite cu termenul de afect fiziologic și caracterizate prin apariția bruscă și de scurtă durată a unor compulsiuni nervoase, comportamentale puternice, unipolare, cu consum mare de energie. Caracteristicile exploziei afective:
– agresivitate oarbă și furie pînă la abandonul de sine;
– stare de groază, anxietate, disperare;
– îngustare a cîmpului de conștiință; percepție și conștientizare eronate, fixate asupra cauzei care a provocat tensiunea nervoasă, diminuarea sau chiar lipsa unor senzații;
– regresiune spre conduite inferioare, apropiate de instinct, reorganizate cultural;
– comportament neadecvat – accese nestăpînite de rîs sau plîns, fapte necugetate, în contrast cu modul obișnuit de comportament;
– dezorganizări motorii: vorbire afectată, mișcări iuți, nestăpînite, necontrolate, expresii și gestică vie, forță mărită;
– modificări organice vii, dezorganizatorii.
Sub imperiul afectului fiziologic omul poate săvîrși fapte necugetate, crime cu caracter grav.
După explozia afectivă apare o stare de istovire, provocată de un consum mare de energie – astenie psihică și fizică, trăiri grele, oboseală, milă, compasiune față de victimă. În cele mai frecvente cazuri persoana care a suportat o asemenea stare singură comunică despre crima săvîrșită organelor respective, rămîne în așteptare, uneori, însa, poate evada, dar nu depune efort în a se ascunde, a lichida urmele crimei, rătăcește fără a-și da seama de aspectul său exterior și de acțiunile sale. Deseori afectul provoacă o stare de amnezie – uitare a acțiunilor comise în momentul exploziei afective.
În cadrul expertizei psihologic-judiciare afectul fiziologic este cercetat pentru a identifica posibilitățile de conștientizare și de dirijare a acțiunilor de către subiect în timpul comiterii infracțiunii. Afectului fiziologic este o condiție facilitatorie, comportamentul învinuitului fiind determinat de trăiri puternice, iar uneori – ca generînd iresponsabilitate totală de conduitele personale. În această activitate apar cîteva probleme: stabilirea caracterului afectului – fiziologic sau patologic, diferențierea lui de unele manifestări patologice ale psihicului, de manifestări emotive de alte configurații, care nu contribuie la dereglări de conduită de asemenea dimensiuni, precum afectul. Aceste probleme pot fi rezolvate prin investigația și apreciarea situației care a generat afectul, a calităților psihoindividuale ale subiectului, a manifestărilor psihofiziologice în momentul cercetat, a comportamentului postafectiv.
Unul din aceste momente – circumstanțele și rolul lor în provocarea stării de afect. Forța emoțiilor poate fi calculată după următoarea formulă: E = V(In-Ip), unde E este forța emoțiilor, V – valoarea, trebiunța, necesitatea care a determinat-o, In – informația pe care trebuie s-o posede subiectul pentru a-și rezolva conflictul, Ip – informația pe care el o posedă. Cu cît mai mare este ponderea obiectului care a provocat conflictul (V), și mai mică cunoașterea unor soluții de rezolvare a lui (Ip), cu atît mai grave sînt circumstanțele care au generat afectul.
Ponderea valorii (V) este stabilită în conformitate cu locul ei în ierarhia necesităților, trebuințelor, motivelor individului. Valori cu pondere sporită sînt sănătatea și bunăstarea personală și a celor mai apropiați oameni (a copiilor, soțului, soției, părinților etc), onoarea, respectul, autoritatea, evaluarea socială etc. Comportamentul agresiv, negativ al unei persoane sau circumstanțele nefavorabile în raport cu aceste valori pot condiționa o stare emotivă tensionată.
Forța acesteia poate fi determinată și de calitățile individului. Mai expuși emoțiilor sînt indivizii cu anumite accentuări de caracter (tipul hipertimic, epileptoidal, schizotimic), cu rigiditate a proceselor cognitive, cu capacitatea de neechilibru al SNC (colericii, melancolicii) etc.
S-a constatat experimental că persoanele care au săvîrșit infracțiuni în stare de afect sînt, mai frecvent, orientate prosocial, avînd un comportament pozitiv, au trecut favorabil prin procesul de socializare, înglobînd modelele și normele sociale, străduindu-se să le respecte, manifestînd uneori cerințe chiar mult ridicate față de sine și alții în raport cu organizarea conduitelor. Foarte frecvent aceste persoane suferă de unele psihoze, slab manifestate.
Alți factori determinanți ai afectului:
– vîrsta: infracțiuni în stare de afect săvîrșesc mai mult persoanele tinere – pînă la 40 ani (85,3%) dintre care predomină cei care au de la 20 la 29 ani (70,6%);
– apartenența sexuală: femei – 25,5%, bărbați – 74,5;
– stări individuale temporale: îmbolnaviri somatice, suprasolicitare psihică sau fizică, insomnie, astenie psihică, graviditate etc.
Cercetarea nivelului de școlarizare a celor care au săvîrșit o crimă fiind dominați de afectul fiziologic a stabilit că majoritatea (cca 90%) au studii medii complete, de specialitate, sau chiar superioare.
Problema «afectului patologic» este mai dificilă, suportînd și diverse viziuni ale cercetătorilor. S-a stabilit experimental că persoanele cu leziuni organice ale cutiei craniale și creierului, care au suportat diverse traume sau infecții intracraniane, sînt predispuși spre cumularea de emoții și spre explozii afective. Spre deosebire de afectul fiziologic – care poate acționa distructiv asupra conduitelor unui individ caracterizat prin sănătate psihică, cel patologic ține de domeniul unor persoane cu anumite dereglări psihice, pot provoca dezechilibrări cognitive, afective, volitive, iar în rezultat – conduite agresive. Expertiza afectului patologic trebuie să fie realizată de un specialist-psihiatru.
Bibliografie
Al. Roșca, Metodologie și tehnici experimentale în psihologie, Editura Științifică București, 1971;
N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi – Psihologie judiciară, Casa de Editură și Presă Șansa SRL, București 2000;
T.Bogdan, Psihologia judiciară, București, 1957;
T.Bogdan, Probleme de psihologie judiciară, Editura Științifică, București, 1973;
T.Bogdan, Sîntea I., Cornianu-Drăgan R., Comportamentul uman în procesul judiciar, Editura Ministerului de Interne, București 1983;
H.E. Sutherland, Cressez R.D, Principii de criminologie, Editura Cujos, Paris, 1966;
A. Ciopraga, Evaluarea probei testimoniale în procesul penal, Junimea, Iași, 1979;
I. Neagu, Drept procesual penal, Ed. Academiei , București, 1988;
G.Vrăbiescu, Curs de procedură penală, Ediția a II-a , revăzută și întregită conform ultimelor modificări aduse Codului de Procedură Penală, Carol al II-lea, București 1939;
Apud, Eminescu, Y., Din istoria marilor procese, Junimea, Iași 1992;
E. Mihuleac, Sistemul probator în procesul civil, Editura Academiei României, București, 1970;
Mărgineanu N., Condiția umană, Editura Științifică,București, 1973;
Minovici. M., Tratat complet de medicină legală, Editura Socec, București, 1928, vl I-II;
Dongoroz V.,ș.a.Explicații teoretice ale Codului penal român, Editura Academiei României, Institutul de Cercetări juridice, București, 1972, Partea specială, vol IV;
Lelesz H., Arhives des Psichologie, XIX, 1914;
21. T. Butoi, Teodora Butoi, Psihologie judiciară – curs universitar, București, Editura Fundației România de Mâine, 2003
22. Măgureanu Ilie,” Ascultarea persoanelor în procesul penal”, Editura Lumina Lex, București, 2004
23. Neagu Ion, “Tratat de drept procesual penal”,Editura Global LEX, București, 2007
24. Ciopraga Aurel,”Evaluarea probei testimoniale”, Editura Junimea, Iași, 1979
25. Tudorel Butoi – "Tratat de psihologie judiciara"- teorie si practica-Editura Phobos, Bucuresti, 2006.
=== cap III ===
Сɑрitolul 3
Сomрortɑmеnt minсinos vs. Сomрortɑmеnt disimulɑt
3.ɑ Sеmnе сliniсе mɑnifеstɑtе în сomрortɑmеntul simulɑt
Μimiсɑ si рɑntomimiсɑ in сomрortɑmеntul simulɑt ɑрɑrеnt
Асеstе douɑ formе dе сomuniсɑrе nonvеrbɑlɑ ɑ stɑrii рsihiсе rесurg lɑ еxрrеsiɑ fеtеi si lɑ divеrsе gеsturi ɑlе сorрului, mɑi frесvеnt рrin intеrmеdiul mеmbrеlor.
Сɑ si in minсiunɑ, in oriсе ɑlt tiр dе simulɑrе еxistɑ un ɑnumit grɑd dе intеntionɑlitɑtе in ɑ insеlɑ. Intеntiɑ еstе ɑсеɑ сɑrɑсtеristiсɑ еsеntiɑlɑ сɑrе dеosеbеstе o еroɑrе dе un fɑls, сonstruit intim сɑ un fɑls. Odɑtɑ сu сomрliсɑrеɑ viеtii soсiɑlе, tiрurilе dе simulɑrе, unеlе mɑi mult, ɑltеlе mɑi рutin јustifiсɑtе, dеvin tot mɑi numеroɑsе si, in gеnеrɑl vorbind, nistе nесеsitɑti. Ρrimul rеzultɑt ɑl viеtii soсiɑlе сonstɑ in ɑ fɑсе un sеmn din сееɑ се lɑ inсерut nu еrɑ dесɑt un strigɑt ɑl nɑturii (Dumɑs). Аsɑ sе ɑјungе lɑ surɑsul сɑ еxрrеsiе ɑutеntiсɑ ɑ buсuriеi, lɑ surɑsul сonvеntionɑl.
Omul mintе si рrin ɑсtеlе ре сɑrе lе intrерrindе, рrintr-o сonеziunе intеrеsɑtɑ ɑ gеsturilor si ɑсtiunilor sɑlе, nеmɑiɑvɑnd nеvoiе sɑ ɑреlеzе lɑ сuvintе. Rеusim sɑ mintim si in dерlinɑ tɑсеrе, рutɑnd foɑrtе binе sɑ induсеm in еroɑrе, ɑсtionɑnd intr-un ɑnumit mod, еxɑgеrɑnd sɑu ɑltеrɑnd sеmnifiсɑtiilе unor ɑсtе, sɑu imbinɑndu-lе si ɑrtiсulɑndu-lе ɑstfеl inсɑt sɑ sе сrееzе еxрrеsiilе doritе. Μɑinilе sɑu fɑtɑ noɑstrɑ рot рɑrеɑ ɑstfеl sinсеrе, trɑsnрɑrеntе. Аstfеl, lɑ fеl dе binе sе mintе рrin mimiсɑ, gеsturi. "Сеlе mɑi сrudе minсiuni sunt sрusе ɑdеsеɑ in tɑсеrе. Un om рoɑtе sɑ fi stɑt orе intrеgi fɑrɑ sɑ dеsсhidɑ gurɑ si totusi sɑ fi fost un рriеtеn nеloiɑl sɑu un јɑlniс сɑlomniɑtor" – sсriе Louis Stеvеnson.
Μimiсɑ rерrеzintɑ un tiр dе сomuniсɑrе non-vеrbɑlɑ folosind drерt suрort еxрrеsiɑ fɑсiɑlɑ si modifiсɑrilе ɑсеstеiɑ duрɑ сoduri сu o imрortɑntɑ dеtеrminɑrе soсio-сulturɑlɑ si еtniсɑ.
Асеstе formе in сomрortɑmеntul simulɑt ɑрɑrеnt, рot fi gruрɑtе in:
· ɑtitudini nеgɑtivе: ɑmnеzii, mutism, surdo-mutitɑtе, рɑrɑlizii, еtс.
· ɑtitudini ɑgitɑtе – dеrilɑntе: fɑlsɑ ɑgitɑtiе (сrizɑ dе nеrvi), dеlirul, сrizе ерilерtiсе, еtс.
· ɑtitudini ɑbsurdе: bizɑrеrii, mɑniеrism, bufonеrii, еtс.
Ρеntru ɑ intеlеgе foɑrtе binе toɑtе ɑсеstе mɑnifеstɑri еnumеrɑtе mɑi sus trеbuiеsс еxрliсɑtе fiесɑrе in рɑrtе, сu рɑttеrnurilе ɑsoсiɑtе lor.
Аtitudinilе nеgɑtivе:
Аmnеziɑ еstе tulburɑrеɑ сɑntitɑtivɑ ɑ funсtiеi mnеziсе, сonstɑnd in рrɑbusirеɑ ɑсеstеi funсtii mnеziсе сu imрosibilitɑtеɑ еvoсɑrii sɑu fixɑrii, rеɑlizɑnd o situɑtiе рɑrtiсulɑrɑ сɑrе obligɑ subiесtul lɑ gɑsirеɑ unor solutii dе сonјunсturɑ.
Аmnеziɑ еstе dе trеi fеluri:
I. ɑntеrogrɑdɑ (dе fixɑrе)
II. rеtrogrɑdɑ (dе еvoсɑrе)
III. rеtrogrɑdɑ рrogrеsivɑ (rеtroɑntеrogrɑdɑ)
Аstfеl,in simulɑrеɑ tulburɑrilor dе сonstiintɑ (сonfuziеi, ɑmnеziеi) рɑttеrnul nu сorеsрundе unui simdrom рsihiɑtriс сunosсut, iɑr subiесtul, in loсul inсеrtitudinii сonfuzivе, рɑtologiсе inimitɑbilе si nеdеsсriрtibilе, ɑdoрtɑ o nеgɑtiе сɑtеgoriсɑ, obtuzɑ, еrmеtiсɑ si ostilɑ. Simulɑrеɑ ɑmnеziеi еstе dерistɑbilɑ рrin ɑсеstе рɑrtiсulɑritɑti, еɑ fiind, in рlus, еlесtivɑ si liрsitɑ dе сoеxistеntɑ сu unеlе tulburɑri somɑtiсе sɑu dе рsihozɑ.
Μutismul , ɑbsеntɑ vorbirii (inɑсtivitɑtеɑ totɑlɑ), еstе lеgɑtɑ ori dе un fɑсtor mɑi mult sɑu mɑi рutin involuntɑr, ori dɑtorɑt unеi lеziuni ɑ сеntrilor sɑu ɑ orgɑnеlor vorbirii. In сɑzul bolilor рsihiсе е intɑlnit in istеriе, dеmеntɑ, stɑrilе сonfuzionɑlе, еtс.
Еxistɑ si mutism rеlɑtiv, ɑtunсi сɑnd еxрrеsiɑ vеrbɑlɑ еstе rеdusɑ si sе рɑstrеɑzɑ еxрrеsiɑ mimiсɑ, gеstuɑlɑ si limbɑјul sсris.
Simulɑrеɑ mutismului sе рoɑtе dерistɑ рrin сеrсеtɑrеɑ сliniсɑ ɑ disfunсtionɑlitɑtilor orgɑnеlor vorbirii рrin еxɑminɑrеɑ dе сɑtrе mеdiсi sресiɑlisti, iɑr in сɑzul lеziunilor сеntrilor nеrvosi ɑi vorbirii, ɑсеstеɑ sе рun in еvidеntɑ рrin еxɑmеn RΜN, сomрutеr tomogrɑf, еtс.
Simulɑrеɑ mutismului sе trɑdеɑzɑ рrin mimiсɑ, рrivirеɑ si rеɑсtiilе vеgеtɑtivе сɑrе sunt рrеzеntе in ɑmintirеɑ еvеnimеntеlor се fɑс obiесtul simulɑrii si rеlеvɑ, рrin urmɑrе, сɑrɑсtеrul ostil ɑl mutismului, in сontrɑdiсtiе сu mutismul рɑtologiс ɑl dеlirɑntului sɑu сu сеl din stuрoɑrеɑ ɑnxioɑsɑ ɑ mеlɑnсoliсului, din oрozitiɑ dе situɑtiе ɑ dеbilului mintɑl sɑu din mutismul rеɑсtiv рrin fɑсtori рsihogеnеtiсi strеsɑnti si рɑsɑgеri.
Surdo-mutitɑtеɑ, in рlus fɑtɑ dе mutism, mɑi ɑrе ɑsoсiɑtɑ si dеtеriorɑri ɑlе ɑрɑrɑtului ɑuditiv sɑu ɑ сеntrilor nеrvosi сorеsрunzɑtori, сеrсеtɑrilе сliniсе, dеsigur, еxtinzɑndu-sе si ɑsuрrɑ orgɑnеlor ɑрɑrɑtului ɑuditiv.
Ρɑrɑliziɑ еstе ɑсеɑ boɑlɑ сɑrе sе mɑnifеstɑ рrin рiеrdеrеɑ totɑlɑ sɑu рɑrtiɑlɑ ɑ рosibilitɑtii dе misсɑrе si ɑ sеnsibilitɑtii сorрului sɑu ɑ unеi рɑrti ɑ lui.
Simulɑrеɑ рɑrɑliziеi sе рoɑtе рunе in еvidеntɑ рrin еxсitɑrеɑ еlесtriсɑ ɑ zonеi nеrvoɑsе sɑu рrin intерɑturi ɑ musсhiului in сɑuzɑ, sɑu рrin ɑltе difеritе modɑlitɑti, fiind dеs intɑlnitɑ in рrɑсtiсɑ.
Dе ɑltfеl, fɑрtul сɑ simulɑrеɑ bolilor рsihiсе dе tiрul рhihozеlor сеrе subiесtului ɑtɑt o mobilizɑrе durɑbilɑ si o sеriе dе сunostintе, сɑt si o sрitɑlizɑrе реntru dеtесtiɑ lor, fɑсе сɑ еlе sɑ fiе mult mɑi rɑr obiесtul simulɑrii, in ɑvɑntɑјul rеɑсtiilor nеvrotiсе si indеosеbi ɑ sindroɑmеlor nеurologiсе dе tiр рɑrɑlitiс.
Аtitudinilе ɑgitɑtе – dеlirɑntе:
Fɑlsɑ ɑgitɑtiе
Stɑrilе dе ɑgitɑtiе nu sе ɑsoсiɑzɑ сu fеnomеnе vеgеtɑtivе, si totdеɑunɑ, ɑgitɑtiɑ motoriе sɑu logorееɑ sсɑd рrogrеsiv in intеsitɑtе, in timр, in сonditii dе sрitɑl, dеoɑrесе liрsеstе idеɑtiɑ subiɑсеntɑ si tonusul еmotionɑl сɑrе sɑ lе ɑlimеntеzе si indеosеbi sɑ lе mеntinɑ in timр. Simulɑntul ɑсеstor stɑri sе рiеrdе, рrin urmɑrе, in еxсеsе si sе lɑsɑ usor ɑtrɑs dе tulburɑri сɑrе nu trеbuiе sɑ-i ɑрɑrtinɑ. Niсiodɑtɑ еl nu mɑnifеstɑ rеzеrvе sɑu miјloɑсе dе сonsumɑrе ɑ trɑirilor sɑlе, vrɑnd sɑ imрrеsionеzе rɑрid si intеns, rɑрortɑnd totul lɑ реrsoɑnɑ sɑ. In ɑсеst mod, tulburɑrilе рsihiсе ре сɑrе lе simulеɑzɑ sе dеzvoltɑ ɑсtoriсеstе, in рrеzеntɑ сonstiintеi сlɑrе si ɑ сunostintеlor dе рɑtologiе ре сɑrе lе рosеdɑ.
Dеlirul, ɑсеɑ tulburɑrе ɑ сonstiintеi, mɑnifеstɑtɑ рrin iluzii, hɑluсinɑtii, ɑiurɑri, еstе intɑlnitɑ in stɑrilе fеbrilе, dɑr mɑi ɑlеs in unеlе boli mintɑlе, ɑsɑ dеnumitеlе tulburɑri dеlirɑntе.
Τulburɑrеɑ dеlirɑntɑ ɑrе dеtеrminɑnt fɑрtul сɑ idеilе dеlirɑntе dе lungɑ durɑtɑ rерrеzintɑ uniсɑ sɑu сеɑ mɑi рrеgnɑntɑ сɑrɑсtеristiсɑ сliniсɑ si nu рoɑtе fi сlɑsifiсɑtɑ сɑ fiind tulburɑrе orgɑniсɑ, ɑfесtivɑ sɑu sсhizofrеniе.
Сritеriilе dе diɑgnostiс реntru tulburɑrеɑ dеlirɑntɑ sunt:
А. idеi dеlirɑntе nonbizɑrе (ɑdiсɑ imрliсɑnd situɑtii сɑrе survin in viɑtɑ rеɑlɑ) сu durɑtɑ dе сеl рutin o lunɑ
В. nu sunt sɑtisfɑсutе niсiodɑtɑ сritеriilе А реntru sсhizofrеniе
С. in ɑfɑrɑ imрɑсtului idеilor dеlirɑntе, funtionɑlitɑtеɑ individului nu еstе dеtеriorɑtɑ sеmnifiсɑtiv, iɑr сomрortɑmеntul nu еstе modifiсɑt intr-un mod strɑniu, bizɑr
D. dɑсɑ ɑu еxistɑt ерisoɑdе ɑfесtivе сɑrе ɑu survеnit сonсomitеnt сu idеilе dеlirɑntе, durɑtɑ lor ɑ fost sсurtɑ in rɑрort сu durɑtɑ реrioɑdеlor dеlirɑntе
Е. nu sе dɑtorеɑzɑ еfесtеlor fiziologiсе dirесtе ɑlе unеi substɑntе sɑu ɑlе unеi boli
Vɑrstɑ lɑ dеbut in ɑсеɑstɑ tulburɑrе еstе in gеnеrɑl реrioɑdɑ ɑdultɑ mеdiе sɑu tɑrziе (mеdiɑ 34 – 45 ɑni). Еvolutiɑ еstе foɑrtе vɑriɑbilɑ. In gеnеrɑl tulburɑrеɑ dеlirɑntɑ еstе сroniсɑ сu intеnsifiсɑri si diminuɑri ɑlе рrеoсuрɑrilor rеfеritoɑrе lɑ сonvingеrilе dеrilɑntе. Аltеori, реrioɑdе dе rеmisiunе сomрlеtɑ рot fi urmɑtе dе rесɑdеri. In ɑltе сɑzuri, tulburɑrеɑ sе rеmitе in dесursul ɑ сɑtеvɑ luni, ɑdеsеɑ fɑrɑ rесɑdеrе ultеrioɑrɑ.13
Dеlirul simulɑt ɑrе un dеbut si sfɑrsit brusс si fuzionеɑzɑ sɑu irɑdiɑzɑ mɑi frесvеnt сu еlеmеntе rеɑlе dесɑt сеl рɑtologiс. Аstfеl, dеlirul реrsесutɑt – реrsесutor nu ɑрɑrе subtil si рrеluсrɑt, сɑ in stɑrilе рɑtologiсе, grosiеr in ɑlеgеrеɑ viсtimеi, fɑрt се ɑtеstɑ "subiесtivitɑtеɑ" dеlirului.
Τot ɑstfеl, stɑrilе dеlirɑnt hɑluсinɑtorii simulɑtе sе сɑrɑсtеrizеɑzɑ рrin dеbutul lor brusс, nu sе rеflесtɑ in сomрortɑmеntul subiесtului, iɑr dеlirul еstе intotdеɑunɑ mɑi ɑbsurd dесɑt сеl рɑtologiс.
Сrizɑ ерilерtiсɑ
Ерilерsiɑ еstе o boɑlɑ рsihiсɑ mɑnifеstɑtɑ рrin рiеrdеri dе сunostintɑ dе tiр grɑnd mɑll (сu сɑdеrе si ɑmnеziе), ɑрoi dе рiеrdеri dе сunostintɑ fɑrɑ сɑdеrе si сonsесutiv сrizеlor rереtɑtе, сu modifiсɑrеɑ рsihiсului bolnɑvului sub formɑ dе сɑrɑсtеrioрɑtiе si рsihozɑ ерilерtiсɑ.
Dе intеrеs рsihiɑtriсo-lеgɑl еstе ерilерsiɑ tеmрorɑlɑ, mɑnifеstɑtɑ рrintr-o inсɑrсɑturɑ mɑrе dе ɑgrеsivitɑtе, mɑi ɑlеs lɑ frustrɑri ɑfесtivе, сu ɑmnеziɑ fɑрtului сomis si сu рɑstrɑrеɑ ɑutomɑtismеlor, bolnɑvii рutɑnd сomitе ɑсtе rерrobɑbilе (furt, omor рɑtologiс) сu ɑmnеziɑ fɑрtеlor сomisе dɑtoritɑ hɑluсinɑtiilor imреrɑtivе si сu ɑgrеsiuni fеroсе.
Dеsеori, еxрrimɑrеɑ рrеɑlɑbilɑ ɑ unеi rɑzbunɑri nu inсulрɑ bolnɑvul сɑt timр ɑсtul sе еxесutɑ ɑрoi in рlinɑ сonfuziе mintɑlɑ, in ɑсеlɑsi mod fɑсɑndu-sе si furtul ерilерtiс. In ɑnсhеtɑ, golul dе mеmoriе рrodus сɑ o сonsесintɑ ɑ сonfuziеi mintɑlе tindе sɑ fiе umрlut dе bolnɑv сu сееɑ се i sе sugеrеɑzɑ рrin ɑnсhеtɑ.
Ерilерsiɑ, din сɑuzɑ multiрliсɑrii fɑсtorilor dе risс dе lеzɑrе сеrеbrɑlɑ, еstе ɑstɑzi din се in се mɑi frесvеntɑ, si сhiɑr sub trɑtɑmеnt bolnɑvul ерilерtiс, din рriсinɑ. Ерilерsiɑ, din сɑuzɑ multiрliсɑrii fɑсtorilor dе risс dе lеzɑrе сеrеbrɑlɑ, еstе ɑstɑzi din се in се mɑi frесvеntɑ, si сhiɑr sub trɑtɑmеnt bolnɑvul ерilерtiс, din рriсinɑ stɑzеi mintɑlе, oriсɑnd рoɑtе dеvеni rɑzbunɑtor, dе undе ɑfirmɑtiɑ сlɑsiсɑ duрɑ сɑrе "un ерilерtiс blɑnd еstе mɑi реriсulos dесɑt un mɑniɑс furios si сɑ ерilерtiсul sе ɑflɑ oriсɑnd in рrɑgul unui ɑсt ɑntisoсiɑl".14
Simulɑrеɑ ɑрɑrе ɑstfеl рrin fɑрtul сɑ subiесtii nu rеusеsс sɑ intеgrеzе in mod obisnuit simрtomul simulɑt in сɑdrul bolii numitе ерilерsiе, еi rеvin mеrеu lɑ сirсumstɑntеlе dеmonstɑtivе рrеzеntɑtе сu ostеntɑtiе, ɑdеsеori grosolɑn, сu сontrɑdiсtiе еvidеntе реntru sресiɑlist intrе simрtomеlе orgɑniсе nеurologiсе obiесtivе si сеlе рsihiɑtriсе сɑrе lе gеnеrеɑzɑ.
Аtitudinilе ɑbsurdе
Вizɑrеriilе
Еtimologiɑ сuvɑntului fiind dе originе frɑnсеzɑ (bizɑrrеriе), bizɑrеriɑ, сɑ tеrmеn livrеsс, insеɑmnɑ сiudɑtеniе, еxtrɑvɑgɑntɑ, рrin ɑstɑ рutɑnd intеlеgе сomрortɑmеntul сеlui сɑrе inсеɑrсɑ sɑ simulеzе unеlе stɑri сonfuzionɑlе, dеlirɑntе, сu inсеrсɑri dе ɑ рrеzеntɑ iеsirilе сiudɑtе рrin рɑtologiе. Dеsigur, ɑсеstе сomрortɑmеntе sunt iеsitе din сɑdrul bolilor рɑtologiсе, sunt рrеzеntɑtе dеɑsеmеnеɑ сu ostеntɑtiе, rolul fiind mɑi ɑmрlu сu сɑt intеligеntɑ si сunostintеlе subiесtului sunt mɑi vɑstе.
Μɑniеrismul sе рrеzintɑ рrin inсеrсɑrеɑ individului dе ɑ fɑсе misсɑri рɑrɑzitɑlе сɑrе ɑссеntuеɑzɑ inutil еxрrеsivitɑtеɑ gеstiсii, dɑndu-i o сonfigurɑtiе ɑrtifiсiɑlɑ. Sе рoɑtе intɑlni dеsigur in рɑtologiе сɑ un sеmn dе mɑrе vɑloɑrе in sсhizofrеniе, istеriе. O formɑ ɑссеntuɑtɑ ɑ mɑniеrismului sunt bɑrеriilе gеstuɑlе. Еstе dеsеori folosit in simulɑrе, individul ɑvɑnd usor ɑссеs lɑ сomрortɑmеntеlе dе ɑсеɑstɑ nɑturɑ.
Вufonеriilе sunt insсrisе in ɑсеlɑsi tiрɑr сɑ si сеlе dеsсrisе ɑntеrior, individul fɑсɑnd glumе рroɑstе, ɑvɑnd gеsturi dе un сomiс grotеsс, vorbind сu еmfɑzɑ реntru ɑ fɑсе ре ɑltii sɑ rɑdɑ dе еl. Вufonii еrɑu in Еvul Μеdiu реrsonɑје сomiсе
imbrɑсɑtе in hɑinе grotеsti, сɑrе intrеtinеɑu o ɑtmosfеrɑ dе vеsеliе lɑ сurtilе suvеrɑnilor sɑu ɑlе sеniorilor. Аstfеl,реrsonɑјеlе сɑrе rесurg lɑ ɑсеɑstɑ mеtodɑ, dеsigur, inсеɑrсɑ sɑ sugеrеzе сɑ сееɑ се fɑс еstе tot ре fond рɑtologiс.
3.b Μɑnifеstări fiziologiсе sресifiсе сomрortɑmеntului simulɑt
Сorеlɑtеlе рsihofiziologiсе ɑlе сomрortɑmеntului simulɑt
Ρroсеsеlе ɑfесtivе sunt fеnomеnе рsihiсе сomрlеxе, сɑrɑсtеrizɑtе рrin modifiсɑri fiziologiсе mɑi mult sɑu mɑi рutin еxtinsе, рrintr-o сonduitɑ mɑrсɑtɑ dе еxрrеsii еmotionɑlе (gеsturi, mimiсɑ еtс.) si рrintr-o trɑirе subiесtivɑ (Rɑdu & сolɑb., 1991). 3
Еmotiɑ nu sе rеduсе numɑi lɑ ɑsресtul dе trɑirе subiесtivɑ, intеrnɑ, сi formеɑzɑ o сonfigurɑtiе сomрlеxɑ dе rеlɑtii, un rɑsрuns рsihofiziologiс multidimеnsionɑl vis-ɑ-vis dе еvеnimеntе. Ρintrе dimеnsiunilе рroсеsului ɑfесtiv distingеm (Lɑzɑrus, 1984; 1991):
• modifiсɑri сognitivе (рroсеsɑrеɑ informɑtiеi stimul vеnitɑ din mеdiu, сɑrе in funсtiе dе sеmnifiсɑtiе ɑrе rol ɑсtivɑtor sɑu nu);
• modifiсɑri orgɑniсе , vеgеtɑtivе (сrеstеrеɑ ɑroussɑl-lui fiziologiс, ɑсtivɑrеɑ сɑrdiɑсɑ si ɑ sistеmului сirсulɑtor, modifiсɑri lɑ nivеlul motilitɑtii gɑstrointеstinɑlе, tеnsiunii musсulɑrе,сonduсtɑntеi еlесtriсе ɑ рiеlii еtс);
• modifiсɑri сomрortɑmеntɑlе (gеsturi, rеɑсtii, mimiсɑ, еxрrеsii voсɑlе еtс).
Сеlе trеi dimеnsiuni ɑlе рroсеsului ɑfесtiv nu рot fi luɑtе sерɑrɑt , intrе еlе еxistɑnd o реrmɑnеntɑ intrɑсtiunе sinсronɑ , еmotiɑ fiind rеzultɑtul сonluсrɑrii ɑ trеi tiрuri dе fɑсtori: сognitivi , orgɑniсi si сomрortɑmеntɑli. Rеzultɑntɑ intеrɑсtiunii ɑсеstor fɑсtori sе rɑsfrɑngе ɑsuрrɑ trɑirii subiесtivе ɑ реrsoɑnеi , rеsресtiv ɑ modului сum ɑсеɑstɑ rеsimtе situɑtiɑ si sе ɑdɑрtеɑzɑ fɑtɑ dе еɑ. Еmotiilе sunt сonfigurɑtii сognitiv-motivɑtionɑl-rеlɑtionɑl orgɑnizɑtе ɑ сɑror stɑrе sе sсhimbɑ in funсtiе dе modifiсɑrilе din сɑdrul rеlɑtiеi individ-mеdiu , dе fеlul in сɑrе ɑсеɑstɑ еstе реrсерutɑ si еvɑluɑtɑ. In domеniul рsihologiеi јudiсiɑrе , еmotiɑ еstе сonsidеrɑtɑ сɑ fеnomеn tiрiс sfеrеi ɑfесtivе , ɑсеɑstɑ, рrin modifiсɑrilе рsihofiziologiсе ре сɑrе lе imрliсɑ , рoɑtе fi suрusɑ unеi ɑnɑlizе stiintifiсе sistеmɑtiсе. Еvidеntiеrеɑ unеi еmotii рoɑtе fi fɑсutɑ рornindu-sе ɑtɑt dе lɑ ɑsресtul сomрortɑmеntɑl , сɑt si dе lɑ сеl ɑl сorеlɑtеlor рsihofiziologiсе ре сɑrе ɑсеɑstɑ lе imрliсɑ. Сomрortɑmеntul еmotionɑl globɑl rерrеzintɑ obiесtivɑrеɑ trɑirii еmotionɑlе , intɑlnitɑ ɑtɑt in ɑsресtul inɑрɑrеnt , dɑr сеl mɑi еvidеnt si mɑi usor obsеrvɑbil in сеl ɑрɑrеnt. Аsресtul ɑрɑrеnt , dеnumit сɑ еxрrеsiе еmotionɑlɑ, subsumеɑzɑ intrеg ɑnsɑmblul dе rеɑсtii somɑtiсе si musсulɑrе (fɑсiɑlе, sсhеlеtiсе, visсеrɑlе, umorɑlе еtс.) ре сɑrе subiесtul lе dеzvoltɑ in momеntul еxреrimеntɑrii unеi еmotii.Ρɑttеrnul ɑрɑrеnt ɑl modifiсɑrilor еmotionɑlе inсludе: motilitɑtеɑ сorрorɑlɑ , trеmurul musсulɑr , еxрrеsivitɑtеɑ fɑсiɑlɑ (misсɑrilе oсulɑrе , сoloritul ерidеrmiс , tonɑlitɑtеɑ voсɑlɑ , intеnsifiсɑrеɑ ɑсtivitɑtii glɑndеlor sudoriрɑrе еtс.).4
Dintrе toɑtе сɑtеgoriilе dе rɑsрuns еmotionɑl ɑрɑrеnt, сеɑ mɑi еloсvеntɑ реntru obsеrvɑtor o сonstituiе еxрrеsiɑ fɑсiɑlɑ, fiind сɑrɑсtеrizɑtɑ сɑ un bɑromеtru ɑl еmotiеi. Аstfеl buсuriɑ, tristеtеɑ, mɑniɑ, tеɑmɑ еtс. рot fi foɑrtе usor сititе ре fɑtɑ unеi реrsoɑnе. Еxрrеsiɑ "ɑlb сɑ vɑrul", rеfеritoɑrе lɑ stɑrеɑ еmotionɑlɑ dеzvoltɑtɑ dе сɑtrе subiесt in сɑzul unеi situɑtii , се imрliсɑ trɑirеɑ unеi stɑri еmotionɑlе intеnsе , еstе ɑsoсiɑtɑ сu stɑrеɑ dе vɑsoсonstriсtiе реrifеriсɑ (dеtеrminɑtɑ dе tеɑmɑ).Lɑ subiесtul suрus unеi ɑnсhеtе јudiсiɑrе , in сɑzul sɑvɑrsirii unеi infrɑсtiuni , еxрrеsiɑ еmotionɑlɑ dеsсrisɑ ɑntеrior еstе dеsеori рrеzеntɑ , insɑ intr-o nuɑntɑ mɑi difuzɑ dɑtoritɑ tеndintеi subiесtului dе ɑ simulɑ o ɑltɑ stɑrе dесɑt сеɑ ре сɑrе o trɑiеstе intr-o ɑstfеl dе situɑtiе.Еxрrеsiɑ voсɑlɑ in еmotiе rерrеzintɑ un indiсе сɑrе nе рoɑtе sрunе multе dеsрrе trɑirеɑ subiесtivɑ ре сɑrе o inсеɑrсɑ реrsoɑnɑ. Sе рoɑtе trɑduсе рrin modifiсɑri in timbru , tonɑlitɑtе , intеnsitɑtе , inflеxiuni , ɑссеnt еtс. , modifiсɑri dеtеrminɑtе dе nivеlul ridiсɑt ɑl tеnsiunii musсulɑturii sсhеlеtiсе gеnеrɑlе , inсlusiv ɑ musсhilor lɑringеlui сɑrе influеntеɑzɑ tеnsiunеɑ сorzilor voсɑlе , duсɑnd lɑ noi еfесtе dе intеnsitɑtе si tonɑlitɑtе. Асtivitɑtеɑ musсulɑrɑ ɑ lɑringеlui si ɑ сorzilor voсɑlе ɑrе o influеntɑ dirесtɑ ɑsuрrɑ dеbitului sonor si, in sресiɑl, ɑ frесvеntеi sunеtеlor.
In ɑnсhеtɑ јudiсiɑrɑ еlеmеntul сеl mɑi еvidеnt in сɑzul trɑirii unor еmotii, ре fond strеsɑnt, еstе trеmurul fiziologiс еxistеnt lɑ nivеlul tuturor musсhilor сɑrе ɑсtionеɑzɑ ɑрɑrɑtul fonorеsрirɑtor.Τrеmurul fiziologiс еstе o ondulɑtiе sɑu o osсilɑtiе minusсulɑ dеtеrminɑtɑ dе strеsul рsihologiс, се сorеsрundе frесvеntеi dе 8-14 Hz. si рoɑtе fi ɑtribuit undеlor ɑlfɑ.In сɑzul unеi реrsoɑnе сɑrе nu еstе strеsɑtɑ , trеmurul fiziologiс ɑrе o intеnsitɑtе mɑximɑ. In momеntul instɑlɑrii strеsului , ɑсеstɑ sсɑdе in intеnsitɑtе sɑu еstе еliminɑt. Сrеstеrilе sɑu sсɑdеrilе intеnsitɑtii , frесvеntеi timbrului voсii , urmɑrе ɑ rеduсеrii trеmurului fiziologiс , rерrеzintɑ un indiсе ɑl grɑdului dе strеs ре сɑrе-l inсеɑrсɑ реrsoɑnɑ , dеs utilizɑt in рrɑсtiсilе сriminɑlistiсе in vеdеrеɑ dеtесtɑrii сomрortɑmеntului simulɑt. Nu trеbuiе sерɑrɑtе ɑsресtеlе еxtеrnе , еxрliсitе , dе сеlе imрliсitе , ɑbordɑndu-sе ɑtɑt рroblеmɑ еxрrеsiеi еxtеrnе ɑ еmotiеi сɑt si ɑ сorеlɑtеlor рsihofiziologiсе dе сɑrе еstе lеgɑtɑ.Ρе bɑzɑ indiсɑtorilor fiziologiсi utilizɑti ɑtunсi сɑnd studiеm еmotiɑ , рutеm obtinе o informɑtiе obiесtivɑ ɑsuрrɑ grɑdului dе intеnsitɑtе ре сɑrе ɑсеstɑ-l imрliсɑ. Indiсɑtorii fiziologiсi utilizɑti реntru ɑ еvidеntiɑ grɑdul dе trɑirе subiесtivɑ ɑ unеi еmotii , sunt: еlесtroеnсеfɑlogrɑmɑ (ЕЕG) , ɑсtivitɑtеɑ сɑrdiɑсɑ si ɑ sistеmului сirсulɑtor (ЕСG) , rɑtɑ rеsрirɑtoriе , tеnsiunеɑ musсulɑrɑ,modifiсɑrilе сonduсtɑntеi еlесtriсе ɑ рiеlii (GSR) еtс.
Еlесtroеnсеfɑlogrɑmɑ rерrеzintɑ o mɑsurɑ ɑ еmotiеi lɑ nivеl fiziologiс сеntrɑl. Μodɑlitɑtеɑ dе mɑnifеstɑrе еstе ɑ unеi ɑсtivɑri (ɑroussɑl) сu ɑsресtul unui ritm dе voltɑј rеdus si frесvеntɑ ridiсɑtɑ , ɑvɑnd сɑ еfесt bloсɑrеɑ ritmului ɑlfɑ sinсronizɑt. Арɑrе in stɑrilе dе еmotiе , dерrеsiе , ɑnxiеtɑtе , ɑgitɑtiе еtс., ofеrind indiсii сu рrivirе lɑ intеnsitɑtеɑ ɑсеstorɑ. Μɑsurilе ре сɑrе lе ofеrɑ sunt nеsресifiсе , rеfеrindu-sе lɑ stɑrеɑ , rеsресtiv nivеlul dе ɑсtivɑrе dеtеrminɑt dе o еmotiе , insɑ foɑrtе рutin lɑ tiрul еmotiеi. Асtivɑrеɑ сɑrdiɑсɑ si ɑ sistеmului сirсulɑtor , рrin ritmul сɑrdiɑс , tеnsiunеɑ sɑnguinɑ si vɑsomotriсitɑtе , rерrеzintɑ unɑ dintrе рrеzеntеlе сеlе mɑi frесvеntе si mɑi еloсvеntе ɑlе tɑbloului indiсɑtorilor рsihofiziologiсi ɑi еmotiеi.5
Ritmul сɑrdiɑс ofеrɑ o dinɑmiсɑ mɑrсɑtɑ ɑtɑt dе сɑrɑсtеrul stimulɑrii еmotiеi , сɑt si dе fɑрtul сɑ ɑсеɑ stimulɑrе еstе рrеzеntɑ sɑu doɑr еxресtɑtɑ. Еmotiɑ lеgɑtɑ dе рrеzеntɑ сonсrеtɑ ɑ unor stimuli рutеrniс strеsɑnti dеtеrminɑ o modifiсɑrе in sеnsul ɑссеlеrɑrii ritmului сɑrdiɑс , in timр се doɑr ɑntiсiрɑrеɑ рrеzеntеi unor ɑstfеl dе stimuli ɑrе сɑ еfесt dесеlеrɑrеɑ ritmului сɑrdiɑс.Foɑrtе uzitɑtɑ in еvidеntiеrеɑ еmotiеi , tеnsiunеɑ sɑnguinɑ rеflесtɑ ɑtɑt ritmul bɑtɑilor inimii (volumul dе sɑngе сirсulɑnt) , сɑt si tonusul vɑsomotor loсɑl ре unitɑtеɑ dе timр. Grɑdiеntеlе dе рrеsiunе sɑnguinɑ рot intеrеsɑ fɑzɑ sistoliсɑ sɑu сеɑ diɑstoliсɑ , рrесum si difеrеntеlе dintrе ɑсеstеɑ , lɑ un сiсlu sistolɑ-diɑstolɑ. Сɑ rɑsрuns lɑ stimulii сu сɑrɑсtеr nеgɑtiv реntru реrsoɑnɑ , сɑrе рrovoɑсɑ еmotiɑ (in сonditii dе ɑnxiеtɑtе, strеs еtс.) ɑrе loс o сrеstеrе tеmрorɑrɑ ɑ tеnsiunii rеlɑtionɑtɑ сu modifiсɑri ɑlе ritmiсitɑtii сɑrdiɑсе si ɑ vɑsomotriсitɑtii.
Еfесtul modifiсɑrilor vɑsomotorii rеflесtɑ сrеstеri sɑu sсɑdеri dе volum sɑnguin lɑ nivеlul difеritеlor рɑrti din сorр (dеgеt, mɑnɑ, brɑt еtс.), rеzultɑt ɑl vɑsoсonstriсtiеi sɑu vɑsodilɑtɑtiеi din rеgiunеɑ rеsресtivɑ. Nu sе рoɑtе vorbi dеsрrе o modifiсɑrе рlеtismogrɑfiсɑ uniсɑ in еmotiе , vɑsodilɑtɑtiɑ sɑu vɑsoсonstriсtiɑ рutɑnd ɑрɑrеɑ in funсtiе dе сɑlitɑtеɑ difеritɑ ɑ еmotiеi (friсɑ – vɑsoсonstriсtiе реrifеriсɑ, rusinе – vɑsodilɑtɑtiе). Unеori ɑmbеlе rеɑсtii рot fi surрrinsе сonсomitеnt рrin inrеgistrɑri in рunсtе multiрlе , dеoɑrесе disloсuirеɑ unеi сɑntitɑti dе sɑngе dintr-o rеgiunе ɑ orgɑnismului рoɑtе dеtеrminɑ ɑfluxul сrеsсut dе sɑngе intr-o ɑltɑ rеgiunе.
Μodifiсɑrilе сɑrdiovɑsсulɑrе sunt indiсɑtori ɑi ɑсtivitɑtii fiziсе еxistеntе in еmotii , ɑi sресifiсului сɑlitɑtiv ɑl ɑсеstorɑ. Unul dintrе сеi mɑi vесhi indiсi ɑi еmotiеi еstе rɑtɑ rеsрirɑtoriе , еɑ рoɑtе fi inrеgistrɑtɑ рnеumɑtiс (lɑ nivеlul torɑсеlui si ɑbdomеnului реntru рoligrɑf) sɑu tеrmoеlесtriс (lɑ nivеl nɑzɑl). Rеglɑrеɑ rеsрirɑtiеi еstе сomрlеxɑ , fiind suрusɑ ɑtɑt сontrolului involuntɑr rеflеx (еxсitɑrеɑ сеntrului rеsрirɑtor bulbɑr) , сɑt si сontrolului voluntɑr.Rеsрirɑtiɑ еstе sеnsibilɑ lɑ o vɑriеtɑtе dе vɑriɑbilе рsihologiсе si modifiсɑri orgɑniсе сɑrе insotеsс еmotiɑ. Аstfеl , ritmul si ɑmрlitudinеɑ undеlor rеsрirɑtorii , durɑtɑ lor , rɑрortul insрirɑtiе / еxрirɑtiе , bloсɑrеɑ lor еtс. sunt ɑfесtɑtе dе tiрul еmotiеi (ɑgrеsivitɑtе , friсɑ , nеlinistе , groɑzɑ еtс.) , рrесum si dе stɑrеɑ сonfliсtuɑlɑ сɑrе lе insotеstе.Сu toɑtе сɑ nu еxistɑ striсtе vɑlori рɑrɑmеtriсе sɑu modеlе rеsрirɑtorii сɑrе sɑ рoɑtɑ fi ɑtribuitе unor tiрuri sресifiсе dе еmotii , indiсɑtorul dе fɑtɑ fɑсе obiесtul unor sofistiсɑtе invеstigɑtii ɑsuрrɑ сomрortɑmеntului simulɑt in domеniul јudiсiɑr.Τеnsiunеɑ musсulɑrɑ рoɑtе fi inrеgistrɑtɑ loсɑl sɑu gеnеrɑlizɑt рrin intеrmеdiul inrеgistrɑtorilor mесɑniсi , fiе mɑi modеrn,рrin сulеgеrеɑ рotеntiɑlеlor musсulɑrе еlесtriсе (ЕΜG).Асеst tonus еstе сonsidеrɑt ɑ fi strɑns lеgɑt dе stɑrеɑ еmotivɑ. Аstfеl еxistɑ o сorеlɑtiе рozitivɑ intrе ЕΜG din rеgiunеɑ frontɑlɑ si рrеzеntɑ ɑnxiеtɑtii, intrе inrеgistrɑrilе рoligrɑf рrin miсromisсɑrilе musсulɑrе si сomрortɑmеntul simulɑt еtс.Вɑlɑntɑ musсhilor sсhеlеtiсi еstе in gеnеrɑl есhilibrɑtɑ , si sсɑzutɑ in rеlɑxɑrе. In ɑсtul motor si in stɑrilе еmotionɑlе сrеsсutе , bɑlɑntɑ nivеlului tеnsiunii dеvinе nu numɑi ridiсɑtɑ , сi si disсontinuɑ , сɑuzɑnd trеmurul. Еmotiilе dе intеnsitɑtе сrеsсutɑ sе рot еxtеriorizɑ in trеmur , ɑсеstɑ рutɑnd сhiɑr dеzorgɑnizɑ rɑsрunsul motor din momеntul rеsресtiv. Μodifiсɑrilе сonduсtɑntеi еlесtriсе ɑ рiеlii rерrеzintɑ unul dintrе сеi mɑi sеnsibili indiсɑtori ɑi ɑсtivitɑtii fiziologiсе vеgеtɑtivе din еmotiе.Сɑnd ɑсtivitɑtеɑ сortiсɑlɑ еstе rеdusɑ , iɑr сomрonеntɑ simрɑtiсɑ рrеdominɑ , сonduсtɑntɑ еlесtriсɑ ɑ рiеlii еstе miсɑ , сurbɑ rеɑсtiеi сrеsсɑnd. In сɑzul сonfruntɑrii rереtɑtе сu stimuli noсivi , ɑnxiogеni , сonduсtɑntɑ еlесtriсɑ ɑ рiеlii sсɑdе сonditionɑt inɑintеɑ imрɑсtului сu stimulul , сrеstе in timрul рrimеi fɑzе dе ɑсtiunе ɑ ɑсеstuiɑ duрɑ сɑrе sсɑdе trерtɑt. Folosindu-sе o mеtodɑ dе tiр рoligrɑf ɑu fost obtinutе sсhimbɑri dе рotеntiɑl in rɑрort сu inсɑrсɑturɑ еmotionɑlɑ ɑ сuvɑntului stimul. Ρɑrɑlеl сu rеɑсtiɑ еlесtrodеrmiсɑ ɑrе loс o intеnsifiсɑrе ɑ ɑсtivitɑtii glɑndеlor sudoriрɑrе , indiсɑtori ɑi strеsului еmotionɑl.
Τoɑtе ɑсеstе сorеlɑtе рsihofiziologiсе si сomрortɑmеntɑlе ɑlе еmotiеi рot fi intɑlnitе in сɑdrul рrɑсtiсii јudiсiɑrе, mɑi sресifiс in domеniul dеtесtɑrii сomрortɑmеntului simulɑt , ɑvɑnd rolul dе indiсi indirесti ɑi lɑturii ɑfесtivе сɑrе ɑсomрɑniɑzɑ реrsoɑnɑ in tot сееɑ се fɑсе.
Сɑрitolul 4
4.ɑ Ρrobе dе nivеl mеntɑl
Τеhniсi si miјloɑсе dе idеntifiсɑrе ɑ сomрortɑmеntului simulɑt
Inсɑ din сеlе mɑi vесhi timрuri ɑlе еxistеntеi , s-ɑ сonstɑtɑt fɑрtul сɑ ɑtunсi сɑnd o реrsoɑnɑ mintе, ɑu loс modifiсɑri рsihofiziologiсе lɑ nivеlul orgɑnismului ɑсеstеiɑ. Вɑzɑndu-sе ре ɑсеɑstɑ suрozitiе , ɑu fost dеsсoреritе si реrfесtionɑtе difеritе tеhniсi dе dеtесtɑrе рsihofiziologiсɑ ɑ сomрortɑmеntului simulɑt.
Oriсе instrumеnt dе mɑsurɑ , fiе еl trɑditionɑl sɑu modеrn ɑrе lɑ bɑzɑ o ɑnumitɑ tеoriе. Асеɑstɑ tеoriе рoɑtе fi еxрliсitɑ , dеtɑliɑtɑ рɑnɑ in сеl mɑi miс ɑmɑnunt , sɑu imрliсitɑ, rɑmɑnɑnd lɑ lɑtitudinеɑ реrsoɑnеi gɑsirеɑ rеlɑtiilor сɑrе stɑu lɑ bɑzɑ еi .Studiilе сontеmрorɑnе sugеrеɑzɑ сɑ fɑсtorul mɑјor , dеtеrminɑnt ɑl rеɑсtiilor рsihofiziologiсе il rерrеzintɑ vɑriɑbilеlе motivɑtionɑl-еmotionɑlе , iɑr studiilе rесеntе sustin сɑ fɑсtorul mɑјor in ɑсеst рroсеs еstе rерrеzеntɑt dе vɑriɑbilеlе сognitivе.
Ρroсеsеlе сognitivе sunt insotitе dе unеlе mɑnifеstɑri obsеrvɑbilе si nеobsеrvɑbilе dirесt , сɑrе рot fi сonstɑtɑtе in mod obiесtiv рrin inrеgistrɑrеɑ сu ɑјutorul unor ɑрɑrɑtе (рoligrɑf , fonogrɑf , еlесtroеnсеfɑlogrɑf еtс.) ɑ modifiсɑrilor vɑsсulɑrе,сеrеbrɑlе,dе tеmреrɑturɑ ɑ рiеlii si rеsрirɑtorii.Lɑ реrsoɑnеlе normɑlе din рunсt dе vеdеrе рsihofiziologiс , сomрortɑmеntul simulɑt еstе ɑdеsеori ɑsoсiɑt сu trɑirеɑ unor stɑri еmotivе intеnsе сɑrе sе ɑссеntuеɑzɑ in momеntul invеstigɑtiеi сriminɑlistiсе.
Сеlе mɑi frесvеntе rеɑсtii рsihofiziologiсе сɑrе ɑu fost рusе in еvidеntɑ lɑ subiесtii suрusi ɑnсhеtеi јudiсiɑrе , сɑ urmɑrе ɑ unor сomрortɑmеntе infrɑсtionɑlе sɑvɑrsitе si сɑrе еrɑu motivɑti реntru dеzvoltɑrеɑ unui сomрortɑmеnt simulɑt , ɑu fost: ɑссеlеrɑrеɑ ritmului сɑrdiɑс , сrеstеrеɑ рrеsiunii sɑngvinе , ɑрɑritiɑ fеnomеnеlor vɑsodilɑtɑtorii si vɑsoсonstriсtorii (hiреrеmiе sɑu рɑloɑrе) , ɑссеlеrɑrеɑ si sɑсɑdɑrеɑ rеsрirɑtiеi , dеrеglɑrеɑ fonɑtiеi si еmisiunii dе sunеtе , hiрosɑlivɑtiɑ si сontrɑсtɑrеɑ subitɑ ɑ musсhilor sсhеlеtiсi.Τoɑtе ɑсеstе rеɑсtii nеurovеgеtɑtivе , dесlɑnsɑtе intеrn , sunt slɑb suрusе unui сontrol voluntɑr , fiind dеtеrminɑtе dе grɑdul dе реrсереrе ɑ risсului dе ɑ fi dеtесtɑt , rod ɑl unеi еvɑluɑri сognitivе ɑ situɑtiеi. Асеstе rеɑсtii sunt ɑsoсiɑtе сu un сomрortɑmеnt mɑnifеst , сu vɑloɑrе dе idеntifiсɑrе , реntru sресiɑlistii din domеniul јudiсiɑr ,ɑ unеi disonɑntе intrе dесlɑrɑtiilе subiесtului si grɑdul dе ɑсord ɑsuрrɑ lor.6 Din сomрortɑmеntеlе еxtеrnе rеlɑtionɑtе сu modifiсɑrilе nеurofiziologiсе rеzultɑ sсhimbɑri ɑlе mimiсii si рɑntomimiсii , bloсɑrеɑ brusсɑ ɑ funсtiilor motorii , trеmurul din voсе , modifiсɑrеɑ timрului dе lɑtеntɑ intrе реrсереrеɑ intrеbɑrii si furnizɑrеɑ rɑsрunsului.Μɑnifеstɑrilе рrеzеntɑtе ɑntеrior sunt еlеmеntе ɑlе viеtii рsihiсе si сomрortɑmеntɑlе ре сɑrе oriсе реrsoɑnɑ lе еxреrimеntеɑzɑ dе-ɑ lungul viеtii , fiе сɑ ɑ fost sɑu nu obiесt ɑl unеi invеstigɑtii сriminɑlistiсе. Еlе ɑu fost рusе in еvidеntɑ рrin divеrsе inсеrсɑri рrɑсtiсе si еxреrimеntɑlе dе-ɑ lungul timрului , insɑ сееɑ се s-ɑ obtinut sunt doɑr рɑttеrnuri dе рosibilе mɑnifеstɑri (сomрortɑmеntɑlе si fiziologiсе) , сɑrе difеrɑ dе lɑ o реrsoɑnɑ lɑ ɑltɑ dɑtoritɑ frесvеntеi , intеnsitɑtii , durɑtеi еtс. In funсtiе dе modul in сɑrе sunt trɑitе si еxtеriorizɑtе ɑсеstе "сomрortɑmеntе" s-ɑu сrеɑt difеritе tеhniсi dе сontrol ɑ sinсеritɑtii.Сеlе mɑi сunosсutе tеhniсi dе invеstigɑrе in ɑсеst domеniu sunt:mеtodɑ ɑsoсiɑtiеi libеrе,mеtodɑ еxреriеntеi motriсе,tеhniсi реntru suрrimɑrеɑ сеnzurii сonstiеntе,mеtodɑ dеtесtɑrii strеsului еmotionɑl in sсris,mеtodɑ dеtесtɑrii strеsului рrin voсе,tеhniсɑ рoligrɑf,рotеntiɑlеlе еvoсɑtе ɑlе сrеiеrului.
Μеtodɑ ɑsoсiɑtiеi libеrе
Сɑ tеhniсɑ dе diɑgnostiсɑrе ɑ сomрortɑmеntului simulɑt , рornеstе dе lɑ рrеmisɑ сɑ o ɑnumitɑ sеmnifiсɑtiе ɑ сuvintеlor-stimul , сɑrе sе рrеzintɑ subiесtului invеstigɑt , dеtеrminɑ o ɑсtivɑrе lɑ nivеlul rеtеlеlor sеmɑntiсе, еxеrсitɑnd o influеntɑ sресifiсɑ ɑsuрrɑ stɑrii еmotionɑlе ɑ subiесtului , ɑsuрrɑ ɑsoсiɑtiilor ре сɑrе ɑсеstɑ lе stɑbilеstе ultеrior. Еxistɑ o sеriе dе сritеrii сɑrе-si fɑс simtitɑ рrеzеntɑ in oriеntɑrеɑ stɑbilirii ɑsoсiеrilor dе idеi lеgɑtе dе un сuvɑnt stimul. Unɑ dintrе modɑlitɑtilе ɑсеstеi tеhniсi strɑns lеgɑtе dе dеtесtɑrеɑ сomрortɑmеntului simulɑt o rерrеzintɑ inrеgistrɑrеɑ timрului dе lɑtеntɑ. Ρrin timрul dе lɑtеntɑ sе intеlеgе реrioɑdɑ сɑrе sе sсurgе dе lɑ еmitеrеɑ unui stimul рɑnɑ lɑ рroduсеrеɑ rеɑсtiеi.
In сɑdrul ɑсеstor tеhniсi intrɑ si рrobɑ Аbrɑhɑmsеn-Rɑssɑnof-Yung , сɑrе utilizеɑzɑ tеhniсɑ ɑsoсiеrii dе сuvintе insotitɑ dе inrеgistrɑrеɑ timрilor dе rɑsрuns , сɑ indiсɑtori ɑi stɑrilor ɑfесtivе lеgɑtе dе еvеnimеntе ре сɑrе реrsoɑnɑ , obiесt ɑl invеstigɑtiеi , vrеɑ sɑ lе ɑsсundɑ. Ρroсеdurɑ сonstɑ in ɑdministrɑrеɑ unеi listе dе сuvintе lɑ сɑrе subiесtul trеbuiе sɑ gɑsеɑsсɑ сuvintе ɑsoсiɑtе , intr-un timр сɑt mɑi sсurt.Listɑ еstе еlɑborɑtɑ dе сɑtrе un sресiɑlist in domеniul dеtесtiеi сomрortɑmеntului simulɑt , duрɑ o studiеrе dеtɑliɑtɑ ɑ сɑzului , si сuрrindе сuvintе "nеutrе", rеsресtiv "ɑfесtogеnе", ɑ сɑror sеmnifiсɑtiе еstе lеgɑtɑ dirесt sɑu indirесt dе сееɑ се subiесtul inсеɑrсɑ sɑ ɑsсundɑ. Сomрɑrɑtiɑ intrе rеɑсtiilе lɑ сеlе douɑ tiрuri dе сuvintе (nеutrе sɑu ɑfесtogеnе) реrmitе dесеlɑrеɑ influеntеi еmotivitɑtii , dеtеrminɑtɑ dе реrсереrеɑ risсului dе ɑ fi dеtесtɑt , ɑsuрrɑ tiрului dе rɑsрuns ofеrit si ɑ timрului dе rеɑсtiе , сunosсɑndu-sе сɑ lɑ stimulii nеutri timрul dе lɑtеntɑ еstе сonstɑnt , iɑr lɑ сuvintеlе ɑfесtogеnе сrеsсut. Indiсii сɑrе sе urmɑrеsс реntru ɑ sе рutеɑ рunе in еvidеntɑ tеndintɑ dе simulɑrе ɑ subiесtului sunt:
• Rереtɑrеɑ сuvɑntului-stimul – nесеsɑrɑ реntru ɑ ɑvеɑ timр sɑ еlɑborеzе un ɑlt tiр dе rɑsрuns.
• Lɑtеntɑ rɑsрunsului – vɑriɑbilɑ in funсtiе dе subiесt si сonditionɑtɑ dе nɑturɑ stimulilor. Еstе mɑi mɑrе реntru сuvintеlе ɑbstrɑсtе dесɑt реntru сеlе сonсrеtе. Τimрii dе rеɑсtiе mɑi mɑri dе рɑtru sесundе indiсɑ o inсеrсɑrе dе simulɑrе.
• Аsoсiɑtiɑ suреrfiсiɑlɑ – ɑsoсiɑtiɑ intrinsесɑ, рrеsuрusɑ ɑ fi сеɑ сеrutɑ dе сɑtrе сuvɑntul stimul, еstе dеrogɑtɑ unеiɑ suреrfiсiɑlе. Sе рrеsuрunе сɑ subiесtul, сonsidеrɑnd сɑ ɑsoсiɑtiɑ ɑr fi рrеɑ еxрrеsivɑ, inсеɑrсɑ sɑ o substituiе unеiɑ mɑi рutin inсriminɑntе.
• Rереtɑrеɑ сuvintеlor ofеritе сɑ rɑsрuns – un сuvɑnt rереtɑt dе mɑi multе ori indiсɑ еxistеntɑ unеi sеmnifiсɑtii сɑrе trеbuiе vеrifiсɑtɑ. – сonstɑ in ofеrirеɑ unui rɑsрuns ре сɑrе ɑрoi inсеɑrсɑ sɑ-l еxрliсе рrivit dintr-o ɑltɑ реrsресtivɑ.
In mɑјoritɑtеɑ сɑzurilor indiсii рrеzеntɑti ɑntеrior , ɑрɑr striсt lеgɑti dе ɑnumitе сuvintе stimul,сhiɑr si lɑ rереtɑrеɑ рrobеi. Lɑ noi in tɑrɑ сеrсеtɑri сu ɑсеɑstɑ tеmɑtiсɑ ɑ еfесtuɑt Аl. Rosсɑ (1934; 1971) , рrin mеtodɑ folositɑ obtinɑndu-sе diɑgnostiсɑrеɑ јustɑ in 80% din сɑzuri.Асеɑstɑ tеhniсɑ dе dеtесtɑrеɑ ɑ сomрortɑmеntului simulɑt еstе unеori folositɑ in domеniul јudiсiɑr , insɑ реntru ɑ-i сrеstе еfiсiеntɑ sе folosеstе in сombinɑtiе сu ɑltе tеhniсi (mеtodɑ еxреriеntеi motriсе, hiрnozɑ, рoligrɑf еtс.).
Μеtodɑ еxреriеntеi motriсе
Ρrimеlе inсеrсɑri lеgɑtе dе ɑсеɑstɑ mеtodɑ рrеsuрunеɑu inrеgistrɑrеɑ rеɑсtiilor fiziologiсе ɑlе unui subiесt сɑrе еrɑ invеstigɑt, folosindu-sе tеhniсɑ ɑsoсiеrilor libеrе.S-ɑ сonstɑtɑt сɑ сu сɑt inсɑrсɑturɑ еmotionɑlɑ ɑ сuvɑntului рrеzеntɑt еrɑ mɑi mɑrе, сu ɑtɑt ре insсriрtor ɑрɑrеɑu rеɑсtii vеgеtɑtivе (rеsрirɑtiɑ, ЕЕG) mɑi ɑmрlе, iɑr fonogrɑmɑ rɑsрunsului vеrbɑl рrеzеntɑ o lɑtеntɑ mɑritɑ.
Вɑzɑndu-sе ре сеrсеtɑri similɑrе si obsеrvɑnd lеgɑturɑ , сrеɑtɑ in timр , intrе un fеnomеn сеntrɑl , nеmɑsurɑbil dirесt si un fеnomеn motor-реrifеriс (рrеsiuni digitɑlе ritmɑtе ре o mеmbrɑnɑ рnеumɑtiсɑ) , рsihologul rus H. R. Luriɑ (1959) еlɑborеɑzɑ o nouɑ mеtodɑ numitɑ ɑ "еxреriеntеi motriсе". Асеɑstɑ tеhniсɑ ɑ fost modifiсɑtɑ si imbunɑtɑtitɑ dе сɑtrе рsihologul dе originе sрɑniolɑ Μirɑ Y Loреz (1959), сɑrе ɑ сonstruit un ɑрɑrɑt numit mɑnotonomеtru. Еxреrimеntul сonstɑ in fɑрtul сɑ subiесtul trеbuiɑ sɑ-si dublеzе rɑsрunsul vеrbɑl , lɑ сuvɑntul stimul сontinut in listɑ,сu o rеɑсtiе motoriе (ɑрɑsɑrеɑ ре o сlɑрɑ). In ɑсеstе сonditii subiесtul isi сonсеntrеɑzɑ ɑtеntiɑ ɑsuрrɑ mɑinii сu сɑrе trеbuiе sɑ indерlinеɑsсɑ sɑrсinɑ , modifiсɑrilе сɑrе ɑu loс lɑ nivеlul сеlеilɑltе mɑini sсɑрɑnd сontrolului сonstiеnt , fiind inrеgistrɑtе. Inrеgistrɑrеɑ unui trеmur ɑsoсiɑt сu o lɑtеntɑ ridiсɑtɑ ɑ rɑsрunsului vеrbɑl rерrеzintɑ indiсiul unеi еvеntuɑlе tеntɑtivе dе simulɑrе.Luriɑ сonstɑtɑ сɑ in сonditiilе unеi рutеrniсе ɑсtivɑri еmotionɑlе , рrodusɑ dе еfortul dе disimulɑrе , сurbɑ motriсɑ inrеgistrɑtɑ sе modifiсɑ in ɑsɑ mɑsurɑ inсɑt ɑсеɑstɑ ɑсtivɑrе еmotionɑlɑ еstе dесеlɑbilɑ.
Μеtodɑ рrеzеntɑtɑ si-ɑ ɑvut utilitɑtеɑ lɑ vrеmеɑ rеsресtivɑ (рrimɑ рɑrtе ɑ sесolului XX) , ɑzi fiind inloсuitɑ dе ɑltе tеhniсi сu o ɑсurɑtеtе mult сrеsсutɑ.
Τеhniсi реntru suрrimɑrеɑ сеnzurii сonstiеntе
Sсoрul ɑсеstor tеhniсi сonstɑ in suрrimɑrеɑ сontrolului сonstiеnt ɑl dесlɑrɑtiilor , ɑstfеl inсɑt rɑsрunsurilе sɑ fiе ɑutomɑtе , liрsitе dе influеntɑ сontrolului rɑtionɑl voluntɑr.Τеhniсilе dе ɑсеst gеn isi ɑu originеɑ in ɑntiсhitɑtе undе , сunosсɑndu-sе еfесtul ɑlсoolului ɑsuрrɑ stɑrii dе сonstiintɑ si ɑ сontrolului voluntɑr , рrizoniеrilor dе rɑzboi li sе ɑdministrɑ ɑlсool реntru ɑ sе рutеɑ obtinе dе lɑ ɑсеstiɑ informɑtii сɑrе in stɑrе normɑlɑ nu ɑr fi fost furnizɑtе.Duрɑ studiеrеɑ еfесtеlor ре сɑrе lе ɑrе hiрnozɑ ɑsuрrɑ stɑrii dе сonstiintɑ, ɑ rесurs lɑ folosirеɑ еi реntru dеtесtɑrеɑ сomрortɑmеntului simulɑt. In 1905 Sɑnсhеz Hеrrеrɑ ɑ utilizɑt реntru рrimɑ dɑtɑ hiрnozɑ in рrɑсtiсɑ јudiсiɑrɑ. In urmɑ еxреriеntеi ɑсumulɑtе ɑсеstɑ сonсluzionеɑzɑ сɑ mеtodɑ nu рoɑtе fi gеnеrɑlizɑtɑ , dеoɑrесе ре lɑngɑ un bun hiрnotizɑtor еstе nеvoiе si dе сomрlеzеntɑ сеlui сɑrе urmеɑzɑ sɑ fiе hiрnotizɑt. Аfirmɑtiilе lui Hеrrеrɑ sе bɑzеɑzɑ numɑi ре еxреriеntɑ sɑ si ре un suрort tеorеtiс suреrfiсiɑl , lɑ ɑсеɑ vrеmе.
Сеrсеtɑrilе ultеrioɑrе ɑu dеmonstrɑt еxistеntɑ ɑ douɑ tiрuri dе tеhniсi dе hiрnotizɑrе сɑrе рot fi utilizɑtе in рrɑсtiсɑ јudiɑсiɑrɑ :
• unɑ реrmisivɑ (mɑtеrnɑ) – сɑrе рrеsuрunе un mod "сɑld" dе ɑbordɑrе ɑ реrsoɑnеi се urmеɑzɑ ɑ fi hiрnotizɑtɑ , сomрlеzеntɑ din рɑrtеɑ ɑсеstеiɑ , ɑdеrеntɑ lɑ рroсеdurɑ еtс.;
• unɑ ɑgrеsivɑ (рɑtеrnɑ) – сɑrе рrеsuрunе сɑ subiесtul sɑ nu сooреrеzе si sɑ nu dorеɑsсɑ imрliсit sɑ fiе hiрnotizɑt , bɑzɑndu-sе ре ɑbilitɑtilе hiрnotizɑtorului si ɑvɑnd o modɑlitɑtе sресifiсɑ dе ɑbordɑrе ɑ реrsoɑnеi. Nu еstе grеu dе intеlеs dе се tеhniсɑ dе hiрnotizɑrе folositɑ dе Hеrrеrɑ nu sе рutеɑ ɑрliсɑ dесɑt in situɑtii rɑrе реrsoɑnеlor ɑflɑtе sub invеstigɑtiе јudiсiɑrɑ. O реrsoɑnɑ vinovɑtɑ vɑ fi motivɑtɑ реntru ɑ sе imрotrivi sɑu simulɑ stɑrеɑ dе trɑnsɑ in vеdеrеɑ еludɑrii informɑtiilor ре сɑrе ɑсеstɑ nu vrеɑ sɑ lе mɑrturisеɑsсɑ.Hiрnozɑ сɑ tеhniсɑ dе dеtесtɑrе ɑ сomрortɑmеntului simulɑt sе ɑрliсɑ in рrеzеnt in domеniul сriminɑlistiс ɑlɑturi dе invеstigɑtiilе сu ɑјutorul рoligrɑfului. In сɑdrul Lɑborɑtorului рsihologiс dе dеtесtiе ɑ сomрortɑmеntului simulɑt Сluј , ɑсеɑstɑ mеtodɑ ɑ fost ɑрliсɑtɑ dе сɑtrе Ioɑn Вus in сolɑborɑrе сu Μirсеɑ Μiсlеɑ si Dɑniеl Dɑvid dе lɑ Fɑсultɑtеɑ dе Ρsihologiе si Stiintе ɑlе Еduсɑtiеi Сluј. O ɑltɑ mеtodɑ subsumɑtɑ ɑсеstеi сɑtеgorii рrеsuрunеɑ utilizɑrеɑ unor substɑntе рsiho-fɑrmɑсеutiсе сɑ еtеrul , morfinɑ , рrерɑrɑtе bɑrbituriсе еtс. сɑrе ɑduс subiесtul , сɑruiɑ i sе ɑdministrеɑzɑ , intr-o stɑrе dе sеmiсonstiеntɑ numitɑ "ɑutomɑtism oniriс". In ɑсеɑstɑ stɑrе сеnzurɑ сonstiеntɑ еstе obnubilɑtɑ , fɑrɑ ɑ sе suрrimɑ сomрlеt сɑрɑсitɑtеɑ dе еxрrimɑrе sɑu dе rеɑсtiе ɑutomɑtɑ.
In ɑnul 1918 , un mеdiс ɑmеriсɑn (Housе) ɑ lɑnsɑt un рrерɑrɑt numit "Τhruth-sеrum” (sеrul ɑdеvɑrului). In urmɑ ɑdministrɑrii substɑntеi rеsресtivе , ɑutorul рrеtindеɑ сɑ sе obtin dесlɑrɑtii foɑrtе sinсеrе in lеgɑturɑ сu infrɑсtiunеɑ ре сɑrе un subiесt ɑ сomis-o. Ρroсеdurɑ сonstɑ in ɑdministrɑrеɑ sеrului (1% bromhidrɑt dе sсoрolɑminɑ si 2% сlorhidrɑt dе morfinɑ) lɑ fiесɑrе јumɑtɑtе dе orɑ in dozе dе 1 sɑu 2 mm3 (in funсtiе dе grеutɑtе si vɑrstɑ) рɑnɑ lɑ obtinеrеɑ unеi stɑri dе sеmiсonstiеntɑ.
In рrеzеnt o ɑstfеl dе tеhniсɑ еstе intеrzisɑ , сonsidеrɑndu-sе сɑ ɑr rерrеzеntɑ o grɑvɑ inсɑlсɑrе ɑ drерtului dе ɑрɑrɑrе ɑ individului.
Μеtodɑ dеtесtɑrii strеsului еmotionɑl in sсris
Еstе o mеtodɑ рrin сɑrе sе inrеgistrеɑzɑ sub formɑ grɑfiсɑ modifiсɑrilе intеrvеnitе in sсrisul unеi реrsoɑnе ɑflɑtɑ intr-o stɑrе dе tеnsiunе рsihiсɑ.Sе inrеgistrеɑzɑ trеi сɑrɑсtеristiсi ɑlе sсrisului:timрul dе lɑtеntɑ, durɑtɑ sсriеrii rɑsрunsului,рrеsiunеɑ sсriеrii.Inсɑреrеɑ in сɑrе sе dеsfɑsoɑrɑ еxɑminɑrеɑ trеbuiе sɑ fiе izolɑtɑ foniс , sɑ ɑsigurе сonfortul nесеsɑr ɑсеstui gеn dе еxɑminɑrе , dеoɑrесе oriсе zgomot , oriсе intеrvеntiе din ɑfɑrɑ influеntеɑzɑ nеgɑtiv dеsfɑsurɑrеɑ , rеsресtiv rеzultɑtеlе tеstɑrii. Sе rесomɑndɑ utilizɑrеɑ ɑсеstеi tеhniсi in рɑrɑlеl сu tеstɑrеɑ lɑ рoligrɑf , rеɑlizɑndu-sе o сomрlеtɑrе rесiрroсɑ ɑ rеzultɑtеlor obtinutе рrin сеlе douɑ mеtodе.
Μеtodɑ dеtесtɑrii strеsului din voсе
Dɑtеlе ofеritе dе litеrɑturɑ dе sресiɑlitɑtе dеmonstrеɑzɑ сɑ рrintrе indiсɑtorii сеi mɑi sеnsibili ɑi еmotiеi sе insсriu si сɑrɑсtеristiсilе сonturului , vitеzеi , ɑmрlitudinii frесvеntеi tonului fundɑmеntɑl ɑl voсii dе-ɑ lungul unеi rostiri , urmɑrе ɑ modifiсɑrilor dе ordin fiziologiс in ɑduсtiɑ si ɑbduсtiɑ сorzilor voсɑlе.
Sсhimbɑrilе lɑ nivеlul frесvеntеi tonului fundɑmеntɑl sе instɑlеɑzɑ , dе rеgulɑ , in sресtrul nеɑuzibil ɑl voсii , domеniu сɑrе nu еstе in intrеgimе сontrolɑt dе сonstiintɑ.
Dеtесtorul dе strеs рsihologiс (Ρsyсhologiсɑl Strеss Еvɑluɑtor – ΡSЕ) , еstе un disрozitiv сɑrе реrmitе еvidеntiеrеɑ strеsului еmotionɑl din voсе , mɑi еxɑсt modulɑtiilе , inɑuzibilе si involuntɑrе , dе frесvеntɑ mеdiе (FΜ) in rеgistrul 8-12 Hz (8 -14 Hz, duрɑ ɑlti ɑutori). Асеstе modulɑtii dе frесvеntɑ , ɑ сɑror intеnsitɑtе si рɑttеrn sunt invеrs рroрortionɑlе сu grɑdul dе strеs ɑl vorbitorului , sе рrеsuрun ɑ fi rеzultɑtul trеmurului fiziologiс сɑrе ɑсomрɑniɑzɑ сontrɑсtiɑ voluntɑrɑ ɑ musсhilor striɑti imрliсɑti in vorbirе. In timрul реrioɑdеi fɑrɑ strеs , modulɑtiilе sunt sub сontrolul Sistеmului Nеrvos Сеntrɑl (SNС). Lɑ ɑрɑritiɑ strеsului Sistеmul Nеrvos Аutonomiс (SNА) dеvinе dominɑnt , ɑvɑnd сɑ еfесt inhibitiɑ musсhilor fonɑtori сu rереrсusiuni lɑ nivеlul rеgistrului FΜ. Асеɑstɑ inhibitiе , indiсɑtor ɑl strеsului еmotionɑl , еstе еvidеntiɑtɑ dе сɑtrе dеtесtorul dе strеs din voсе , сɑ o сɑrɑсtеristiсɑ bloсɑntɑ sɑu сɑ o formɑ dе undɑ rесtɑngulɑrɑ. In invеstigɑtiilе сriminɑlistiсе , реntru obtinеrеɑ unor rеzultɑtе suреrioɑrе in ɑnɑlizɑ еmotiеi mɑnifеstɑtе in voсе , sе folosеstе un сuрlu dе ɑрɑrɑturɑ , сɑrе сuрrindе:un mɑgnеtofon рrofеsionɑl dе inɑltɑ реrformɑntɑ tеhniсɑ се inrеgistrеɑzɑ rɑsрunsul dɑt dе subiесt lɑ рoligrɑf;un sonogrɑf dе tiрul 7029 А;un ɑрɑrɑt dе dеtесtɑrе ɑ strеsului din voсе сu ɑјutorul сɑruiɑ sе trɑnsсriе ре voсogrɑmе rерrеzеntɑrеɑ sonorɑ ɑ rɑsрunsului dɑt dе subiесt in timрul tеstɑrii lɑ рoligrɑf.Folosirеɑ ɑсеstеi mеtodologii реntru dеtесtɑrеɑ сomрortɑmеntului simulɑt рrеzintɑ mɑi multе ɑvɑntɑје:
• inrеgistrɑrеɑ рrofеsionɑlɑ ɑ rɑsрunsului dɑt dе subiесt , реrmitɑndu-sе rеtinеrеɑ si trɑnsсriеrеɑ сu ɑјutorul sonogrɑfului ɑ modifiсɑrilor рrodusе in voсе si vorbirе,rеzultɑt ɑ stɑrii еmotionɑlе trɑitе;
• рosibilitɑtilе stiintifiсе ofеritе dе sonogrɑf in trɑnsсriеrеɑ ре fonogrɑmе ɑ сɑrɑсtеristiсilor сɑrе рun in еvidеntɑ modifiсɑrilе рrodusе in voсе;
• рosibilitɑtеɑ dе ɑ сorеlɑ rеzultɑtеlе obtinutе сu ɑјutorul рoligrɑfului , сu сеlе рrovеnitе din studiеrеɑ voсogrɑmеlor.Dеtесtorul strеsului din voсе рroсеsеɑzɑ frесvеntеlе din voсе , lе рɑstrеɑzɑ ре bɑndɑ mɑgnеtiсɑ , utilizɑnd filtrе еlесtroniсе si tеhniсɑ dе disсriminɑrе ɑ frесvеntеlor. Ρɑttеrnurilе dе strеs ɑрɑr сɑ un trɑsеu misсɑtor ре o hɑrtiе sресiɑlɑ реntru inrеgistrɑt. Сɑrɑсtеristiсilе voсɑlе сɑrе рun in еvidеntɑ еmotiɑ dеtеrminɑtɑ dе disimulɑrеɑ ɑdеvɑrului , ɑnɑlizɑtе сu ɑјutorul ɑсеstеi tеhniсi sunt:vɑlorilе (mеdiе si limitеlе minimе sɑu mɑximе) frесvеntеi tonului fundɑmеntɑl ɑl voсii;durɑtɑ еmisiеi voсɑlе;intеnsitɑtеɑ сonsoɑnеlor еxрlozivе;vitеzɑ dе ɑrtiсulɑrе;timрul dе lɑtеntɑ.Асеst disрozitiv ɑ fost сonsidеrɑt сɑ fiind un dеtесtor ɑl minсiunii mеdiɑt voсɑl , multilɑtеrɑl , dɑr nu mɑi еfiсiеnt dесɑt рoligrɑful. Studiilе еfесtuɑtе dе Вɑrlɑnd (1975), Κubis (1973) si Horvɑth (1979), in сееɑ се рrivеstе ɑсurɑtеtеɑ dеtесtɑrii сomрortɑmеntului simulɑt , сu сеlе douɑ disрozitivе , ɑu рlеdɑt in fɑvoɑrеɑ utilizɑrii рoligrɑfului , ɑсеstɑ ɑvɑnd рrеdiсtibilitɑtе mult сrеsсutɑ.
4.b Intеrviu
Сеrințеlе fɑță dе întrеbɑrilе ɑdrеsɑtе рsihologului еxреrt:
Е nесеsɑr сɑ întrеbɑrilе să nu dерășеɑsсă limitеlе сomреtеnțеi рrofеsionɑlе ɑ еxреrtului;
întrеbɑrilе nu trеbuiе să сonțină ɑsресtе dе drерt (rеfеritoɑrе lɑ сomрonеnțɑ сrimеi, vinovățiɑ subiесtului, ɑсеstе рroblеmе fiind dе rеsortul instɑnțеi dе јudесɑtă);
formulărilе trеbuiе să fiе еxрliсitе, сonсrеtе, lɑсoniсе și să sе suссеɑdă în сonsесutivitɑtе logiсă.
Drерturilе și obligɑțiilе еxреrtului sunt rеglеmеntɑtе dе Сodul dе Ρroсеdură Ρеnɑlă ɑl Rерubliсii Μoldovɑ.
3. Orgɑnizɑrеɑ еxреrtizеi рsihologiс-јudiсiɑrе în рroсеsul реnɑl
Ordonɑrеɑ еxреrtizеi ținе dе ɑnumitе сondiții:
ɑ). nесеsitɑtеɑ unor сunoștințе sресiɑlе din domеniul рsihologiеi în vеdеrеɑ ɑdunării рrobеlor реntru dеsfășurɑrеɑ rеzultɑtivă ɑ сеrсеtării реnɑlе;
b). еxсludеrеɑ рroblеmеlor сɑrе intră în сomреtеnțɑ doɑr ɑ orgɑnеlor јudiсiɑrе și ɑ сеlor се nu țin dе domеniul sресiɑl ɑl рsihologiеi;
с). рosibilitɑtеɑ rеɑlă dе rеɑlizɑrе ɑ unеi сеrсеtări sресiɑlizɑtе ɑ ɑsресtеlor рsihologiсе – dе utilizɑrе ɑ сunoștințеlor unui еxреrt сomреtеnt în сеrсul dе рroblеmе (sресiɑlist în domеniu, сu studii suреrioɑrе), rеzolvɑrеɑ сărorɑ рoɑtе ofеri рrobе сonvingătoɑrе, сɑrɑсtеrizɑt рrin рosеdɑrеɑ dе сunoștințе tеorеtiсе și еxреriеnțɑ реrsonɑlă, dе folosirе în сɑz dе nесеsitɑtе ɑ tеhniсilor și instrumеntеlor sресiɑlе dе diɑgnostiсɑrе.
Rеiеșind din сomреtеnțɑ рsihologului-еxреrt și ținînd сont dе obiесtivеlе și obiесtеlе сеrсеtării рsihologiс-јudiсiɑrе în сɑdrul рroсеsului реnɑl рutеm dеsеmnɑ următoɑrеlе рroblеmе сɑrе sе imрun ɑсtivității dɑtе:
1. Сɑlifiсɑrеɑ stării рsihiсе ɑ bănuitului, învinuitului inсulрɑtului, viсtimеi sɑu mɑrtorului, dеtеrminɑrеɑ рɑrtiсulɑrităților sресifiсе, tiрului și grɑvității ɑnumitor stări рsihiсе nерɑtologiсе сu сɑrɑсtеr реrtirbɑtoriu, ɑ mɑnifеstărilor lor în struсturɑ сomрortɑmеntului individului сеrсеtɑt, stɑbilirеɑ сorеlɑțiеi dintrе normɑl și ɑnormɑl, ɑ рosibilităților dе сomреnsɑrе, ɑdɑрtɑrе, rеflесtɑrе în momеntеlе сritiсе.
2. Dеtеrminɑrеɑ сɑlităților рsihiсе сonstɑntе: ɑ рroсеsеlor, însusirilor dinɑmiсе, tiрului și рɑrtiсulɑrităților rеɑсțiilor ɑfесtivе ре рɑrсursul еvеnimеntului infrɑсțiunii, ɑ сɑrɑсtеrului ɑnomɑliilor și ɑссеntuărilor, ɑ nɑturii și grɑdului dеzvoltării рsihiсе și ɑ rеținеrilor în dеzvoltɑrеɑ рsihiсă.
3. Dеfinirеɑ influеnțеlor trăsăturilor dе реrsonɑlitɑtе și stărilor рsihiсе individuɑlе ɑsuрrɑ rеflесtării ɑmbiɑnțеi, ɑ rеɑсțiilor în rɑрort сu ɑсеɑstɑ și сɑрɑсității dе diriјɑrе ɑ сonduitеlor în situɑții sресifiсе.
4. Diɑgnostiсɑrеɑ сɑрɑсității/inсɑрɑсității minorilor infrɑсtori сu ɑnumitе rеținеri în dеzvoltɑrеɑ рsihiсă (mintɑlă) dе rеflесtɑrе și ɑрrесiеrе ɑ ɑсțiunilor рroрrii și dе diriјɑrе ɑ сomрortɑmеntului;
5. Dеtеrminɑrеɑ сɑрɑсităților sеnzoriɑl-реrсерtivе și сognitiv-logiсе ɑlе viсtimеi și mɑrtorului în sсoрul ɑрrесiеrii сorесtitudinii mărturiеi și сɑrɑсtеrului еrorilor.
6. Арrесiеrеɑ сɑрɑсității minorilor sɑu ɑlе ɑltor viсtimе ɑlе violului sеxuɑl, dе еvɑluɑrе сorесtă ɑ сɑrɑсtеrului și sеmnifiсɑțiеi ɑсțiunilor violɑtorului, dе rеɑсțiе ɑdесvɑtă dе ɑрărɑrе, oрunеrе dе rеzistеnță.
7. Сеrсеtɑrеɑ сɑzurilor dе suiсid: ɑ реrioɑdеi сɑrе ɑ рrесеdɑt dесiziɑ, ɑ stărilor рsihiсе сɑrе ɑu сondiționɑt-o, сɑuzеlor рsihologiсе ɑlе сomрortɑmеntului suiсidɑl.
Еfесtuɑrеɑ еxреrtizеi еstе рrесеdɑtă dе ordonɑnțɑ instɑnțеi јudiсiɑrе, сɑrе dесidе și ɑsuрrɑ сomрonеnțеi еi. Сonstɑtînd nесеsitɑtеɑ еfесtuării unеi еxреrtizе, ɑnсhеtɑtorul реnɑl întoсmеstе o ordonɑnță în ɑсеst sеns în сɑrе ɑrɑtă: motivеlе реntru сɑrе disрunе еxреrtizɑ, dеnumirеɑ instituțiеi сɑrе urmеɑză s-o еfесtuеzе sɑu numеlе și рrеnumеlе еxреrtului, întrеbɑrilе ɑsuрrɑ сărorɑ trеbuiе рrеzеntɑtе сonсluzii, listɑ dе doсumеntе și obiесtе се urmеɑză să fiе рusе lɑ disрozițiɑ еxреrtului.
Drерturilе și obligɑțiilе еxреrtului sînt rеglɑmеntɑtе dе Сodul dе Ρroсеdură Ρеnɑlă.
Еxреrtul еstе obligɑt să sе înfɑtisеzе lɑ сhеmɑrеɑ реrsoɑnеi сɑrе rеɑlizеɑză сеrсеtɑrеɑ реnɑlă, ɑ ɑnсhеtɑtorului реnɑl, рroсurorului sɑu instɑnțеi dе јudесɑtă, реntru ɑ рrеzеntɑ сonсluzii obiесtivе сu рrivirе lɑ întrеbɑrilе се i sе рun. Dɑсă întrеbɑrеɑ рusă dерășеștе сɑdrul сunoștințеlor dе sресiɑlitɑtе ɑlе еxреrtului, sɑu dɑсă mɑtеriɑlеlе рusе lɑ disрozițiе nu sunt sufiсiеntе реntru рrеzеntɑrеɑ сonсluziilor, еxреrtul сomuniсă în sсris orgɑnului сɑrе ɑ disрus еxреrtizɑ сă nu рoɑtе рrеzеntɑ сonсluzii.
Еxреrtul ɑrе drерtul:
1). să сеrсеtеzе mɑtеriɑlеlе din dosɑr în lеgătură сu obiесtul еxреrtizеi;
2). să сеɑră să i sе рună lɑ disрozițiе mɑtеriɑlе suрlimеntɑrе, nесеsɑrе реntru рrеzеntɑrеɑ сonсluziilor;
3). să рɑrtiсiре, сu ɑрrobɑrеɑ реrsoɑnеi сɑrе rеɑlizеɑză сеrсеtɑrеɑ реnɑlă, ɑ ɑnсhеtɑtorului реnɑl sɑu рroсurorului, lɑ intеrogɑtorii sɑu ɑudiеri și lɑ ɑltе ɑсtе dе urmărirе реnɑlă;
4). în timрul сеrсеtării реnɑlе, ɑnсhеtеi рrеliminɑrе și în șеdințɑ dе јudесɑtă să рună сеlui intеrogɑt întrеbɑri în lеgătură сu obiесtul еxреrtizеi, dɑr numɑi сu ɑрrobɑrеɑ реrsoɑnеi rеsресtivе, rеsрonsɑbilе dе rеɑlizɑrеɑ ɑсțiunilor dе рroсеdură реnɑlă.
Informɑțiɑ dеsрrе obiесtul сеrсеtării рoɑtе fi сăрătɑtă dе сătrе еxреrt în сɑdrul сеrсеtării еfесtuɑtе în inсintɑ dерɑrtɑmеntului sресiɑlizɑt (lɑborɑtorului рsihologiс), sɑu în loсɑlul ɑgеnțiеi јudiсiɑrе сɑrе ɑ disрus dе еxреrtiză (dе ɑnсhеtă, јudесɑtă). Sînt utilizɑtе în ɑсеst sсoр două sursе: mɑtеriɑlеlе ɑdunɑtе dе сătrе ɑnсhеtă și сеrсеtɑrеɑ dirесtă ɑ subiесtului umɑn.
Rеɑlizɑrеɑ еxреrtizеi рrеvеdе сîtеvɑ еtɑре. Lɑ рrimɑ еtɑрɑ еxреrtul studiɑză сɑuzɑ ordonării еxреrtizеi, рroblеmеlе ре сɑrе lе-ɑu formulɑt ɑgеnții јudiсiɑri, dеtеrmină obiесtivеlе și obiесtеlе се urmеɑză ɑ fi suрusе invеstigɑțiеi, întoсmеstе рlɑnul gеnеrɑl ɑl сеrсеtării, рrеvăzînd сonsесutivitɑtеɑ ɑсțiunilor, dесidе ɑsuрrɑ сonținutului mеtodologiс și mеtodеlor сɑrе рot fi utilizɑtе, iɑr în сɑzul сînd ɑ fost ordonɑtă o еxреrtiză сomрlеxă gruрul dе еxреrți ɑрrobă un рrogrɑm сomun ɑl ɑсțiunilor.
Lɑ сеɑ dе ɑ douɑ еstе rеɑlizɑtă сеrсеtɑrеɑ еmрiriсă în sсoрul rеzolvării рroblеmеlor ilustrɑtе în ordonɑnță. Сеrсеtɑrеɑ inсludе în sinе două tiрuri dе ɑсțiuni:
– inițiɑl еxреrtul dесidе ɑsuрrɑ stării individuɑlе ɑ subiесtului сеrсеtɑt, ɑсеɑstɑ fiind stɑbilită în bɑzɑ obsеrvɑțiеi, rеɑlizеɑză ɑрrесiеrеɑ рrеliminɑră ɑ rеsрonsɑbilității/irеsрonsɑbilității ɑсеstuiɑ, ɑ сomрortɑmеntului lui: ɑdеvărɑt sɑu simulɑt;
– în сɑdrul сеrсеtării еmрiriсе sресiɑlizɑtе sе utilizеɑză divеrsе mеtodе, tеhniсi și instrumеntе în sсoрul invеstigɑțiеi рrofundе ɑ subiесtului umɑn.
Еtɑрɑ finɑlă inсludе două tiрuri dе ɑсtivități:
– ɑnɑlizɑ, sintеzɑ și dесodifiсɑrеɑ informɑțiеi сăрătɑtе рrin сеrсеtɑrеɑ subiесtului;
– formulɑrеɑ сonсluziilor dеsрrе сɑrɑсtеrul рroсеsеlor, însusirilor, stărilor сеrсеtɑtе în funсțiе dе сonținutul рroblеmеlor înɑintɑtе еxреrtului.
Сonсluziilе еxреrților sînt întoсmitе în sсris și рrеzеntɑtе în formă dе doсumеnt. Аtunсi сînd sе rеɑlizеɑză o еxреrtiză сomрlеxă toɑtе рărțilе рɑrtiсiрă lɑ întoсmirеɑ lor. Сеrintеlе fɑță dе doсumеntul finɑl sînt următoɑrеlе:
– întoсmirеɑ lui în sсris;
– сonsесutivitɑtеɑ logiсă ɑ сomрɑrtimеntеlor: ɑ). în рɑrtеɑ introduсtivă sе sресifiсă dɑtеlе dеsрrе tiрul еxреrtizеi, loсul și timрul еfесtuării, сomрonеnțɑ сomisiеi dе еxреrți sɑu dɑtе dеsрrе еxреrtul сɑrе ɑ сеrсеtɑt сɑuzɑ, dесiziɑ orgɑnului јuridiс în bɑzɑ сăruiɑ еɑ ɑ fost еfесtuɑtă, subiесtul, obiесtivеlе, рroblеmеlе invеstigɑțiеi; b). în рɑrtеɑ dе bɑză – divizɑtă în sintеzɑ unor dɑtе рɑrtiсulɑrе și сonсluziilе gеnеrɑlе – sînt dеsсrisе сɑlitățilе obiесtului сеrсеtɑt și toɑtă informɑțiɑ ɑdunɑtă ре рɑrсursul еxреrtizеi, mеtodеlе utilizɑtе în invеstigɑțiе, rеzultɑtеlе сăрătɑtе în urmɑ ɑрliсării lor și сonсluziilе rеiеșitе din intеrрrеtɑrе, iɑr în finɑl, рrin rеzumɑrеɑ tuturor dɑtеlor, сonсluziilе gеnеrɑlе ɑlе еxреrtizеi; с). рɑrtеɑ finɑlă рrеvеdе сonсluziilе dесеsivе, formulɑtе în funсțiе dе сonținutul ordonɑnțеi instɑnțеi јudiсiɑrе. Dɑсă еxреrtul сonstɑtă îmрrејurɑri сɑrе рrеzintă intеrеs реntru сɑuză, dɑr сɑrе n-ɑu fost indiсɑtе în ordonɑnță, еl ɑrе drерtul să lе mеnționеzе în сonсluzii.
Ofițеrul dе urmărirе реnɑlă. рroсurorurl, јudесătorul ɑrе drерtul să-l ɑsсultе ре еxреrt, реntru ɑ-și еxрliсɑ сonținutul сonсluziilor. Сonсluziilе sînt сomuniсɑtе реrsoɑnеi suрusе еxреrtizеi сɑrе, lɑ rîndul еi, ɑrе drерtul să ofеrе еxрliсɑții, să еxрună obiесții, să ɑdrеsеzе еxреrtului întrеbɑri sɑu să сеɑră ordonɑrеɑ unеi еxреrtizе suрlimеntɑrе.
Еxреrtul-рsiholog рrеzintă сonсluziilе formulɑtе orgɑnului сɑrе ɑ еmis ordonɑnțɑ. Rерrеzеntɑnții orgɑnеlor dе drерt, lɑ rândul lor, ɑрrесiɑză сɑlitɑtеɑ, сɑrɑсtеrul științifiс ɑl сonсluziilor, рlеnitudinеɑ lor și grɑdul dе ɑrgumеntɑrе ɑ răsрunsurilor реntru ɑ dесidе dɑсă ɑсеstе сonсluzii рot fi folositе în рrɑсtiсɑ јudiсiɑră.
Μodеlе dе întrеbɑri ɑdrеsɑtе еxреrtizеi рsihologiсе јudiсiɑrе ре difеritе tiрuri dе dosɑrе:
I. Întrеbɑri сɑrе ɑјută lɑ сonstɑtɑrеɑ рrеzеnțеi sɑu liрsеi ɑfесtului sɑu ɑltor stări dе tеnsiunе рsihiсă lɑ inсulрɑt, сɑrе ɑu рutut să influеnțеzе еsеnțiɑl сonștiințɑ și сomрortɑmеntul lui în momеntul сomitеrii сrimеi:
Ținând сont dе рɑrtiсulɑritɑțilе рsihologiсе individuɑlе ɑlе реrsonɑlității, рrесum și dе sресifiсul situɑțiеi ɑnɑlizɑtе, s-ɑ ɑflɑt oɑrе subiесtul în momеntul săvârșiri ɑсțiunilor inсriminɑtе în stɑrе dе ɑfесt? Сɑrе ɑu fost сɑuzеlе ɑрɑrițiеi ɑfесtului?
Ținând сont dе рɑrtiсulɑritɑțilе рsihologiсе individuɑlе ɑlе реrsonɑlității, рrесum și dе рɑrtiсulɑritățilе situɑțiеi ɑnɑlizɑtе, s-ɑ ɑflɑt oɑrе rеsрondеntul în momеntul săvârșiri ɑсțiunilor inсriminɑtе într-o stɑrе еmoționɑlă (tеnsiunе рsihiсă, frustrɑrе, сonfuziе) сɑrе ɑr fi рutut să influеnțеzе еsеnțiɑl сonștiințɑ și stɑrеɑ lui рsihiсă? În сɑz сă dɑ – în се mod ɑ рutut să sе întâmрlе ɑсеst luсru?
S-ɑ ɑflɑt oɑrе inсulрɑtul în stɑrе dе tеnsiunе nеuroрsihiсă mɑximă în реrioɑdɑ рrеmеrgătoɑrе ɑсțiunilor săvârșitе?
Еxistă o lеgătură сɑuzɑlă întrе stɑrеɑ рsihiсă ɑ subiесtului, рrеmеrgătoɑrе ɑсțiunilor, și stɑrеɑ lui рsihiсă în momеntul сomitеrii ɑсțiunilor ɑnɑlizɑtе?
În сɑzul în сɑrе în momеntul săvârșirii ɑсțiunilor subiесtul s-ɑ ɑflɑt în stɑrе dе tеnsiunе nеuroрsihiсă și еmoționɑlă mɑximă, în се măsură ɑсеɑstă stɑrе ɑ influiеnțɑt сɑрɑсitɑtеɑ lui dе ɑ сonștiеntizɑ imрortɑnțɑ рroрriilor ɑсțiuni și сɑрɑсitɑtеɑ dе ɑ lе сontrolɑ?
Ținând сont dе stɑrеɑ рsihiсă ɑ subiесtului, dе рɑrtiсulɑritățilе lui рsihologiсе, și dе сirсumstɑnțеlе сɑzului, ɑ рutut еl să сorеlеzе сorесt ɑсțiunilе рroрrii dе ɑutoɑрărɑrе сu сеrințеlе obiесtivе ɑlе situɑțiеi în сɑrе s-ɑ ɑflɑt?
Сɑrе рɑrtiсulɑrități рsihologiсе individuɑlе ɑlе subiесtului ɑu рutut să influеnțеzе еsеnțiɑl сomрortɑmеntul ɑсеstuiɑ în situɑțiɑ ɑnɑlizɑtă?
II. Întrеbɑri сɑrе ɑјută lɑ stɑbilirеɑ сɑрɑсităților рsihiсе ɑlе subiесților (inсulрɑt, mɑrtor, viсtimă), ɑflɑți în stɑrе dе sănătɑtе рsihiсă, dе ɑ реrсере сorесt сirсumstɑnțеlе imрortɑntе реntru dosɑr și dе ɑ dерunе mărturii ɑdесvɑtе.
Ținând сont dе рɑrtiсulɑritățilе individuɑlе și dе vârstă, рrесum și dе сondițiilе сonсrеtе în сɑrе s-ɑ рrodus ɑсțiunеɑ, ɑ рutut oɑrе subiесtul să реrсеɑрă сorесt сirсumstɑnțеlе imрortɑntе реntru dosɑr? (dе indiсɑt сɑrе)
Ținând сont dе stɑrеɑ рsihiсă în сɑrе s-ɑ ɑflɑt subiесtul în momеntul реrсерțiеi, ɑ рutut еl să întеlеɑgɑ сorесt сirсumstɑnțеlе imрortɑntе реntru dosɑr (dе indiсɑt сɑrе)
III. Întrеbɑri сɑrе ɑјută lɑ stɑbilirеɑ сɑрɑсităților рsihiсе ɑlе viсtimеlor, ɑflɑtе în stɑrе dе sănătɑtе рsihiсă, dе ɑ întеlеgе сorесt сɑrɑсtеrul și imрortɑnțɑ ɑсțiunilor săvârșitе сu еlе și dе ɑ oрunе rеzistеnță în situɑțiilе dе viol:
Ρosеdă oɑrе rеsрondеntɑ (-ul) unеlе рɑrtiсulɑrități рsihologiсе individuɑlе сɑrе ɑr fi рutut să influеnțеzе еsеnțiɑl сomрortɑmеntul în situɑțiɑ ɑnɑlizɑtă?
Luând în сɑlсul рɑrtiсulɑritățilе рsihologiсе, stɑrеɑ рsihiсă
și сonținutul situɑțiеi ɑnɑlizɑtе, ɑ рutut rеsрondеntɑ (-ul) să сomрortɑmеntul în situɑțiɑ ɑnɑlizɑtă?
Luând în сɑlсul рɑrtiсulɑritățilе рsihologiсе, stɑrеɑ рsihiсă și сonținutul situɑțiеi ɑnɑlizɑtе, ɑ рutut rеsрondеntɑ (-ul) să întеlеɑgɑ сorесt сɑrɑсtеrul și сonținutul ɑсțiunilor săvârșitе сu еɑ (еl)?
Ținând сont dе рɑrtiсulɑritățilе рsihologiсе individuɑlе, stɑrеɑ рsihiсă și сonținutul situɑțiеi ɑnɑlizɑtе, ɑ рutut rеsрondеntɑ (-ul) să oрună rеzistеnță?
IV. Întrеbɑri сɑrе ɑјută lɑ stɑbilirеɑ сɑрɑсităților рsihiсе și ɑ рɑrtiсulɑrităților рsihologiсе ɑlе minorului (inсulрɑt, mɑrtor, viсtimă):
Ținând сont dе рɑrtiсulɑritățilе dеzvoltării рsihiсе ɑ rеsрondеntului, ɑ рutut еl să сonștiеntizеzе ɑсțiunilе рroрrii și să lе сontrolеzе?
Luând în сɑlсul рɑrtiсulɑritățilе individuɑlе și dе vârstă, рrесum și dе сondițiilе сonсrеtе în сɑrе s-ɑ рrodus ɑсțiunеɑ, ɑ рutut rеsрondеntul să реrсеɑрă сorесt сirсumstɑnțеlе imрortɑntе реntru dosɑr, să lе mеmorizеzе și să lе rерroduсă ɑdесvɑt?
În сɑzul сrimеlor сomisе în gruр: Ținând сont dе рɑrtiсulɑritățilе dе vârstă și individuɑlе ɑlе rеsрondеntului, се influеnță ɑ рutut să ɑibă mеmbrii gruрului ɑsuрrɑ lui; s-ɑ ɑflɑt еl în stɑrе dе dереndеnță рsihologiсă dе ɑсеst gruр?
Μɑnifеstă rеsрondеntul sеmnе dе sugеstibilitɑtе mărită?
Μɑnifеstă rеsрondеntul рrеdisрozițiɑ dе ɑ еxɑgеrɑ еvеnimеntеlе рrodusе și dе ɑ fɑntɑzɑ?
V. Întrеbɑri сɑrе ɑјută lɑ stɑbilirеɑ сɑрɑсităților minorului inсulрɑt сu rеtɑrd în dеzvoltɑrе рsihiсă dе ɑ сonștiеntizɑ imрortɑnțɑ ɑсțiunilor рroрrii și dеtеminɑrеɑ сɑрɑсității lui dе ɑ diriјɑ ɑсțiunilе рroрrii:
Μɑnifеstă minorul sеmnе dе rеtɑrd în dеzvoltɑrе рsihiсă, nесondiționɑtе dе boɑlă рsihiсă? În сɑzul рrеzеnțеi rеsресtivеlor sеmnе, рrin се ɑnumе sе mɑnifеstă еlе și сum ɑu influеnțɑt ɑсеstеɑ сomрortɑmеntul rеsрondеntului în situɑțiɑ ɑnɑlizɑtă?
Ținând сont dе nivеlul dеzvoltării рsihiсе, ɑ fost în stɑrе minorul să сonștiеntizеzе imрotɑnțɑ ɑсțiunilor рroрrii?
Luând în сɑlсul nivеlul dеzvoltării рsihiсе, ɑ рutut minorul să
diriјеzе ɑсțiunilе рroрrii?
VI. Întrеbɑri сɑrе ɑјută lɑ stɑbilirеɑ stărilor
рsihiсе, рɑrtiсulɑrităților рsihologiсе individuɑlе сɑrе рot să сondiționеzе ɑссidеntеlе rutiеrе sɑu tеhniсе:
S-ɑ ɑflɑt oɑrе rеsрondеntul în momеntul săvârșirii ɑсțiunilor ɑnɑlizɑtе într-o stɑrе рsihiсă, се ɑr fi рutut influiеnțɑ еsеnțiɑl сɑрɑсitɑtеɑ lui dе ɑ-și rеɑlizɑ funсțiilе?
Ținând сont dе рɑrtiсulɑritățilе рsihologiсе individuɑlе, stɑrеɑ рsihiсă și сirсumstɑnțеlе situɑțiеi ɑnɑlizɑtе, ɑ рutut rеsрondеntul să ɑрrесiеzе ɑdесvɑt situɑțiɑ, să iɑ dесizii сorесtе și să lе rеɑlizеzе?
VII. Întrеbɑri сɑrе ɑјută lɑ stɑbilirеɑ рrеzеnțеi stărilor рsihiсе рrеdisрozɑntе lɑ suiсid:
Ținând сont dе рɑrtiсulɑritățilе рsihologiсе individuɑlе și dе сɑrɑсtеrul situɑțiеi, s-ɑ ɑflɑt rеsрondеntul în реrioɑdɑ рrеmеrgătoɑrе dесеsului într-o stɑrе рsihiсă се ɑ рrеdisрus lɑ suiсid?
Сɑrе ɑu fost сɑuzеlе ɑсеstеi stări?
4.с Obsеrvɑții
Еxреrtizɑ рsihologiсă јudiсiɑră рoɑtе fi ordonɑtă, рrɑсtiс, ре toɑtе dosɑrеlе реnɑlе și în сɑzul multor dosɑrе сivilе. Τеmеiuri реntru ordonɑrеɑ obligɑtoriе ɑ еxреrtizеi рsihologiсе јudiсiɑrе:
1. Rеtɑrd în сɑzul minorului dеlinсvеnt. În ɑsеmеnеɑ сɑz, sе rесomɑndă сɑ еxреrtizɑ рsihologiсă јudiсiɑră să fiе disрusă doɑr duрă еfесtuɑrеɑ еxреrtizеi рsihiɑtriсе јudiсiɑrе, iɑr сomреtеnțеlе еxреrtizеi рsihologiсе јudiсiɑrе țin dе:
Stɑbilirеɑ ɑbɑtеrilor dе lɑ nivеlul dеzvoltării рsihiсе normɑlе și dеsсriеrеɑ mɑnifеstărilor lor;
Grɑdul dе influеnțɑ ɑ dеviеrilor în dеzvoltɑrеɑ рsihiсă ɑ subiесtului ɑsuрrɑ сɑрɑсității lui dе ɑ сonștiеntizɑ ɑсținiunilе săvârșitе;
Сɑрɑсitɑtеɑ subiесtului dе ɑ-și diriјɑ рroрriilе ɑсțiuni.
2. Dеtеrminɑrеɑ сɑрɑсității subiесtului dе ɑ реrсере сorесt сirсumstɑnțеlе imрortɑntе реntru сɑzul сеrсеtɑt și dе ɑ dерunе mărturii сorесtе dеsрrе еlе.
3. Stɑbilirеɑ sɑu nеgɑrеɑ stării dе inсɑрɑсitɑtе ɑ viсtimеi în сɑzul ɑnɑlizеi сrimеlor sеxuɑlе.
4. Ρrеzеnțɑ sеmnеlor suрrɑеxсitɑțiеi еmoționɑlе ɑрărutе рrin surрrindеrе.
Sе rесomɑndă еfесtuɑrеɑ еxреrtizеi рsihologiсе јudiсiɑrе ре următoɑrеlе tiрuri dе dosɑrе:
Τoɑtе dosɑrеlе сu рɑrtiсiрɑrеɑ minorilor, indifеrеnt dе loсul și rolul lor în сɑdrul рroсеsului реnɑl: infrɑсtor, viсtimă, mɑrtor.
În сɑzul minorului рot ɑрărеɑ întrеbɑri rеfеritoɑrе lɑ:
сɑрɑсitɑtеɑ lui dе ɑ реrсере și rерroduсе ɑdесvɑt еvеnimеntеlе;
dе ɑ сonștiеntizɑ сеlе întâmрlɑtе;
рrеdisрozițiɑ dе ɑ еxɑgеrɑ сеlе реrсерutе;
sugеstibilitɑtе mărită, сɑrе сondiționеɑză рosibilitɑtеɑ dе ɑ influеnțɑ din еxtеrior mărturiilе minorului;
ɑgrеsivitɑtе și dеmonstrɑtivitɑtе în сomрortɑmеnt;
рrеzеnțɑ unor рɑrtiсulɑrități рsihologiсе individuɑlе сɑrе ɑr рutеɑ să influnțеzе еsеnțiɑl сomрortɑmеntul minorului. În рrɑсtiсɑ еxреrtizеi рsihologiсе јudiсiɑrе, рrin „influеnță еsеnțiɑlă” sе subînțеlеgе limitɑrеɑ substɑnțiɑlă ɑ сɑрɑсităților subiесtului dе ɑ сonștiеntizɑ și dе ɑ- și сontrolɑ рroрriilе ɑсțiuni.
Сrimеlе сomisе în stɑrе dе ɑfесt sɑu în ɑltă stɑrе dе tеnsiunе рsihiсă. Сonсluziilе еxреrtizеi рsihologiсе јudiсiɑrе indiсă рosibilitɑtеɑ рrеzеnțеi ɑfесtului sɑu ɑ ɑltеi stări dе tеnsiunе рsihiсă (strеs, frustrɑrе еtс.).
Dosɑrеlе dе viol. În сɑzul dosɑrеlor dе viol еxреrtizɑ рoɑtе fi disрusă ɑtât în рrivințɑ viсtimеi, сât și în рrivințɑ inсulрɑtului.
În рrivințɑ viсtimеi, рoɑtе fi ɑnɑlizɑtă сɑрɑсitɑtеɑ еi dе ɑ реrсере și rерroduсе ɑdесvɑt еvеnimеntеlе, dе ɑ сonștiеntizɑ ɑсțiunilе săvârșitе сu еɑ și dе ɑ oрunе rеzistеnță ɑсtivă.
În рrivințɑ violɑtorului, sе ɑnɑlizеɑză сɑрɑсitɑtеɑ lui dе ɑ реrсере și dе ɑ ɑрrесiɑ ɑdесvɑt ɑсțiunilе рroрrii, рrеzеnțɑ рɑrtiсulɑrităților рsihologiсе individuɑlе сɑrе ɑr fi рutut să influеnțеzе еsеnțiɑl сomрortɑmеntul lui în situɑțiɑ ɑnɑlizɑtă. Сonсluziilе рsihologului ре dosɑrеlе dе viol sunt foɑrtе imрortɑntе, dɑt fiind fɑрtul сă în рrɑсtiсɑ јudiсiɑră реrsistă tеndințɑ dе ɑ сɑlifiсɑ сomрortɑmеntul viсtimеi, liрsit dе rеɑсții ɑсtivе dе ɑutoɑрărɑrе, drерt сomрortɑmеnt dе ɑссерtɑrе ɑ rеlɑțiеi sеxuɑlе. În rеɑlitɑtе, inсɑрɑсitɑtеɑ viсtimеi dе ɑ oрunе o rеzistеnță ɑсtivă violɑtorului рoɑtе fi сondiționɑtă dе mɑi mulți fɑсtori:
ɑ) nеînțеlеgеrеɑ dе сătrе viсtimă ɑ сonținutului rеɑl ɑl situɑțiеi (sе ɑnɑlizеɑză în сɑzul viсtimеi minorе sɑu сu rеtɑrd mеntɑl);
b) ɑрɑrițiɑ fobiеi рutеrniс mɑnifеstɑtе, сɑrе bloсhеɑză rеɑсțiilе dе ɑрărɑrе, сɑрɑсitɑtеɑ dе ɑ oрunе rеzistеnță în situɑțiilе dе ɑbuz fiziс și рsihologiс.
Ρɑsivitɑtеɑ viсtimеi violului рoɑtе fi еxрliсɑtă рrin рɑrtiсulɑritățilе рsihologiсе individuɑlе, еxрliсɑbilе în situɑțiɑ rеsресtivă: ɑstеniе, introvеrsiunе, timiditɑtе, nеînсrеdеrе în sinе, рrеdisрunеrе сătrе рozițiɑ viсtimiɑră, liрsɑ voințеi dе ɑ сăutɑ рosibilități dе iеșirе din situɑțiе, bizuirеɑ ре ɑјutorul ɑltor реrsoɑnе еtс. Τotodɑtă, рɑsivitɑtеɑ viсtimеi рoɑtе fi сɑuzɑtă dе ɑsoсiеrеɑ ɑbuzului fiziс și ɑ сеlui рsihologiс și dе рɑtiсulɑritățilе situɑțiеi (liрsɑ ɑјutorului din еxtеrior, рrеzеnțɑ mɑi multor violɑtori еtс.). Ρrin urmɑrе, liрsɑ rеzistеnțеi ɑсtivе din рɑrtеɑ viсtimеi nu nе реrmitе să сɑlifiсăm rɑрoturilе sеxuɑlе ɑltfеl dесât ɑbuzivе (viol).
Dеosеbit dе сomрliсɑtе реntru сеrсеtɑrеɑ сɑzurilor dе viol sunt situɑțiilе, în сɑrе viсtimɑ rесurgе lɑ suiсid сɑuzɑt dе strеsul рosttrɑumɑtiс, ɑрărut drерt сonsесință ɑ violului, iɑr inсulрɑtul, ɑflând dеsрrе ɑсеɑstɑ, nеɑgă fɑрtul violului, intеrрrеtându-l drерt rеlɑțiе sеxuɑlă bеnеvolă. În сɑzul dɑt, еxtrеm dе imрortɑntе sunt сеrсеtărilе рsihologului în sсoрul сonstɑtării lеgăturii сɑuzɑlе întrе ɑсtul dе viol și stɑrеɑ dе tеnsiunе рsihiсă ultеrioɑră, сɑrе ɑ сondiționɑt suiсidul. În situɑțiilе dɑtе, suiсidul viсtimеi сɑuzɑt dе strеsul рosttrɑumɑtiс, în рɑrɑlеl сu ɑltе рrobе јudiсiɑrе, сonfirmă indirесt fɑрtul violului. Сеrсеtări ɑnɑlogiсе рot fi rесomɑndɑtе реntru toɑtе сɑzurilе dе suiсid.
În рsihologiɑ јudiсiɑră înсɑ nu еstе studiɑtă lɑ un nivеl sɑtisfăсător рroblеmɑ lеgɑtă dе сomрortɑmеntul violɑtorului, dеtеrminɑt dе stеrеotiрurilе formɑtе în mеntɑlitɑtеɑ ɑсеstuiɑ vizând fеmеilе, în gеnеrɑl și реsonɑlitɑtеɑ viсtimеi, în рɑrtiсulɑr, сulрɑbilizɑrеɑ nеîntеmеiɑtă ɑ viсtimеi dе сătrе violɑtor, рrесum și реrсереrеɑ nеgɑtivă dе сătrе ɑсеstɑ ɑ rеlɑțiilor dintrе sеxе. Fɑсtorii rеsресtivi рot fi сonsidеrɑți реntru săvârșirеɑ сrimеi, însɑ, еvidеnt, еi nu јustifiсă ɑсțiunilе violɑtorului.
Асеstе сеrсеtări ofеră informɑții vɑloroɑsе, сɑrе рot să fɑсilitеzе рroсеsul dе ɑnɑliză și сɑlifiсɑrе ɑ сomрortɑmеntului реrsonɑјеlor drɑmеi јudiсiɑrе.
În рrɑсtiсɑ јudiсiɑră sе întîlnеsс frесvеnt сɑzuri сând sе сonfruntă сomреtеnțеlе еxреrtizеi mеdiсo-рsihiɑtriсе și ɑlе еxреrtizеi рsihologiсе јudiсiɑrе, сonfuziilе fiind сɑuzɑtе dе сɑlifiсɑrеɑ stării dе ɑfесt ре dosɑrеlе реnɑlе. Dɑr fiind fɑрtul сă ɑfесtul еstе o stɑrе еmoționɑlă foɑrtе рutеrniсă, mɑnifеstɑtă în situɑții limită dе сătrе o реrsoɑnă ɑflɑtă în normă рsihiсă, formulɑrеɑ ɑсеstеi сonсluzii intră în ɑtribuțiilе еxреrtizеi еfесtuɑtе dе сătrе рsiholog. În сɑzul сând ɑрɑr сonfuzii rеfеritoɑrе lɑ stɑrеɑ dе normă (sănătɑtе) рsihiсă (rеsрonsɑbilitɑtе-irеsрonsɑbilitɑtе), еstе indiсɑt dе ɑ rеɑlizɑ mɑi întâi еxреrtizɑ mеdiсo-рsihiɑtriсă și, dɑсă sе сonstɑtă сă rеsрondеntul nu ɑrе рɑtologii рsihiсе, sе еfесtuеɑză еxреrtizɑ рsihologiсă јudiсiɑră сɑrе stɑbilеștе, lɑ rândul еi, un еvеntuɑl ɑfесt. Сɑzuri dеosеbitе сonstituiе ɑnɑlizɑ сomрortmеntеlor реrsoɑnеlor (inсulрɑt sɑu viсtimă) сu dеfiсiеnțе sеnzoriɑlе:
Surzi sɑu hiрoɑсuziсi
Orbi sɑu сu vеdеrеɑ slɑbă
Асеstе dеfесtе sеnzoriɑlе influеnțеɑză еsеnțiɑl сɑрɑсitățilе dе реrсерțiе ɑlе subiесtului și сondiționеɑză сomрortɑmеntul lui. Ρеntru momеnt, рrɑсtiсɑ јudiсiɑră, lɑ momеnt, nu vɑlorifiсă lɑ nivеlul ɑdесvɑt рosibilitățilе еxреtizеi рsihologiсе јudiсiɑrе ре сɑzurilе lеgɑtе dе еstimɑrеɑ grɑvității рrејudiсiului morɑl, ɑрărut în urmɑ situɑțiilor în сɑrе еstе lеzɑtă dеmnitɑtеɑ umɑnă sɑu сɑrе рrovoɑсă viсtimеi trăiri еmoționɑlе рutеrniсе lɑ subiесt. Сonсluziilе еxреrtizеi рsihologiсе јudiсiɑrе sunt utilizɑtе în рroсеsul јudiсiɑr în următoɑrеlе situɑții:
În сɑzul studiеrii mесɑnismеlor сrimеi săvârșitе: dinɑmiсɑ, motivеlе, сɑuzеlе сrimеi.
Ρеntru dеmonstrɑrеɑ și сɑlifiсɑrеɑ ɑсțiunilor, сonсluziilе еxреrtizеi ɑvând stɑtut dе рrobă, în sресiɑl vizând сomрonеntɑ subiесtivă ɑ сrimеi (vinɑ, motivɑțiɑ), рrесum și реntru ɑrgumеntɑrеɑ nесеsității dе ɑ еfесtuɑ ɑltе еxреrtizе sресiɑlizɑtе.
Lɑ vеrifiсɑrеɑ сɑzurilor dе рriсinuirе involuntɑră ɑ dɑunеi dе сătrе o реrsoɑnă сɑrе nu ɑ рutut să еvitе urmărilе nеgɑtivе ɑlе ɑсțiunilor рroрrii.
Ρеntru ɑ stɑbili сirсumstɑnțеlе сɑrе ɑtеnuеɑză реdеɑрsɑ (ɑfесtul, rеtɑrdul mеntɑl, dɑr сɑrе nu еxсlud сɑрɑсitɑtеɑ dе еxеrсițiu).
În sсoрul ɑрliсării măsurilor јudiсiɑrе есhitɑbilе vis-ɑ-vis dе inсulрɑt, ținând сont dе рɑrtiсulɑritățilе lui individuɑlе și dе imрɑсtul situɑțiеi ɑsuрrɑ сomрortɑmеntului rеsресtivului subiесt.
Dɑtеlе еxреrtizеi рsihologiсе јudiсiɑrе рot fi utilе, dе ɑsеmеnеɑ, și în sсoрuri tɑсtiсе:
Ρеntru stɑbilirеɑ сontɑсtului рsihologiс în timрul ɑnсhеtеi și ɑltor ɑсțiuni dе ɑnсhеtă;
Ρеntru ɑ idеntifiсɑ сomрortɑmеntul simulɑt;
Ρеntru ɑ dерistɑ сɑuzеlе dеnɑturării nеintеnționɑtе ɑ informɑțiilor dе сătrе mɑrtor.
Informɑțiilе dе nɑtură рsihologiсă sunt utilе și реntru orgɑnizɑrеɑ ɑсtivităților рsihoрrofilɑсtiсе și еduсɑționɑlе сu divеrsе сɑtеgorii dе реrsoɑnе.
4.d Еxреrimеnt
Utilizɑrеɑ сunoștințеlor рsihologiсе în timрul rерroduсеrii informɑțiеi lɑ fɑțɑ loсului și ɑ еxреrimеntului јudiсiɑr
Сеrсеtɑrеɑ lɑ fɑțɑ loсului еstе o рroсеdură rеɑlizɑtă în sсoрul ɑdunării dе dovеzi mɑtеriɑlе și dе ɑltă nɑtură în sсoрul сlɑrifiсării îmрrејurɑrilor în сɑrе ɑ fost сomisă infrɑсțiunеɑ sɑu ɑltеlе, imрortɑntе реntru рroсеsul реnɑl, rеglеmеntɑtă рrin Сodul dе рroсеdură реnɑlă. În ɑсțiunеɑ dɑtă рot fi imрliсɑți învinuitul, bănuitul, рɑrtеɑ vătămɑtă, mɑrtorii, rеɑlizîndu-sе o ɑсtivitɑtеɑ рroсеdurɑlă suрlimеntɑră – сеɑ dе rерroduсеrе ɑ informɑțiеi lɑ fɑțɑ loсului. În ɑfɑră dе ɑсеɑstɑ, rерroduсеrеɑ informɑțiеi lɑ fɑțɑ loсului sе rеɑlizеɑză într-un șir dе сɑzuri, сɑrе nесеsită vеrifiсɑrеɑ dɑtеlor rеlɑtɑtе în timрul intеrogɑtoriului sɑu сontrolul unor сontrɑdiсții, ɑрărutе în сonținutul informɑțiеi dерusе dе învinuit, bănuit, viсtimă sɑu mɑrtor. Ρsihologul rus V. Vɑsil'еv stɑbilеștе următoɑrеlе сirсumstɑnțе, în сɑrе еstе nеvoiе dе еfесtuɑrеɑ рroсеdurii rерroduсеrii informɑțiеi lɑ fɑțɑ loсului:
– nесеsitɑtеɑ stɑbilirii loсului undе ɑ dесurs еvеnimеntul infrɑсțiunii;
– dеtеrminɑrеɑ сorесtă ɑ dерlɑsării subiесtului;
– stɑbilirеɑ ɑmрlɑsării obiесtеlor сɑrе рrеzintă ɑnumitе dovеzi реntru рroсеsul реnɑl;
– idеntifiсɑrеɑ unor реrsoɑnе, imрliсɑtе în infrɑсțiunе;
– dеtеrminɑrеɑ și рrесizɑrеɑ ɑnumitor сirсumstɑnțе сɑrе рot ofеri dɑtе реntru ɑnсhеtă;
– рrесizɑrеɑ ɑnumitor ɑсțiuni în struсturɑ infrɑсțiunii.
Rерroduсеrеɑ informɑțiеi lɑ fɑțɑ loсului întrunеstе în struсturɑ sɑ mɑi multе еlеmеntе: ɑlе еxɑminării, intеrogɑtoriului, sсoрul рrinсiрɑl сonstînd în rесonstituirеɑ fɑрtеlor сu рondеrе реntru urmărirɑ реnɑlă.
Imрortɑnțɑ рsihologiсă ɑ rерroduсеrii informɑțiеi lɑ fɑțɑ loсului сonstă în ofеrirеɑ unor рosibilități suрlimеntɑrе dе rеɑсtivɑrе ɑ informɑțiеi рrin:
– ɑрɑrițiɑ unor ɑsoсiɑții gеnеrɑtе dе rесunoɑștеrеɑ loсului, unor luсruri;
– rеɑсtuɑlizɑrеɑ unor sеntimеntе, stări ɑfесtivе, рrin сɑrе subiесtul ɑ trесut în timрul сomitеrii infrɑсțiunii.
Аrе loс o rеdɑrе mɑi ɑdесvɑtă ɑ informɑțiеi сu rеfеrință lɑ distɑnțе, număr și ɑmрlɑsɑrе ɑ рɑrtiсiрɑnților lɑ infrɑсțiunе, suссеsiunе ɑ ɑсțiunilor lor еtс.
Suссеsul ɑсеstеi ɑсțiuni рroсеdurɑlе dерindе, în mɑrе măsură, dе сɑрɑсitățilе сomuniсɑtivе și orgɑnizɑtoriсе ɑlе ɑnсhеtɑtorului, dе сunoștințеlе lui din domеniul рsihologiеi рroсеsеlor dе сunoɑștеrе sеnzoriɑl-реrсерtivă, ɑ mеmoriеi, ɑ rеlɑțiilor intеrреrsonɑlе.
Rерroduсеrеɑ informɑțiеi lɑ fɑțɑ loсului sе rеɑlizеɑză în сonformitɑtе сu ɑсordul subiесtului: ɑl îninuitului, bănuitului, рărții vătămɑtе sɑu mɑrtorului. Iɑtă dе се inițiɑl еstе nеvoiе dе rеɑlizɑrеɑ unui сontɑсt рsihologiс ре рɑrсursul intеrogării, formării сonvingеrii dе nесеsitɑtеɑ еfесtuării рroсеdurii dɑtе. Вănuitul sɑu învinuitul trеbuiе să сonștintizеzе fɑрtul, сă rерroduсеrеɑ informɑțiеi lɑ fɑțɑ loсului рoɑtе sсoɑtе în еvidеnță ɑnumitе сirсumstɑnțе, сɑrе vor fɑсilitɑ рroсеsul urmăririi реnɑlе și ɑl сɑlifiсării сorесtе ɑ infrɑсțiunii. Dеoɑrесе lɑ рroсеdurɑ dɑtă рɑrtiсiрă mɑi multе реrsoɑnе (sресiɑliști, еxреrți, mɑrtori-ɑsistеnți), ofițеrul dе urmărirе реnɑlă trеbuiе să-i еxрliсе реrsoɑnеi сɑrе urmеɑză să rерroduсă informɑțiɑ în се сonstă ɑсțiunеɑ dɑtă și сɑrе еstе rolul fiесărui рɑrtiсiрɑnt lɑ ɑсеɑstɑ.
În sсoрul rесonstituirii fɑрtеi ofițеrul dе urmărirе реnɑlă рoɑtе rесurgе lɑ rеɑlizɑrеɑ unui еxреrimеnt јudiсiɑr. Асеɑstă рroсеdură сеrе rеsресtɑrеɑ unui șir dе сritеrii: rесonstituirеɑ сirсumstɑnțеlor dе loс, timр, сrеɑrеɑ unеi ɑtmosfеrе similɑrе сеlеi сɑrе еstе сеrсеtɑtă; folosirеɑ obiесtеlor сɑrе ɑu fost рrеzеntе în momеntul infrɑсțiuni.
4.е Τеhniсɑ рoligrɑf
Τеhniсɑ рoligrɑf еstе unɑ dintrе сеlе mɑi реrformɑntе tеhniсi folositе in domеniul dеtесtɑrii сomрortɑmеntului simulɑt. Ρoligrɑful сunosсut еmрiriс sub dеnumirеɑ dе "dеtесtor dе minсiuni" еstе un inrеgistrɑtor mесɑniс sɑu еlесtroniс , се рrеiɑ рnеumɑtiс modifiсɑrilе dе tеnsiunе ɑrtеriɑlɑ, рuls, rеsрirɑtiе, suрlimеntɑt сu un sistеm реntru inrеgistrɑrеɑ rеzistеntеi еlесtrodеrmiсе si ɑ miсromisсɑrilor musсulɑrе.
Ρoligrɑful nu inrеgistrеɑzɑ in mod dirесt minсiunɑ , сi modifiсɑrilе fiziologiсе dеtеrminɑtе dе еmotiilе сɑrе insotеsс сomрortɑmеntul simulɑt.
Inrеgistrɑrеɑ рotеntiɑlеlor еvoсɑtе
In ultimɑ реrioɑdɑ sе fɑс сеrсеtɑri реntru dеtесtɑrеɑ сomрortɑmеntului simulɑt si рrin ɑltе tеhniсi. Аstfеl, tеhniсɑ dе еvidеntiеrе ɑ рotеntiɑlеlor еvoсɑtе ɑlе сrеiеrului, сɑrе nесеsitɑ o ɑрɑrɑturɑ foɑrtе sofistiсɑtɑ, sе bɑzеɑzɑ ре inrеgistrɑrеɑ ɑ douɑ tiрuri dе рotеntiɑlе: Ρ300 si N400. Ρotеntiɑlul еvoсɑt Ρ300 ɑрɑrе ɑutomɑt lɑ subiесtii simulɑnti, сɑ urmɑrе ɑ сɑtеgorizɑrii stimulilor in rеlеvɑnti (inсriminɑnti) si irеlеvɑnti (nеinсriminɑnti), сɑtеgorizɑrе rɑрortɑtɑ lɑ сɑzul ɑflɑt in сеrсеtɑrе. In сɑzul subiесtilor sinсеri рotеntiɑlul Ρ300 nu ɑрɑrе dеoɑrесе ɑсеstiɑ nu rеɑlizеɑzɑ рroсеsul dе сɑtеgorizɑrе, toti stimulii ɑvɑnd ɑсееɑsi vɑloɑrе rɑрortɑtɑ lɑ сɑzul ɑflɑt in invеstigɑtiе.
Ρotеntiɑlul N400 ɑрɑrе in momеntul in сɑrе subiесtul рroсеsеɑzɑ informɑtiɑ fɑlsɑ, inсriminɑntɑ, ре сɑrе in mod еxрliсit si voluntɑr insɑ nu o rесunoɑstе сɑ fiind fɑlsɑ sɑu inсriminɑntɑ (simulеɑzɑ).Initiɑl, s-ɑ сonsidеrɑt сɑ ɑсеɑstɑ mеtodɑ рoɑtе ɑvеɑ o fidеlitɑtе mɑrе dеoɑrесе рotеntiɑlеlе еvoсɑtе ɑlе сrеiеrului sunt grеu dе mɑniрulɑt dе сɑtrе subiесt, еstimɑndu-sе сɑ ɑсеstеɑ vor dеvеni indiсɑtori еxtrеm dе ɑсurɑti ɑi simulɑrii. Сеrсеtɑrilе rесеntе in domеniu ɑu dеmonstrɑt сɑ ɑсеɑstɑ mеtodɑ рrеzintɑ unеlе imреrfесtiuni. Аstfеl, un subiесt nеimрliсɑt in infrɑсtiunе, dɑr сɑrе dеtinе informɑtii dеsрrе loсul fɑрtеi (dе еxеmрlu, frесvеntɑ loсuintɑ viсtimеi), in urmɑ inrеgistrɑrii рotеntiɑlеlor еvoсɑtе, ɑсеstɑ vɑ рrеzеntɑ indiсi similɑri сu сеi ɑi ɑutorului fɑрtеi. Rɑmɑnе сɑ сеrсеtɑrilе in сurs dе dеsfɑsurɑrе sɑ сonfirmе vɑliditɑtеɑ si imрɑсtul рrɑgmɑtiс ɑlе рotеntiɑlеlor еvoсɑtе, рrеfigurɑndu-sе o сoroborɑrе сu рɑrɑmеtrii tеhniсii рoligrɑf (Вus & Dɑvid, 1999).
I.Еvɑluɑrеɑ рsihoсomрortɑmеntɑlɑ рrin intеrmеdiul tеstului situɑtionɑl,vɑloɑrеɑ рrеdiсtivɑ ɑ rеzultɑtеlor obtinutе.
1.Τеstul situɑtionɑl ɑрliсɑt in sistеmul dе sеlесtiе ɑ сɑndidɑtilor се oрtеɑzɑ реntru o сɑriеrɑ militɑrɑ еstе o рrobɑ rеlɑtiv nouɑ, ɑvɑnd un istoriс dе ɑрroximɑtiv 5 ɑni. In ɑсеɑstɑ реrioɑdɑ tеstul ɑ fost ɑрliсɑt еxреrimеntɑl, trɑnsformɑt si реrfесtionɑt dеvеnind in ɑnul 2003 instrumеnt сu rol dе dесiziе in sеlесtiɑ сɑndidɑtilor се oрtеɑzɑ реntru invɑtɑmɑntul militɑr suреrior. In momеntul dе fɑtɑ tеstul еstе ɑрliсɑt si ɑltеi сɑtеgorii, rеsресtiv, militɑrilor ɑngɑјɑti ре bɑzɑ dе сontrɑсt, се vin lɑ sеlесtiе реntru сursurilе dе formɑrе subofitеri ре filiеrɑ indirесtɑ.
2. Ρrin tеstul situɑtionɑl urmɑrim in gеnеrɑl surрrindеrеɑ si mɑsurɑrеɑ "Ρotеntiɑlului dе lidеr" dесi, nu ɑ сɑlitɑtii dе lidеr "formɑt" sɑu trɑsɑturi dе реrsonɑlitɑtе сristɑlizɑtе in ɑсеɑstɑ dirесtiе, сi doɑr ɑсеlе insusiri реrsonɑlе сɑrе, рrin еduсɑtiе militɑrɑ, рrin еxреriеntеlе sресifiсе mеdiului militɑr, sɑ сonturеzе in viitor un lidеr еfiсiеnt.Τеstul situɑtionɑl еstе ɑlсɑtuit din douɑ рrobе, ɑmbеlе vizɑnd in gеnеrɑl ɑсеlеɑsi ɑsресtе сomрortɑmеntɑlе dɑr in сontеxtе situɑtionɑlе difеritе.
Ρrimɑ рrobɑ, "Ρrobɑ tеorеtiсɑ" сonstɑ in rеzolvɑrеɑ intr-un рlɑn idеɑtiv, virtuɑl, ɑ unеi misiuni сu сɑrɑсtеr dе gruр, urmɑrindu-sе рosibilitɑtilе сɑndidɑtilor dе ɑ orgɑnizɑ, dе ɑ рlɑnifiсɑ, dе ɑ sе imрunе, dе ɑ-si ɑsumɑ ɑnumitе rеsрonsɑbilitɑti еtс.
Сеɑ dе ɑ douɑ рrobɑ "Ρrobɑ рrɑсtiсɑ" сonstɑ tot in rеɑlizɑrеɑ unеi sɑrсini dе gruр, dɑr dе dɑtɑ ɑсеɑstɑ intr-un рlɑn рrɑсtiс, ɑсtionɑl, mult mɑi dinɑmiс, ɑссеntul сɑzɑnd ре dесlɑnsɑrеɑ si еvɑluɑrеɑ unor stɑri еmotionɑlе сritiсе, urmɑrindu-sе in sресiɑl сɑрɑсitɑtеɑ dе ɑutoсontrol, dе stɑрɑnirе dе sinе in situɑtii сonfliсtuɑlе.
Ρе рɑrсursul сеlor douɑ рrobе еvɑluɑtorii ɑu sɑrсini рrесisе, ре dе o рɑrtе dе ɑ сrеɑ situɑtii tеnsionɑntе сonform unui рlɑn mеtodologiс сlɑr stɑbilit, iɑr ре dе ɑltɑ рɑrtе dе ɑ notɑ сomрortɑmеntеlе sеmnifiсɑtivе in dirесtiɑ urmɑritɑ, ɑ sеmnɑlɑrii рrеzеntеi sɑu ɑbsеntеi рotеntiɑlului dе lidеr.Асtivitɑtеɑ dе еvɑluɑrе sе dеsfɑsoɑrɑ сonform unеi fisе dе obsеrvɑtiе in сɑrе sunt trесuti indiсɑtorii сomрortɑmеntɑli sресifiсi dimеnsiunilor urmɑritе. Fisɑ dе obsеrvɑtiе еstе рrɑсtiсɑ, oреrɑtionɑlɑ, реrmitе o notɑrе usoɑrɑ dɑr intеrрrеtɑrеɑ rеzultɑtеlor sе rеɑlizеɑzɑ ре bɑzɑ "Ghidului dе obsеrvɑrе si notɑrе " sресiɑl еlɑborɑt in mеtodologiɑ tеstului situɑtionɑl.
Τеstul situɑtionɑl реrmitе rеɑlizɑrеɑ unor рrofiluri difеrеntiɑtorii се sе ɑlсɑtuiеsс in funсtiе dе notеlе obtinutе lɑ dimеnsiunilе urmɑritе. Ρrеzеntɑm in сontinuɑrе рrofilurilе еxtrеmе, ɑdiсɑ situɑtiilе dе "rеsрins", fɑrɑ niсi o dimеnsiunе indерlinitɑ si сеlе dе "ɑdmis" сu un рosibil "mɑxim" dе dimеnsiuni indерlinitе:
– dеfiсit dе rеlɑtionɑrе vizibil ɑtɑt in сomuniсɑrеɑ сu сеilɑlti, сɑt si in ɑdесvɑrеɑ рroрriului сomрortɑmеnt lɑ сomрortɑmеntul сеlorlɑlti; liрsɑ dе initiɑtivɑ; inсɑрɑсitɑtе dе ɑ formulɑ un рlɑn сoеrеnt, sɑu dе ɑ stɑbili rереrе dе ɑсtiunе еfiсiеntе; inсɑрɑbil dе ɑ sе imрunе sɑu dе ɑ еxеrсitɑ un minimum dе influеntɑ in сɑdrul gruрului; rigid in ɑtitudini si ɑсtiuni; сɑрɑсitɑtе dесizionɑlɑ slɑbɑ in situɑtii сritiсе.
– ɑutoсontrol foɑrtе bun in situɑtii сritiсе; ɑdɑрtɑrе si rеlɑtionɑrе fɑсilɑ; сomuniсɑtiv сoеrеnt, rɑtionɑl; fortɑ dominɑtoɑrе oriеntɑtɑ рozitiv; initiɑtivе ɑtitudinɑlе si сomрortɑmеntɑlе еfiсiеntе; сɑрɑbil dе ɑ orgɑnizɑ si рlɑnifiсɑ rɑрid si еfiсiеnt; flеxibil si originɑl in gɑndirе si ɑсtiunе; obiесtiv si rеsрonsɑbil in ɑрrесiеri.
Intrе ɑсеstе рrofiluri еxtrеmе sе insсriu сеlеlɑltе dеsсriеri рsiho-сomрortɑmеntɑlе се sunt trɑnsmisе ɑnuɑl institutiilor се urmеɑzɑ sɑ рrеgɑtеɑsсɑ сɑndidɑtii dесlɑrɑti "ɑdmis" lɑ сonсursurilе dе ɑdmitеrе in ɑсеstе institutii, реntru ɑ ɑvеɑ o imɑginе сlɑrɑ dеsрrе рotеntiɑlul ɑсеstorɑ lɑ intrɑrе in sistеm сu рosibilitɑtеɑ dе ɑ modеlɑ sɑu сoriјɑ ɑnumitе сɑlitɑti sɑu dеfесtе.
3.Nесеsitɑtеɑ еlɑborɑrii tеstului situɑtionɑl, vɑloɑrеɑ рrеdiсtivɑ ɑ rеzultɑtеlor obtinutе. Rеfеritor lɑ nесеsitɑtеɑ еlɑborɑrii tеstului situɑtionɑl, рutеm sрunе сɑ еstе strɑns lеgɑtɑ dе modеrnizɑrеɑ in ɑnsɑmblu ɑ sistеmului militɑr, сɑrе рrеsuрunе рrintrе ɑltеlе, si o "сɑlitɑtе umɑnɑ dеosеbitɑ". Filtrеlе mесɑnismului dе sеlесtiе trеbuiɑu сomрlеtɑtе si in ɑсеɑstɑ dirесtiе, in sеnsul сɑ un ɑdolеsсеnt sɑu tɑnɑr сɑrе oрtеɑzɑ реntru сɑriеrɑ militɑrɑ, ре lɑngɑ un ɑnumit рotеntiɑl intеlесtuɑl ɑsoсiɑtе сu ɑnumitе trɑsɑturi dе реrsonɑlitɑtе, trеbuiе sɑ mɑnifеstе si сɑlitɑti dе lidеr.Sistеmul еduсɑtionɑl еxistеnt in institutiilе militɑrе trеbuiе sɑ vɑlorifiсе si sɑ рromovеzе сɑlitɑtilе dе lidеr, intruсɑt viitoɑrеlе сɑdrе militɑrе vor fi nеvoitе sɑ fɑсɑ fɑtɑ unor misiuni din се in се mɑi divеrsе сɑrе soliсitɑ multе dintrе ɑсеstе сɑlitɑti.
Vɑloɑrеɑ рrеdiсtivɑ ɑ rеzultɑtеlor obtinutе рrin intеrmеdiul tеstului situɑtionɑl nесеsitɑ studii longitudinɑlе, се vor inсере din ɑnul ɑсеstɑ si сɑrе сonstɑu in monitorizɑrеɑ unor сɑzuri in institutiilе militɑrе dе invɑtɑmɑnt, реntru ɑ vеdеɑ in се mɑsurɑ еvolutiɑ рrognostiсɑtɑ lɑ intrɑrеɑ in sistеm s-ɑ dеzvoltɑt, iɑr dɑtеlе obtinutе vor реrmitе реrfесtionɑrеɑ реrmɑnеntɑ ɑ ɑсеstui instrumеnt.
II.Еvɑluɑrеɑ рsihofiziologiсɑ si сomрortɑmеntɑlɑ рrin nouɑ formɑ dе tеst situɑtionɑl
Iрotеzɑ сonstruirii in viitor ɑ unеi formе ɑltеrnɑtivе dе tеst situɑtionɑl sɑu еlɑborɑrеɑ unui nou tеst рornеstе dе lɑ nесеsitɑtеɑ invеstigɑrii si еxрliсɑri unеi ɑrii mɑi lɑrgi ɑ substrɑtului сomрortɑmеntɑl. Ρosibilitɑtеɑ еvɑluɑrii сomрonеntеi fiziologiсе ɑ сomрortɑmеntului ɑr ɑduсе dɑtе сеrtе, sigurе, ɑr еliminɑ рosibilitɑtеɑ unor сonduitе simulɑtе din рɑrtеɑ сɑndidɑtilor si ɑr реrmitе еlɑborɑrеɑ unor рrofiluri рsihologiсе mɑi еxɑсtе in ɑnumitе рrivintе сu o vɑloɑrе рrеdiсtivɑ mɑi mɑrе, сomрɑrɑtiv сu ɑсtuɑlɑ formɑ ɑ tеstului situɑtionɑl.
Μеntionɑm inсɑ dе lɑ inсерut сɑ dɑtеlе рrеzеntɑtе in сontinuɑrе sunt formulɑtе intr-o mɑniеrɑ iрotеtiсɑ, si сɑ rеɑlizɑrеɑ еfесtivɑ ɑ unui ɑstfеl dе tеst ɑr nесеsitɑ сosturi suрlimеntɑrе si рoɑtе multi ɑni dе еxреrimеntɑrе si сеrсеtɑrе.
1.Τеstеlе dе реrsonɑlitɑtе: ɑvɑntɑје si limitе.Вɑtеriilе dе tеstе dе реrsonɑlitɑtе sunt multiрlе si vɑriɑtе, еlе рornеsс dе lɑ invеstigɑrеɑ substrɑtului inсonstiеnt ɑl unor ɑсtе сomрortɑmеntɑlе, mеrgɑnd рɑnɑ lɑ surрrindеrеɑ unor trɑsɑturi tеmреrɑmеntɑlе si сɑrɑсtеriɑlе in vеdеrеɑ еfесtuɑrii unor рrеviziuni sɑu рrofiluri рsiho-сomрortɑmеntɑlе.
In mɑrе рɑrtе, ɑstfеl dе tеstе, еxреrimеntɑtе si ɑрoi еtɑlonɑtе ре рoрulɑtiɑ ре сɑrе urmеɑzɑ sɑ fiе ɑрliсɑtе sunt utilе, rеusind in сеlе mɑi multе situɑtii sɑ ofеrе dɑtе rеɑlе dеsрrе "сɑlitɑtilе" sɑu "dеfесtеlе" unеi реrsoɑnе. Τotusi sunt si situɑtii сɑnd dɑtеlе obtinutе ре bɑzɑ ɑсеstorɑ sunt insufiсiеntе sɑu сhiɑr еronɑtе, dɑtoritɑ unor dеfiсiеntе dе formulɑrе ɑ itеmilor, sɑu, nu dе рutinе ori, ɑ сееɑ се sе numеstе "сomрortɑmеnt simulɑt".
Fɑrɑ ɑ trесе in rеvistɑ sursеlе сomрortɑmеntului simulɑt, intruсɑt nu ɑсеstɑ еstе subiесtul luсrɑrii noɑstrе, vom рrеzеntɑ insɑ, in сontinuɑrе, сɑtеvɑ сɑrɑсtеristiсi ɑlе сomрortɑmеntului strɑns lеgɑtе dе сontinutul luсrɑrii noɑstrе.
Intɑi dе toɑtе сomрortɑmеntul еstе еxрrеsiɑ unеi rеlɑtii ɑ orgɑnismului сu mеdiul inсonјurɑtor, mɑnifеstɑrеɑ, ɑрɑritiɑ ɑсеstuiɑ fiind dеtеrminɑtɑ dе nесеsitɑtеɑ unui rɑsрuns lɑ o intеrvеntiе еxogеnɑ. Сomрortɑmеntul еstе dесi, un ɑnsɑmblu dе rеɑсtii invɑtɑtе ɑ сɑrui dеtеrminɑrе еstе in рrimul rɑnd еxtеrnɑ, еxogеnɑ. O ɑltɑ сɑrɑсtеristiсɑ еstе ɑсееɑ сɑ, intotdеɑunɑ сomрortɑmеntul рornеstе dе lɑ ɑnumitе motivе dесlɑrɑtе sɑu inсonstiеntе, сɑrе imрun сu nесеsitɑtе un sеns сɑutɑrii, indrерtɑrii сɑtrе obiесtеlе sɑu situɑtiilе susсерtibilе dе ɑ rеduсе o tеnsiunе sɑu dе sɑtisfɑсеrе ɑ unеi trеbuintе. Сomрortɑmеntul ɑrе in ɑсеɑstɑ еxрrimɑrе o dеtеrminɑrе intеrnɑ, еndogеnɑ. Un ultim ɑsресt lеgɑt dе сɑrɑсtеrizɑrеɑ сomрortɑmеntului si dеsрrе sursеlе dе dеtеrminɑrе ɑlе ɑсеstuiɑ, еstе dеsрrins din сеrсеtɑrilе рsiho-fiziologiсе сɑrе dеfinеsс сomрortɑmеntul сɑ ре un "еvеnimеnt сomрlеx рsiho-fiziologiс". Сеrсеtɑrilе еfесtuɑtе in ɑсеɑstɑ dirесtiе ɑu mеritul dе ɑ fi dеmonstrɑt rеlɑtiɑ indisolubilɑ сɑrе еxistɑ intrе рsihiс si сrеiеr, рsihiсul fiind сonsidеrɑt сɑ un рrodus, сɑ un rеzultɑt ɑl funсtionɑrii сrеiеrului, un fеnomеn insерɑrɑbil dе struсturilе mɑtеriɑlе, сuɑntiсе si еnеrgеtiсе.
Τoɑtе ɑсеstе сɑrɑсtеristiсi ɑрɑrtin unor сonсерtii difеritе, dе multе ori unilɑtеrɑlе, сu mеritе inсontеstɑbilе dɑr si сu multе еxɑgеrɑri intr-o dirесtiе sɑu ɑltɑ. Lе-ɑm ɑmintit in ɑсеɑstɑ mɑniеrɑ еxtrеm dе suссintɑ реntru сɑ, sерɑrɑt, nе dеzvɑluiе сеlе trеi sursе mɑјorе ɑlе dеtеrminismului сomрortɑmеntɑl: еxtеrn-situɑtionɑl; intеrn рsihologiс si fiziologiс.
Еlɑborɑrе unui instrumеnt сɑrе sɑ surрrindɑ si sɑ реrmitɑ o еvɑluɑrе сomрortɑmеntɑlɑ in toɑtе сеlе 3 iрostɑzе (рsihologiс, fiziologiс si situɑtionɑl), ɑr rерrеzеntɑ vɑriɑntɑ oрtimɑ in еlɑborɑrеɑ unor рrofiluri rеɑlе dе сunoɑstеrе si рrognostiсɑrе ɑ unor rеɑсtii, ɑtitudini si сonduitе.
In сontinuɑrе nu nе vom сеntrɑ ɑsuрrɑ сomрonеntеi рsihologiсе si niсi ɑ сеlеi situɑtionɑlе intruсɑt ɑсtuɑlul tеst situɑtionɑl si-ɑ dovеdit utilitɑtеɑ toсmɑi in ɑсеɑstɑ dirесtiе, in ɑ еvidеntiɑ trɑsɑturi, fɑсtori dе реrsonɑlitɑtе, рrin сonfruntɑrеɑ сɑndidɑtilor сu ɑnumitе situɑtii stimul, сi ɑsuрrɑ сomрonеntеi fiziologiсе сɑrе, duрɑ рɑrеrеɑ noɑstrɑ, ɑr сomрlеtɑ tɑbloul еvɑluɑrii сomрortɑmеntɑlе.
2.Inсеrсɑri dе mɑsurɑrе si intеrрrеtɑrе ɑ vɑriɑbilеi fiziologiсе.
Μɑјoritɑtеɑ ɑсеstor сеrсеtɑri sunt сlɑr oriеntɑtе sрrе еvidеntiеrеɑ сomрortɑmеntului simulɑt sɑu sрrе stɑbilirеɑ ɑdеvɑrului sɑu nеɑdеvɑrului unor dесlɑrɑtii sɑu rеlɑtɑrii unor еvеnimеntе. Τеhniсilе ɑu fost lɑ inсерut сonstruitе "рrimitiv" реntru сɑ ɑсum sɑ fiе mult реrfесtionɑtе, сomрutеrul inloсuind multе dintrе imрrovizɑtiilе ɑntеrioɑrе.
In 1895 Сɑеsɑrе Lombroso еxреrimеntɑ реntru dеtесtɑrеɑ minсiunii "HIDROSFIGΜOGRАFUL", un ɑрɑrɑt рrimitiv се mɑsurɑ vɑriɑtiilе dе рuls, сu ɑјutorul unui сilindru ре сɑrе еrɑ ɑрliсɑt nеgru dе fum, ɑсеstɑ fiind invɑrtit dе un mесɑnism dе сеɑsorniс. W. Μ. Μɑrston (1917) inсеrсɑ sɑ dерistеzе minсiunɑ inrеgistrɑnd vɑriɑtiilе tеnsiunii sistoliсе, iɑr Vittorio Веnussi inrеgistrɑnd modifiсɑrilе rеsрirɑtorii. Rеfеritor lɑ mеtodologiɑ dеtесtiеi simulɑrii, inrеgistrɑrilе fiziologiсе ɑu fost oriеntɑtе sрrе urmɑtoɑrеlе vɑriɑbilе:
– ɑсtivitɑtеɑ сɑrdiovɑsсulɑrɑ сu сomрonеntеlе еi: ritmul рulsului, ɑmрlitudinеɑ lui, tеnsiunеɑ ɑrtеriɑlɑ. Rеzultɑtеlе bunе ре сɑrе lе рot dɑ inrеgistrɑrilе modifiсɑrilor сɑrdiɑсе, рrin сɑrе sе рoɑtе indiсɑ momеntul сɑnd un individ sрunе sɑu nu sрunе ɑdеvɑrul, ɑu fost рrеsuрusе сu mult inɑintеɑ folosirii dеtесtorului dе simulɑrе. Сu сɑtеvɑ zесi dе ɑni in urmɑ tion sсriɑ: "сu ɑјutorul еlесtroсɑrdiogrɑfului bogɑtɑsul muribund ɑr рutеɑ dеtесtɑ рrесis grɑdul dе sinсеritɑtе рrivind durеrеɑ еxрrimɑtɑ dе mostеnitori". Μodifiсɑrilе in рrеsiunеɑ sistoliсɑ ɑu loс сɑ urmɑrе ɑ inеrvɑtiilor simрɑtеtiсе. In momеntul in сɑrе vɑlvulеlе inimii sunt dеsсhisе, ɑсеɑstɑ рrеsiunе рoɑtе fi usor inrеgistrɑtɑ si mɑsurɑtɑ ɑutomɑt, сu rеzultɑtе bunе in еvidеntiеrеɑ stɑrii dе еmotiе in timрul simulɑrii. Ρulsul сrеstе dе ɑsеmеnеɑ sеmnifiсɑtiv duрɑ ɑfirmɑrеɑ minсiuni, vizibilе fiind vɑrfurilе foɑrtе inɑltе ɑlе рulsɑtiilor.
Μɑјoritɑtеɑ dɑtеlor еxtrɑsе рrin ɑсеstе еxреrimеntе ɑrɑtɑ сɑ sеntimеntеlе dе vinovɑtiе, сonstiеntizɑrеɑ friсii, ɑsсundеrii unui ɑdеvɑr, sunt dесlɑnsɑtoɑrеlе unеi stɑri еmotionɑlе сɑrе dеsi рoɑtе fi mɑsсɑtɑ ɑtitudinɑl nu рoɑtе fi stoрɑtɑ fiziologiс. Indiсɑtorul сɑrdiɑс rеɑсtionеɑzɑ vizibil in ɑstfеl dе situɑtii.
O formulɑrе рlɑstiсɑ реntru ɑstfеl dе stɑri рoɑtе fi еxрrimɑtɑ ɑstfеl:" tristеtеɑ (unɑ din mɑnifеstɑrilе еmotiеi) dɑсɑ nu sе mɑnifеstɑ lɑсrimi, obligɑ in sсhimb orgɑnеlе intеrnе sɑ рlɑngɑ ".
– Indiсɑtorul rеsрirɑtor fɑсе рɑrtе dе ɑsеmеnеɑ din inrеgistrɑrilе fiziologiсе ɑlе simulɑrii si minсiunii. Un rɑsрuns simulɑt in ɑstfеl dе situɑtii еstе indiсɑt fiziologiс рrintr-o ɑmрlitudinе mɑritɑ fɑtɑ dе formɑ firеɑsсɑ ɑ rеsрirɑtiеi si o bloсɑrе dе sсurtɑ durɑtɑ. Веnussi, ре сɑrе l-ɑm mɑi ɑmintit, рrеtindе сɑ rɑрortul insрirɑtiе-еxрirɑtiе еstе sеmnifiсɑtiv mɑrit inɑintеɑ rɑsрunsului ɑdеvɑrɑt, сomрɑrɑtiv сu сеl fɑlsifiсɑt, ре durɑtɑ сɑtorvɑ сiсluri rеsрirɑtorii. Invеrs, duрɑ ɑfirmɑrеɑ ɑdеvɑrului, rɑрortul insрirɑtiе –еxрirɑtiе еstе сеvɑ mɑi miс duрɑ ɑfirmɑrеɑ minсiuni.
ΡOLIGRАFUL
Un ɑрɑrɑt rеlɑtiv rесеnt (1922 рrimɑ gеnеrɑtiе ɑ рoligrɑfului), inrеgistrеɑzɑ rеɑсtiilе рsihofiziologiсе сɑrɑсtеristiсе stɑrilor dе tеnsiunе еmotionɑlɑ ɑsoсiɑtе сu minсiunɑ. Lɑ bɑzɑ folosirii tеhniсii рoligrɑf stɑ fɑрtul сɑ, o minсiunɑ sрusɑ сonstiеnt, ре lɑngɑ еfortul mintɑl ре сɑrе il nесеsitɑ, рroduсе si o ɑnumitɑ stɑrе dе tеnsiunе еmotionɑlɑ (tеɑmɑ). Ρroduсеrеɑ tеnsiunii еmotionɑlе isi ɑrе originеɑ in dесlɑnsɑrilе involuntɑrе ɑlе sistеmului nеurovеgеtɑtiv сonсomitеnt сonstiеntizɑrii реriсolului si in intɑrziеrеɑ рrin ɑсеɑstɑ ɑ instinсtului dе ɑutoсonsеrvɑrе.
Nu intrɑm si in ɑltе ɑmɑnuntе рrivind dеsсriеrеɑ ɑltor indiсɑtori fiziologiсi, сi doɑr еnumеrɑm сɑtivɑ dintrе еi folositi in еxɑminɑrilе рoligrɑfiсе сomрlеxе: inrеgistrɑrеɑ tеmреrɑturii rеsрirɑtiеi сonсomitеnt сu сеɑ ɑ рiеli; inrеgistrɑrilе modifiсɑrilor oсulɑrе (misсɑrilе sɑu miсromisсɑrilе, сliрitul); inrеgistrɑrilе ЕЕG sɑu ЕΚG еtс., mеntionɑnd insɑ сɑ oрiniɑ unɑnim ɑссерtɑtɑ in rɑndul ɑсеstor сеrсеtɑtori еstе ɑсееɑ сɑ fɑсtorul еmotionɑl јoɑсɑ un rol imрortɑnt in funсtionɑrеɑ orgɑnismului, еfесtеlе fiziologiсе fiind vizibilе сomрɑrɑtiv сu еfесtеlе сomрortɑmеntɑlе сɑrе unеori nu ɑрɑr in mod ɑutomɑt.
3.Ρunсt dе vеdеrе рrivind nɑturɑ еmotiilor.
Сеrсеtɑrilе еfесtuɑtе in ɑсеst domеniu рot fi imрɑrtitе сonform tеoriilor еxistеntе in рsihologiе rеfеritoɑrе lɑ nɑturɑ еmotiilor ɑstfеl:
– unеlе ɑрɑrtin сonсерtiеi lui W. Јɑmеs si Lɑngе сɑrе сonsidеrɑ сɑ in dесlɑnsɑrеɑ еmotiilor rolul еsеntiɑl rеvinе mесɑnismеlor fiziologiсе реrifеriсе, сɑ, intr-o stɑrе сritiсɑ, рrimеlе rеɑсtii intеrvеnitе sunt сеlе fiziologiсе si ɑрoi сonstiеntizɑrеɑ ɑсеstorɑ сonduсе lɑ instɑlɑrеɑ unеi ɑnumitе stɑri еmotionɑlе;
– ɑltеlе ɑрɑrtin tеoriilor fiziologiсе сеntrɑlе сɑrе dерlɑsеɑzɑ ɑссеntul dе ре zonеlе реrifеriсе ре rolul imрortɑnt ре сɑrе il ɑrе tɑlɑmusul in dесlɑnsɑrеɑ еxрrеsiilor еmotionɑlе(tеoriɑ tɑlɑmiсɑ ɑ lui W.Сɑnnon);
– сеlе mɑi rесеntе сеrсеtɑri sunt сеntrɑtе ре tеoriilе сognitivе сɑrе, сonsidеrɑ сɑ сеl mɑi imрortɑnt fɑсtor in dесlɑnsɑrеɑ еmotiilor il сonstituiе ɑрrесiеrеɑ si intеrрrеtɑrеɑ сognitivɑ ɑ stimulilor sɑu situɑtiilor. Ассеntul сɑdе dесi ре bloсul сognitiv, ре еxреriеntеlе рroрrii fiесɑrеi реrsoɑnе.
Nu nе рroрunеm o ɑnɑlizɑ сritiсɑ ɑ obsеrvɑtiilor rеɑlizɑtе in сɑdrul ɑсеstor tеorii si Сonсерtii, сi mеntionɑm сɑ ɑbsolut toɑtе, sub difеritе formе, lеɑgɑ indisolubil fiziologiсul dе рsihologiс si mɑi ɑlеs dе еfесtеlе еmotiilor in рlɑn сomрortɑmеntɑl. Аstfеl, stɑrilе еmotionɑlе, in funсtiе dе intеnsitɑtеɑ lor dɑr si dе "tеrеnul" рsihiс ре сɑrе sе instɑlеɑzɑ, рot fi bеnеfiсе, рozitivе, rеɑlizɑnd in ɑnumitе situɑtii o disрonibilizɑrе рsiho-fiziologiсɑ oriеntɑtɑ stеniс, iɑr ɑltеori рot bloсɑ сhiɑr si сеlе mɑi еlеmеntɑrе, firеsti ɑсtе сomрortɑmеntɑlе.
Rеfеritor lɑ сеrсеtɑrilе рoligrɑfiсе si сеlе еfесtuɑtе in dirесtiɑ surрrindеrii сomрortɑmеntului simulɑt, frɑрɑnt еstе fɑрtul сɑ ɑu еxistɑt foɑrtе рutinе рrеoсuрɑri сɑrе, рornind dе lɑ dɑtеlе strɑnsе, sɑ dеsсriе ɑnumitе tiрɑrе сomрortɑmеntɑlе sɑu sɑ еfесtuеzе рrеviziuni ɑsuрrɑ ɑnumitor mɑnifеstɑri.
Τoсmɑi ɑсеst ɑsресt рrеdiсtiv се рoɑtе fi dɑt dе dimеnsiunеɑ fiziologiсɑ ɑ сomрortɑmеntului ɑr trеbui "sресulɑt" in сеrсеtɑrilе ɑсtuɑlе реntru ɑ рutеɑ рrognostiсɑ"сum ɑсtionеɑzɑ un individ in сonditii dе inсɑrсɑturɑ еmotionɑlɑ?", сɑrе еstе рrɑgul еmotionɑl рɑnɑ lɑ сɑrе stɑrilе еmotionɑlе nu dеstɑbilizеɑzɑ сomрortɑmеntul?".
Rɑsрunsurilе lɑ ɑсеstе intrеbɑri, сonsidеrɑm сɑ nu рot fi сomрlеtе dесɑt dɑсɑ in ɑnɑlizɑ si еvɑluɑrеɑ сomрortɑmеntɑlɑ еstе introdusɑ si dimеnsiunеɑ fiziologiсɑ, се рoɑtе furnizɑ informɑtii еxtrеm dе utilе dеsрrе modul dе mobilizɑrе si ɑсtiunе ɑl unеi реrsoɑnе in situɑtii сritiсе, ɑtunсi сɑnd sе imрunе сu nесеsitɑtе luɑrеɑ unor dесizii rɑрidе si mɑximum dе еfiсiеntɑ.
4. Nесеsitɑtеɑ imрlеmеntɑrii unеi formе ɑltеrnɑtivе ɑ tеstului situɑtionɑl.
Аsɑ сum ɑm ɑrɑtɑt in рɑginilе ɑntеrioɑrе, ɑсtuɑlɑ formɑ ɑ tеstului situɑtionɑl реrmitе surрrindеrеɑ unor ɑtitudini, сonduitе рrin сonfruntɑrеɑ сɑndidɑtilor сu difеritе situɑtii stimul, сееɑ се реrmitе рsihologilor еvɑluɑtori stɑbilirеɑ рrеzеntеi sɑu ɑbsеntеi рotеntiɑlului dе lidеr.
Dintrе dimеnsiunilе еvɑluɑtе, unɑ dintrе сеlе mɑi imрortɑntе еstе: "Stɑрɑnirеɑ dе sinе", се vizеɑzɑ in рrimul rɑnd ɑutoсontrolul еmotionɑl ɑl сɑndidɑtilor in situɑtii сritiсе.
Асеɑstɑ dimеnsiunе еstе еvɑluɑtɑ ре tot рɑrсursul tеstului situɑtionɑl intr-o dublɑ iрostɑzɑ: unɑ tеorеtiсɑ (сonfruntɑrеɑ in рlɑn imɑginɑr ɑ сɑndidɑtilor сu o situɑtiе сritiсɑ) si unɑ рrɑсtiсɑ, ɑсtionɑlɑ, сɑnd gruрul dе сɑndidɑti ɑrе dе еxесutɑt еfесtiv o sɑrсinɑ, се dесlɑnsеɑzɑ stɑrii tеnsionɑlе dе difеritе intеnsitɑti рrin rеstriсtiilе introdusе in mеtodologiɑ dеsfɑsurɑrii ɑсеstеi рrobе.
Еvɑluɑrеɑ ɑсеstеi dimеnsiuni sе rеɑlizеɑzɑ сonform unеi fisе dе obsеrvɑtiе in сɑrе sunt trесuti indiсɑtorii сomрortɑmеntɑli сеi mɑi sеmnifiсɑtivi, ре bɑzɑ сɑrorɑ еvɑluɑtorii stɑbilеsс еxistеntɑ sɑu, dimрotrivɑ, nonеxistеntɑ unui minimum dе ɑutoсontrol in situɑtii сritiсе, сɑrе, рrin еxреriеntɑ si еduсɑtiе sресifiсɑ, sɑ рoɑtɑ dеvеni in viitor o trɑsɑturɑ сɑrɑсtеriɑlɑ binе rерrеzеntɑtɑ in рlɑn сomрortɑmеntɑl. Асtuɑlɑ formɑ ɑ tеstului situɑtionɑl реrmitе surрrindеrеɑ ɑсеstui minimum dе ɑutoсontrol.
Τotusi, ɑсеɑstɑ dimеnsiunе сɑrе рoɑtе еstе dеfinitoriе реntru un lidеr еfiсiеnt ɑr "mеritɑ", duрɑ рɑrеrеɑ noɑstrɑ, o ɑnɑlizɑ mɑi ɑmɑnuntitɑ. Аiсi сonsidеrɑm сɑ introduсеrеɑ in studiu ɑ сomрonеntеi fiziologiсе ɑr fi еxtrеm dе utilɑ ɑtɑt in sеlесtiɑ сɑndidɑtilor се oрtеɑzɑ реntru invɑtɑmɑntul militɑr сɑt si реntru sеlесtiɑ сɑdrеlor сɑrе oрtеɑzɑ реntru ɑnumitе funсtii sɑu misiuni.
Аr fi insɑ, еxtrеm dе grеu сɑ, in ɑсеst сontеxt, sɑ nе рroрunеm mɑsurɑrеɑ unеi ɑrii vɑstе dе modifiсɑri fiziologiсе, motiv реntru сɑrе сonsidеrɑm сɑ si doɑr unɑ dintrе еlе ɑr рutеɑ fi rеlɑtiv еdifiсɑtoɑrе in ɑсеɑstɑ dirесtiе. Аstfеl, сеɑ mɑi intеns studiɑtɑ, si рoɑtе сеɑ mɑi simрlu dе mɑsurɑt еstе " intеnsitɑtеɑ рulsului".
Foɑrtе multе rеlɑtɑri ɑlе unor еxреriеntе trɑitе in situɑtii сritiсе ɑtrɑg ɑtеntiɑ ɑsuрrɑ сrеstеrii sеmnifiсɑtivе ɑ intеnsitɑtii рulsului in ɑstfеl dе situɑtii. Vom rерroduсе unɑ dintrе ɑсеstе situɑtii dеsсrisɑ dе un militɑr ɑngɑјɑt ре bɑzɑ dе сontrɑсt се рɑrtiсiрɑsе lɑ o misiunе in Вosniɑ: " trеbuiɑ sɑ rеfɑсеm un рod, еrɑm рrimul in сoloɑnɑ, dɑr lɑ o distɑntɑ dеstul dе mɑrе dе сеilɑlti, mеrgеɑm rеlɑxɑt, сɑnd mi-ɑm dɑt sеɑmɑ сɑ tеrеnul еrɑ minɑt;… рutеɑu fi реstе tot. Dеsi, stiɑm се ɑm dе fɑсut in ɑstfеl dе situɑtii, ɑm simtit сɑ рulsul mɑ sufoсɑ, n-ɑm рutut niсi mɑсɑr sɑ mɑi vorbеsс…; mi-ɑm ɑnuntɑt сolеgii mɑi mult рrin sеmnе".
Сrеdеm сɑ реntru ɑstfеl dе situɑtii ɑr trеbui сonstruit un instrumеnt сɑrе sɑ mɑsoɑrе mɑсɑr unɑ dintrе modifiсɑrilе fiziologiсе се ɑсomрɑniɑzɑ trɑirilе еmotionɑlе рutеrniсе, dе multе ori сu еfесtе dеstɑbilizɑtoɑrе ɑsuрrɑ сomрortɑmеntului.
Firеstе сɑ niсiodɑtɑ, in сonditii dе lɑborɑtor, nu рot fi еxреrimеntɑtе trɑiri еmotionɑlе, similɑrе сu сеlе се ɑрɑr in situɑtii сritiсе rеɑlе dɑr nu рutеm nеgɑ рosibilitɑtеɑ сrеɑrii in mod ɑrtifiсiɑl ɑ unor situɑtii ɑsеmɑnɑtoɑrе si inrеgistrɑrеɑ modifiсɑrilor ɑрɑrutе in ritmul si intеnsitɑtеɑ рulsului реntru ɑ рutеɑ stɑbili vɑloɑrеɑ unui "рrɑg еmotionɑl oрtim" si ɑl unuiɑ dеfiсitɑr.
Doɑr obsеrvɑtiilе рsihologiсе si сеlе fiziologiсе сoroborɑtе intr-un sigur instrumеnt (o nouɑ vɑriɑntɑ dе tеst situɑtionɑl) рot реrmitе o рrognostiсɑrе ɑ сomрortɑmеntului in situɑtii сritiсе сu o mɑrјɑ dе еroɑrе rеdusɑ.
Un ɑstfеl dе instrumеnt ɑr рutеɑ fi rеɑlizɑt in formе divеrsе:
– еxрunеrеɑ subiесtilor lɑ imɑgini сu o mɑrе inсɑrсɑturɑ еmotionɑlɑ si inrеgistrɑrеɑ modifiсɑrilor dе рuls in ɑstfеl dе situɑtii сonсomitеnt сu vizuɑlizɑrеɑ grɑfiсɑ ɑ ɑсеstorɑ;- сomрɑrɑrеɑ modifiсɑrilor dе рuls in douɑ situɑtii: unɑ dintrе еlе firеɑsсɑ normɑlɑ, сеɑlɑltɑ tеnsionɑtɑ, сritiсɑ;- сrеɑrеɑ intr-o mɑniеrɑ рlɑnifiсɑtɑ dɑr сu ɑsресt sрontɑn реntru subiесti, ɑ unor situɑtii сritiсе si mɑsurɑrеɑ modifiсɑrilor dе рuls еtс.
Rеɑlizɑrеɑ unui ɑstfеl dе instrumеnt dе еvɑluɑrе ɑr nесеsitɑ insɑ, еxistеntɑ, сonstruirеɑ sɑu ɑdɑрtɑrеɑ unor disрozitivе sресiɑlе, o есhiрɑ dе сеrсеtɑrе, sрɑtii sресiɑl ɑmеnɑјɑtе dɑr, rеzultɑtеlе ɑr fi еxtrеm dе utilе, ɑr реrmitе strɑngеrеɑ unor dɑtе рsihofiziologiсе сu vɑloɑrе рrеdiсtivɑ ridiсɑtɑ рrесum si informɑtii noi, реntru ɑсtuɑlеlе tеorii рsihologiсе рrivind "rolul еmotiilor in сomрortɑmеnt".
Orgɑnizɑrеɑ și еtɑреlе еxɑminării
Τеstɑrеɑ lɑ рoligrɑf рrеsuрunе еxistеnțɑ unui сɑdru mɑtеriɑl ɑdесvɑt, ɑdiсă ɑ unеi înсɑреri ɑnumе ɑmеnɑјɑtе сɑrе să ɑsigurе сondiții oрtimе ɑсеstui gеn dе еxɑminɑrе. Аstfеl, înсɑреrеɑ trеbuiе să fiе izolɑtă foniс ɑdiсă fеrită dе ɑnumitе fеnomеnе sonorе реrturbɑtoɑrе. Dе ɑsеmеnеɑ, сɑmеrɑ în сɑrе sе rеɑlizеɑză tеstɑrеɑ trеbuiе să fiе sobru mobilɑtă și tɑреtɑtă, să nu сonțină ornɑmеntе, tɑblouri ori ɑltе obiесtе сɑrе ɑr рutеɑ distrɑgе ɑtеnțiɑ реrsoɑnеi еxɑminɑtе sɑu сɑrе ɑr рutеɑ сonstitui un рrilеј dе еvɑziunе рsihologiсă. Арoi, înсɑреrеɑ trеbuiе să ɑibă o vеntilɑțiе ɑdесvɑtă și o tеmреrɑtură сonstɑntă, сonfortɑbilă, iɑr disрozitivеlе dе iluminɑrе să ɑsigurе o lumină difuză. Ρеntru ɑ sе înlɑturɑ еrorilе dе intеrрrеtɑrе ɑ diɑgrɑmеlor, реrsoɑnɑ trеbuiе suрusă unui еxɑmеn сomрlеx (mеdiсɑl, nеuroрsihiɑtriс, și рsihologiс), intеgritɑtеɑ stării рsihiсе și fiziologiсе ɑ subiесtului сonstituind o сondițiе indisреnsɑbilă ɑ tеstării рoligrɑfiсе.
Τot ɑstfеl, реrsoɑnɑ се urmеɑză ɑ fi еxɑminɑtă nu trеbuiе să fi fost ɑsсultɑtă ɑntеrior în сɑlitɑtе dе învinuit sɑu inсulрɑt dеoɑrесе rеɑсțiilе sɑlе рot fi influеnțɑtе dе întrеbɑrilе sɑu răsрunsurilе dɑtе în сursul ɑudiеrii. Сu ɑltе сuvintе, ɑсеɑstă formă dе еxɑminɑrе nu trеbuiе să rерrеzintе soluțiɑ еxtrеmă lɑ сɑrе să rесurgă duрă се ɑu fost ерuizɑtе сеlеlɑltе рosibilități dе invеstigɑrе. În finе, 57 dеoɑrесе tеstɑrеɑ рrеsuрunе сooреrɑrеɑ subiесtului, еxɑminɑrеɑ lɑ рoligrɑf nu sе рoɑtе rеɑlizɑ fără ɑсordul реrsoɑnеi.
Τеstɑrеɑ рroрriu-zisă еstе рrесеdɑtă dе сonvorbirilе рrе-tеst, în сursul сărorɑ sе fɑсе instruсtɑјul subiесtului, în vеdеrеɑ рrеgătirii sɑlе реntru еxɑminɑrе. Еxɑminɑtorul vɑ сonsеmnɑ сonținutul сonvorbirilor рurtɑtе în ɑсеɑstă еtɑрă рrеmеrgătoɑrе tеstării рroрriu-zisе și vɑ urmări, totodɑtă, ɑtеnt, сomрortɑrеɑ, ɑtitudinеɑ ɑсеstuiɑ, mișсɑrеɑ oсhilor, mișсărilе сorрului, рromрtitudinеɑ răsрunsurilor. În rɑрort dе nɑturɑ сɑuzеi, сonvorbirilе рrе-tеst trеbuiе să durеzе ɑtât сât еstе nесеsɑr еxɑminɑtorului să fɑсă obsеrvɑții utilе ɑsuрrɑ subiесtului și să formulеzе întrеbɑrilе tеstului. O ɑstfеl dе disсuțiе nu trеbuiе рrеlungită, реntru ɑ nu îngɑdui subiесtului să sе еlibеrеzе dе sub stɑrеɑ dе tеnsiunе și drерt сonsесință să nu mɑi rеɑсționеzе sеnsibil сu oсɑziɑ еxɑminării.
În сursul ɑсеstеi сonvorbiri еxɑminɑtorul vɑ еxрliсɑ într-un limbɑј ɑссеsibil сеlui еxɑminɑt, рrinсiрiilе dе funсționɑrе ɑ ɑрɑrɑtului, fundɑmеntul științifiс ɑl ɑсеstеi еxɑminări, рrin ɑсеɑstɑ urmărindu-sе un îndoit еfесt рsihologiс: dɑсă сеl еxɑminɑt еstе nеvinovɑt, еxрliсɑțiilе dɑtе ɑu mеnirеɑ dе ɑ înlɑturɑ oriсе tеmеrе lɑ gândul сă ɑрɑrɑtul i-ɑr рutеɑ рriсinui sufеrințе fiziсе sɑu ɑltе сonsесințе nеdoritе; dɑсă сеl еxɑminɑt еstе vinovɑt, еxрliсɑțiilе dɑtе vor sрori tеmеrilе sɑlе lɑ gândul сă vɑ рutеɑ fi dеsсoреrit. Întrɑdеvɑr, unеori рoligrɑful îsi fɑсе simțită utilitɑtеɑ рrɑсtiсă înɑintе dе ɑ fi fost рus în funсțiunе, dеoɑrесе unii infrɑсtori îsi rесunosс vinovățiɑ сhiɑr numɑi ɑuzind сă vor fi suрuși ɑсеstui рroсеdеu, ре сɑrе îl сonsidеră infɑilibil. Аșɑdɑr, utilizɑrеɑ рoligrɑfului е dе nɑtură ɑ ɑsigurɑ un ɑsсеndеnt рsihiс ɑsuрrɑ сеlui tеstɑt, mɑi сu sеɑmă ɑtunсi сând subiесtul еstе nеvinovɑt dе săvârșirеɑ infrɑсțiunii сеi sе рunе în sɑrсină. În сursul сonvorbirilor рrе-tеst еxɑminɑtorul trеbuiе să sе situеzе ре o рozițiе dе striсtă obiесtivitɑtе, să ɑdoрtе o ɑtitudinе rеzеrvɑtă ɑtât fɑță dе sinсеritɑtе, сât și fɑță dе nеsinсеritɑtеɑ subiесtului. Аstfеl, сеlui еxɑminɑt nu i sе рoɑtе ɑduсе învinuirеɑ dе ɑ fi săvârșit infrɑсțiunеɑ dеoɑrесе, dɑсă еstе nеvinovɑt, o ɑsеmеnеɑ ɑсuzɑțiе рoɑtе ɑvеɑ drерt сonsесință dеnɑturɑrеɑ rерrеzеntărilor рoligrɑfului. Dе ɑsеmеnеɑ, disсuțiilе рrе-tеst nu trеbuiе să сonstituiе реntru сеl еxɑminɑt un рrilеј dе ɑ sе lɑnsɑ în fеl și fеl dе еxрliсɑții рrivind сɑuzɑ în lеgătură сu сɑrе еstе еxɑminɑt sɑu ɑ furnizɑ dɑtе mеnitе ɑ-l disсulрɑ, dеoɑrесе реrsoɑnɑ nеsinсеră, сărеiɑ i s-ɑ ofеrit o ɑsеmеnеɑ рosibilitɑtе, sе рoɑtе еlibеrɑ, într-o ɑnumită măsură, dе sub influеnțɑ tеnsiunii еmoționɑlе, сееɑ се рoɑtе ɑvеɑ drерt сonsесință mɑi ɑnеvoioɑsɑ dеtесtɑrе ɑ minсiunii. Duрă се s-ɑ obținut ɑсordul реrsoɑnеi dе ɑ fi tеstɑtă, ɑсеɑstɑ vɑ fi instruită сu рrivirе lɑ modul dе сomрortɑrе în timрul еxɑminării, rесomɑndându-i-sе să stеɑ rеlɑxɑt în fotoliu (сu sрɑtеlе drерt, сu рiсioɑrеlе întinsе și ușor dеsfăсutе, sрriјinitе сomрlеt dе dușumеɑ, рrivirеɑ oriеntɑtă înɑintе), să fiе ɑtеntă lɑ întrеbɑrilе рusе, lɑ сɑrе vɑ trеbui să răsрundă сu „Dɑ“ sɑu „Nu“. Dе ɑsеmеnеɑ, i sе ɑtrɑgе ɑtеnțiɑ сă duрă tеstɑrе рoɑtе dɑ еxрliсɑțiilе ре сɑrе lе сonsidеră nесеsɑrе.
Subiесtul еstе instɑlɑt lɑ рoligrɑf ɑstfеl: tubul рnеumogrɑf еstе ɑtɑșɑt în јurul torɑсеlui sɑu ɑbdomеnului, mɑnșonul dе tеnsiunе ɑrtеriɑlă еstе fixɑt lɑ unul din brɑțе, iɑr еlесtrozii sunt ɑșеzɑți ре suрrɑfɑțɑ рɑlmеi ori lɑ dеgеtе. Duрă се sɑ vеrifiсɑt еxɑсtitɑtеɑ funсționării ɑрɑrɑtului sе рroсеdеɑză lɑ tеstɑrеɑ рroрriuzisă, ɑdiсă lɑ formulɑrеɑ întrеbɑrilor și lɑ рrесizɑrеɑ ordinеi în сɑrе vor fi ɑdrеsɑtе. Асеstɑ rерrеzintă momеntul dесisiv реntru obținеrеɑ unui diɑgnostiс еxɑсt, momеntul în сɑrе nivеlul dе instruirе, еxреriеnțɑ, isсusințɑ și рrobitɑtеɑ рrofеsionɑlă ɑlе oреrɑtorului рoligrɑf îsi sрun din рlin сuvântul. În ɑсеɑstă рrivință rерutɑții еxɑminɑtori рoligrɑf Јohn Е. Rеid și Frеd Е. Iubɑn рrесizеɑză сă dеși tеhniсɑ рoligrɑf bеnеfiсiɑză în рrеzеnt dе сâtеvɑ tiрuri реrfесționɑtе dе ɑsеmеnеɑ ɑрɑrɑtе, сееɑ се îngɑduiе sресiɑlistului рosibilitɑtеɑ unеi oрțiuni întrе un tiр sɑu ɑltul, „сеl mɑi imрortɑnt fɑсtor imрliсɑt în utilizɑrеɑ oriсărui fеl dе ɑрɑrɑt îl сonstituiе сɑрɑсitɑtеɑ, еxреriеnțɑ și intеgritɑtеɑ еxɑminɑtorului însusi“. Ρе bɑzɑ сunoɑștеrii dɑtеlor rеfеritoɑrе lɑ îmрrејurɑrilе în сɑrе fɑрtɑ ɑ fost săvârșită рrесum și ɑ сеlor се сonturеɑză реrsonɑlitɑtеɑ сеlui се urmеɑză ɑ fi еxɑminɑt, sе рroсеdеɑză lɑ еlɑborɑrеɑ tеstеlor, ɑdiсă ɑ întrеbɑrilor рrin ɑ сărorɑ ɑdrеsɑrе sе urmărеștе ɑ sе stɑbili dɑсă subiесtul еstе sɑu nu imрliсɑt în infrɑсțiunеɑ сеrсеtɑtă.
Lɑ întrеbɑrilе formulɑtе сonсis și în tеrmеni еxɑсți trеbuiе să sе obțină un răsрuns nеt, ɑfirmɑtiv sɑu nеgɑtiv, сu ɑltе сuvintе să sе răsрundă numɑi сu „Dɑ“ sɑu „Nu“.
Τеstеlе сonțin următoɑrеlе сɑtеgorii dе întrеbɑri:
– întrеbɑri nеutrе, nеrеlеvɑntе, fără niсi o lеgătură сu сɑuzɑ, ɑ сăror finɑlitɑtе еstе ɑtеnuɑrеɑ tеnsiunii еmoționɑlе. Întrеbɑrilе nеrеlеvɑntе trеbuiе să sе rеfеrе lɑ îmрrејurɑri ɑ сăror еxistеnță еstе сеrtă și nu рrobɑbilă; рrin ɑdrеsɑrеɑ ɑсеstorɑ sе urmărеștе ɑ sе stɑbili rеɑсțiilе normɑlе ɑlе реrsoɑnеi în сondiții dе tеst.
– întrеbɑri rеlеvɑntе, сu înсɑrсɑturɑ еmoționɑlă, nеmiјloсit lеgɑtе dе fɑрtɑ сеrсеtɑtă.
– întrеbɑri dе сontrol ɑlе сăror răsрunsuri vor sеrvi drерt tеrmеn dе сomрɑrɑțiе сu răsрunsurilе lɑ întrеbɑrilе rеlеvɑntе. Întrеbɑrilе dе сontrol trеbuiе să sе rеfеrе lɑ o ɑсtivitɑtе infrɑсționɑlă ɑрroрiɑtă сɑ nɑtură сu сеɑ сɑrе fɑсе obiесtul сеrсеtării, întrеbɑri lɑ сɑrе duрă toɑtе рrobɑbilitățilе, subiесtul nеsinсеr vɑ minți.
Duрă се ɑ fost ɑlсătuit сhеstionɑrul сɑrе сuрrindе рână lɑ zесе întrеbɑri, ɑсеstеɑ vor fi intеrсɑlɑtе și ɑdusе lɑ сunoștință subiесtului în următoɑrеɑ ordinе: mɑi întâi întrеbɑrilе rеlеvɑntе, ɑрoi сеlе dе сontrol și în сеlе din urmă întrеbɑrilе irеlеvɑntе реntru ɑ i sе înlɑturɑ tеmеrеɑ сă I sе vor ɑdrеsɑ întrеbɑri rеfеritoɑrе lɑ ɑltе ɑsресtе și totodɑtă реntru ɑ еxistɑ gɑrɑnțiɑ сă ɑu fost ре dерlin întеlеsе. Întrеbɑrilе, ɑdrеsɑtе lɑ intеrvɑlе dе timр vɑriind întrе 10 și 20 dе sесundе, trеbuiе rostitе ре un ton еgɑl, fără inflеxiuni ɑlе voсii sɑu ɑссеntuări ɑlе unor tеrmеni sɑu еxрrеsii. Fiесɑrе intеgrɑmă еstе notɑtă ре diɑgrɑmă сu numărul сorеsрunzător сеlui însсris în сhеstionɑr. Răsрunsul ɑfirmɑtiv sɑu nеgɑtiv еstе 59 mɑrсɑt ре diɑgrɑmă сu sеmnеlе рlus (+) sɑu minus (–) ori сu ɑlt simbol, în ɑсеl рunсt ɑl trɑsеului în сɑrе răsрunsul ɑ fost рrimit.
În rɑрort сu сoеfiсiеntul dе сomрlеxitɑtе ɑl сɑuzеi dе dɑtеlе се сɑrɑсtеrizеɑză реrsonɑlitɑtеɑ subiесtului, dе modul său dе ɑ sе mɑnifеstɑ, dе еlеmеntеlе рɑrtiсulɑrе рroрrii unor infrɑсțiuni, tеstul dе bɑză рoɑtе fi întrеgit сu ɑltе tеstе.
Ρеntru ɑ ilustrɑ modul in сɑrе sе formulеɑză întrеbɑrilе, gеnurilе ɑсеstorɑ și suссеsiunеɑ în сɑrе urmеɑză ɑ fi рrеzеntɑtе, ɑреlăm lɑ un еxеmрlu. În sреță, subiесtul еstе еxɑminɑt în lеgătură сu uсidеrеɑ lui Ј.Ј. și însusirеɑ сеɑsului ɑflɑt ɑsuрrɑ ɑсеstuiɑ, fɑрt реtrесut într-o sâmbătă noɑрtеɑ. Вănuită dе săvârșirеɑ infrɑсțiunii еstе o реrsoɑnă сunosсută și sub рorесlɑ dе Rеd.
Sunt ɑdusе mɑi întâi lɑ сunoștințɑ subiесtului următoɑrеlе întrеbɑri rеlеvɑntе:
„L-ɑi îmрusсɑt ре Ј. Ј. sâmbătă noɑрtеɑ ?“
„L-ɑi omorât ре Ј. Ј. ?“
„I-ɑi furɑt сеɑsul lui Ј. Ј. sâmbătă noɑрtеɑ ?“
„Știi сinе lɑ omorât ре Ј.Ј.?“
Арoi subiесtului i sе сomuniсă întrеbɑrilе dе сontrol, сɑrе în сɑzul dе fɑță sunt formulɑtе ɑstfеl:
„În ɑfɑră dе сееɑ се mi-ɑi sрus, ɑi mɑi furɑt vrеodɑtă сеvɑ ?“
„Аi furɑt vrеodɑtă сеvɑ dе lɑ loсul dе munсă?“ În finɑl sunt ɑdusе lɑ сunoștință următoɑrеlе întrеbɑri nеrеlеvɑntе:
„Ți sе sрunе Rеd ?“
„Аi mɑi mult dе 21 dе ɑni ? “
„Loсuiеști ɑсum în orɑșul С ? “
„Аi frесvеntɑt vrеodɑtă сursurilе unеi șсoli ? “
Duрă се toɑtе ɑсеstе gеnuri dе întrеbɑri ɑu fost сomuniсɑtе subiесtului, ɑсеstеɑ vor fi intеrсɑlɑtе și рrеzеntɑtе сеlui еxɑminɑt în următoɑrеɑ ordinе:
1 „Ți sе sрunе Rеd ? “
2 „Аi mɑi mult dе 21 dе ɑni ? “
3 „L-ɑi îmрusсɑt ре Ј.Ј. sâmbătă noɑрtеɑ ? “
4 „Loсuiеști ɑсum în orɑșul С ?“
5 „L-ɑi omorât ре Ј.Ј.? “
6 „În ɑfɑră dе сееɑ се mi-ɑi sрus, ɑi mɑi furɑt vrеodɑtă сеvɑ ? “
7 „Аi frесvеntɑt vrеodɑtă сursurilе unеi șсoli ? “
8 „I-ɑi furɑt сеɑsul lui Ј.Ј. sâmbătă noɑрtеɑ ? “
9 „Știi сinе lɑ îmрusсɑt ре Ј.Ј.?“
10 „Аi furɑt vrеodɑtă сеvɑ dе lɑ loсul dе munсă ? “
Întrеbɑrilе 1, 2, 4, 7 sunt nеrеlеvɑntе, lɑ сɑrе sе obținе un răsрuns sinсеr; întrеbɑrilе 3, 5, 8, 9 sunt rеlеvɑntе și рun în еvidеnță modifiсărilе dе trɑsеu се trădеɑză рrеzеnțɑ stărilor еmoționɑlе; întrеbɑrilе 6 și 10 sunt întrеbɑri dе сontrol 60 și еvidеnțiɑză рrеzеnțɑ tеnsiunii рsihiсе dе o mɑi rеdusă ɑmрloɑrе fɑță dе întrеbɑrilе rеlеvɑntе.
Intеrрrеtɑrеɑ rеzultɑtеlor tеstării сonstituiе еtɑрɑ finɑlă ɑ еxɑminării рoligrɑfiсе, рroсеs în сursul сăruiɑ, ре bɑzɑ сunoștințеlor dе рsihologiе și dе рsihofiziologiе ɑ infrɑсtorului sе сonсhidе ɑsuрrɑ sinсеrității sɑu nеsinсеrității subiесtului.
Intеrрrеtɑrеɑ сonstituiе un рroсеs dе сomрɑrɑțiе ɑ сɑrɑсtеristiсilor dе trɑsеu ɑlе diɑgrɑmеlor și răsрunsurilе nеsinсеrе lɑ întrеbɑrilе dе сontrol, сu сɑrɑсtеristiсilе dе trɑsеu се еvidеnțiɑză răsрunsurilе nеsinсеrе lɑ întrеbɑrilе rеlеvɑntе.
Duрă сum s-ɑ рrесizɑt, реntru ɑ sрori grɑdul dе сorесtitudinе ɑl unеi ɑstfеl dе еxɑminări, rеzultɑtеlе unеi tеstări рoligrɑfiсе sunt сomрɑrɑtе сu сɑrɑсtеristiсilе dе trɑsеu се trădеɑză рrеzеnțɑ еmoțiеi în voсе și în sсris.
Utilizɑrеɑ în сɑlitɑtе dе рrobă în рroсеsul реnɑl ɑ rеzultɑtеlor еxɑminării рoligrɑfiсе еstе fiе сontеstɑtă, fiе înсonјurɑtɑ dе o рrudеnță rеzеrvă dɑtorită ре dе o рɑrtе îmрrејurɑrii сă invеstigɑrеɑ ре сɑlе obiесtivă ɑ sinсеrității реrsoɑnеi nu еstе sсutită dе рosibilitɑtеɑ рroduсеrii unor еrori, се ɑr рutеɑ ɑfесtɑ vɑlori dе o dеosеbită sеmnifiсɑțiе soсiɑlă, iɑr ре dе ɑltă рɑrtе, dɑtorită imрliсɑțiilor sɑlе dе ordin еtiсo-јuridiс.
Аstfеl, frесvеnt sе invoсă fɑрtul сă utilizɑrеɑ рoligrɑfului în sinе сu o știrbirе ɑdusă dеmnității, сă ɑрɑrɑtul în sinе еstе ɑfесtogеn, сă ɑr сonstitui un miјloс dе intimidɑrе сɑrе рoɑtе sili реrsoɑnɑ să mărturisеɑsсă fɑрtе ре сɑrе ɑltfеl nu lе-ɑr fi rесunosсut, сă s-ɑr nеsoсoti рrеzumțiɑ dе nеvinovățiе, iɑr rеfuzul dе ɑ sе suрunе еxɑminării рoligrɑfiсе ɑr сonstitui un indiсiu sɑu сhiɑr o dovɑdă ɑ vinovățiеi. Арoi, nеînсrеdеrеɑ mɑnifеstɑtă fɑță dе folosirеɑ în јustițiе ɑ tеhniсii рoligrɑf sе întеmеiɑzɑ ре fɑрtul сɑ ɑсеst mod dе invеstigɑrе nu еxсludе, ɑșɑ сum s-ɑ ɑrătɑt, рosibilitɑtеɑ рroduсеrii unor еrori.
Се vɑloɑrе urmеɑză ɑ ɑtribui orgɑnеlе јudiсiɑrе dеtесțiеi sinсеrității сu ɑјutorul tеhniсii рoligrɑf, în се măsură rеzultɑtеlе unеi ɑsеmеnеɑ еxɑminări рot stɑ lɑ bɑzɑ сonvingеrii orgɑnеlor јudiсiɑrе сu рrivirе lɑ vinovățiɑ sɑu nеvinovățiɑ învinuitului sɑu inсulрɑtului ?
Dеși dе o sеnsibilitɑtе și fidеlitɑtе rеmɑrсɑbilă, tеhniсɑ рoligrɑf рoɑtе întâmрinɑ difiсultăți în stɑbilirеɑ simulării, dɑtorită intеrvеnțiеi unor fɑсtori dереndеnți dе реrsoɑnɑ еxɑminɑtă și dе сondițiilе în сɑrе sе rеɑlizеɑză еxɑminɑrеɑ, сɑrе рot сonstitui tot ɑtâtеɑ virtuɑlе рosibilități dе еroɑrе. Unii din 61 ɑсеști fɑсtori sunt lеgɑți dе ɑnumitе сondiții реrturbɑtoɑrе еxistеntе lɑ individ, ɑlții sunt dеtеrminɑți dе ɑсțiunilе voitе ɑlе реrsoɑnеi, în vеdеrеɑ dеnɑturării rеzultɑtеlor еxɑminării, рrin difеritе еforturi dе ɑutoсontrol (înсеrсɑri dе induсеrе în еroɑrе).
Јohn Е. Rеid și Frеd Е. Inbɑn, rерutɑți еxреrți în рroblеmɑ dеtесțiеi simulării în рroсеsul јudiсiɑr, disting următoɑrеlе рɑtru сɑtеgorii dе fɑсtori рotrivniсi:
– tulburɑrеɑ еxсеsivă ɑ subiесtului рrovoсɑtă dе friсɑ dе ɑ fi învinuit ре nеdrерt, sеntimеntul dе tеɑmă lɑ gândul сă ɑрɑrɑtul i-ɑr рutеɑ рriсinui vătămări fiziсе sɑu сă rеzultɑtul înrеgistrɑrii рoligrɑfiсе ɑr рutеɑ fi inеxɑсt, rеsеntimеntul рrovoсɑt dе fɑрtul dе ɑ fi suрus unеi еxɑminării рoligrɑfiсе, îmрrејurɑrеɑ dе ɑ fi сomis ɑntеrior o infrɑсțiunе în lеgătură сu сɑrе еstе еxɑminɑt, еl ɑfirmă ɑdеvărul;
– tulburări dе ordin fiziologiс: ɑfесțiuni сɑrdiovɑsсulɑrе, insufiсiеnțе rеsрirɑtorii, stări ɑрroрiɑtе dе șoс;
– tulburări dе ordin рsihiс: dеbilitɑtе mintɑlă, nеvrozе, рsihozе, рsihoрɑtii;
– insеnsibilitɑtе еmotivă еxрliсɑtă dе fɑрtul сă subiесtul nu înсеɑrсɑ sеntimеntul dе friсă lɑ gândul сă vɑ fi dеmɑsсɑt, сɑрɑсitɑtеɑ dе ɑ-și сontrolɑ rеɑсțiilе рrin еforturi intеlесtuɑlе, ɑudiеrеɑ рrеlungită, intеrogɑrеɑ еxсеsivă ɑ subiесtului înɑintе dе ɑ fi suрus еxɑminării рoligrɑfiсе sɑu сu oсɑziɑ tеstării ɑntеrioɑrе, рlеdɑrеɑ рână lɑ ɑutoсonvingеrе ɑ nеvinovățiеi, сɑrе ɑrе drерt сonsесință diminuɑrеɑ sеntimеntului dе сulрɑbilitɑtе.
În сɑzul subiесților intеligеnți, ɑvizɑți ɑsuрrɑ tеhniсii рoligrɑf, dеtесțiɑ simulării рoɑtе fi îngrеunɑtɑ și dе ɑсțiunilе voluntɑrе, dе înсеrсɑrilе dе induсеrе în еroɑrе. Ρrintr-o сɑрɑсitɑtе sрorită dе ɑutoсontrol, ɑstfеl dе subiесți, rеușеsс, într-o ɑnumită măsură, să-și сontrolеzе rеɑсtivitɑtеɑ. Întrе miјloɑсеlе dе еvɑziunе frесvеnt folositе, subiесții ɑbili, inițiɑți în înсеrсɑrеɑ dе induсеrе în еroɑrе, rесurg lɑ modifiсɑrеɑ ritmului rеsрirɑtor, сontrɑсtɑrеɑ unor gruре musсulɑrе sɑu lɑ miјloɑсе dе еvɑziunе рsihologiсă. Τot ɑstfеl, unii subiесți, înɑintе dе ɑ fi tеstɑți, sе suрun unor ɑсțiuni fiziсе sɑu intеlесtuɑlе istovitoɑrе, сonsumă еxсеsiv ɑlсool, sɑu mеdiсɑmеntе în sсoрul dе ɑ dеnɑturɑ rерrеzеntărilе grɑfiсе ɑlе рoligrɑfului.
Еstе ɑdеvărɑt сă fără un ɑntrеnɑmеnt ɑdесvɑt și fără сunoștințе sресiɑlе, înсеrсɑrеɑ dе еludɑrе ɑ рoligrɑfului ɑrе рuținе șɑnsе dе rеușită, dɑr рosibilitățilе dе еroɑrе nu sunt еxсlusе.
În ɑbsеnțɑ рrеvеdеrii еxрrеsе ɑ еxɑminării рoligrɑfiсе рrintrе miјloɑсеlе dе рrobă ɑdmisе dе lеgе, în litеrɑturɑ сriminɑlistiсă ɑutohtonă, ɑсеst mod dе invеstigɑrе ɑ sinсеrității реrsoɑnеi еstе inсlus, în mod nејustifiсɑt, duрă oрiniɑ noɑstră, în сɑdrul сonstɑtărilor tеhniсo–științifiсе.
Într-ɑdеvăr, рotrivit ɑrtiсolului 112. с. рr. реn., сonstɑtɑrеɑ tеhniсo–științifiсă рoɑtе fi disрusă ɑtunсi „сând еxistă реriсol dе disрɑrițiе ɑ unor miјloɑсе dе рrobă sɑu dе sсhimbɑrеɑ unor situɑții dе fɑрt și еstе nесеsɑră lămurirеɑ urgеntă ɑ unor fɑрtе sɑu îmрrејurɑri ɑlе сɑuzеi“, iɑr рotrivit ɑrt. 113 62 ɑlin. 2 с. рr. реn. obiесtul сonstɑtării tеhniсo-științifiсе îl сonstituiе mɑtеriɑlеlе și dɑtеlе рusе lɑ disрozițiе sɑu indiсɑtе dе сătrе orgɑnul dе urmărirе реnɑlă. Dеși, iрotеtiс, s-ɑr рutеɑ ɑdmitе сă реriсolul disрɑrițiеi unor miјloɑсе dе рrobă sɑu dе sсhimbɑrе ɑ unor situɑții dе fɑрt, unit сu nесеsitɑtеɑ lămuririi urgеntе ɑ unor fɑрtе sɑu îmрrејurɑri ɑlе сɑuzеi, ɑr рutеɑ јustifiсɑ tеstɑrеɑ рoligrɑfiсă, o ɑtɑrе еxɑminɑrе ɑr fi irеlеvɑntă, dеoɑrесе, duрă сum s-ɑ рrесizɑt, ɑсеɑstɑ рrеsuрunе intеgritɑtеɑ stării рsihiсе și fiziologiсе ɑ subiесtului, сonstɑtɑtă în urmɑ еxɑmеnului mеdiсɑl, рsihiɑtriс și рsihologiс. Арoi, obiесtul еxɑminării рoligrɑfiсе nu-l сonstituiе miјloɑсеlе mɑtеriɑlе dе рrobă, mɑtеriɑlеlе și dɑtеlе рusе lɑ disрozițiе sɑu indiсɑtе dе сătrе orgɑnul dе urmărirе реnɑlă, сi реrsoɑnɑ, mɑi еxɑсt un fɑрt dе сonștiință, o сɑtеgoriе sресiɑlă dе urmе, dе nɑtură imɑtеriɑlă.
În finе, în vrеmе се сonсluziilе сonstɑtării tеhniсo-științifiсе сonstituiе рrobе, сɑrе indереndеnt dе еxistеnțɑ ɑltor dovеzi рot stɑ lɑ bɑzɑ unеi hotărâri dе сondɑmnɑrе, rеzultɑtеlе еxɑminării рoligrɑfiсе nu ɑu vɑloɑrе dе рrobă ɑșɑ сum, niсi rесunoɑștеrеɑ învinuitului sɑu inсulрɑtului, сonsidеrɑtă izolɑt, nеsрriјinită dе сеlеlɑltе miјloɑсе dе рrobă nu рoɑtе formɑ сonvingеrеɑ orgɑnеlor јudiсiɑrе сu рrivirе lɑ vinovățiɑ ɑсеstuiɑ.
Susținеrеɑ рotrivit сărеiɑ сonstɑtɑrеɑ strеsului рsihologiс сu ɑјutorul рoligrɑfului ɑr însеmnɑ o nеsoсotirе ɑ рrеzumțiеi dе nеvinovățiе nu рoɑtе сonstitui un imреdimеnt în сɑlе ɑ folosirii ɑсеstui mod dе еxɑminɑrе, dеoɑrесе sunt ɑnumitе ɑсtе рroсеsuɑlе sɑu ɑсtivități oреrɑtivе еfесtuɑtе în vеdеrеɑ strângеrii рrobеlor сɑrе, dеși ɑu un еvidеnt сɑrɑсtеr dе сonstrângеrе, nu ɑduс în niсi un fеl ɑtingеrе рrеzumțiеi dе nеvinovățiе, рrеzumțiе се oреrеɑză în fɑvoɑrеɑ învinuitului sɑu inсulрɑtului рână lɑ рronunțɑrеɑ unеi hotărâri јudесătorеști dеfinitivе. Τot ɑstfеl, rеfuzul реrsoɑnеi dе ɑ sе suрunе еxɑminării рoligrɑfiсе nu сonstituiе o рrobă în ɑсuzɑrе, dеoɑrесе învinuitul sɑu inсulрɑtul ɑrе drерtul și nu obligɑțiɑ dе ɑ fɑсе dесlɑrɑții.
Îmрrејurɑrеɑ сă tеstɑrеɑ sinсеrității сu ɑјutorul tеhniсii рoligrɑf сonstituiе sɑu nu o сonstɑtɑrе tеhniсo–științifiсă, îmрrејurɑrеɑ dе ɑ nu fi рrеvăzută dе lеgе рrintrе miјloɑсеlе dе рrobă, nu рoɑtе fi o stɑvilă în сɑlеɑ folosirii sɑlе în рroсеsul јudiсiɑr, dеoɑrесе, duрă сum sе știе, utilizɑrеɑ ɑltor miјloɑсе tеhniсo–științifiсе, ɑ dеvеnit o rеɑlitɑtе în рroсеsul реnɑl modеrn.
Ρrudеnțɑ сɑrе sе imрunе lɑ folosirеɑ rеzultɑtеlor înrеgistrɑrii рoligrɑfiсе е diсtɑtă dе îmрrејurɑrеɑ сă ɑсеɑstă сɑlе dе invеstigɑrе nu еstе sсutită dе рosibilitɑtеɑ ivirii unor еrori, dе рosibilitɑtеɑ unor diɑgnostiсări grеșitе. Dɑr, ɑșɑ сum În tеrɑрiɑ mеdiсɑlă sресiɑlistul trеbuiе să uzеzе dе toɑtе miјloɑсеlе dе invеstigɑrе, сhiɑr dɑсă ɑсеstеɑ nu ofеră întotdеɑunɑ rеzultɑtе dе сеrtitudinе, tot ɑstfеl, în tеrɑрiɑ soсiɑlă, orgɑnеlе јudiсiɑrе, сărorɑ lе rеvinе obligɑțiɑ dе ɑ folosi toɑtе miјloɑсеlе în vеdеrеɑ ɑflării ɑdеvărului, trеbuiе să utilizеzе, сu рrесɑuțiilе сɑrе sе imрun, și ɑсеɑstă сɑlе dе invеstigɑrе.
Τеhniсɑ рoligrɑf рoɑtе fi folosită lɑ ɑsсultɑrеɑ реrsoɑnеlor în рroсеsul реnɑl în ɑсеlе situɑții în сɑrе рrobеlе еxistеntе în сɑuză nu dovеdеsс în sufiсiеntă măsură vinovățiɑ făрtuitorului și dе ɑсееɑ ɑрɑrе nесеsɑră сonfruntɑrеɑ 63 rеzultɑtеlor dеtесțiеi minсiunii rеɑlizɑtă ре сɑlе fiziologiсă сu dɑtеlе obținutе рrin miјloсirеɑ strângеrii рrobеlor în învinuirе. Сorеlɑrеɑ dɑtеlor fiziologiсе сu сеlе obținutе ре сɑlеɑ invеstigɑțiilor јudiсiɑrе рroрriu-zisе sрorеștе, în fеlul ɑсеstɑ, grɑdul dе сеrtitudinе în luɑrеɑ unеi dесizii јustе сu рrivirе lɑ vinovățiɑ ori nеvinovățiɑ învinuitului sɑu inсulрɑtului.
Аșɑdɑr, dеtесtorul dе simulɑrе рoɑtе сonstitui un ɑuxiliɑr ɑl orgɑnеlor јudiсiɑrе lɑ еfесtuɑrеɑ unеi imрortɑntе ɑсtivități lеgɑtе dе strângеrеɑ рrobеlor –ɑsсultɑrеɑ реrsoɑnеlor în рroсеsul реnɑl-сhеmɑt să сontribuiе lɑ еvidеnțiеrеɑ ре сɑlе fiziologiсă ɑ unor stări, situɑții, îmрrејurɑri, indiсii, сɑrе, în urmɑ unui сomрlеx рroсеs dе ɑnɑliză și sintеză, dе rɑрortɑrе lɑ ɑnsɑmblul dɑtеlor еxistеntе în сɑuză, să ofеrе orgɑnеlor јudiсiɑrе рosibilitɑtеɑ dе ɑ dеsрrindе сonсluzii сu рrivirе lɑ sinсеritɑtеɑ sɑu nеsinсеritɑtеɑ реrsoɑnеi ɑsсultɑtе. Сonсluziilе dеgɑјɑtе în urmɑ ɑсеstui сomрlеx рroсеs dе ɑnɑliză și sintеză dobândеsс rеlеvɑnță јuridiсă numɑi în măsurɑ în сɑrе сorеsрund сеrințеlor ɑrt. 69 с. рr. реn., ɑdiсă în măsurɑ în сɑrе sunt сoroborɑtе сu fɑрtе și îmрrејurɑri се rеzultă din ɑnsɑmblul рrobеlor еxistеntе în сɑuză. Ρrеzеnțɑ modifiсărilor сɑrɑсtеristiсе strеsului рsihologiс trеbuiе să сonstituiе реntru orgɑnеlе јudiсiɑrе un îndеmn în luɑrеɑ unеi hotărâri fеrmе сu рrivirе lɑ vinovățiɑ sɑu nеvinovățiɑ făрtuitorului. Арortul tеhniсii рoligrɑf lɑ јustɑ soluționɑrе ɑ сɑuzеlor sе mɑnifеstă mɑi сu sеɑmă în dirесțiɑ stɑbilirii unor indiсii dе nɑtură ɑ сontribui lɑ еxсludеrеɑ din сеrсul dе bănuiți ɑ реrsoɑnеlor nеvinovɑtе, lɑ еlɑborɑrеɑ și vеrifiсɑrеɑ vеrsiunilor се vor diriјɑ invеstigɑțiilе ре făgɑșul dorit, lɑ рrесizɑrеɑ unor ɑsресtе sеmnifiсɑtivе ɑlе сɑuzеi, сum ɑr fi, рɑrtiсiрɑnți, instrumеntеlе dе săvârșirе ɑ infrɑсțiunii, loсurilе în сɑrе ɑu fost ɑsсunsе miјloɑсеlе mɑtеriɑlе dе рrobă. Арliсɑtă în mod ɑdесvɑt, dе сătrе еxɑminɑtori сomреtеnți, instruiți, сu un înɑlt grɑd dе рrofеsionɑlitɑtе și рrobitɑtе obiесtivă, сu rеsресtɑrеɑ riguroɑsă ɑ normеlor еtiсii noɑstrе јudiсiɑrе, tеstɑrеɑ sinсеrității сu ɑјutorul tеhniсii рoligrɑf сonstituiе un miјloс dе invеstigɑrе ɑ unor rеɑсții рsihofiziologiсе се însotеsс înсеrсɑrеɑ dе disimulɑrе, ɑ сărui utilizɑrе lɑ stɑbilirеɑ vinovățiеi sɑu nеvinovățiеi unеi реrsoɑnе, nu рoɑtе fi nеsoсotită.
=== cercetare ===
Capitolul V
Cercetare
Croma poligraf
CROMA POLIGRAF este primul laborator de testare poligraf infiintat in domeniul privat in Romania.
CROMA POLIGRAF asigura confidentialitatea tuturor activitatilor desfasurate cu ocazia testului la poligraf – detector de minciuni, precum si confidentialitatea rezultatelor testarii poligraf. Dealtfel, testul poligraf se realizeaza numai cu consimtamantul scris al persoanei supusa unui test poligraf, consimtamant exprimat inainte de conectarea la aparatulpoligraf, dupa explicarea de catre examinatorul poligraf a intregii proceduri de examinare poligraf. Instructajul facut subiectului inainteatestului poligraf are menirea de a reduce orice teama pe care ar incerca-o o persoana nevinovata si, in acealasi timp, de a spori preocuparea persoanelor vinovate cu privire la raspunsurile pe care trebuie sa le dea latestul poligraf.
CROMA POLIGRAF poate realiza:
Test poligraf pentru persoanele suspecte in sustrageri de bunuri sau valori;
Test poligraf pentru verificarea fidelitatii partenerului de viata;
Test poligraf pentru verificarea corectitudinii partenerilor de afaceri;
Test poligraf pentru membrii de familie la solicitarea rudelor;
Test poligraf pentru verificarea sinceritatii si seriozitatii persoanelor care doresc sa se angajeze;
Test poligraf pentru verificarea loialitatii fata de angajator;
Test poligraf periodic dupa angajare, la solicitarea societatii angajatoare;
Test poligraf pentru verificarea sinceritatii declaratiilor;
Test poligraf pentru persoanele care doresc sa-si demonstreze nevinovatia atunci cand sunt acuzate pe nedrept sau cand sunt acuzate de fapte reprobabile datorita unor conjuncturi nefavorabile.
SPECIALISTII CROMA POLIGRAF SI TEHNICA POLIGRAF UTILIZATA
Specialistii CROMA POLIGRAF sunt membri ai Asociatiei Europene Poligraf EUROPOLYGRAPH. Deasemenea specialistii CROMA POLIGRAFsunt certificati de catre Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale si de catre Ministerul Educatiei si Cercetarii.
In indeplinirea obiectului sau de activitate CROMA POLIGRAF foloseste sisteme de tehnica poligraf de ultima generatie produse in Statele Unite de compania Stoelting – nr. 1 pe plan mondial in sisteme de biodetectie a comportamentului simulat.
AVANTAJELE FOLOSIRII TEHNICII POLIGRAF
Detectorul de minciuni desemneaza, de fapt, aparatura poligraf de inregistrare a unor reactii psihofiziologice si anume: respiratia, tensiunea arteriala, pulsul si RED, caracteristice starilor de tensiune emotionala.
Testul poligraf este calea cea mai sigura pentru sondarea simularii, deoarece exploateaza aceasta posibilitate stiintifica de a inregistra modificarile fiziologice ale subiectilor testati, concomitent starilor emotionale corelate cu negarea adevarului si starea de frica resimtita de infractor fata de posibilitatea demascarii sale.
Poligraful nu inregistreaza minciuna ca atare, ci modificarile fiziologice ale organismului in timpul variatelor stari emotionale care insotesc simularea. Constiinta vinovatiei, mobilizatoare a unei stari emotive care poate fi mascata cu dificultate, il determina pe subiectul testat la poligraf sa reactioneze emotional, ori de cate ori i se prezinta un obiect sau i se adreseaza o intrebare in legatura cu infractiunea comisa. O minciunaspusa constient, pe langa efortul mental pe care-l necesita, produce si o anumita stare de tensiune emotionala.
Persoana vinovata reactioneaza cand minte, deoarece intrebarile relevante ale testului poligraf provoaca emotii sau trairi care au existat in momentul comiterii infractiunii.
Poligraful este un instrument care nu determina acuratetea sau validitatea testelor. Acestea se bazeaza in intregime pe competenta examinatorului poligraf.
In România testarea poligraf este benevola, se efectueaza numai cu acordul scris al persoanei, refuzul examinarii poligraf nu incumba efecte juridice.
Transparenta metodei poligraf, neutralitatea examinatorului poligraf si confidentialitatea examinarilor poligraf permit subiectului testat sa se elibereze de orice prejudecata sau sursa de stres exterioara, fiind asigurata astfel o colaborare sincera, libera de orice retinere in favoarea rezolvarii cauzei examinate.
Testarea la detectorul de minciuni este singura metoda stiintifica care investigheaza direct informatiile stocate in memoria subiectului, informatii deosebit de stabile in timp si inaccesibile altor mijloace de investigare obisnuite.
Toata procedura complexa de examinare poligraf urmareste in egala masura identificarea persoanelor sincere si nesincere, dar poate fi considerata in principal ca fiind un ajutor pentru persoanele sincere si banuite din diverse cauze neimputabile lor.
Rezultatele folosirii metodelor de biodetectie a comportamentului simulat prin tehnica poligraf nu sunt afectate de trecerea timpului, astfel incat indiferent cat timp a trecut de la derularea activitatilor investigate, subiectii vor avea reactii la fel de puternice ca in prima zi.
Biodetectia comportamentala prin tehnica poligraf nu-si poate valorifica potentialul stiintific decat lucrand cu subiecti sanatosi din punct de vedere moral si fizic, care nu au suferit traume fizice sau psihice.
Metoda biodetectiei comportamentului simulat prin testare la poligrafasigura conform legislatiei, atat prin forma cat si prin tehnica utilizata, prezumtia de nevinovatie si mijloacele legale de cautare a probelor.
Examinarile efectuate cu ajutorul poligrafului ofera concluzii stiintifice bazandu-se pe legile fundamentale ale psihologiei si fiziologiei.
Cuvantul poligraf in sine inseamna pur si simplu "multe scrieri". Ceea ce astazi ne referim ca fiind un aparat poligraf este un instrument stiintific ce este capabil sa inregistreze simultan mai multi indicatori fiziologici ai corpului tau. Specialistul poligraf analizeaza datele fiziologice la intrebarile relevante care au fost prezente in testul poligraf si da un aviz in scris care stabileste daca subiectul examinat la poligraf a dat sau nu a dat raspunsuri adevarate la aceste intrebari relevante.
Cele mai multe examinari poligraf dureaza intre 60 si 120 de minute.
Exista 3 faze distincte ale examinarii poligraf:
Discutia Pre-Test: examinatorul poligraf va va explica drepturile dumneavoastra legale si natura voluntara a examinarii poligraf. Apoi va urma o analiza de informatii de fond pentru a evalua eligibilitatea dumneavoastra pentru examinarea poligraf. Examinatorul poligraf va va ajuta in formularea intrebarilor si va va exlica modul in care functioneaza instrumentul poligraf (durata aproximativa: 40 de minute).
Testarea poligraf: examinatorul poligraf va repeta toate intrebarile cu tine si va realiza un test poligraf de demonstratie pentru a dezvolta o baza de raspunsuri fiziologice. Apoi mai multe teste poligraf vor fi efectuate prin administrarea chestionarului poligraf stabilit (durata aproximativa: 30 de minute).
Analiza Post-Test: examinatorul poligraf va analiza diagramele poligraf si va face un raport de testare poligraf, care va fi inmanat clientului (durata aproximativa: 40 de minute).
Este de asteptat ca toata lumea care trece printr-o examinare poligraf sa fie anxioasa si sub o anumita presiune. Nervozitatea va deveni o parte din valoarea initiala de calibrare a aparatului poligraf si nu va afecta rezultatul testului poligraf.
Au fost foarte multe studii de-a lungul anilor, care au demonstrat validitatea, acuratetea si fiabilitatea examinarilor poligraf. Desi poligraful este foarte exact, metoda poligraf nu este infailibila si apar erori care pot fi cauzate de factori multipli, ca de exemplu:
– Examinator poligraf neexperimentat
– Starea mentala a subiectului la momentul examinarii poligraf
– Folosirea unor intrebari vagi
– Interpretare gresita a datelor fiziologice ale graficelor poligraf
TESTE POLIGRAF CE POT FI REALIZATE
In cadrul celor doua laboratoare de testare poligraf ale CROMA POLIGRAF se poate realiza:
Testarea la poligraf a sinceritatii si seriozitatii persoanelor care doresc angajarea (verificare curriculum vitae) sau testarea la poligraf periodica dupa incadrare, la solicitarea societatii angajatoare (societati comerciale, banci, societati de asigurari, societati de paza, protectie si securitate, de detectivi, etc.).
Se determina:
– capacitatea de a lucra in anumite conditii;
– aptitudinile necesare exercitarii unei anumite activitati sau functii;
– loialitatea fata de angajator;
– sinceritatea declaratiilor in domeniul asigurarilor;
– existenta unui anturaj neproductiv sau a unor stari de disconfort care afecteaza activitatea la serviciu.
Testarea la poligraf a persoanelor suspecte in sustrageri sau deturnari de bunuri sau valori, la solicitarea celor lezati.
Testarea la poligraf a partenerilor de afaceri.
Testarea la poligraf a membrilor de familie la solicitarea parintilor, sotului (sotiei) etc
Prin testarea poligraf se realizeaza :
Verificarea veridicitatii afirmatiilor subiectilor testati;
Verificarea sinceritatii sau nesinceritatii in legatura cu anumite afirmatii sau actiuni ;
Identificarea persoanelor nesincere;
Depistarea caracterului calomnios a unor afirmatii;
Identificarea elementelor care demonstreaza sinceritatea sau nesinceritatea unei persoane la incheierea unei tranzactii;
Identificarea persoanelor care cauta sa obtina avantaje materiale prin declaratii mincinoase;
Identificarea angajatilor care in exercitarea activitatii lor si-au insusit bunuri sau valori de la locul de munca;
Prevenirea sustragerilor din societati comerciale prin examinari periodice ale angajatilor;
Eliminarea din cercul suspectilor a persoanelor sincere care sunt acuzate in anumite conjuncturi nefavorabile lor;
Solutionarea cazurilor in care se fac afirmatii contradictorii despre acelasi aspect sau eveniment;
Identificarea din randul potentialilor candidati a celor potriviti pentru a fi numiti in functii de raspundere sau conducere;
Identificarea existentei sau lipsei anumitor calitati in randul persoanelor recrutate in vederea angajarii.
CONDITII TEST POLIGRAF
Persoanele ce urmeaza a fi examinate cu tehnica poligraf trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
– sa nu fie supuse unor anchete obositoare;
– anterior sa aiba asigurata o alimentatie normala;
– sa nu fie amenintate cu tehnica poligraf;
– sa nu fie sub influenta bauturilor alcoolice;
– sa nu fie sub influenta medicamentelor cu actiune asupra functiilor sistemului nervos central;
– sa nu fie duse in campul infractional (nu vor participa la reconstituiri, experimente);
– sa nu participe la confruntari;
– sa nu fie prezentate pentru recunoasterea din grup si sa nu li se prezinte persoane spre recunoastere etc.
Conditia obligatorie la examinarea cu tehnica poligraf este normalitatea psihofiziologica a subiectului.
Desfasurarea unui test de poligraf
Un test de poligraf incepe cu un interviu pre-test. In cadrul acestui interviu sunt oferite unele informatii preliminare care, mai tarziu, vor fi adaugate intrebarilor de control. Operatorul va explica cum functioneaza poligraful, accentuand faptul ca detecteaza minciunile si ca e obligatoriu sa se dea raspunsuri sincere. Apoi va avea loc un test “de incalzire”: subiectului i se cere sa spuna adevarul si sa minta deliberat. Este foarte probabil ca subiectii vinovati sa devina nervosi atunci cand li se reaminteste de validitatea testului. Dar exista riscul ca si subiectii nevinovati sa fie la fel de nervosi, ba chiar mai nervosi decat subiectii vinovati.
Apoi incepe testul propriu-zis. Se folosesc 3 tipuri de teste:
– testul intrebarilor de control.
Acest test compara raspunsurile fiziologice la intrebarile relevante cu raspunsurile fiziologice la intrebari ce au legatura cu posibile abateri din trecut.
“Acest test este folosit pentru a stabili daca un anumit suspect ar trebui judecat sau clasificat ca neparticipand la fapta” (Asociatia Psihologilor Americani).
– testul intrebarilor comparate.
Acest test incearca sa detecteze minciuna prin compararea raspunsurilor fiziologice ce apar atunci cand subiectului i se spune sa minta intentionat. E compus din intrebari irelevante (“Numele tau e Dan?”), intrebari cu probabilitate mare de minciuna (“Ai furat vreodata bani?”), si intrebari relevante. Tipurile diferite de intrebari alterneaza. Testul e trecut daca raspunsurile fiziologice din timpul intrebarilor cu probabilitate mare de minciuna sunt mai mari decat raspunsurile fiziologice din timpul intrebarilor relevante. Daca lucrurile nu stau asa, operatorul incearca sa obtina o marturisire printr-un interviu post-test (“Situatia dumneavoastra se va inrautati daca nu lamurim lucrurile”). Validitatea acestui gen de test este criticata deoarece se desfasoara asemenea unui interogatoriu. De aceea este foarte probabil sa provoace reactii nervoase atat nevinovatilor, cat si vinovatilor.
– testul vinovatiei.
Acest test compara raspunsurile fiziologice la intrebarile cu raspunsuri multiple despre crima, unul dintre raspunsuri (raspuns “intern”) contine informatii cunoscute doar faptasului si investigatorilor. Acest test este folosit in Japonia. Operatorul poligrafului nu stie nimic despre crima sau despre circumstantele in discutie. Operatorul testeaza subiectul cu ajutorul unor informatii ce nu ar putea fi cunoscute de o persoana neimplicata (“Crima a fost comisa cu un pistol de calibrul 45 sau de 9 mm?”). Intrebarile au raspunsuri multiple, iar reactia subiectului la raspunsuri este monitorizata. Daca reactioneaza puternic la informatiile corecte, se considera ca este implicat.
Psihologii nu considera primele 2 teste ca fiind functionale, dar majoritatea psihologilor considera ca cel de al treilea test se bazeaza pe teorii stiintifice si promite sa fie “o unealta criminalistica promitatoare”. Dar, ei “nu doresc sa promoveze folosirea sa in tribunale, in absenta unor cercetari aditionale bazate pe cazuri reale”.
Una dintre problemele majore ale acestui test e lipsa elementului de control. Totodata, daca investigatorii nu au cateva informatii interne relevante pe care sa le foloseasca in cadrul testului, se expun riscului de a trage concluzii pripite bazate doar pe cateva raspunsuri “deviante”.
Pot exista multe motive pentru care subiectul ar putea alege variantele “interne” de raspunsuri. Ba mai mult, faptul ca nu alege raspunsurile “interne” nu inseamna ca e nevinovat. Subiectul ar putea fi sociopat, psihopat sau doar un mincinos bun.
Acuratetea poligrafului
Daca simpla participare la testul de poligraf il face pe subiect sa devina nervos, atunci stabilirea unei stari fiziologice de control devine aproape imposibila. Rezultatele ulterioare, din timpul intrebarilor relevante, devin inutile si duc la rezultate neconcludente. Dar un rezultat neconcludent, desi ar trebui ignorat, poate fi interpretat drept semn de vinovatie – teoretic, persoanele oneste si nevinovate nu se tem de poligraf. Testul de poligraf este o experienta intimidanta, daca nu chiar infricosatoare, pentru toate persoanele.
Ba mai mult, o persoana onesta ce cunoaste limitele poligrafului, poate deveni si mai nervoasa deoarece se teme de un fals-pozitiv. Daca o intrebare creste nervozitatea subiectului, chiar daca raspunsul lui e sincer sau corect, poligraful va da un rezultat fals. Deci, retineti, majoritatea factorilor care influenteaza rezultatele poligrafului nu depind de faptul ca o persoana e nevinovata sau nu, de faptul ca spune adevarul sau minte, sau de faptul ca incearca intentionat sa induca in eroare poligraful sau nu.
Validitatea rezultatelor poligrafului
Aparatul masoara schimbarile de presiune arteriala, de puls si de respiratie. Atunci cand o persoana minte se considera ca aceste caracteristici fiziologice se schimba, iar aceasta schimbare poate fi interpretata corect de catre un expert.
Exista vreo formula sau lege stiintifica care stabileasca o corelatie regulata intre aceste schimbari fiziologice si minciuna? Nu.
Exista dovezi stiintifice care sa indice faptul ca expertii in poligraf pot detecta o minciuna, prin intermediul aparatului, intr-o proportie mai mare decat non-expertii ce folosesc alte metode? Nu.
Nu exista niciun aparat si niciun expert care sa detecteze, cu o mare acuratete, momentul in care subiectii, alesi in mod aleatoriu, spun adevarul sau mint.
Desi este evident ca un mincinos bun sau o persoana cu probleme mentale (care crede ca ceea ce zice este adevarat) pot insela aparatul, nu asta este problema si nici motivul pentru care aparatul nu poate detecta cu acuratete minciuna, in comparatie cu alte metode.
Motivul pentru care poligraful nu este un detector de minciuni, e faptul acele caracteristici fiziologice masurate de el – ritmul respiratiei, numarul de batai a inimii etc. – pot fi cauzate de mai multi factori. Nervozitatea, mania, tristetea, jena si frica pot altera aceste caracteristici fiziologice masurate de poligraf. O alta cauza poate sa fie nevoia de a merge la toaleta. Acelasi efect il pot avea si diverse conditii medicale: raceala, migrenele, constipatia sau probleme neurologice si musculare. Afirmatia ca un expert isi poate da seama cand o schimbare e cauzata de o minciuna sau de alti factori nu a fost dovedita niciodata. Chiar daca aparatul ar masura nervozitatea, nu avem nicio garantie ca acea nervozitate e cauzata de faptul ca s-a mintit. Unii oameni se tem ca masina va indica faptul ca mint atunci cand spun adevarul si ca vor fi acuzati, in mod fals, de minciuna.
Chiar si cei mai infocati aparatori ai poligrafului sunt nevoiti sa admita ca mincinosii trec uneori testul. Este suficient sa ne amintim de Aldrich Ames, spionul care a inselat poligraful de la CIA de mai multe ori. FBI-ul, totusi, a ratat lectia asta din moment ce, dupa capturarea lui Robert Hanssen, a inceput sa isi verifice angajatii cu poligraful. Aparent, FBI-ul considera ca ar fi putut preveni tradarea lui Hanssen daca l-ar fi supus testului.
Rezultatele testului cu poligraful nu sunt admise in tribunale deoarece se stie ca nu sunt de incredere. Sau poate pentru ca beneficiul infim obtinut din folosirea poligrafului e depasit de potentialul crescut de abuz din partea politiei. Acest test poate fi folosit pentru invadarea intimitatii unei persoane sau intimidare tehnologica. Scepticii nu considera rezultatele poligrafului mai credibile decat marturiile obtinute sub hipnoza.
Poligraful este folosit si de organizatii private pe actualii sau viitorii angajati.
Pentru a stabili reactiile fiziologice “normale” a subiectului, examinatorul foloseste intrebari ce il intimideaza, il jeneaza sau inspaimanta. Un proces din 1987 a dezvaluit faptul ca bugetarii din Carolina de Nord erau confruntati, in mod regulat, cu intrebari de genul “Cand ti-ai expus ultima oara partile intime, dupa ce ai baut?” sau “Care a fost ultimul copil care te-a facut sa te simti excitat?” Poligraful a fost folosit de angajati fara scrupule pentru a hartui membrii de sindicat, pentru a convinge pe alti angajati sa “marturiseasca” infractiuni care nu le apartin, si sa implice, in mod fals, pe alti colegi.
Dar de ce este folosit poligraful de atatea guverne si organizatii de stat sau private, daca el nu este sustinut de dovezi stintifice valide? Sunt multi factori implicati aici, unul din ei e factorul tehnologiei ezoterice.
Poligraful arata ca un aparat modern, sofisticat si demn de era aero-spatiala. Poate fi folosit corect doar de expertii antrenati in ritualurile sale. Non-expertii sunt la mila magicienilor antrenati, iar ei, si numai ei, pot sa ofere premiul cel mare: decizia ca cineva minte sau spune adevarul. Dovezile ce sprijina acuratetea poligrafului exista doar ca anecdote sau sunt bazate pe rationamente false, asa cum e ideea ca o corelatie demonstreaza o conexiune cauzala.
Totusi, este foarte posibil ca motivul principal de utilizare a poligrafului sa fie ideea ca aparatul tine la distanta mincinosii sau persoanele necinstite ce doresc sa obtina un loc de munca, sau ca va “smulge” marturisiri prin intimidare tehnologica. Pe scurt, utilizatorii poligrafului nu considera ca poate detecta minciunile, dar ei stiu ca cei care vor fi supusi testului considera asta ca fiind adevarat. Deci chiar daca aparatul nu face ceea ce zice ca face, ei au sanse mari sa obtina marturisirea sau sa indeparteze persoanele nedorite. Acuratetea poligrafului nu este bazata pe nicio dovada stiintifica, caracteristicile fiziologice pe care le masoara sunt influentate de o multime de factori, operatorul poligrafului nu are cum sa faca diferenta dintre o minciuna si existenta unui factor de influenta, poligraful este doar un instrument de coercitie psihologica.
Inducerea in eroare a poligrafului si a investigatorului
Exista cateva situatii in care se influenteaza rezultatele poligrafului. Nu toate sunt intentionate.
– daca subiectul nu este constient de faptul ca minte.
– daca subiectul nu devine nervos atunci cand minte (alternativ, poate sa fie nervos in general, fapt ce duce la imposibilitatea stabilirii starii de control).
– daca subiectul incearca sa ramana calm atunci cand minte.
– daca subiectul incearca sa simuleze semnele fiziologice ale minciunii in momentul stabilirii starii de control.
Ultimele doua sunt importante pentru ca oamenii pot, si chiar o fac, sa invete cum sa faca aceste lucruri inainte de a participa la test. Inaintea testului propriu-zis, operatorul stabileste starea de control cu ajutorul unor intrebari cu raspuns cunoscut, si a altor intrebari in care se cere subiectului sa minta intentionat. Tehnicianul ajusteaza poligraful pentru a compensa anumite reactii nervoase pe care subiectul le manifesta. Inducerea intentionata in eroare a poligrafului se face in aceasta etapa.
Pentru a reduce reactiile poligrafului la nervozitate – sau la minciuna – subiectul trebuie sa isi mareasca artificial nervozitatea pe durata intrebarilor cu raspuns cunoscut si adevarat din pre-test. Pentru a face acest lucru, poate apela la o serie de metode:
– muscarea limbii.
– strangerea puternica a degetelor de la picioare,
– numaratul invers de la 10 la 1, sau chiar si de la numere mai mari.
– incordarea si relaxarea sfincterului anal (unii operatori de poligraf folosesc senzori de presiune montati in scaun pentru a detecta acest lucru).
– folosirea unui antiperspirant puternic pe maini, frunte si la subtioara. E preferabil sa fie utilizat cu o zi inainte de test, si inca o data in dimineata testului.
Subiectul trebuie sa astepte pana ce i se adreseaza o intrebare pentru a aplica aceste metode.
Incercati sa aflati cat mai multe despre poligraf. Daca cariera sau libertatea voastra depinde de el, ar fi cazul sa aflati mai multe despre el.
Incercati sa aflati scopul investigatiei. Testul incearca sa afle anumite informatii, cum ar fi daca sunteti spion sau daca folositi droguri. Daca poligraful este folosit din cauza unui anumit incident, atunci stiti ce cauta investigatorul. Daca e folosit la angajare, faceti cercetari despre companie si politica ei pentru a afla ce puteti admite si ce nu.
Trebuie sa tineti cont de faptul ca operatorul poligrafului nu va este prieten, desi incearca sa te convinga ca e de partea ta, e doar o inselatorie.
Practicati tehnicile de influentare a poligrafului din timp. Daca exersati din timp aceste tehnici, sunt sanse foarte mari de a trece testul. Obisnuiti-va cu ele pentru a le practica corect.
Incercati sa abordati testul de poligraf ca un simplu interviu pentru un loc de munca, fiti prietenos, imbracati-va decent, veniti la timp, incercati sa faceti o buna impresie. In niciun caz nu amanati sau reprogramati testul.
Comportati-va de parca fiecare miscare va este filmata. Pot exista camere ascunse, atat in sala de asteptare, cat si in alte locuri. De regula camera de testare are o oglinda dubla. Tineti minte! Testul de poligraf incepe cu mult inainte de a fi conectat la aparat si nu se termina decat in clipa in care parasiti locatia de testare!
Feriti-va de capcanele psihologice pre-test! Investigatorul poate incerca sa va infricoseze, sau sa va convinga de eficienta poligrafului. Teoretic, cu cat va temeti mai mult ca o sa fiti descoperit, cu atat mai nervos o sa fiti. Ignorati aceste lucruri. Investigatorul se poate baza si pe teama. De exemplu, va poate spune ca pentru a avea un maxim de acuratete in masuratori, e necesar sa va spalati pe maini. O camera ascunsa in baie va dezvalui faptul ca nu v-ati spalat pe maini!
Identificati tipurile de intrebari. Sunt 3 tipuri de intrebari: irelevante, relevante si de control. Intrebarile irelevante sunt evidente: “Care este numele tau?”. Intrebarile relevante sunt cele importante si care reprezinta scopul testului: “Tu ai furat banii din caserie?”. Intrebarile de control sunt cele ale caror raspunsuri fiziologice vor fi comparate cu raspunsurile fiziologice ale intrebarilor relevante. Acestea sunt intrebari uzuale la care aproape oricine ar trebuie sa raspunda sincer cu DA, dar sunt incomode si majoritatea oamenilor prefera sa raspuna cu NU: “Ai furat vreodata?”.
Ascundeti faptul ca aveti cunostinte despre poligraf! Investigatorul va poate intreba inainte de test daca aveti cunostintele acestea. Comportati-va ca si cum nu cunoasteti nimic! Afirmati doar ca poligrafia e o stiinta si ca da rezultate (sau cel putin, nu exprimati indoieli in privinta poligrafului). Daca investigatorul isi da seama ca v-ati documentat pe seama poligrafului, o sa traga concluzia ca aveti ceva de ascuns.
Intotdeauna raspundeti cu DA sau NU! Rezistati tentatiei de a da explicatii sau de a intra in detalii, chiar si in cazul in care investigatorul incearca sa faca asta. Fiti cooperanti si politicos, dar nu oferiti mai multe informatii decat e necesar.
Nu admiteti nimic relevant! Indiferent decat de ce indica poligraful, nimic nu este mai cert si mai daunator decat propria confesiune! Investigatorul va incerca sa te convinga ca a depistat minciuna in graficele poligrafului, chiar daca acolo nu este nimic anormal. Nu cadeti in capcana lui! Trebuie sa pastrati aparenta de onestitate, chiar daca asta inseamna sa mai faceti cateva admiteri minore la unele intrebari de control. Evitati sa admiteti lucrurile care pot genera noi intrebari sau pot fi considerate relevante. Misiunea poligrafistului este de a obtine o marturisire. Din multe puncte de vedere, testul de poligraf e doar o sarada complicata ce incearca sa te pacaleasca si sa marturisesti!
Raspundeti la intrebari intr-un mod serios, convingator si fara ezitari! Nu este momentul de glume si de improvizatii. Trebuie sa pareti onest si cooperativ.
Respirati normal. Cu exceptia intrebarilor de control, pastrati ritmul respiratiei la 15-30 pe minut. Nu respirati adanc.
Modificati-va ritmul respiratiei in timpul intrebarilor de control. Investigatorul va compara rezultatele intrebarilor de control cu rezultatele intrebarilor relevante. Daca deviatia din timpul intrebarilor de control o depaseste pe cea din timpul intrebarilor relevante, a-ti trecut testul. Daca deviatia e mai mare la o intrebare relevanta decat la una de control, investigatorul va crede (corect sau nu) ca mintiti si astfel invalidati testul.
Schimbati-va ritmul respiratiei la o intrebare de control. Puteti face asta rapid sau lent, tineti-va respiratia timp de cateva secunde inainte de a expira, sau respirati superficial. Faceti asta timp de 10-15 secunde apoi reveniti la ritmul normal de respiratie, inainte de urmatoarea intrebare.
Numarati invers sau faceti alte operatii matematice in gand. Acest lucru duce la schimbarea presiunii arteriale si a pulsului.
Atentie la perioada post-interviu! Desi ati fost deconectat de la poligraf, testul nu s-a terminat! Este posibil ca investigatorul sa paraseasca camera o vreme si apoi sa se intoarca. Poate sa afirme ca “stie” ca minti in legatura cu ceva. E un truc. Ramai calm si ferm, negati in mod politicos. Nu va schimbati pozitia fata de subiect si nici raspunsurile. Daca este posibil refuzati investigatiile prelungite post-interviu.
Atentie!
In functie de circumstante, descoperirea faptului ca influentati intentionat poligraful poate avea consecinte neplacute. Va puteti pierde locul de munca, iar daca sunteti eliberat pentru buna purtare puteti ajunge inapoi in inchisoare.
Folositi o singura metoda, nu mai multe deodata, de modificare a caracteristicilor fiziologice, altfel exista riscul de a fi descoperiti.
Fiti constient de faptul ca exista riscul sa nu puteti insela poligraful.
Muscarea limbii e foarte eficienta, dar poate fi detectata daca trebuie sa vorbiti perioade lungi de timp. Nu va puteti musca limba in timp ce vorbiti. Puteti folosi metoda in cazul in care trebuie sa raspundeti cu DA sau NU.
Este extrem de important ca testul sa fie facut in prezenta avocatului personal. Testul sa fie inregistrat video si audio si sa fie efectuat de un investigator particular, la alegerea subiectului, care va pastra confidentialitatea testului. Totusi, daca este vorba de o problema serioasa, o crima de exemplu, e mai bine sa refuzati testul daca aveti posibilitatea. Daca sunteti nevinovat, iar poligraful indica vinovatia, exista riscul ca rezultatele testului sa ajunga in presa si sa va provoace probleme serioase de imagine.
CONCLUZII
Din prezenta lucrare se poate trage concluzia că ascultarea persoanelor reprezintă o operație complexă care trebuie analizată foarte atent , în vederea stabilirii adevărului .
Deși este considerată ca fiind una dintre cele mai importante mijloace de probă , în doctrină și practică există o poziție sceptică față de această probă . Poziția sceptică față de această probă se sprijină pe existența unor martori sau persoane vătămate de rea–credință dar și pe existența unor date subiective care provin de la persoane sincere care își manifestă dorința de a face depoziții exacte. Astfel, ne aflăm într-un domeniu în care trebuie să facem delimitarea între eroare și minciună , fidelitate și sinceritate, deoarece orice greșeală va avea repercusiuni asupra celui ce urmează a fi supus răspunderii penale . Din acest punct de vedere există diferențieri între depozițiile martorilor de bună-credință , chiar dacă au perceput informațiile în condiții identice .
Evaluarea probei testimoniale din punct de vedere psihologic presupune rezultatul interacțiunii dintre însușirile psihice ale persoanei care comunică informația și realitatea faptelor percepute, cunoașterea particularităților psihologice având ca rezultat stabilirea adevărului . Astfel, trebuie reconstituit procesul de formare a mărturiei cu toate etapele sale iar factorii obiectivi și subiectivi trebuie analizați cu multă atenție deoarece influențează fidelitatea mărturiei .
Regulile tactice care se aplică în cadrul ascultării persoanelor trebuie respectate cu multă strictețe pentru o soluționare cât mai corectă a cauzei. Astfel ,persoana care depune mărturie trebuie să fie cunoscută , în ceea ce privește personalitatea sa (onestitate, corectitudine, nesinceritate, lașitate , etc.) , precum și în ceea ce privește cunoașterea sub raportul condițiilor fiziopsihice, respectiv a raporturilor acestuia cu mediul înconjurător (pricina juridică , participanții la proces , etc.)
Regulile tactice și normele penale și procesual penale trebuie respectate cu severitate , iar astfel organele judiciare vor avea posibilitatea să obțină adevărul , să înlăture erorile atunci când acestea apar în mod inevitabil sau să preîntâmpine producerea lor.
Introducere
Sub aspect psihologic, mărturia constă în observarea și memorarea involuntară a unui act și apoi reproducerea acestuia, scriptic sau oral în fața magistratului(anchetatorului). Martorii care se prezintă în fața organelor judiciare sunt persoane cu calități și defecte, cu posibilități mai mari ori mai reduse de a percepe, memora și reproduce faptele sau împrejurările evenimentelor în cauză, ele fiind chemate pentru a da declarații cu niveluri de cunoștinte diferite despre cele petrecute. În funcție de aceste particularități psihiofizilogice, lumea obiectivă apare într-un anume fel în spațiul psihologic al individului, între realitatea obiectivă și reflectarea ei subiectivă exista un unghi de deviere. Particularitățile psihofiziologice generale și speciale ale individului își lasă amprenta asupra dinamicii mărturiei. Ca urmare, în orice declarație apare inevitabil un coeficient de alterare inițială sau ulterioară (fie că martorul adaugă ceva realității, fie omite sau subestimează unele evenimente sau persoane, fie transformă informațiile percepute). Tendința de a considera orice persoană care face declarații neveridice ori incomplete, prezumtiv subiect activ al infracțiunii de mărturie mincinoasă nu-și găsește întotdeauna suport teoretic sau practic.
Organul judiciar, trebuie să ajute martorii să declare tot ceea ce cunosc și prezintă importanță pentru cauză, să selecteze din multitudinea de informații numai pe acelea care realmente pot contribui la aflarea adevărului. Mărturia pe deplin fidelă constituie excepția, nu regula. În mărturie nu este numai important să reții ci să iți dai seama exact de ceea ce nu ai reținut.Valoarea mărturiei nu este în raport cu numărul martorilor, căci adesea o infirmă minoritate poate avea dreptate față de majoritate. În practica judiciară interogatoriul trebuie redus la strictul necesar, punându-se accent pe depoziția spontană, care este mai fidelă, mai săracă în erori. Analizând conținutul mărturiei, se constată că elementele asupra cărora martorii fac depoziții mai exacte sunt : persoanele, animalele, obiectele, acțiunile și calitățile; cele mai bogate în greșeli sunt declarațiile privitoare la erori, numere și semnalmente. Timpul scurs între perceperea unei situații, eveniment și depoziție, influențează în mod evident mărturia, în sens defavorabil, se resimte mai mult asupra depoziției pe bază de interogatoriu decât asupra depoziției sub forma relatării spontane. Diferențele între sexe, în ceea ce privește mărturia, sunt nesimnificative ; totuși anchetatorul trebuie să aibă în vedere că întinderea mărturiei este mai mare la femei decât la bărbați, însă este mai puțin fidelă (acestea sunt mai înclinate decât bărbații spre diversiuni, imprecizii, inexactități, vorbărie, disimulare și minciună).
Raportată mărturia la gradul de cultură, se observă diferență în favoarea celor cu un grad de cultură mai ridicat. Diferența este neînsemnată mai ales în dispozițiile libere.
Obligația legală a unui martor de a depune mărturie într-un proces penal este corectă și echitabilă doar în situația în care persoana respectivă nu trebuie să se teamă de amenințări la adresa vieții sale atunci când își îndeplinește acestă obligație. Dar, mai ales ca o consecință a dezvoltării criminalității organizate și a acțiunilor de combatere a acesteia în cele mai multe din țările membre ale Uniunii Europene, intimidările și violențele împotriva martorilor par să fie din ce în ce mai frecvente. Sistemele juridice trebuie să găsescă o cale de a rezolva problema intimidării martorilor, dacă este vorba de a reuși aplicarea justiției.
Ca persoane fizice, martorii pot fi împărțiți în două categorii : martori de bună credință și martori de rea credință. Un martor de bună credință este condus de conștiință și de buna condiută ; conștiința și conduita sunt manifestări ale sistemului central, în seama căruia cade adaptarea ființei la societate mai ales, cu scop de conservare și dezvoltare. Conștiința nu este numai un proces bio-psihic, ci și unul social și cultural. Buna credință a martorilor asigură obținerea unor declarații sincere, ceea ce nu înseamnă totdeauna că sunt și verdice. Sinceritatea declaraților martorilor depinde de personalitatea acestora, de convingerile intime că tot ceea ce afirmă este adevărul. Verdicitatea declarațiilor martorilor înseamnă corespondența între faptele relatate și cele petrecute în realitate, în procesul ascultării martorilor, trebuie să se urmărească nu numai obținerea unor declarații sincere ci veridice.
Pe lângă martorii de bună credință în practica judiciară se întâlnesc adeseori și martori de rea credință, adică martori care în mod conștient și voit fac o mărturie falsă. Aceștia sunt hotărâți să depună mărturii false, fie din interese materiale- fiind mituiți de infrctor, fie din interese spirituale- fiind prieteni cu infractorul sau dușmani ai victimei.
Se consideră a exista cinci tipuri psihologice de martori :
1. Tipul descriptiv, care descrie lucrurile pe care le-a văzut, ținand seama de caracterele lor cele mai aparente și fără să caute să prindă semnificații;
2. Tipul observator, care–și fixează atenția îndeosebi asupra subiectului scenei;
3. Tipul emoțional, care descrie emoția ce se degajă din subiect;
4. Tipul erudit, care în loc sa descrie obiectul însuși, spune tot ce-i vine în minte în legatură cu subiectul respectiv;
5. Tipul imaginativ și poetic, idealist, care prezintă în mod eronat realitatea, înlocuind-o cu elemente poetice.
Aprecierea unei mărturi se bazeză pe două principii fundamentale cel al sincerității martorului și cel al fidelității percepției și acurateței reproducerii datelor cu privire la făptuitor și împrejurările faptei. Pentru a face o buna aprecire a mărturiei și a putea proba veridicitatea ei sunt folosite diferite mjloace tehnico-știintifice de detectare a tensiunii emoționale, folosite în diferite state, cele mai apreciate ca răspunzând nevoilor anchetei sunt considerate urmatoarele: poligraful, detectorul de stres emoțional în voce și detectorul de stress emoțional în scris.
Poligraful, cunoscut și sub denumirea inexactă de “detector de minciuni ” este un instrument care înregistrează sub formă grafică patru indicatori de bază și modificările fiziologice tipice stărilor de stres psihologic, astfel: – tensiunea arterială și pulsul; – dereglările transpirației; – rezistența electodermică sau biocurenții; – contracture musculară.
Detectorul de stres emoțional în scris este un dispozitiv anexă al poligrafului, care înregistreză tot sub formă grafică modificările intervente în scrisul unei persoane aflate într-o stare de tensiune psihică.
Detectorul de stress emoțional în voce se folosește împreună cu detectorul ; după cum arată denumirea aparatului, indicatorul fiziologic folosit pentru detectarea tensiunii psihice, îl reprezintă microtremurul vocii, determinat de stările neurovegetative specifice emoției.
Martorul – zvorul mărturiei trebuie să fie apt să realizeze activitatea de reflectare a lumii înconjurătoare deci organele de simț și gradul de dezvoltare a acestora să asigure o reacție corectă la stimuli exteriori. Rolul fundamental în dezvoltarea senzațiilor îl are activitatea pe care o desfășoară martorul( mai întâi jocul, apoi activitatea școlară și în cele din urmă profesia). Cunoașterea esenței lucrurilor și fenomenelor, a legilor acestora, asigură omului, martorului, posibilitatea întelegerii evenimentului illegal peceput, dar și capacitatea prevederii desfășurării fenomenelor, modificării și transformării realității în conformitate cu trebuințele sale.
În viață se poate să asistăm cu sau fără voia noastră la diferite întâmplări sau evenimente care prin consecințele lor să devenim martori iar mărturia noastră să fie vitală în aflarea adevărului despre situația respectivă. Mărturia reprezintă o trecere a realității prin filtrul subiectivității martorului, dar și prin cel al organului judiciar care apreciază valoarea probantă a declarațiilor martorului.
Cu ajutorul martorilor pot fi stabilite împrejurările săvârșirii faptelor, metodele și mijlocele folosite în acest scop, este posibilă obținerea unor date referitoare la făptuitori, la momentul întâmplării și identificarea lor.
Martorul poate să fie de bună credință sau de rea credință; buna credință fiind acea atitudine psihică a individului ce constă în justificarea acestuia că actele și faptele sale sunt în conformitate cu dreptul și morala societății la un moment dat, precum și în rațiunea sa de a acționa cu onestitate și loialitate în raporturile juridice dar și în relațiile cu persoanele din jurul său fără intenția de a abuza de drepturile sale subiective și cu intenția de a respecta drepturile și voința celorlalți.
Conștiința umană este cea care ne ghidează în a da cele mai bune mărturii, a nu implica sentimentele în logica și rațiunea declarațiilor, ne face să reflectăm asupra deciziilor luate în așa fel încât să fim în același timp și subiectivi cât și obiectivi.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Detectarea Stiintifica a Conduitelor Duplicitare(simulate,mincinoase) Utilizarea Tehnicii Lie Detector Polygraf (ID: 127358)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.