Detalii Lucrare Turism Rural In Regiunea Provence Modele de Amenajare Turistica Rurala

LUCRARE DE LICENȚĂ

TURISM RURAL ÎN REGIUNEA PROVENCE- MODEL DE AMENAJARE TURISTICĂ RURALĂ

CUPRINS

INTRODUCERE
I STADIUL CUNOAȘTERII
Capitolul 1 – CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND TURISMUL RURAL
1.1. Concepte și definiții
1.2. Turismul rural în Franța
1.3. Factorii ce influențează turismul rural
1.4. Locul și rolul turismului rural în economia naționala și cea locală
1.5. Modalități de organizare a zonelor și gospodăriilor agroturistice
II. STUDIU DE CAZ

Capitolul 2 –MODELE DE AMENAJARE TURISTICĂ ÎN ZONA PROVENCE

2.1. Localizare, scurt istoric și accesibilitate
2.2. Potențialul turistic antropic
2.2.1. Satele turistice din regiunea Provence
2.2.2. Atracții turistice antropice și evenimente cultural-artistice
2.3. Arhitectura, mestesugurile și manifestarile tradiționale în regiunea Provence
2.4. Baza tehnico-materială a turismului rural în regiunea Provence
Capitolul 3 –ANALIZA COMPONENTELOR TURISMULUI RURAL ÎN REGIUNEA PROVENCE ȘI PROPUNERI DE DEZVOLTARE A ACESTUIA
3.1. Metode de cunoaștere și indicatori de cuantificare a circulației turistice în Provence
3.2. Infrastructura turistică și serviciile oferite
3.3. Analiza SWOT privind turismul rural în regiunea Provence
CONCLUZII ȘI CONTRIBUȚII PROPRII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE

INTRODUCERE

Regiunea din sudul Franței, Provence este una dintre zonele din Franța care inspiră turistul și îl face să-și schimbe starea de spirit. Peisajele sunt magice, chioparoși de-a lungul șoselelor, tufe de lavandă, floarea-soarelui și cimbru sălbatic. Cerul este renumit pentru culoarea azurie iar atmosfera este mereu împrospătată de vântul Mistral. Peisajele deosebite au rămas parcă împietrite în timp.

Străduțele pietruite și cafenelele, uleiul de măsline și vița-de-vie sunt elementele caracteristice pentru această regiune turistică. Istoria este și ea prezentă prin numeroase vestigii romane și medievale.

Peisajele dealurilor calcaroase, îmbinate cu podgorii și golfuri stâncoase sunt parcă desprinse din poveste. Dacă adaugăm aici și castelele de pe Valea Loirei, întregim un aspect turistic de-a dreptul fascinant.

Componenta rurală este una extrem de importantă și majoritară aici, de aceea turismul rural este cu siguranță o activitate de bază pentru economia acestei regiuni geografice. În acest sens am conceput prezenta lucrare, structurată în două părți principale și trei capitole. Astfel, în primul capitol, voi prezenta elemente generale legate de turismul rural, și de turismul rural din Franța în particular.

Capitolul secund este destinat exclusiv provinciei Provence, cu localizarea geografică, scurt istoric cu precizarea principalelor evenimente istorice și posibilități de accesibilitatea. În continuare, vor fi prezentate elemente legate de potențialul turistic antropic, sate turistice, atracții turistice de tip artificial și principalele evenimenete cultural-artistice, reprezentative pentru Provence și care exprimă cel mai bine specificul acesti zone rurale. Capitolul doi continuă prezentarea provinciei cu prezentarea arhitecturii specifice, meșteșugurilor și a tradițiilor. Ultimul subcapitol este rezervat prezentării infrastructurii turistice.

Ultimul capitol va prezenta câțiva indicatori turistici, care vor scoate în evidență circulația turistică, numpr sosiri, număr de înnoptări, număr de turiști străini. Mai departe vor fi fixate tipuri de turism care se pot practica aici și serviciile oferite. O analiză SWOT este binevenită, analiză care va evidenția foarte clar punctele tari și slabe are turismului rural din regiunea Provence, oportunitățile și riscurile. Lucrarea se va încheia cu concluzii, contribuții personale, bibliografie și anexe. Textul va fi permanent susținut și de imagini și date statistice culese din diferite surse menționate.

I STADIUL CUNOAȘTERII
Capitolul 1

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND TURISMUL RURAL

1.1 CONCEPTE ȘI DEFINIȚII

Turismul rural ca și agroturismul de altfel au ca spațiu de desfășurare spațiul rural , satul, iar prin activitățile neconvenționale inițiale generează circulație turistică. Sunt rezultatul comportamentului omului modern, dornic de vacanțe și voiaje cât mai originale, de reîntoarcere la natură, evitând supraaglomerația din zonele turistice consacrate, iar pe de altă parte constituie alternative posibile de relansare, revigorare a unor așezări rurale, de înviorare a tradițiilor populare, a meșteșugurilor și a obiceiurilor .

Atât spațiul rural, cât mai ales agroturismul se bazează pe potențialul spațiului rural, pe oamenii și produsele locului, care trebuie însă adaptată cerințelor pieței turistice.

Conform ANTREC ( Asociația Națională pentru Turism Rural Ecologic și Cultural )” turismul rural îmbrățișează toate activitățile turistice derulate în mediul rural, având drept scop valorificarea potențialului turistic natural și numan al satelor.”

Turismul rural în România se practică “ din totdeauna “ ( V.Glăvan , 1995) dar se practică “ spontan, întâmplător și neorganizat “. El implică în plus față de agroturism o gamă diversă de alte activități turistice desfășurate, e drept tot în mediul rural, mai pe scurt si atotcuprinzător turismul rural ar cuprinde toate activitățile turistice din mediul rural deci ar îngloba și agroturismul.

Cu alte cuvinte spațialitatea, situarea întru-un mediu natural, lipsit de poluare dau principala caracteristică a turismului rural. Există și o definiție care exclude caracterul teritorial și-anume cea a lui H.Grollen în 1987 : "Turismul rural este un concept care cuprinde activitatea turistică organizată și condusă de populația locală și care are la bază o strânsă legătură cu mediul ambiant, natural și uman"

De asemenea turismul rural este asociat cu “ turismul verde “ dominat de natură, asa cum de exemplu turismul sporturilor de iarnă este asociat “ turismului alb”. Turismul verde este o formă de turism practicată în zonele unde natura este puțin influențată de activitatea umană zonele de luncă și litoral salbatic, munții și dealurile unde nu sunt amenajate dotari pentru practicarea sporturilor de iarnă.

Turismul rural tocmai prin fondul inedit , pur, ecologic are nevoie de stimulente și investiții minime ca să funcționeze și foarte important să-și păstreze caracterul verde , conform H. Grollean care a propus în anul 1987 în cartea sa “Turismul rural în cele 12 state mebre ale UE ” acestea ar putea fi următoarele cu mențiunea că nu toate mai pot fi utilizate în perioada actuală din mai multe motive:

1. Stabilirea unei definiții clare a turismului rural

2. Codificarea produselor turismului rural

3. Popularizarea principalelor elemente ale turismului rural astfel încât acestea să fie lesne de identificat și recunoscut de către turist

4. Armonizarea indicatoarelor de semnalizare a turismului rural pentru drumurile turistice principale dar și secundare astfel încât acestea sa fie ușor de găsit de către potențialii turiști

5. Înființarea de centre specifice de marketing turistic bazate pe turismul rural care să prezinte elementele de atracție care pot genera fluxuri turistice

6. Cooperarea europeană în privința turismului rural având ca obiective, promovarea, marketingul dar și îmbunătățirea infrastructurii turistice rurale.

Ca resurse, turismul rural valorifică elementele naturale, culturale și umane, iar din infrastructura turismului rural fac parte : pensiunile, fermele agroturistice, hanuri, hoteluri rurale, adăposturi, sate de vacanță.

Agroturismul implică o activitate turistică rurală dar într-un cadru ceva mai restrâns, la nivelul gospodăriilor țărănești. Cu alte cuvinte putem afirma despre agroturism că este “o formă a turismului rural care utilizează pentru cazare și servirea mesei numai pensiunile turistice și pensiunile agroturistice, beneficiind de un mediu nepoluat și pitoresc, de atracțiile turistice naturale și de valorile cultural-istorice, de tradițiile și obiceiurile prezente în mediul”.

Dintre motivațiile agroturismului amintim : odihnă și recreere, cunoaștere, cultură, sport, tratamente balneare, vânătoare și pescuit. Chiar dacă într-un cadru mai restrâns agroturismul semnifică valotificare integrală a spațiului rural.

Agroturismul se diferențiază de alte forme de turism prin următoarele aspecte :

consumul turistic se petrece exclusiv în mediul rural

fermierii sunt promotorii și persoanele aflate la baza organizării și derulării activităților agroturistice

nu înlocuiește agricultura ci doar o completează

prețurile de cazare mai mici sunt stimulente pentru persoanele cu venituri mai mici

infrastructura pentru turismul rural și pentru agroturism este la nivel de preț sub investițiile pentru alte forme și tipuri de turism

zonele agroturistice sunt de regulă situate departe de tumultul zonelor turistice consecrate și foarte aglomerate

Agroturismul este și trebuie sa devină o componentă a ecoturismului în al carui marketing regăsim elemente specifice turismului rural și agroturimului , amintim din acest punct de vedere :

1. Produsul se consumă în natură

2. Distantele până la produsul turistic sunt variabile, uneori distanțele mai mari implică cheltuieli suplimentare

3. Pachetele de facilități trebuie sa atragă turiștii

4. Consumatorul este implicat în promovare prin împărtășirea experiențelor positive traite mai multor persoane

5. Producția, furnizarea, consumul au loc simultan, iar produsul poate lua form aamintirilor

6. Produsul nu poat fi stocat deși se furnizează proaspăt

7. Oferă programe de educație ecologică

8. Serviciile minimalizează riscul asupra turiștilor prin promovarea în permanență a tehnologiilor înalte

Pe lângă un marketing este necesar evident și un management care stipulează următoarele aspecte :

Motivarea ecoturistului, prin observarea și aprecierea naturii, cunoașterea tradițiilor culturale

Ecoturismul implică și activități educative, cum ar fi împăduririle, farmarea, reabilitarea unor specii aflate în pericol

Organizarea fluxurilor se va face pe grupe mici cu impact minim

Ecoturismul susține protecția arealelor protejate

Exploatarea ecologică determină nivelul de dezvoltare a activității ecoturistice

Stabilirea pragului de support

Asigurarea perfecționării profesionale în ecoturism

Stimularea activității de reciclare a materialelor

Sintetizând putem afirma despre turismul rural ca are următoarele caracteristici definitorii : apropierea de natură, absența mulțimii de oameni, liniștea, un mediu ambiant nemecanizat, contacte personale palpabile, senzația de continuitate, de trăire a istoriei, posibilitatea de a cunoaște mai bine oamenii și locurile respective, contactul permanent cu autoritățile locale, cunoșterea afacerilor din locul respectiv, șansa integrării în comunitatea pe durata sejurului

Există numeroase definiții date turismului rural, dovadă că această problemă încă nu este rezolvată. Cea oficială dată de către OMT sună astfel : “ turismul rural este o formă a turismului care include orice activitate turistică organizată, și condusă în spațiul rural de către populația locală, valorificănd resursele turistice locale, naturale, cultural-istorice, umane, precum si dotările, structurile turistice, inclusive pensiunile și fermele agroturistice. “ . După parerea mea acestă definiție este cea mai bună și cea mai completă. Din această definiție putem extrage caracteristicile și particularitățile esențiale ale turismului rural :

localizarea în zonele rurale

construirea produsului turistic, în mod funcțional, pe baza perticularităților mediului rural

conservarea infrastructurii rurale

conservarea modului de viață rural

diversitatea formelor de prezentare

În aceste condiții definirea turismului rriei, posibilitatea de a cunoaște mai bine oamenii și locurile respective, contactul permanent cu autoritățile locale, cunoșterea afacerilor din locul respectiv, șansa integrării în comunitatea pe durata sejurului

Există numeroase definiții date turismului rural, dovadă că această problemă încă nu este rezolvată. Cea oficială dată de către OMT sună astfel : “ turismul rural este o formă a turismului care include orice activitate turistică organizată, și condusă în spațiul rural de către populația locală, valorificănd resursele turistice locale, naturale, cultural-istorice, umane, precum si dotările, structurile turistice, inclusive pensiunile și fermele agroturistice. “ . După parerea mea acestă definiție este cea mai bună și cea mai completă. Din această definiție putem extrage caracteristicile și particularitățile esențiale ale turismului rural :

localizarea în zonele rurale

construirea produsului turistic, în mod funcțional, pe baza perticularităților mediului rural

conservarea infrastructurii rurale

conservarea modului de viață rural

diversitatea formelor de prezentare

În aceste condiții definirea turismului rural ia în calcul și a serie de elemente precum :

psihologică , bucuria omului de a se relaxa și odihni

socială, contactul cu lumea rurală

geografică, dată de particularitățile reliefului, climei, apelor etc

urbanistică, orginizarea așezărilor, marimea, infrastructura

În opinia unor autori din Uniunea Europeană, există două concepte:

1. Dacă beneficiile activității turistice revine exclusiv comunității se numește turism rural sau turism de țară, iar dacă revine exclusiv fermierilor se numește agro-turism.

2. A doua tendință are la bază varietatea elementelor care compun oferta turistică, astfel, se folosește termenul de turism rural atunci când este vizată cultura rurală, în funcție de elementul culturii rurale, care poate să fie de tip gastronomic, ecologic sau agroturistic .

Turismul rural este așadar un tip de turism care asigură posibilitatea turistului de a se afla în permanent contact cu mediul natural și de a participa activ la activitatea gospodărească a comunității rurale. Turismul rural este foarte important din punct de vedere cultural, educațional, fiind un element esențial în conservare și protejarea valorilor naționale autentice.

Un alt concept, promovat în statele vest-europene, este cel de turism integrat. Reprezintă a metodă de integrare și exploatare a tuturor domeniilor sociale, economice și a factorilor naturali. Turismul rural se pretează extrem de bine în acest concept care are ca bază păstrarea veniturilor obținute din turism pentru folosul comunităților locale, lucru vital mai ales pentru zonele sărace. Din acest punct de vedere se ține cont de următoarele idei:

– mai bine ieftin decât scump

– important, înaintea lucrurilor neimportante

– imediat, prioritar înaintea mai târziu

– propriu, mai repede decât străin

Astfel turismul rural ca turism integrat va face parte din economia regională.

1.2 TURISMUL RURAL ÎN FRANȚA

Considerată leagăn al turismului rural, cu vechi tradiții, cu o bună echipare și diversificare a produselor turistice, există chiar o organizație care gestionează turismul rural numită Federația Națională “ Gites de France “, fondată în anul 1955, cuprinde 38 000 proprietari, peste 55 000 echipamente de cazare, 600 angajați, 95 departamente regionale, editează peste 2 milioane ghiduri anual, reprezintă peste 30 milioane de zile-turist din care 23% din afara țării.Deține 330 000 locuri de cazare Apoi din anul 1970 din dorința de a asigura o bună funcționare este înființat “ Tourism en espace rural “ care cuprindea nu ,mai putin de 4 000 sate turistice, 150 000 paturi dispersate în 80 departamente. Este cunoscut faptul ca Franța deține locul I în privința echipamentelor de cazare în mediul rural, existând peste 65 000 pensiuni funcționale . Iată câteva zone din Franța unde turismul rural este foarte ectiv și prezent de foarte mult timp : Haute- Savoie, Herault, Saone, Loire, Bourgogne, Bretagne, Alsace. În privința turismului rural francez se pot fixa câteva caracteristici esențiale :

1. gastronomia, dulciurile, vinurile, sampania, brânzeturile

2. un bun raport calitate- preț

3. suportul din partea statului prin dobânzi mici și perioadă lungă de ramburs pentru începerea unei afaceri în turismul rural

4. istoria bogată și tradițiile specifice franceze

Franța este și va rămâne o țară de referință pentru turismul rural, turiștii fiind atrași în egală măsură de bucătăria tradițională dar și de peisajele specifice. Raportul calitate-preț reprezintă o preocupare majorăpentru fiecare prestator.

Motivații ce stau la practicarea turismului rural în Franța.

Reîntoarcerea la natura nemodificată

Cunoașterea și adeziunea temporare la grupurile locale

Inițierea în ocupații și meșteșuguri locale

Motivații estetice, curiozitatea,

Tratarea unor afecțiuni medicale

Sport, vânătoare, pescuit sportiv,ascensiuni montane, alpinism

1.3 FACTORII CE INFLUENȚEAZĂ TURISMUL RURAL

Dintre factorii care influențează turismul rural, se pot prezenta două mari categorii:

1. Factorii generali de impact asupra turismului

2. Factorii de influență asupra turismului rural

Factorii generali de impact asupra turismului:

– Factorii demografici: numărul de locuitori, structura etnică și socială a populației

– Factorii economici: gradul de dezvoltare economică a statului sau regiunii de destinație

– Factorii psihologici: percepția despre un obiectiv turistic, stările personale de mulțumire

– Factorii sociali: resursa de timp liber, locul de muncă, nivelul veniturilor

Factorii de influență asupra turismului rural:

– Creșterea nivelului de educație: tot mai multe persoane urmează studii universitare, acest lucru deschizând noi orizonturi către cunoaștere

– Creșterea resursei de timp liber: angajatorii de stat sau privați acordă o resursă de timp liber ceva mai mare pentru o bună imagine în piață dar și ca recompense.

– Îmbunătățirea transporturilor și comunicațiilor: implică extinderea de drumuri modernizate, care combinată cu expansiunea automobilismului reprezintă principalul mod de penetrare a mediului rural, este prima condiție pentru intensificarea traficului fluxului turistic

– Creșterea cererii de oferte turistice personalizate: implică reducerea preferințelor pentru produsele de serie, fenomenul se resimte tot mai mult pe fondul procesului de globalizare, circulație foarte rapidă a informației a sporit perspective de dezvoltare a ofertelor personalizate.

– Creșterea interesului pentru menținerea sănătății: înregistrează o creștere spectaculoasă în ultima perioadă datorită unei alimentații necorespunzătoare, creșterea factorului de stress, acest factor avantajează enorm turismul rural care presupune multe activități în aer liber.

– Perfecționarea industriei de echipament sportiv, turistic în general: asigură independența și siguranța față de capriciile naturii dar oferă și o gamă tot mai variată și perfecționată de utilități pentru turism, extinzând sferă tipurilor și formelor de turism.

– Autenticitatea spațiilor rurale: în condițiile în care majoritatea turiștilor provin dintr-un mediu artificializat, ofertele turismului rural vin cu elemente legate de naturalețea și autenticitatea naturii, căldura sufletească a micilor comunități de tip rural.

– Liniștea și confort psihic: este opusul creșterii nivelului de stress din marile centre urbane, omul caută liniștea locurilor din natură, nepoluate unde turistul își poate încărca bateriile.

– Creșterea numerică a pensionarilor: de regulă pensionarii dispun de o resursă de timp liber mai mare, în unele situații au și disponibilitățile financiare necesare iar scăderea vârstei de pensionare din unele state a dus la creșterea ponderii călătoriilor pensionarilor, de-asemenea creșterea speranței de viată a devenit un factor extrem de important.

– Afirmarea individualismului pe piață: implică o promovare puternică, agresivă pe un anumit segment de stabil de consumatori,turismul rural se pretează foarte bine în această situație dată fiind specificitatea ofertelor turistice rurale.

– Creșterea interesului organelor administrative la nivel local și județean: autoritățile locale și cele județene au tot interesul să investească în turism, dată fiind capacitatea acestei ramuri a economiei de atrage importante fonduri materiale, generate prin cheltuielile turistilor.

O altă clasificare a factorilor care influențează activitatea turistică este:

1. După durata acțiunii lor în timp:

– Factori cu acțiune permanentă sau de mai mare durată: creșterea resursei de timp liber, modificarea veniturilor și reducerea numărului de locuitori.

– Factori sezonieri cu acțiune ciclică: succesiunea anotimpurilor, activitățiile agricole

– Factorii conjuncturali: crize economice, politice, catastrofe naturale

2. După importanța lor în derularea activității turistice:

– Factori primari: oferta, veniturile, prețul, timpul liber. mutațiile demografice

– Factori secundari: climatul internațional, formalitățile vamale

3. După direcția de acțiune:

– Factori exogeni: evoluția demografică, creșterea veniturilor și urbanizarea

– Factorii endogeni: lansarea de noi produse, diversificarea gamei de servicii, nivelul tarifelor și facilitățile legate de preț

4. După orientarea influenței lor asupra celor laturi ale pieței:

– Factori ai cererii turistice: venituri, urbanizare, timp liber

– Factori ai ofertei turistice: diversitatea și calitatea produselor turistice, costul prestațiilor, condițiile naturale, baza materială

– Factori ai confruntării dintre cerere și ofertă: distribuția agențiilor de voiaj, calitatea infrastructurii, circulația monetară, sistemul legislativ.

1.4 LOCUL ȘI ROLUL TURISMULUI LOCAL ÎN ECONOMIA NAȚIONALĂ ȘI INTERNAȚIONALĂ

Pe lângă un marketing este necesar evident și un management care stipulează următoarele aspecte :

Motivarea ecoturistului, prin observarea și aprecierea naturii, cunoașterea tradițiilor culturale

Ecoturismul implică și activități educative, cum ar fi împăduririle, farmarea, reabilitarea unor specii aflate în pericol

Organizarea fluxurilor se va face pe grupe mici cu impact minim

Ecoturismul susține protecția arealelor protejate

Exploatarea ecologică determină nivelul de dezvoltare a activității ecoturistice

Stabilirea pragului de support

Asigurarea perfecționării profesionale în ecoturism

Stimularea activității de reciclare a materialelor

Apariția turismului de masă în tot mai multe țări începând cu secolul 20, generalizarea concediilor anuale plătite, progresele fără precedent înregistrate în domeniul transporturilor au permis dezvoltarea extrem de rapidă a acestui domeniu nou al economiei . . Industria turistică generează un număr mare de locuri de muncă, iar investițiile au o durată de amortizare relativ scurtă. Economia locală, în ansamblu, beneficiază ca urmare a dezvoltării turismului. Turiștii creează o cerere suplimentară de servicii și bunuri de consum, stimulând astfel sectorul terțiar al economiei (serviciile, comerțul, industriile artizanale etc)

Turismul se distinge ca o ramură distinctă a economiei naționale. este o componentă a sectorului terțiar fapt susținut de:

– conținutul său, natura serviciilor de cazare, transport, alimentație și agrement

– caracteristicile sale: nematerialitate, intangibilitate, nestocabilitate, simultaneitatea producției și a consumului .

Turismul are rol de ramură de interferență, la contactul dintre transporturi, sănătate, alimentație etc. Turismul este o ramură de sinteză, în cadrul acestei ramuri economice se interferează produse ale industriei materialelor de construcții, a sticlei, lemnului, construcții de mașini, industrie chimică. Dezvoltarea turismului nu se poate realiza fară o strânsă corelare cu ritmurile de dezvoltare ale celorlalte ramuri ale economiei. La producerea unui produs turistic participă toate ramurile economiei naționale. Este interesant de analizat rolul pe care turismul îl are în cadrul economiei locale și naționale:

1. Rolul economic direct al turismului:

– creșterea produsului intern brut și a veniturilor naționale ca și consecință a încasărilor în urma serviciilor de cazare, transport, alimentație sau agrement.

– reechilibrarea balanței comerciale de plăți, în urma vânzărilor specifice de valută și a exportului intern

– valorificarea unor categorii de resurse. frumusețea peisajului, tipurile de climate, resursele balneare, monumente de artă, vestigii istorice, care își găsesc în turism poate singura modalitate de valorificare

– creșterea prosperității anumitor zone, se referă la crearea unor locuri de muncă, dezvoltarea infrastructurii locale și valorificarea unor resurse.

2. Rolul economic indirect al turismului

– rolul social al turismului: crearea unor noi locuri de muncă, reducerea șomajului, apariția unor noi meserii

– rolul cultural-educativ: vizitarea unor zone care îmbogășește cultura generală a turistului în numeroase domenii științifice, astfel contactul turistiștilor cu regiuni sau țări mult mai dezvoltate economic, social și educativ, poate efecte pozitive asupra acestuia.

– rolul politic: considerat mesager al păcii, contribuie la o buna înțelegere între popoare, la interferența dintre culturi.

Criza economică mondială a afectat majoritatea structurilor economiei, pornind de la sectorul monetar cu efecte asupra economiei reale: costurile de finanțare au crescut, șomajul în mare creștere și scăderea nivelului activităților economice au influențat volumul veniturilor, profiturile

companiilor au scăzut semnificativ, multe dintre acestea falimentând.Astfel sunt necesare descoperirea unor noi mijloace de asigurare a veniturilor. Printre aceste mijloace de relansare economică susținerea dezvoltării serviciilor turistice ocupă un loc important datorită potențialului de impact asupra creșterii regionale endogene.

1.5 MODALITĂȚI DE ORGANIZARE A ZONELOR ȘI GOSPODĂRIILOR AGROTURISTICE

În Uniunea Europeană (UE), piața turismului rural este estimată la peste 370 mil. persoane, iar 25% din turiștii europeni își petrec concediile în spațiul rural . La nivelul UE, în 1990, a fost creată EUROGÎTES – Federația Europeană pentru Cazarea Turistică la Locuitori (fermieri) în Spațiul Rural, la fermă și în sat, care reunește 22 de asociații naționale și regionale din 14 țări europene. Scopul Federației este unul promoțional și anume: definirea unui concept european, crearea unei mărci comune, definirea unei strategii comerciale.

În fiecare țară din UE, turismul rural și agroturismul au o organizare proprie la nivel de comunitate, localitate, departament, zonă și țară, prin asociații sau sindicate de inițiativă care se ocupă de dezvoltarea și promovarea acestor forme de turism. În cazul României, pentru promovare, la nivel național, s-a înființat ANTREC – Asociația Națională pentru Turism Rural, Ecologic și Cultural – cu 29 de filiale în teritoriu. Pentru dezvoltarea complexă a zonei montane s-a constituit FRDM – Federația Română pentru Dezvoltare Montană.

Dezvoltarea integrată, echilibrată și pe termen lung – așa numitul tip de dezvoltare "durabilă" sau "susținută" – presupune existența unor politici comunitare care să susțină turismul rural – "turismul verde" – , pentru valorificarea spațiului rural. În această privință merită să amintim Planul de acțiuni comunitare în favoarea turismului și Programul comunitar de politică și acțiuni în materie de mediu și de dezvoltare durabilă (Consiliul UE, 1990, 1993). În anul 1990, Comisia UE a adoptat o nouă inițiativă pentru dezvoltarea rurală, intitulată LEADER (Links between Actions for this Development of the Rural Economy" – legături între acțiunile pentru dezvoltarea economiei rurale) prin care Comunitatea și-a propus să încurajeze integrarea dezvoltării rurale la nivel local.

În România turismul rural se practică de peste șase decenii – dar în mod sporadic și neoficial – prin cazarea la cetățeni a vizitatorilor ocazionali ai unei așezări rurale. încă din anii 1967–1968, s-au realizat primele acțiuni turistice în mediul rural pentru grupuri de turiști pe litoralul românesc al Mării Negre. Începând cu anul 1972, Centrul de Cercetări pentru Promovare a Turismului Internațional a trecut la identificarea și selectarea unor așezări reprezentative pentru satul românesc. Cu data de 16 iulie 1973, prin Ordinul Ministrului Turismului nr. 744 se declară experimental "sate turistice" următoarele 13 localități rurale. După decembrie 1989, în România s-a dezvoltat conceptul de turism rural cu cazare în pensiuni agroturistice, pensiuni turistice sau alte structuri de primire rurale. Primele gospodării înscrise în rețeaua turismului rural au fost cele din zona Moeciu–Bran–Rucăr, apoi, într-un ritm mai rapid, peste 3000 de gospodării răspândite pe meleagurile Bârsei, Dornelor, Maramureșului, Munților Apuseni, împrejurimile Sibiului, Clujului etc., și-au deschis porțile pentru primirea turiștilor.

Programe europene privind dezvoltarea agroturismului

Programul "EXPERT": încurajarea dezvoltării turismului rural în regiunile și țările participante (Belgia, Germania, Ungaria, Luxemburg, Marea Britanie, Cipru, Cehia, Slovacia, Franța, Polonia, Rusia, Suedia), proiectul a permis crearea unor activități ale turismului rural luând în considerare protejarea mediului înconjurător.

Programul "THE VILLAGE I LOVE" : organizat de EUROTER are 51 de modele de proiect. Acest program este o publicație trilingvă (germană, engleză și franceză) și tratează probleme în materie de turism rural prin organizarea unor concursuri.

Programul "DATA BASE ON RURAL TOURISM SERVICES": Proiectul vizează armonizarea informațiilor disponibile cu serviciile necesare turismului rural, pentru a facilita contactele între prestatorii de servicii de turism rural și agenții. Programul a fost testat în regiunile Friuli–Venezia–Giulia și oferit altor regiuni de către Ministerul Italian al Turismului.

Programul "EUROPEAN RURAL TOURISM NETWORK", organizat de EUROGÎTES în colaborare cu 12 organizatori din turismul rural in 9 state europene și EUROTER, implică asistență tehnică pentru elaborarea unei rețele de pensiuni turistice în cadrul spațiului rural german, spaniol, ungar, portughez, român și ceh.

"AGRICULTURA–MEDIUL–TURISMUL", proiect elaborat de Franța, Italia, Spania și Belgia, a urmărit realizarea unei "deschideri" a agriculturii către alte activități, în special, pentru sudul Europei.

Măsuri de stimulare a activității de agroturism

Germania: anul 1992, s-a pus în aplicare un program de pregătire a operatorilor din domeniul turismului rural (în speță, agroturismul) pentru fermierii din West Flanders și din provincia Limburg. Obiectul programului avea în vedere conștientizarea populației locale asupra posibilităților pe care agroturismul le-ar putea oferi. Proiectul a inclus și crearea unui nou produs turistic în regiune, cu elemente rurale și locale. Intervenția statului în vederea sprijinirii financiare, se realizează la nivelul fondurilor, iar aceste ajutoare sunt atribuite organizațiilor. Măsurile de susținere a turismului la fermă (agroturism) prevăd asistență financiară în anumite domenii.

Italia: autoritățile italiene se preocupă într-o mare măsură de protejarea mediului prin agroturism.

Belgia: Federation des Gîtes de Wallonie a elaborat un program pentru dezvoltarea spațiului de cazare în mediul rural și a avut scopul de a convinge proprietarii de imobile rurale din Wallonia că acestea pot fi restaurate și valorificate în mod eficient pentru primirea turiștilor. Proiectul încearcă să stimuleze economia rurală și agricolă a regiunii Wallonia, să diversifice activitățile regiunii, arătându-se totodată, că mediul natural și rural, în general, nu este afectat negativ. Proiectul subliniază și necesitatea protejării mediului înconjurător, sugerându-se în același timp, o activitatea concretă și rentabilă într-o regiune mai puțin dezvoltată turistic.

Spania: s-au acordat subvenții pentru reabilitarea patrimoniului în localitățile cu mai puțin de 2000 de locuitori, din Catalonia și Insulele Canare, subvenții pentru investiții (30%) în Galicia și Asturia, Agroturism Basc primește subvenții din partea Uniunii Europene, de la 25 la 50% din totalul subvenției provinciei.

Franța: în localitatea Anvergue s-au acordat subvenții pentru structurile agroturistice de primire, acestea obținând astfel, clasificări de minimum două stele, se urmărește extinderea rețelei de hanuri și în alte regiuni sau comitate ale Franței, contribuind astfel la promovarea și dezvoltarea turismului rural .

România: cu sprijinul Ministerului Turismului, din dorința de a se mediatiza experiența internațională, au fost sprijinite o serie de acțiuni sub formă de seminarii, conferințe și ateliere de lucru, seminarul Marketingul în turismul rural, noiembrie 1994 la Bran, seminarul itinerant Bed and breakfast, octombrie–decembrie 1994 în șase dintre cele mai recunoscute zone etnografice, respectiv: Maramureș (localitatea Borșa), Suceava (Vatra Dornei), Neamț (Piatra Neamț), Harghita (Praid), Munții Apuseni (Albac) și Argeș (Câmpulung Muscel). tabăra de instruire Ocupații tradiționale în satul românesc la Moeciu–Brașov.

În România promovarea și publicitatea ofertei turistice rurale se face la nivel național prin Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural (ANTREC), care editează cataloage cu pensiunile turistice și agroturistice, participă la târguri și expoziții interne și internaționale, organizează seminarii, work–shop-uri, schimburi de experiență, asigură legătura cu presa și mass-media, în general.

Cazarea turistică

Cazarea la fermă și în campinguri în mediul rural

Germania

oferta specială pentru turismul rural este Vacanță în gospodăria țărănească, ce reflectă trăsăturile caracteristice fermei, în care turistul dorește să găsească animale mici și pentru tracțiune, produse proprii, specialități regionale, contact personal cu gazda, atmosferă tipică gospodăriei țărănești.

cea mai comună formă de cazare în mediul rural este locuința pentru turiști (5–6 camere cu 10–12 locuri) în cadrul fermei.

pe ansamblu, există 20.000 unități agricole care practică primirea la fermă și 440.000 camere la cetățeni, în ferme (la nivelul anului 1993) dispuse în principalele landuri.

în privința campingurilor, acestea nu au o clasificare anume dar sunt permanent controlate sanitar de către autorități

Franța

turismul la cetățeni în mediul rural este de mică dimensiune, difuz, iar echipamentele aferente acestuia sunt administrate prin particulari (Information agricole, 1993).

există mai multe produse tipice originale reprezentate de: ferma de tip han (o gospodărie care dispune de suprafețe importante de teren și clădire adecvată), ferma de sejur (o atmosferă familială, și nu perturbă activitatea agricolă, numărul maxim de camere este cinci), ferma ecvestră (gospodărie rurală care poate oferi posibilități de învățare și practicare a echitației, cu cazare și masă), camping (agricultorii au posibilitatea de a primi pe terenurile lor oaspeți, prieteni și alte persoane care fac camping), ferma de primire (,o exploatație agricolă cu caracter familial, care pune la dispoziție o suprafață de minimum 300 mp, pentru sejur), popasurile (gîtes, adăposturi amenajate în imobile neutilizate în scop agricol).

Spania

cazarea în mediul rural este asigurată prin popasuri rurale, ferme ecvestre, ferme–han, camere de oaspeți.

campingul rural este supus unor legi regionale.

Marea Britanie

cazarea la cetățeni în mediul rural cu micul dejun inclus (așa numitul "Bed & Breakfast") a devenit deja o instituție și se găsesc peste 400 de spații de cazare (locuințe, ferme ecvestre, campinguri la fermă, camere de oaspeți).

campingul are o tradiție îndelungată, începând cu campingul la fermă și sfârșind cu veritabilele hoteluri amplasate în aer liber.

Belgia

spații de cazare reprezentative sunt: locuințele de la fermă, popasurile rurale, camping la fermă, fermă–han, camere de oaspeți, popasuri pentru copii.

campingul rural a constituit obiectul a numeroase reglementări.

Luxemburg: utilizează locuințe la ferme, locuințe rurale (popasuri), camere de oaspeți iar campingul cunoaște o dezvoltare extraordinară, iar autoritățile municipale acordă autorizațiile de înființare pentru terenurile de camping.

Grecia

activitatea de primire la cetățeni, care se ocupă în principal de agricultură, aduce un plus de venituri, ca rezultat al cazării și al vânzării produselor artizanale și de la fermă (locuințe la ferme, camere de oaspeți).

campingul e puțin încurajat din motive ce țin de protecția mediului, a zonelor istorice.

Irlanda: prin campinguri la ferme, ferme ecvestre, camere de oaspeți.

Italia: clasificarea terenurilor de campare este realizată în funcție de diferite criterii, potrivit regiunii respective.

România

cazarea turistică se poate face atât în pensiunile turistice și agroturistice, ca și în alte structuri de primire precum hanuri sătești, minihoteluri rurale, cabane, campinguri sau case de oaspeți și camere mobilate.

se întâlnesc situații când în grădina sau pe moșia fermierului se amenajează, conform normelor legale, campinguri sau terenuri pentru caravaning (rulote); amintim în acest caz satele Bran și Moeciu în județul Brașov, Avrig și Gura Râului în județul Sibiu, Dorna Candreni, Vama și Vatra Moldoviței în județul Suceava.

Cazarea în unități de tip hotelier

Reglementările sunt în favoarea hanurilor și hotelurilor rurale, considerate ca "locuri ale vieții sociale și nuclee ale dezvoltării locale". Acestea sunt individuale sau grupate în lanțuri, fie aparținând colectivităților locale.

Hotelurile sau hanurile pot fi amenajate în vechi mori sătești, în castele și conace sau sub forma caselor de oaspeți (gospodării familiale).

Spațiul rural devine din ce în ce mai mult un spațiu privilegiat pentru echipamentele hoteliere tradiționale de înală clasă (PARADORES în Spania, POUSADAS în Portugalia, RELAIS ET CHATEAUX în Franța, HEALTH FARMS în Marea Britanie) sau de tip nou MEDIA TEL în Franța .

Cererea turistică

În Germania, în anul 1996 s-au înregistrat 20 mil. de turiști în cadrul programului Vacanță în gospodăria țărănească dintre care, circa 9 mil. în Bavaria. În Franța, în anul 1993, turismul rural a înregistrat 28% din numărul de înnoptări ale țării și 10% din volumul de afaceri. Francezii reprezintă 89% din clientelă. În Belgia, clientela "vacanțelor la țară" este formată din clasele mijlocie și superioară, de toate vârstele, inclusiv familii cu copii, din țară (60%), Danemarca are o clientelă formată din familii cu venituri medii (50%) și cu copii (50%). Țara Bascilor din Spania are clienți cu venituri medii și cu profesiuni liberale, cu vârste de 20–30 ani (50%), 30–40 ani (30%) și mai mult de 40 ani (20%). În Marea Britanie clientela este locală (90%), cu venituri medii și vârste de 15–30 ani. În Irlanda, sosesc turiști cu venituri superioare, liber–profesioniști, profesori, jurnaliști de toate vârstele și din mai multe țări. În Italia, cererea turistică este predominant locală (75%).

Capitolul 2

MODELE DE AMENAJARE TURISTICĂ ÎN ZONA PROVENCE

2.1 LOCALIZARE. SCURT ISTORIC ȘI ACCESIBILITATE

Regiunea Provence este localizată în sud-estul Franței, între Marea Mediterană, Valea Ronului și Italia, în nord se învecinează cu provincia Dauphiné situată în regiunea Rhône-Alpes.

Fig 1 Hașurat este prezentată poziția geografică a regiunii Provence în cadrul Franței, sursa:wikipedia

Numele Provence provine din timpul Imperiului Roman, latinescul. provincia). Populația acestei regiuni istorice vorbea limba provensală, care este de fapt o  limbă romanică care este inclusă în familia limbilor oc (langue d'oc). În urma  revoluției franceze utilizarea limbii a fost interzisă. Din secolul XX redevine o limba recunoscută și este admisă oficial ca limbă maternă fiind numită limbă provensală, fiind ea însăși un obiectiv touristic.

Regiunea Provence a fost locuită încă din timpuri preistorice după cum atestă descoperirile arheologice. A fost locuită de către  Liguri urmați apoi de către celți,pentru ca din anul 600 î.H. aici urmau să/și facă apariția grecii și fenicienii care au întemeiat colonii. Romanii prin puterea lor militară au reușit să ocupe progresiv regiunea, care devine treptat o provincie, din latinescul provincia, așa cum am arătat mai sus.

Căderea Imperiului Roman, a atras după sine și decăderea acestei provincii, zoan fiind invadată de către vizigoți în secolul V,franci în secolul VI, arabi în secolul VIII, la toate acestea se adaugă numeroase raiduri ale piraților.

Între anii 1032- 1246 regiunea a făcut parte din  Sfântul Imperiu Roman, iar din anul 1481, a fost moștenită de regele Ludovic al XI-lea. Abia în 1486  va fi încorporată definitiv în regatul Franței.

Fig.2 Relieful regiunii Provence, sursa: origaminela.wordpress.ro

Principalele centre urbane sunt Marseille, Nice, Toulon, Cannes care fac parte din regiunea extinsă Provence-Alpes-Cote D Azur .

2.2 POTENȚIALUL TURISTIC ANTROPIC

2.2.1 Satele turistice din regiunea Provence

În cele ce urmează am selectat un număr de nouă sate turistice care după părerea mea sunt cele mai reprezentative pentru regiunea Provence, și voi realiza la fiecare o scurtă caracterizare

1. GORDES

Situat la aproximativ o oră de mers cu mașina de la aeroportul din Marseille, satul oferă vizitatorilor peisaje încântătoare, este situat pe un deal, casele au o culoare specifică aurie, deși nu are foarte multă verdeață, satul se remarcă prin ineditul clădirilor, prin dispunerea lor, drumurile pietruite, gardurile tot din piatră, iar casele au la bază ca material de construcție tot piatra. Un element specific satului Gordes sunt gardurile care au două straturi, unul inferior din piatră brută și altul superior, cu pietre dispuse unele lângă altele. Cel puțin jumătate dintre locuitori sunt străini.

Fig. 3 Satul Gordes desfășurat pe dealul calcaros, sursa: www.avignon-et-provence.com

Un obiectiv turistic interesant este castelul, ridicat în anul 1031 și refăcut apoi în 1525 care domină piața satului. Practic toată activitatea cotidiană a satului are loc aici în piață la adăpostul zidurilor castelului.

2. SAINTE AGNES

Considerat cel ami înalt sat litoral european, se poate ajunge aici cu autobuzul din Nisa, face parte din topul celor mai frumoase sate din Franța. Un obiectiv foarte vizitat este Grădina medievală, în cadrul căreia descoperi și ruinele unui castel. Ca și Gordes, străzile sunt

pietruite, iar în centrul satului un alt obiectiv turistic este Biserica Notre Dame de Neige.

Fig.4 Imagine din satul Sainte Agnes, sursa: vacantevacante.com

3. EZE

Situat între Nisa și Monaco, pe Coasta de Azur, se poate ajunge ușor la acest sat din ambele orașe cu autobuzul. Drumurile pietruite duc către Centrul medieval, se remarcă poarta din piatră Poterne care datează din secolul XIV. Un alt obiectiv turistic este o biserică din secolul XVIII cu un interior baroc și clasic. Plantele exaotice ocupă un loc de cinste în așa numită Le Jardin Exotique, amenajată pe ruinele unui castel din secolul XIV, la o altitudine de 429 metri.

Fig.5 Peisaj din satul Eze, sursa: www.ecology.md

4. ISLE SUR LA SORGE

Situat la aproximativ o oră de Marseille și la 40 minute de Avignon, se remarcă în mod deosebit prin piața plutitoare atunci când foarte mulți comercianți aduc în bărci mărfuri de o calitate, reprezentative pentru această regiune. Sunt utilizate și în scop turistic. Alte obiective turistice sunt Biserica Notre Dame des Anges, parcul Gautier, și numeroasele magazine de antichități și suveniruri.

Fig.6 Piața plutitoare din Isle sur la Sorgue, sursa: ideivacanta.ro

5. BEDOIN

Este o comună în departamentul Vaucluse, cu o populație de peste 3 000 locuitori, situta la baza muntelui Ventoux, fiind punct de plecare pe traseele montane. Principalul obiectiv turistic este o biserică de mari dimensiuni cu elemente spaniole, construită de cavalerii iezuiți în anul 1702.

Fig.7 Biserica din satul Bedoin, sursa: wikipedia

6. ROUSILLION

Situat în departamentul Vaucluse, este renumit pentru depozitele de ocru, cu pigmenți în diferite culori. Satul este situat în limitele Parcului Natural Regional Luberon. Cea mai apropiată stație de TGV este la Avignon. După închiderea minelor de ocru în anul 1980, turismul a devenit principala sursă de venit a acestei localități. Activitățile agricole aduc un farmec în plus acestor locuri: cireșe, pepeni și piersici. Cristalizarea fructelor este o veche ocupație ca și producerea vinurilor albe, roze sau roșii.

Fig.8 Depozit de ocru în Rousillion, sursa:wikipedia

7. LOURMARIN

Situat în regiunea Provence, departamentul Vaucluse, la poalele masivului Luberon, o zonă bogată în numeroase vestigii neolitice. Cetatea a fost ridicată în secolul XII și a fost apoi restaurată în anul 1920. Prin vestigiile sale istorice, satul este un adevărat magnet pentru turiști, un alt obiectiv este ferma medievală fortificată de la Proches Bastides.

Fig.9 Imagine cu satul Lourmarin, sursa:wikipedia

8. VILLAGE DES BORIES

Situa la 1,5 km de satul Gordes, este un cătun format din 20 colibe din piatră, fără mortar, expuse într-un muzeu în aer liber.cabanele au forme geometrice diferite. Se presupune că unele dintre cabanele din piatră ar fi fost locuite până în secolul XVIII de către locuitori altui sat din apropierea satului Gordes. Situl a fost declarat în anul 1976 monument istoric.

Fig.10 Colibele de piatră din vechiul sat Bories, sursa: panoramio

9. FONTAINE DE VAUCLUSE

Sat situat în departamentul Vaucluse, a fost ridicat în jurul unui izvor la poalele muntelui Vaucluse. Izvorul are un debit de 22 metri cubi pe secundă și chiar 110 după topirea zăpezilor. Alte puncte de interes sunt ruinele unui vechi castel, fabrica veche de hârtie, muzeul Rezistenței, muzeul Petrarca, amenajat în fosta sa locuință.

Fig. 11 Peisaj pitoresc din satul Fontaine de Vaucluse, sursa: panoramio

2.2.2. Atracții turistice antropice și evenimente cultural-artistice

O parte a obiectivelor turistice de origine antropică au fost prezentate în subcapitolul anterior, în continuare voi prezenta în detaliu aceste aceste obiective turistice antropice și altele care nu au fost prezentate anterior, și mai ales voi avea în vedere de această dată și obiective turistice din centrele urbane care sunt adevărate nuclee de turism

AVIGNON

Bine cunoscut pentru Palais des Papes sau Palatul Papei, care este un frumos complex, cu vedere la râul Rhone. În 1309, papii s-au mutat de la Roma la Avignon. Al treilea Papa Benedict al XII-lea a fost responsabil pentru construirea Palatului. Palatul, care este în mare parte gol, poate fi vizitat pentru o taxă de intrare sau în jurul valorii de 14 dolari.

Fig.12 Palatul Papei din Avignon, sursa: http://provence-france.net/

Alte obiective interesante din Avignon sunt: Catedrala Notre-Dame-des-Doms, Pont St-Benezet (resturi de un pod început în 1177), La Fundația Angladon-Dubrujead (un muzeu cu piese de Picasso, Degas, Cezanne, Modigliani).

VILLENEUVE DE AVIGNON

Un oraș mai mic de aproximativ 12.000 locuitori, care este dincolo de râu de la Avignon. Are ca principale obiective antropice Chartreuse du Val-de-Benediction (o mănăstire care este deschis zilnic), Fort St-Andre, Biserica Notre Dame.

Fig.13 Fort St Andre din orășelul Villeneuve de Avignon, sursa: http://provence-france.net/

ORANGE

Oraș mic cu o populație de 28.000. Acesta este situat la aproximativ 19-20 de kilometri nord de Avignon. Deși multe dintre structurile orașului au fost demolate în secolul al 13-lea, există două structuri care pot fi vizitate astăzi. Teatrul Antic – Construit în timpul lui Cezar Augustus, acest teatru este unul dintre cele mai bine conservate din lume. Evenimente teatrale și muzicale sunt încă deținute în teatru. Intrarea la Teatrul include o vizita la Espace Culturel, care este un mic muzeu unde sunt afișate antichitati romane. Acest muzeu este vizavi de Teatrul. Arcul de Triumf – avenue Arc de Triomphe, este un arc roman, construit între 49 și 20BC.

Fig.14 Arcul de Trimf din orășelul Orange, sursa: http://provence-france.net/

PERNES-LE-FONTAINE

Un sat mic, cunoscut pentru mai multe fântâni, 36 mai exact. Este nord-est de Isle-sur-la-Sorgue. Una dintre fântâni a fost construită acum 400 de ani. Site-uri: Porte Notre-Dame – o mică capelă din secolul al 16-lea; Tur Ferrande – in interiorul turnului sunt fresce din secolul al 13-lea, pe care mulți cred că sunt cele mai vechi fresce din Franța.

Fig.15 O fântănă veche de 400 ani în satul Pernes-Le-Fontaine, sursa: http://provence-france.net/

GORDES

Abația de Senaque este la nord de Gordes. Abația, în sine, este o clădire impresionantă. Câmpurile de lavandă jurul construcției, atunci când sunt în floare, crează un aspect aproape de basm.

Fig.16 Abația de Senaque, sursa: http://provence-france.net/

LACOSTE

Locul de amplasare a Castelului Marchizului de Sade. Acest castel din secolul al 11-lea aavut o grandoare deosebită. Acesta a fost parțial distrus în timpul Revoluției. Deși, în curs de renovare, acesta nu a revenit la fosta sa glorie. Acesta este proprietate privată, deci de obicei nu este deschis publicului.

Fig.17 Castelul Marchizului de Sade din Lacoste, sursa: http://provence-france.net/

LOURMARIN

Chateau de Lourmarin- castel din sec. XV-XVI a fost construit de familia Agoult între 1479 și 1545. Partea castelului deschisă pentru public include apartamente mobilate și biblioteca.

Fig.18 Castelul de Lourmarin, sec.XV-XVI, sursa: http://provence-france.net/

REMY DE PROVENCE

Oraș de aproximativ 10.000 locuitori, este o locație excelentă pentru a vizita zona, deoarece este aproape aceeasi distanta de la Avignon (12 mile) și Arles (15 mile). Este suficient pentru a face stau acolo foarte convenabil mic, dar suficient de mare pentru a avea mai multe restaurante bune, magazine frumoase și alte facilități. Se spune că Prințesa Caroline a avut o casă în oraș. Există unele trafic aici, dar nimic nu a compara cu orașele mai mari.

Cea mai mare parte a orașului este înconjurat de un drum cerc. În interiorul cercului este Ville sau orașul istoric, care include Hotel d'Ville (City Hall), restaurante și magazine. Deși un cerc continuu, strada schimba numele ca ea cuprinde orașul, bulevardul Gambetta, Bulevardul Marceau, Boulevard Victor Hugo, și bulevardul Mirabeau. Dintre principalele obiective se pot menționa: Colegiul St.Martin, o biserică din sec.XVIII unde se susțin concerte de orgă, muzeul cu o colecție etnografică, Casa-Hotel de Sade, unde au locuit rudele Marchizului de Sade, mănăstirea St.Paul unde Van Gogh a locuit ultimul an din viața sa.

Fig.19 Mănăstirea St.Paul din Remy de Provence, sursa: http://provence-france.net/

LES BAUX

Mic sat medieval de mai puțin de 500 de locuitori cocoțat pe un deal inalt situat la aproximativ șase mile de la St Remy. Pe platoul, găsim ruinele Chateau des Baux datând din secolul al 10-lea. Nu ratați cimitirul mic. Pe măsură ce admira privelistea uluitoare, veți vedea plantații de măslini pictate de Cezanne, Van Gogh și Gauguin.

Fig.20 Satul medieval Le-Baux, sursa: : http://provence-france.net/

TARASCON

Castelul înconjurat de un șanț, traversat unui pod. La intrarea în castel, la stânga ta este o descriere pe piatra de Tarasque, un dragon mitic cu reputatia de a fi trăit în râul Rhone.

Deși nu mai există mobilier, aici poat fi expoziții de artă. Castelul a servit ca o închisoare. Este bine conservat cu scări în spirală, multe etaje și camere de la partea de sus a castelului.

Fig.21 Castelul din Tarascon, sursa: http://provence-france.net/

ARLES

Este un oraș mai mic de aproximativ 52.000 locuitori. Arena romană și ruinele au introdus orașul pe un loc în cadrul Patrimoniului Mondial UNESCO.Orașul se află pe malul râului Rhone. Principalele obiective sunt: Les Arenes (este o arenă romană bine conservată în care luptele cu tauri sunt încă găzduite; construit în secolul I d. Hr. , arena are 20.000 de spectatori. Vară, aici au loc lupte de tauri tradiționale), Biserica St Trophime (UNESCO, sec.XI-XII, stil romanic, opere de artă antice și un sarcofag roman din sec.IV)

Fig.22 Arena romană din Arles, sursa: http://provence-france.net

AIX-EN-PROVENCE

Are peste 140 000 locuitori. Romanii s-au stabilit aici în jurul 122 î.Hr. construind băile termale. Orasul a servit drept capitala regiunii Provence din sec. XII până în sec.XV. Se poate vizita Atelierul pictorului Cezanne, Catedrala St Savoure (construită între sec.V-XVIII).

MOUSTIER STE-MARIE

Important centru de ceramică sau faianță, care au fost produse aici încă din secolul al 17-lea. Satul se află pe lista de mai frumoase sate din Provence. Acesta este împărțit de un râu de munte cu un canion îngust.Casele medievale, străzile înguste și pasajele boltite dau satului un aer ciudat.Se poate vizita muzeul de faianță și o veche biserică din sec. XII.

CANNES

Musee de la Castre – această se află într-un castel din secolul al XI-lea. Inițial locuit de calugari, acum este muzeucu tablouri ale artiștilor din zona și elemente etnolografice din secolul al XIX-lea.

NICE

Se remarcă prin numeroase biserici în stil baroc, Palais Massena – acest muzeu de istorie este găzduit într-o vilă din secolul al 19-lea ridicată în stil italienesc. Sunt expuse lucrări religioase , picturi și faianță din regiune (ceramică). Musee Matisse -include o colecție de lucrări colorate ale artistului. Muzeul este situat în apropierea ruinelor unui amfiteatru roman.

ANTIBES

Este unul din orașele de coastă. Orașul vechi se remarcă în mod special. Există metereze din secolul al XVII-lea și un zid de cetate. Poate fi observată influența italiană în arhitectură.Chateau Grimaldi este un castel medieval care are vedere la mare.

Fig.23 Orașul vechi din Antibes cu zidurile de apărare, sursa: http://provence-france.net

Muzeul Picasso găzdiește in jur de 300 de lucrări ale artistului, inclusiv pictură, ceramică, desene și sculpturi.

CAGNES-SUR-MER

Site-uri: Musee Renoir- Casa, situată într-o livadă de măslini, are picturi și sculpturi ale artistului, precum și picturi de la artiști mai puțin cunoscute.

Haut-de-Cagnes reprezintă partea de sus a satului. Aici sunt clădiri frumoase medieval și palatul Grimaldi, datând din secolul al 17-lea.

2.3 ARHITECTURA, MEȘTEȘUGURILE ȘI MANIFESTĂRILE TRADIȚIONALE ÎN REGIUNEA PROVENCE

Arhitectura clădirilor din regiunea Provence este una diversă, cu diferite influențe, italien, spaniole sau arabe. Am ales câteva obiective pentru o analiza mai detaliată a stilurilor

arhitectonice:

ABAȚIA THORONET

Thoronet Abbey este una dintre mănăstirile cele mai remarcabile din ordinul cistercian. Puritatea proporțiilor, simplitatea volumului, severitatea ascetismul si arhitectura dă o frumusețe austeră și fără podoabe. Armonia aceastei clădiri, lipsită de decorul sculptat, este bazat pe interacțiunea dintre volumele arhitecturale. Este un stil roman geometric foarte auster. Clădirile sale sunt aranjate în jurul unei mănăstiri cu arcuri solide.

Fig.24 Arhitectura abației Thoronet, sursa: http://www.provenceweb.fr/

ABAȚIA SILVACANE

Oferă privitorului o arhitectură în armonie cu normele promovate de Sf. Benedict și ordinului cistercian: simplu, auster, riguros, funcțional și deposedat de toate ornamente care pot distrage atenția călugărului de la rugăciunea sa.

Fig.25-26-27 Arhitectură tipic cisterciană, sursa: http://www.provenceweb.fr/

Frumusețea acestui obiectiv turistic, se datorează volumelor puternice, armonia formelor, perfecțiunea pietrelor sculptate și jocul de lumini prin câteva deschideri.

Sculpturile sale sunt considerate cele mai bune din ordinul cistercian.

ABAȚIA SENANQUE

Rămâne una dintre cele mai pure mărtorii ale arhitecturii cisterciene timpurii. Acesta este încă locuită de o comunitate de calugari cistercieni.

Fig.28 Exemple de arhitetcură specific mănăstirilor cisterciene, sursa: http://www.provenceweb.fr/

CASTELUL GOURDON

Arhitectură specific militară, fortificație în formă patrulateră cu turnuri de apărare, se simte influența italiană.

Fig.29 Castelul Gourdon, sursa: http://www.provenceweb.fr

În privința manifestărilor cultural, a mșeteșugurilor tradiționale este de urmărit calendarul manifestărilor de-a lungul anului

Tabel nr.1 Principalele manifestări cultural din Provence

2.4 BAZA TEHNICO-MATERIALĂ A TURISMULUI RURAL DIN REGIUNEA PROVENCE

Am ales pentru exemplificare câteva localități reprezentative pentru turismul rural din regiunea Provence epntru a studia modalitățile de cazare pe care le au turiștii care vizitează aceste locuri, atât din punct de vedere cantitativ dar și calitativ.

APT

Hotel Luberon ** Hotel Castel Luberon ***

GORDES

La Bastide de Gordes Hotel & Spa***** Hotel Le Gordos ***

MANOSQUE

Petit Dej Hotel Bel Alp ** Best Western Hotel Le Sud ***

ROUSSILLION

Hotel Reves D Ocre ** Le Petite Auberge de Roussillion **

Unități de servire a mesei

Restaurantele sunt foarte numeroase și cu specific divers dar cu accent pus pe bucătăria tradițională, în acest sens remarcăm câteva unități de alimentație public care se constituie ele însele ca obiective turistice representative pentru regiunea Provence:

Tabel nr.2 Unități de alimentație reprezentative pentru regiunea Provence

Capitolul 3

ANALIZA COMPONENTELOR TURISMULUI RURAL ÎN REGIUNEA PROVENCE ȘI PROPUNERI DE DEZVOLTARE A ACESTUIA

3.1. METODE DE CUNOAȘTERE ȘI INDICATORI DE A CIRCULAȚIEI TURISTICE ÎN PROVENCE

Conform www.dgcis.gouv.fr, regiunea Provence se caracterizează prin următorii indicatori turistici:

Table nr.3 Turismul din Regiunea Provence în cifre

Datele au fost culese de pe site-ul oficial al Ministerului Turismului din Franța și relevă un fapt destul de interesant și-anume, faptul ca regiunea provence este nu numai o regiune receptoare ci și una emițătoare. Evoluția sosirilor în scop turistic indică o valoarea maximă de peste 17 milioane pentru anul 2009, an când s-au înregistrat și un număr mare de înnoptări, peste 123 milioane. Cu toate acestea anul imediat următor a înregistrat o scădere destul d eimportantă a numărului de sosiri cu un million mai puțin scpdere pusă și pe seama crizei economice. Treptat însă situația sosirilor în anii următori s-a echilibrat ajungând în anul 2012 aproape de 17 milioane sosiri, mai exact 16,8 milioane. Înnoptările au înregistrat și ele o scădere între anii 2009 și 2010 de la 123 milioane la 117,5 în anul 2010 și au continuat să scadă la 113 milioane în anul 2011 ca o consecință firească o scăderii veniturilor populației în urma recesiunii economice.

1. Numărul și evoluția sosirilor în scop turistic în Regiunea Provence perioada 2008-2012

2.Numărul și evoluția înnoptărilor în scop turistic în Regiunea Provence, perioada 2008-2012

3. Numărul și evoluția plecărilor în scop turistic din Regiunea Provence către toate destinațiile, perioada 2008-2012

Comparație între numărul cazarilor la hotel pentru anii 2012-2013 între Regiunea Provence și Franța Metropolitană

3.2 INFRASTRUCTURA TURISTICĂ ȘI SERVICIILE TURISTICE

Sisteme de transport

Din punct de vedere al sistemelor de transport un rol foarte important îl au cursele auto locale care leagă principalele centre turistice de zonekle rurale limitrofe. Din acest punct de vedere există un program foarte strict care este însă realizat în principal conform nevoii localnicilor și nicidecum nevoilor turiștilor care vizitează aceste locuri.

Din autogara din Avignon, care e la doi pași de Gare SNCF – Centre Ville, pleacă în fiecare zi curse în toată PACA (prescurtarea de la Provence-Alpes-Côte d’Azur).

Ca să ajungi la Roussillon – unul dintre cele mai frumoase sate ale Franței, se poate lua autobuzul, o cursă locală până în orășelul Apt și de acolo un taxi. Ori cu autobus până în Coustellet și apoi cu o altă linie auto locală până în Place du Village din Roussillon.

Fig.30 Harta infrastructurii de transport din Regiunea Provence

Fig.31-32 Aeroportul și portul din Nisa, porți de intrare către regiunea Provence, sursa:airclicks.net

Fig.33-34-35 Aeroportul și portul maritim din Cannes

Infrastructura de cazare este una de nivel mondial, cu servicii deosebite care își găsesc recunoaștere pe plan mondial.

Fig.36 Distribuția structurilor de cazare în zona Provence

3.3 ANALIZA SWOT PRIVIND TURISMUL RURAL DIN REGIUNEA PROVENCE

CONCLUZII ȘI CONTRIBUȚII PROPRII

Orice își deorește să viziteze aceste locuri, de aceea zona se constituie într-o mare regiune de polarizare a fluixurilor turistice dar din analiza datelor în prezenta lucrare am concluzionat că nu este numai o receptoare ci și o emițătoare de turiști.

Iată în continuare numai câteva elemente care au atras și atrag în continuare turiștii către Regiunea Provence.

Agricultura regiunii este de tip mediteranean unde cultivarea fructelor și legumelor are o pondere deosebită, attractive pentru turiști fiind cireșele, piersicile, caisele, migdalele iar pepenii galbeni provensali de Cavaillon sunt practice un obiectiv turisticîn sine..

Uleiurile de măsline cele mai bune provin dintr-o regiune situată la sud de Alpilles  (lanț muntos calcaros în centrul regiunii Provența situat între Avignon, Cavaillon și Arles) și anume Vallée des Baux-de-Provence ca și din Nyons.
În locurile mai înalte sunt câmpurile cu lavandă, importante pentru industria parfumurilor, industrie ce își are centrul în orașul Grasse, lângă Nisa, pe Côte d'Azur (Coasta de Azur).

Bucătăria provensală este renumită prin mâncărurile condimentate cu diferite condimente locale mai cunoscute fiind: bouillabaisse, o supă din pești de stâncă care se manâncă cu crutoane de pâine frecate cu usturoi și cu un sos de couloare galben-roșcată numit rouille (ce se poate traduce ca rugină) sau aïoli, merluciu cu legume fierte și un sos cu ulei de măsline și usturoi (ail în franceză), de la care își trage numele.

Vinurile provensale sunt renumite mulțumită climei mediteraneene și aerului uscat adus de vântul Mistral, vinurile rosé cele mai cunoscute fiind Côtes-de-Provence, Bouches-du-Rhône, Côtes-du-Rhône, Côtes-du-Luberon și Côtes-du-Ventoux. Vinurile roșii cele mai renumite suntChâteauneuf-du-Pape, Gigondas, Bandol și Palette.

BIBLIOGRAFIE

Burghelea C, Vișan Cristina,Turismul ca factor de relansare economică, Universitatea Hyperion, București,2011

Cândea M., G.Erdeli, T.Simon, România-Potential turistic și turism, edit Univ Buc

Glavan V, Agroturism

Marin I.,Marin M.(2005) Europa-geografie regional, Editura Universitară

Matei, E Ecoturism, Edit Top Form, Bucuresti 20

Turcu Daniela, Janeta Weisz, Economia Turismului, EdituraEurostampa, Timișoara

Insee, DGCIS

*** L'Europe a vivre, Strassbourg,1996

*** Vers une Europe des solidarites – le logement – Europe sociale –Supliment 3/ 1992

airclicks.net

www.dgcis.gouv.fr,

www.adrcentru.ro

www.avignon-et-provence.com

www.provenceweb.fr

provence-france.net

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

Burghelea C, Vișan Cristina,Turismul ca factor de relansare economică, Universitatea Hyperion, București,2011

Cândea M., G.Erdeli, T.Simon, România-Potential turistic și turism, edit Univ Buc

Glavan V, Agroturism

Marin I.,Marin M.(2005) Europa-geografie regional, Editura Universitară

Matei, E Ecoturism, Edit Top Form, Bucuresti 20

Turcu Daniela, Janeta Weisz, Economia Turismului, EdituraEurostampa, Timișoara

Insee, DGCIS

*** L'Europe a vivre, Strassbourg,1996

*** Vers une Europe des solidarites – le logement – Europe sociale –Supliment 3/ 1992

airclicks.net

www.dgcis.gouv.fr,

www.adrcentru.ro

www.avignon-et-provence.com

www.provenceweb.fr

provence-france.net