Destinatia Turistica

DESTINAȚIA TURISTICĂ

2.1. Destinația turistică – ansamblul

elementelor de atracție

Destinația reprezintă, locul sau spațiul geografic unde un vizitator sau un turist se oprește fie pentru o noapte de cazare, fie pentru o perioadă de timp, sau punctul terminal al vacanțelor turiștilor, indiferent dacă ei călătoresc în scop turistic sau de afaceri. Prin destinație turistică se poate înțelege ,,o țară, o regiune din cadrul unei țări, un oraș, un sat sau o stațiune.”

2.1.1. Destinația turistică în viziunea marketingului

Indiferent de tipul destinației, sarcinile marketingului sunt aceleași:

crearea unei imagini favorabile a destinației la nivelul segmentelor țintă de vizitatori;

conceperea unor instrumente de susținere și difuzare a imaginii;

promovarea imaginii destinației în zonele de origine.

2.1.2. Tipologia destinațiilor turistice

Tipurile principale de destinații turistice sunt:

destinații clasice – acestea sunt în general orașe care dispun de un bogat patrimoniu arhitectural, cultural și istoric, foarte potrivite pentru petrecerea unei vacanțe sau pentru o vizită de durată mai lungă;

destinații naturale – cum ar fi Delta Dunării, rezervația Serengeti din Tanzania sau Cascada Niagara din Statele Unite. Aici turiștii vin pentru a admira peisajele sau pentru a lua contact cu bogățiile naturale ale regiunii (floră, faună);

destinații pentru turismul de afaceri – acestea sunt importante centre industriale și comerciale, unde există facilități turistice de înalt nivel și posibilități de agrement variate, fapt care le face atractive pentru oamenii de afaceri;

destinații “pentru o noapte”. Este vorba în special de localitățile aflate între marile destinații de vacanță și zonele de origine ale turiștilor;

destinații pentru șederi scurte – aceste sunt în general orașe mai mici în care există obiective de patrimoniu (unele chiar celebre) care le fac atrăgătoare. Două exemple bune din această categorie sunt orașele Pisa din Italia și Bruges din Belgia;

destinații balneo – climaterice.

Figura nr. 2.1. Tipologia destinațiilor turistice

Sursa: autor

2.1.3. Componentele destinației turistice

În ceea ce privește principalele elemente componente ale destinației turistice, ele pot fi grupate în mai multe moduri. Astfel, unii autori disting trei categorii de elemente ale unei destinații:

elementele constitutive de bază, numite și ,,inima” sau ,,miezul” destinației: localizarea geografică, climatul, condițiile naturale de la fața locului, siturile istorice și arhitectonice;

elementele periferice naturale – împrejurimile destinației, populația locală, ambianța generală de la destinație

elementele periferice create – facilitățile de divertisment, facilitățile de cazare și alimentație, serviciile comerciale, infrastructura de transport.

Alți autori grupează aceleași elemente tot în trei categorii, dar într-o manieră puțin diferită:

natura – care reprezintă de multe ori principalul element care stimulează interesul vizitatorilor;

climatul – foarte multe persoane călătoresc cu scopul principal de a găsi un climat diferit de cel al regiunii în care locuiesc;

cultura – este vorba aici atât de elementele de patrimoniu istoric și cultural care vorbesc despre trecutul destinației, cât și de elementele care definesc cultura ei din prezent (oameni, stiluri de viață, obiceiuri ale locului etc.).

Figura nr. 2.2. Componentele de bază a destinației turistice

Sursa: autor

O altă clasificare este cea care împarte componentele unei destinații în patru categorii, și anume:

punctele de atracție de la destinație;

facilitățile și serviciile de la destinație;

căile de acces către destinație;

imaginea destinației.

Figura nr. 2.3. Componentele destinației turistice

Sursa: autor

Fiecare dintre aceste categorii cuprinde la rândul său mai multe subcategorii. Punctele de atracție de la destinație – acestea sunt cele care determină în mod decisiv alegerea respectivei destinații de către turiști și influențează comportamentul turiștilor la destinație. Putem include aici:

patrimoniul natural – peisaje naturale, râuri, lacuri, mare, plajă, parcuri și rezervații naturale, climatul, în general toate caracteristicile fizico-geografice ale destinației și resursele sale naturale;

patrimoniul architectonic – atât cel istoric cât și cel modern;

patrimoniul cultural – teatru, muzică, folclor, muzee etc.

patrimoniul industrial – fabrici și elemente de arhitectură industrială interesante pentru vizitatori;

atracțiile sociale – felul de viață al populației locale, limbă, cultură, oportunități de contacte sociale etc.;

atracții sportive – stadioane, patinoare, pârtii de schi etc.

Aceste elemente constituie de fapt ,,forța motrice” a oricărei activități turistice.

Luate împreună, ele alcătuiesc ceea ce se numește mediul destinației respective: natural, economic, cultural, social.

Numărul de vizitatori pe care destinația îl poate primi într-o perioadă de timp (o zi, o lună, un an), fără riscul deteriorării mediului și fără diminuarea atractivității sale, reprezintă capacitatea destinației.

Facilitățile și serviciile de la destinație – în raport cu elementele de patrimoniu, aceste facilități sunt doar componente accesorii ale produsului turistic. Aceasta nu înseamnă însă că nu sunt necesare; multe din ele sunt chiar indispensabile. Aici avem în vedere în special următoarele elemente:

spațiile de cazare – hoteluri, moteluri, vile, apartamente, case particulare, case de vacanță, ferme etc.;

servicii de alimentație – restaurante, baruri, cafenele, fast-food-uri, cofetării etc.;

transportul la destinație – autobuze, tramvaie, troleibuze, taxiuri, rent a car, biciclete, teleferic, telescaun etc.;

centre comerciale și agenții de turism;

alte servicii – frizerie/coafură, informații, poliție, pompieri etc.

Căile de acces – elementele enumerate mai jos afectează durata, costul și comoditatea cu care turistul ajunge la destinație:

infrastructura – șosele, căi ferate, poduri, aeroporturi, porturi etc.;

echipamentele de transport – capacitatea și viteza de deplasare a vehicolelor de transport;

reglementările guvernamentale în domeniul transporturilor.

Imaginea destinației – este totalul percepțiilor, convingerilor și percepțiilor pe care le au oamenii în legătură cu respectiva destinație.

Imaginea unei destinații nu are neapărat la bază o experiență anterioară, adică o vizită la destinația respectivă.

Toate destinațiile turistice au o imagine proprie, iar interesul marketerului este de a dezvolta, susține sau modifica anumite elemente de imagine în scopul influențării comportamentului potențialilor vizitatori.

Acest lucru este foarte important și pentru prestatarii individuali de la respectiva destinație: imaginea lor tinde a fi apropiată de imaginea globală a destinației.

Cu toate că destinațiile turistice sunt foarte variate, putem identifica anumite trăsături comune majorității destinațiilor:

destinațiile reprezintă amalgamuri;

destinațiile reprezintă o estimare a valorilor culturale;

destinațiile sunt inseparabile: turismul se produce acolo unde se și consumă;

destinațiile sunt vizitate nu doar de turiști, ci și de alte grupuri.

2.2. IMAGINEA ȘI PROMOVAREA DESTINAȚIEI TURISTICE

În promovarea imaginii destinației turistice primul pas care trebuie făcut înainte de lansarea unei campanii de promovare a imaginii unei destinații turistice este evaluarea imaginii sale actuale.

2.2.1. Etapele promovării imaginii destinației turistice

Promovarea de imagine a destinației turistice presupune stabilirea unor etape. În acest scop, trebuie determinat mai întâi segmentul de public pentru care ne interesează să se evalueze imaginea destinației. În cazul nostru, acest segment este format din vizitatorii actuali și potențiali ai destinației.

Cercetătorul va identifica, în general cu ajutorul unor ședințe de focus grup, care sunt principalele variabile care definesc imaginea unui loc, iar apoi va evalua fiecare dimensiune pentru destinația studiată, cel mai adesea printr-o cercetare pe eșantion.

Figura nr. 2.4. Etapele promovării destinației turistice

Sursa: autor

După evaluarea imaginii actuale a destinației, urmează etapa de construire a unei imagini adecvate pentru destinația respectivă, care să exploateze punctele tari și să atenueze, pe cât posibil, aspectele negative. Pentru a fi eficientă (adică pentru a ,,prinde” la public) o imagine ar trebui să îndeplinească următoarele condiții:

să fie reală – să nu se promoveze imagini false;

să fie credibilă – nu este obligatoriu ca o imagine reală să fie și credibilă.

să fie simplă – o imagine care conține prea multe elemente poate duce la confuzii;

să fie atrăgătoare – să sugereze potențialilor turiști ca merită pe deplin să vină să viziteze destinația;

să fie distinctivă – să aibă capacitatea de a deosebi destinația respectivă de altele asemănătoare.

Următorul pas este crearea identificarea sau crearea unor instrumente sau “vehicole” de difuzare a imaginii. Există trei instrumente principale care ne pot ajuta aici:

sloganurile – acestea pot sintetiza, într-o singură frază, viziunea asupra destinației. Iată câteva exemple de slogane reușite, care au fost folosite cu succes în promovarea unor destinații.

simbolurile vizuale – acestea sunt cel mai adesea folosite în promovarea imaginii orașelor.

Evenimentele – artistice, culturale, sportive sunt o bună modalitate de a transmite informații cu privire la un loc și de a influența opinia publică. De exemplu: Festivalul de muzică medievală de la Sighișoara, Concertul de Anul Nou al Filarmonicii din Viena, Festivalul George Enescu de la București și altele.

Pentru promovarea imaginii unei destinații se utilizează tehnicile promoționale:

publicitatea în mass-media,;

publicitatea exterioară (panouri și afișe);

marketingul direct;

relațiile publice;

vânzarea personală.

Fiecare dintre acestea are costurile, avantajele si dezavantajele sale. Alegerea mixului promoțional depinde de rezultatele ce se doresc a fi obținute și de bugetul de care dispun responsabilii cu promovarea destinației.