Despre problemele persoanelor vârstnice s -a mai scris. Lucrarea de fa ță dorește să [626567]

0 Universitatea București
Facultatea de Sociologie și Asistență Socială

LUCRARE DE LICENȚĂ

MODUL DE ADAPTARE A
PERSOANELOR VÂRSTNICE
ÎNTR -UN CENTRU REZIDENȚIAL

Profesor îndrumător:
Dan Nicolae Adrian
Student: [anonimizat]2020 –

1 REZUMAT

Despre problemele persoanelor vârstnice s -a mai scris. Lucrarea de fa ță dorește să
surprindă modul de adaptare al persoanelor vârstnice într -un centru rezidențial, dincolo de
zidurile instituției , din perspectiva unei p ersoane care lucrează într -un că min pentru persoane
vârstnice .
Ideal pen tru vârstnic este să îș i păstreze autonomia personală și socială și să trăiască
pănă la sfârșitul vieții în casa lui alături de familie.
Persoanele vârstnice se confruntă cu o serie de probleme: schimbările economice,
aria relațiilor sociale micșorate, plecarea copiilor în străinătate, abuzurile la care sunt supuși
în propriile familii, imposibilitatea de a accesa s ervicii le medicale de la domiciliu. T oate
acestea sunt factori determinanți în alegerea internării într -un cămin pentru persoane
vârstnice.
Calitatea serviciilor oferite de cămin (serviciul social), solicitările multiple de a se
înscrie pe lista de așteptare, dar și reputația căminului sunt argumente care facilitează luarea
deciziei de către persoana vârstnică de a se interna într -un cămin.
Adaptarea într -o instituție se referă la capacitatea de vârstnicului de a se acomoda la
noile relații, la noul aspect al relației cu familia dar și la starea emoțională dinainte și după
mutare a în cămin. Adaptarea l a noul statut se face etapizat ținând co nt de nevoile persoanei
vârstnice , de posibilitățile si dorințele sal e. Pe lâ ngă activitățile medicale , un rol determinant
în procesul de adaptare îl au activitățile socio -culturale și artistice.
Persoanele solitare manifestă un comportament adaptativ mult mai ridicat față de cei
care au familie ș i copii.
Cuvinte cheie : adaptare, comportament, instituționalizare , îmbătrânire, vârstnic .

2 Infografic

3 Cuprins

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 4
Capitolul 1. Procesul de îmbătrânire ………………………….. ………………………….. ………………………….. 6
1.1. Îmbătrânirea demografică în România ………………………….. ………………………….. ……………… 6
1.2. Îmbătrânirea demografică în județul llfov ………………………….. ………………………….. ………….. 8
1.3. Aspecte ale procesului de îmbătrânire ………………………….. ………………………….. ………………. 8
1.4. Teorii privind îmbătrânirea ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 13
1.5. Nevoile persoanelor vârstnice ………………………….. ………………………….. ………………………… 15
Capitolul 2. Asistența social a persoanelor vârstnice ………………………….. ………………………….. …… 17
2.1. Legislația în domeniul protecției sociale a persoanelor vârstnice ………………………….. ………. 17
2.2. Viața vârstnicului în centrul rezidențial ………………………….. ………………………….. …………. 21
2.1.1. Rolul asistentului social ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 21
2.2.2. Standarde de calitate ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 21
2.2.3. Condițiile de locuire oferite de cămin ………………………….. ………………………….. ……….. 26
2.2.4. Cauzele instituționalizării ………………………….. ………………………….. ………………………… 28
Capitolul 3. Cercetarea. Metodologia folosită ………………………….. ………………………….. …………….. 29
3.1. Tipul de cercetare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 29
3.2. Metoda de cercetare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 30
3.3. Alegerea unităților de analiză ………………………….. ………………………….. …………………………. 30
3.4. Elaborarea instrumentelor de cercetare ………………………….. ………………………….. …………. 31
3.5. Elaborarea ipotezelor de cerceta re ………………………….. ………………………….. ………………… 33
Capitolul 4. Rezultatele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 34
4.1. O primă concluzie: motivarea internării în cămin ………………………….. ………………………….. . 36
4.2. Admiterea în cămin. Impresii din prima zi ………………………….. ………………………….. ………… 39
4.3. Condițiile și serviciile oferite de instituție ………………………….. ………………………….. …………. 41
4.4. Relațiile dintre beneficiari și relațiile dintre personalul angajat și beneficiari. ………………….. 42
4.5. Petrecerea timpului liber ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 44
4.6. Relația cu familia/prietenii ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 46
Capitolul 5. Analiza și interpretarea datelor ………………………….. ………………………….. ………………. 48
Concluzii și propuneri ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 51
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 53
Anexa nr. 1. Fișă de observație ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 0
Anexa nr. 2. Programul activităților pentru o viață activă și activități de socializare (decembrie 2019)
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 6

4 Introducere

Tema prezentei lucrări abordeaz ă o problemă a persoanelor vârstnice, care este
influențată atât de relația cu membrii familiei și de relația cu ceilalți beneficiari, cât și de
disponibilitatea fiecăruia de a renunța la prejudecăți, la unele tabieturi și de a putea face
compromisuri în noul statut, cel de rezident într-un cămin pentru persoane vârstnice.
Totodată un rol important în această situație îl are și personalul de specialitate.
Lucrez de 6 ani într-un cămin pentru persoane vârstnice și am observat c ă unele
persoane se adapteaz ă repede la noul statut și la modul de viață din centru, pe când altele
necesită o atenție deosebită .
Persoanele care locuiesc într -un centru rezidențial trebuie să facă față atât situației lor,
stării de bătrânețe (asociată cu predispoziția la îmbolnăvire și in capacitatea de a se îngriji
singure, care generează stări de nervozitate, iritabilitate, agitație, tristețe sau depresie), a
momentului internării care presupune un mediu instituțional, rela ționare a și comunicare a cu
alte persoane necunoscute.
Partea practică a cercetării a fost realizată la Căminul pentru Persoane Vârstnice
Periș, situat în comuna Periș, județul Ilfov și am studiat atât dinamica internărilor în cămin
dar și cum s -au adaptat persoanele vârstnice . Se cunoaște faptul că sunt perso ane care
prezintă o capacitate mare de acomodare dar sunt și persoane care prezintă o rezistența mare
la schimbare făcând astfel acomodarea /adaptarea tensionată.
În fiecare an pe data de 1 octombrie se sărbătorește Ziua Mondială a Persoanelor
Vârstnice, la inițiativa Organizației Națiunilor Unite. Uniunea Europeană a urm ărit
sensibilizarea populației cu privire la creșterea îmbătrânirii demografice și la faptul că
speranța de viață este în continuă creștere, iar societatea ar putea profita pri n încurajarea unei
vieți active atât social cât și profesional.
Odata cu pensionarea persoana vârstnică își pierde statutul, relațiile sociale dar și
importanța pe care a avut -o. Conform Patriciei Luciana (2010) vârsta pensionării poate fi un
moment copleșitor pentru unele persoane . Începe o deteriorare atât fizică a persoanei cât și
una cognitivă. Adaptarea la noul statut ține de personalitatea vârstnicului, de familie și de
activitățile pe care le desfășoară în continuare. Adaptarea la acest nou statut este destul de
dificil ă. Pentru cei care au acordat o importanță mare profesiei uneori în detrimentul familiei,

5 apare un sentiment de abandon, de retragere, individul nu -și găsește locul, devine inutil.
Această perioadă este caracterizată de dim inuarea relațiil or interpersonale, cauzate de
dispariția cunoștințelor, a prietenilor dar în special a partenerului de via ță.
Singurătatea și izolarea sunt factori stresori care acționează asupra persoanei
vârstnice. Internarea într -un cămin pe ntru persoane vârstnice poate să fie o alegere
pragmatică.
Principalul obiectiv al acestei cercetări este conștientizarea factorilor care influențează
felul în care persoanele vârstnice se adaptează sau nu traiului într -un cămin.

6 Capitolul 1. Procesul de îmbătrânire

1.1. Îmbătrânirea demografică în România
„Termenul de îmbătrânire desemnează în primul rând, un fenomen individual,
respectiv cel al incidenței vârstei în dimensiunile sale biologice și psihologice asupra
persoanei, de la naștere până la deces. Prin îmbătrânire demografică se înțelege creșterea
relativă a populației vârstnice de 65 ani și peste în totalul populației, ca un proces ferm și de
lungă durată, paralel cu scăderea numărului de persoane din grupul tânăr de populație
aparținând vârstei de 0 -14 ani, în timp ce ponderea persoanelo r adulte, de 15 -59 ani
înregistrează modificări semnificative.” (CNPV, 2016, p. 4)
Îmbătrânirea demografică reprezintă o problemă socială la nivel global. Datorită
creșterii speranței de viață ca urmare a evoluți ei medicinei și tendinței cuplurilor de a avea
mai puțini copii, numărul persoanelor vârstnice este în continuă creștere, implicit numărul
persoanelor active pe piața muncii este în scădere.
La nivelul Uniunii Europene, în anul 2018, 19% din to talul populației avea vârsta de
65 de ani sau mai mult, estimându -se ca până în anul 2100 ponderea persoanelor de peste 80
de ani va ajunge la 14,6%. (Eurostat, 2019)
Revenind la țara noastră, încă de la efectuarea u ltimul recensământ din anul 2011
(INS, Rezultate definitive recensământ populație , 2011, p. 3) datele arătau o pondere mare a
persoanelor de 60 de ani și peste, co mparativ cu cel realizat în 2002 . (INS, Recensământul
populațiilor și locuințelor , 2002) (fig 1)

Structura populației pe grupe de vârstă (fig.1)

7
Conform unui raport al Ministerulu i Muncii realizat în anul 2019 regiunile Sud –
Muntenia și Nord -Est sunt cele cu cel mai mare număr de persoane vârstnice, la polul opus
fiind regiunile Vest și București -Ilfov cu un număr semnificativ mai mic de persoane de
peste 65 de ani. (MMJS, Măsuri des tinate creșterii incluziunii sociale a persoanelor
vârstnice, 2019, p. 21)
Cu toate ca la nivelul regiunii București -Ilfov numărul persoanelor vârstnice este mai
mic, așa cum arată raportul Ministerului Muncii, numărul de cereri în așteptar e pentru
internarea în Căminul pentru Persoane Vârstnice Periș este tot mai mare de la an la an, acesta
fiind și singurul c ămin public acreditat din județul Ilfov. (MMJS, 2019)

2011
0-14 ani 15-24 ani 25-64 ani2002
0-14 ani 15-59 ani 60 ani și peste

8 1.2. Îmbătrânirea demografică în județul llfov
La nivelul județului Ilfov datele statistice arată o îmbătrânire demografică destul de
accelerată, din anul 2011 până în anul 2017 numărul persoanelor vârstnice a crescut cu peste
10000 de oameni, astfel:
Anul Total Grupa de vârstă
0-14 ani 15-59 ani 60 ani și peste
2011 334412 49365 222404 62643
2012 346548 52290 229914 64344
2013 358151 54759 237187 66205
2014 371037 57701 245216 68120
2015 383301 60770 251879 70652
2016 399525 64917 261306 73302
2017 415594 69131 270808 75655
(DJS -ILFOV, 2017)
Conform unui raport al Institutului Național de Statistică, în perioada 2012 -2015
populația vârstnică a crescut: “în anul 2012, la nivelul județului Ilfov, ponderea populației de
65 de ani era de 12,7% și a avut o creștere de până la 12,9% în anul 2015.„ (INS, Proiectarea
populației Românie în profil teritorial, la orizontul anului 2060 , 2017, p. 12)

1.3. Aspecte ale procesului de îmbătrânire
Odată cu înainta rea în vârstă, crește speranța de viață și implicit numărul persoanelor
pensionare. Astfel, fiecare salariat trebuie să susțină un n umăr tot mai mare de pensionari.
(MMJS, Măsuri destinate creșterii incluziunii sociale a persoanelor vârstnice, 2018, p. 22)
Deficitul bugetar creat de acest fenomen se poate diminua prin menținerea unui stil de
viața activ și încurajarea participării pe piața muncii a persoanelor în etate.
Persoanele vârstnice au mai multe probleme de sănătate și au nevoie de mai multe
servicii de sănătate pentru bolile de care suferă, în special de servicii pentru bolile menta le
ale vârstnicului .

9 În ultima perioadă s -a consta tat că a crecut numărul persoanelor care sunt îngrijite în
instituții. În prezent tot mai multe persoane trăiesc singure, fam ilia tradițională s -a restrâns
iar copii locuiesc în altă localitate , iar responsabilitatea îngrijirii părinților revine instituțiilor
statului.
Vârstnicii rămân singuri iar după decesul partenerului (soț/ soție), starea lor de
sănătate se deteriorează. De multe ori copiii dore sc să -l ia pe părintele singur să locuiască la
ei, dar vârstnicul cu greu acceptă să își lase casa, agoniseala, prietenii pentru un nou început.
O altă problemă este că persoanele vârstnice de acum 30 de ani nu seamănă cu cei din
prezent care au alte preocupări, fiind mai educați, au mai multe studii, dar au și mai puțini
copii . Scăderea numărului nașterilor, diminuarea populației tinere și adulte sunt schimbări
demografice care impun o atenție sporită acordată persoanelor vârstnice, atât în ceea ce
privește îngrijirea dar și ca un suport din partea famili ei.
Urbanizarea este un factor demografic care influențează demografia, mulți tineri
doresc un trai mai bun și au plecat departe de casa părintească, la oraș unde pot duce o viață
mai bună având în vedere facilitățile zonei urbane: scoli, cabinete medicale , magazine,
restaurante, etc.
Sunt și persoane vârstnice care nu mai pot să se ocupe de gospodărie, și -au vândut
terenurile și casele pentru a se muta la oraș unde vor să ducă o viață mai confortabilă, în
special din punct de vedere al condițiilor igieni co-sanitare, baia și gru pul sanitar să fie în
apropiere dar și accesul facil la serviciile medicale și cele de îngrijire la domiciliu .
Singurătatea persoanelor vârstnice este cea mai nouă situație care ia amploare în
rândul persoanelor de vârsta a treia. Emigrarea persoanel or tinere în ultima perioadă sau a
întregii familii ( soț soție și copii ) afectează structura unei țări. Plecarea populației adulte
conduce la lipsa forței de muncă și implicit la scăderea contribuțiilor de asigurări sociale .
În timp ce populația aptă de muncă cu vârsta între 15 – 64 ani va scădea, numărul
persoanelor în vârstă de 65 de ani și peste va crește, potrivit scenariului EUROSTAR, în anul
2050, două persoane adulte vor susține o persoană vârstnică.
Trecere a prin viață presupune parcurgerea unor etape de dezvoltare fizică și psihică,
marcată de schimbări specifice fiecărei vârste.

10 Despre vârsta a treia se spune că este vârsta înțelepciuni , asta pentru că deși
spontaneitatea gândirii este diminuată, persoana vârstnică dezvoltă o capacitate de organizare
foarte bună, gândirea este obiectivă și au o atitudine relaxată față de problemele de zi cu zi.
(Moldoveanu, 2011, p. 15)
Procesul de îmbătrânire reprezintă un ansamblu de fenomene de degradare,
manifestate la nivel psihic și fizic care pot evolua lent sau accentuat în funcție de fiecare
individ în parte. Individualizarea procesului de îmbătrânire este influențată de gradul de
autonomie, degradarea fizică și psihică, gradul de participare în viața comunității, de modul
de adaptare la noile roluri sociale și a pierderii celor vechi , (Bătrân, 2010, p. 40) survenite
odată cu pensionarea.
Deși procesul de îmbătrânire are aceleași caracteristici, scriitorii care au analizat acest
proces au păreri diferite în ceea ce privește clasificarea substadiiliilor vârstei a treia. Astfel,
Emil Verza scrie că „vârsta a treia poate fi împărțită în trei subperioade:
– subperioada de trecere la bătrânețe: 65 -75 ani;
– subperioada bătrâneții medii: 75 -85 ani;
– subperioada marii bătrâneți sau a longevității, după 85 de ani” . (Verz a, 1993, p. 139)
O altă clasificare este dată de Tinca Crețu:
– „între 65 și 70 ani este considerat stadiu de trecere;
– 70-80 ani stadiul primei bătrâneți;
– 80-90 ani, a doua bătrânețe.” (Crețu, 2011, p. 364)
Gerontologia, ramură a medicinii care se ocupă cu îngrijirea/prevenirea bolilor
persoanelor vârstnice și studierea în detaliu a procesului îmbătrânirii din punct de vedere
social, funcțional, psihic și somatic, accentuează faptul că există di ferențe între:
– „vârsta cronologică care desemnează numărul anilor de la naștere;
– vârsta bilogică care corespunde vâr stei diferitelor componente ale organismului;
– vârsta morfologică, aceasta desemnează modificări ale țesuturilor și ale organelor;
– vârsta fiziologică sau funcțională, care desemnează diminuarea capacităților unor
organe. ” (Bătrân, 2010, p. 41)
Pe măsură ce înaintează în vârstă, o persoană trece prin schimbări la nivel biologic,
care se accentu ează cu trecerea timpului , acestea fiind :
– durata și calitatea somnului, implicit stări de oboseală;

11 – modificarea regimului alimentar datorită încetinirii digestiei;
– deterioarea danturii și a mobilității articulare;
– modificări la nivelul sistemului nervos ce ntral prin scăderea numărului de neuroni;
– se diminuează funcționarea aparatului respirator; (Crețu, 2011, pg. 365 -367)
– „modificări ale tegumentelor (piele uscată, riduri), albirea părului, scăderea vederii, a
auzului, scăderea forței musculare, scăderea capacității de efort.” (Bodi, 2017, p. 55)
Așadar, “pe măsură ce oamenii îmbătrânesc se produc o serie de leziuni moleculare și
celulare care duc la o scădere generală a rezervelor fiziologice. Aceste schimbări
(inevitabile) plus expunerea la diverși factori, pozitivi sau negativi, de -a lungul vieții pot
influența apariția unor probleme de sănătate„ (WHO, 2015, p. 29) care pot duce la
dependența persoanei de vârstnice .
Vârsta cronologică a unei persoane nu este întotdeauna aceeași cu vârsta biologică.
Deteriorarea fizică a organismului poate fi accelerată de mai mulți factori, precum: factori de
mediu (geoclimatici, alimentari, psihici și socio -profesionali), boli intercurente, traumatism e
fizice și emoționale, condiții de trai, doliu, igiena deficitară, dar și factorii genetici. (Breaz,
2015, p. 21)
Modificările produse de înaintarea în vârstă la nivel psihic sunt influențate de mediul
în care a trăit persoana, de reacția la stres și adaptabilitatea față evenimentele marcante ale
vieții cum ar fi: decesul rudelor, prietenilor, ieșirea din activitate a de pe piața muncii
(pensionarea) și scăderea potențialului biologic și pot fi:
– modificările ate nției, scăderea capacității de concentrare, scăderea atenției voluntare,
scăderea capacității mnezice;
– modificările gândirii;
– modificări afective care descriu depresie, apatie, izolare, vârstnicii având uneori
comportamente irascibile;
– vorbirea în plan verbal exprimarea devine anevoioasă, cu pauze relativ lungi, adesea
incoerentă;
– capacitatea de a asimila informații noi scade, nu mai putem învăța la fel de ușor ca
înainte. (Bodi, 2017, p. 61)

12 Din punct de v edere social putem de vorbi de norme, valori și roluri ce se schimbă
odată cu înaintarea în vârstă. Astfel, persoanele vârstnice, trec de la rolul de salariat la cel de
pensionar, de la tată/mamă la cel de bunic/bunică sau de la căsători/ăt la văduv/ă.
În ceea ce privește rolul lor în cadrul familiei, acesta a suferit schimbări majore
odată cu industrializarea societății. Familiile tinere aleg să locuiască singure, bunicii care au
o stare de sănătate bună nu se mai ocupă de îngrijirea nepoțil or, acest rol fiind retribuit către
creșe sau grădinițe. Iar pentru cei care sunt dependenți sau semi -dependenți se accesează
servicii de asistență socială, aceștia nemaiputând fi îngrijiți de către rude din cauza ritmului
alert în care se desfășoară viața de astăzi.
Pensionarea
Trecerea de la a fi salariat la a fi pensionar poate fi un pas copleșitor pentru unele
persoane. Privind obiectiv acest moment este unul natural și așteptat, însă cei mai mulți fac
față cu greu pierderii statului de persoană activă în societate. Reacțiile pot fi diferite, de la
bucuria că în sfârșit p ot dedica timp pasiunilor și hobbyilor, că pot petrece mai mult timp cu
familia, până la a se simți marginalizați și excluși de familie și societate, fără a avea planuri,
singurul moment așteptat în viitor fiind moartea.
Adaptarea la statutul de pensionar depinde foarte mult de mediul de viață, de relația
cu rudele, prietenii, vecinii, de realizările personale, de gradul de autonomie și capacitățile
fizice pentru realizarea diverselor activități zilnice. „Astfe l, femeile fac față mai ușor noului
statut deoarece pe lângă serviciu ele au zilnic și activități casnice, se îngrijesc de gospodărie,
se dedică ajutării membrilor familiei, pe când bărbaților le este mult mai greu dacă pe lângă
locul de muncă nu s -au înde letnicit cu alt e activități pe care să le prest eze și după
pensionare”. (Apostiu, 2015, p. 11)
Odată cu dezangajarea apare și izolarea vârstnicilor, fluxul de interacțiuni sociale
scade, iși fac prieteni cu gre utate sau deloc, iar dacă apare decesul partenerului, a membrilor
familiei sau a prietenilor apropiați corelat cu stresul generat de pensionare atunci persoana
vârstnică se adâncește și mai mult în singurătate neștiind cum să -și gestioneze viața.
Așadar criza pensionării este depășită de persoana vârstnică atunci când își acceptă
condiția ca fiind una naturală, firească și reușește să dea sens acestei etape a vieții.

13 1.4. Teorii privind îmbătrânirea

Cum fiecare concept se bazează pe o serie de teorii și în cazul îmbătrânirii există
teoria activității, teoria dezangajării , teoria continuității , a cursului vieții și a grupului
minoritar, care au fost elaborate și aprofundate de specialiști în domeniu.
Teoria activității
Conform acestei teorii, persoanele care au fost active din punct de vedere social sunt
mult mai satisfăcuți și mai bine adaptați decât cei care nu au fost activi, aceștia trebuind doar
să înlocuiască vechiul rol cu unul nou pentru a -și menține locul în societate. (Curaj, 2010, p.
283)
Așadar, “îmbătrânirea optimă este experimentată de persoana care rămâne activă și
se bucură de o stare morală mai înaltă. Există o serie de argumente care susțin teoria
activității: cei ce -și continuă activitatea la bătrânețe își mențin s ănătatea fizică; funcțiile
cong nitive sunt prelungite prin activitate și nu prin sedentarism; continuarea relațiilor sociale
și a activități lor în grup contribuie la obțin erea satisfacției socio -afectivă .” (Mâță, 2018, p.
58)
Astfel, am observat că femeilor le -a fost mult mai ușor să se retragă din activitate,
să se pensioneze, în comparație cu bărbații. Acestea au fost mult mai implicate în activitățile
casnice, menținâ ndu-și astfel permanent un rol important în f amilie, spre deosebire de
bărbați care odată cu pensionarea nu au mai avut același rol în societate și s -au simțit inutili.
În cămin, femeile participă la toate activitățile recreative din proprie inițiativă, în timp ce
bărbații sunt cu greu convinși, moti vând că sunt plictisit , nu am chef astăzi , cu ce ajută dacă
fac asta? , etc.
Teoria dezangajării .
„Conform acestei perspective, date fiind fragilitatea, boala și dependența din ce în ce
mai mare a persoanelor în vârstă, devine extr em de disfuncțional ca ei să ocupe roluri sociale
tradiționale pe care nu le mai pot îndeplini în mod adecvat.” (Giddens, 2010, p. 181)
Așa cum am spus mai sus în teoria activității, dezangajarea diferă în fun cție de genul
persoanei vârstnice, astfel femeilor le este mult mai ușor să se adapteze statului de pensionar,
retragerea din activitate presupunând diminuarea activităților zilnice. În schimb, majoritatea

14 bărbaților nu știu să facă altceva în afară de sar cinile presupuse de locul de muncă, iar
pensionarea aduce cu ea plictiseală, rutină, sentimente de inutilitate, inclusiv certuri în cuplu
generate de neputința de a se implica în treburile casnice , ș.a.
Teoria continuității.
Această teorie susține că „oame nii îmbătrânesc cu succes dacă î și mențin rolurile
preferate sau tehnicile de adaptare de -a lungul întregii vieți. De asemenea, tind să -și
înlocuiască rolurile p ierdute și să -și mențină aceleaș i modalități de adap tare la mediu.”
(Buzducea, 2010, p. 284)
Altfel spus, dacă oamenii își continuă activitățile zilnice și îți mențin relațiile sociale
făcând abstracție de vârstă și de statutul loc în societate, pot ameliora și chiar preveni
efectele negative ale procesului de îmbătrânire.
Această teorie pune acentul pe faptul că persoanele vârstnice ar trebui să trăiască în
continuare în casa lor, ei menținându -și astfel independența funcțională pentru cât mai mult
timp. (Vrasti, 2017, pg. 73 -74)
Teoria cursului vieții.
Conform acestei teorii “îmbătrânirea apare ca o etapă a vieții, configurată de factori
istorici, sociali, economici și ai mediului de viață care survin în primele perioade din
decursul vieții.” (Elder, 1974, apud Giddens, 2010, p.182)
Astfel această teorie nu se referă la îmbătrânire ca la o etapă distinctă a vieții ci ca pe
un proces natural și în continuitatea vârstei maturității .
Teoria grupului minoritar .
“Aceasta promovează ideea conform căreia persoanele în vârstă constituie un grup
minoritar în structura societății. Teoria se axează pe trei aspecte: primul se referă la faptul că
bătrânii reprezintă o cl asă, un grup bine determinat în cadrul societății. Cel de -al doilea
aspect constă în faptul că bătrânii sunt afectați de fenomenul discriminării, fiind priviți ca pe
un alt fel de tipologie umană. Al treilea aspect se referă la gândirea stereotipă existent ă în
legătură cu persoanele de vârsta a treia. Mulți cred că bătrânețea înseamnă izolare și
singurătate, că bătrânii nu mai au interes sau nu dispun de capacitățile necesare pentru
relațiile sexuale, că nu mai pot muncii ca cei tineri, într -un cuvânt că au ajuns la un stadiu
staționar care nu mai poate fi schimbat. ” (Mâță, 2018, p. 58)

15 1.5. Nevoile persoanelor vârstnice
Conform Legii nr. 292/2011 (art.92) personele vârstnice reprezintă o categorie de
populație vulnerabilă cu nevoi particulare, datorită limitărilor fiziologice caracteristice
fenomenului de îmbătrânire.
Persoanele de vârsta a treia sunt o categorie de beneficiari neglijate din punctul de
vedere al serviciilor sociale oferite și al calității vieții. “Cei mai mulți bătrâni se confruntă cu
probleme grave precum: sărăcia, abuzul (fizic, psihic, sexual), singurătatea, boala, depresia,
lipsa de servicii sociale și medicale adecvate, discriminarea. ” (Breaz, 2015, p. 11)
Nevoile persoanelor vârstnice nu diferă mult de nevoile adultului, nevoi prezentate
de Maslow în piramida nevoilor . Având în vedere că bătrânețea este însoțită de ne putință și
singurătate, nevoile acestora trebuiesc surprinse de persoanele din jur, astfel nevoile
fiziologice sunt cele care conferă o funcționare n ormal ă a organismului: hrană, apă,
îmbrăcaminte .
“Atunci câ nd persoana v ârstnică și familia sa nu pot face față doar cu propriile
resurse greutăților generate de deteriorarea biologică și/sau psihologică inerentă vârstei, de
boală sau handicap, de implicațiile sociale ale îmbătrânirii, intervin mecanisme societale de
răspuns la n evoile care nu pot fi satisfăcute fără ajutor. ” (Sorescu, 2010, p. 332)
O a doua tr eaptă î n piramida nevoilor este nevoia de Securitate. D in perspectiva
personelor vârstnice reprezin tă nevoia de a se simți p rotejați față de forțele ostile , nevoia de a
avea un loc stabil unde să locuiască , să fie ferit de fa ctori d e risc, locuința să fie încălzit ă, să
fie luminată suficientă, să nu existe pericole sau zgomote .
Nevoile de dragoste și apartenență se referă la faptul că fiecare dorește să fie
acceptat, să facă parte dintr -un grup , să repre zinte ceva pentru cei apropiați. N evoia de
dragoste și de apreciere conduce la î ntărirea sen timentului de siguranță ș i de securitate.
Nevoia de a avea î ncredere în sine ne influențează întregul comportament. Unele
dintre persoanele vâ rstnice au stima de sine scăzut ă: “nu am făcut nimic bun”, “ tot ce am
realizat s -a dus pe apa sâmbetei”, “ am ajuns un bă trân ramo lit de care lumea se împiedică”,
ș.a. P entru a crește stima de sine ș i imagi nea eului să fie una pozitivă este nece sar ca seniorii
să fie implicați în activități care să le stimuleze capaci tățile, abilitățile și cunoștinț ele în care
ei excelează .

16 Nevoia de a utorealizare sau dorinț a de a te evidenția ca persoană unică, se manifestă
la persoanele vârstnice prin a face ce dorește indep endent de dorința celor din jur , de a
aprecia viața așa cum este, cu bune și cu rele.
Atunci când nevoile sunt satisfăcute, persoana vârstnică se simte bine dispusă, în
schimb ce nesatisfac erea lor generează o stare de neliniște, tulburări de comportament,
nervozitate, chiar și anxietate sau depresie.
Îmbătrânirea este un proces care are un caracter diferit de la o persoană la alta și este
influențată at ât de factorii interni (ereditat ea, uz ura organismului ) cât ș i externi (mediul de
viață ecologic, social și cultural ).
Nevoile persoanelor vâ rstnice diferă de la o persoană la alta. Sunt persoan e care se
află în situația de a avea nevoie de asistență socială, nevoie provenită din lipsa mijloacelor
economice și duc o viață s ub standardele minime acceptate. L ipsa locuinței, lipsa serviciilor
de asistență medicală sau de limitare a capacităților și abilităților personale pentru a duce o
viață normală : handicap, probleme de sănătate, problem e de integrare în viața familială sau
în comunitate, dificultăți de relaționar e cu ceilalți. (Zamfir, 1999, p. 445)
Nevoile ce trebuiesc satisfăcute persoanelor vârstnice care și -au pierdut total sau
parțial autonomia se stabilesc conform grilei naționale de evaluare a nevoilor persoanelor
vârstnice. (Legea nr. 17/2000, art.5 .)
Conform unui studiu realizat de INS în anul 2019 privind nevoile medicale,
psihologice și sociale ale persoanelor vârstnice, situația este deficitară în ceea ce privește
sănătatea orală, care odată cu înaintarea în vârstă est e deseori neglijată. În plan ps ihologic s -a
demonstrat că 66% din respondenți se declară a f i sociabili, deschiși, comunicativi, în timp
ce 24% dintre ei su nt închiși în sine sau retrași. (Dinu, 2019, pg. 17 -18)

17 Capitolul 2 . Asistența social a persoanelor vârstnice

2.1. Legislația î n domeniul protecției sociale a persoanelor vârstnice
Persoanele vârstnice prin vulnerabilit atea lor au nevoie de protecție. D in acest motiv
protecția socială este un cumul de mai multe aspect e ale vieții sociale. Vorbim despre
sistemul de asi gurări sociale (sistemul cotributiv) , sistemul asigurărilor de sănătate, asistența
socială și alte domenii de activită ți ce au drept scop creșterea calității vieții persoanei
vârstnice și prevenirea excluderii și marginalizării sociale .
Îmbătrânire populației s -a accentuat, motiv pentru care Comisia Europeană a propus
o amplă dezbat ere privind evoluția schimbărilor demografice în contextu l modificărilor
apărute pe piața m uncii. Comisia a propus acțiuni care să prote jeze persoanele vârstnice
împotriv a sărăciei ș i a dependenței prin asigurarea unor servicii sociale de lungă durată .
La nivel european sunt programe adresate vârstnicilor care vizează informarea
privind potențialul de activitate al seniorilor , tranziția de la activitatea profesională la
pensionare, ameliorarea condițiilor de viață, îngrijirea și accesul la în grijire al persoanelor ]n
etate . Exis tă organiza ții a căror activitate este de a face cunoscută protecția juridică a
persoanelor vârstnice astfel ca un numar de state să adere la un s et de norme comun e.
Organizatia Mondială a S ănătă ții atrage atenția î n mod constant față de fenomenul de
îmbătrânire a populației și protecția socială a acesteia.
Planul Internațional de A cțiune privind îmbătrânirea, adoptat de către Adunarea
Mondială priv ind Îmbătrânirea , în 1982, la Viena , aprobat d e către Adunarea Generală a
ONU și Declarația politică de la Madrid din 2002 sunt instrumente pentru e laborarea
politicilor naț ionale .
Elaborarea unor politici și programe pentru populația vâ rstnică trebuie să țină cont
atât de drepturile, capacitățile și nevoile acestora .
Prin Cartea europeană a drepturilor și responsabilităților persoanelor vârstnice cu
nevoi de îngrijire pe termen lung și de asistență se ilustrează principalele drepturi și
responsabilități ale persoanelor în etate și anume:
a) dreptul la demnitate, bunăstare fizică și mentală, libertate și siguranță;
b) dreptul la autodeterminare ; Persoanele vârstnice au dreptul de a lua propriile
decizii și de a fi consultat și susținut în orice hotărâre care îl implică;
c) dreptul la intimitate;

18 d) dreptul la îngrijire adaptată nevoilor și de calitate;
e) dreptul la informații personalizate, sfaturi, consimțământ informat;
f) dreptul la o comunicare continuă, participa re și activitate culturală;
g) dreptul la libertate de expresie și libertate de gândire/conștiență: crezuri, cultură
și religie;
h) dreptul la îngrijire paliativă și susținere, respect și demnitate în timpul decesului
și la moarte;
i) dreptul la compensație. (PlatformaAGE, 2010)
Facilitarea accesului persoanelor vârstnice la informațiile privind drepturile,
responsabilitățile, serviciile pe care le pot solicita și mai ales unde pot cere ajutor este
important pentru prevenirea și combaterea situațiilor car e le pot pune viața în pericol.
Măsurile luate la nivel european vizează dezvoltarea îngrijirilor și serviciilor acordate
la domiciliul persoanei, promovarea accesului la serviciile de sănătate, îmbunătățirea
măsurilor de prevenire a situației de dependență, diversificarea prestațiilor destinate
prevenției sau combaterii riscului de marginalizare sau excludere socială și a creșterii calității
vieții persoanei vârstnice.
“În România, persoanele vâ rstnice au dreptul la asistență socială în raport cu
situația socio -medicală și cu resursele economice de care dispun. Politica de protecție a
persoanelor vârstnice vizează acțiuni în domeniile: financiar (protejarea venitului); medical
(îmbunătățirea cali tății îngrijirii medicale); social; personal (crearea de condiții pentru a trăi
demn și independent, pentru o perioadă cât mai îndelungată, în mediul propriu);
interrelațional (sprijinirea integrării în viața comunității); al relației vârstnic – instituții , în
sensul adecvării serviciilor oferite de aceste organisme la nevoile sociale ale persoanelor de
vârsta a treia sau al adaptării acesteia la ofertele existente.” (Caracuda, 2016)
Sistemul național de asistență socială reprezintă ansamblul de instituții, măsuri și
acțiuni prin care statul, reprezentat de autoritățile administrației publice centrale și locale,
precum și societatea civilă intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor
temporare ori permane nte ale situațiilor care pot genera marginalizarea sau excluziunea
socială a persoanei, familiei, grupurilor ori comu nităților.
Sistemul național de asistență socială intervine subsidiar sau, după caz,
complementar sistemelor de asigurări sociale și se compune din sistemul de beneficii de
asistență socială și sistemul de servicii sociale.

19 Asistența socială, prin măsurile și acțiunile specifice, are drept scop dezvoltarea
capacităților individuale, de grup sau colective pentru asigurarea nevoilor social e, creșterea
calității vieții și promovarea principiilor de coeziune și incluziune socială. (Legea nr .
292/2011 , art.2)
Conform prevederilor Legii nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor
vârstnice, o persoană vârstnică este eligibilă pentru a fi admisă într -un centru rezidențial
dacă: “nu are familie sau nu se află în întreținerea unei sau unor persoane obligate la aceasta,
nu are locuință și nici posibilitatea de a -și asigura condițiile de locuit pe baza resurselor
proprii, nu se poate gospodării singură sau necesită îngrijire specializată, se află în
imposibilitatea de a -și asigura nevoile sociomedicale, datori tă bolii ori stării fizice sau
psihice ”. (MMJS, 2019, p. 8)
Nevoile persoanelor vârstnice se evaluează prin anchetă socială care se elaborează
pe baza datelor cu privire la afecțiunile ce necesită îngrijire specială, capacitatea de a se
gospodări și de a îndeplini cerințele firești ale vieții cotidiene, condițiile de locuit, precum și
veniturile efective sau potențiale considerate minime pentru asigurarea satisfacerii nevoilor
curente ale vieții.
Nevoile persoanelor vârstnice aflate în situația de pierdere totală sau parțială a
autonomiei, care pot fi de natură medicală, sociomedicală, psihoafectivă, se stabilesc pe baza
grilei naționale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, care prevede criteriile de
încadrare în grade de dependență.
Serviciile comunitare pentru persoa nele vârstnice se realizează cu consimțământul
acestora și au în vedere:
a) îngrijirea temporară sau permanentă la domiciliu;
b) îngrijirea temporară sau permanentă într -un cămin pentru persoane vârstnice;
c) îngrijirea în centre de zi, cluburi pentru vârstnici, case de îngrijir e temporară,
apartamente și locuințe sociale, precum și altele asemenea. (Legea nr.17/2000 , art.7 )
Serviciile comunitare asigurate persoanelor vârstnice la domiciliu sunt:
a) servicii de îngrijire personal ă;
b) servicii medicale, sub forma consultații lor și îngrijirilor medicale la domiciliu sau
în instituții de sănătate, consultații și îngrijiri stomatologice, administrarea de
medicamente, acordarea de materiale sani tare și de dispozitive medicale;

20 c) serviciile comunitare de consiliere, în vederea prev enirii marginalizării sociale și
pentru reintegrare socială, se asigură fără plata unei contribuții, ca un drept
fundamental al persoanelor vârstnice, de către asistenți sociali. (Legea nr. 17/2000 ,
art. 8 )
Chiar dacă prioritar este ca persoanei vârstnice să i se acorde serviciile sociale în
mediul familial, tendința este ca acestea să fie admise într -un centru rezidențial în care să fie
supravegheate tot timpul, să aibă parte de îngrijire speciali zată și ajutor permanent în
efectuarea activităților instrumentale zilnice. Admiterea într -un centru rezidențial ar trebui să
fie ultima opțiune luată în calcul în acordarea de servicii sociale persoanelor vârstnice,
prioritar fiind menținerea acestora în mediul lor de viață și asigurarea îngrijirii la domiciliu.
(DPSS, p.25)
În Legea nr. 292/2011, legea asistenței sociale se specifică faptul că “îngrijirea în
centrele rezidențiale a persoanelor vârstnice dependente poate fi dispusă numai în cazul în
care îngrijirea la domiciliu a acestora nu este posibilă ” (MMJS, 2019, p. 33) , în funcție de
gradul de dependență în care este încadrată persoana conform Grilei naționale de evaluare a
nevoilor persoanelor vârstnice (H.G. nr. 886/2000 pentru aprobarea Grilei naționale de
evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice), a veniturilor proprii și a situației familiale.
Asigurarea unei calităț i a vieții crescute beneficiarilor de servicii sociale dintr -un
centru rezid ențial este influențată atât de factori ce țin de persoanele vârstnice ( implicarea
activă a acestora), de personalul angajat (salariați bine instruiți, supravegheați și motivați
corespunzător), precum și de implicarea activă a comunității prin practicarea voluntariatului
în centre și o atitudine pozitivă și nediscrimatorie faț ă de persoanele în etate. (Matei, Ghența,
& Mladen -Macovei, 2019, p. 66)

21 2.2. Viața vârstnicului în centrul rezidențial
2.1.1. Rolul asistentului social
“Rolul asistentului social în relația cu pensionarii este important deoarece suferința
cea mai mare a acestora este că interacțiunea socială a încetat prin pensionare. ” (Apostiu,
2015, p. 13)
Rolul asistentului social într -un cămin pentru persoan e vârstnice este de a oferi
ajutor beneficiarului în a -și menține starea de autonomie, “ să atingă potențialul maxim de
autoîmplinire în limitele respectării drepturilor celorlalți, identificând situațiile și cauzele
care afectează echilibrul psihic, econom ic sau moral al individului de vârsta a treia, precum
și al familiei acestuia și întreprinde toate acțiunile necesare pentru remedierea situației de
dificultate identificate. ” (Țigmeanu, D., Keller, E., p.7)
Așadar el are rolul de a ajuta la rezolvarea problemelor beneficiarilor și di ntre
beneficiari, la stabilirea rapidă a legăturii cu alt e servicii care îi pot fi utile persoanei
vârstnice, colaborând în paralel și cu familia persoanei vârstnice pentru ca aceasta să
beneficieze de toate resur sele disponibile în scopul asigurării unei intervenții optime.
(AASW, 2015, p. 4)
Printr -o legătură directă cu persoana vârstnică ascultă , înțelege problemele acestora
și ajută în mod profesional . Ajută persoan ele pentru a -și îmbunătății propriile capacități în
rezolvarea problemelor de viață. Pe ntru a fi un bun profesionist , asistentul social man ifestă
următoarele aptitudini: înțelegere ș i dăruire pentru problematica persoanelor vârstnice,
sociabilitate, comuni cativitate ș i spontaneitate. De asemenea , necesită capacitate de analiză,
sinteză ș i expunere elocventă a problemelor cu care se confruntă persoanele vârstnice care
doresc internarea, a familiilor ș i a beneficiarilor din cămin. Toate aceste se fac cu o pregătire
temeinică , teoretică și practică .

2.2.2 . Standarde de calitate
Căminul pentru Persoane Vârstnice Periș funcționează în subordinea Consiliului
Județean Ilfov și a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copi lului Ilfov cu
respectarea principiilor generale și specifice care guvernează sistemul național de asistență

22 socială prevăzute în legislație, în convețiile internaționale, precum și în standardele minime
de calitate aplicabile.
Acesta a fost înf iințat prin Hotârâre a Consiliului Județean Ilfov nr. 90/10.06.2011 și
funcționează din martie 2012 în clădirea fostului Spital Comunal Periș, făcând parte din
Programul de interes național “Dezvoltarea rețelei naționale de cămine pentru persoane
vârstnice ”.
Căminul pentru Persoane Vârstnice Periș este singurul cămin pentru persoane
vârstnice acreditat din județul Ilfov, așa cum figurează pe site -ul Direcției Județene de
Statistică a județului Ilfov în anul 2016:
Cămine pentru persoane vârstnice Anul 2016
Număr unități 1
Capacitate 50
Număr mediu lunar de beneficiari 49
(Direția Județeană de Statistică Ilfov, 2016)
Odată cu reacre ditarea serviciului în anul 2016 au fost verificate prin controale
amănunțite îndeplinirea criteriilor de eligibilitate pentru aprobarea funcționării centrului în
condiții optime.
Respectarea și aplicarea prevederilor Ordinului nr. 29/2019 pentru aprobarea
Standardelor minime de calitate pentru acreditarea serviciilor sociale destinate persoan elor
vârstnice, Anexa nr.1 , emis de Ministerul Muncii și Justiției Sociale, este esențială pentru
asigurarea unei bunăstrări calitative a rezidenților din cămin.
Analizând raportul corpului de control, centrul a obținut punctaj maxim la toate cele
șase capitole ale ordinului: gradul de accesibilitate al serviciului, evaluarea stării de sănătate
și planificarea activităților, serviciile oferite și activitățile desfășurate pentru o viață activă,
mediul de viață, drepturi și etică, management și r esurse umane. (MMJS, 2019)
Punctez acest capitol deoarece adaptarea persoanelor vârstnice la noul statut, de
rezident al unui centru rezidențial, este influențată și de calitatea serviciilor oferite de acesta ,
astfel:
A. ACCESAREA SERVICILUI

23 Potențialii beneficiari sau reprezentanții legali/convenționali ai acestor a se pot
documenta cu privire la serviciile oferite și condițiile de locuit accesând materialele
informative existente atât la consiliul loca l, la sediul centrului (Ghidul beneficiarului) cât și
online pe site -ul unității.
Admiterea în centru se realizează prin respectarea procedurii specifice aprobată de
DGASPC Ilfov și cu încheierea unui contract de furnizare servicii și a unui a ngajament de
plată. După admiterea în centru, aprobată de către Directorul unității, se întocmește dosarul
personal al beneficiarului, care conține date personale, medicale și so cio-medicale și se
înregistrează persoana în Registrul de evidență al persoane lor admise în centru .
În ziua admiterii beneficiarii și reprezentanții legali sunt informați cu privire la
drepturile și obligațiile de trebuiesc respectate, condițiile de încetare ale contractului,
programul de vizită. Urmează personalizarea serviciilor oferite în funcție de nevoile evaluate
de către echipa de specialiști ai centrului (medic, asistent social, psiholog și kinetoterapeut)
împreună cu beneficiarul și reprezentantul legal al acestuia.
B. EVALUAREA ȘI PLANIFICARE
Îngrijirea și asistarea benefici arilor se face pe baza fișei de evaluare sociomedicale
(geriatrice) întocmite înainte de admiterea în cămin de către serviciul public de asistență
socială din localitatea de domici liu și a fișei de evaluare/reevaluare realizată de către echipa
pluridisciplinară a căminului (asistent social, medic, psiholog și kinetoterapeut).
Fișa de evaluare/reevaluare se realizează anual sau mai des dacă situația o impune și
conține d ate despre starea fizică, psihică și materială a persoanei, gradul de autonomie,
condițiile de locuire și relația cu familia/prietenii/venicii.
Pe baza informațiilor conținute în fișă și a evaluării efectuate de către specialiști se
întocmește un plan individualizat de asistență și îngrijire/plan de intervenție prin care se
stabilesc “activitățile derulate/serviciile acordate pentru a acoperi nevoile de îngrijire
personală, menținerea și/sau ameliorarea stării de sănătate și a autonomiei fizice și psihice,
nevoile de recuperare/reabilitare funcțională, nevoile de integrare/reintegrare socială.”
(MMJS, 2019, p. 7)
Toate deciziile care se iau, în ceea ce privește beneficiarii, se face respectând
princi piul autodeterminării în măsura în care este posibil, în funcție de starea de sănătate și a
situației familiale a acestora.

24 C. ACTIVITĂȚI/ SERVICII
Căminul dispune de dotările necesare și asigură pentru fiecare beneficiar toate
produsele necesare realizări igienei personale. Persoanele vârstnice aflate în situații de
dependență sunt ajutate de către infirmiere/îngrijitoare pentru realizarea asctivităților de bază
și instrumentale ale vieții zilnice.
Supravegherea stării de sănătate, administrarea medicației și îngrijirea medicală de
bază a beneficiarilor, este asigurată de medic și asistenta medicală, iar atunci când apar
complica ții căminul facilitează ac cesul acestora la servicii medicale specializate.
În incinta căminului există sală de gimnastică, cabinet de masaj, amenajate și dotate
corespunzător, unde persoanele vârstnice beneficiază de suport și supraveghere din partea
kinetoterapeutului pentru ameliorarea și menținerea autonomiei funcționale.
Se pune accentul pe menținerea unui stil de viață sănătos și pe cât posibil a
autonomiei personale, prin alimentație și exerciții fizice individualizate, ace stea ajutând
persoanele vârstnice să facă față mai ușor problemelor generate de înaintarea în vârstă.
(Enache, 2019, p. 17)
Personalul căminului încurajează beneficiarii să participe la activitățile de relaxare și
petrecere a timpului liber, să iasă în comunitate, să își viziteze familia/prietenii, să
socializeze, să -și decoreze spațiul de locuit cu obiecte personale, să se îmbrace decent,
conform preferințelor. Anexa nr. 2 cuprinde programul de activități pentru o viață activă și
activitățile de socializare din luna decembrie a anului 2019.
Căminul dispune de o sală de recreere, dotată cu bibliotecă, materiale pentru desen,
jocuri de societate și aparat TV conectat la internet.
D. MEDIUL DE VIAȚĂ
“Mediul este foarte important pentru persoana vârstnică, capacitatea acesteia de
adaptare este mult diminuată comparativ cu persoanele mai tinere, iar bătrânețea reușită este
puternic influențată de omogenitatea dintre vârstnic și mediu. ” (Bătrân, 2010, p. 46)
Amplasarea căminului (pe strada principală) facilitează accesul beneficiarilor la tren
și RATB (la o distanță de 500m), poștă, magazine alimentare, farmacie, biserică, telefon fix,
acces l a internat și locuri de relaxare și petrece a timpului liber (parc și un lac amenajat
pentru pescuit). De asemenea curtea interioară a centrului este amenajată cu foișoare, bănci,

25 flori și pomi fructiferi, unde vârstnicii pot face diverse activități în fun cție de autonomia
fiecăruia pentru menținerea unui stil de viață activ.
Structura căminului include spații comune care sunt amenajate astfel încât să permită
accesul și utilizarea lui tuturor beneficiarilor, inclusiv a celor aflați în situații de dependență
funcțională.
Centru l dispune de camere dotate cu 1,2 sau 3 paturi. Fiecărei persoane vârstnice i se
asigură un dulap, o noptieră, obiecte de igienă personală, lenjerii de pat și alte efecte.
Beneficiarii au libertatea de a-și personaliza spațiul propriu astfel încât să se simtă cât
mai confortabil, să -și creeze un mediu familial și să se simtă ca acasă, lucru esențial în
adaptarea vârstnicului la spațiul instituționalizat pe lângă atitudinea personalului și condițiile
de trai oferite de centru.
Beneficiarilor li se acordă o alimentație echilibrată din punct de vedere calitativ și
cantitativ. Meniul este stabilit de către medicul căminului și este personalizat în funcție
preferințele beneficiarilor și de afe cțiunile pe care le au și constă în 3 mese principale și 2
gustări astfel încât să se asigure necesarul caloric și nutrițional al vârstnicului.
O dietă alimentară echilibrată asociată cu exerciții fizice regulate sunt factori care
influențează m enținerea independenței locomotorii, funcționarea optimă a organismului din
punct de vedere fizic, cognitiv și emoțional și nu în ultimul rând o stimă de sine crescută.
(Man, G.M., 2017, p. 145)
Grupurile sanitare sunt amenajate astfel încât să respecte standardele de calitate în
ceea ce privește numărul lor, dotările și distanța față de camerele beneficiarilor.
E. DREPTURI ȘI ETICĂ
La baza activității asistentului social stă etica profesională. În lucrul cu persoanele
vârstnice dependente aceasta este foarte importantă, reprezentând un factor important în
găsirea problemelor cu care aceștia se confruntă și regementează relațiile profesionale cu
beneficiarii, reprezentanții le gali și ceilalți specialiști cu care asistentul social intră în contact.
(Țigmeanu & Keller, 2008, p. 4)
De asemenea, a sistentul social se bazează pe un set de valori fundamentale care îl
ghidează în exercitarea profesiei “fiind adevărate puncte de reper în interacțiunea dintre el și
beneficiar. ” (Bulgaru, 2009, p. 80)

26 Odată cu admiterea în centrul rezidențial beneficiarilor le este adus la cunoștință
drepturile și libertățile fundamentale conținute de Cartă, printre care: “dreptul de a fi
consultați cu privire la toate deciziile care îi privesc, de a consimți asupra serviciilor of erite,
de a benefic ia de intimit ate, de a nu fi abuzați, discriminați, hărțuiți sau exploatați economic
sau de a avea acces la toate spațiile și echipamentele comune.” (MMJS, 2019, p. 23)
Gradul de satisfacție al beneficiari lor privind calitatea serviciilor oferite și respectarea
drepturilor este monitorizat prin aplicarea anuală a unui chestionar (anonim) sau ori de câte
ori apar schimbări în activitatea căminului.
Persoanele vârstnice rezidente în cămin sunt încuraj ate în cadrul sesiunilor de
informare organizate ocazional să reclame orice formă de abuz fizic, psihic sau neglijență din
partea persoanelor cu care intră în contact, atât în centru, cât și în familie sau în comunitate.
(MMJS, 2019, p. 24)
F. MANAGEMENT ȘI RESURSE UMANE
Acest ultim capitol cuprinde reglementări referitoare la organizarea, funcționarea și
administrarea centrului, astfel să existe și să se respecte regulamentele proprii, procedurile
operaționale, personalul recrutat să fie competent și calific at pentru postul pe care îl ocupă.
Creșterea performanțelor personalului de specialitatea se realizează prin participarea
salariaților la acțiunile din planul de instruire și formare profesională, realizat la începutul
fiecărui an în urma eva luării salariaților din anul anterior.
Registrele și alte documente obligatorii prevăzute în Standardele minime de calitate
există la sediul căminului atât în format electronic cât și pe suport hârtie.

2.2.3. Condițiile de locuire oferite de cămin
Serviciile asigurate persoanelor vârstnice admise în Căminul pentru Persoane Vârstnice
Periș sunt:
a) Găzduire pe perioadă nedeterminată. Sunt asigurate spații pentru odihnă în camere de
1, 2 sau 3 paturi, sală de mese cu o capacitatea de 50 de locuri, bloc alimentar,
spălătorie și grupuri sanitare adaptate nevoilor beneficiarilor.
b) Servicii de asigurare a hranei, îngrijire și asistență medicală, care constau în:

27 – servire a a trei mese pe zi și două gustări, astfel încât meniul să fie adaptat nevoilor și
particularităților individuale ale fiecărui beneficiar;
– supraveghere și monitorizare permanentă a stării de sănătate;
– ajutor pentru realizarea unor activități precum: igienă corporală, hranire, hidra tare,
manechiură, pedichiură, tuns, vopsit, ș.a.
– ajutor pentru menaj;
– asigurarea unor programe de ergoterapie;
– consultații și tratamente la cabinetul medical, în instituții medicale de profil (în
funcție de tipul și gravitatea afecțiunii beneficiarului) sau la patul persoanei vârstnice
dacă aceasta este imobilizată;
– asigurarea medicamentelor;
– asigurarea dispozitivelor medicale.
c) Recuperare și reabilitare funcțională, realizată prin:
– ajutor pentru menținerea sau readaptarea capacităților fizice (kinetoterap ie, masaj
reflexoterapie, recuperare fizică).
d) Activități de relaxare și petrecere a timpului liber, de exemplu:
– modalități de prevenire a marginalizării sociale și de reintegrare socială în raport cu
capacitatea psihoafectivă;
– sală de lectură;
– aparate TV în camere și î n spațiile comune;
– spații verzi în curtea centrului amenajate cu foișoare și bănci;
– respectarea planului lunar de activități pentru o viață activă prin participarea la:
pelerinaje la mănăstiri, sărbătorirea zilelor de naștere, jocuri de socie tate, plimbări
zilnice în curtea căminului, mese festive pentru sărbătorile religioase, grădinărit,
terapie prin muzică, excursii, activități cu voluntari, sesiuni de pictură, desen, etc.
Conform Regulamentului de Organizare și Funcționare al C ăminului pentru Persoane
Vârstnice Periș, principiile care stau la baza prestării serviciilor sociale sunt:
 respectarea și promovarea cu prioritate a interesului persoanei beneficiare;
 protejarea și promovarea drepturilor persoanelor beneficiare în ceea ce privește
egalitatea de șanse și tratament, participarea egală, autodeterminarea, autonomia și
demnitatea personală și întreprinderea de acțiuni nediscriminatorii și pozitive cu
privire la persoanele beneficiare;
 asigurarea protecției împotriva abuzului și exploatării persoanei beneficiare;

28  deschiderea către comunitate;
 asistarea persoanelor fără capacitate de exercițiu în realizarea și exercitarea
drepturilor lor;
 asigurarea în mod adecvat a unor modele de rol și statut social, prin încadrarea în
unitate a unui personal mixt;
 ascultarea opiniei persoanei beneficiare și luarea în considerare a acesteia, ținându -se
cont, după caz, de vârsta și de gradul de maturitate, de discernămât și capacitate de
exercitiu;
 facilitatea menținerii relațiilor personale ale b eneficiarilor și a contactelor directe,
după caz, cu rudele apropiate, prieteni, precum și cu alte persoane față de care aceștia
au dezvoltat legături de atașament;
 promovarea unui model familial de îngrijire a persoanei beneficiare;
 asigurarea unei îngrij iri individualizate și personalizate a persoanei beneficiare;
 preocuparea permanentă pentru identificarea soluțiilor de integrare în familie sau,
după caz, în comunitate, pentru scurtarea perioadei de prestare a serviciilor, în baza
potențialului și abili tăților persoanei beneficiare de a trăi independent;
 încurajarea inițiativelor individuale ale persoanelor benefic iare și a implicării active a
acestora în soluționarea situațiilor de dificultate;
 asigurarea unei intervenții profesioniste, prin echipe plur idisciplinare;
 asigurarea confidențialității și a eticii profesionale;
 primordialitatea responsabilității persoanei, familiei cu privire la dezvoltarea
propriilor capacități de integrare socială și implicarea activă în soluționarea situațiilor
de dificultate cu care se pot confrunta la un moment dat;
 colaborarea unității cu serviciul public de asistență socială.

2.2.4. Cauzele instituționalizării
Este cunoscut faptul că într -o instituție rezidențială viața persoanei vârstnice se
schimbă , trebuind să se confrunte cu un program de masă, de curățenie, de vizite, locuirea cu
persoane necunoscute. Acestă situație este foarte stresantă și este percepută ca fiind dificilă
sau dureroasă. Gândurile persoanelor vârstnice nu sunt optimist e, “să pleci din casa ta”, „să
te duci la azil”, „ești nefolositor”, „ești aruncat la coș”, etc.

29 În prezent, persoanele vârstnice au posibilitatea să viziteze căminul, să vadă
condițiile și dotările, să vorbească cu personalul și cu alți beneficiari. Ei pot fi sfătuiți să
apeleze la serviciile din comunitate sau pot fi informați despre ce alte drepturi pot beneficia
pentru a li se îmbunătăți situația. Cunoscând serviciile oferite în cămin și situația proprie,
persoanele vârstnice vor face alegerea cea mai potrivită.

Capitolul 3. Cercetare a. Metodologia folosită

3.1. Tipul de cercetare
Specifică acestei lucrări este cercetarea calitativă, fiind de tip exploratoriu și implică
studierea în profunzime a emoțiilor responsabile de comportamentul persoanelor în vârstă
aflate în mediul lor natural.
Comportamentul , așa cum este definit în dicț ionarul de psihologie Larousse se
referă la “conduita unui subiect luat în considerare într -un mediu și într -o unitate de timp
dată”. (Larousse, 1998, p. 74)

Obiectivul cercetării:
 Identificarea factorilor care influențează felul în care se adaptează vârstnicii
statului de persoană instituționalizată.
“Adaptarea reprezint ă ansamblul de procese și activități prin care se trece de la un
echilibru mai puțin stabil, între organism și mediu, la un echilibru mai stabil; funcționarea
organismului prin înglobarea schimburilor dintre el și mediu; dacă aceste schimburi
favorizează funcționarea normală a organismului, acesta este considerat ca fiind adaptat.”
(Popescu -Neveanu, 1978, p. 24)
În acest sens, am analizat modul de adaptare în funcție de următorii factori :
– condițiile de locuire;
– relația personalului cu beneficiarii;
– relația cu ceilalți vârstnici;

30 – relația cu familia/prietenii;
– reputația negativă pe care o au căminele.

3.2. Metoda de cercetare
Am folosit metode și tehnici specifice cercetării calitative: observația, interviul și
analiza documentelor, astfel am evidențiat motivele care au condus la luarea deciziei de
internare.
Ca metodă de cercetare , observ ația presupune urmărirea sistematică și atentă din
exterior a faptelor, conduitelor și stărilor psihice ale persoanelor vârstnice în mediul în care
trăiesc. Într -un fel sau altul comportamentul persoanelor vârstnice este trăit în interior și
alături de însușirile personale se definește fiecare beneficiar în parte, făcându -l ființă unică.
În ceea ce privește metoda interviului, aceasta impune abilități de comunicare,
având ca scop principal înțelegerea și explicarea fenomenelor socioumane.
Utilizarea interviului semistructurat, discutând cu beneficiarii și culegând informații
prin intermediul percepțiilor lor cu privire la anumite aspecte prezentate în ghi dul de interviu
și prin analizarea documentelor, am avut ocazia de a realiza o bună evaluare a situației
vârstnicilor în contextul instituției.
Analiza documentelor mi -a permis să aprofundez cunoaștere a beneficiarilor, situația
lor înainte de internare așa cum este relevată în ancheta socială de la domiciliul fiecărui
beneficiar , din punct de vedere financiar, mat erial, al stării de sanătate dar și al relațiilo r de
familie și al relațiilor cu comunitate a. De asemenea , studiind evaluările efectu ate de echipa
multidisciplinară am constatat că fiecărui beneficiar i se acordă servici i sociale în funcție de
nevoile și trebuințele acestuia dar se are în vedere și dorințele persoanei vâ rstnice .

3.3. Alegerea unităților de analiză
Pentru a înțelege mai bine situația beneficiarilor din cămin am stat de vorbă cu 45 de
benefici ari: 23 de femei și 22 de bă rbați. În cercetare documentelor am inclus toat e dosarele

31 sociale ale celor 50 de beneficiari, femei și bărbați cu vârsta cuprinsă între 65 ș i 92 de ani,
admise în cămin.
Menționez că există mai multe grupuri d e persoane vârstnice:
– cei care și -au pă strat autonomia mintală, locomotorie și cea socială;
– persoane care ș i-au păstrat autonomia mintală dar mai puțin cea locomotorie; ș i
– persoane care nu sunt conștiente de ele, dar se pot deplasa, mănâncă singure , în
schimb au nevoie de supraveghere ș i îngrijire permanentă din partea altora (5
persoane) .
Persoanele vârstnice excluse din aplicarea interviului sunt într -un stadiu avansat al
bolii Alzheimer, nu -și amintesc să mănânce, să se îmbrace, să se spele, nu -și mai pot menține
echilibrul, nu mai pot vorbi, (INSP, 2019, p. 20) precum și alte afecțiuni care fac imposibilă
conversația.

3.4. Elaborarea instrumentelor de cercetare
Toate datele din cercetare au fost culese în urma aplicări interviurilor persoanelor
vârstnice, a observării comportamentului acestora și din studierea registrelor și a dosarelor
personale ale beneficiaril or puse la dispoziție de către coordonatorul de specialitate, cu
aprobarea directorului căminului.
În ceea ce privește metoda observației, faptul că lucrez în ace astă instituție m-a ajutat
să surprind faptele ș i atitudinile beneficiarilor , participâ nd alături de ei la activități , la
întâlnirile cu membrii familiei, la slujbele religioas e sau întâlnirile cu vol untarii care au
vizitat căminul. Î n felul acesta beneficiarii nu au fost suspicioși, s -au comportat în mod firesc
și natural .
Observația este o metodă ce presupun e selecția a ceea ce „vedem” și înregistrarea
datelor observate într -o fișă de observație. F isa de observație cuprinde itemi referitori la
participarea la activitate, modul de r elaționare, ț inuta vestimentară , gradu l de dependență,
modul d e deplasare (anexa nr. 1) .

32 Metoda interviului impune abilități de comunicare și este o modalitate de investigare
bazată pe comunicarea verbală, având ca scop principal înțelegerea și explicarea
fenomenelor socioumane.
Primul pas pe care l -am făcut în cadrul cercetării a fost să discut cu asistentul social
al instituției pentru a obține o evaluare cât mai bună privind procesul prin care trece o
persoană vârstnică după cerințele noului mediu în care trăiesc.
Următorul pas a fost să di scut cu beneficiarii și să le propun colabo rarea la cercetarea
pe care urma să o fac. Le -am explicat vârstnicilor că vom discuta unele aspecte privind
perspectiva instituțion alizării și că numele lor nu va apărea în lucrare, răspunsurile fiind
anonime.
Am stabilit un program de întâlnire pentru a sta de vorbă individual cu beneficiarii.
Culegerea datelor s -a efectuat în aproximativ 3 luni , urmată de analiza documentelor și
interpretarea rezultatelor.
Interviul s -a desfășurat între orele 10 -12 a.m. pentru a nu încurca programul zilnic și
pentru a nu suprasolicita beneficiarii.

Ghidul de interviu
Interviul a fost realizat pe un număr de 45 de persoane și s -a desfășurat fie în
camerele acestora (în cazul celor imobilizați la pat), fie în spațiile comune din cămin (pe hol,
sala de recreere, afară în curtea interioară). Am folosit 13 într ebări structurate pe următoarele
tematici: motivul pentru care au venit în cămin, condițiile și serviciile oferite de
instituție, relația cu ceilalți beneficiari, relația cu personalul căminului, activitățile de
socializare și petrecere a timpului liber și vizitele persoanelor dragi .
Întrebările folosite sunt următoarele:
1) De ce ați ales să veniți într -un cămin pentru persoane vârstnice?
2) A cui a fost ideea de a veni aici?
3) Cu cine ați venit la cămin și cum a fost în prima zi?
4) Ce servicii vă sunt o ferite?
5) Sunteți mulțumit/ă de ele?
6) Dacă nu, ce ar trebui îmbunătățit?

33 7) Cum vă înțelegeți cu colegul/colegii de cameră?
8) Cum vă înțelegeți cu personalul căminului?
9) Participați la activitățile organizate de asistentul social?
10) Mergeți în comunitate?
11) Sunteți vizitat/ă de copii, prieteni?
12) Dacă nu, cunoașteți motivul?
13) Considerați că ar fi fost mai bine acasă/în familie dacă ar fi avut cine să aibă grij ă de
dumneavoastră.
După ce am aplicat interviul tuturor beneficiarilor, următorul pas a fost să exa minez
rezultatele. Analiza și interpretarea răspunsurilor a fost realizată pentru fiecare unitate a
ghidului de interviu, exemplificând cu citate, atitudini sau situații mai deosebite pentru ca
relatarea să fie cât mai clară.

Analiza documentelor
Prin analiza următoarelor documente: anchetă socială, fișă de evaluare, plan
individual de îngrijire și recuperare, registre, raport de întrevedere telefonică, cupon de
pensie, declarații ale beneficiarilor și ale reprezentanților l egali (după ce mi -a fost aprobată
de către Director permisiunea de a le studia, supravegheată de către asistentul social), am
stabilit următoarele:
– câte persoane necesită îngrijire medicală permanentă, care nu poate fi asigurată la
domiciliu;
– câte nu se ma i pot gospodări singure;
– câte nu au rep rezentanți legali/convenționali sau dacă au de ce aceștia nu -și pot
îndeplinii obligațiile față de părinți;
– dacă au locuință sau venituri proprii;
– cum le -a fost influențată starea de sănătate după admiterea în cămin.

3.5. Elaborarea ipotezelor de cercetare
a) Locuirea î ntr-un centru rezidențial reprezintă alegerea individuală a unei
persoane vârstnice ;

34 b) Persoanele vârstnice singure se acomodează mai repede la viața socială din
cămin ;
c) Antrenarea beneficiarilor în activitățile zilnice și cele de terapie ocup ațională
contribuie la de zvoltare unor deprinderi adaptative .
Pornind de la aceste ipoteze mi-am propus să determin specificul adaptării
vârstnicilor la condițiile de viață din Căminul pentru Persoane Vârstnice Periș.
Analiza efectuată a avut în vedere surprinderea nivelului de integrare a
beneficiarului în mediul specific al căminului și cunoașterea elementelor plăcute pentru
vârstnici, dar și a celor care îi deranjează sau le consideră neplăcute.
Prezenta cercetare are scopul de a demonstra pe de o parte existența unei relații
între adaptare și instituționalizare , la persoanel e de vârsta a treia și existența unei
diferențe semnificative între procesul de adaptare al persoanelor solitare raportat la
cele provenite din mediul familial , implicit factorii care au contribuit substanțial la
procesul adaptării , dacă internarea a fost din proprie inițiativă, relația cu membrii
familiei/prietenii/salariații căminului, prejudecățile pe care le au vis a vis de internarea într –
un centru.

Capitolul 4 . Rezultatele cercetă rii

Cercetarea efectuată la C ămin ul pentru Persoane V ârstnice Periș a cuprins 50 de
persoane din care 45 au fost intervievați. Pentru a avea o imagin e de ansamblu am studiat
toate dosarele celor 50 de persoane aflate în cămin . S-a urmărit adaptarea a cestora la
condiț iile de locuit, relația beneficiarilor cu personalul și relația dintre ei , precum și legătura

35 cu famila . Din primele investigații a reieșit că majoritatea beneficiarilor internați sunt
persoane singure .
Situația se prezintă astfel :
– 15 persoane nu au fost casătorite ni ciodată și nu au copii;
– 10 persoane au fost casătorite, sunt divorț ate și nu au copii;
– 4 persoane sunt divorțate, au copii dar nu au păstrat legătura cu aceștia;
– 20 de persoane sunt vă duve și au copii;
– 1 persoană este căsătorită și are copii.
În cazuistica cămi nului au fost internate 4 famil ii, soț ș i soție, care au solicitat
amândoi internarea în cămin. Între timp unul dintre parteneri a decedat ș i partenerul
supraviețuitor a ră mas în cămin.
În urma studierii documentelor puse la dispoziție s-a putut contura dinamica
ocupării locurilor în cămin. Inițial căminul a î nceput cu un numă r de 15 beneficiari cu
domiciliul din toată ț ara, înfi ințarea căminului pentru person e vârstnice făcând p arte din
Pogramul de interes național “D ezvoltarea rețele i naționale de cămine pentru perso ane
vârstnice”.
Până la sfârș itul anului au beneficiat de servicii sociale un număr de 52 de perso ane,
13 persoane au solicitat ieș irea din instituție ș i 3 au decedat, fac mențiunea că 10 din cele
care au plecat nu s -au acomodat cu statutul de rezident în cămin .
În anul următor 57 de pers oane au beneficiat de servicii sociale, 14 au plecat î n
familie , după ce situația familiară s -a ameliorat dar și datorită îngrijirilor primite , beneficiarii
și-au recăpătat capa citatea de a se gospodări singuri .
Redau mai jos situația intrărilor și a ieșirilor pănă la sfâ rsitul anului 2019.

Dinamica internărilor în cămin în perioada 2012 – 2019
Anul Numărul
persoanelor care
au beneficiat de Intrate în
sistem Ieșite din
sistem Reintegrate Număr de
persoane
decedate Număr de
persoane la
sfârșit de an

36 servicii
2012 52 52 16 13 3 36
2013 57 21 18 14 4 39
2014 61 22 12 5 7 49
2015 65 16 16 5 10 49
2016 64 15 16 4 12 48
2017 70 22 21 10 11 49
2018 73 24 23 9 14 50
2019 61 11 11 8 3 50

După cum se poate observa ieșirea din sistem se face pe cale naturală dar și prin
externa rea la cerere a beneficiarilor. Din fișele de ieșire din cămin am putut observa că
beneficiarii care au solicitat ext ernarea aveau un grad ridicat de autonomie și cel mai
important aveau familie și dispuneau de resurse materiale și financiare care să le permită un
trai decent.
Personalul specializat sprijină famili a și persoana vârstnică ca aceasta să revină în
familie. Există o procedură de ieșire din instituție și conducerea căminului anunță autoritatea
teritorială de la domiciliul unde va locui persoana vârstnică despre plecarea ei din centrul
rezidențial astfel încât situația ulterioară să poată fi monitorizată. Eforturile comune ale
căminului și ale comunității au în vedere continuitatea în îngrijirea persoanei vârstnice, a
stării de sănatate, cât și a relațiilor dintre membrii familiei.

4.1. O primă concluzie: motivarea internării în cămin
La acest nivel doresc să aduc o precizare: toate prescurtările de nume folosite sunt
fictive pentru a proteja identitatea persoanelor, în virtutea principiului de confidențialitate
care reprezintă una din condițiile de acces la informații și pentru ca subi ecții cercetării să nu
trăiască sentimentul că viața și problemele lor intime sunt expuse.

37 Prin proiectarea și implementarea evaluării adaptării beneficiarilor în cămin, realizate
prin ghidul interviului structurat, am urmărit cunoașterea aspectelor referitoare la dinamica
vieții în instituția de asistență socială.
În ceea ce privește prima unitate tematică a ghidului de interviu – raportarea
vârstnicului la perioada petrecută înainte de instituționalizare mi-am propus să
evidențiez motive le pentru care persoanele vârstice aleg să trăiască ultimii ani din viața lor
într-un cămin.
Pentru majoritatea beneficiarilor internarea în cămin a fost simțită ca pe o masură de
siguranță. Menținerea cu orice preț la domiciliu este un mit de care trebuie să ne ferim.
Anumite persoane vârstnice nu vor să rămână acasă de teama unor trăiri pe care le -au
experimentat la pierderea partenerului.
De exemplu dl. U.A. relatează: după moartea soției am consumat alcool, nu mă mai
îngrijeam, m -am certat cu fii mei, cu rudele și cu vecinii. La un moment dat nu mai voiam
să ies din casă, m -am îmbolnăvit și am stat la spital aproape 3 luni .

O altă persoană, d -na. M.E . îmi povestește că soțul a murit, fiul său a decedat și el, iar
ea nu se putea deplasa, fiind imobilizată la pat. O cuprindea deseori disperarea și plângea
foarte mult. La acestă situație se adăuga și tristețea când nepotul său, cu care locuia, își
aducea colegii în vizită. Pentru ea internarea în cămin a fost alegerea ca re i-a permis să spere
într-o viață mai bună.
Dl. T.D. îmi povestește că: toată viata am lucrat pe șantier, nu am avut familie, soție
și copii, nu am avut locuință, iar când am ieșit la pensie am stat într -o cameră de serviciu.
Întreprinderea a fost vândută iar eu a trebuit să plec, nu știam care va fi viitorul meu. Un
coleg mai tânăr m -a sfătuit să mearg la primăria de domiciliu și să solicit informații
despre un cămin pentru persoane în vârstă .

Dna. N.M. are vârsta de 89 de ani, a fost căsătorită, împreună cu soțul au avut un
atelier artizanal în care făceau oale de lut. Când nu au mai putut lucra, au vândut atelierul și
casa unei nepoate, fără clauze de îngriji re. Soțul a decedat iar ea s -a îmbolnăvit. Nepoata a
început să o certe, să fie nemulțumită că ocu pă o cameră, că mă nâncă mult, că

38 medicamentele ei costă o avere, etc. Așa a ajuns să se interneze în cămin. Acum este bine ,
se simte în siguranță.
Dl. A.N. este văduv, are doi copii, căsătoriți la rândul lor . Acesta locuia într -un
apartament la bloc la etajul 8. Când s -a îmbolnăvit copiii l -au îngrijit, dar au început să
apară discuții între ei. Atunci , de teama de a nu deveni o povară pentru ceilalți a hotărât să
solicite internarea într -un cămin.

O altă cauză pentru care persoanele vârstnice solicită internarea înt r-un cămin
este lipsa rețelei de suport.
D-na G.L. îmi povestește următoarele: sunt singură, soțul a decedat, fiica mea cu
întreaga familie locuiește în Olanda. Acolo au casă, lucrează toți, au prietenii lor în țară,
dar vin doar de sărbători. Am fost și eu în vizită de două ori dar nu mi -a plăcut pentru că
este greu să nu cunoști limba. M -am îmbolnăvit, am fost internată o luna de zile, nimeni
nu m -a vizitat, vorbeam cu fiica la telefon, dar nu este același lucru. Atunci m -am decis să
vin la cămin, nu am alte rude, nu am pe nimeni.

Acestă etapă a cercetării a fost una sensibilă pentru că le -a reamintit beneficarilor
problemele cu care s -au confruntat și de c e au ales să -și pentreacă restul zilelor în cămin.
Din analiza dosarelor s -a constatat că există un cumul de facto ri care au influențat
intrarea î ntr-un cămin , aceste cauze sunt variate :
– nu au locuință – 23;
– nu au venituri suficiente – 8;
– nu se pot îngriji singure – 46;
– sunt imobilizaț i la pat – 18;
– se deplasează în foltoliu rulant – 10;
– din cauza boliilor necesită supraveghere permanentă – 27;
Tot din s tudiul documentelor a reieșit urmă toarea radiografie:
– 17 beneficiari provin din mediul urban, 3 au locuință în orașe din alte județe, decât
județul Ilfov;

39 – 33 din mediul rural . Persoanele vârstnice ș i famiiliile lor care au domiciliul în Periș
au posibilitatea mai mare de a vizita căminul și de -a obț ine informaț ii neformale
despre serviciile oferite, facilitate care a condus la solicitarea internă rii a unui număr
de 16 persoane .
Persoanele vârstnice înainte de internare trăiesc un stres al așteptării: ” o să-mi
aprobe cererea ?”, „cât timp va dura până merg la că min?”, „mă voi acomoda ?” ,”o să mă
simt mai bine ?”.
Internarea vârsticului î ntr-un cămin este o acțiune care trebuie tratată cu seriozitate
deoarece poate produce efecte negative la nivel psihic, moral și compo rtamental . Adaptarea
persoanei în etate la noul statut și la nou a viață ține de personalitatea fiecăruia și de
profesionalismul celor implicați în acordarea serviciilor sociale.

4.2. Admiterea în cămin. Impresii din prima zi
O altă fază a cercetării a fost ca în timpul interviului beneficiarii să -mi relateze ce
experiențe și ce trăiri au avut imediat după internarea în cămin .
Rezultatele acestui segm ent de interviu au fost influențate de un factor și anume a
cui a fost alegerea de a opta pentru internarea în centru. Astfel, cei care au venit de bună
voie mi -au spus că la început le -a fost teamă că nu se vor acomoda, dar ajutați de
personalul de specilitate s -au integrat într -un grup de persoane cu aceleași interese și au
participat la dive rse activități pentru a -și face șederea mai plăcută.
Dl. T.D. (persoană necăsătorită, fară locuință, fără copii) relatează despre prima zi că :
,,a simțit că are pamânt sub picioare, toți s -au purtat frumos cu el, medicul l -a întrebat ce -l
doare, dacă are p robleme, asistentul social l -a întrebat o mulțime de lucruri și l -a
prezentat colegilor de cameră. A fost prima seară când a dormit liniștit, fără să -și facă
griji pentru ziua de mâine.

Dl. C.G. (persoană văduvă cu fiica în America, a suferit un AVC) ne povestește
despre sentimentele încărcate de negativism din perioada petrecută la spital:

40 ,,Imobilizat la pat , nu o să mai merg nicodată , sunt cu pamperși, următorul pas este
așteptarea morții. La internarea în cămin m -a uimit atenția personalului care mă încuraja și
spunea că totul va fi bine, colegii de cameră mi -au povestit că ei au fost în aceeași stare și
acum sunt mulțumiți de alegerea făcută.

Cei pentru car e varianta internării într -un cămin a venit din partea mem brilor
familiei, acomodarea a fost mai greoaie deoarece au privit cu scepticism încă de la început
această opțiune, au fost furioși, s -au simțit abandonați, dar au reușit să facă față
schimbărilor a jutați de familie și de personalul căminului.
D-na. M.D. (89 ani cu 6 cop ii) a fost îngrijită în familie, însă persoana care se ocupa
de ea consuma frecvent alcool și nu a sesizat când ea s -a deplasat spre wc. În a cel timp
doamna a alunecat și a căzut, de atunci nu a mai putut să meargă fară ajutor.
,,Una dintre fiice mi -a propus să mă interneze în cămin, la început am fost foarte
supărată pe ea și pe toți copii mei. Mă gândeam c ă plec din casa mea pe care am clădit -o
cu soțul meu unde s -au nas cut și i -am crescut pe toți cei șase copii, unde fiecar e colțișor
reprezintă viața mea? După mai multe discuții și după vizita la cămin am realizat că sunt
condiții bune, că există și posibilități de recuperare și atunci a m fost de acord să vin la
cămin ia r copiii mi -au promis că vor veni săptămânal să mă viziteze. În prima zi am fost
puțin confuză, cu toate că personalul era amabil, nu înțelegeam de ce trebuie să fac ce
fac toți în același timp. D e exemplu , eu mâncam la ora 10, la cămin se lua micul dejun la
ora 8, apoi toate activitățile se desfășurau ca într -un carusel, schimbarea de pamperși,
prezentarea mea celorlalte persoane din cămin, discuții cu medicul, cu psihologul, cu
kinetoterapeutul, iar masă, tratament, etc. Eu eram învățată dimineața să-mi f ac
rugăciunile, să mănânc cănd doresc, să decid eu ce fac și când. Câteva zile am fost tristă
dar vizita copiilor și personalul care a fos t binevoitor, m -au determinat să mă împac cu
noua situație și am constatat că la cămin este bine, mai ales că situația în care mă aflam
nu imi permitea să duc o viață fă ră ajutor.

Dl. G.D. ( 83 ani, cu doi copii) a stat în spital 2 luni. L a revenirea acasă, cei doi copii
au discutat cu tatăl lor și având în vedere starea de sănătate și nevoile de îngrijire au hotărât
internarea în cămin. Beneficiarul ne prezintă experiența din prima zi, care a fost trăită cu
multă emoție:

41 Alt pat, altă cam eră, cu persoane pe care nu le cunosc, ce să vorbesc eu cu ele, imi
lipseau animalele mele, pisica, păsările, oare voi supraviețui? Neputința de a mă deplasa
mă supăra pentru că eram dependent pentru toate activitățile de alte persoane, da r
colegii de cam eră, personalul m -au linișt it și m-au asigurat că totul o să fie bine.

Ultima categorie de beneficiari este a celor care nu au fost încântați de idee dar au
cedat presiunii familiei. Aceștia nu au fost deschiși spre a vorbi, au spus doar că au fost
abandonați de copii și nu au mai fost vizitați de aceștia de la admiterea în cămin, deși au
promis că o vor face cel puțin o dată pe săptămână.
Dna. C.C . îmi povestește că :
Am două fiice, le -am crescut singură de mici, m -am chinuit cu ele și așa mă răsplătesc
ele? M-au abandonat în căminul ăsta. N -a mai venit niciuna să ma vadă de când am
ajuns aici și au trecut deja vreo trei luni. Să dea un telefon măcar să mă întrebe ce fac ,
cum mă simt, dacă am nevoie de ceva.

4.3. Condițiile și serviciile oferite de instituție
O a treia tematică urmărită în interviu a fost raportarea la condițiile și serviciile
oferite de instituție.
Toți au spus că sunt oferite condiții bune de cazare (1,2,3 paturi în cameră), nu se
fac internări peste capacitatea căminului, masa este suficientă și variată, sunt consultați cu
privire la meniu, starea de sănătate este controlată zilnic, ex istă spălătorie și sunt suficiente
grupuri sanitare care se mențin curate. Spațiile comune sunt dotate cu tot ce este necesar și
util beneficiarilor.
Au fost și unele obiecții referitoare la faptul că unele persoane (beneficiari) nu
păstrează c urățenia, iau hârtia de la baie, lovesc ușa de la intrare, rup clanțele de la uși, etc.
Percepțiile referitoare la condițiile de locuit și la ser vicile oferite sunt variate și ț in
de personalitatea fiecăruia , cultura și pregătirea profesională . Sunt persoane care consideră
că viața in cămin este confortabilă, sunt si persoane, mai puține la număr, care își doresc

42 mai multă intimitate, baie separată, un program mai lejer, orar special de masă sau de
activități.
Nu se poate face o diferențiere clară a bene ficiarior care sunt nemulțumiți.
Nemulțumirile apar spontan și sunt legate de nesatisfacerea unei nevoi. Prin discuții se
încearcă rezolvarea problemelor ș i persoana vârstnică să fie satisfăcută atât d in perspectiva
confortului cât și a relaționării dintre beneficiari ș i personal.
Se caută o adaptare a programului în funcție de ce rințele fiecăruia și de
disponibilități, astfel că nu se poate face o delimitare clară î ntre cei mulțumiți și cei
nemulțumiți, între bă rbați ș i femei, persoane vârstnice prove nite din mediul urban sau
rural, persoan e cu studii superioare sau fară .
Mediul instituțional presupune adaptări permanente pentru persoana vârstnică.
Acasă fiecare își organizează treburile așa cum dorește și este legat afectiv de multe lucruri ,
casa mea, grădina mea, etc .; dar într-o instituție multe sarcini sunt preluate de personalul de
îngrijire.
Din acest motiv beneficiarul este încurajat să-și personalizez e camera să-și
amenajeze locul sau camera așa cum dorește , toate acestea pentru a da posibilitatea
vârst nicului de a rămâne independent .
Persoanele singure sau cele care au trăit o tensiune mare în familie , datorită
neîntelegerilo r, găsesc mediul instituțional plăcut și le conferă sentimentul de siguranță.
Modul cum mediul răspund e nevoilor persoanei vârstnice ș i confortului său psihic se
reflectă în comportamentul acesteia , prin colaborare ș i bună dispoziție.
De asemene a persoanele care sunt în scaun rulant apreciază mai mult condiți ile
oferite , conștiente de faptul că în familie n u aveau spații largi, nu aveau rampe de acces sau
băi adaptate situați ei lor.

4.4. Relațiile dintre beneficiari și relațiile dintre personalul angajat și
beneficiari.
La acest capitol s -au înregistrat situații diferite în funcție de personalitatea
beneficiarilor. Sunt persoane de vârsta a treia amabile, vor să ajute alți beneficiari, participă
la activitățile din cămin și relaționează bine cu pe rsonalul. Alte persoane manifestă

43 ostilitate față de ceilalți beneficiari, uneori fac glume pe seama acestora ceea ce generează
tensiuni și disconfort.
De exemplu, dl. G.D. (92 ani) îmi relatează că:
Prefer să merg în club să urmăresc un film d ecât să mă cert cu partenerul de cameră care
dorește să asculte muzică. Vorbim doar strictul necesar. Cu personalul, în general, nu am
probleme, dar uneori mi se pare că sunt exigenți în ce privește curățenia și igiena
personală.

Dl. A.N. (84 ani):
Am un coleg de cameră mai tânăr și discut cu el ce emisiuni să urmărim la televizor,
diverse probleme de familie, ce meniu avem și dacă ne place sau nu. Cu alți beneficari
joc șah, discutăm despre sport, politică, iar în ce privește personalul, apreciez că este
amabil și are răbdare cu noi.

Relațiile dintre beneficiari reprezintă un factor esențial pentru adaptarea la viața
instituțională . Fiecare beneficiar a încheiat relații, sau și -au diminuat aria relațională cu
prietenii de la domiciliu. În special cei din mediul rural resimt acest fapt, persoanele din
mediul urban chiar dacă stateau pe aceași scară nu aveau relații de prietenie.
Într-o instituție spațiul este oarecum limitat și beneficiarii sunt apropiați între ei
(camere de 2 și 3 paturi, sală de mese, cabinetul de kinetoterapie, sala de festivități, etc.)
acest fapt oferă persoanelor vârstnice posibilitatea colaborării și comunicării între ei.
D-na. A.Z. (68 ani):
Sunt singura din cameră care se p oate mișca, colegele mele trebuiesc ajutate și se
deplasează cu scaunul cu rotile. Uneori ne mai certăm pentru că ele îmi cer să fac unele
servicii până vine infirmiera. Uneori sunt d ispusă să le ajut, alteori nu iar atunci când nu o
fac îmi adresează cuv inte care mă deranjează. Cu personalul mă înțeleg bine, uneori am
impresia că infirmierele fac toată treaba în viteză; este adevărat că sunt și multe persoane
la pat.

44 Uneori după ce s -au cunoscut apare sentimentul de saturație ș i doresc ceva nou care
să le satisfacă dorință de a fi apreciați. Un rol deosebit îl au activitățile organizate pentru
petrecerea timpului liber, beneficiarii sunt încurajați să comunice, să -și împărtășească
sentimente, să spună glume sau bancuri, să urmăr ească un film. Stimularea permanentă a
beneficiarilor duce la creșterea satisfacției și are efecte pozitive asupra relaționării între
beneficiari.
Dl. T.E. (75 ani):
Suntem trei în cameră. Î ncerc să relaționez cu ei, le spun câ nd este un meci de fotbal ca să
ne uităm împreună dar ei preferă să stea pe hol în fotolii, sau în pat fără să se uite la
televizor sau să vorbească. Cu alți beneficiari vorbesc despre sport, evenimente curente,
dar sunt și unii beneficiari pe care îi evit, nu vorbim de 5 ani și cred că tot timpul mă
vorbesc pe la spate și fac glume pe seama mea. Personalul își face treaba, discutăm
aproape orice problemă , dar uneori îmi spun că eu exagerez în anumite privințe .

Menționez că personalul cunoaș te codul de etică ș i procedura de re laționare cu
beneficiarii. F iecare ben eficiar este abordat individual și se ț ine sea ma de individualitate a
fiecăruia . Personalul tratează beneficiarii cu respect și demnitate. Prin natura ac tivităților
personalul utilizează un limbaj verbal ș i non verbal adecvat, fără a intra în polemici și
certuri cu beneficiarii, acceptându -i așa cum sunt, respectând confidențialitatea
informațiilor cu pri vire la situația beneficiarului. Personalul este implicat în implementa rea
planului individualizat de î ngrijire și asistență al beneficiarilor .

4.5. Petrecerea timpului liber
O altă latură a cercetării a fost cu privire la activitățile de timp liber desfășurate
în cămin .

45 Din discuțiile avute, a reieșit că în cămin persoanele vârstnice pot desfășura o serie
de activități pentru petrecerea timpului liber. Sunt activități pentru menținerea funcțiilor
cognitive.
În fiecare cameră există TV, căminul are o bibliotecă și o sală de lectură unde se
poate citi, se confecționează felicitări, se fac împletituri, beneficiarii pot desena sau participa
la diferite jocuri, ocaz ional merg la spectacole, în excursii la mănăstiri, muzee sau pot urmări
împreună emi siuni TV, filme, etc.
D-na. G.M.:
Merg uneori la club; dacă tema mi se pare interesantă mă duc, dacă nu stau pe fotoliu și
ațipesc.

Activitățile speciale sunt: sărbătorirea zilelelor de naștere la sfârșitul lunii în curs
pentru toți beneficiarii născuți în acea lună, păstrarea tradițiilor și obiceiurilor cu ocazia
zilelor de 8 Martie, Paști, Crăciun, Anul Nou, ș.a.
Slujbele religioase au loc în capela căminului unde preotul din localitate vine
săptămânal. La aceste activități participă doar unele persoane vârstnice, în funcție de starea
de sănătate și de disponibilitatea fiecăreia.
Dl. N.P.:
Îmi place să particip la activități, în special când sunt programate sesiuni de proverbe și
zicători, marcarea zil ei de naștere a unui p oet sau scriitor, a unui artist sau la activități
distractive, etc.

Dl. L.M .:
Nu prea aud bine, cu toate că am proteză auditivă și merg mai rar la activitățile în grup.
Prefer să stau singur și să dezleg integrame și su doku.

Activitățile cultural artistice , de informare, religioase și de petrecere a timpului liber
sunt aduse la cunoștința beneficiarilor printr -un program afiș at. De obic ei, acestea se
desfăsoară în zilele de marți și joi; î n fiecare zi persoanele vârstnice au la dispoziție cărți,

46 ziare , reviste, integrame, sudoku, table, șah sau se pot relaxa în curtea căminului care este
spațioasă ș i amenajată cu alei, foișoare și bănci .
Interacțiunea specialiștilor cu beneficiarii și conectarea la tot ce este nou sunt
premizele petrecerii timpului î ntr-un mod relaxa nt.
Persoanele vârstnice ș i-au pierd ut din rolul de persoană activă dar existența
televizorului , cu programe îmbunătățite, a telefonului , a calculatorului , fac accesul la
informații mult mai repede ș i beneficiarii sunt mai activi ș i preocupați de a petrece timpul
liber.
Antrenarea în activitățile de terapie ocupațională – îngrijitul aleilor , plantarea
florilor, hrănirea caprelor, ș.a. constitu ie tot atâtea prilejuri de satisfacție ș i de menținere a
unui tonus de viață ridicat.
Un rol important îl au vizitele voluntarilor și a copiilor din localitate. Împreună cu
aceștia s-au des fășurat activități cultural a rtistice ș i de petrecere a timpului liber, s -au legat
prieteni i care au durat în timp. Invitarea unor actori cunoscuți cum este Maia Morgastein ,
Grupul Vouă, au favorizat creșterea, colaborarea ș i stimula rea activă a beneficiarilor, de a
avea dorința de a trăi ș i a sentimentului de persoană importantă p entru cei din jur.

4.6. Relația cu familia/prietenii
Un rol important este cel al familiei, vizitele persoanelor dragi (rude, prieteni
apropiați) . Crește sentimentul de apartenență și îl diminuează pe cel de abandon. Sunt
beneficiari care au copii și nepoți și sunt vizitați săptămânal de aceștia; relația este
armonioasă și persoana vârstnică se simte fericită.
Sunt și persoane vâsrtnice care nu au familie, dar mențin legătura cu diferiți prieteni
și se bucură ne spus când o dată sau de două ori pe an aceștia vin în vizită.
Persoanele singure care nu au copii sau prieteni s -au resemnat pentru că nu are cine
să-i viziteze.

47 Cei mai triști sunt cei care au copii și aceștia vin rar sau doar dac ă sunt solicitați
telefonic de personalul căminului. Acești beneficiari încearcă să scuze frecvența scăzută a
vizitelor copiilor prin motive de genul:
B.A.: are un serviciu greu și un șef rău;
A.N.: sunt foarte ocupați, au și ei familiile lor;
G.L.: sunt p lecați în străinătate;
S.L.: fiica mea este bolnavă și mai are și două nurori care nu o ajută deloc în gospodărie.
Relația cu familia ridică probleme sub aspectul sensibilității subiecților, cunoscând
faptul că legăturile afective îi caracterize ază pe toți beneficiarii care au familii. Au fost
cazuri în care după instituționalizarea persoanei membrii familiei veneau o dată pe lună sau
mai rar în vizită iar starea de sănătate a beneficiarului s -a degradat vizibil într -un timp foarte
scurt, decesul survenind în mai puțin de 6 luni de la admiterea în cămin.
Spectrul relațiilor cu familia este foarte larg și nuanțat, au fost studiate dosarele
beneficiarilor, registru l privind vizitele aparținătorilor, registru l ieș irilor din cămin al
beneficiarilor, n otele telefonice , dar ș i discuții cu personalul de specialitate care au reliefat
consistența relațiilor cu familia . Astfel:
 vizite săptămâ nale – 8 beneficiari ;
 vizite lunare – 20;
 vizite cel puțin odată la 3 luni – 15;
 discuții telefonice săptămânale – 30;
 discutii telefonice ocazionale – 15;
 învoiri î n familie – 9.
Pentru a menține relația de familie, rudele beneficiarilor au fost sprijinite cu
aparatură tehnică – laptop sau telefon pentru a intra în contact cu ceilalț i membrii ai familiei
în direct sau pentru a viziona fotografii de familie la diferite evenimente la care nu au putut
participa.

48 Capitolul 5 . Analiza și interpretarea datelor

Analizând dosarele beneficiarilor, istoricul fiecărui beneficiar, aplicarea
chestionarului și obse rvarea interlocutorilor am urmărit gradul în care ipotezele prezentate
pot fi validate sau nu.
Conform datelo r ob ținute , persoanele vârstnice sunt tot mai co nștiente de
posibilitățile lor și teama de singurătate îi determină să solicite intrarea într -un cămin ,
cunoscân d că viața lor va fi schimbată. Un fapt bun este că se pot înscrie pe lista de aș teptare ,
că pot vizita căminul și pot surprinde activitatea căminului par ticipând chiar ei la activități .
Serviciile ofe rite în cămin sunt de calitate, atât cel e de locuit, îngrijire , consiliere,
medicale , cât ș i cele spirituale. Intrarea în cămin nu mai este percepută ca o antic ameră a
morții, în plus există ș i persoane vârstnice ca re au plecat din cămin după ce și -au refăcut
capacitățile fizice și mentale ș i care păstrează legătura cu beneficiari i din cămin sau cu
personalul și care recomandă altor vârstnici să viziteze căminul și să solicite internarea în
cămin .
Calitatea î ngrijirii vârstnicului în cămin a crescut , astfel sunt asigurate nevoile
existențiale vieții de zi de zi și cele socio -umane , de apartenență la un grup. Sunt dormitoare
spațioase luminate natural, spațiile comune sunt dotate cu mobilier adecvat, hrana satisface
gusturile beneficiarilor, ei fiind deseori con sultați în privința meniului, bă ile sunt curate și
funcționale, există un program de baie adaptat nevoilor fiecărui beneficiar .
Din perspectiva motivelor de internare majorita te persoanelor prezintă mai mulț i
factori ca re i-a determinat să solicite internarea . Astfel dintre cele mai fre cvente sunt:
– singurătatea ș i lipsa unei familii care să -l ajute pe vârstnic ;
– afecțiunii cronice care necesită servicii specializate ;
– supraveghere ș i ajutor permanent din partea unei persoane .
Persoanele vârstnice au nevoie de îngrijire și spr ijin practic avâ nd în v edere că au o
sănătate precară ș i cu trecerea timpului starea lor se deteriorează .
Sprijinul emoțional, pe lângă serviciile de îngrijire și medicale, are un rol important
pentru acomodare a persoanelor de vârsta a treia . Persoanele vârstnice , în special cele care au

49 avut diverse rolu ri și act ivităț i în viață percep singurătatea ca ceva dezastruos ș i de multe o ri
este afectată starea fizică ș i psihică.
Persoanele singure se acomodează mai repede . Ele nu au a șteptări mari față de
persoanele care provin din familii , care au copii și nepoți și care percep internarea ca pe o
formă de izolare. Facilitarea menținerii legăturilor cu familia prin vizite la cămin, prin învoiri
în familie , folosirea telefonului, dar ș i a altor interrelaționări (wathssapp , apel video , skype,
etc.), sunt vectori care converg la o bună acomodare și adaptare la mediul instituțional .
Persoanele vârstnice care au familie trăiesc la început cu sentimentul de abandon , de
excludere din viața familie i, după aceea acceptă situția, se conformează , dar trăiesc o stare de
incertitudine, nesiguranță și anxietate .
Antren ați în activitățile din cămin, ajutați să interelaționeze cu alț i beneficiari și cu
personalul, benefici ind de servicii de consiliere , persoanele vârstnice din cămin devin activi
și își menț in tonusul de viață ridicat .
Activitățile din cămin au drep scop normalizarea vieții persoanelor vârstnice, să
trăiască cât mai aproape de normal , să stimuleze încrederea în sine, să r eabilitez e
benefic iarii, să înlătu re starea de dependență și să îmbunătățescă relaționarea cu alte
persoane .
Rezultatele cercetării pun în evidență rolul familiei și al echipei multidisciplinare
(asistent social, medic, psiholog, kinetoterapeut, asistent medical, infirmier, etc.) personalul
specializat în susținerea persoanei vârstnice și în procesul de acomodare la viața
instituționalizată.
Din cele prezentate ipotezele formulate sunt validate. Persoanele vâ rstnice se
acomodează treptat la viața din cămin. De-a lungul vieții ei au trecut prin multe experiențe,
iar unii au nevoie de mai multă atenție fiind mai dificili , dar cu multă înțelegere și respect
din partea întregului personal reuș esc să conviețuiescă cu alți beneficiari .
Fiecare are un plan in dividualizat de î ngrijire astfel încât să se mențină autonomia
funcțională și socială la un nivel maxim .
După cum am prezentat, antrenarea în activită ți zilnice și cultural artistice sau de
relaxare sunt elemente ce conduc la o adaptare eficientă. Persoanele vârstnice nu vor doar o
farfurie cu mâncare și un pat, ele vor să -și exercie drepturile, să -și exprime părerile, să aibă
roluri î n mica comunitat e din cămin.
“Trăim împreună, coexistăm dar fără să ne deranjăm” este unul dintre mot to-urile sub
care se de sfășoară activițătile de grup. Sublinie z rolul esențial al echipei în antrenarea

50 beneficiarilor, în inițierea dialogului și menținerea acestuia, î n acordarea sprijinului
psihosocial pentru acceptarea celuilalt, in terrelaționare, cunoaștere și întelege re a celuilalt,
cu problemele sale dar și menținerea identității .
Înțelegând persoana vâ rstnică din punct de vedere biologic, psihologic, social dar și
spiritual și abordând problemele din sfera acestor planuri care se regăsesc în fiecare ființă
umană, în funcție de necesități și acordâ nd o atenție și o î ngrijire individualizată, sunt
premisele unei adaptari mai ușoare la viața din instituți e, la caracteristicile diferite ale
fiecărei persoane vârstnice .
Atmosfera generală de acceptare , existența unei anumite securițăți în cămin elimină
stările de nelin iște ale persoanelor vârstnice și favorizează starea de mulț umire , de apropiere
față de celălalt .
Cu câ t beneficiarii sunt im plicați mai mult în activițăti și sunt consultați î n tot ceea ce
privește activitatea căminului , cu atât nemu lțumirile sunt mai mici și adaptarea se face mai
ușor.
În furnizarea ser viciilor social e este respectat interesul superior al vârstnicilor. Se
pune accentul pe persoana vârstnică, aflată în centrul atenției și nu pe cea a furnizorului de
servicii sociale , care ar considera că este mai bine să ofere servicii la prețul cel mai mic dar
calitate a lor să fie inferioară, chiar dacă acest fapt nu ar fi în favoarea persoanelor vârstnice.
Persoanele vârstnice care se înscriu pe lista de așteptare și familiile acestora, sunt
consiliate pentru obținerea unor drepturi pentru care sunt eligibile și să opteze pentru
rămânerea în familie.
Cele mai multe persoane vârstnice care sunt îngrijite la domiciliu se încadrează într –
un grad de hand icap și primesc o indemnizație. Informarea și consilierea familiilor pentru
obținerea acestor drepturi a fost benefică pentru rămânerea per soanelor vârstnice în familie
iar familiile au găsit o soluție pentru îngrijirea vârstnicului.

51 Concluzii și propuneri

Persoanele vâr stnice , în special cei î naintați în vârstă , sunt mult mai predispuși
situațiilor de risc, fiind și cele mai multe ca și număr care necesită servicii sociale. Creșterea
populației vârstnice are un impact negativ asupra servicilor de sănătate ș i serviciilor socia le
deoarece fiind în număr tot mai mare, ace știa grevează fondurile bugetare ale țării. A stfel de
situații se regăsesc în toate statele lumii.
Famil ia tradițională s -a destrămat, c opii locuiesc la distanță de casa părinteasc ă sau
sunt plecați în străinătate iar părinții rămân singuri .
Persoanele vârstnice nu au fost prioritare în acordarea serviciilor sociale; copii,
familiile tinere, tinerii au avut întâietate în asistenț a socială .
Imaginea negativă a căminelo r pentru persoane vârstnice , “cămine ale sărăciei ”,
crează un precedent în rândul persoanelor vârstnice, acestea pornind de la premisa că odată
ajunși acolo sunt lăsați să moară și nu mai au acces cu exteriorul, cu familia, prietenii .
O altă problemă este aceea că nu putem să schimbăm radical o persoană vârstnică ,
oricâte metode ș i terapii aplicăm , pe când la un copil sau la o familie se poate modela
comportamentul .
Persoanele vârstnice au o problemă sau vârstnicii sunt o problemă, situația
economică precară, starea de sănătate șubrezită, neputința de a se î ngrijii, solicită costuri
suplimentare pentru menținerea unui standard de viață a l vârstnicului .
Persoanele vâ rstnice s e confruntă cu probleme privind întreținere a locuinței , plata
facturilor, a sigurarea medicamentelor, a unei alimentații corespunzătoare în funcție de dietă ,
de problemele de sănătate, nu se pot deplasa la magazin , la locurile de agrement , ș.a.
Mobilitatea este din ce în ce mai deficitară, iar toate aceste a sunt probleme personale dar ș i
probleme publice la care statul trebuie să facă față.
Categoria persoanelor singure este cea mai vulnerabilă, mai ales atunci când există
probleme economice. D in acest punct de vedere internare a într -un centru rezidențial este
soluția optimă .

52 Acomodarea și ad aptarea la viața instituțională ține de personalitate a per soanei
vârstnice, de nevoile și așteptările sale, dar ș i de serviciile oferite de furniz orul de serv icii
sociale .
Sunt și persoane singure care nu sunt informate de alternativa unei îngrijiri într -un
centru rezidențial. Unele dintre persoanele vârstnice au acc es limitat la informații, nu au
telefon, nu se pot deplasa și de multe ori trăiesc izolați, marginalizați și neputincioși.
Politicile soc iale ale guvernului trebuie să ț ină seama de pr oblemele persoanelor
vârstnice și să le includă î n agenda de lucru . Să le acorde șanse egale prin cunoașterea
posibilităților de îngrijire, a nevoilor reale ale acestora și să adopte strategii pentru evitarea
marginalizării și a excluderii sociale a acestei categorii de cetățeni.
Serviciile sociale să fie destinate d irect pr oblemelor vârstnicilor și în urma evaluării ,
acestea să se acorde la domiciliu sau într -un centru rezidențial, astfel încât să răspundă
nevoilor persoanelor vârstnice .
Există posibilitatea accesării serviciilor mixte, centre de zi , unde persoana vâ rstnică
poate să primească servicii medicale, de recuperare și de petrece re a timpului liber , dar în
același timp să fie î ngrijit și la domiciliu.
Înființarea serviciilor de îngrijire a persoanelor vârstnice la domiciliu sau în centrel e
rezidențiale este un prim pas. A ceste servicii trebuiesc monitorizate și în funcție de realitățile
din teren , pentru a se dezvolta ș i diversifica pas cu pas.
Așa cum se arată și într -un studiu realizat de Fundația Principesa Margareta a
României în perioada 2015 – 2018 , serviciile de îngrijire la domiciliu sunt accesate cu
precădere în orașele mari, în timp ce în orașele mici și în mediul rural se optează pentru
varianta internării într -un centru rezidențial, aceasta fiind în cele mai multe cazuri și singura
opțiune di sponibilă. (Fundația, Principesa, Margareta, & României, 2018, p. 4)
Din acest motiv consider că este necesar la nivelul primăriilor să existe personal
calificat (așa cum se menționează ș i în strategia de dezvoltare a Consiliului Județean Ilfov
2018 -2023, că “este nevoie de întărirea corpului de profesioniști de la nivelul SPAS -urilor”
(CJI, 2018, p.36)) – asistenți sociali care să monitorizeze persoanele vârstnice și să le ajute
să accese ze serviciile sociale.

53 Bibliografie :

0 Anexa nr. 1. Fișă de observaț ie
Nr
crt Nume
prenume Orientare /memorie Deplasare Ținuta Participare la activităț i Dialog cu alte persoane
Autonomie personală
Păstrată Afectată
parțial Afectată
total Singur Cu
ajutor Fotoliu
rulant Imobilizat
la pat Îngrijit Neglijent Neîngijit spontan antrenat Pasiv Comunicativ Antrenat
în dialog Necomu –
nicativ Pastrată /
Ajutor
minor Necesită
ajutor
major Necesită
ajutor
permanent
1. A.F.
87 ani
Bărbat
Are
familie X x x x x x
2. A. E.
76 ani
Femeie
Are
familie x X

x x x x
3. A.M.
86 ani
Femeie
Nu are
familie x

x x x x x
4. A. Z.
68 ani
Femeie
Are
familie x X

x x X x
5. A.N.
84 ani
Bărbat
Are
familie
x x x x X x
6. AN.
69 ani
Bărbat
Nu are
familie X X X X X X

1 7. B.A.
87 ani
Femeie
Are
familie X X X X X X
8. B.I.
85 ani
Femeie
Are
familie X X X X X X
9. C.M.
71 ani
Bărbat
Nu are
familie X X X X X X
10. C.C.
68 ani
Femeie
Are
familie X X X X X X
11. C.G.
75 ani
Bărbat
Are
familie X X X X X X
12. D.E.
85 ani
Femeie
Are
familie X
13. D.F.
85 ani
Femeie
Are
familie X X X X X X
14. G.M.
75 ani
Femeie
Are
familie X X X X X X
15. G.D.
92 ani
Bărbat
Are
familie X X X X X X

2 16. G.D.
83 ani
Bărbat
Are
familie X X X X X X
17. G.L.
79 ani
Femeie
Are
familie X X X X X X
18. G.G.
79 ani
Bărbat
Are
familie X X X X X X
19. G.G.
89 ani
Bărbat
Nu are
familie X X X X X X
20. G.M.
88 ani
Femeie
Are
familie X X X X X X
21. I.E.
84 ani
Femeie
Are
familie X X X X X X
22. I.I.
72 ani
Bărbat
Nu are
familie X X X X X X
23. I.N.
65 ani
Bărbat
Nu are
familie X X X X X X
24. I.M.
83 ani
Bărbat
Nu are
familie X X X X X X

3 25. I.V.
85 ani
Femeie
Are
familie X X X X X X
26. L.M.
74 ani
Bărbat
Nu are
familie X X X X X X
27. M.D.
89 ani
Femeie
Are
familie X X X X X X
28. M.E.
88 ani
Femeie
Nu are
familie X X X X X X
29. M.V.
86 ani
Femeie
Nu are
familie X X X X X
30. N.S.
80 ani
Femeie
Nu are
familie X X X X X X
31. N.E.
71 ani
Femeie
Are
familie X X X X X X
32. N.M.
89 ani
Femeie
Nu are
familie X X X X X X
33. N.P.
79 ani
Bărbat
Nu are
familie X X X X X X

4 34. N.P.
71 ani
Femeie
Nu are
familie X X X X X X
35. O.P.
84 ani
Femeie
Are
familie X X X X X X
36. P.T.
71 ani
Bărbat
Nu are
familie X X X X X X
37. P.I.
70 ani
Bărbat
Are
familie X X X X X X
38. P.D.
78 ani
Bărbat
Are
familie X X X X X X
39. P.A.
93 ani
Femeie
Are
familie X X X X X X
40. S.F.
70 ani
Bărbat
Nu are
familie X X X X X X
41. S.L.
92 ani
Femeie
Are
familie X X X X X X
42. S.S. X X X X X X

5

43. T.E.
75 ani
Bărbat
Nu are
familie X X X X X X
44. T.D.
75 ani
Bărbat
Nu are
familie X X X X X X
45. T.E.
89 ani
Femeie
Are
familie X X X X X X
46. V.I.
84 ani
Bărbat
Are
familie X X X X X X
47. V.T.
88 ani
Femeie
Nu are
familie X X X X X X
48. V.M.
84 ani
Femeie
Nu are
familie X X X X X X
49. U.A.
66 ani
Bărbat
Are
familie X X X X X X
50. U.V.
80 ani
Femeie
Nu are
familie X X X X X x

6 Anexa nr. 2. Programul activităților pentru o viață activă și activități de socializare (d ecembrie 2019)

Nr.
crt Acțiunea Participanți Responsabil de
organizare
Data/perioada Locația
1 Socializare și informare – ZIUA
PERSOANELOR CU DIZABILIT ĂȚI Beneficiar ii din că min Asistent social
03.12 .2019 Sala de
festivități
2 Socializare și p etrecere timp liber –
PETRECEM CU VOLUNTARII , ZIUA
VOLUNTARILOR Beneficiarii din că min Asistent social
05.12.2019 Sala de
festivități
3 Socializare și petrecere timp liber
“REPETIȚ IE SERBARE ” Beneficiarii din că min Asistent social
10.12.2019 Sala de
festivităț i
4 Socia lizare și petrecere timp liber
“REPETIȚ IE SERBARE ” Beneficiarii din că min Asistent social
12.12.2019 Sala de
festivităț i
5 Socializare și petrecere timp liber
“SERBARE DE CRĂ CIUN ” Beneficiarii din că min

Asistent social
. 15.12 .2019 Sala de mese
6 Socializare și petrecere timp liber
“TĂIEREA PORCULUI LA ROMÂ NI” Beneficiarii din că min Asistent social
17.12.2019 Curtea
căminului
7 Socializare și p etrecere timp liber
VIZITĂ VOLUNTARI – MOȘ CRĂ CIUN Beneficiarii din că min Asistent social
18.12.2019 Sala de mese
8 Socializare și petrecere timp liber
“JOCUL ASEMĂNĂRILOR Ș I Beneficiarii din că min
Asistent social
19.12.2019 Sala de
festivităț i

7 DEOSEBIRILOR”
9 Socializare și educaț ie religioasă
Spovedit și împărtăș it Beneficiarii din că min Asistent social
Preot Răbușapcă 21.12.2019 Sala de mese/
camerele
beneficiarilor
10 Socializare și educație religioasă
“NAȘ TEREA DOMNULUI ” Beneficiarii din că min Asistent social
24.12.2019 Sala de
festivităț i
11 Socializare și sărbatorirea celor născuți î n
luna decembrie Beneficiarii din că min Asistent social
31.12.2019 Sala de mese