Despre Inflatie

CAPITOLUL 1 – DESPRE INFLATIE

1.1 Conceptul de inflație

Termenul de inflație a început să fie deseori utilizat în rândul oamenilor de știință și al oamenilor de afaceri (bancheri), abia pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, deși acest fenomen inflaționist există cu mult înainte de această perioadă.

În prezent, niciun subiect nu este atât de dezbătut – sau atât de puțin înțeles – precum inflația.

Primul lucru pe care ar trebui să îl luăm in considerare este faptul că Ludwig von Mises observă că termenul de inflație nu este un termen praxeologic care provine din economie, ci este o idee care vine din utilizarea politică sau vorbirea curentă a marelui public. Din acest motiv, cuvântul „inflație” nu are precizia de a fi definit într-un termen teoretic, astfel devenind un concept complicat și neglijent.

„Noțiunea de inflație nu este un concept praxeologic. Ea nu a fost creată de economiști, ci de discursul lumesc al publicului și a politicienilor.”

Această primă analiză ajută să explice de ce a fost dificil să se ajungă la un acord comun, chiar și printre austrieci; această inexactitate de origine creează opinii diferite cu privire la același cuvânt. Este clar că atunci când vorbim de inflație, vorbim despre un fenomen specific, dar definiția politică sau opinia publică, pentru că nu este suficient de precisă, nu specifică în mod clar atunci când există și atunci când nu există inflație. În plus, Mises menționează că noțiunea de inflație este deasemenea construită pe ideile puterii de cumpărare stabilă și pe neutralitate.

O doctrină foarte populară susține că scăderea progresivă a puterii de cumpărare a unității monetare a jucat un rol decisiv în evoluția istorică. Se afirmă că omenirea nu ar fi ajuns la starea sa actuală de bine în cazul în care oferta de bani nu ar fi crescut într-o măsură mai mare decât cererea de bani. Scăderea rezultă în puterea de cumpărare, se spune că a fost o condiție necesară de progres economic. Din acest motiv termenul de inflație a fost folosit pentru a semnifica schimbări induse monetar, rezultat fiind scăderea puterii de cumpărare.

În cele din urmă vom incerca să elaborăm o definiție mai precisă a inflației.

Dacă oferta de caviar ar fi la fel de abundentă ca și cea de cartofi, atunci prețul caviarului – adică raportul de schimb între caviar și bani sau între caviar și alte bunuri – s-ar schimba considerabil. În cazul acesta ne-am putea procura caviar cu sacrificii mult mai reduse decât cele necesare azi. În mod analog, ca urmare a unui spor al cantității de bani, puterea de cumpărare a unității monetare scade – și odată cu ea scade, de asemenea, cantitatea de bunuri ce pot fi obținute în schimbul unei unități monetare.

În secolul al XVI-lea, odată cu descoperirea și exploatarea resurselor americane de aur și argint, cantități enorme de metal prețios au luat drumul Europei. Rezultatul acestei creșteri a cantității de bani a fost o tendință generală de creștere a prețurilor în Europa. În mod analog, astăzi, când vreun guvern sporește cantitatea banilor de hârtie, rezultatul este o tendință de scădere a puterii de cumpărare a unității monetare – și astfel prețurile cresc. Numim aceasta inflație.

Din nefericire, atât în Statele Unite cât și în alte țări, există persoane care preferă să nu atribuie inflația creșterii cantității de bani, ci, mai degrabă, să o atribuie creșterii prețurilor.