DESPRE AGRESIVITATE ȘI REDUCEREA EI ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL GIMNAZIAL Coordonator științific: Prof. univ. dr. Carmen Sonia Duse Student: Stănilă Sandra -… [628037]

DESPRE AGRESIVITATE ȘI REDUCEREA EI ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL GIMNAZIAL

Coordonator științific:
Prof. univ. dr. Carmen Sonia Duse

Student: [anonimizat]
2020

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 3
CAPITOLUL I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 4
TIPURILE ȘI FORMELE VIOLENȚEI ………………………….. ………………………….. ………………………. 4
Aspe cte generale. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 4
I.1. Ce este violența? ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 4
I.2. Tipurile de violență ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 4
CAPITOLUL II ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 5
VIOLENȚA ÎN INSTITUȚIILE DE ÎNVĂȚĂMÂNT ………………………….. ………………………….. .. 6
II.1. Tipurile de violență în instituția de învățământ ………………………….. ………………………….. ….. 6
II.1.1 Violența fizică ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 6
II.1.2. Violența psihologică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 6
II.1.3. Violența sexuală ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 7
II.1.4. Violența de gen ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 7
II.1.5. Bu llying – ul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 7
II.2. Cauze ale manifestărilor de violență în școală ………………………….. ………………………….. ………… 8
II.2.1. Efectele asupra copiilor martori și/sau victime ale violenței în familie ……………………….. 8
II.2.2. Trăsături ale elevilor violenți ………………………….. ………………………….. ………………………….. 9
II.3. Combaterea și asigurarea securității elevului ………………………….. ………………………….. ……….. 10
CAPITOLUL III ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 11
STUDIU DE CAZ – privi nd violența în instituțiile de învățământ ………………………….. ……………… 11
III.1. Analiza formelor de violență în școală ………………………….. ………………………….. …………….. 11
III.2. Informarea în vederea prevenirii violenței în instituția de învățământ ………………………. 22
III.3. Prevenirea violențelor în școală ………………………….. ………………………….. ………………………. 23
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 27

INTRODUCERE

CAPITOLUL I
TIPURILE ȘI FORMELE VIOLENȚEI
Aspecte generale .
I.1. Ce este violența?
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) defineș te violența astfel : folosirea
intenționată, reală sau în formă de amenințări, a forț ei sau puterii împotriva propriei
persoane, î mpotriva altei persoane sau î mpotriva unui grup sau a unei comunităț i, care s -a
soldat sau ar e o probabilitate înaltă de a se solda cu vătămare corporală , traumă
psihologică , moarte, dereglări în dezvoltare sau alte prejudicii . [1]

I.2. Tipurile de violență
După cum este definită violența de către Organizația Mondială a Sănătății, constatăm
că aceasta reprezintă de fapt suma tuturor acțiunilor agresive atât planificate, cât și spontane
realizate de către una sau mai multe persoane . Adeseori, aceste agresiuni lasă urme adânci în
viața persoanelor supuse violențe lor. Aceste urme pot fi vizibile – vătămarea corporală sau pot
afecta partea cognitivă a individului, acesta prezentând tra ume psihologice, depresie sau stări
de suicid.
Violența în sine se referă atât la partea fizică, cât și la cea psihologică. Astfel,
distingem diferite tipuri de violență.
Printre cele mai cunoscute tipuri de violență o regăsim pe cea fizică . Acest tip de
violență este cel mai cunoscut, datorită faptului că rezultatele acestuia sunt vizibile. În acest
caz, violența este exprimată prin pedepse corporale, deteriorarea și lipsirea de bunuri. Desigur
că, de cele mai multe ori este neglijată parte a psihologică. Pe lângă rezultatele vizibile,
persoanele agresate prezintă și traume psihologice majore. Astfel, ajungem la un alt tip de
violență, și anume violența psihologică . Toate acțiunile controlate sau necontrolate care duc la
umilirea, înjosirea, etichetarea sau insultarea unei persoane sau a unui grup de persoane sunt
considerate acte de violență.
Un alt tip de violență este cea sexuală , care se manifestă prin constrângere, hărțuire
sau chiar viol. La fel ca violența fizică, și aceasta lasă afecte ază partea psihologică.
Bineînțeles că, pe lângă tipurile de violență descrise mai sus, întâlnim și altele – violența
economică, violența emoțională, violența socială sau cea spirituală, care nu sunt altceva decât

o “extindere” a celor enumerate mai sus.
Așadar, deși putem distinge trei tipuri de violență, observăm că din acestea derivă și
alte tipuri de violență,precum: hărțuirea, umilirea verbală, violența emoțională, exploatarea
prin diverse forme de activități, neglijare. Totodată, putem constata că toa te acestea au un
punct comun – trauma psihologică . De cele mai multe ori, traumele fizice suferite de către un
individ se transformă în traume psihologice ce duc la stări depresive, halucinații sau chiar
suicid.

➢ Vătămări corporale
➢ Pedepse corporale
➢ Lipsirea de bunuri
Traume
psihologice
Violența
fizică
Violența
psihologică
Violența
sexuală➢ Insulte
➢ Violență emoțională
➢ Umilire
➢ Exploatare
➢ Viol
➢ Hărțuire

CAPITOLUL II
VIOLENȚA ÎN INSTITUȚIILE DE ÎNVĂȚĂMÂNT

Scdfvgbhnjmkl.ș

II.1. T ipurile de violenț ă în instituția de învățământ
Violența în instituția de învățământ reprezintă acțiuni agresive planificate sau spontane
care au loc pe terito riul sau în încăperile acesteia, precum și pe dura ta evenimentelor
extracurriculare desfășurate de instituție. Subie cți ai violenței într -o instituție de învățământ
pot fi cadrele didactice , elevii și părinții acestora, precum și alți angajați. Aceștia pot fi
inițiatori ai acțiunilor violente, victime sau martori.
Violența poate veni atât din partea profesorilor la adr esa elevilor, cât și în mediul
semenilor. Uneori menținerea disciplinei în clasă sau în grupul de elevi se face prin aplicarea
pedepselor fizice umilitoare la adresa elevilor și a măsurilor cu impact psihologic.

II.1.1 Violența fizică
Violența fizică – aplicarea forței fizice față de o persoană pentru a -i provoca
durere, disconfort, umilință. Violența fizică îi poate provoca victimei și traume
psihologice, dizabilitate sau chiar deces în rezultatul traumei sau a suicidului. [1]
II.1.2. Violența psihologică
Violența psihologică totalitatea acțiunilor verbale și comportamentale
intenționate, orientate spre umilirea, ignorarea, respingerea, controlul sau izolarea
socială a persoanei. Violența psihologică se poate manifesta prin luare în derâdere,
poreclire , bătaie de joc, refuzul de a comunica cu persoana toate acestea submi nând
stima de sine . [1]

De cele mai multe ori, intimidarea si amenințările stau la baza violențelor fizice și
psihologice. Aceste intimidări soldându -se în atacuri fizice sau acțiuni care insuflă frică sau
teamă. După cum am precizat și în prima parte a lucrării, violența fizică o implică în cele mai
multe cazuri și pe cea psihologică, traumele fizice lăsând urme mult mai adânci pe plan
emoțional.

II.1.3. Violența sexuală
Violența sexuală constrângerea persoanei de a întreține relații sexuale contrar
voinței sale, precum și orice fel de acțiuni (inclusiv fără constrângere) cu caracter
sexual din partea adultului în raport cu copilul care nu a atins vârsta consimțământului .
Acest tip de violență provoacă traume psihologice adânci, duce la diminuarea stimei
de sine și poate deveni cauză a tentativei de suicid . [1]
II.1.4. Violența de gen
Violența de gen poate lua forma violenței psihologice, fizice sau sexuale. La
baza ei stă dezechilibrul forțelor și stereotipurile de gen. Orice acțiuni violente și
discriminatorii care au la bază criteriul de gen, inclusiv din cauza neacce ptării
identității de gen a persoanei, sunt manifestări ale violenței de gen. [1]

Tot aici, amintim și de discriminare. Discriminarea presupune atitudinea
preconcepută sau diferențiată față de o persoană, bazată pe naționalitate, sex, identitate de
gen, statut socio -economic, apartenență religioasă, dizabilitate, particularități de dezvoltare
sau comportament, prezența unei afecțiuni sau alte caracteristici.
În școli, acest tip de violență este foarte des întâlnit. De cele mai multe ori, această
discriminare față de semeni pleacă din cadrul familial, copii aplicând lucrurile pe care le aud
acasă.

II.1.5. Bullying – ul
Bullying -ul se manifestă prin aplicarea repetată de către o persoană sau un grup de
persoane a diver selor tipuri de violență și intimidare față de o persoană care nu se poate apăra.
[1]
În instituțiile de învățământ, bullying -ul este adeseori întâlnit în rândul elevilor de
toate vârstele. Fie elevii cu vârste mai mari manifestă comportamente de tip bullying asupra

elevilor mai mici, fie angajații instituțiilor de învățământ sunt victime a le bullying -ului din
partea colegilor sau a conducerii unității.
Acest tip de comportament se manifestă atât prin violență fizică – lovituri,
împingeri, lipsire de bunuri, cât și prin violență psihologică – jigniri, umiliri publice etc.
Aceste acțiuni sunt de cele mai multe ori planificate de către agresor, acesta acționând în mod
conștient și au ca scop umilirea și înjosirea persoanei agresate. Faptul că toate aceste agresiuni
au loc în mod voit și de cele mai multe ori în public, rezultatele sunt grave, a fectând partea
emoțională a individului, ducând la stări depresive și la scăderea stimei de sine.

II.2. Cauze ale manifestărilor de violență în școală
Pentru a contura personalitatea elevului violent trebuie să luăm în considerație o serie
de factori: factori individuali, sociofamiliali, școlari, de context social.
La nivel individual, factorii care afectează potențialul de violență al elevilor, includ
caracteristici bilologice, genetice, psihologice și sociale. Manifestările violente pot apăr ea
încă din copilărie, fiind influențate de mediul familial, de grupul de apartenență sau de alți
factori de natură socială și culturală.
Studiile de specialitate arată că traumele copiilor din perioada intrauterină pot duce la
crearea unor particularită ți neurologice cu potențial ridicat de violență a copiilor în cauză.
Totodată, un studiu arată faptul că aproximativ 5% din persoanele violente prezintă
vulnerabilități genetice , în timp ce specialiștii în psihologia copilului afirmă că „orice copil
are an umite nevoi afective fundamentale. Cea mai importantă nevoie afectivă a copilului este
aceea de iubire și afecțiune, nevoia de a se simți acceptat și dorit.” [2]

II.2.1. Efectele asupra copiilor martori și/sau victime ale violen ței în familie
Pentru victime, consecințele se pot manifesta în decursul multor ani, sub forma
tulburărilor de stres posttraumatice, anxietății, neliniștii, izolării sociale, comportamentului
asocial. Devenind martor a violenței, majoritatea adulților, copiilor și adolescenților se simt
neajutorați și, din cauza incapacității lor de a opri violența, au sentimente de vină și temeri că
se pot pomeni în locul victimei.

1. Consecințe în plan fizic. Copii care sunt martori ai violenței în familie pot acuza
în multe cazuri dureri de cap, boli inexplicabile (vătămări ale creierului, epilepsie),
probleme cu somnul, agitație etc. În ceea ce privește copilul abuzat fizic în mediul
familial, acesta se poate confrunt atât cu problemele psihologice prezentate mai
sus, cât și cu probleme fizice, precum contuzii (mâini/picioare rupte), întârziere în
dezvoltare datorată loviturilor la cap, bâlbâilă, dezvoltare fizică lentă.
2. Consecințe în plan emoțional și mental. Majoritatea copiilor expuși diferitelor
forme ale violenței în familie prezintă schimbări pe plan emoțional, ce îi pot afecta
pe termen lung. Dintre aceste perturbări emoționale, amintim: suferin ța, anxietate,
disperare, spaim ă, sentimente de culpabilitat e (se simte responsabil pentru
probleme), are rolul de “ țap isp ășitor” al familiei, neajutorare, neputin ță, frica de
abandon, ne încredere în sine și în ceilal ți, stima de sine sc ăzută, se percepe ca un
copil r ău, care nu merit ă dragoste și îngrijire, ru șine, izolare, singur ătate, depresie,
gânduri/tentative de suicid.
3. Consecințe în plan comportamental. În ceea ce privește comportamentul celor
expuși violențelor în familie, copii prezintă de cele mai multe ori tulburări de
comportament, pasivitate la agresiunile celorlalți, minciună, fuga de acasă, auto –
mutilare, consum de droguri sau alcool. Copii marto ri/victime ale violenței preiau
rolul de adult de la o vârstă fragedă , aceștia îngrijindu -se de ei înșiși și adesea și de
părinți.
4. Consecințe în plan școlar. În ceea ce privește situația școlară a elevilor în cauză,
distingem următoarele consecințe: neîncr ederea în colegi sau profesori, izolare,
schimbări bruște în performanțele școlare, absenteism, lipsa de concentrare, lipsa
atenției, tulburări de memorie.

II.2.2. Trăsături ale elevilor violenți
În urma studiilor de specialitate, elevii violenți au manifestat anumite comportamente,
dintre care disting em următoarele t răsături individuale atribuite acestora :
– probleme de comunicare
– toleranță scăzută la frustrare
– imagine de sine negativă
– dificultăți de adaptare la discipli na școlară
– instabilitate emoțională

– dificultăți de concentrare
– tulburări psihice grave.

II.3. Combaterea și asigurarea securității elevului
Angajații instituției de învățământ care sunt martori sau dețin informați i despre un act
de abuz, neglijare, exploatare, trafic sunt obligați să intervină pentru a -l stopa sau să solicite
ajutor în cazul în care nu pot interveni de sine stătător. Sarcina lor principală este să separe
părțile, să oprească violența și, în caz de necesitate, să acorde vic timelor primul ajutor. La fel
trebuie să procedeze și elevii: să anunțe imediat adulții, să îndemne părțile să înceteze
violența, să -i separe pe cei care se bat dacă aceasta nu le amenință siguranța.
Schema acțiunilor de identificare și intervenție în cazu rile de violență în instituțiile de
învățământ este următoarea:
– Sesizarea/ identificarea cazului de violență
– Intervenția imediată în scopul stopării violenței
– Acordarea primului ajutor victimei
– Înregistrarea și examinarea cazului de violență
– Asistența, întrerinderea măsurilor educaționale și disciplinare și încheierea cazului.

CAPITOLUL II I
STUDIU DE CAZ – privind violența în instituțiile de învățământ

În ceea ce privește studiul agresivității în învățământul gimnazial, am realizat un
studiu la nivelul unei școli din mediul rural al județului Sibiu. Problema care face obiectul
acestei cercetări este agresivitatea verbală și fizică a elevilor în timpul programului școlar.
Pentru început, am studiat comportamentul elevilor atât în timpul actului instructiv –
educativ, cât și în timpul recreațiilor.
Scopul aceste i cercetări este acela de a aduce la cunoștința părinților și elevilor
efectele negative ale violenței, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Prin intermediul
acestui studiu, doresc ca elevii să cunoască riscurile și să abordeze un comportament mai
civilizat, mai calm și mai respectuos față de persoanele din jur.
Obiectivul principal al acestei cercetări îl reprezintă determinarea factorilor
generatori ai agresivității precum și determinarea cauzelor și efectelor acestor comportamente.
Pe lângă aceste obiective, doresc să atrag atenția familiei elevilor problemă, implicându -i pe
acesta în demersul pedagogic și în activitățile extracurriculare. U n alt obiectiv este acela de a
depista factorii declanșatori ai comportamentului agresiv, de a discuta cu elevii în cauză și de
a îi ajuta să se integreze în colectiv. Totodată, se dorește o creștere a interesului elevilor
violenți față de actul educativ.
Am structurat această cercetare în trei părți: analiza formelor de violență în școală ,
informarea în vederea prevenirii violenței în instituția de învățământ, prevenirea violențelor
în școală – cercetare
III.1. Analiza formelor de violență în școală
Pentru realizarea acestei cercetări a fost nevoie de un studiu de două luni
asupra diferitelor comportamente ale elevilor în timpul programului școlar. Astfel, am avut
timp să mă documentez asupra problemelor familiale pe care elevii agresivi le au, asupra
problemelor de sănătate sau a problemelor de integrare socială ale acestora. Am realizat fișe
individuale de observație a comportamentului copiilor violenți, precum și o caracterizare
psihopedagogică preluată de la profesorul diriginte. Aceste fișe m -au ajutat în documentarea
propriu -zisă, astfel putând culege toate datele necesare cercetării.

Totodată, pentru colectarea datelor relevante studiului violenței și pentru
elaborarea unei diagnoze și a unei strategii de intervenție anti – violență, am aplicat un
chestionar pentru elevii școlii.
În cadrul a cestui studiu, am recurs la trei metode: observația, discuții individuale și
distribuirea de chestionare pentru elevi.
OBSERVAȚIA.
Observația este o tehnică de bază în cercetarea pedagogică; ea ne poate ofer i date cu
valoare de fapte, ce pot completa volumul de informații deținute. Ea trebuie să completeze și
să se poată face corelații între valoarea de adevăr a opiniilor corelate cu fapte, comportamente
concrete. Plasarea într -o teorie, ca bază a observării, este esențială; nu se pot aduna orice fel
de informații, doar cele relevante din punct de vedere al scopului cercetării. Observația este o
tehnică de lucru ce necesită aplicarea pe întregul proces de studiere a unei problematici. În
cadrul lucrării de faț ă, observația a fost utilizată în cadrul mediului școlar, unde au avut loc o
parte dintre întrevederile cu părinții, dar și în mediul familial. Presupune urmărirea
comportamentului verbal și non – verbal al copilului și părintelui în timpul desfășurării un ei
vizite la domiciliu, și nu numai, sesizarea adecvării dintre răspunsurile oferite de interlocutor
și comportamentul non – verbal al acestuia.
DISCUTII INDIVIDUALE CU ELEVII .
Aceste discuții m -au ajutat să aprofundez studiul meu, astfel putând determina câteva
cauze ale ag resivității elevilor. Un caz care mi -a atras atenția în mod deosebit este cel al unui
elev din clasa a V -a, pe care îl vom numi elevul X, despre care vom vorbi în ultima parte a
cercetării.
CHESTIONAR PENTRU ELEVI.
Violența șco lară nu include numai acțiunile explicit violente, care intră în sfera
penalului, ci ș i o serie întreagă de alte violențe, precum: tachinări, intimidări, ironii, agresiuni
verbale etc. Sentimentul de siguranță diferă de la un elev la altul, astfel, prin in termediul
chestionarelor pentru elevi, pot fii investigheate aspecte mai puțin vizibile ale violenței, legate
de cele mai multe ori de atiudini ostile sau intimidări ale elevilor/profesorilor din școală.
Chestionarul, ca instrument de cercetare în anchetă, cuprinde două părți: o parte
introductivă și întrebările propriu -zise.

Prin intermediul acestor chestionare, am reușit să identific formele curente de violență
din școală, să măsor frecvența cu care apar aceste cazuri de violență, să identific contextul î n
care apar, precum și să aflu părerile elevilor privind combaterea acestui fenomen.
Pentru a studia nivelul agresivității în ș coală, am distribuit elevilor următorul
chestionar.

Chestionar –Studiu privind violen ța în școală
CLASA:
VÂRSTA:
SEXUL:
1. Ați fost vreodată victima unei agresiuni verbale în școală? (amenințări, adresarea
de cuvinte jignitoare etc.)
a. Da
b. Nu
2. Daca Da, de către cine ați fost agresat?
a. Colegi
b. Profesori
c. Persoane din exterior
3. Ați fost vreodată victima unei agresiuni fizice în școală?
a. Da
b. Nu
4. Daca Da, de către cine ați fost agresat?
a. Colegi
b. Profesori
c. Persoane din exterior

5. În ce a constat agresiunea fizică?
a. Lovire
b. Incăierare
c. Furt
d. Altceva:……………………………………………………………………………………….

6. La cine apelați atunci când ați fost agresat?
a. Profesori
b. Părinti
c. Prieteni
d. Nu apelez la nici o persoană
e. Alte persoane:…………………………………………………………………………………
7. Actele de agresiune se petrec in:
a. Incinta școlii
b. Curtea școlii
c. Exteriorul școlii
8. S-a întamplat ca în timpul orelor să apară conflicte între elevi? Daca D a, precizați
natura conflictului:
a. Nu
b. Da……………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………….. ………………..
………………………………..
9. S-a întâmplat ca în timpul orelor să existe conflicte între elev – profesor? Daca Da,
precizați natura conflictului:
a. Nu
b. Da………………………………………………………………… …………………………………..
10. Ierarhizați următoarele comportamente agresive ale profesorilor , în funcție de
frecvența lor, pe o scală de la 1 la 7 (locul întâi ocupându -l comportamentul cel mai
frecvent, iar locul 7 comportamentul cu frecvența cea mai mică):
a. tonul ridicat;
b. evaluarea neobiectivă;
c. intimidarea;
d. jignirea;
e. cuvintele amenințătoare;
f. lovirea;
g. excluderea de la ore.
11. La școală ați agresat verbal alți colegi? Dacă Da, precizați motivul agresiunii.
a. Nu
b. Da……………………………………………………………………………………………………..

12. La școală ați agresat fizic alți colegi? Daca Da, precizați motivul agresiunii.
a. Nu
b. Da…………………………………………… ………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………………….
13. Ați avut nota scăzută la purtare pentru implicare în conflicte?
a. Da
b. Nu
14. Cum ai reacționa dacă ai fii martorul unui act de violență fizică?
…………………………………………………………………………………………………………….. ..
……………………………………………………. …………………………………………………………
15. Ce factori influențează comportamentul agresiv al elevilor din școală?
a.
b.
c.
16. Cum putem reduce agresivitatea din școală?
a.
b.
c.

INTERPRETAREA CHESTIONARULUI

1. Ați fost vreodată victima unei agresiuni verbale în școală?

2. Dacă da, de către cine ați fost agresat?

La întrebarea "Ați fost vreodată victima unei agresiuni verbale în școală?", un număr
de 11 elevi au răspuns negativ , restul afirmând faptul că au fost victime ale agresiunii verbale
în școală. În ceea ce privește agresorul, în proporție de 84%, acesta este un coleg de clasa/
școală, profesorii fiind catalogați drept agresori verbali în proporție de 9%, iar restul
reprezentând a lte persoane din exterior.
În cadrul întrebării 7. Unde se petrec actele de agresiune? , s-a permis răspunsul
multiplu, rezultatul fiin d următorul:
CLASA
A V- A
CLASA
A VI – A CLASA A
VII- A CLASA A
VIII – A

F M F M F M F M
7. Unde se petrec actele de agresiune? TOTAL
INCINTA
ȘCOLII 5 4 0 4 5 1 4 1 24
CURTEA
ȘCOLII 3 4 4 5 1 3 3 2 25
EXTERIORUL
ȘCOLII 0 1 0 6 0 3 1 0 11
40%
42%18%
INCINTA ȘCOLII CURTEA ȘCOLII EXTERIORUL ȘCOLII

Întrebările 8 -9 se referă la conflictele ce au loc în timpul orelor de curs, atât între elevi,
cât și între profesor – elev.

8. S-a întâmplat ca în timpul orelor să se
apară conflicte între elevi? TOTAL
DA 3 5 6 6 4 2 3 0 29
NU 2 2 1 1 2 3 6 4 21
9. S-a întâmplat ca în timpul orelor să se
apară conflicte între elev – profesor? TOTAL
DA 7 5 3 8 5 2 3 1 34
NU 0 0 0 3 2 2 6 3 16

Rezultatul obținut este unul îngri jorător, 58% din elevi afirmând faptul că în timpul
orelor au apărut conflicte între elevi, fiind vorba în general de agresiuni verbale, jigniri și
porecliri. În ceea ce privește conflictul elev – profesor, 68% din elevii chestionați au răspuns
afirmativ la întrebarea numărul 9, precizând faptul că în timpul orelor se întâmplă să apară
violență verbală manifestată prin jigniri atât din partea profesorilor, cât și din partea elevilor.
Pentru întrebarea numărul 10, am cerut ierarhizarea unor comportamente agresive ale
profesorilor față de elevi, astfel, am obținut următ orul rezultat:

În proporție de 43%, elevii susțin faptul că profesorii prezintă un ton ridicat în cadrul
orelor, că aceștia apelează la jignire (16%) și în proporție de 12%, elevii consideră că
evaluarea realizată de către cadrele didactice este una ne obiectivă.

43%
12%7%16%9%8%5%
Tonul ridicat Evaluarea neobiectiva Intimidarea
Jignirea Cuvintele amenintatoare Lovirea
Excluderea de la ore

La finalul chestionarului, am dorit să aflu părerile elevilor cu privire la anumite
comportamente. Astfel, la întrebarea Cum ai reacționa dacă ai fii martorul unui act de
violență? am primit următoarele răspunsuri:
– Anunțarea unui cadru didactic/ director
– Încercarea de a calma spiritele
– Teama de a nu intra în acel conflict.

În cea mai mare măsură, elevii cunosc faptul că orice act de violență trebuie raportat
fie unui cadru didactic, fie directorului sau chiar poliției. Totodată, un mic procent din elevii
chestionați au precizat faptul că nu ar interveni în acel conflict, din cauza fricii de a nu fi
agresați și ei la rândul lor. Astfel, rămân de cele mai multe ori indiferenți la cele întâmplate.
Pentru întrebarea Ce factori influențea ză comportamentul agresiv al elevilor din
școală? , am făcut o mică ierarhizare, astfel rezultatul fiind următorul:

În cea mai mare măsură, și anume 30%, elevii susțin că factorul principal al
agresivității în școală este anturajul, urmat de mediul famil ial, în proporție de 28% și
provocări sau amenințări – 26%. 28%
16%
26%30%
Mediul familial Anturajul Provocare/Amenințări Jigniri

Pentru ultima întrebare am vrut să descopăr părerea elevilor legată de reducerea
agresivității în școală, iar rezultatele sunt unele satisfăcătoare. Astfel, aceștia susțin faptul că
pentru a reduce agresivitatea este nevoie în primul rând de comunicare, atât elev – elev, cât și
profesor – elev. De cele mai multe ori, el evii se consideră neînțeleși și neascultați, fapt e ce duc
la stârnir ea unor comportamente violente și exprimarea trăirilor și se ntimentelor într -un mod
agresiv. Elevii sunt conștienți de faptul că fiecare merită să îi fie ascultată părerea, astfel, se
vor reduce aceste comportamente deviante ale elevilor cu probleme. Totodată, elevii
consideră că denunțul la Poliție sau chiar amend a este o soluție bună pentru a stopa aceste
acte.

III.2. Informarea în vederea prevenirii violenței în instituția de învățământ
În urma interpretării chestionarului cu privire la volența în școală, am decis
diseminarea rezultatelor colegilor profesori, urmând a fi discutată situația în care școala se
află. Acțiunile de prevenire a violenței urmăresc formarea comportamentelor sănătoase, a
relațiilor prosociale și dezvoltarea stimei de sine a elevilor. În urma informării asupra
rezultatelor ches tionarelor, profesorii diriginți vor desfășura activități de prevenire a
agresivității.
În urma rezultatelor primite, am decis să desfășor următoarele activități la nivelul
clasei a V -a
OBIECTIVE ACTIVITĂȚI DEPRINDERI ALE
ELEVILOR
Dezvoltarea stimei de s ine și
a încrederii în forțele proprii. Întrebări referitoare la
relațiile interpersonale.
Evitarea comportamentelor
negative și legate de violența
de gen.
Jocuri de dezvoltare a stimei
de sine și a încrederii. Capacitatea de a fi
încrezător, de a gândi po zitiv
și de a comunica pentru
prevenirea situaților
conflictuale.
Descoperirea sentimentului
de compasiune Educația în spiritul
respectului reciproc. Capacitatea de a manifesta
compasiune și întelegere față

Acceptarea diversității și
diferențelor dintre elevi prin
jocuri de rol, filme educative
și discuții pe a ceastă temă. de alte persoane, indiferent
de etnie, gen, religie, stare
de sănătate etc.
Menținerea unui climat
pozitiv. Activități de stopare a
violenței: panouri, jocuri de
rol, filme educative.
Discuții legate de consecințe
ale abuzului și impactul
acestuia față de elevi.

III.3. Prevenirea violențelor în școală

Pentru prevenirea violenței în școală, am considerat necesară aprofundarea cercetării
prin discuții individuale cu elevii.
Desfășurarea cercetării:
Date de identificare ale copilului
Nume: Y
Prenume: X
Sexul: masculin
Vârsta: 12 ani
Domiciliul stabil: localitatea m
Religia: ortodoxă
Etnia: română
Naționalitatea: română

Prezentarea problemei:
Părinții elevului X sunt în divorț, acesta locuind în momentul actual cu mama lui.
Tatăl elevului este o persoană violentă, care pe fondul consumului de alcool își abuzează soția
și copilul atât psihic cât și fizic. Mama elevului ar e un loc de muncă stabil.
Situația școlară a copilului este nesatisfăcătoare și nu corespunde nivelului de
dezvoltare din punct de vedere intelectul a copilului. Elevul X a rămas repetent un an, datorită
faptului că acesta nu prezintă interes față de actul educațional. Totodată, comportamentul
elevului față de colegi și profesori este unul violent.
Istoricul dezvoltării psiho -individuale:
Datorită situației familiale, copilul a dezvoltat o serie de comportamente agresive, cu
tendința de a lovi colegii dacă este provocat în vreun fel și mecanisme de apărare: minciuna,
absenteism școlar. Mama elevului a apelat la ajutorul unui psiholog, deoarece copilul prezintă
tulburări de comportament, sensibilitate crescută, lipsa concentrației. În urma recomandărilor,
acesta urmează un tratament medicamentos.
Parcursul educațional:
Încă din clasele primare, elevul refuza să învețe și nu putea să se concentreze pe
termen lung. Ajuns în clasa a V -a, acesta a neglijat școala, prezentând un comportament
agresiv și respingăto r față de școală. Acesta a repetat clasa a V -a, dar situația se agravează.
Acesta nu are răbdare în timpul orelor de curs, se ridică din bancă, vorbește tare sau jignește
atât elevii, cât și profesorii. Acesta refuză să facă parte din actul educațional. În urma
discuțiilor individuale cu el, situația nu se îmbunătățește considerabil.
Informații sociale și familiale :
Istoric familial :
Părinții divorțează, copilul fiind trimis în grija mamei. Acesta specifică faptul că nu
dorește să locuiască cu tatăl, deși spre finalul anului școlar, în urma observațiilor legate de
școală făcute de către mama elevului, acesta decide să locuiască două săptămâni cu tatăl lui.
Relații interpersonale în cadrul familiei :
Elevul locuiește împreună cu mama acestuia la bunici, dar acesta prezintă un
comportament violent și nerespectuos față de bunici.

PLANUL DE ACȚIUNE
Scopul:
– Conștientizarea tatălui asupra faptul că aplicarea pedepsei fizice este ineficientă
pentru corectarea comportamentului lui X.
– Conștientizar ea mamei asupra faptului că elevul are nevoie de ajutor și prezintă
dificultăți de adaptare
– Ameliorarea situației școlare a copilului prin implicarea acestuia în activitățile
educative și îmbunătățirea frecvenței școlare, precum și stabilirea unui progra m de recuperare
a lacunelor pe care elevul le prezintă.
Discuții cu părinții elevului:
Datorită faptului că părinții doresc să colaboreze, am încercat să discut separat cu
aceștia. Mama elevului X a fost implicată și determinată să îl ajute pe elev, înțelegând
gravitatea situației. În ceea ce privește contactul cu tatăl copilului, nu am reușit să discut
personal cu acesta, doar atunci când elevul X a fugit de acasă de la el, tatăl acestuia venind la
școală să vorbească cu copilul, moment în care am di scutat cu el și i -am explicat că elevul are
tulburări de comportament și refuză integrarea în mediul social și școlar.
Observarea comportamentului elevului în urma discuțiilor cu părinții:
Elevul dorește să evolueze, să învețe, dar nu depune nici un efort. Acesta dispune de
toate mijloacele necesare învățării, puse la dispoziție de către mama acestuia. Ținuta elevului
este una adecvată, iar comportamentul agresiv al acestuia începe să se diminueze atât în
timpul orelor, cât și în timpul recreațiilor. Elevul X este ușor retras și distras de ceea ce îl
înconjoară. Am reușit să îi câștig încrederea, deoarece am încercat să îi explic individual ceea
ce trebuie să lucreze în cadrul orelor de curs, dar am apelat și la discuții individuale cu acesta,
în afara orelo r de curs. Elevul X prezintă o sensibilitate remarcantă, precizând faptul că știe că
greșește atunci când realizează din impuls, dar se simte jignit și trădat de colegi/profesori
atunci când i se fac observații. Am observat că în majoritatea cazurilor în c are acesta este
agresiv cu elevii, nu prezintă urme de remușcări. În timpul discuțiilor individuale, elevul este
foarte greu de stimulat să vorbească și își pierde foarte ușor concentrarea.
După câteva ore de consiliere și discuții cu mama elevului, compor tamentul acestuia se
îmbunătățește, fiind mai atent la ore și evitând contactul cu elevii care îl provoacă la violență.

CONCLUZII:
Întrevederile au fost centrate pe întărirea pozitivă, exprimarea emoțiilor, creșterea
stimei de sine și a respectului față d e cei din jur . Rezultatele școlare ale copilului s -au
îmbunătățit , acesta n u mai este atât de agresiv cu colegii săi și a început să se integreze în
colectiv.

CONCLUZII

Investigarea violenței școlare a urmărit identificarea factorilor de influență și a cauzelor
care o generează, pornind de la ipoteza că violența în școală este determinată de multiple aspecte
(caracteristici individuale, determinanți socio -familiali, factori de mediu școlar, cauze sociale),
ale căror efecte se cumulează și se potențează reciproc. În acest sens, cercetarea a evidențiat
următoarele c auze: cauze psiho – individuale, cauze familiale și cauze școlare.
Cel mai important lucru este prevenirea oricăror forme ale violenței. De cele ma multe
ori, elevii violenți vin cu trauma și experiențe de acasă, fapt ce îngreunează situația. Consider
că atunci când părinții sunt implicați în educația copilului lor, orice efect al violenței în
familie poate fi diminuat considerabil. Copilul reușește să depășească eventualele trauma
atunci când este susținut atât de părinți, cât și de colectivul școlar. Prevenirea multiplelor
consecințe negative ale violenței asupra tuturor părților implicate necesită întreprinderea în
instituția de învățământ a unor acțiuni prompte și minuțios planifi cate. Astfel, diseminarea de
informații legate de consecințele violenței, precum și proiectele realizate pe această temă sau
filmele educative au un rol foarte important în prevenirea sau diminuarea unor astfel de
comportamente.

BIBLIOGRAFIE:

[1] Prevenirea violenței în instituția de învățământ, Chișinău: 2017.
[2] A. McKINTY, Lanțul, București: buzz Books, 2019.