Despre Acte Si Alte Inscrisuri Din Perioada Monarhiei 2 [605747]

ACTELE DE STARE CIVILA

Starea civila este mijlocul juridic de individualizare a persoanei fizice prin reunirea calitatilor
personale carora legea le confera o asemenea semnificatie.1
Actele de stare civila sunt inscrisuri autentice prin care se dovedeste nasterea, casatoria sau
decesul unei persoane, care se intocmesc in interesul statului si al persoanei si servesc la cunoasterea
numarului si structurii populatiei, a situati ei demografice, la apararea drepturilor si libertatilor
fundamentale ale cetatenilor.2
Din cele mai indepartate timpuri, omul a simtit nevoia sa se individualizeze, sa fie recunoscut
ca apartinand unui anumit grup sau a unei familii. Culoarea hai nelor sau forma palariilor, scrisorile
de recomandare, anumite bijuterii, sigiliile si cel mai adesea martorii, constituiau modalitati prin
care o persoana putea fi identificata si totodata dovezi ale apartenentei acesteia la o anumita casa sau
familie.
In Evul Mediu, familiile nobiliare aveau blazon, care era un semn distinct, reprezentand
anumite simboluri precum dragoni, trandafiri, lei si altele, blazon care se regasea brodat pe
vesminte, incrustat in sigiliile familiei sau sculptat in piatra c astelelor, acesta fiind intocmai unui act
de identitate al familiei. Si marile familii boieresti din Tarile Romane aveau blazoane care se
regaseau pe sigiliile acestora. Odata aplicat pe documente, sigiliul le conferea acestora caracter de
oficialitate si autenticitate.
Pana prin secolul al XVI -lea, starea civila a persoanelor nu se inregistra nici de stat, nici de
biserica. Starea civila se stabilea prin notorietate si posesie. Cu alte cuvinte, daca erai cunoscut si
aveai avere, nu era necesar sa ai si acte ca sa dovedesti cine esti, eventual, in anumite cazuri, aceasta
stare se dovedea cu martori.
Incepand cu sec al XVI -la, au aparut Registrele Parohiale, in care preotii faceau insemnari
privind botezurile, casatoriile si decesele. Aceste insemnari pe care preotii le faceau in Registrele
Parohiale, erau superficiale, simple, subiective, contineau in general informatii privind darurile
facute bisericii cu ocazia botezurilor sau cununiilor, numele celor care faceau aceste daruri si mai rar

1 Eugen Chelaru, Drept Civil, Persoanele, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2012, p. 128
2 Laura Cetean Voiculescu, Dreptul Familiei Note de curs si seminar, Editura Hamangiu, 2012, p.354

informatii privind familiile implicate in astfel de evenimente, sau amanunte referitoare la acestea.
Nu exista o oglindire clara a acestor fapte si nici un control asupra inregistrarilor facute in registre,
de exemplu, nu erau inscrise toate nasterile, ci d oar acelea ale copiilor botezati in biserica
respectiva, cu scopul de a avea o evidenta privind numarul enoriasilor din parohie. Insemnari
privind copiii nebotezati, a copiilor nascuti morti sau a divorturilor nu existau.
Intre timp, lucrurile a u evoluat, biserica avand rolul celei mai importante si credibile institutii,
a fost primul ,,oficiu de inregistrare a starii civile,,.Sinodul de la Trentin din 1593, a poruncit
preotilor din toata crestinatatea sa redacteze registre de botez si de casator ii, fara insa sa impuna
registrele de deces, care erau considerate mai putin necesare, iar in ,,Pravila cea mare,, a lui Matei
Basarab din 1640, exista o dispozitie cu privire la evidenta hotararilor de divort.3
In secolul al XVII -lea in Transil vania si mai tarziu in Tara Romaneasca si Moldova, s -a
introdus prin lege obligativitatea inregistrarii de catre biserica a nasterilor, casatoriilor si deceselor,
in condici pentru evidenta starii civile.
Episcopii confesiunilor din Transilvania , incepand de la sfarsitul secolului al XVIII -lea, la
interventia statului austriac, au dat preotilor instructiuni si modele tip privind completarea registrelor
de stare civila. Regulamentul de recrutare emis de catre Maria Tereza in anul 1773 si pus in ap licare
de Iosif al II -lea in 1784, prevedea, intr -un capitol intreg, instructiuni referitoare la intocmirea
acestor acte de stare civila.4
In Muntenia si Moldova, prin introducerea ,,Legiuirii lui Caragea,, in anul 1818, se incearca o
legiferare palida a actelor de stare civila a caror intocmire era lasata tot preotilor, care inscriau
nasterile, casatoriile si decesele in condici randuite pe judete, iar Mitropolia avea sarcina de a
intocmi si pastra aceste condici.
Privitor la inscrisuri le starei civile, trebuesc infiintate condici pentru fiecare judet care vor fi
tinute de preoti si protopopi, sub ingrijirea Mitropolitului si a Episcopilor. Protopopii si in urma
prezidentii judecatoriei trebuesc sa cerceteze starea condicilor, ca la inta mplare de nu sunt tinute in
regula sa poata fi instiintat logofatul.La cate doua luni se va face un raport catre Domn de toate
nasterile, casatoriile si mortii.5
Regulamentul Organic, adoptat in anul 1831 in Muntenia si in anul 1832 in Moldova,
reprezenta o Constitutie incipienta, firava a acestor doua tari romane, dar prin reglementarile
acestuia, s -a ajuns in sfarsit la o organizare a evidentei starii civile.Cu toate ca aceasta evidenta era

3 Paraschiv Petu, Starea civila si actiunile de stare civila, Editura Detectiv, Bucuresti, 2009, p.14
4 Liviu Moldovan, Inregistrarea de catre biserici a botezatilor, cununatilor si inmormantarilor in Tarile Romane in
secolele XVII-XIX, in Populatie si societate, III, cit, p.137
5 Dem. D. Stoenescu, Legiuirea Caragea, Tipografia Fane Constantinescu, Craiova, 1905, Anexe, Anexa No.2, p.222

lasata tot in seama bisericii, Ministerul de Interne di n acea vreme avea sarcina de a tipari mitrice, un
fel de condici, registre pentru evidenta starii civile. Mitricele erau tiparite in parte pentru toate
judetele, episcopie si mitropolie, existand mitrice pentru botezati, mitrice pentru cununii si mitrice
pentru morti. Regulamentul Organic preciza ca ,,Actiunile mitricei slujesc spre deosebirea celor trei
epoci ale vietii omului, adica a nasterii, casatoriei si mutarii din viata,,.
Cu timpul si in functie de imprejurarile si schimbarile produse in societate, registrele au
inceput sa se schimbe si ele, sa se imbunatateasca si sa se adauge rubrici noi. De exemplu, in
registrele botezatilor, se inscriau si copiii nascuti morti, s -a introdus o rubrica in care trebuia
specificata starea juridica a copil ului, legiuit sau nelegiuit cu alte cuvinte, daca era legitim sau
nelegitim. In registrul pentru casatorii, a aparut o rubrica in care se scria daca mirele sau mireasa
erau vaduvi, divortati sau la prima casatorie, iar in registrul pentru morti se inscria si cauza mortii.
In Registrele de evidenta a starii civile intocmite de biserica pana in anii 1860, se scria in limba
romana, dar cu litere chirilice si cu litere latine, intr -un alfabet provizoriu, trecerea la alfabetul latin
facandu -se doar incep and cu anii 1860, in timpul domniei lui Al.I.Cuza, dupa unirea celor doua tari
romane.
Inregistrarea in mitrice a botezurilor, cununiilor si deceselor de catre biserica prin preotii
parohiilor, a continuat si dupa introducerea evidentei de stare ci vila moderna, administrata de catre
stat. Biserica elibera la cerere, extrase din aceste registre, care foloseau ca dovada a religiei in care a
fost botezata prsoana respectiva, iar uneori tinea loc certificatului de nastere, in cazul in care
nasterea nu a fost inregistrata.
Dintr -un astfel de extras din matricola botezatilor unei parohii se pot afla date referitoare la
identitatea unei persoane si a imprejurarilor privitoare la nasterea acesteia, cum se poate vedea in
Anexa 1. Acest extras s -a elib erat in data de 27 februarie 1948, dar botezul a avut loc in 5 februarie
1925, la Parohia romana unita din Cluj. Copilul botezat in religia greco -catolica este o fetita, Maria,
nascuta in 8 ianuarie 1925 in Cluj, la Clinica Ginecologica.Pentru ca erau deja introduse rubricile
privind legitimitatea sau nelegitimitatea copilului, aflam ca fetita este nelegiuita, cu alte cuvinte,
mama nu era casatorita la momentul nasterii, iar tatal nu a recunoscut copilul.La rubrica privind
numele si prenumele parintilor, es te trecut doar numele mamei, Veronica Suciu si adresa
acesteia.Exista de asemenea rubrici unde sunt inscrise numele nasilor, a moasei si a preotului care a
oficiat botezul.Ultima rubrica din acest extras, este o rubrica de observatii, unde se arata ca feti ta,
Maria, a fost legitimata prin casatorie subsecventa, incheiata la patru ani dupa nasterea copilului, la
16 aprilie 1928, tatal se numeste Iosif Cioarea, de confesiune greco -catolica.

Acest extras din matricola botezatilor a fost timbrat fiscal si certificat cu ștampila Bisericii
greco -catolice din Cluj impreuna cu semnatura preotului paroh. Este posibil ca extrasul sa -i fi folosit
persoanei care l -a solicitat, pentru a dovedi ca a fost botezata in religia greco -catolica sau, in lipsa
certificatu lui de nastere, spre a -i servi ca dovada a nasterii sale.
Odata cu adoptarea Codului Civil din 1865, inregistrarea, intocmirea si pastrarea actelor de stare
civila s -a incredintat autoritatilor administrative ale judetelor si ale comunelor urbane si rurale.
Codul Civil din 1865 a luat din mana preotilor tinerea actelor de stare civila si a incredintat aceasta
atributiune pentru locuitorii de orice cult, unui functionar civil, care se cheama ,,ofiter de stare
civila,, Acesta este primarul sau unul din ajutoarele de primar, cruia primarul ii deleaga aceasta
functiune, sau chiar unul din consilierii comunali.6Se schimba astfel din temelie insasi definirea
starii civile cat si a actelor de stare civila, iar reglementarea lor prin Codul Civil din 1865 este
intarita si sustinuta de articolul 22 din prima Constitutie a Romaniei adoptata in 1866.,,Actele
Statului civil sunt de atributiunea autoritatei civile. Intocmirea acestor acte va trebui sa proceda in
totdeauna benedictiunea religiosa care pentru casatori i va fi obligatore, in afara de casurile ce se vor
prevedea prin anume lege.7
Se cheama stare civila totalitatea conditiunilor unei persoane in Stat(roman sau strain), in
Societate(major sau minor, barbat sau femee, pus sub interdictie ori consil iu judiciar, condamnat,
falit) si in familie(casatorit, divortat, ruda, aliat, fiu legitim, natural, adoptat, etc).Prin urmare,
elementele starei civile sunt -nationalitatea, cetatenia, varsta, sexul, capacitatea, casatoria, rudenia,
alianta, filiatiunea.8
Actele de stare civila sunt inscrisurile destinate ca sa constate nasterea, casatoria, adoptiunea,
divortul, moartea, etc. In privinta tuturor acestor fapte, se tin la primarii registre anumite pentru toti
locuitorii, romani sau straini si oricar e ar fi religiunea lor.9
Dovedirea starii civile se materializa prin actele intocmite si pastrate de ofiterul starii civile.
Primarul este ofiter al starii civile. El poate sa delege aceasta atributiune unui membru al
delegatiunii permanente comu nale, notarului, iar in municipii, directorului sau sefului de serviciu
respectiv.10
In comunitatile rurale, notarul este sef al Biroului Populatiei, redacteaza si contrasemneaza
toate actele de stare civila, fiind egal responsabil cu primarul.

6 George Alexianu, Scrieri.Raspunderea puterii publice.Instructia civica, Editura Tipo Mol dova, Iasi, 2013, p.79
7 Constitutia Romaniei din 1866,Monitorul Oficial, nr 142,1 iunie, 1866.
8 George Alexianu, Scrieri.Raspunderea puterii publice. Instructia civica, Editura Tipo Moldova, Iasi, 2013, p.78
9 George Alexianu, op. Cit, p.78
10 Legea 95, d in anul 1925, privind unificarea administrativa, Monitorul Oficial, 14 iunie, 1925, art.60

Legea nr.493 din 21 februarie 1928, privind actele de stare civila, stabileste modul in care
acestea se inregistrau, se intocmeau si se pastrau.
Declaratiile de nastere, casatorie si deces, se inscriau in registrele special destinate aces tora, in
limba romana, in ordine cronologica, pe perioada unui an calendaristic, in dublu exempar. Registrele
erau numerotate, legate, stampilate si sigilate de presedintele tribunalului.
Condicile de stare civila se tin in dublu exemplar de catre primariile comunelor, ele sunt
numerotate si parafate de tribunalul judetului, caruia i se restituie un exemplar din aceste condici la
sfarsitul fiecarui an. Dupa aceste condici se scot extracte de nastere, casatorie si moarte, care
extracte fac proba in justitie.11
Greselile care se strecurau in actele de stare civila, se puteau indrepta, cerandu -se rectificarea
lor. Cererea de rectificare se adresa tribunalului, care judeca cu drept de apel.Hotararile definitive se
treceau in registre de catre fu nctionarul starii civile, facandu -se nota marginala si pe marginea
actului de stare civila a carui rectificare s -a cerut.
Controlul asupra registrelor starii civile era exercitat de Ministerul Public, de judecator sau
presedintele tribunalului, du pa ca, iar in comunele rurale, de catre pretori.
Actele de stare civila erau scutite de timbre si de orice alta cheltuiala. Registrele starii civile
sunt publice, adica oricine are dreptul sa ceara un extract(o copie), fara sa fie dator sa justif ice
nevoia.12

11 Petru.I.Morcovescu, Albina, nr.38, 28 septembrie,1934,Imprimeria Nationala,p.14
12 Gerge Alexianu, op. cit.p.80

ACTUL DE NASTERE

Orice fiinta omeneasca, este din punct de vedere juridic, o persoana. Persoanele au drepturi si
obligatii. Omul, indata ce se naste are drepturi, el poate moste ni, iar viata sa este protejata de legi.13
Actul de nastere reprezinta inscrisul autentic, constatator, prin care se dovedeste nasterea si
filiatiunea.Filiatiunea este de mai multe feluri, considera in 1926 George Alexianu, filiatiune
legitima, cand copilul e nascut din parinti casatoriti i mpreuna, filiatiune naturala, cand mama a
nascut copilul fara sa fie casatorita, filiatiune legitimata, cand parintii s -au casatorit impreuna, dupa
nasterea copilului si filiatiune adoptiva, care se produce prin faptul adoptiunei. Filiatiunea face parte
din starea civila a unei persoane si ea se dovedeste de ordinar prin niste inscrisuri care se cheama
acte de nastere14.
Prin prevederile Codului Civil din 1865, orice nastere trebuia inregistrata de catre tatal
copilului, iar in lipsa acestuia, de oricine a fost de fata la nasterea copilului.In cazul in care mama nu
a nascut la domiciluil ei, declaratia de nastere trebuia facuta de persoana in a carei locuinta s -a
produs nasterea.Alaturi de persoana care facea declaratia de nastere, erau absolut nec esari doi
martori.
Actul de nastere trebuia sa arate ziua, ora si locul nasterii, sexul copilului, prenumele ce i se
va da la botez, numele de familie, numele parintilor, profesia, varsta, domociliul si religia acestora,
numele, prenumele, domic iliul si profesia martorilor, starea juridica a copilului, adica legitim sau
nelegitim, numele prenumele si calitatea ofiterului de stare civila.
In cazul in care era gasit un copil nou nascut, acesta trebuia adus ofiterului de stare civila,
impreuna cu toate lucrurile gasite asupra copilului, trebuind descrise imprejurarile in care a fost gasit
copilul, locul si timpul cand a fost gasit.In baza acestor relatari, ofiterul de stare civila va intocmi un
proces -verbal, in care, pe langa cele relatat e, acesta va trece varsta pe care presupune ca o are
copilul, sexul acestuia si prenumele care i se va da. Acest proces verbal se va trece in registrul de
nasteri.15
Probabil, cea mai ciudata prevedere a legii in ceea ce priveste declararea nasterii si
inregistrarea acesteia, era cea in care se stipula ca persoana care face declaratia de nastere, trebuie sa

13 Petru.I Morvovescu, op.cit, p.14
14 George Alexianu, op. cit, p.78
15 Codul Civil, 1865, Monitorul Oficial, 1 decembrie, 1865

infatiseze copilul ofiterului de stare civila, iar i n cazul in nu era posibil acest lucru, ofiterul de stare
civila trebuia sa mearga la domiciliul unde era copilul, pentru a -l vedea.Era foarte greu in acea
perioada de la inceputul anilor 1900, ca in termen de trei zile de la nastere, tatal sau persoana car e
trebuia sa declare nasterea, sa mearga cu nou nascutul in fata ofiterului de stare civila, sau in cazul
in care nasterea se producea in catunuri indepartate, mai ales iarna, cand drumurile erau inaccesibile,
practic era imposibil atat pentru tata sa duca nou nascutul la ofiterul de stare civila, sau ofiterului sa
mearga la domiciliul copilului.Legea prevedea de asemenea, ca in cazul in care declararea copilului
nu a fost facuta in termen de trei zile, era necesara o hotarare judecatoreasca pentru a se put ea
inregistra nasterea. Din aceste motive, era obisnuita practica prin care nou nascutul sa fie inregistrat
mult mai tarziu, dupa o luna sau mai mult dupa nastere, dar pentru a se evita un proces, in intelegere
cu ofiterul de stare civila, se schimba data nasterii, data incadrandu -se in cele trei zile legale.Acesta
este si motivul pentru care, de multe ori persoanele in varsta, bunicii sau strabunicii spuneau ca sunt
nascute de exemplu de craciun, dar in certificatele de nastere este trecuta ca zi de naste re o zi din
martie. Populatia romaneasca de la inceput de secol XIX, era conservatoare, superstitioasa,
traditionalista si circumspecta la tot ce era nou. In special populatia rurala avea incredere numai in
biserica si intr -un fel era supusa acesteia, bise rica fiind de veacuri o constanta in viata lor, o
componenta esentiala a existentei lor. Astfel, nu era importanta declararea si inregistrarea nou
nascutului la starea civila, cat botezul savarsit la termenul stabilit de obiceiurile stramosesti. Daca
prunc ul nou nascut este de o constitutie sanatoasa, parintii lui in genere, nu -l boteaza degraba, ci -l
lasa pana in a opta zi, unii si mai tarziu, iar daca e de o constitutie slaba, bolnavicioasa, atunci cauta
sa-l boteze cat mai degraba, ca nu cumva sa moara n ebotezat.16De obicei, numele copilului era pus
de nasi sau de parinti, dar nu erau rare cazurile cand preotii, cu rea vointa, puneau nume urate si
greu de pronuntat copiilor pe care ii botezau. Unii preoti, daca au oarescare antipatie sau manie
asupra parin tilor, ori daca copilul ce are sa se boteze e nascut de fata mare, aleg numele cele mai
intortocate si mai urate si apoi cu numele acela il boteaza.17 Referitor la numele de familie, in timpul
domniei lui Carol I, mai precis in 19 martie 1895, s -a emis Lege a nr.18, lege asupra numelui. Legea
prevedea ca nu este permis nimanui de a purta alt nume patronimic decat acela sub care este inscris
in actele de stare civila.18
In legea 493, din 21 februarie 1928, art.59, precizeaza ,,Nu vor putea fi intre buintate ca
prenume, nume de familie precum si cuvinte care ar constitui o manifestare politica.,,Asadar, nu

16 Simion, Florea Marian, Nasterea la romani, Studiu etnografic, Botezul, XII.cap, Editura Academiei Romane, Bucuresti,
1892, p.161
17 Simion, Florea Marian, op. cit.p.200.
18 Dumitru Lupulescu, Ana -Maria Lupulescu, Identificarea persoanei fizice, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2002, p.12

puteai sa -ti numesti copilul Printul, Liberalul, Conservatoarea, Legionara, pentru ca te impiedica
norma imperativa din legea 493/1928, dar iti era permis sa -i dai orice prenume doreau nasii sau
preotul, oricat de urat, vulgar sau nepotrivit ar fi fost, pentru ca legea ingaduia, nefiind interzis.
Referitor la prenume, este important de mentionat ca in Transilvania, in incercarea de asimilare
etnica a populatiei romane, se maghiarizau numele si prenumele romanilor, astfel, Ion devenea
Ianos, Dumitru, Demeter si altele asemenea. In acest sens, Simon Telekes,a scris in 1898 lucrarea
,,Cum sa maghiarizam numele de familie,, in care se explica amanuntit m etode de maghiarizare a
numelor si prenumelor romanilor din Transilvania. Pentru a evita aceste practici si pentru a -si pastra
identitatea nationala, romanii isi botezau copiii cu nume latine, care erau greu sau imposibil de
maghiarizat, de exemplu Cezar, Octavian, Remus, Romulus, Horatiu.
La Anexa nr.2, se poate vedea un extras, o copie dupa un act de nastere, un inscris din 17
februarie 1923. Extrasul este scris de mana, nu are rubrici si descrie practic actul original din care s –
a scos aceas ta copie legalizata. Declaratia de nastere s -a facut in anul una mie opt sute nouazeci si
sapte, la orele sapte dimineata, luna aprilie, in opt zile asadar era data de opt aprilie.Aflam mai
departe, ca actul de nastere apartine unui baiat, Croitoru Ion, d e religie ortodox, nascut alaltaieri, la
ora unsprezece ziua, in casa parintilor sai din catuna Domnita Maria, comuna Letea. Baiatul este fiu
legitim al domnului Gheorghe Croitoru, de douazeci si trei de ani si a doamnei Elena Croitoru, de
douazeci si trei de ani, parintii fiind amandoi de religie ortodoxa si de profesiune agricultori.
Declaratia de nastere a fost facuta de tata, care a infatisat copilul, asadar, a dus nou nascutul la
ofiterul de stare civila, impreuna cu doi martori, asa cum prevedea legea 493/1928. Martorii se
numesc Ion Andrei Timofte de saizeci de ani si Costache Goranda de patruzeci de ani, amandoi de
religie ortodoxa, de profesie agricultori. Actul de nastere a fost intocmit de Ion Prilenghea, primar al
comunei Letea, in calitate de Of iter al starii civile, dupa ce a constata ca au fost respectate toate
prevederile legii. In incheierea actului se arata ca ,,declarantul si martorii nestiind a scrie au pus
degetile,,.Actul a fost semnat de catre primar si contrasemnat de notar.
Articolul 2din legea 493/1928 stipuleaza ca actele starii civile ale membrilor familiei
domnitoare se intocmesc potrivit legilor speciale19
Potrivit legii, daca declaratia de nastere nu era facuta in termen de trei zile in fata ofiterului
de stare civila, de dclarant impreuna cu doi martori si acul de nastere era intocmit fara indeplinirea
acestor conditii, functionarul public care a intocmit actul era sanctionat cu amenda civila de la 1000
de lei, pana la 3000 de lei. Deasemenea, tot cu amen da civila era sanctionat functionarul public daca

19 Lege nr.493 din 2 februarie 1928, privind actele starii civile, Monitorul Oficial nr.44, 25 februarie, 1928

inregistra in registru numele tatalui nelegitim, in cazul in care acesta nu a facut o declaratie de
recunoastere personal, sau prin imputernicit cu procura speciala. Administratorii azilelor,
penitenciarelo r, spitalelor, erau sanctionati cu amenda civila, daca nu anuntau in scris ofiterul de
stare civila in cazul nasterii unui copil in aceste asezaminte, pentru ca acesta sa poata inregistra
nasterea in registrul de stare civila.20
Se pedepsea orice persoana care nu au declarat nasterea, care au gasit un copil si nu l -au
prezentat autoritatilor competente, cu amenda penala de la 500 la 1500 lei.21

20 Legea 493/1928
21 Legea 493/192 8

ACTUL DE CASATORIE

Casatoria este unirea barbatului cu femeia pentru facere de copii, pentru a se ajuta unul pe
altul, pentru a purta greutatile vietii, spre a creste copii si a se folosi impreuna de fericirile vietii22.
Scopul casatoriei acum o suta d e ani era, se pare mult mai egoist decat cel de astazi. Asa se
explica poate, conditiile care trebuiau indeplinite in vederea oficierii si inregistrarii casatoriei.
Simion Florea Marian, descrie scopul casatoriei la romani, astfel ,,De a avea o consoarta spre
ajutorare si petrecere, spre mangaiere si alinarea durerilor in caz de nefericire si suferinta, mai pe
scurt spre impartasirea binelui si a raului, a bucuriei si intristarii in decursul intregei vieti, de a avea
urmasi egitimi, cari sa past reze numele de familie ca sangele si semintia lor sa nu se stinga
niciodata, apoi ca sa aibă cine mosteni averea parinteasca ca aceasta sa nu treaca in maini straine,
mai departe sa aiba cine a se ingriji de dansii si a -i sprijini la batranete, iar dupa mo arte sa aibă cine
ii jeli si inmormanta crestineste, a -i pomeni si a se ruga pentru iertarea pacatelor,,23 Nu in ultimul
rand, oamenii se casatoreau, conform spuselor lui Simion Florea Marian ,, ca sa nu li se faca
aruncare ca numai degeaba s -au nascut si t rait in lumea aceasta, cum prea adeseori se intampla ca li
se face celor ce raman necasatoriti,,
Inainte de Codul Civil de la 1865, casatoria se oficia de preot in cadrul ceremoniei religioase,
fara ca vreo lege sa impuna si casatoria civila.dupa adoptarea Codului Civil, casatoria se oficia
obligatoriu in fata ofiterului de stare civila si abia dupa aceea se putea cere binecuvantarea bisericii.
Inainte de oficierea casatoriei, era obligatorie publicarea declaratiei de casatorie de doua or i,
intr-un interval de opt zile, duminica, atat pe usa bisericii unde erau enoriasi viitorii miri, cat se pe
usa oficiului de stare civila in raza careia isi avea domiciliul cel putin unul dintre viitorii miri.
Casatoria se putea oficia la trei zile dupa u ltima publicare. In actul publicat astfel se mentionau
numele, prenumele, profesiunea, domiciliul, calitatea de minori sau majori a ambilor viitori soti, de
asemenea numele, prenumele, profesiunea, domiciliul parintilor acestora. Actul va cuprinde de

22 Petru.I.Morcovescu, op. cit. p.
23 Simion, Florea Marian, Nunta la romani, Studiu istoric comparat, Editura Academiei Roamne, Bucuresti, 1890, p.1 si
urmatoarele

aseme nea si zilele, locul si ora unde s -a publicat. Aceasta declaratie va fi inregistrata in registrul
pentru casatorii.24
Publicarea declaratiei de casatoriei era obligatorie, pentru a se face opozitie la casatorie. Dupa
ce formalitatea publicarii a f ost facuta, ofiterul de stare civila va solicita certificatele de nastere ale
viitorilor soti. In cazul in care acestia nu le aveau, fapt care se intampla foarte des, atunci se va trece
la dovedirea nasterii si a domiciliului acestora. Aceasta dovada se f acea prin declaratia a cinci
martori, rude sau nu cu acestia, care va cuprinde numele, prenumele, domiciliul si profesiunea,
precum si motivele stiute de acestia privind lipsa certificatului de nastere. Declaratia se dadea in fata
primarului, care o legali za, apoi era depusa la tribunal, unde judecatorul, in urma concluziilor
procurorului si a declaratiei martorilor, accepta sau nu actul de dovedire.
O alta formalitate inaintea oficierii casatoriei, era consimtamantul parintilor, in lipsa acestora a
bunicilor sau a tutorului.
Odata incheiate procedurile preliminare casatoriei, se trecea la oficierea acesteia. Casatoria se
celebra in fata ofiterului starii civile, in prezenta a patru martori, iar dupa consimtamantul liber
exprimat al viitor ilor soti, se considera incheiata.
Actul de casatorie intocmit de ofiterul de stare civila, trebuia sa contina obligatoriu numele,
prenumele, varsta, locul nasterii, profesiunea si domiciliul ambilor soti, a parintilor si a martorilor
prezenti la oficierea casatoriei. In cazul in care s -a incheiat un contract matrimonial, acesta va fi
inscris in actul de casatorie.
Trebuie mentionat ca o conditie de fond la incheierea casatoriei, era ca intre viitorii soti sa nu
existe nici un grad de rud enie si, un lucru foarte interesant, era absolut interzisa casatoria intre nasi
si fini. In cazul in care viitorii soti erau ,,frati de suflet,, adica au fost botezati in aceeasi apa, in
aceeasi zi, preotul refuza oficierea casatoriei religioase. Deasemene a, pentru a se putea casatori,
,,barbatul trebuie sa aiba 18 ani si femeia 15 ani. Nu -i nevoie ca acesti ani sa fie impliniti, este destul
sa fi intrat barbatul in al optsprezecelea an si femeia in al cinsprezecelea. Dar fiindca legea nu -i
tocmai limpede i n aceasta privinta, ar fi bine ca viitorii soti sa astepte pana vor implini varsta
legiuita pentru a nu mai fi prilej de vorba,,25 Parintii se puteau impotrivi casatoriei, daca exista un
motiv intemeiat Un astfel de motiv putea fi conditia viitorului sot, r espectiv in cazul in care era un
smintit sau un betiv, pentru ca un smintit numai prin minune putea sa aiba copii teferi, iar din betivi
ies copii tampiti, ori cu picioarele moi, de nu pot umbla niciodata26

24 Codul Civil, 1865
25 Petru.I.Morcovescu, op. cit.
26 Artur Gorovei, Albina…

Legea 493/1928 privind actele starii c ivile, mentine in general aceleasi conditii pentru
incheierea si intocmirea actelor de casatorie, modificandu -se perioada de publicare a declaratiei de
casatorie, aceasta fiind de zece zile, erau necesari doar doi martori in loc de patru asa cum prevedea
Codul Civil, atat in cazul lipsei certificatului de nastere , pentru declaratia doveditoare, cat si pentru
oficierea casatoriei. Legea prevedea de asemenea ca viitorii soti trebuiau sa prezinte actele de deces
ale ascendentilor, dovada desfacerii casatoriei prin moarte sau judecata sau desfiintarea casatoriei
anterioare. Binecuvantarea religioasa nu va putea avea loc decat dupa infatisarea actului constatator
al savarsirii casatoriei27.In Constitutia Romaniei din 1866, se mentiona ca intocmirea actelor civile
va trebui sa preceada intotdeauna ceremonia religioasa, care la casatorii este obligatorie.. In
Constitutia Romaniei din 1923, se stipuleaza la art. 20, ca actele de stare civila sunt de atributiunea
legii civile, iar intocmirea acestor acte va trebui sa preceada intotdeauna binecuvantarea religioasa28.
Observam ca obligativitatea savarsirii casatoriei religioase, nu mai este inscrisa in
Constitutie.Totusi, aceasta sintagma o regasim in ultima constitutie elaborata in perioada monarhiei,
Constitutia din 1938 a Regatului Romaniei, la art.20, care prevede ca binecuvantarea religioasa este
obligatorie pentru toti mem bri cultelor, dupa intocmirea actelor de stare civila.29
In cazul in care ofiterul de stare civila celebra casatoria afara indeplinirea conditiilor de
publicitate, fara consimtamantul celor chemati de lege pentru a -l da, sau avand cunostinta d e vreo
impiedicare sau lipsa vreunei conditii pentru validitatea ei, era pedepsit la cererea Ministerului
Public sau a oricarei persoane interesate, cu inchisoare corectionala de la sase luni la doi ani si cu
amenda penala de la 2000 la 5000 de lei.30

27 Legea 493/192 8
28 Constitutia Romaniei din 1923, Monitorul Oficial, nr.282, 29 martie 1923
29 Constitutia din 1938 a Regatului Romaniei,Monitorul Oficial, partea I, nr.48. din 27 februarie 1938.
30 Legea 493/1928