Designul Interior al Unei Resedinte Prezidentiale. Subsol Si Nivelul Unu

Diverse

Designul Interior al Unei Resedinte Prezidentiale. Subsol Si Nivelul Unu

Byadmin ianuarie 1, 2024

TEZA DE LICENȚĂ

TEMA: "DESIGNUL INTERIOR AL UNEI REȘEDINȚE PREZIDENȚIALE: SUBSOL ȘI NIVELUL UNU"

Adnotare

Introducere

1 Principii fundamentale de construire a interiorului

1.1. Studiul și analiza tendințelor în designul interior

1.2. Condițiile de formare a interiorului

1.3. Argumentarea alegerii sursei de creație. Noțiuni generale despre reședințele prezidențiale

1.4. Concluzii capitolul 1

2 Normative privind proiectarea, realizarea și exploatarea caselor de locuit. Analiza cerințelor funcționale a edificiului

2.1. Generalizările obiectului. Arhitectura

2.2. Sistemul constructiv al obiectivului

2.3. Reguli privind proiectarea, realizarea si exploatarea

2.4. Ergonomia interiorului

2.5. Concluzii capitolul 2

3 Examinarea problemelor estetice a interiorului reședinței prezidențiale

3.1. Analiza și argumentarea stilurilor alese la elaborarea designului interior

3.2. Analiza și argumentarea soluțiilor coloristice ale spațiului interior

3.3. Iluminarea în reședința prezidențială

3.4. Elemente spatial decorative cu functii tehnologice.

3.5. Concluzii capitolul 3

Concluzii finale

Anexe

Bibliografie

Intrducere

În ultimul timp o nouă artă s-a alăturat celor clasice și anume designul. Indiferent de arhitectura exterioară sau de amenajări interioare, designul este cel care dă o notă impresionantă unei clădiri. Dar dacă în ceea ce privește exteriorul unei clădiri opțiunile sunt mai limitate, pentru că, la urma urmei, oricîtă imaginație ar avea proprietarul, construcția trebuie să fie potrivită cu cele din vecinatate, atunci cînd vorbim de design interior, creativitatea nu trebuie să aibă limite.

Dorința omului de a-și îmbunătăți în permanență locuința și mediul înconjurător este la fel de veche ca specia umană, manifestîndu-se de-a lungul istoriei într-o asemenea măsură încît se poate vorbi de un istoric al designului.

Designul este un domeniu larg în continuă expansiune și este dificil de-i trasat limite. Ceea ce înseamnă că este o specialitate extrem de flexibilă, aproape organică. Se pliază nevoilor societății actuale iar pe cele ale societății viitoare le anticipează. Designerul este vizionarul de care orice întreprinzător are nevoie impunere pentru a putea evolua și inova.

Actualitatea temei: De la proprietăți de zeci de milioane de dolari la case modeste, dar bine apărate, de la paradisuri tehnologice în mijlocul naturii la case vechi din centrele orașelor, gusturile președinților din lume în materie de reședințe sunt foarte diferite. Astfel dînd posibilitatea elaborării unor interioare deosebite.

Reședințele conducătorilor de stat din întreaga lume au trezit interes dintotdeauna, interesul oamennilor dornici să vadă unde locuiesc cei mai puternici oameni ai planetei, astfel autorul a fost motivat să realizeze designul interior al unei astfel de reședințe.

Scopul conceptului propus este crearea unui interior ce ar satisface necesitățile zilnice ale familiei prezidențiale, ce urmează să locuiască în această casă și anume, crearea unui spațiu bine organizat și confortabil care satisface cerințele funcționale proprii președinților.

Suportul metodologic în cadrul strudierei temei a fost analiza, sinteza, inducția ce înseamnă folosirea materialelor tehnice, descrierea și pătrunderea evenimentelor.

Lucrarea cuprinde trei capitole cu patru, cinci subcapitole care la rîndul lor se împart în subpuncte axate pe probleme etico-morale, artistico-plastice, tehnologice ale temei în cauză.

Memoriul explicativ este format din trei capitole subdivizate în mai multe sub-capitole:

Capitolul 1 prezintă explicarea conceptului de reședință prezidențiale și tendințele designului interior pentru anul 2014.

Capitolul 2 cuprinde materialul despre construcția clădirilor, norme privind proiectarea și realizarea caselor de locuit și protecția de muncă a omului.

Capitolul 3 aduce în vizor soluții de amenajare artistică a interiorului, rezolvarea problemelor funcționale și de decor.

Materialul clasificat în aceste trei capitole este unul bine definit, structurat într-o formă clară și succintă.

1 Principii fundamentale de construire a interiorului

1.1. Studiul și analiza tendințelor în designul interior

Ca și în toate genurile artei, în design interior au loc permanente schimbări și progrese. Astfel anul curent este unul al încercărilor și experimentelor, al culorii și abordării de noi stiluri, fără a lăsa însă âîn urmă opulența amenajarilor clasic-elegante sau farmecul exotic al decorațiunilor tradiționale.

Anul trecut a adus o mulțime de surprize în domeniul design-ului interior: stilul minimalist-modern, spațiile deschise, tendințele eco și o paletă cromatică bogată în nuanțele bijuteriilor: verde-smarald sau violet regal [31]. .

În apropierea noului început de an, experții în materie de amenajări interioare au trasat deja culorile, finisajele, obiectele decorative și piesele de mobilier pentru casa modernă a anului 2014.

Începand cu gama coloristică, tendințele pentru noul an sunt pline de varietate, combinații îndrăznețe și se joacă în jurul conceptului liberei exprimări a propriului stil. Astfel, galben va fi culoarea de bază ce reprezintă perfect energia și exuberanța unui nou început (Figura 1.1.).

Figura 1.1. Galbenul preintre culorile de bază

Dar totodată, anul 2014 va fi un adevărat corn al abundenței cromatice: de la tonuri de portocaliu, turcoaz sau verde-măsliniu la nuanțe intense de levănțică, roșu sau gri (Figura 1.2.).

1.2. Nuanțe intense de roșu și levănțică

În ceea ce privește imprimeurile, noul an va fi unul al contrastelor: materialele cu influențe etnice readuc spiritul unei lumi rustice dar vibrante prin covoare, tapeturi și perdele cu inspirație din culturile spaniolă și africană (Figura 1.3.).

1.3. Printuri din culturile spaniole și africane

Acestea sunt completate de tendințele futuriste ale imprimeurilor geometrice ce se vor regăsi în special în obiectele decorative: corpuri de iluminat, paravane despărțitoare sau tablouri și, prin opoziție, vom sesiza și apariția modelelor floral-vintage (Figura 1.4.) în culori pastelate [30].

1.4. Modelele florale în vogă în acest an

O schimbare importantă adusă de noul an se referă la construcția mobilierului, liniile drepte fiind înlocuite cu cele clasice, curbate. Materialele utilizate în confecționarea mobilierului sunt cele naturale sau cu finisaje neutre, în culori apropiate lemnului. Se va renunța treptat la mobilierul în culori nefirești și cu muchii unghiulare, colțuroase. Caracteristice anului 2014 sunt căptușelile cu motive florale clasice sau alte imprimeuri specifice, confecționate din fibre naturale. Acestea se potrivesc de minune cu liniile curbe ale mobilierului clasic și tradițional. La mare căutare sunt piesele de mobilier vintage, unicate; acestea atrag atenția asupra lor și creează un spațiu prietenos și intim. Designeri precum Joann Kandrac sau Kelly Kole susțin că piesele vintage sunt cele care transformă o simplă casă într-un cămin, prin nota personală pe care o aduc. De asemenea, vor fi integrate și accesorii metalice care adaugă un accent glamour întregului design. Combinația între metal și lemn clasic este un must-have al anului 2014 pentru orice împătimit al designului interior. Cele mai importante piese aduse de noul sezon sunt corpurile de mobilier cu suport metalic precum măsuțele de cafea cu picioare din fier forjat sau canapelele cu picioare cromate (Figura 1.5.) [30].

1.5. Mobilierul anului 2014

Trendul texturilor metalice își continuă supremația și în noul an cu deja alegerea favorită a designerilor de interior: cuprul. Jocul cromatic de reflexii luminoase pe care acest metal îl oferă, fac din piesele de cupru un obiect în care merită investit. Acestea se pot plia cu ușurință pe diverse stiluri de amenajare și pot fi integrate în orice încăpere sub formă de corpuri de iluminat, piese mici de mobilier, rame sau chiar anumite obiecte sanitare precum cada din cupru – un trend pentru excentricii care vor să iasă din tipare [31].

1.2. Condițiile de formare a interiorului

Indiferent de tipul locuinței, în interiorul ei trebuie creat un anumit confort, reprezentat prin condițiile materiale care asigură o existență civilizată, plăcută, comodă și igienică. Factorii care determină confortul în locuință sunt:

– spațiali: forma și dimensiunile interioarelor, aranjarea obiectelor;

– fiziologici și psihologici: compoziția aerului, temperatura, culoarea, iluminarea, zgomotul.

Împărțirea spațiului și amplasarea mobilierului va ține seama de crearea unei ambianțe cît mai plăcute. Se poate obține un echilibru între formă și dimensiunile spațiilor interioare și modul de aranjare a obiectelor. Aranjarea mobilierului și a obiectelor decorative trebuie să se facă ținînd cont de utilitatea dar și de estetica interioarelor [12].

Mobilierul poate fi utilizat modular, cu posibilitatea de a fi mutat după necesitatea și gustul fiecăruia. În funcție de destinația încăperilor, mobilierul este diversificat astfel încît să răspundă necesităților utilizatorilor. Astfel, există mobilier: pentru depozitare (dulapul), pentru ședere și odihnă (canapeaua, fotoliul, scaunul), pentru dormit (paturi ptentru una sau două persoane), pentru prepararea și servitul mesei.

Forma spațiului interior poate fi modificată prin utilizarea plăcilor din gips-carton. Compoziția aerului este un factor important care influențează confortul dintr-o locuință, aerul din spațiile interioare ale locuinței nu trebuie să aibă în compoziție un conținut mare de dioxid de carbon. El poate fi împrospătat printr-o ventilație naturală (deschiderea ferestrelor) sau printr-o ventilație artificială. O umiditate relativ ridicată a aerului activează substanțele mirositoare, accentuînd starea de disconfort. O umidiatate relativ scăzută (sub 30%) produce o atmsoferă uscată ce poate irita căile respiratorii. Temperatura optimă în locuință trebuie să fie de 18-20 grade. Iluminatul se face în funcție de destinația camerelor și dimensiunile acestora, impunîndu-se pentru unele încăperi pe lîngă iluminatul general și unul local, pentru a concentra lumina pe planul de lucru.

Culorile sunt cele care dau viață unei locuințe. Ambientul locuinței trebuie armonizat prin culori în funcție de orientarea încăperilor: încăperile cu orientarea spre sud vor avea predominant culorile alb, gri, bleu, verde-pal, roz; încăperile cu orientarea spre nord au culorile dominante în funcție de destinație: în camera de zi galben, alb cu accente roșii, oranj, galben; în dormitor: galben deschis, alb, crem; încăperi cu orientare spre est: bleu, crem; încăperi orientate spre vest: gri, roșu galben-închis, albastru, verde, roz [3].

Interiorul reprezintă arhitectura și designul spațiului interior al clădirii, oferind persoanelor condiții favorabile de viață, spațiul intern al unei clădiri sau a unei camere separate, o soluție arhitecturală, care e determinată de scopul său funcțional. Studiul arhitecturii interiorului, efectuat pe o perioadă îndelungată de timp, duce la concluzii interesante cu privire la condiționarea lui de mediul natural, de ocupații, de stadiul dezvoltării tehnicii la un moment dat, de schimbările culturale, diferențiate în decursul timpului. Sistemele de încălzit, țesăturile de interior au fost adaptate mediului natural pentru care au fost create. Practicarea anumitor ocupații, legate în mare măsură de același mediu înconjurător, a determinat, de asemenea, modul de organizare a locuinței. Astfel, după inventarul casei se pot desprinde concluzii cu privire la ocupațiile specifice și modul în care ele au influențat interiorul cladiirii. Soluțiile adoptate pentru repartizarea spațiului și orânduirea diferitelor obiecte ilustrează și modul specific de organizare a oamenilor și, în același timp, în dormitor: galben deschis, alb, crem; încăperi cu orientare spre est: bleu, crem; încăperi orientate spre vest: gri, roșu galben-închis, albastru, verde, roz [3].

Interiorul reprezintă arhitectura și designul spațiului interior al clădirii, oferind persoanelor condiții favorabile de viață, spațiul intern al unei clădiri sau a unei camere separate, o soluție arhitecturală, care e determinată de scopul său funcțional. Studiul arhitecturii interiorului, efectuat pe o perioadă îndelungată de timp, duce la concluzii interesante cu privire la condiționarea lui de mediul natural, de ocupații, de stadiul dezvoltării tehnicii la un moment dat, de schimbările culturale, diferențiate în decursul timpului. Sistemele de încălzit, țesăturile de interior au fost adaptate mediului natural pentru care au fost create. Practicarea anumitor ocupații, legate în mare măsură de același mediu înconjurător, a determinat, de asemenea, modul de organizare a locuinței. Astfel, după inventarul casei se pot desprinde concluzii cu privire la ocupațiile specifice și modul în care ele au influențat interiorul cladiirii. Soluțiile adoptate pentru repartizarea spațiului și orânduirea diferitelor obiecte ilustrează și modul specific de organizare a oamenilor și, în același timp, spiritul lor inventiv, ingeniozitatea lor și dragostea pentru frumos. Interiorul poartă, de asemenea, amprenta puternică a opiniei comunității respective.

Funcționalitatea interiorului este una din caracteristicile unei încăperi, care combină o natură liniștită de spațiu,dispunerea logică a spațiilor și decorațiilor bine gîndite pentru a se potrivi cu gusturile persoanelor [4].

La baza rezolvării de planificare și spațială a interiorului este principiul de zonare funcțională. Multifuncționalitatea încăperilor, ca urmare a dinamicii de persoane și nevoile în schimbare, a condus la nevoia de flexibilitate și variație a elementelor structurale ale casei.

Funcțiile interiorului reflectă natura socială și modul de viață a persoanelor. Dezvoltarea unor noi forme de activitate a oamenilor în societate, îmbunătățirea situației materiale, perfecționarea oamenilor ca personalitate, preocuparea pentru păstrarea sănătății sale și crearea condițiilor optime de trai, sînt necesare pentru fiecare perioadă de soluții a interiorului, de căutarea stilului său și de proporțiile lui. Apoi trebuie luată în considerare destinația spațiului respectiv, pentru muncă sau relaxare, pentru întîlnire sau rugăciune, comercial sau de învățămînt. În afara acestora, mai sunt considerațiile practice și cele de sănătate și de protecția muncii.

Procesul de creare a designului interior urmărește o metodologie sistematică și coordonată, incluzînd cercetarea, analiza și integrarea cunoștințelor în procesul creativ, princare nevoile și resursele clientului sunt satisfăcute, rezultînd un spațiu interior care corespunde scopului proiectului.

1.3. Argumentarea alegerii sursei de creație

Încărcate de istorie, cu detalii arhitectonice spectaculoase și interioare luxuriante, locuințele celor mai puternici oameni ai planetei au devenit adevărate embleme ale statelor pe care aceștia le reprezintă. Printre astfel de reședințe putem enumera Casa Albă, Palatul Kremlinului sau Palatul Elysee.

Casa Albă este reședința oficială a președinților Statelor Unite ale Americii încă din anul 1800 și se află în Washington, pe Pennsylvania Avenue. Construită între 1792 și 1800, Casa Albă a fost proiectată și finisată în stil neoclasic de către arhitectul de origine irlandeză James Holban. Costurile construcției celei mai celebre case din lume s-au ridicat în acele vremuri la o sumă destul de considerabilă [22].

De-a lungul anilor, interiorul Casei Albe a trecut prin mai multe serii de renovări, restaurări și reamenajări, în funcție de preferințele și necesitățile fiecărui președinte. De exemplu, în timpul președinției lui Franklin Roosevelt Casa Albă s-a îmbogățit cu o sală de cinema și o piscină interioară (Figura 1.6.).

Clădirea oficial a primit numele de Palatul Prezidențial, sediul executivului, până când președintele Theodore Roosevelt a numit-o "Casa Albă". În prezent, Casa Albă, este locuită de președintele Barack Obama.

Reședința originală este partea centrală a clădirii, între cele două coloane, care sunt acum folosite pentru a conecta birourile și sunt numite coloana de est și de vest. Reședința executivă este locul unde locuiește președintele, mai este folosită pentru ceremoniile oficiale și pentru activități de destindere. Parterul cuprinde Camera Orientului, Camera Verde, Camera Albastră, Camera Roșie, sufrageria oficială, sufrageria familiei și Sala tratatelor. Etajul este format din Sala Ovală a Diplomaților, o sală de recepții, mai există de asemenea, Sala Hărților, Sala Chineză, o sală Vermeil, Biblioteca Prezidențială, o bucătărie și alte birouri. Cel de-al doilea etaj este reședință a familiei prezidențiale. Include Camera ovală galbenă, care are ieșire la balconul Trumam și mai multe camere, inclusiv dormitorul principal, dormitorul Lincoln, dormitorul reginei, precum și alte două camere, o mică bucătărie și un vestiar. Cel de-al treilea etaj este format dintr-un solar, o sală de jocuri, un bufet și o altă cameră .

Biroul Oval este biroul oficial al Președintelui Statelor Unite. Creat în 1909 ca parte a unui ansamblu din corpul de vest de la Casa Albă în timpul administrației lui William Howard Taft, biroul a fost inspirat după camera albastră. Camera are trei mari caracteristici, fereastra de la sud care se află în spatele birolului președintelui și un cămin în nordul camerei [22].

Biroul Oval are patru uși: în est, ușa ce duce la Grădina de Trandafiri; la vest, ușa duce la o sală mică de studiu și sufragerie; ușa de nord-vest se deschide spre coridorul principal din corpul de vest și ușa de nord-est care se deschide către biroul secretarelor președintelui.

Figura 1.6. Casa Albă.

Nu mai puțin celebru, Palatul Kremlinului din Moscova, este o fortăreața în care locuiește și lucreaza cel mai puternic și influent om al planetei din acest moment, conform Forbes, președintele Russiei Vladimir Putin.

Construcție emblematică, la ridicarea careia au lucrat arhitecți și artiști europeni de renume, a fost, de-a lungul mai multor secole, locuită de țarii ruși, devenind, în primele decade ale erei sovietice, un teren închis, în care locuia și muncea elita țării (Figura 1.7.).

În prezent, palatul Kremlin din Piața Roșie a Moscovei nu este doar domiciliul președintelui rus, o mare parte a legendarei construcții fiind ocupată de muzee deschise publicului [22]. .

Complexul serește ca reședință oficială și ca principal loc de muncă al președintelui Federației Ruse.

Figura 1.7. Kremlinul.

Cunoscut britanicilor sub denumirea Number 10 Downing Street, palatul cu aproape o sută de camere, din Downing Street, Londra, este reședința oficială și biroul Primului Ministru britanic.

Palatul din Downing Street are mai mult de 300 de ani. Apartamentul privat al Primului Ministru britanic se află la al treilea etaj al constructiei, bucătăria este amenajată în subsolul palatului, iar celelalte nivele sunt ocupate de birouri, săli de conferință, de recepție și de dineu, unde Primul Ministru găzduiește întîlniri oficiale cu alți lideri ai lumii, ambasadori și membri ai guvernului britanic [22].

Unul dintre foștii Prim Miniștri britanici care au locuit în Downing Street, Margaret Thatcher, a spus, în 1985, că Numărul devenit “una dintre cele mai prețioase bijuterii ale patrimoniului național britanic”(figura 1.8.).

Figura 1.8. Palatul din Downing Street.

Un alt lider important al lumii, Președintele Franței, are reședința oficială și biroul în spectaculosul Palat Élysée, aflat în Paris.

Palatul Élysée servește drept reședință oficială a președinților Republicii Franceze începînd cu anul 1871. Decorațiunile luxuriante și finisajele unice fac din Palatul Élysée, una dintre cele mai prestigioase și spectaculoase construcții din Paris [22].

Salon Dore, încăperea decorată în tonuri calde și plăcute, folosită de fostul președinte francez, Nicholas Sarkozy, cu un superb birou Louis XV în secolul 18, cu tapițerii și covoare lucrate manual și un candelabru de cristal, este considerată a fi cea mai reușită încăpere din Palatul Élysée (Figura 1.9.).

Figura 1.9. Palatul Élysée.

Președintele Germaniei, își are reședința oficială în Bellevue, un palat impunător cu o priveliște spectaculoasă care i-a și dat denumirea.

Construit după proiectul arhitectului și designerului Michael Philipp Boumann, în anul 1786, în calitate de reședință de vară a Prințului Augustus Ferdinand de Prusia, Palatul Bellevue are trei aripi și este prima clădire în stil neoclasic din Germania (Figura 1..10.).

Birourile Președintelui Germaniei se află în aripa nouă a palatului, reconstruit în 1959.

Figura 1.10. Palatul Bellevue

Viața familiilor prezidențiale ca și cele ale familiilor regale se desfășoară departe de ochii lumii, în adevărate castele, așa cum prevede statutul lor.

Regina Beatrix a Olandei, are reședință permanentă în castelul Huis ten Bosch din Haga, construit în secolul 17.

Reședința oficială a Regelui Spaniei, Juan Carlos I, este impunătorul Palat Regal din Madrid, situat pe locul doi în topul celor mai mari palate din Europa, după Louvre. Monarhul Șpaniei și familia sa preferă totuși o reședință mai modestă și mai retrasă, Palatul din Zarzuela, folosind Palatul Regal doar pentru întâlniri de afaceri.

Una dintre cele mai frumoase și parcă desprinse din povesti reședințe regale din Europa este cea a Prințului Hans-Adam al II-lea al Liechtensteinului. Minunatul castel Vaduz din Alpi a fost construit în secolul 12 și este reședința familiei regale a micului principat începând cu anul 1938.

Din opulentele reședințe ale familiilor regale europene se pot numi și Palatul Buckingham, construit în anul 1705 și cumpărat de către Regele George al III-lea pentru Regină. Palatul Buckingham nu este singură reședință a familiei regale britanice.

Familia regală a României dispune de trei reședințe: Palatul Elisabeta, Domeniul Regal Sinaia, construit în vremea regelui Carol I, ce include castelele Peleș și Pelisor și Domeniul Savarsin. Reședință oficială a Regelui Mihai și a familiei regale este Palatul Elisabeta care cuprinde, pe lângă spațiile private și spațiile publice destinate evenimentelor și întâlnirilor oficiale.

1.4. Concluzii capitolul 1

Designul de interior înseamnă aspirație spre forme perfecte. Dorința de a atinge prin formă respectul și învăluirea ei în emoțional și mister.

Indiferent de domeniul lui e bine să fim ghidați de sentiment, dar să se lucreze rațional. Deseori se dă funcționalului o mai mare importanță în detrimentul esteticului. Se știe că echilibrul stă la baza tuturor lucrurilor de valoare, de aceea în design, poate mai mult decît în alte domenii, echilibrul acesta trebuie căutat cu mai multă ardoare.

În capitolul de mai sus este prezentat pe scurt istoria caselor prezidențiale din lume dar, condițiilor de formare a interiorului și tendințele modei anului curent, Sarcina lucrării este de a amenaja subsolul și nivelul I al reședinței prezidențiale.

2 Normative privind proiectarea, realizarea și exploatarea caselor de locuit. Analiza cerințelor funcționale a edificiului

2.1. Generalizările obiectului. Arhitectura

Prezentul capitol cuprinde totalitatea instrucțiunilor, regulilor, îndrumărilor tehnice cu caracter obligatoriu și recomandărilor opționale, pentru proiectarea, verificarea proiectelor, execuția și exploatarea construcțiilor pentru case de locuit. Conform prevederilor privind calitatea în construcții, privind autorizarea executării construcțiilor și privind unele măsuri pentru îmbunătățirea activității de prevenire și stingere a incendiilor.

Aceste reguli se referă la condițiile de amplasare și conformare corespunzătoare construcțiilor de locuințe, precum și condițiile tehnice, criteriile și nivelurile de performanță corespunzătoare cerințelor de calitate, la care trebuie să răspundă construcțiile de locuințe [23].

La lucrările de modernizare, reamenajare, transformare, reparare și consolidare a clădirilor existente, în cazul în care, din motive justificate, nu pot fi îndeplinite unele prevederi ale normativulor, se vor asigura, prin proiect, măsuri compensatorii.

Prevederile normativelor au caracter de recomandare pentru locuințaele parter și parter plus un etaj, situate în mediul rural, precum și pentru locuințele provizorii.

În funcție de categoria de importanță a investiției ce se va proiecta, se vor adopta niveluri de performanță impuse de respectiva încadrare, dar în nici un caz inferioare celor prevăzute conform normativelor.

Construcțiile de locuințe se amplasează, de regulă, în cadrul intravilanului localităților, avînd avantajul legăturii cu dotările din suprastructura și infrastructura edilitar existentă.

În cazul amplasării locuințelor în afara localităților, acestora trebuie să li se asigure toate utilitățile, prin rezolvări locale sau prin racordări la sistemul edilitar cel mai apropiat [23].

Se vor evita amplasamentele în vecinătatea surselor producătoare de noxe, zgomote puternice și vibrații (aeroport, zone industriale, artere de trafic greu).

Documentul care conține cerințele de bază pentru proiectarea și construcția clădirilor este reprezentat de ″Normativele de construcții″. Acest document este obligatoriu pentru toate organizațiile de proiectare, construcție și instalere [8].

Normativele de construcție sunt alcătuite din cinci părți:

Organizare, management, economie;

Normative de proiectare;

Regulamentul de producție și acceptare a lucrărilor;

Norme de estimare;

Norme de cheltuieli a materalelor și resurselor de muncă.

Normativele enumerate sunt un mijloc de reglamentare de stat a dezvoltării urbane. Ele conțin indicatorii cantitativi și calitativi care reglementează dezvoltarea și punerea în aplicare a documentației de urbanism.

2.2. Sistemul constructiv al obiectivului

Conceput în anii 50 și perfecționat între timp, sistemul constructiv are la bază o tehnologie inovativă adaptată nevoilor curente de a construi locuințe calitative, eficiente și economice. Datorită rezistenței mărite cu greutăți mult scăzute aceste sisteme s-au dovedit foarte potrivite pentru zone ciclonice și seismice.

Sistemul este bazat pe structura de metal lejer, ambutisat la rece, dublu zincat, format din profile C și U, care împreună cu diverse placări formează pereți portanți.

Capacitatea liniei de a uzina profile C si U între 60mm – lățime, 0.5 – grosime și pînă în lungime permite proiectantului multă flexibilitate pentru a satisface cerințele de rezistență și economie pentru fiecare component al ansamblului/ subansamblului de structură [23].

Capacitatea liniei de a uzina profile C si U intre 60mm – latime, 0.5 – grosime si pina in lungime permite proiectantului multa flexibilitate pentru a satisface cerintele de rezistenta si economie pentru fiecare component al ansamblului/ subansamblului de structura.

Față de metodele clasice de construcție, în prezent se bazează mai mult pe tehnologie și uzinare precisă în fabrică, unde fiecare component al ansablului/subansamblului este produs la măsura exactă în forma finală pentru livrare pe șantier.

Perfect pretat pentru strucuturi de două nivele fie la sol sau masardări, sitemul este adaptabil și pentru structuri pînă în 4 nivele. Pentru structuri mai înalte el este folosit structural pe ultimele nivele și nestructural pe nivelele inferioare în combinație cu o structură portantă din beton sau metal classic, oferind calitate, viteză și economie în execuție [19].

Otelul ambutisat, un material superior de constructie:

Cea mai mare rezistență proporțional pe greutate al oricărui material de construcție în folosință în prezent. Oțelul rămîne unul dintre cele mai tari, durabile și economice materiale de construcție. Nu este de mirare că aproximativ 80% din clădirile comerciale din lume sînt construite avînd structuri portante bazate pe oțel.

Este ignifug nefiind material combustibil în caz de incendiu. În combinație cu placări de gypscarton și plăci de ciment compresat va acționa și ca o barieră înmpiedicînd răspîndirea unui incendiu.

Anorganic în compoziție, oțelul nu se va îndoi, strîmba, putrezi, crăpa în lung sau lat sau deplasa structural. Calitativ uniform și dimensional stabil nu se va contracta sau expanda.

Reciclabil 100% oțelul este cel mai reciclat material pe planetă. Oțelul reciclat din 5-6 mașini poate fi de ajuns pentru constructia unei case care ar necesita tăierea a 40-50 copaci în alternativă.

Risipa redusă. Risipa tipică pe urma unei construcții din otel revine la 2% comparativ cu 20% pentru una de lemn. Colțuri de 90 de grade rămîn de 90 de grade iar ferestre și uși funcționează și vor funcționa cum trebuie în timp [19].

Greutăți reduse: structuri portante din oțel ambutisat cîntăresc cam 60% mai puțin decît structuri egale efectuate în lemn, și încă mai puțin ca cele din beton.

Nici o vulnerabilitate la insecte sau alte animale.

Prin prinderi pozitive ale structurii și a placărilor acest sistem oferă mai multă rezistență cu mai puțină greutate mai ales în zone de mare încărcare sau seismice.

Rezistența superioară prin greutăți reduse, reduc șansele de mișcare a fundațiilor și de mișcări de structură în timp.

Metode moderne de zincare și galvanizare a metalului asigură longevități invidiabile structurilor realizate pe această bază [19].

Un sistem constructiv de pereți portanți efectuat cu șine U și montanți verticali C executați din metal lejer ambutisat la rece. Acest sistem alcătuiește pereți externi și interni, planșeu și forme de acoperiș. Uzinat în fabrică, fiecare ansamblu, subansamblu sau component este livrat pe șantier la pachet gata pentru asamblare. Avînd un repertoriu mai larg de roluire linia poate produce profile de mai multe înălțimi, lungimi și grosimi. Acest lucru permite arhitectului și structuristului o alegere mai liberă de componente pentru realizarea structurii. Tipic aceste structuri prezintă calitate, longevitate, rezistență, viteză și economie în execuție.

Celuloza izolantă este un produs ecologic și performant alcătuit din fibre de celuloză extrase din hîrtie. Cu caracteristici termo și acustic izolante excelente el se evidențiează prin abilitatea de a se mula perfect golului în care este introdus prin suflare mecanică. Această caracteristică elimină punțile termice și etanșeizează perfect golurile între montanții verticali ai peretelui, grinzile planșeului sau capriorii de acoperiș. Rezistent la flacăra directă, umiditate, rozătoare și insecte produsul asigură o izolație perfecta de fiecare dată. Adevăratele economii obținute din aplicarea acestui produs superior sunt cele obtinuțe din costuri scăzute de încălzire și climatizare a căminului [19].

Sistemul structural din metal lejer este compatibil cu majoritatea materialelor de placare existente pe piață și disponibile de la aproape orice depozit de materiale. Proiectat să reziste independent la forțe de încărcare și forfecare, structura poate fi placată cu aproape orice material în formă de placă. Aceste materiale includ: Plăci de OSB, ciment compresat, betonyp, fibrock, gipscarton, tego sau placaj.

Placările pot fi finisate cu glet, polistiren tencuit, tencuială, cărămidă aparentă, plăci de piatră, tablă sau lemn.

Secvența de material, stratificarea și grosimea placărilor adaugă o marjă de rezistență suplimentară notelor de calcul aferente structurii. În același timp ele au o funcție estetică, termo, acoustic și hidroizolantă. Din acest motiv se recomandă placări cu materiale de grosime între 16- și pentru gypscarton.

2.3. Reguli privind proiectarea, realizarea si exploatarea

După felul de construcție și părțile sale ca și după alte lucruri și manifestări ale vieții din secolele anterioare se poate recunoaște ușor cît de liberi și conștienți au devenit oamenii, cît de luminoase, funcționale și ușoare au devenit clădirile. Pentru omul modern casa este cadrul discret, frumos și liber al vieții și al conducției, deschis naturii și totuși foarte bine apărat de intempariile ei.

Proiectarea începe cu desenarea schematică a încăperilor ca dreptunghiuri simple cu suprafețele cerute la o scară unitară și stabilirea relațiilor dorite între încăperi și orientarea lor cardinală. În continuare, în loc să se înceapă proiectarea construcției, urmează însă mai întîi să se lămurească mai întîi poziția definitivă a casei pe teren cu ajutorul datelor. Sînt hotărîtoare în acest moment datele legate de orientarea geografică, direcția vîntului, posibilitățile de acces auto, poziția terenului, prezența copacilor, vecinătatea [9].

Cum începe elaborarea proiectului, încep discuțiile cu inginerul constructor specialist în statică, cu inginerul pentru încălzire, apă și energie electrică, pe scurt stabilirea construcției și instalațiilor. Desenle de construcție urmează să fie prezentate la autoritatea de supreveghere a construcțiilor pentru verificare.

La fiecare clădire se pun la început cam aceleași probleme. Chestionarele și formularele deteliate, care trebuie să fie disponibile deja în momentul în care este formulată comanda, accelerează procesul.

Chestionarul pentru raportul lucrării cuprinde următoarele puncte:

Informații despre beneficiar (Ce dorințe deosebite are beneficiarul din punct de vedere artistic? Ce caracteristici personale sînt de observat la bebeficiar?);

Convenție asupra plăților (Ce înțelegeri se află la baza calculului plăților?);

Persoane și firme implicate în lucrare (Cine răspunde de domeniile speciale? Cine verifică calculele, în ce mod trebuie formulate comenzile și în ce mod trebuie efectuate modificările? Este necesar un conducător al lucrărilor sau nu);

Generalități (Adresa exactă a noii construcții, adresa oficiului poștal de care aparține, programul de lucru al lucrătorilor);

Tema de proiectare (Cine a alcătuit tema de proiectare? Căror reglementări locale sau de stat se supune construcția?);

Bazele configurării (Cum arată împrejurimile? Clima? Orientarea? Direcția vîntului? Ce formă are clădirea?;

Bazele tehnice (Ce fel de subsol are zona? Ce modalități de construcție trebuie utilizate? Ce izolații trebuie prevăzute? Ce fel de scară? Ce fel de ferestre? Ce fel de uși? Ce fel de încălzire? Prezența apei calde? Ce fel de ventilație? Ce fel de canalizare? Ce iluminat?);

Documentația de proiectare (Există un plan al localității? Există întocmit un plan al rețelei de apă? Există întocmit un plan al rețelei de canalizare? Conectarea la rețeaua de gaze este indicată în plan sau nu?);

Termene de execuție (Evaluarea duratei de obținere a aprobării de construcție, începerea construcției, recepția construcției – gata de utilizare, lichidarea totală).

Clădirile de locuințe vor fi proiectate și realizate astfel încât să fie satisfăcută cerința de calitate „rezistență și stabilitate" conform reglementărilor tehnice. Prin aceasta se înțelege că acțiunile susceptibile de a se exercita asupra lor în timpul execuției și exploatării nu vor avea ca efect producerea vreunuia dintre următoarele evenimente: prăbușirea totală sau parțială a construcției; producerea unor deformații și/sau vibrații de mărime inacceptabilă pentru exploatarea normală; avarierea elementelor nestructurale (închideri, compartimentări, finisaje), a instalațiilor și a echipamentelor ca urmare a deformațiilor excesive ale elementelor structurale; producerea, ca urmare a unor evenimente accidentale, a unor avarii de tip „prăbușire progresivă", disproporționate în raport cu cauza inițială care lea produs.

Cerința de calitate „rezistență și stabilitate" se referă la toate părțile componente ale clădirii precum și la terenul de fundare [9].

Pentru clădirile de locuințe, regulile de proiectare sunt cele general valabile pentru clădirile civile și industriale similare, la care se adaugă prevederile,referitoare la protecția antiseismică a elementelor nestructurale și a instalațiilor. Proiectarea antiseismică a elementelor de compartimentare și de închidere se va face, după caz, în una din următoarele ipoteze:

a. ca făcând parte integrantă din sistemul structural;

b. cu legături care să permită deplasări relative libere în raport cu structura;

c. solidarizate cu structura, dar dimensionate astfel încât, avariile produse de mișcarea seismică, să fie limitate.

Elementele nestructurale exterioare (calcane, timpane, coșuri de fum, elemente decorative, parapeți) vor fi ancorate de structură și vor fi dimensionate astfel încât sub acțiunea încărcărilor seismice convenționale să-și mențină integritatea fizică astfel încât să nu provoace, prin cădere totală sau parțială, pierderi de vieți omenești sau răniri de persoane în exteriorul clădirii.

Verificarea la acțiunea seismică a elementelor de construcție interioare, care nu

fac parte din structura de rezistență și pentru care nu se urmărește păstrarea integrității după cutremur, are ca obiect principal asigurarea ancorării elementului de structură de rezistență pentru menținerea stabilității. Pentru a se asigura evacuarea în siguranță a clădirii în cazul unui cutremur sever, se vor prevedea următoarele măsuri:

a. ușile apartamentelor și cele de evacuare din clădire vor fi proiectate astfel încât să seevite pericolul de blocare a acestora (în funcție de valorile deplasărilor relative de nivel probabile);

b. pardoselile și finisajele de pe căile de evacuare vor fi proiectate astfel încât avarierea lor să nu împiedice circulația persoanelor.

Cerința de siguranță în exploatare se referă la protecția ocupanților în timpul utilizării locuinței, precum și a spațiului aferent (legătura dintre stradă și clădire), și are în vedere următoarele condiții tehnice de performanță:

A. Siguranța circulației pietonale;

B. Siguranța circulației cu mijloace de transport mecanizate;

C. Siguranța cu privire la riscuri provenite din instalații;

D.Siguranța în timpul lucrărilor de întreținere;

E. Siguranța la intruziuni și efracții.

Cerința de calitate privind siguranța la foc a clădirilor de locuit presupune ca soluțiile proiectate, realizate și menținute în exploatare să asigure, în caz de incendiu, următoarele condiții tehnice de performanță:

• protecția și evacuarea utilizatorilor, ținând seama de vârsta și de starea lor fizică;

• limitarea pierderilor de bunuri;

• preîntâmpinarea propagării incendiului;

• protecția pompierilor și a altor forțe care intervin pentru evacuarea și salvarea persoanelor, protejarea bunurilor periclitate, limitarea și stingerea incendiului și înlăturarea unor efecte negative ale acestuia.

Condițiile minime de calitate pentru fiecare caz concret, se vor stabili de către proiectant, pe ansamblul construcției respective, conform reglementărilor de specialitate în vigoare la data proiectării, urmând a fi completate de beneficiar cu reguli și măsuri specifice.

Cerința de igienă, sănătatea oamenilor și protecția mediului, presupune conceperea și realizarea clădirilor de locuințe, precum și a părților lor componente, astfel încât să nu fie periclitată sănătatea ocupanților, urmărindu-se asigurarea următoarelor condiții tehnice de performanță:

A. Igiena aerului

B. Igiena apei

C. Igiena higrotermică a mediului interior

D. Însorirea

E. Iluminatul

F. Igiena acustică a mediului interior

G.Calitatea finisajelor

H. Igiena evacuării apelor uzate și a dejecțiilor

I. Igiena evacuării deșeurilor și a gunoaielor

J. Protecția mediului exterior

Crearea unui mediu higrotermic minim admisibil, presupune asigurarea unei ambianțe termice corespunzătoare, atât în regim de iarnă, cât și în regim de vară. Se admite ca aceste condiții să nu fie satisfăcute 1 zi/an iarna și 5 zile/an vara. Asigurarea mediului higrotermic trebuie corelată cu asigurarea calității aerului și optimizarea consumurilor energetice [23].

Condiția tehnică privind însorirea se referă la criteriile de pătrundere directă a razelor solare îninteriorul clădirii.O locuință trebuie astfel amplasată și orientată încât, cel puțin una din camerele de locuit (dormitor sau cameră de zi) să primească radiația solară directă, un anumit număr de ore pe zi, sub anumite unghiuri minime, pe toată perioada anului.

2.4. Ergonomia interiorului

Ergonomia este disciplina științifică care studiază interacțiunea dintre oameni și alte elemente ale unui sistem, precum și profesia care aplică teorii, principii, informații și metode de design pentru optimizarea activității omului și performanțele sistemului din care acesta face parte. (definitie adoptata în august 2000 de către consiliul director al Asociației Internaționale de Ergonomie) [17].

Denumirea de ergonomie deriva din cuvintele grecești ergon(=munca) și nomos (=reguli) pentru a exprima știința muncii, dar se aplică tuturor domeniilor de activitate. Ergonomia promovează o abordare holistică care ia în considerare aspectele fizice, cognitive, sociale, organizaționale, de mediu și alți factori importanți. Pentru aceasta, ergonomia integrează cunoștințe dintr-o varietate de discipline care includ: anatomia, fiziologia, igiena muncii, medicina muncii, antropometria, științe tehnice, psihologie, sociologia, economie etc [17].

Ramurile principale ale ergonomiei sunt: ergonomia fizică, ergonomia cognitivă și ergonomia organizațională.

Ergonomia fizică se referă la modul de raportare la activitatea fizică a caracteristicilor anatomice, fiziologice și biomecanice ale omului. Domenii de studiu: posturi de lucru, manipularea obiectelor, mișcări repetitive, tulburări musculoscheletale, designul locului de muncă, sănătatea și securitatea în muncă.

Avînd în vedere că în casa proiectată de către autor reședința prezidențială se va afla și un birou de lucru, vom acorda o atenție mai deosebită ergonomiei locului de lucru.

Un spațiu de lucru ergonomic presupune mai mult decît alegerea mobilierului potrivit. Dincolo de importanța acordată scaunelor de birou și stațiilor operaționale, trebuie avut în vedere modul în care elementele se îmbină pentru a crea un spațiu cu design plăcut, confortabil, dinamic și sigur.

S-a demonstrat că, pe termen lung, reducerea bugetului pentru achiziționarea de mobilier de calitate face mai mult rău decît bine. Asta pentru că mobilierul potrivit poate stimula productivitatea și reduce semnificativ cazurile de concediu medical. În Marea Britanie, de exemplu, durerile din zona lombară reprezintă motivul cel mai des invocat de angajați pentru concediile medicale, care costă o avere în fiecare an. Se estimează că peste jumătate dintre cei care lucrează în fața calculatorului 15 ore pe săptămînă dezvoltă afecțiuni musculare și osoase încă din primul an de activitate. Pe de altă parte, un studiu realizat în Statele Unite ale Americii a aratat ca investiția în mobilier de birou ergonomic este amortizată în aproximativ cinci luni, ca urmare a creșterii productivității și a scăderii numărului de concedii medicale [19].

Una dintre cele mai importante companii bazate pe cunoaștere, cu reprezentante în toată lumea, Fuji Xerox a dorit ca designul birourilor, realizat cu ajutorul unui mobilier neconvențional, dinamic și atractiv, să exprime o identitate unitară, dar și să respecte diversitatea și creativitatea angajațilo.

Mobilierul ergonomic oferă posibilități practic infinite de a crea configurații flexibile și extrem de versatile, care se pot adapta la orice spațiu, elementele componente îmbinîndu-se la intervale de cîte 15 grade. Astfel este valorificată fiecare bucățică de spațiu, fără a se compromite confortul individual și calitatea muncii, stațiile de lucru fiind dispuse în jurul coloanelor. S-a creat, totodată, și senzația că spațiul este mult mai mare.

Designul mobilierului ergonomic evoluează în același timp cu dezvoltarea scenariilor privind configurația spațiului de birou, iar sănătatea la locul de muncă este unul dintre aspectele cele mai importante. Acest aspect își găsește concretizarea în programul destinat mobilierului ergonomic și accesoriilor, prin care este vizată organizarea și personalizarea spațiului de lucru.

În zonele de somn și odihnă individuală lățimea spatiului liber a unei părți laterale a patului trebuie să fie nu mai puțin de , această distanță se păstrează și pe lungimea fiecărui pat, aranjat alături cu capul la perete. În zona pregătirii lecțiilor e necesar de prevăzut îndeajuns spațiul lîngă partea din față a mesei, ca omul să poată sta comod la masă și să miște scaunul lucrînd în picioare sau la ieșirea de la masă. Lățimea acestui spațiu trebuie să fie nu mai puțin de .

Cu toate acestea, ergonomia nu trebuie confundată cu nici una dintre științele care o compun. Ergonomia oferă un mod special de gândire despre oameni la muncă, plasând persoana utilizatorul în centrul interesului. De asemenea, ia în considerare interacțiunile diverse între utilizator, sarcinile pe care le execută și mediul mai larg în care își desfășoară activitatea. Acest mediu include echipamentul folosit, caracteristicile ambianței fizice și contextul social.

Obiectul de studiu al ergonomiei îl constituie organizarea activității umane în procesul muncii prin optimizarea relației din sistemul om-mașină-mediu, având drept scop creșterea eficienței tehnico-economice, optimizarea condițiilor satisfacției, motivației și rezultatele muncii, concomitent cu menținerea bunei stări fiziologice și favorizarea dezvoltării personalității.

2.5. Concluzii capitolul 2

Începutul organizării corecte a deciziei de planificare a spațiului este doar o parte din succesul proiectului de design. În proiectul obiectului sugerat de reconfigurare finalitate de spațiu intern, care a condus la o creștere în spațiul vizual, fluxul său de la o zonă funcțională la alta.

Sarcina principală a proiectului a constat în crearea unui interior ce ar satisface cerințele, necesitățile clădirii, pe baza acestor principii a fost hotărît stilul, gama coloristică a interiorului, elementele care vor da o notă deosebită și originală a interiorului.

3 Examinarea problemelor estetice a interiorului reședinței prezidențiale

3.1. Analiza și argumentarea stilurilor alese la elaborarea designului interior

Designul clasic se axează de regulă pe materiale precum lemnul, metalul, plasticul și materialele textile. La prima vedere pare că nu se deosebește din această perspectivă cu nimic față de celelalte stiluri, însă dacă aruncăm o privire mai atentă putem constata că suprafața materialelor folosite este una delicată, în detaliu finisată, lăcuită și bine lustruită. Există totuși cîteva detalii presarate care nu lasă ca întreaga imagine a unei încăperi mobilată și decorată în stil clasic să devină prea rece: pernele din materiale moi sau cuverturile și alte accesorii din lînă sau mohair [29].

Designul clasic se caracterizeaz[ prin simplitate și claritatea formelor și nu este de mirare că de-a lungul timpului acesta a rămas în modă și în preferințele marilor creatori. De pildă, piese de mobilier vechi de peste două decenii sunt la fel de actuale ca în epoca în care au fost create. În plus trecerea timpului le-a conferit și cel puțin un pic de valoare.

Primul element caracteristic al acestui stil bazat pe echilibru și armonie perfecte, este prezența unui punct de atracție al camerei, cu ajutorul căruia se obține un echilibru al decorului. De exemplu: un șemineu din marmură flancat de două oglinzi înguste aurite de o parte și de alta, o vitrină din lemn masiv în care expunem vesela sau obiecte de artă, vitrina încadrată de doua tablouri cu rame din lemn masiv, sculptat cu modele [28].

Dacă am tăia decorul pe jumatate, fiecare parte ar fi o copie fidelă a celeilalte.
Deci existența acestei simetrii este element de bază în amenajarea clasică.

Culoarea accesoriilor și zugrăvelilor sau a tapetului este inspirată din natură: tonuri de galben, verde, albastru, maron, teracotă, griuri și rozuri, negru.
Decorul abundă de coloane inspirate din epoca romană și greacă, de vase mari, urne uneori stilizate și statuete, copii ale unor opere celebre de artă. Folosim tapetul sau mătasea pentru pereți sau doar borduri de tapet cu motive puternice și sofisticate.
De asemenea, lambriurile din lemn vopsit și decorat acoperă pe alocuri pereții [28].

Mobilierul stilului clasic este definit prin eleganța și opulență – fiind cel mai adesea realizat din materiale naturale, masive. Mobilierul are linii complicate, curbe, stilizate, nimic nu este simplu sau drept. Lemnul este încărcat de modele sculptate, flori și elemente vegetale stilizate ( Figura 3.1).

Figura 3.1. Mobilier în stil classic.

Textilele folosite pentru tapițeria mobilierului sau draperii și fețe de perne sunt elegante, cu textura grea și prețioasă: catifea, mătase naturală, tafta. Modelele sunt cele conservatoare: dungile și modelele inspirate din natură: florale, animale .

Podelele sunt din elemente naturale: lemn, piatră sau marmură, de cele mai multe ori antichizate prin metode specifice sau acoperite de covoare grele, de lînă, așezate de obicei în centrul încăperii, oferind simetrie prin chenare sau modele care se repetă de jur împrejur [28].

În prezent însă, putem discuta despre clasicul reinterpretat deoarece stilul pur nu se mai folosește decît în încăperile marilor palate și castele sau în cazul renovărilor de interioare celebre sau de muzeu. Uneori datorită costurilor mari și dificultății de a găsi piese originale, restaurate, alterori datorită gusturilor și influențelor altor stiluri, pe vremea clasicului necunoscute încă.

Putem adăuga interioarelor noastre pe care le dorim în esența clasice, elemente de modern, de vintage sau de romantism. Obținem efecte maxime folosind țesături mai ușoare, clasica dantelă și mobilier pictat uni sau cu modele florale. Să alegem piese de mobilier cu forme curbe grațioase și să completăm cu accente masculine: culori închise, dungi și accesorii din lemn de culoare închisă.
Accentele de culoare pentru clasicul romantic pot fi albastru-pal, roz, alb-crem – toate în nuanțe luminoase, calde [28].

Caracteristic stilului clasic este și mobilierul din fier forjat finisat cu foițe de argint sau aur. Pentru îndulcirea aspectului dur și metalic, rece, vom folosi însă țesături cu teme florale: atît pentru perne, draperii sau perdele, cît și pentru coverturi și lenjerii de pat.

Pot fi prezente, în funcție de destinația încăperii și comode sau noptiere în nuanțe de alb, alb prăfuit sau crem [29].

Decorațiunile precum sfeșnicele nu trebuie nici ele să lipsească. Și nici ramele foto sau oglinzile decorative.

3.2. Analiza și argumentarea soluțiilor coloristice ale spațiului interior

Cînd oamenii se gîndesc la decorarea casei, ceea ce ei vizualizează este culoarea.
Folosim culorile nu pentru a decora într-un anumit stil, ci în primul rînd pentru că ele ne influențează dispoziția, au efect dovedit asupra stării noastre psihice.
În termeni simpli, albul calmează, roșul energizează, albastrul este rece iar galbenul stimulează activitatea cerebrală, dar aceasta nu e totul.

Inspiratia pentru culorile pe care le folosim în amenajarea casei poate veni de oriunde: pădurea, plaja, o grădină plină cu flori, o fotografie, toate sunt surse de inspirație pe care trebuie să le studiem cu atenție [34].

Cu ajutorul culorilor se poate marca un centru de interes, se poate exprima masivitatea sau ușurința unor elemente, intimitatea. Pentru a folosi cît mai bine culorile, e necesar să înțelegem cum sunt ele influențate de lumina naturală și de cea artificială. De exemplu, într-o încăpere luminată de o plafonieră, culorile devin șterse, dar pot fi puse în valoare cu ajutorul unor spoturi direcționate spre punctele de interes [34].

Este important să alegem nuanța potrivită pentru a obține efectul dorit. De exemplu, nu orice nuanță de albastru este rece, iar nuanțe de portocaliu pot fi stridente, obositoare.

O cameră poate fi descrisă în funcție de culoarea dominantă; de obicei, culoarea de bază este aplicată pe suprafețele mari: pereți, pardoseală sau mobilă, iar nuanțele corespunzatoare sunt regăsite în tapițeria canapelelor, perdele, obiecte decorative, covoare. Tonurile se referă la nuanțele mai luminoase sau mai întunecate ale aceleiași culori.

Dacă se folosesc două culori diferite, e indicat ca nuanțele lor să aibă aceeași valoare, același ton, pentru obținerea echilibrului cromatic. Nuanțele contrastante, puternice, sunt folosite pe suprafețe mai mici.

Culoarea poate avea un efect vizual neașteptat asupra dimensiunilor unei încăperi: o culoare închisă și rece poate da senzația de micșorare a spațiului, în timp ce o culoare deschisă și caldă mărește spațiul.

Tavanul colorat într-o nuanță mai deschisă decît cea a pereților pare mai înalt, dar poate avea chiar nuanța pereților, caz în care pare mai întunecat.
O suprafață mai mică, un perete, de exemplu, poate fi colorat folosind o nuanță mai puternică pentru a atrage privirea și a pune în evidență diferite obiecte.
Culoarea este folosită și pentru a obține legatura între diverse încăperi, pentru ca atunci cînd le parcurgem sa avem senzația unității și continuității spațiale [34].

Culorile cele mai ușor de folosit, și cu care nu poți niciodată să dai greș, sunt culorile neutre: albul și negrul; precum și culorile calde, precum: galben, crem, rosu, marouri.

În majoritatea încăperilor proiectate de autor predomină culoarea albă în combinație cu alte culori datorită faptului că stilul în care s-a realizat designul este clasic.

Deci în mica sală de cinema pentru decorare s-au folosit nuanțele de alb și roșu (Anexa 1, Figura 3.1. a), b)).

Albul – este cea mai întîlnită nuanță în designul interior; în special datorită faptului că reprezintă curățenia; dar și eleganța. Este ușor de încadrat în orice interior; și cu ajutorul ei poți crea încăperi elegante, rafinate; precum și contraste foarte puternice.

Roșu este o culoare caldă, romantică, stimulantă. În cultura asiatică roșul este o culoare ce aduce noroc așa că o puteți folosi cît mai mult.

Garajul este rezolvat în nuanțe acromatice, mult mai reținut și echilibrat, comparativ cu sala de cinema. Aici predomină albul, griul, cu acente puternice de negru (Anexa 2, Figura 3.2. a), b), c)).

Negru – este o culoare neutră, foarte des întîlnită în interiorul locuințelor japoneze. Este recomandată pentru crearea contrastelor puternice, dar elegante și rafinate, în combinație cu albul, roșu, auriu,argintiu.

Griul e o culoare care nu se demodează niciodată și arată bine în combinație cu cele mai multe culori. Este extrem de versatil și poate fi folosit pentru decorarea tuturor tipurilor de spații: de la bai, la dormitoare și livinguri, chiar și bucătării ori holuri.

Sala de conferințe este decorată în nuanțe de bej, crem, cafeniu, albastru (Anexa 3, figura 3.3. a), b)).

Cremul. Bejul sunt culori pale, dar care contribuie mult la crearea unui încăperi calde și primitoare.

Maro-ul este o culoare foarte des folosită în designul interior clasic. Este o culoare practică, ce creează spații interioare elegante, rafinate și confortabile.

Foarte des utilizate de designeri pentru crearea unor interioare spectaculoase sunt contrastele. Pentru crearea acestora designerii folosesc culori precum: alb, negru, rosu, portocaliu, auriu și argintiu.

Albastru este o culoare rece, dar o culoare care calmează și relaxează. O combinație perfectă este albastru-alb.

Bleu-ul este o culoare rece, ideală pentru dormitoarele matrimoniale, dar și pentru dormitoarele copiilor super-activi.

Pentru a crea o unitate un tot întreg, antreul la fel va fi în nuanțe de bej, albastru, cafeniu, dar pentru a menține un accent pe stilul clasic va fi folosit și nuanțe aurii. (Figura 3.2.).

Figura 3.2. Antreul.

Un accent deosebit în realizarea spațiului interior al reședinței prezidențiale s-a pus pe designnul beciului aflat la subsol, în care s-au folosit diverse nuanțe de cafeniu (Anexa 4, Figura 3.4. a), b), c)).

Combinarea culorilor este o artă. Este foarte important înainte de alegerea culorilor să alegem stilul de amenajare dorit.

3.3. Iluminarea în reședința prezidențială

Nu este atât de ușor să alegem și să poziționăm corpurile de iluminat în locuința noastră. Avem de ales între stiluri, materiale, forme și dimensiuni dintre cele mai variate. Cel mai important pas ar fi, pentru început, să știm care dintre acestea sunt în concordanță cu gustul și nevoile noastre [32].

Se va încerca să se aleagă un finisaj predominant pentru majoritatea pieselor de mobilier din încăpere sau din casă. În funcție de materialele deja existente se alege un corespondent și pentru corpurile de iluminat. Astfel amenajarea va fi unitară. De asemenea, mai atent, putem mixa diferite finisaje captivante din cele existente: sticlă, metal, plastic, lemn, țesături sau chiar beton. Ar fi ideal, pentru a păstra o acuratețe în amenajare, să optăm pentru familii de corpuri de iluminat, pe care multe companii le pun la dispoziția clienților tocmai în acest sens. În alegerile pe care le vom face ar fi de evitat alăturarea a două stiluri diferite, luând în considerare mobilierul deja existent. Astfel, nu vom alege o lampă în stil victorian într-o încăpere mobilată modern.

Corpurile de iluminat se împart în trei categorii în funcție de tipul fasciculelor de lumină: ambientale, de accent și punctuale. Cele ambientale sunt sursele ce iluminează întreaga atmosferă a camerei, cele de accent sunt decorative, iar cele punctuale aduc în prim plan obiecte sau piese de artă ce dorim a fi scoase în evidență. După ce hotărâm care dintre acestea ne satisfac dorințele vom căuta ca becurile alese să furnizeze lumina dorită, aceasta fiind fie caldă, fie rece [32].

Iluminarea interiorului: incandescent, halogen și fluorescent. Plafoniere sau lămpi suspendate, spoturi, aplice, candelabre, lampadare, veioze, și lămpi de birou.

Iluminarea interiorului trebuie să satisfacă atît cerințe funcționale, cît și estetice. O lumină puternică, fluorescentă poate face ca o cameră să arate ca un salon de spital. Există trei tipuri de surse artificiale de lumină: incandescent, halogen și fluorescent.

Becurile cu incandescentă (tungsram) sunt cele mai răspîndite. Lumina este caldă, alb-gălbuie, cu intensități diferite. Aceste becuri au viața mai scurtă decît a celorlalte și se folosesc cu precădere la lămpile suspendate sau la cele cu picior [33].

Becurile cu halogen răspîndesc o lumină albă și se pretează iluminatului de lucru sau de accent. Se pot folosi cu dimmer și sunt mult mai eficiente energetic.

Becurile fluorescente sunt potrivite pentru lumina de lucru și generală.

Iluminatul general se realizează cu plafoniere sau lămpi suspendate. Acest tip de lumină de obicei dă senzația de aplatizare. Lumina de lucru este o lumină strict direcționată și strălucitoare. Soluția clasică este cea de echipare cu spoturi, dar se pot folosi și lămpi de birou, lămpi portabile sau lămpi suspendate. Lumina accent – adaugă, creează un interes vizual față de un element decorativ. Astfel poți pune în valoare un tablou, textura unui perete, o coloană de draperii, o statuetă sau polița șemineului.

Lumina accent trebuie să fie discretă; prea strălucitoare strică echilibrul încăperii. Ea se obține cu instalarea de aplice, spoturi, lumina ascunsă (în scafa) sau lămpi cu picior [33].

Plafonierele crează iluzia de spațiu larg și oferă un iluminat uniform ambiental, fără contraste sau jocuri de lumini și umbre. Plafonierele sunt potrivite pentru holuri, coridoare sau scări, locuri unde este mai importantă o iluminare funcțională decît o lumină de atmosferă.

Aplicele sunt adesea folosite pentru a induce o lumină de accent. Strălucirea luminii este redusă, iar umbrele create oferă intimitate spațiului. Aplicele care orientează fasciculul de lumina în sus conferă tavanului rolul unui reflector. Astfel se obține o lumină indirectă, odihnitoare. Aplicele ce orientează conul de lumină în jos sunt ideale pentru a crea efecte spectaculoase de umbră și lumină deasupra unui obiect decorativ.

Corpurile suspendate (pandantivele) se pretează bine la iluminatul general, dar la fel de bine pot servi drept sursă de lumină de lucru. O opțiune avantajoasă este pandantivul cu tija reglabilă, care se poate cobori deasupra spațiului de lucru [33].

Candelabrele adaugă strălucire și stil livingului, dar nu se potrivesc unei încăperi de înălțime medie sau mică.

Spoturile pot fi încastrate în tavan fals sau aplicate, și crează o plajă largă de efecte. Ele se pot roti, înclina sau direcționa în funcție de dorință.

Lămpile cu picior sunt întîlnite sub formă de lampadare, veioze, și lămpi de birou.

Daca e nevoie de un efect de lumină puternic orientat spre tavan, care să servească drept lumină indirectă, alegem un lampadar înalt cu “pălăria” orientată în sus, pe cînd dacă se dorește o lumină caldă, de atmosferă, care să scalde în razele ei numai un colț retras, ar fi mai potrivită o lampă joasă cu picior.

Lampadarele sunt utile pentru iluminatul general, dar la fel de bine pentru a pune în valoare ornamente ale încăperilor înalte, stucaturi complicate sau decorații sofisticate ale tavanului.

Veiozele răspîndesc o lumină punctuală potrivită pentru lectură sau pentru o ambianță intimă de conversație. Adesea, aceste lămpi sunt un element decorativ în sine al încăperii. Multe lămpi cu picior moderne au “pălăria” ajustabilă, acoperind astfel o plajă mai largă de funcționalități, după felul în care este orientat fascicolul de lumină.

Lampa de birou are o funcționalitate mai bine definită, iar fîșia de lumină de lucru este în general albă și se decupează cu precizie pe suportul dorit.

O accesorizare potrivită din acest punct de vedere, care îmbină funcționalitatea cu o atmosferă plăcută și primitoare, joacă un rol important în conturarea stilului și a caracterului locuinței [33].

3.4. Elemente spațial decorative cu funcții tehnologice.

Sculpturile, imprimeurile și tapetul vor fi combinate cu mult rafinament și discreție, pentru a nu dezechilibra atmosfera tihnită și elegantă a căminului în stil clasic.

Cromatica decorațiunilor se bazează atît pe principiul ton în ton cît și pe combinații de culori complementare (de exemplu verde cu bejuri sau crem și mahon sau cireș) care variază într-o încăpere de la tonuri de pastel pînă la nuanțe tari.
Într-un living decorat în stil clasic obiectele decorative sunt fotografii în rame prețioase pe șemineu, vaze din porțelan chinezesc, obiecte de cristal, fețele de masă din dantelă sau materiale brodate [30].

Ceasurile din porțelan sau pendulele sunt deasemenea elemente nelipsite din căminul clasic (Figura 3.2.). Candelabrele mari sunt de asemenea elemente care nu trebuie să lipsească dintr-un interior clasic. La fel și oglinzile și piesele ceramice. Ceasurile din alamă, cu incrustații de metal sau pietre așezate pe mici piedestale din marmura sau sticla sunt de asemenea nelipsite [28].

3.2. Ceasuri clasice.

Stilul clasic – o sinteză a elementelor estetice folosite în realizarea corpurilor de iluminat cu detalii și proporții șlefuite de generații de artizani, îmbunătățite și adaptate cerințelor moderne. Combinarea utilă a iluminatului exterior cu protecția acceselor în clădire sau a decorării grădinii a dus la crearea unei familii întregi de corpuri de iluminat și accesorii în care sticla este folosită împreună cu fierul lucrat manual și cu elemente decorative din fier forjat sau fontă turnată (uneori aluminiu) (Figura 3.3.).

Figura 3.3. Candelabre.

3.5. Concluzii capitolul 3

În acest capitol sunt expuse rezultatele atît a combinațiilor de culori precum și rezultatul final al reședinței prezidențiale, realizarea tavanelor, pardoselilor, pereților, interioarele avînd fiecare din ele un aspect aparte, culoarea prin care autorul a reușit să evidențieze fiecare interior în felul său. Un rol foarte important, la care s-a și referit, este iluminarea interiorului este foarte bine descris modul de utilizare a iluminării artificiale în fiecare încăpere, intensitatea și culoarea. Majoritatea iluminării s-a realizat prin suporturi de iluminat, s-a mai folosit desigur și lămpi suspendate, lămpi de masă, iluminarea fluroscentă ascunsă.

Concluzii finale

Lucrarea dată este bazată pe criteriile de oformare și după punctele stabilite. Scopul lucrării a fost de a crea un interior plăcut și ecologic.

Executarea lucrării se axează pe 3 puncte. Pornind de la introducere în istoria designului, delimitînd momentele importante, evidențiind perioadele de dezvoltare, de asemenea nu s-a omis nici particularitățile generale cît și ceea ce ține de clasificări, modele, tipuri și restul componentelor care contribuie la construcția unei structuri.

Scopul care a fost pus în lucrarea dată a fost atins, modelul apartamentului a fost formulat ținîndu-se cont absolut de toate criteriile: amplasarea geografică; planul de lucru; clasificarea tipurilor de apartamente; stilul, culoarea, forma, materialele, etc.; tendințele anului; zonarea spațiului, etc.

S-a început de la stilul ales pentru reședință, formarea spațiului, zonarea lui, specificul și funcționalitatea lui. După cum s-a menționat culoarea joacă un rol foarte important asupra psihologiei omului, s-a lucrat foarte atent cu gama cromatică, pentru a nu deranja clientul.

Iluminatul, un element fără de care nu se poate concepe un interior, o rază de lumină ce deschide o noua ambianță. Iluminatul atificial sa ales cu grijă și foarte atent sa combinat cu iluminatul natural, s-a instalat la locul lui, locul de unde dă interiorului o atmosferă de liniște. Iluminatul este prezent sub mai multe forme, atît cele obișnuite cît și cele cu un joc de culori, avînd un rol important în interior, și anume acel de a ilumina centrele de interes.

Scopul tezei a fost atins, iar rezultatele pot fi vizualizate în partea practică, în grafică și machet.

ANEXE

LICENȚĂ

” DESIGNUL INTERIOR AL UNEI REȘEDINȚE PREZIDENȚIALE: SUBSOL ȘI NIVELUL UNU”

Executant, Olaru Pavel

Conducător, Rejep Veaceslav

Anexa 1

a)

b)

Figura 3.1. Sala de cinema.

Anexa 2

a)

b)

c)

3.2. Garajul aflat la subsol.

Anexa 3

a)

b)

Figura 3.3. Sala de conferințe.

Anexa 4

a)

b)

c)

Figura 3.4. Beciul reședinței.

Bibliografie

1. Alpatov Marin,” Istoria artei”, vol. I și II. București. Ed. Meridiane. 1965. 196p.

2. Antoci G., Planificarea și managementul campaniilor de relații publice, Iași: editura Polirom, 2010. 235 p.

3. Constantin Florea., Îndrumar pentru unitățile de alimentație publică, București: editura Tehnică, 2001. 252 p.

4. Codrin Mircea., Introducere în design interior. Suceava, editura Suceava, 2009, 23p.

5. Dinca C., Manual pentru școala de Arte și Meserii, bucătar anul de completare clasa a XIII-a, București: Editura Didactică și Pedagogică, 2006. 150 p.

6. Gheorghe Ilie, Ion Mircea Enescu. “Problema ale arhitecturii contemporane”, București. Editura Tehnica. 1982. 184 p.

7. Gheorghiu Adrian., “Proporții și trasee geometrice în arhitectură”, București. Editura Tehnica. 1991. 65 p.

8. Gheorghe Vais, Programe de arhitectură, Cluj-Napoca, Editura UT Press, 2009. – 406 p.

9. Ghica M., Estetica și teoria artei, București: Editura Meridiane, 1981. 58p.

10. Graur Neaga, „Stiluri în arta decorativă”, București. Ed. Ceres. 1967. 320p.

11. Guerry Liliane Brion, Cézanne și exprimarea spațiului, București: Meridiane, 1977. 90 p.

12. Guminița R, Iluminatul natural și artificial, București: Editura Tehnică, 2011, 98 p.

13. Mardari M., Fascinația culorilor, Chișinău: Editura Chișinău, 2007. 87p.

14. Mureșan P., Culorile în viața noastră, Bucuresti: Editura București, 2005. 42p.

15. Paul Constantin, Culoare, Artă, Ambient, București: Editura Meridiane, 1979. 189p.

16. Pavel Muresan, Culorile în viața noastră, Bucuresti: Editura București, 2005. 42p.

17. Springman N., Jane Chapman, Tehnica designului interior, Oradea: Editura Oradea, 2010. 64p

18. Introducere în ergonomie http://www.ergonomie.ro/ (accesat 30.03.14)

19. Sistemul constructiv http://www.fastframe.ro/sistem-constructiv/ (accesat 01.02.14)

20. Mobilierul ergonomic, investiție necesară pentru orice companie care se respectă

http://www.daciccool.ro/blogurile-brandurilor-dacic-cool/blog-hansen-office-design/4791-mobilierul-ergonomic-investitie-necesara-pentru-orice-companie-care-se-respecta (accesat 22.03.14)

21. Stilul clasic

http://www.arhitera.com/index.php?option=com_content&view=article&id=64&Itemid=192&lang=ro (accesat 27.03.14)

22. Reședințe rezidențiale din lume

http://blog.esky.ro/2011/02/resedinte-prezidentiale-din-lume/ (accesat 30.02.14)

23. Normativ privind proiectarea clădirilor de locuințe

http://www.pegeros.ro/download/Normative%20privind%20proiectarea%20cladirilor%20de%20locuinte.pdf (accesat 14.03.14)

24. Normativ de proiectare la zgomot.

http://www.scribd.com/doc/39556843/C-125-05-Normativ-Privind-Proiectarea-Si-Executia-Masurilor-de-Izolare-Fonica-Si-a-Trat-Acust (accesat 02.02.2014).

25. Normative de siguranța la foc.

http://www.scribd.com/kenzokent/d/33271677-Normativ-de-siguranta-la-foc-a-constructiilor-P118 (accesat 08.03.2014).

26. Noțiuni generale despre construcții.

http://www.scritube.com/stiinta/arhitectura-constructii/NOTIUNI-GENERALE-DESPRE-CONSTR24513172214.php (accesat 02.04.2014).

27. Stiluri de mobilier.

http://www.incasa.ro/Stiluri_de_mobilier_5426_595_1.html (accesat 14.01.2014).

28. Stilul CLASIC in amenajarile interioare

http://www.design-boutique.ro/articole-tendinte-in-designul-interior/stilul-clasic-in-amenajarile-interioare/ (accesat 30.03.14)

29. DESIGN INTERIOR / Clasic, modern sau un amestec de stiluri?

http://iasifun.ziaruldeiasi.ro/design-interior-clasic-modern-sau-un-amestec-de-stiluri/40356/ (accesat 11.05.14)

30. Mobilierul în 2014 – tendințe de urmărit

http://www.bodnar.eu/mobilierul-2014-tendinte-de-urmarit/ (accesat 02.03.14)

31. Ce tendințe aduce 2014 în amenajări interioare.

http://www.business24.ro/casa/amenajari-interioare/ce-tendinte-aduce-2014-in-amenajari-interioare-1540353 (accesat 25.03.14)

32. Iluminarea interiorului

http://www.businesswoman.ro/ro/index.php?p=articol&a=2054 (accesat 12.03.14)

33. Tinele luminării artificiale

http://www.misiuneacasa.ro/tainele-luminii-artificiale (accesat 02.04.14)

34. Rolul culorilor în lucrările de design interior http://www.designdeinterior.ro/despre-culoare.html (accesat 21.03.14)