Designul Instrument Operational In Cadrul Firmei X

=== 3e89c4f3375b0a0afd93c48145de2d68501f77c3_673012_1 ===

Designul- instrument operațional în cadrul firmei Marriott Hotel București

Cuprins

Introducere –––––––––––––––––––––––––––––––-3

Capitolul I. Design de la teorie la practică –––––––––––––––––––5

1.1 Abordarea conceptelor de design –––––––––––––––––––––-5

1.2 Repere în evoluția designului –––––––––––––––––––––––7

1.3 Importanța/ rolul designului ambiental în dezvoltarea afacerii. Design interior versus design ambiental în teorie –––––––––––––––––––––––––12

1.4 Particularitățile designulului hotelier –––––––––––––––––––14

Capitolul II. Adoptarea șsi utilizarea instrumentelor de design în cadrul firmei Marriott Hotel București –––––––––––––––––––––––––––––––-16

2.1 Prezentarea generala a Marriott Hotel București –––––––––––––––16

2.2 Instrumente operaționale folosite de hotelul Marriott Hotel București ––––––-19

2.3 Analiza SWOT și diagnosticul comercial ––––––––––––––––––20

2.4. Rolul designului în îmbunătățirea activității firmei–––––––––––––– 30

III. Schimbări propuse din punct de vedere al designului si esteticii pentru firma Marriott Hotel București –––––––––––––––––––––––––––––31

3.1 Reproiectarea designului interior in cazul hotelului ––––––––––––––31

3.2 Noi metode și tehnici de design propuse a fi folosite de Marriott Hotel ––––––32

3.3 Creșterea profitabilității prin îmbunătățirea designului interior și exterior –––––32

3.4. Implementarea și evaluarea soluțiilor propuse ––––––––––––––––36

Concluzii –––––––––––––––––––––––––––––––-37

Bibliografie ––––––––––––––––––––––––––––––-38

Introducere

Istoria hotelurilor datează de la cele mai vechi timpuri și reflectă expansiunea luxului în întreaga lume, ca urmare a creșterii și căderii economiilor. De fapt, Codul Hammurabi din anii 1800 B.C. a specificat primele reguli cunoscute pentru proprietarii de taverne.

Hotelurile au continuat să fie mai frecvente începând cu anii 1000, când seria caravanelor s-a mutat de-a lungul rutei de mătase chineză și în anii 1600, odată cu creșterea numărului de hoteluri asociate cu turul european.

Saloanele au fost foarte populare în Occident la sfârșitul anilor 1800 și începutul anilor 1900, când Epoca de Aur a Hotelurilor a văzut nașterea a multor hoteluri bine cunoscute, cum ar fi St. Regis din New York și Plaza Hotel . ndustria hotelieră a continuat să se dezvolte, iar mijlocul anilor 1950 a fost marcată de creșterea numărului de hoteluri în lanț, cum ar fi Holiday Inn, Marriott și Hilton.

Primele hoteluri erau hanuri și taverne care furnizau doar mâncare și adăpost pentru oamenii care veniseră în orașe pentru meserii sau alte activități temporare. Pe măsură ce veniturile populației au crescut, luxul și-a făcut apariția. Cu mai mult timp și bani în buzunare, curiozitatea a determinat popoarele să călătorească pentru a descoperi noi locuri. despre terenuri străine au fost alimentate și au fost motivați să călătorească. Dat fiind faptul că, în general călătoriile au devenit mai frecvente, au apărut tot mai multe hoteluri, iar concurența dintre hoteluri a început și fiecare hotel a încercat să se diferențieze de celălate.

Astăzi, hotelurile o gamă largă de oferte și unele au prețuri specifice pieței de lux, care influențează serviciile, facilitățile și atmosfera hotelului. Lobby-ul joacă un rol crucial în branding și crearea atmosferei dorite a hotelului. Lobby-ul este prima încăpere care îl influențează pe oaspete și, probabil, prima impresie pe care o conta pentru oaspeți, bazată pe mediul fizic. Modul în care oaspeții interpretează și experimentează spațiul de lobby pot avea efecte importante și de durată.

Prezum faptul că un hol de hotel bine conceput va face oaspeții mai confortabili și îi va încuraja să rămână și să se relaxeze, nu doar să verifice sau să plece, și apoi să plece. Această idee conduce la întrebarea de cercetare: Ce elemente de design sunt necesare în lobby-urile hotelurilor de lux? Acest studiu va determina efectele a patru elemente de design specifice asupra gradului de preferință a utilizatorilor pentru spațiile de lobby. Aceste elemente de design, care au fost alese pe baza observațiilor privind lobby-urile hoteliere existente și revizuirile literaturii referitoare la proiectarea lobby-ului hotelier, sunt următoarele:

1) amploarea lobby-ului;

2) tipul și aranjamentul mobilierului;

3) materiale finite; și

4) pătrunderea luminii naturale.

Capitolul 1. Design de la teorie la practică

1.1 Abordarea conceptelor de design

Designul interior este o profesie complexă în care soluțiile creative și tehnice sunt aplicate pentru a realiza un mediu interior plăcut. Aceste soluții sunt funcționale, sporesc calitatea vieții și sunt atractive din punct de vedere estetic. Diferitele forme estetice sunt create ca răspuns la arhitectura clădirilor și la contextul social al proiectului. Proiectele trebuie să respecte cerințele privind codurile și reglementările ale stilului arhitectural și să încurajeze principiile durabilității mediului (Stoica, 2012, p. 41).

Procesul de design interior urmează o metodologie sistematică și coordonată, care include cercetarea, analiza și integrarea cunoștințelor în procesul creativ, prin care nevoile și resursele clientului sunt satisfăcute pentru a produce un spațiu interior care îndeplinește obiectivele proiectului.

Designul interior include un domeniu de servicii realizat de un practician profesionist, calificat prin educație, experiență și examinare. Serviciile oferite de un designer de interior, pot include oricare dintre următoarele activități:

• Cercetarea și analiza obiectivelor și cerințelor clientului; și elaborarea de documente, desene și diagrame care să evidențieze aceste nevoi;

• Formularea unor planuri spațiale preliminare și a unor studii de concept și schițe conceptuale pe două și trei dimensiuni și schițe care integrează nevoile clientului și se bazează pe cunoașterea principiilor designului interior și teoriilor comportamentului uman;

• Confirmarea faptului că planurile spațiale preliminare și conceptele de proiectare sunt sigure, funcționale, estetice adecvate și îndeplinesc toate cerințele privind sănătatea publică, siguranța și bunăstarea, inclusiv orientările privind codurile, accesibilitatea, mediul și durabilitatea;

• Slectarea culorilor, a materialelor și a finisajelor pentru a transmite în mod corespunzător conceptul de proiectare și pentru a satisface cerințele sociopsihologice, funcționale, de întreținere, de performanță a ciclului de viață, de mediu și de siguranță;

• Selectarea și specificarea mobilierului, a corpurilor de iluminat, a echipamentului și a grinzilor, inclusiv desenele și descrierea detaliată a produsului și furnizarea de documente contractuale pentru a facilita stabilirea prețurilor, achiziționarea și instalarea de mobilier;

• Furnizarea de servicii de management de proiect, inclusiv pregătirea bugetelor și programelor proiectului;

• Pregătirea documentelor de construcție, constând în planuri, detalii și specificații, pentru a ilustra aranjamentele, materialele și finisajele și aspectul mobilierului;

• Pregătirea documentelor de construcție pentru aderarea la codurile regionale de construcție și de incendiu, codurile municipale și orice alte legi, regulamente și orientări jurisdicționale aplicabile spațiului interior;

• Coordonarea și colaborarea cu alți profesioniști în domeniul designului care pot oferi servicii de consultanță, inclusiv, dar nu numai: arhitecți ingineri în construcții, mecanici și electricieni și diverși consultanți de specialitate;

• Confirmarea faptului că documentele de construcție sunt semnate și sigilate de către designerul de interior responsabil, în conformitate cu cerințele jurisdicționale pentru depunerea la instituțiile abilitate;

Toate aceste elemente, menționate mai sus, contribuie la p simetrie. Designul interior are un rol esențial în percepția oamenilor asupra obiectelor care îi înconjoară, acesta contribuind prin emoții, confort fizic, sentimente de apartenență.

Designerii de interior joacă un rol-cheie în definirea și modelarea spațiilor în care trăim și, prin urmare, au responsabilitatea și obligația de a crea spații care să răspundă acestor nevoi Spațiile, locurile și clădirile sunt mai mult decât recuzită în viața oamenilor. Ele sunt înglobate cu un înțeles personal și cultural mai profund și simbolizează simultan istoriile personale, relațiile interpersonale, valorile oamenilor și sentimentul de apartenență (Ayres, 2003, p. 35).

Prin urmare, ca o necesitate de bază, clădirile ar trebui să asigure adăpost. Cu toate acestea, pentru a asigura bunăstarea oamenilor, un loc trebuie să poată oferi locuitorilor un sentiment de apartenență și un sentiment de identitate și un loc atât pentru intimitate, cât și pentru interacțiune socială.

Noi nu existăm pur și simplu într-un mediu fizic – interacționăm cu el, îi oferim semnificație și obținem un sens important din el. Estetica nu poate fi absentă din formele noastre construite și, la fel ca importanța unui spațiu definit, calitățile estetice ale spațiului întăresc experiențele spațiale.

Nasar și Augustin (2007) sunt de acord și explică faptul că toată calitatea vizuală percepută a locurilor are efecte puternice asupra experiențelor umane. Acestea pot contribui la productivitatea muncitorilor, la comportamentul consumatorului și la bunăstarea generală a oamenilor. Astfel, calitate vizuală corespunde foarte mult personalității oamenilor (Dâmboianu, 1962, p. 46).

În acest sens, Nasar și Augustin (2007) dau exemplul unui restaurant necunoscut. Clienții evaluează atmosfera atunci când intră într-un spațiu, deoarece spațiul le permite să intuiască prețul, calitatea alimentelor și a serviciilor.

Aceste judecăți vor influența, de asemenea, comportamentul clienților cu așteptări ridicate. Designerii de interior trebuie să fie capabili să prezică o astfel de percepție și să vină cu soluții care să transmită sensul dorit și să funcționeaze integral datorită faptului că fiecare obiect are un anumit număr de elemente, iar funcționarea acestora este strâns legată de funcțiile celorlalte elemente.

Diferența dintre procesele tehnologice și cele de design este aceea că procesul de design ia în considerare trei aspecte – artistice și tehnice și elementele necesare pentru realizarea acestora este o combinație perfectă (luând în considerare anumite probleme și determinarea anumitor criterii) a elementelor de formare a conținutului.

1.2 Repere în evoluția designului

Arta designului interior cuprinde toate obiectele ornamentale fixe și mobile, care fac parte integrantă din interiorul oricărei locuințe. Este esențial să ne amintim că o mare parte din ceea ce astăzi este clasificat drept artă și expus în galerii și muzee a fost inițial folosit pentru a înfrumuseța spațiile interioare.

Picturile au fost, de obicei ordonate după mărime și frecvent în funcție de subiect sau de pictor, care deseori practica și alte forme de artă, inclusiv design de mobilier și decorațiuni. Sculptorii în piatră sau în bronz erau adesea aurari, care făceau o varietate de lucrări metalice ornamentale. Artiștii mai importanți aveau studiouri cu asistenți și ucenici și semnau deseori lucrări în cooperare.

Mulți arhitecți au proiectat, de asemenea, interioare, inclusiv accesorii și mobilier, ceramică, porțelan, argint, covoare și tapițerii. Picturile apăreau adesea ca elemente decorative pe anumită părți ale interioarelor (de exemplu: pe ușă). Picturile au fost realizate pe o diversitate de subiecte.

În timpul perioadei stilului baroc din secolul al XVII-lea, picturile murale erau, uneori pictate să pară o prelungire a interiorului însuși, făcându-l să pară mai spațios. Oglinzile au fost folosite pentru același scop de a adăuga spațiu într-un interior.

Utilizarea deliberată a antichităților ca decor a fost neobișnuită în majoritatea perioadelor. În general, în casele mai vechi, elementele din schema decorativă au fost recondiționate pentru a face ca un interior mai vechi să fie în conformitate cu moda timpului. În acest fel s-au păstrat multe antichități. Piața obiectelor de artă a existat încă din cele mai vechi timpuri pentru a oferi atât lucrări noi, cât și opere de epocă pentru decorarea interioarelor, dar, în primele timpuri, piața antichităților a fost, de obicei, limitată la picturi ale unor maeștri admirați (Fletcher, 1961, p. 69).

Numai în trecutul recent operele de artă erau destinate interioarelor, însă doar cele care aparțineau celor bogați și puternici au fost considerate demne de a fi luate în considerare. De dată mai recentă este colecția de mobilier interior din muzee ​​și galerii. Segregarea unor astfel de obiecte în galerii a condus totuși la o neînțelegere tot mai mare a scopului inițial și împărțirea artelor de către curatorii muzeelor ​​în artele plastice și artele decorative (sau industriale). Acest lucru a dus la ascunderea funcțiilor originale ale mobilierului interior.

Într-o oarecare măsură, atitudinea prezentă a fost rezultatul creșterii colecționarilor de specialitate din anii 1840. Porțelanul și argintul, de exemplu, nu mai îndeplinesc scopul inițial ca parte a mobilierului gospodăriei, ci sunt colectate în dulapuri, deoarece sunt atât de prețioase. În mod similar, figurile mici de porțelan din Meissen, care inițial erau obiecte decorative în masă, sunt acum foarte apreciate pentru a fi folosite astfel.

Noțiunea de design interior a apărut în trecut ca parte a unui mod de viață agricol. Corturile popoarelor nomade nu erau potrivite pentru forme mai permanente de decorare. La nomazii din Asia Centrală, totuși, covoarele au fost folosite pentru a decora și pentru a oferi confort în corturi și locuințe portabile (Clark, 2010, p. 38).

De obicei, covoarele foloseau ca materiale pentru acoperirea podelelor și paturilor, acestea fiind principala formă de artă a popoarelor în cauză. Cel mai vechi covor nomad, găsit în Mongolia Centrală, datează din secolul al V-lea î.Hr., iar reliefurile de piatră cu aspect geometric din Asiria din secolul al VII-lea î.Hr. se consideră că au la bază modele de covoare mai vechi.

Vânătorii care locuiau în peșteri au decorat zidurile cu picturi încă din urmă cu 20.000 de ani, dar acestea erau aproape sigur picturi votive, nu decorațiuni și în acea perioadă nu exista nicio urmă de mobilier.

Designul la popoarele primitive

Deși practicile popoarelor primitive uneori scot la lumină originile istorice ale acestor practici, astăzi există prea puține obiecte de artă și decorațiuni în astfel de comunități pentru a face lumină cu privire la începuturile decorării interioare.

Nu pot fi identificate progrese clare ale stilurilor, cum ar fi cele care au avut loc în Europa, cu excepția unor popoare care nu puteau fi considerate primitive, cum ar fi fostele civilizații din America de Sud sau cultura din Benin din Africa. Cu toate acestea, chiar și cele mai sărace și mai primitive popoare dedică un timp producției de opere de artă, care aveau scopul de a le relaxa, iar aceste lucrări sunt adesea folosite pentru a decora interioarele (Cohen, 2006, p. 45).

Pictura primitivă constă adesea dintr-o serie de modele abstracte, cum ar fi cea de pe ceramica indienilor Pueblo. Mobilierul, cum ar fi scaunele din lemn, are de obicei o sculptură ornamentală. Vasele de lemn și ceramica sunt decorate cu modele geometrice abstracte, simetria este regula decorării. Întrucât cele mai multe dintre aceste modele – în special cele care se găsesc în coșuri și textile – nu seamănă cu formele naturale, probabil aceste modele sunt modele împrumutate din natură.

Ornamentul bazat pe obiecte naturale reprezentate, mai mult sau mai puțin realist, probabil are o conotație magică; animalele, de exemplu, sunt destinate rugăciunilor pentru ajutorul oamenior la vânătoare. Chiar și cele mai abstracte și geometrice motive au o semnificație simbolică, care poate fi interpretată de cei care cunosc cheia, iar acest înțeles este aproape întotdeauna magic. Există puține obiecte sau motive care nu au nici un sens și puține astfel de obiecte au fost făcute în scopul de a-l relaxa pe creator, atât în procesul reaizării obiectului decorativ, cât și după acest proces.

Obiectele decoative în occidentul antic

Excavațiile din vechea Mesopotamie și din Egipt sugerează că cel mai timpuriu echivalent de mobilier a constat în platforme de cărămizi, care au servit ca scaune, mese și paturi, fără îndoială acoperite cu materiale textile sau piei de animale. Există, de asemenea, un motiv bun pentru a crede că zidurile au fost pictate și, în cazul clădirilor mai importante, decorate cu picturi murale. Mobilierul mobil a apărut mai întâi numai în cele mai importante locuințe, cum ar fi palatele și clădirile publice.

Mobila antică, deși este cunoscută, în cea mai mare parte era alcătuită, doar din tablouri de perete, sculptură etc. Unele obiecte de mobilier supraviețuiesc în mormintele egiptene din jurul anului 3000 î.Hr. sub formă de paturi, scaune, mese și cutii de depozitare. Din acest moment, al trecutului antic poate fi urmărită evoluția designului interior.

Design interior în Egipt

În contrast cu mormintele monumentale și templele de piatră, dintre care multe au rămas intacte în secolul XX, casele egiptene au fost construite din materiale perisabile și, prin urmare, au supraviețuit puține rămășițe. Erau utilizate caramizi uscate, care erau folosite pentru pereți; podele au constat din pământ bătut și un strat subțire de tencuială netedă, pregătită din nămol. Nămolul a fost adesea folosit ca finisaj pentru peretele interior.

În cea mai simplă formă, decorarea consta în materiale albe sau colorate. În casele mai mari pe tencuială erau pictate modele. Rattanul era atârnat la majoritatea deschiderilor și ferestrelor mici. Este probabil ca tapeturile și podelele decorative să fi fost făcute din șifon sau palmetto țesute într-un model, deoarece reprezentările pictate ale unor astfel de agățătoare au supraviețuit din mormintele dinastiei 5 din Saqqara.

În satul muncitorilor din Kahun, construit în timpul dinastiei a 12-a (în jurul anului 1900 î.Hr.), unele dintre cele mai bine construite case conțineau camere decorate cu pardoseală maronie, cu o dimensiune de un picior (0,3 metri/ piciorul) (Friedmann; Pile; Wilson, 1970. P. 74).

Tavanele pereților erau colorate și acoperite cu panouri decorative. Multe motive decorative egiptene sunt stilizate din formele naturale asociate cu Nilul care dă viață. Lotusul și floarea lotusului apar în mod constant ca elemente decorative, care dădeau spațiului eleganță. Palatul faraonului Akhenaton și alte case mari de la Tell el-Amarna (circa 1365 î.Hr.) reflectă o tendință spre naturalism, ca urmare a ornamentelor utilizate în decorarea lor.

Akhenaton, regina lui Nefertiti, și fiicele lor sunt reprezentate frecvent împreună, într-un mod afectiv. Alte panouri vopsite prezintă animale și păsări înconjurate cu vegetație. Sticla lustruită, colorată și glazurată a fost introdusă pentru a da o strălucire interioarelor sau pentru a realiza diferite forme: struguri, maci, flori de porumb și margarete, toate în culori naturale (Panofsky, 1980, p. 56).

Utilizarea plăcilor ceramice pătrate ca suprafață de perete a fost neobișnuită, dar nu este necunoscută. Culorile primare au fost cele mai frecvente, un ton de galben a fost folosit în mod frecvent, iar teracota era utilizată pentru a da contrast.

Chiar și podelele erau vopsite delicat pentru a reprezenta grădinile sau piscinele. Unul dintre acestea la Tell el-Amarna prezintă un rezervor dreptunghiular cu pești și păsări, marginiți de lotus, cu o bandă exterioară care prezintă mai multe păsări și bovine tinere pe pajiști Mobilierul varia de la cele mai simple bănci și ghivece de ceramică până la scaune frumos amenajate, mese mici și paturi în casele celor bogați, unde multe vase, urne, ceramică, lemn și ustensile metalice evocă un mod luxos de viață.

Mesopotamia

Foarte puțin mobilier supraviețuiește din vechea Mesopotamie, în principal datorită faptului că toate condițiile climatice nu favorizează conservarea lemnului. Ceea ce se știe a fost învățat în principal din reliefuri și sigiliile cilindrilor. Cu toate acestea, au fost excavate piese de mobilier din bronz și din fildeș, iar fragmente de mobilier au fost descoperite în mormintele regale din orașul Ur. În calitatea măiestriei și a decorului, mobilierul mesopotamian era comparabil cu cel din Egipt.

Casele de cărămidă din perioadele sumeriene și babiloniene vechi din valea Tigris-Eufrat au fost asemănătoare cu omoloagele lor moderne. Cadrele de ușă au fost, uneori vopsite în roșu, probabil în ideea că protejează împotriva forțelor malefice, acestea ar fi putut fi din lemn de palmier.

În cele mai elaborate palate asiriene principalele caracteristici decorative erau panouri calcar sculptate în relief, subiectele principale fiind vânătoarea, ceremonialul și războiul. Astfel de scenarii au fost surprinse și în palatul războinicului rege Sargon al II-lea la Khorsabad (705 î.Hr.). Panourile și frizele din plăci ceramice, în culori vii, au decorat pereții în interior și în exterior și este evident că această strălucire a culorii era o caracteristică a multor decorațiuni asiriene și babiloniene. Pardoselile din piatră sculptată au fost folosite ca pardoseli, cu rozetă tipică Mesopotamiană și frunze stilizate. Ocazional, motivele florii de lotus egiptean apar și ele (Patrulius, 1975, p. 23).

Figurile războinicilor caracterizează atât munca asiriană cât și cea babiloniană, iar standardul de execuție a fost extrem de ridicat. Detaliile naturaliste erau adesea gravate pe suprafața figurilor și a animalelor, care în sine erau în relief. După cucerirea persană (539-331 î.Hr.) această vigoare a scăzut. Palatele construite de regiurii persani Darius și Xerxes I la Persepolis arată o utilizare mai rară a figurilor de animale. Pe pereți au fost folosite plăci glazurate și smălțuite, în timp ce grinzile și plafoanele din lemn au fost vopsite în culori vii (Patrulius, 1975, p. 23).

Creta

Cele mai importante clădiri ale perioadelor pre-elenice minoice și miceneene au fost cetățile, care adăposteau întreaga curte a domnitorului. Palatul regelui Minos de la Knossos din Creta (circa 1700-1400 î.Hr.) dă dovadă de eleganță, bun gust, orientare pentru lux, divertisment și o abilitate corespunzătoare în decorarea aplicată. Frescele (picturi executate cu pigmenți solubili în apă pe tencuială umedă).

1.3 Importanța/ rolul designului ambiental în dezvoltarea afacerii. Design interior versus design ambiental în teorie

,,Ne modelăm clădirile și clădirile noastre ne modelează pe noi”. Această afirmație, atribuită lui Winston Churchill, se referă la faptul că toate clădirile (în cazul nostru, hotelurile) influențează oamenii – o temă comună a acestei lucrări. Uneori, însă, hotelul formează în mod literal oaspeții să se cazeze la un hotel.

În general, aceste elemente tangibile pot fi împărțite în factori de proiectare exteriori (cum ar fi ferestrele sau intrările) și elementele de design interior (cum ar fi acoperirea podelei, afișajele, luminile oglinzile etc.

Prima impresie pe care un client o are cu un hotel este designul exterior. Majoritatea clienților decid dacă vor intra într-un hotel sau nu în câteva secunde de la vederea hotelului. Prin urmare, scopul principal al designului exterior este acela de a atrage atenția clientului și de a transmite apoi o anumită imagine care atrage clientul în hotel. Hotelurile importante cheltuiesc sume mari de bani pentru exteriorul lor, pentru a le face atractive.

Pentru a crea o clădire atrăgătoare, exteriorul trebuie să fie coerent cu tema interioară a magazinului. Cumpărătorii care stau în fața unui hotel simt că se află într-o zonă rurală, deși hotelul este situat în mijlocul suburbiilor.

Amplasarea hotelului

Chiar dacă este vorba despre un clișeu, locația este încă unul dintre cei mai importanți factori de succes în atractivitatea unui hotel. Atunci când este ales un hotel, prețul cazării este influențat și de amplasarea acestuia. Cu cât este mai central, hotelul este mai scump. Prețul de cazare va indica, de obicei, cât de bună este locația respectivă.

Confortul poate fi afectat de multe lucruri, inclusiv împrejurimile fizice. Se presupune că oaspeții hotelului vor fi mai confortabili într-un spațiu care include variații ale elementelor de design care se consideră a fi preferate gusturilor lor. Hoteluri sunt simultan spații publice și private, care se ocupă de intimitățile vieții casnice, cum ar fi somnul și mâncarea.

În timp ce această contradicție creează mister și entuziasm, ea oferă și parametri dificili pentru a crea un spațiu confortabil. Majoritatea literaturii disponibile privind confortul și designul se ocupă de confortul fizic și confortul termic (Americans, 2003). De fapt, confortul termic a fost numit prima preocupare a călătorilor în timp ce locuiesc în sălile de hotel (Americans, 2003). În timp ce confortul termic este o parte integrantă a oricărui spațiu public, acesta nu este punctul central al acestui studiu.

Potrivit lui Flynn (2004), turiștii de astăzi doresc trei lucruri într-un hotel:

1) legătura, atât cu oamenii, cât și cu localitățile;

2) confort fizic și psihologic; și

3) mai multe selecții și opțiuni în ceea ce privește camerele de oaspeți și alte facilități oferite. De fapt, confortul și securitatea și au fost considerate forțele motrice din spatele designului ospitalității pe piața de astăzi (Flynn, 2004).

În încercarea de a oferi un mediu mai confortabil, tendința hotelierilor este de a mări dimensiunea și camerelor de oaspeți și a băilor, de a oferi finisaje mai fine, dar de calitate superioară, de a alege mobilier și accesorii în camerele de oaspeți și de a spori iluminarea camerelor de oaspeți (Flynn , 2004).

Flynn sugerează, de asemenea, oferirea de oportunități de interacțiune în zonele de lobby, cum ar fi instalarea de terminale de internet, astfel încât oamenii să profite de acest spațiu public. În timp ce Flynn (2004) discută cum să creeze medii confortabile, el nu definește confortul, dar vorbește despre beneficiul contextului.

Una dintre puținele studii de cercetare aplicabile analizează modul în care designul interior al avioanelor funcționează pentru a crea un mediu confortabil. Potrivit lui Shelly Zundell, senior manager la firma de design industrial Teague, proiectanții trebuie să realizeze un stil cald, folosind culori liniștitoare și modele care calmează, în scopul de a maximiza confortul avioanelor.

Din dorința de a crea o atmosferă caldă, unii designeri încearcă să facă conceapă lobby-urile hotelului, tratând spațiul ca un living de casă. Teoria culorii joacă un rol în acest sens, la fel ca și utilizarea unor forme curbe, care sunt văzute ca fiind prietenoase și sigure, (Psihologia confortului, 2002).

Marsden (1999) a efectuat un studiu de cercetare care a încercat să operaționalizeze un concept similar vag, homeyness. Acest termen, asemănător cu ideea confortului, nu are o definiție concretă, deoarece credințele și experiențele indivizilor sunt construite în sensul propriu personal al termenului. În același mod în care confortul este, în general studiat într-un sens fizic, homeyness a fost cel mai frecvent studiat în cadrul gospodăriilor tradiționale (cuplurile căsătorite din clasa de mijloc cu copii mici care trăiesc în case familiale singure) (Marsden, 1999).

În încercarea sa de a defini acest termen, Marsden (1999) a examinat mai multe teme: chestiuni de control, intimitate, teritorialitate, securitate, alegere, familiaritate și proprietate; casa ca centru al relațiilor și activităților tandre și ca expresie a statutului social, precum și a identității personale din trecut și prezent (p. 86).

În mod corespunzător, au fost luate în considerare mai multe idei în definirea termenului confort în scopul acestui studiu, inclusiv bunăstarea, siguranța, familiaritatea, fericirea, controlul și relaxarea. Definiția confortului utilizat în acest studiu are rolul de a reflecta și cuprinde toate aceste idei.

1.4 Particularitățile designulului hotelier

Designul hotelului ar trebui să fie unic, să fie competitiv. O mare influență asupra designului afectează locația, cultura și mentalitatea oamenilor din anumite regiuni. Interiorul hotelului nu ar trebui să fie întotdeauna clasic, unii designeri testează diferite contraste, prin ceea ce este posibil să distingem ideile originale și neobișnuite. Este important să fie creat interiorul, care va fi plăcut oaspeților de toate vârstele.

Toate hotelurile reprezintă un echilibru între gazdă, oaspete și loc și, de-a lungul timpului, acest echilibru s-a schimbat de la o componentă la alta. Există mai multe tendințe care pot fi văzute în hoteluri astăzi ca urmare a stării actuale a acestui echilibru. Aceste tendințe includ creșterea tehnologiei; creșterea confortului oaspeților; și apariția unor hoteluri culturale și verzi. Aceste tendințe afectează modul în care sunt proiectate și construite noi hoteluri, inclusiv spațiul de lobby.

Efectele mișcării high-tech pot fi văzute peste tot în aceste zile. În ultimii ani, hotelurile și-au îmbunătățit tehnologiile disponibile pentru a răspunde cerințelor din ce în ce mai numeroase ale clienților pentru accesul facil la Internet.

Este de dorit ca designul hotelurilor să ajungă a fi considerat o adevărată operă de artă. Foarte popular este stilul high-tech, dar există și modele realizate în stilul vintage de lux. Adesea, oamenii preferă să combine mai multe stiluri în aceeași clădire, dar au nevoie de spațiu de fiecare dată, deoarece realizarea acestui lucru în spații mici este dificilă. deoarece să se realizeze acest lucru în încăperi mici este foarte dificil. Hotelurile de tip boutique sun adevărate obiecte de artă, dar nu sunt accesibile. Turiștii și călătorii se potrivesc cu un design mai simplu, realizat în zone de ultimă oră (Ghyka, 1984, p. 26).

Alegerea mobilierului adecvat pentru decorarea hotelurilor

Un element definitoriu în designul unui hotel îl reprezintă recepția, care creează prima impresie în rândul vizitatorilor. Mobilierul de la hotel nu trebuie doar să fie confortabil, ci și elegant. Interiorul hotelurilor moderne utilizează cu precădere mobilier în stilul hi-tech, este dinamic și minimalist. Zona de recepție ar trebui să fie executată în același stil. Decorarea mobilierului interior este foarte importantă, nu doar pentru funcționalitate, ci și pentru aspectul estetic.

Capitolul II. Adoptarea și utilizarea instrumentelor de design în cadrul firmei Marriott Hotel București

2.1 Prezentarea generala a Marriott Hotel București

La 27 de ani J. Willard Marriott intră în afaceri cu deschiderea unui stand de bere în nouă locuri din Washington DC. J. Willard Marriott a adăugat mai târziu alimente calde și numele companiei a fost schimbat în Hot Shoppe. 1955 este anul nașterii hotelului Marriott – Twin Bridges Marriott Motor Hotel, din Arlington, Virginia. Nouă ani mai târziu, numele companiei se schimbă din Marriott-Hot Shoppes, Inc. în J.W. Marriott, iar fondatorul este ales președinte la vârsta de 32 (www.marriott.com).

În 1966, compania devine internațională, achziționând o compania aeriană de catering în Caracas, Venezuela, iar în 1967 compania achiziționează 22 de unități din lanțul de restaurante Big Boy de la fondatorul, Bob Wian. În1982 Marriott achiziționează Host International și devine cel mai mare operator de instalații de produse alimentare de la terminale de aeroport și a băuturilor. Tot în același an, Marriott achiziționează lanțul de restaurante fast-food Gino.

În 1983 ia naștere Courtyard – lanțul de hoteluri care aveau prețuri moderate, în apropierea Atlantei, Georgia. În 1985 Marriott achiziționează Howard Johnson, companie care a vândut hotelurile sale către Prime Motor Inns și a păstrat 350 restaurante. Un an mai târziu, Marriott achiziționează Saga Corporation, o companie de management diversificat de servicii alimentare, ceea ce face Marriott cea mai mare companie de gestionare a serviciilor alimentare din Statele Unite ale Americii. În 1987 Marriott achiziționează Residence Inn Company, un lanț hotelier all-suite orientat spre călătorii de ședere prelungită. Tot în același an, Marriott intră în economia segmentului de cazare cu deschiderea primului Fairfield Inn din Atlanta, Georgia (www.marriott.com).

În 1989 Marriott anunță restructurarea corporativă. Planul include vânzarea de restaurante și afacerile familiei. Compania intentionează sa se concentreze pe sectorul serviciilor de cazare și pe organizarea de evenimente. În 1997 Marriott introduce un nou brand, Marriott Executive Residences și deschide primele Suites TownePlace în Newport News, Virginia. Reprezentanții Marriott International Renaissance Hotel Group de aproximativ 1 miliard $ și adaugă trei mărci (Renascentist, Ramada International și New World). În același an, Marriott International lansează ,,Recompense Marriott”, cel mai mare multi-brand din lume.

În 1998 Marriott International anunță convertirea Hotel Park din San Fransisco într-un hotel renascentist de cinci stele. Tot în același an Marriott International confirma planurile de a converti Fairfield Suites în SpringHill Suites by Marriott. Noul produs poziționat pentru a capta cota în segmentul de cazare all-suite superior la un preț moderat. Un an mai târziu, Fortune plasează Marriott International în top 500 din cele mai mari companii din SUA – la categoria industria hotelieră.

În 2000, Marriott International Inc anunță programul său de recompense și triplarea numărului de hoteluri care oferă programe de fidelizare la toate cele 1650 de hoteluri deținute. Tot în același an, compania achiziționează Hot Shoppe, care plasează Marriott în topul hotelierilor din întreaga lumea, având 1800 hoteluri în toată lumea. În anul 2000 Marriott este numit furnizorul de cazare oficial al Olimpiadei de Iarnă din 2002 și 2000, 2002 și 2004 din Statele Unite. Tot în anul 2000, Marriott anunță formarea unui joint-venture cu Hyatt și Club Corporation pentru a crea cea mai mare, cea mai cuprinzătoare rețea de achiziții publice electronice.

În 2001, Marriott avea deschise aproape 50.000 de camere de cazare la nivel mondial în 2001, iar în 2002 Marriott.com a ajuns la șase milioane de vizite într-o lună. Rezervările prin Marriott.com cresc cu 53% comparativ cu 2001. Împreună cu alte companii de cazare, Marriott a lansat travelweb.com pentru consumatorii care doresc să compare facilitățile hoteliere.

În 2003, Marriott introduce accesul la internetul de mare viteză, disponibil în 1400 hoteluri, devansând cu mult concurența. De asemenea, în hotel s-a introdus acces la internet wireless în lobby-uri, săli de conferințe și spații publice în peste 900 de hoteluri. Pe Marriott.com rezervările online au depășit 1,4 miliarde $, 25 de procente mai mult decât în ​​anul anterior. În anul 2004 Marriott a vândut brandul Ramada International către Cendant, dar rezervările online au de pe Marriott.com au depășit 1,8 miliarde $, 41 la sută mai mult decât în ​​anul anterior.

În anul 2005, rezervările brute pe internet totalizau 3,2 miliarde $ în 2005, 42 la sută față de nivelurile din 2004. Aproape 85 la suta din rezervările de pe internet au fost efectuate pe Marriott.com. În anul 2006, Marriott a achiziționat cel mai mare hotel din Paris; Rive Gauche Hotel and Conference Center cu 782 de camere. În anul 2007, Marriott a devenit hotel de tip boutique, prin parteneriatul cu Ian Schrager. În acest mod, Marriott a devenit primul brand hotelier la scară largă cu un concept boutique. În același an, Marriott au sărbătorit deschiderea a celei dea 3000 a proprietate cu JW Marriott Hotel Beijing, China fiind cea mai mare piață a Marriott după Statele Unite ale Americii. În anul 2007, vânzările pe internet au totalizat 5,4 miliarde $, cu 26 la sută mai mult față de nivelurile anului 2006. Peste 87 la suta din vânzările pe internet au fost înregistrate pe Marriott.com.

În 2008, industria de turism a fost afectată de declinul economic semnificativ care a afectat cererea la nivel mondial și turbulențele de pe piețele financiare. În 2010, venitul net Marriott a totalizat de 458 de milioane $, o îmbunătățire dramatică față de rezultatele din 2009. În 2011, Marriott International completează spin-off-ul activității sale pe durată limitată în noul format. Prin introducerea colecției Autograf a adăugat primul său hotel din Europa. Până la sfârșitul anului, Colectia Autograph a crescut la 27 hoteluri în 6 țări. La sfârșitul anului, Marriott a avut 57 hoteluri (aproape 23.000 camere) situate în China. 52 hoteluri (aproape 17.000 de camere erau în curs de dezvoltare). China este cea mai mare piață Marriott din afara S.U.A.

În 2013, Marriott a introdus check-in mobil pentru toate hotelurile Marriott din Statele Unite, o premieră în domeniu. În 2014 Marriott a achiziționat Hospitality Group Protea, fiind cea mai mare companie hotelieră din Africa. Tranzacția a adăugat 116 hoteluri și peste 10.000 de camere în portofoliul companiei. În total, Marriott Internațional oferă 18 mărci diferite de cazare pentru oaspeți, proprietari și francize.

Tot în anul 2013, Marriott a deschis primul hotel de Moxy în Milano, în septembrie. Până la sfârșitul anului, 13 proprietăți Moxy au fost incluse în portofoliul companiei. Până la sfârșitul anului, Marriott a condus industria cu check-in mobil și check-out disponibilă la aproape toate hotelurile sale (4.175de hoteluri în toată lumea) (https://www.marriott.com).

În 2015 Marriott a anunțat că un acord de fuziune definitiv a fost semnat de către consiliile de administrație ale Marriott International și Starwood Hotels & Resorts. Cu o închidere anticipată în al 2-lea trimestru din 2016, fuziunea va crea cea mai mare companie hotelieră din lume, cu 1,1 milioane de camere de la peste 100 de țări și teritorii și 30 de mărci.

2.2 Instrumente operaționale folosite de hotelul Marriott Hotel București

Hotelul Marriott are o localizare centrală, fiind plasat în București în imediata apropiere a Casei Poporului și a spațiului de lângă ,,Piața Revoluției”, populară pentru desfășurarea de concerte și evenimente culturale cu artiști cunoscuți din țară și din străinătate. Marriott România se auto-definește ca un ,,oraș în oraș”, fiind cadrul ideal pentru experiențe ale turiștilor care preferă ideea de sofisticat și elegant (http://www.marriott.com/hotels/travel/buhro-jw-marriott-bucharest-grand-hotel).

Hotelul este dotat cu următoarele: șase restaurante cu specific diferit, galerie de artă disponibilă spre comercilizare, casino, spa, bar, sală de evenimente și o echipă specializată pentru zona de catering. Hotelul, prin prisma amplasării sale este preferat de turiștii care vin în călătoriile de afaceri, de turiștii care au o putere de cumpărare mare, precum și de marile corporații care aleg să își desfășoare evenimente de business și întâlniri în acest hotel.

Prețuile practicate de hotelul pornesc de la suma de 148 de euro pe cameră, cu mic-dejun inclus (http://www.marriott.com/hotels/hotel-deals/buhro-jw-marriott-bucharest-grand-hotel/) și ajung la prețul de 155 euro/ noapte. Acestea sunt la nivelul standard al în raport cu celălalte hoteluri de 5 stele din București.

Numărul de camere și facilitățile din camere

Conform site-ul hotelului: ,, Fiecare dintre cele 379 camere și din cele 23 apartamente sunt concepute cu atenție pentru confort și comoditate. Unitățile de cazare dispun de facilități moderne de calitate în toate cele 109 camere și apartamente superioare, recent renovate. Suitele hotelului oferă facilități de baie, inclusiv o oglindă de machiaj și cadă. Hotelul are cele mai mari camere disponibile din București, cu apartamente la fel de mari. În cameră există televizor cu cu ecran plat și acces la Wi-Fi care contribuie la starea de bine a turistului venit în București, România” (http://www.risco.ro/verifica-firma/societatea-companiilor-hoteliere-grand-cui-1594319).

Facilități ale hotelului

Hotelul Marriott este dotat cu spa și sală de fitness. Ambele sunt oferite în parteneriat cu cel mai important jucători pe piața sporturilor de întreținere, World Class.

2.3 Analiza SWOT și diagnosticul comercial

Marriott București face parte dintr-un grup de lanțuri hoteliere, deschise inițial în Statele Unite și prezente la nivel mondial. În România, Marriott intrat pe piață prin intermediul Societății Companiilor Hoteliere Grand SRL, care a fost înregistrat în anul 1991, la registrul comerțului cu numărul J/40/5639/1991, cod CAEN 6420 (http://www.risco.ro/verifica-firma/marriott-international-hotels-inc-maryland-usa-sucursala-bucuresti-romania-cui-13294323).

Figura 1.1 Organigrama Societatea Companiilor Hoteliere Grand SRL.

Sursă: http://www.grandhotel.ro/contact.

Compania are ca principal obiect de activitate ,,hotelurile și alte facilități de cazare similare” și este deținută de următorii acționari:

Bau Holding (51%);

ONT Carpați (30%);

Overseas Alliance (15%);

Grand Hotels Interests Ltd din Marea Britanie (4%).

Fathi Taher este președintele societății. Cei mai mulți turiști străini care vin în România sunt din Germania (228.000), Italia (180.000), Franța (118.000), Ungaria (99000), Israel (96.000), Marea Britanie (92.000), Statele Unite ale Americii (91000) și Spania (66.000) (http://www.risco.ro/verifica-firma/societatea-companiilor-hoteliere-grand-cui-1594319) (http://www.booking.com/).

În ceea ce privește competiția Marriott București, menționăm că acesta este în competiție directă cu hotelurile de 5 stela din București. Conform Booking.com, în București există 10 astfel de hoteluri: Radisson Blu Hotel Bucharest, Grand Hotel Continental, Epoque Hotel, Athenee Palace Hilton Bucharest, JW Marriott Bucharest Grand Hotel, Hotel Casa Capsa, Intercontinental Hotel Bucharest, Sheraton Bucharest Hotel, Marshal Garden Hotel, Premier Palace SPA Hotel.

În anul financiar 2015, hotelul a înregistrat un trend pozitiv, comparativ cu anul 2014. În domeniul turistic, jucătorii din domeniul hotelier s-au bucurat de schimbarea adusă în rata taxei pe valoare adăugată, autoritățile reducând această taxă la 9%. Această schimbare a avut un impact negativ asupra încasărilor directe ale statului, dar hotelierii s-au declarat încântați de aceste schimbări.

Cifra de afaceri și profitul net

Situația profitului Hotelului Marriott a fost una pozitivă pentru anii 2014 și 2015, respective una negativă pentru anul 2013. Astfel anul financiar 2013, a înregistrat un scor negativ de 8386101 lei. Această cifră este în strânsă legătură cu efectul crizei economice care s-a resimțit în anul 2010 în România, dar și cu instabilitatea politică din țară. Anul 2014 a înregistrat o creștere vizibilă, atingând suma de 8.723.360 lei (http://www.risco.ro/verifica-firma/date-financiare/societatea-companiilor-hoteliere-grand-cui-1594319). Anul 2015 a avut și el schimbări pozitive, ajungându-se la profitul de 12.441.121 lei.

Se poate observa o creștere medie anuală a cifrei de afaceri de 8%, în intervalul 2013-2015. În ceea ce privește numărul de angajați, acesta a evoluat după cum urmează: în anul 2013 au fost 307 angajați, în anul 2014 compania avea 301 angajați în anul 2015 compania avea 301 angajați, cifra rămânând constantă și pentru anul 2016.

În ceea ce privește activele activelor imobilizate pe ani 2013-2016, avem o privire de ansamblu în tabelul 1.1, de mai jos.

Tabel 1.1. Bilanțul contabil pentru anii 2013-2015. Sursa Marriott Hotel București.

Analiza strategică a diagnosticului activităților are drept scop de a evalua potențialul întreprinderilor mici și mijlocii prin evaluarea resurselor lor interioare și a mediului de afaceri în care aceste întreprinderi își desfășoară activitatea. Ca o primă etapă în procesul de management strategic, analiza strategică a diagnosticului asigură premisele pentru fondarea, elaborarea și operaționalizarea unei strategii manageriale competitive. În acest context, lucrarea prezintă criteriile conceptuale care sunt esențiale pentru încadrarea tematică a analizei strategice de diagnostic, precum și principalele instrumente care pot fi utilizate de către întreprinderile mici și mijlocii în această etapă strategică a procesului managerial.

Asimilarea metodei de analiză diagnosticului în arsenalul utilizat de către managerii organizațiilor este un argument principal al tranziției de la faza empirică la faza științifică a managementului și, de asemenea, permite companiilor care o folosesc să mențină și chiar să îmbunătățească strategia manegerială în vederea rentabilității (Maxim, 2004, pp. 39-41).

Raportat la activitatea Hotelului Marriott, analiza-diagnostic a activităților, presupune ca managementul să se implice în consultări periodice cu responsabilii de zona juridică, comercială, financiară, pentru a fi în măsură să determine starea de sănătate, vigoarea și capacitatea de adaptare a schimbărilor de mediu ale hotelului Marriott. Diagnosticul managerial, comparativ cu diagnosticul medical nu implică doar cercetarea simptomelor care au apărut și cauzele lor, dar, de asemenea, identificarea unor tratamente care ar reduce sau elimina aceste simptome (Mărgulescu, 1999, pp. 60-63).

Diagnosticul poate fi clasificate în funcție de mai multe criterii, printre care cele mai importante sunt: ​​domeniul de aplicare al cercetării, obiectivele, domeniile cercetate și structura echipei de diagnosticare.

Analiza diagnostic poate fi considerată ca un întreg, ca o analiză tehnică și economică complexă, dar axată în principal pe problemele de organizare. Analiza diagnostic practic implică investigarea organizației și a componentelor sale procedurale și structurale, folosind instrumente specifice, cu scopul de a identifica principalele puncte forte și punctele slabe ale companiei și formularea unor recomandări pentru a spori potențialul companiei (Maxim, 2004, pp. 39-41).

 Metoda de analiză de diagnostic derivă din metodele de stabilire a unui diagnostic medical și necesită desfășurarea coordonată a unor acțiuni specifice legate de următoarele aspect (Mărgulescu, 1999, pp. 60-63):

– Studiul (examinarea) stării organismului economic de a identifica problemele cu care se confruntă (analiza sistemului);

– Determinarea cauzelor disfuncției;

– Prevederea măsurilor adecvate de remediere.

Pentru a asigura dezvoltarea sau pur și simplu menținerea echilibrului său, o economic, managementul trebuie să fie capabil să înțeleagă rapid tulburările interne sau dezechilibre latente și să se pregătească acțiuni devreme pentru a se adapta la schimbare. În practică uzuală, examinarea rezultatelor și a evenimentelor din viața unei unități economice, tendințele probabile reprezintă conținutul procesului de consultanță în management. Din acest punct de vedere, diagnosticul este considerat faza operațională a oricărui proces de consultanță în management, care este de obicei precedată de o diagnoza preliminară (Mihăilescu, 2005, pp. 35-37).

Diagnosticul este dublu: preventiv și curativ; și are drept scop, pe baza simptomelor raportate și analiza efectelor constatate, să propună căi de atac eficiente, imediate și de perspectivă.

Pentru sistemele de reglare, diagnosticul care rezultă din analiza economică și financiară implică faptul că organismul a experimentat și stabilirea măsurilor corective necesare pentru operarea de înaltă performanță. Astfel de simptome, la un sistem economic pot fi: tendința de scădere a profiturilor, declinul poziției de concurenți, creșterea economică stagnarea negativă, creșterea producției și a costurilor de vânzare, a scăzut productivitatea muncii etc. Cel mai important lucru este, totuși, că stabilirea unui diagnostic se angajează înțelegerea relațiilor cauză-efect, fără de care orice terapie este sortită eșecului (Mironiuc, 2006, pp. 77-78).

Caracteristică pentru analiza diagnosticului este faptul că aceasta se face într-o perioadă scurtă de timp și nu caută soluții detaliate, dar soluții generale, soluții sub formă de recomandări și un program de acțiune care va include analize detaliate suplimentare (Maxim, 2004, pp. 39-41).

În literatura de specialitatea se arată că o analiză internă detaliată a punctelor tari și a punctelor slabe ale unei companii este o condiție esențială pentru dezvoltarea strategiilor de succes, deoarece numai în acest mod oportunitățile pot fi exploatate și impactul perturbări poat fi redus la minimum.

Valoarea diagnosticării, oricare ar fi domeniul său de aplicare, va depinde de conformitatea cu un set de reguli (Mihăilescu, 2005, pp. 35-37):

– Stabilirea unor obiective cât mai clare;

– Existența unui câmp de investigare perfect circumscris acestor obiective;

– Având o abordare riguroasă și participativă;

– Cunoașterea tuturor variabilelor posibile și factorilor de dezvoltare;

– Accesul la toate informațiile relevante și puterea (capacitatea) de a le prelucra;

– Analiza metodică a rezultatelor, astfel încât să fie luate deciziile cele mai potrivite.

Respectarea acestor reguli creează condiții pentru dezvoltarea unui diagnostic relevante. Vânzări reprezintă principalul obiectiv pentru comercializarea produselor / serviciilor, în ceea ce privește eficiența, presupunând activități specifice, cum ar fi dezvoltarea de studii de marketing, în scopul de a oferi contracte și comenzi comerciale, cunoașterea concurenței, a prețurilor, a noilor tendințe hoteliere etc.

Managementul vânzărilor trebuie să asigure un echilibru între nevoile financiare pentru reluarea circuitului economic productiv și a resursele financiare din vânzarea serviciilor hoteliere, având ca scop principal comercializarea produselor din profilul propriu de producție în ceea ce privește eficiența (Mihăilescu, 2005, pp. 35-37).

Activitatea financiară are o contribuție deosebită la reglementarea și controlul activităților companiei, deoarece finalizarea oricărei activități din cadrul unei companii depinde de aspectul financiar și de existența lichidităților. În cadrul companiei profitul are o importanță majoră pentru activitatea unei companii (Bărbulescu, 2002, pp. 33-34). Astfel, putem considera că activitatea financiară a hotelului Marriott nu este disturbată de lipsa resurselor financiare, mai mult acesta și-a asumat dezvoltarea în vederea menținerii competitivității.

Astfel, analiza economico-financiară joacă un rol important în cadrul global sau partial al diagnosticului activităților unei întreprinderi (Bărbulescu, 2002, pp. 33-34). În ceea ce privește diagnosticul financiar, acest lucru este înțeles ca element al diagnosticului integral specific întreprinderii, cât și separat, ca diagnostic parțial necesar altor categorii de beneficiari. Drept urmare, diagnosticul financiar poate parțială o perspectivă asupra situației financiare și a performanțelor societății, demersul fiind orientat spre studierea următoarelor aspecte (Lezeu, 2004, pp. 55-56).

– Capacitatea unei întreprinderi asupra asigurării imediate și în timp bonitatea, mai precis spre evitarea riscului de faliment;

– Capacitatea de a dovedi destul de performanță, prin luarea în considerare a resurselor angajaților pentru dezvoltarea activității;

– Aptitudinea de a re-finanțarea activității, de a dispune de resurse suficiente pentru a face față riscurilor financiare.

Analiza economico-financiară poate reprezenta o componentă a specificului diagnosticului general al unei întreprinderi, de exemplu în ceea ce privește evaluările întreprinderilor, a planurilor de afaceri, etc. Analiza poate fi, de asemenea, singularizează pe o anumită problemă în ceea ce privește situația societății prin luarea în considerare a aspectului financiar, dar nu în mod necesar să fie înregistrat în circumstanțele unui diagnostic financiar (aprecierea performanțelor pentru un investitor etc.) (Petrescu, 2006, 23-24).

În ceea ce privește situația hotelului Marriott, după cum am mai precizat și în cadrul primului capitol, cifra de afaceri a companiei a crescut în medie cu 8% anual. În ceea ce privește datoriile ultimilor ani. Astfel observăm că pentru anul 2014, datoriile companiei sunt în scădere, în timp ce pentru anii 2011, 2012, 2013 datoriile au crescut în mod constant, înregistrând o creștere medie de 10% anual (doingbusiness.ro, 2016).

În ceea ce privește profitul brut al companiei, observăm că acesta a avut variații negative pentru anii 2011, 2012 și 2013, iar pentru anii 2010 și 2014 a avut variații pozitive. Acest aspect este datorat, în egală măsură situației macro-economice, deoarece anul 2010 a fost aul în care criza economică și-a făcut simțită prezența, dar și faptului că în s-au făcut o serie de investiții la nivelul facilității hotelului, investiții care au depășit veniturile încasate pe serviciile hoteliere oferite. Din anul 2014, hotelul a înregistrat rezultate pozitive, iar managementul financiar trebuie să se implementeze în concordanță cu eventuale riscuri la nivelul pieței economice.

Scopul său este oferit de finalitatea motivelor care au necesitat diagnostic financiar. Prin urmare, în cazul în care un diagnostic este legat de criză sau de situația financiară a societății este destinat îmbunătățirii acestora, analiza va fi îndeplinită prin luarea unor decizii asupra managementului fondurilor (studierea capacității de auto-finanțare, capitalul de lucru necesar pentru exploatare, planul de investiții sau finanțare etc.). Controlul efectuat prin intermediul analizei financiare furnizează indicatori și documente de sinteză, care permit căutarea după și controlând aplicarea unor decizii de management. Cu ajutorul acestora, o comparație poate fi realizată între nivelul indicatorilor și obiectivelor prevăzute și valori, stabilindu-se astfel o stare premergătoare, utilizată pentru a corecta tendința legată de activitatea companiei sau să modifice deciziile de bază non-fundamentale anterioare. Diagnosticul financiar s-ar putea interfera, așa cum a fost menționat, peste situații diferite, ajungând la nuanțe diferite care depind de (Bărbulescu, 2002, pp. 33-34):

– Devine un diagnostic strategic atunci când caută pentru ambele, puncte forte si puncte slabe, specifice activității întreprinderii, atât în utilizarea potențialului său economic, precum și cu privire la utilizarea acestei relații cu mediul de afaceri extern;

– Se stabilește sub forma unui diagnostic bursier, atunci când se are în vedere încadrarea întreprinderii în piața monetară, în cazul în care acest lucru este dorit. Indicatorii furnizați de acest diagnostic financiar reprezintă un element esențial în direcția care ghidează deciziile de investiții sau vânzări de titluri de valoare din stoc, atât pentru compania în discuție, cât și pentru ceilalți investitori de pe piața monetară;

– Reprezintă un diagnostic de evaluare atunci când acesta contribuie la clarificarea unor elemente necesare pentru stabilirea valorii unei întreprinderi, în situația anumitor investiții în operațiuni, de consolidare sau de absorbție, etc. Diagnosticul financiar ar putea determina în mod direct valoarea patrimoniului societății sau ar putea furniza indicatori necesari pentru stabilirea valorii rezultatului său, ca urmare, permite aprecierea beneficiarului , a capacității specifice a companiei;

– Acesta descrie un diagnostic de criză, când intervine în vederea determinării dificultăților întâmpinate de companie și își propune recuperarea acesteia. În acest caz, scopul prealabil al diagnosticului constă în determinarea măsurii în care o societate poate să se mențină sau să recupereze bonitatea pe termen scurt.

O întreprindere reprezintă un sistem de producție de componente care se află în conexiune și interacționează în vederea realizării misiunii și a obiectivelor stabilite. În cadrul acestui context inter-condiționat, procesul de degradare legat de activitatea întreprinderii ar putea începe în măsură mai mică sau mai mare și poate fi evidențiat prin evoluția unui câmp de activitate, sau prin toate, prin intermediul unui management eficient; în acest mod, a devenit necesar să se identifice în timp potențialele disfuncționalitățile care există, în scopul eliminării acestora. Un diagnostic eficient are nevoie de o funcționare în trei etape, toate interdependente, cum ar fi:

1. identificarea disfuncționalităților care susțin baza procesului de degradare;

2. stabilirea măsurilor necesare pentru a le elimina;

3. adoptarea deciziilor necesare de către conducere, pentru a se aplica măsurile stipulate.

Trecerea prin aceste etape a devenit obligatorie, în succesiunea menționată mai sus, astfel încât să se realizeze o oprire a procesului de degradare. În prima etapă, a identificării disfuncționalităților, programul de diagnostic trebuie să sublinieze în special factorii care atacă activitatea de tip extern și intern, evaluarea lor, influența negativă a acestora, riscurile și amenințările ce provin de aici asupra viitorului activității întreprinderii. Etapa de diagnostic a activității întreprinderii este foarte importantă, deoarece ar putea accentua în mod evident, factorii, cauzele și consecințele care rezultă din activitatea întreprinderii (Mihăilescu, 2005, pp. 35-37).

Conducerea întreprinderii, în a doua etapă a diagnosticului, este necesar să prevadă măsurile capabile să prevină acțiunile negative ale factorilor din mediul extern și cauzele interne, care produc și contribuie la disfuncționalitățile ce apar de-a lungul procesului de degradare. În ceea ce privește stadiul procesului de degradare, managementul întreprinderii trebuie să adopte strategii adecvate de recuperare și ajungere la o afacere profitabilă, având obiective prioritare pentru fiecare domeniu de activitate al întreprinderii (Mihăilescu, 2005, pp. 35-37).

Punerea în aplicare a obiectivelor stabilite, politica și măsurile de recuperare au nevoie de adoptarea deciziilor de implementare a acestora, precum și a țintească punerea lor în aplicare, pe baza unor planuri de măsuri tehnico-organizatorice, cu prevederi corespunzătoare eliminării disfuncționalităților existente. Activitatea programului de diagnostic specific, de identificare a disfuncționalităților existente trebuie să aibă un caracter complex, acoperind toate câmpurile activității întreprinderii, cum ar fi activitatea tehnică și de producție, activitatea cu caracter comercial, cea de organizare și de management, cea cu caracter social sau financiar; diagnosticul analizează fiecare activitate și problemele lor specifice, cu respectarea acelor aspecte care contribuie la procesul de degradare sau punând accentul, pe un plan de recuperare care să conțină măsurători pentru fiecare domeniu de activitate (Bărbulescu, 2002, pp. 33-34).

Diagnosticul tinde spre aprecierea stării de sănătate a întreprinderii, prin urmare, puternic manifestat prin sistemul cognitiv cauzal, și fără a explica fenomenele care nu vor fi posibile. Diagnosticul presupune măsurarea performanțelor și aprecierea vulnerabilităților, identificarea cauzelor și a contextului, care au generat această stare, fără a propune cu siguranță, aplicarea unui program de recuperare sau de tratament. Acest fapt nu induce ipoteza că diagnosticul ar putea avea un rol pasiv ridicat, și dimpotrivă, oferă substanță viitoarelor direcții strategice, prin faptul că oferă informații despre punctele slabe și puternice, cu privire la riscurile potențiale și șansele viitoare ale afacerii.

Punctele critice ale unei întreprinderi sunt ilustrate de diagnostic, iar factorii de decizie au ca scop, să ia lua măsurile necesare reglementării și asigurării statorniciei întreprinderii.

DIAGNOSTICUL COMERCIAL

În cadrul diagnosticului comercial sunt analizate aspectele activității întreprinse de Marriott București. Pentru a acoperi toate aceste aspecte, analiza se realizează pe mai multe planuri, respectiv:

Evoluția vânzărilor

Este studiată cota de piață deținută de Marriott, posibilitatea de a intra pe noi piețe;

Situația vânzărilor pentru principalele produse și perspectivele viitoare;

Analiza cu privire la existența unei rețele proprii de servicii turistice și efectele care le pot avea asupra brandului.

Analiza furnizorilor

Sunt analizați principalii furnizori ai societății (din punct de vedere numeric și a numărului de sejururi vândute, respective a ratei de ocupare a hotelului);

– Cu privire la existența unui furnizor unic, care generează o situație de monopol și a dependenței societății față de el;

– Cu privire la existența unor relații pe termen lung cu furnizorii;

– Existența unor litigii cu furnizorii, cauzele care le-au generat, etapa la care s-a ajuns și soluția pentru rezolvarea litigiilor;

Analiza clienți și a profilului acestora

În cadrul acestei subcategorii sunt analizate caracteristicile principalilor clienți ai hotelului (dintr-un punct de vedere cantitativ și în funcție de sumele cheltuite, precum și din punct de vedere al nopților de cazare achiziționate și al ratei de revenire în hotel);

Tot în cadrul acestei component sunt analizați clienții pe zona de corporate care au datorii în cadrul hotelului; existența unor contracte pe termen lung cu clienții; Existența unor litigii cu clienții, cauzele care le-au generat, etapa la care s-a ajuns; posibilitatea de a atrage cât mai mulți clienți străini.

Rolul designului în cadrul Marriott Hotel

JW Marriott Hotel este unul care scoate în evidență luxul iconic și accesibil, prin tehnică uimitoare și servicii intuitive. Acest hotel are o locație privilegiată în centrul Bucureștiului, o destinație de divertisment și agrement de clasă mondială.

Camerele și suitele elegante, specifice hotelurilor de 5 stele și dotate cu tehnologie de ultimă oră, evocă luxul și inovația subevaluate prin folosirea paletelor de culori, a covoarelor bogate în texturi și a mobilierului cu accente de lux. Nuanțe de albastru și verde amestecat cu tonuri aurii, adăugă o linie neașteptată de culoare, care stimulează simțurile. De-a lungul proprietății, caracteristicile moderne neconvenționale sunt echilibrate cu elementele tradiționale, păstrând totul în acord cu marca JW Marriott.

Locația unică a acestui hotel oferă o recompensă vizuală și spirituală pentru oaspeții care intră. Noul aspect a necesitat un amestec de elemente moderne în influențele arhitectonice existente.

2.4. Rolul designului în îmbunătățirea activității firmei

Acest hotel este un loc iconic din București și are multe lucruri care se petrec în interior. Există multe magazine, inclusiv numeroase mărci de lux pentru toți cei care cheltuiesc sume mari pe haine.

Hotelul Marriott București a fost în urmă cu doar câțiva ani relansat. JW Marriott are standarde ridicate pentru stilul proprietăților sale. Este foarte elegant și are, de asemenea, un aspect foarte curat. În baie, este, de asemenea, foarte frumos și folosesc produsele Bvlgari, de înaltă calitate.

Cu toate acestea, tendințele se schimbă în permanență, iar hotelurile de 5 stele trebuie să adopte stiluri noi pentru a se menține în top și pentru a răspunde cerințelor clienților care sunt orientați spre produse de lux. Clienții sunt persoane care au studii superioare, venituri medii, mari și foarte mari. Clienții hotelului sunt, în general sunt persoane care au poziții de conducere sau proprietari de afaceri. Cei mai mulți călătoresc lunar în străinătate și sunt la curent cu schimbările pe plan internațional în raport cu designul de lux al hotelurilor. În plus, majoritatea compară designul Hotelului Marriott București cu cel al hotelurilor de la nivel internațional.

III. Schimbări propuse din punct de vedere al designului si esteticii pentru firma Marriott Hotel București

3.1 Reproiectarea designului interior in cazul hotelului

Majoritatea oamenilor se pot gândi la o experiență memorabilă de a sta la un hotel cu prietenii sau familia. Un hotel care este reținut, ca urmarea a planificării, designului și arhitecturii.

Proprietarii Marriott Hotel București, arhitecții și designerii de interior trebuie să lucreze cu atenție pentru a asigura o memorie bună și durabilă pentru oaspeții hotelului. Propunerea mea pentru reproiectarea Hotelului Marriott include reproiectarea lobby-ului.

Prima și ultima experiență a oaspeților hotelului ar trebui să fie o reamintire a excelenței experienței în ansamblu. Cel mai adesea, prima și ultima experiență pe care un oaspete o are într-un hotel se întâmplă în hol, la check-in și check-out. O singură experiență negativă poate împiedica un oaspete să se întoarcă la hotelul Marriott. Acest lucru nu numai că va lipsi hotelul de un client, dar, eventual, acesta din urmă își va determina prietenii și rudele să nu mai vină în acest loc.

Deoarece tehnologiile se schimbă și se îmbunătățesc în mod constant, este esențial ca Marriott Hotel să implementeze modele flexibile de acces la internet. În plus, poate să utilizeze materiale flexibile pentru a reduce timpul, efortul și fondurile necesare pentru actualizarea acestor tehnologii. Dezvoltarea tehnologiilor wireless a dus la scăderea interesului pentru designul tradițional, prin urmare Marriott Hotel poate beneficia de un redesign care să includă împletirea stilului vingtage cu stilul high teach. Ambele elemente slujind luxului atât de vizibil în Marriott Hotel.

Ar putea fi chiar posibil ca biroul de înregistrare a lobby-ului să fie total depășit. Prin urmare, propunem o variantă a înlocuirii biroului de la recepție cu automate de înregistrare a oaspeților. Pentru persoanele vârstnice, neobișnuite cu tehnologia se poate opta pentru un birou mai mic în lobby, care să permită înregistrarea oaspeților nefamiliarizați cu tehnologia.

3.2 Noi metode și tehnici de design propuse a fi folosite de Marriott Hotel

Cu popularitatea în creștere a televiziunii prin cablu și a internetului, consumatorii vin în contact cu o mare varietate de modele, îmbunătățiri ale hotelurilor și stiluri. Rezultatul este sunt buni cunoscători ai designului hotelier, iar așteptările lor sunt tot mai mari. Ca urmare a acestor tendințe, Marriott Hotel poate ,,revoluționa’’ designul hotelurilor bucureștene oferind un spațiu conform tendințelor mondiale în domeniul designului hotelier.

Orientarea spre spații eficiente din punct de vedere energetic este tot mai vizibilă la nivel mondial. Chiar dacă Marriott Hotel nu poate fi o clădire realizată din materiale eco, iluminarea naturală a hotelului poate fi obținută cu eforturi minime. În acest mod, hotelul poate fi mai ,,prietenos’’ cu mediu și va prezenta o viziune durabilă. Totodată, va transmite oaspeților că mesajul că au în față un hotel responsabil din punct de vedere social și cu grijă față de resursele pentru generațiile viitoare.

Alte elemente care slujesc designului durabil ar fi: utilizarea lemnului din pădurile durabile pentru toate lucrările de prelucrare a lemnului și utilizarea vopselelor și a masticului de covoare fără substanțe chimice și vapori nocivi și utilizarea energiei solare sau eoliene. Poate că progresele tehnologice viitoare vor avea ca rezultat metode mai puțin costisitoare de a produce materiale ecologice.

3.3 Creșterea profitabilității prin îmbunătățirea designului interior și exterior

Scopul cercetării

Stabilirea percepției clienților privind reproiectarea Marriott Hotel București.

Eșantion

Cercetarea de față a fost aplicată unui număr de 100 respondenți, clienți ai Marriott Hotel București. Selecția respondenților s-a făcut după criteriul ,,primul venit, primul servit’’, în funcție de disponibilitatea respondenților. Pentru realizarea cercetării am avut nevoie de aprobarea managerului Hotelului Marriott București.

Cercetarea s-a derulat în intervalul 3 mai-30 mai 2018.

Metoda utilizată a fost metoda chestionarului, semi-structurat. Chestionarul a avut un număr de 9 itemi, cu alegere unică.

Vârsta dumneavoastră este:

18-25 15%

26-35 6%

36-45 31%

46-55 23%

56-65 20%

peste 65 5%

Figura 3.1. Distribuția respondenților după vârstă.

Vârsta respondenților este relevantă pentru preferințele în raport cu designul interior. Respondenții mai în vârstă tind să fie mai conservatori și să își dorească un stil vingtage, în timp ce respondenții mai tineri caută stiluri mai nonconformiste.

Distribuția respondenților după starea civilă:

Căsătorit 57%

Necăsătorit 33%

Divorțat 8%

Văduv 2%

Figura 3.2. Distribuția respondenților după starea civilă:

Respondenții căsătoriți tind să urmărească acele elemente ale designului, care răspund nevoilor lor și stilului de viață de cuplu.

Distribuția respondenților după numărul de copii:

0 copii 30%

1 copil 40%

2 copii 20%

3 copii 9%

peste 4 copii 1%

Figura 3.3. Distribuția respondenților după numărul de copii:

Respondenții care au cel puțin un copil caută confortul pentru ei și copiii lor. Sunt mai practici, în ceea ce privește designul. Respondenții fără copii preferă să beneficieze de un design care să le asigure relaxarea și să le permită să se distreze.

Scopul pentru care vin la Marriott Hotel București:

Călătorii de afaceri 65%

Relaxare 35%

Figura 3.5. Scopul pentru care vin la Marriott Hotel București:

În general persoanele care vin la Marriott Hotel București pentru afaceri preferă un design mai formal, care să faciliteze discuțiile cu partenerii de afaceri. În schimb, turiștii care caută relaxarea sunt orientați spre un design care să fie mai intim.

Consider că designul din camerele Marriott Hotel București nu are nevoie de schimbări:

Da 10%

Nu 90%

Figura 3.6. Consider că designul din camerele Marriott Hotel București nu are nevoie de schimbări:

Ce schimbări ar trebui aduse designului interior al camerelor Marriott Hotel București?

Majoritatea respondenților consideră că nu este nevoie de schimbare a designului pentru camere. Fapt ceea ce ne conduce la concluzia că o reproiectare a camerelor hotelului nu este necesară.

Consideră că designul din lobby-ul Marriott Hotel București nu are nevoie de schimbări.

Da 87%

Nu 13%

Figura 3.7. Consideră că designul din lobby-ul Marriott Hotel București nu are nevoie de schimbări.

Ce schimbări ar trebui aduse designului al lobby-ului Marriott Hotel București?

Respondenții chestionați au declarat că este nevoie de o reproiectare a designului Marriott Hotel București, însă s-au referit doar la lobby-ul hotelului. Printre modificările menționate de acestea, cele mai multe referiri au fost legate de iluminarea naturală.

Cele patru elemente de design luate în considerare în acest studiu au fost scara, materialele, tipul / aranjamentul canapelelor și accesul la lumina naturală a zilei. Accesul la lumina zilei poate fi obținut prin amplasarea unor ferestrele în spațiile comune ale hotelului.

Clienții consideră că lumina naturală oferă confort, un sentiment de liniște, iar lobby-ul este atrăgător. În schimb, spațiile fără lumină naturală sunt apăsătoare, neliniștesc și sunt asociate cu ideea de ,,închisoare”.

3.4. Implementarea și evaluarea soluțiilor propuse

Acest studiu a constatat rezultate definitive cu privire la relația dintre elementele de design interior identificate și preferința utilizatorilor pentru spațiile comune ale hotelului. Elementele de design interior examinate în mod special în acest studiu de cercetare au fost lobby-ul hotelului, materialele utilizate, tipul de scaune și amenajarea și accesul la lumina naturală.

Aranjamentele interioare ale unui hotel care oferă turiștilor posibilitatea de a interacționa și de a conversa sunt preferate față de aranjamentele individuale de ședere. În plus, reprezentanții hotelului pot alege materiale moi, cum ar fi lemnul și covorul, materiale mai grele, cum ar fi faianță. În plus, designul poate avea impact asupra ratingului general al hotelului studiat.

Unicitatea unui lobby poate atrage atenția oaspeților, iar schimbările neașteptate pot fi o surpriză plăcută pentru oaspeții frecvenți. Lobby-ul este cartea de vizită a hotelului. Dacă lobby-ul nu este ,,proaspăt’’, inovatoare sau special într-un fel, oaspetele se va simți neliniștit în ceea ce privește cazarea, deoarece nu are acces la camere și nu știe cum arată. Astfel, oaspetele nu poate vedea camera și nu știe dacă să plece sau să rămână.

Pentru câteva ore în fiecare seară, lobby-urile hotelurilor sale sunt pline de oaspeți, care vin să socializeze și să interacționeze. Ca urmare a reproiectării lobby-ului hotelului, mulți potențiali clienți poți deveni clienți ai hotelului.

Când spun acest lucru mă gândesc la evenimentele care au loc în mod frecvent la Marriott Hotel: Food Bloggers, Influencer Marketing Conference, Employer Branding Conference, Webstock etc.

Concluzii

Specializarea designului ospitalității este o zonă în care cercetarea ar fi valoroasă, dar nu a ajuns la îndeplinire. Cercetătorul speră că acest studiu va genera interes în acest domeniu neglijat. Se sugerează că studiile similare se concentrează asupra elementelor care sunt luate în considerare și a spațiilor considerate.

Ar fi util ca industria designului interior să inițieze cercetări care determină importanța relativă a preferințelor globale și, de asemenea, ce variație este preferată de elementele suplimentare ale designului interior. Unele dintre aceste elemente pot include culoarea, efectele de iluminare artificială, plasarea biroului de la recepție și implementarea unei teme etc.

De exemplu, utilizatorii preferă culori strălucitoare și îndrăznețe sau tonuri mate? Sunt preferate mai multe spații luminate? Utilizatorii preferă un birou mare la recepție, care să fie imediat vizibil sau mai multe stații de înregistrare mai mici răspândite în hol? Sau ar prefera oaspeții chioșcurile automate de înregistrare? Ar fi oaspeții să se simtă mai confortabil dacă li se dă posibilitatea de a controla anumiți factori în spațiu, cum ar fi iluminatul?

Mai mult, ar fi interesant să examinăm legătura dintre diferitele modele de spații de lobby și activitățile care au loc în cadrul acestora. Unele lobby-uri mari sunt realizate din mai multe zone, inclusiv baruri, saloane și magazine de cadouri. Poate designul interior al holului în ansamblu promova utilizarea acestor spații? Ce alte utilizări vor crea elementele de design? Mai multe spații luminate intens vor încuraja călătorii de afaceri să-și aducă laptopurile la lobby și să lucreze acolo? Spațiile mai puțin luminate vor încuraja cuplurile să se așeze și să se relaxeze în hol? Concepțiile orientate spre context ar putea ajuta designerii să învețe mai multe despre modul în care utilizatorii interacționează cu spațiul.

Bibliografie

AYRES, James (2000) Domestic Interiors: The British Tradition, 1500-1850. London: Yale University Press.

CLARK, Katherine R. P. (2010). Getting Plastered: Ornamentation, Iconography, and the ,,Desperate Faction’’, Baxter, Denise Amy and Meredith Martin (ed.) Architectural Space in Eighteenth- Century Europe: Constructing Identities and Interiors. Farnham: Ashgate. London: Yale University Press.

COHEN, Deborah (2006) Household Gods: The British and Their Possessions. London: Yale University Press.

DÂMBOIANU, Anton (1962) Amenajarea locuinței. București: Editura Tehnică, 1962.

FLETCHER, Bannister (1962) A History of Architecture on the Comparative Method. London: Yale University Press.

FRIEDMANN, Arnold; Pile, John F.; Wilson, Forrest (1970) Interior Design – An Introduction to Architectural Interiors. New York: American Elsevier Inc.

GHYKA, Matila C (1984) Estetica și teoria artei. București: Editura Științifică și Enciclopedică.

PANOFSKY, Erwin, Artă și semnificație. București: Editura Meridiane.

PATRULIUS, Radu (1975) Locuința în timp și spațiu. București: Editura Tehnică.

STOICA, Georgeta (1990) Interiorul locuinței țărănești. București: Meridiane;

STOICA, Liviu (2012) Arhitectura locuinței. București: Editura ARCHI DESIGN.

*** http://www.booking.com;

*** http://www.grandhotel.ro/contact;

***http://www.marriott.com/hotels/travel/buhro-jw-marriott-bucharest-grand-hotel/;

***http://www.marriott.com/hotels/hotel-deals/buhro-jw-marriott-bucharest-grand-hotel/;

***http://www.risco.ro/verifica-firma/societatea-companiilor-hoteliere-grand-cui-1594319;

Anexa I. Chestionar privind percepția clienților Marriott Hotel București referitoare la nevoia reproiectării hotelului

Vârsta dumneavoastră este:

18-25

26-35

36-45

46-55

56-65

peste 65

Starea dumneavoastră civilă este:

Căsătorit

Necăsătorit

Divorțat

Văduv

Numărul de copii:

0 copii

1 copil

2 copii

3 copii

peste 4 copii

Scopul pentru care vin la Marriott Hotel București:

Călătorii de afaceri.

Relaxare

Consider că designul din camerele Marriott Hotel București nu are nevoie de schimbări:

Da

Nu

Ce schimbări ar trebui aduse designului interior al camerelor Marriott Hotel București?

Consideră că designul din lobby-ul Marriott Hotel București nu are nevoie de schimbări.

Da

Nu

Ce schimbări ar trebui aduse designului al lobby-ului Marriott Hotel București?