Designul Ambalajului și al Etichetei Produsului Finit Vinul

CUPRINS

CAPITOLUL 1 – RECIPIENTUL FIZIC ȘI MACHETAREA AMBALAJULUI DESTINAT VINULUI CA PROUS FINIT

Ambalajul vinului în perspectivă istorică

„Definiția ambalajului este redată foarte bine de profesor Liliana Gîtin în cartea sa Ambalaje și design în industria alimentară, 2010. Aceasta amintește că ambalajul este un sistem fizico-chimic complex, cu funcții multiple, care asigură menținerea sau, în unele cazuri, ameliorarea calității produsului căruia îi este destinat. Ambalajul favorizează identificarea produsului, înlesnind atragerea de cumpărători potențiali, pe care îi învață cum să folosească, să păstreze produsul și cum să apere mediul înconjurător de poluarea produsă de ambalajele uzate sau de componenții de descompunere ai acestora.”(L. Gîtin, 2010, p.5)

Dezvoltarea diferitelor forme de recipiente în care s-a transportat și depozitat vinul este strâns legată de cultura viței de vie. Parcursul acestei îndeletniciri cât și a formelor de vase utilizate sunt înnodate de firul istoriei cuprinzând treptat toate zonele geografice care au oferit condiții optime cultivării. Practica acestei culturi a început chiar din era neolitică, urcând cu puțină semeție în antichitate ca mai apoi în evul mediu să se desfășoare în întreaga frumusețe și deplinătate, devenind treptat o artă combinată cu o necesitate și chiar un tratament în epoca modernă și contemporană.

Repere istorice și geografice ale culturii viței de vie și ale dezvoltării diferitelor forme de a transporta și depozita vinul.

Epoca neolitică

Cultura viței de vie a început ca și ocupație agricolă probabil în nordul Mesopotamiei, în Siria și Palestina, unde vița de vie creștea în stare sălbatică.(Drimba O., 1985 p. 37) Această activitate a fost cunoscută și atestată arheologic de acum aproximativ 8000 de ani î.Hr, cea mai veche confirmare fiind descoperită în Munții Caucaz (Jean Priewe autor original, Redactori Ro.:Simona Florea și Nicolaie Ardelean, 2015, p.30). S-au descoperit indicii ale cultivării viței de vie pe valea Iordanului, în Armenia, în Siria de azi, Georgia, Persia dar și în zona Mării Negre.

Pentru a putea fi transportat, depozitat și păstrat, vinul ca un produs lichid a impus obligativitatea existenței ambalajului sub diferite forme. Ultimele descoperiri arheologice amintesc că ambalajul este cel care a determinat apariția vinului.

Popoarele nomade din Orientul Apropiat transportau sucul de struguri în burdufuri din piele de capră, suc care datorită expunerii la soare începea să fermenteze, obținându-se o băutură îmbătătoare.(Jean Priewe autor original, Redactori Ro.: Simona Florea și Nicolaie Ardelean, 2015,). Putem, astfel, să afirmăm că primul ambalaj și cel care a determinat apariția vinului a fost burduful din piele de capră.(figura 1.1.1)

Figura 1.1.1. Desen reprezentând transportul vinului în burduf, după I.C. Teodorescu-Condiționarea vinului,1926, coperta 1

Biblia indică prevalența burdufului și subliniază ușurința sa la transport. Surse biblice amintesc că vinul era adus acasă de la cuva de fermentare într-un burduf, burduf care era folosit și la transportul vinului în călătorii . (Vechiul Testament- Cartea lui Iosua Navi, 9-2;9-13).

De-altfel, în Vechiul Testament, Facerea, Noe este menționat ca fiind primul om care a cultivat vița de vie. (Facerea 9, 20-21)

Evoluția ambalajul vinului și-a urmat parcusul istoric legat direct de cuceririle tehnice ale timpului.

Epoca antică

Acum 8000 de ani în Georgia se utilizau vase numite qvevri (georgian: ქვევრი) care sunt borcane mari de lut, cu o capacitate de 800-3500 litri. Se pare că e o amforă fără mânere a cărui interior era căptușit cu un strat de ceară de albine pentru etanșare. După umplerea cu vin era adesea îngropat sub nivelul solului, fiind folosit pentru fermentarea și depozitarea vinului. Qvevri sunt o parte a vinului tradițional georgian. În trecut, aceste vase au fost utilizate pentru stocarea cerealelor, a untului, a brânzei, cît și a murăturilor, dar au fost construite în primul rând pentru procesul de vinificație în Georgia. Aceste containere mari de depozitare au fost reproduse în multe țări, este încă folosit în Spania (Tinaja vino) și Portugalia (Vinho de Talha). Vinificatorii spun că vinul obținut prin metoda georgiană este un vin stabil, bogat în taninuri, care nu necesită conservanți chimici pentru a îi asigura longevitatea, iar gustul are o calitate superioară. (http://www.domainegeorgia.com [archive])

În procesul de vinificație, strugurii sunt turnați în qvevri, zdrobiți și lăsați să fermenteze. După mai multe zile, cojile de struguri, care au format tescovina, sunt împinse în jos și în cele din urmă qvevri este acoperit cu un capac de piatră și sigilat în mod corespunzător cu lut. Vinul este lăsat să se odihnească timp de doi ani. Când este gata, este pompat și îmbuteliat, după care qvevri este sterilizat cu oxid de calciu, gata pentru reutilizare. În prezent, vasele qvevries și-au păstrat aceeași importanță în vinificație la fel ca și în ​​trecut, mai ales în regiunea Caucazului de Sud.

UNESCO a inclus în capodoperele sale, ale patrimoniului oral și imaterial al umanității aceste metode vechi și tradiționale de vinificație georgienne. (http://www.domainegeorgia.com [archive] Kvevri, qvevri, wine amphora) Modele de acest tip de vase sunt prezentate în figura 1.1.2.

Figura 1.1.2. vase Kvevri (http://www.domainegeorgia.com [archive] Kvevri, qvevri, wine amphora)

Forma recipientelor utilizate la vin în antichitate sunt determinate de apariția ceramicii a cărei primă utilizare este datată de pe vremea sumerienilor, unde meșteșugul olăritului era foarte apreciat. Ceramica a fost inventată, poate, pe teritoriul Asiei Mici.

Nu se poate ști concret când a apărut roata olarului, dar prima dovadă a existenței acesteia datează din Mesopotamia anului 3400 în.Hr. Roata olarului va apărea în Europa nord-vestică abia în jurul anului 500 î.Hr. (Drimba O.,1985, p. 39)

Progresul meșteșugului olărit a dus la apariția a diferite tipuri și forme de vase specifice ca formă și decorațiuni zonei de proveniență.

Vița de vie, adusă din Asia Mică Levant, era răspândită în Egipt în jurul anului 3200 î.Hr  și era cultivată în delta Nilului.

Mărturii ale cultivării viței de vie au fost descoperite în Egipt de către arheologi la deschiderea mormintelor faraonilor.

În mormântul regelui egiptean Scorpion I au fost găsite vase cu urme de vin, datate din anul 3150 î.Hr, cât și fresce care reprezintă sclavi ce culeg și prelucrează strugurii în vase numite amfore. (Andreea Stoica, Viorica Rusu, Ovidiu Șerban, 2010, p. 14-15). În figura 1.1.3 sunt redate imagini de la culesul strugurilor.

Figura 1.1.3. cu imagini din mormîntul lui Nakht, care descriu în detaliu procedee de prelucrare a strugurilor și vasele în care se păstrează vinul (1390î.Hr) (Jean Priewe autor original, Redactori Ro.: Simona Florea și Nicolaie Ardelean,2015, "Vinul – de la strugure în pahar", p.31)

S-au descoperit în mormântul celebrului faraon Tutankamon vase care au conținut vin, vase care erau inscripționate cu podgoria, anul și producătorul.

Vinul era păstrat în amfore, nave ceramice mari, cu burlane, folosite pentru depozitare în vrac și pentru transport. Amforele erau închise cu o cârpă, piele, plută sau lut ars, apoi sigilate cu mortar. Se făcea o gaură mică pentru a permite CO2 să iasă în timpul fermentării, iar la un moment dat acest orificiu a fost, sigilat. Amforele aveau uneori fundul plat, dar de cele mai multe ori partea de jos a ajuns să fie modelată ca un punct ascuțit, pentru a ușura transportul lor. Fermentarea finală a vinului a avut loc în amfore. (http://vinepair.com/wine-blog/history-wine-transport-8000-years/)

Producția de vin a devenit foarte bine organizată de-a lungul anilor. Amforelor în timp li s-au atașat mărci care indicau anul, sursa viței de vie, precum și alte informații.

Astfel, Patrick McGovern în "The Search for the Origins of Viniculture" amintește că regiunea din care proveneau majoritatea vinurilor la egipteni era "Western River", iar producătorul preferat era Khai care apare pe majoritatea vaselor găsite în mormântul faraonului Tutankamon. Acest producător a fost singurul care a avut vinuri din două domenii: Casa lui Tutankamon și Casa lui Aton dar și din ani diferiți (anul patru și cinci). Cel mai probabil, anul unu era anul încoronării, așadar primul DOC din lumea asta este din 1329 î.Hr. La data înmormântării lui Tutankamon, vinul descoperit în mormântul regelui era un vin vechi de 6 ani, sugerând că și egiptenii preferau vinul învechit.( http://www.viata-libera.ro/magazin/59308-galati-viata-libera-cotidian-vinuri-celebre-din-antichitate-falernum-faustus-121-i-hr)

Figura 1.1.4 reprezintă fresce cu sclavi la culesul strugurilor (The Yorck Project: 10.000 Meisterwerke der Malerei. DVD-ROM, 2002. ISBN 3936122202. Distribuit de DIRECTMEDIA Publishing GmbH)

Începând cu anul 2000 î. Hr. vița de vie ajunge în Grecia, adusă din Egipt.

Creta este leagănul vinului grecesc. Prese de vin pentru struguri au fost descoperite de arheologi datând din 2000 î.Hr., în Creta(Jean Priewe autor original, Redactori Ro.: Simona Florea șiNicolaie Ardelean,2015, "Vinul – de la strugure în pahar", p.31)

Vasele de păstrare a vinului în această perioadă erau amforele, meșteșugul creării acestor vase a fost adus de greci din Egipt.

Vinul era depozitat și transportat în urne mari de lut numite amfore. Acestea au avut capetele ascuțite, astfel încât să poată fi blocate în pământ fără a cădea, și au fost sigilate cu smoală. Amforele au fost de multe ori ștampilate cu numele vinificatorului și anul când acesta a fost produs.

Grecii au adorat vinul atribuindu-i chiar și un zeu, zeul Dionysos, care în Panteonul zeilor era cel mai divinizat de către supușii săi pământeni.

Negustorii greci au transportat vinul în Europa atît pe uscat cît și pe mare cu ajutorul marinarilor. Vasele în care se efectua operația de transport a vinului erau amforele smolite.(Drimba O., 1987, p.117)

Figura 1.1.5 Amforă decorată grecească (Photographie prise à l'exposition « Le Bain et le Miroir » du Musée de Cluny-Fotografie la expoziția " Baia și oglinda " Muzeul Cluny)

În jurul anului 800 î.Hr. vița de vie este răspândită în Sicilia adusă din Grecia și de aici, după ocuparea acestei zone de către romani s-a extins în centrul și nordul Italiei. Prima atestare cronologică a existenței acestei culturi în Imperiul Roman este legată de anul 600 în.Hr. Odată ajunsă în Italia, vița de vie a fost răspândită în Spania, Portugalia și Franța. (Jens Priewe 2015, p.31)

Cel mai vestit vin la romani era falernul și era produs în zona orașului Napoli, iar zeul vinului la romani a fost Bacchus.

Vasele folosite la depozitarea și transportul vinului erau amforele, figura 1.1.6.Pe gâtul amforelor se făcea o inscripție cu vopsea, de regulă roșie sau castanie, care indica numele negustorului, locul de producție și capacitatea amforei.(Molnar Melinda Leila – Alimentația în Dacia Romană, p.30, 2014)

Pentru o lungă perioadă de timp s-a presupus că amforele au fost modul în care marea majoritate a vinului a fost livrat pe distanțe lungi în tot Imperiul Roman. Descoperiri mai recente ale unor epave din Marea Mediterană au demonstrat că vinul a fost de multe ori transportat într-un container mai mare numit Dolia, figura 1.1.7. La început, dolia au fost fabricate pe și în afara navele, dar din primul secol î.Hr. au fost produse nave cu Dolia cimentate pe podea. Epavele care au fost descoperite au acest sistem de construcție au capacități de până la 9,500 galoane de vin echivalentul roman al navelor cisternă. Cimentarea vaselor dolia pe podea, a contribuit la menținerea vinului netulburat în timpul călătoriilor pe distanțe mari. (La Nave ‘A Dolia’ di Diano Marina,” http://www.sullacrestadellonda.it/archeo/dianoindex.htm (28 April 2009).)

Figura 1.1.6 Amfore romane (Tim Rogers în Castelul Bodrum, Turcia în data 7 Sgers în Castelul Bodrum, Turcia în data 7 Septembrie 2004)

Figura 1.1.7. Vasele Dolia (Dolia în aria de excavație din  Ostia Antica în Italia.)

Un alt reper istoric și geografic este descris de către Paul Agopian în cartea sa La masă cu armenii. Indicii ale cultivării vinului sunt descrise de Herodot, Strabon și Xenophon care povestesc că în anul 400-401 î.Hr când armata grecilor împreună cu Xenophon au traversat Armenia, sau țara Nairi de atunci, au fost întâmpinați de către localnici cu vin și bere în vase sigilate la gură cu lut, asemănătoare cu amforele numite karase care se păstrau în pivnițe adânc săpate în pământ.

Odată cu trecera timpului, cultura viței de vie a cunoscut o evoluție deosebită mai ales prin răspândirea ei în Europa.

Prin extinderea sa, Imperiul Roman a întâlnit și a cucerit numeroase culturi, multe dintre ele posedau tehnologii care au fost însușite rapid de romani. Când romanii au întâlnit poporul gal

(francezii de azi) au găsit o populație care transporta bere în butoaie de lemn, butoaie legate împreună cu cercuri de metal. (http://vinepair.com/wine-blog/history-wine-transport-8000-years/)

Celții sunt recunoscuți ca inventatorii butoiului de lemn, dar a fost utilizat și preluat de aceștia de la daci ca mai apoi romanii să îl adopte. În timp ce romanii au fost conștienți de faptul că alte civilizații, utilizau mai devreme butoaiele de palmier pentru transportul de vin, până la întâlnirea cu galii, amforele (și Dolia) au fost modul prin care vinul era transportat.

În scrierile sale Pliniu cel Bătrân, din secolul întâi, atribuie apariția butoiului ca vas de depozitare a vinului meșteșugarilor din Galia (actualmente Franța) care au inventat un mod de modelare și îmbinare a bucăților de lemn astfel încât să se obțină butoaie. În anul 300 d.Hr. butoiul de lemn de stejar ia locul amforei, fiind un vas mai fiabil și care se preta mult mai ușor la transportat și depozitat vin.

Figura 1.1.8. Butoi din stejar pentru vin (Jean Priewe autor original, Redactori Ro.: Simona Florea și Nicolaie Ardelean,2015, "Vinul – de la strugure în pahar", p.31)

Figura 1.1.9. Basorelief reprezentând transportul de vin peste râul Durance în timpul epocii romane).png)

Comercianții au fost cei care au preluat butoaiele de lemn în locul amforelor. Butoaiele de lemn sunt mai puternice decât lutul, cântăresc mult mai puțin și pot fi mai ușor de manipulat, un fapt, care a fost deosebit de util pentru soldații romani care pătrundeau adânc în Europa continentală în acele timpuri.

Prin secolul al treilea trecerea la depozitarea și transportul vinului în butoaie de lemn a fost practic completă, încheindu-se astfel perioada de dominație de 5500 de ani a lutului.

Evul Mediu

Atunci când Imperiul Roman de Apus a căzut în jurul anului 500 d.Hr., Biserica Romano-Catolică a continuat tradiția viticulturii. Vinul a devenit important pentru Liturghia catolică, astfel că mănăstirile au început să producă această băutură și să comercializeze acest produs.

Figura 1.1.10. Degustare de vinuri în beciurile monastice. Beciurile monastice degustare de vinuri, de la Li Livres Dou Santé (manuscris francez, sfârșitul secolului al 13-lea)

Vasele utilizate sunt butoiul pentru depozitare și transport. În Veneția se folosea plosca renascentistă, obținută din ceramică.

În Evul Mediu, butoaiele mari numite “tuns” au fost unitatea standard de transport în vrac a vinului, în Franța. Tuns are aproximativ 250 de litri. Transportul terestru al butoaielor de vin a fost ceva ce s-a dorit a se evita, pe cît a fost posibil. Franța și țările producătoare de vin din întreaga lume, sau regiunile cu acces ușor la mare sau cu râuri navigabile au avut un avantaj mare față de alte regiuni. În multe cazuri, rețelele mari de tip canal au ajutat la formarea de legături între regiuni altfel inaccesibile la rețeaua de transport fluvial. (http://vinepair.com/wine-blog/history-wine-transport-8000-years/)

Una dintre cele mai mari schimbări în depozitarea vinului a fost inventarea sticlei în zilele Imperiului Roman. Sticla este non-reactiv și poate stoca vinul pe perioade de zeci de ani, fără a îi altera aroma. Dintr-o dată sticlele de vin și paharele au fost folosite peste tot pentru a păstra și bea vinul.

Datorită descoperirilor arheologice se presupune că sticla a fost cunoscută în Asia înainte de apariția ei în Egipt.

Apariția și dezvoltarea meșteșugului de suflare a sticlei atribuit romanilor, datat istoric în jurul anului 200 d.Hr a dus la producerea sticlelor goale în interior. Dovadă istorică a acestei afirmări stă descoperirea arheologică a unei sticle în mormîntul unui patrician roman și care acum este expusă la Muzeul de istorie din Speyer Germania.

Figura 1.1.11 Sticlă din perioada romană

Începând cu secolele I-II d.Hr meșteșugul obținerii sticlei a început a fi perfecționat și dezvoltat, apărînd numeroase ateliere de prelucrat sticla, mai tîrziu, în Germania, la Trier și Kȍln.

Dovezi ale prelucrării sticlei din secolele I-II d.Hr s-au descoperit și la Tomis (actuala Constanța), găsindu-se aici cuptoare de topit sticla și vase de diferite forme și dimensiuni.

Anul 1000 d.Hr a adus la apariția cuptoarelor de prelucrat sticlă în Polonia și Boemia.

Prima sticlă cu formă cilindrică asemănătoare celei utilizate în timpurile noastre a apărut în secolul al IV-lea.

În Evul Mediu și Renaștere și chiar mai târziu, piața europeană de sticlă a fost dominată de excepționala sticlă de Murano (din Insula Murano, din nordul Veneției). Atelierele de suflat sticlă ale meșterilor venețieni ajunseseră cunoscute, încă de la vremea aceea, până la Constantinopol, nenumărați suverani deplasându-se până în insulă, pentru a admira și pentru a-și comanda vase de toate felurile. Secretul sticlei de Murano era foarte bine păzit și, când regele Ludovic al XIV-lea a reușit să convingă vreo câțiva muncitori să îi ducă în Franța, să fabrice renumita sticlă, Consiliul republicii Veneția a trimis de urgență agenți pentru a-i găsi și a-i omorî. Tradiția acestui meștesug este dusă mai departe și în zilele noastre, stilul Murano caracterizându-se printr-un mare rafinament. (http://www.wineintro.com/history/glassware/general.html)

Renașterea

Începând cu anul 1600 apar primii coloniști în America de Nord, America de Sud, Australia și Africa care aduc cu ei vița de vie cît și meșteșugurile specifice acestei culturi. Perioada anilor 1650-1700 aduce primul recipient stabil din sticlă realizat de englezi care va fi utilizat mai târziu, după perfecționarea operației de fermentare a vinului în acest recipient la îmbutelierea șampaniei. (http://www.wineintro.com/history/glassware/general.html)

Figura 1.1.12 Vas de sticlă din 1710 (http://www.wineintro.com/history/glassware/general.html)

Epoca industrială

Secolul al XVII-lea, aduce cu sine inventarea cuptorului cu cărbuni de către englezi cu ajutorul căruia se puteau obține sticle mult mai rezistente. Sir Kenelm Digby este cel care a obținut primul model de sticlă cu pereți groși, în nuanțe întunecate, și cu un „inel“, tot de sticlă, în jurul gâtului. (http://vinul.ro/scurta-poveste-a-sticlei-de-vin.html)

Primele sticle de vin au avut fundul mai gros și gâtul scurt. Perfecționarea continuâ a determinat în timp creșterea lungimii gâtului , astfel încât odată cu anul 1820 încep să apară sticlele care seamănă cu sticlele de vin moderne. (http://vinul.ro/scurta-poveste-a-sticlei-de-vin.html)

In 1821, o companie din Bristol a primit un brevet pentru o mașină de fabricat sticle identice ca dimensiuni, în diferite forme. În timp ce astăzi sticlele sunt variate din punct de vedere stilistic, sticla standard deține 750ml de vin. Există sticle puțin mai mari și mai mici, ca urmare a tradițiilor regionale, dar utilizarea lor a devenit tot mai rară. (http://vinul.ro/scurta-poveste-a-sticlei-de-vin.html)

Utilizarea sticlelor la îmbutelierea vinului nu a fost obișnuită în secolul al XIX-lea. În Marea Britanie a anilor 1636 până la 1860, de exemplu, era ilegal să se vândă vin în sticlă, măsură luată ca o protecție a consumatorilor. Un băutor de vin bogat, avea dreptul să dețină propriile sticle, pe care le expedia la producătorul de vin ales pentru a fi umplute. În caz contrar, erai la mila comercianților de vinuri, care primeau vinul în butoaie și îl îmbuteliau ei înșiși, de multe ori stricând vinul sau accidental îl expuneau la oxigen. (http://vinul.ro/scurta-poveste-a-sticlei-de-vin.html)

Sticlele au devenit populare pentru că au oferit și un alt avantaj, și anume sunt adecvate pentru depozitarea pe termen lung și pentru procesul de îmbătrânire al vinului.

Sticlele de vin de sticlă, la fel ca orice altă sticlă, necesită dopuri.

Fabricarea vinului efervescent cunoaște o ascensiune începând cu anul 1724 în Franța. Din acest moment se dă un decret care permite și autorizează transportul vinurilor de Champagne în coșuri a cîte 50 și 100 de sticle, spre porturile Dieppe, Rouen, Caen, și Le Havre. Legea a fost absolut necesară, pentru că până atunci era interzis transportul vinului în recipiente de sticlă, din cauza numeroaselor escrocherii care vizau capacitatea declarată și cea reală a sticlelor. Această decizie, datând din 1728 crează premisa nașterii marelui comerț cu vinuri în Franța și în țările din Europa pe care Franța le aproviziona în mod constant.( http://vinul.ro/scurta-poveste-a-sticlei-de-vin.html)

În secolele XVII – XVIII, galezii încep să îmbutelieze vinul în sticle cu gâtul lung, mai ales șampania.

În Muzeul de la Old Sturbridge Village, SUA există o clădire întreagă dedicată atelierelor de sticlărie din New England din anii 1700-1800, precum și multe rafturi care demonstrează varietatea efortului depus în crearea de sticle și flacoane de vin, figura 1.1.13. (http://www.wineintro.com/history/glassware/general.html)

Figura 1.1.13 Raft cu sticle din Muzeul de la Old Sturbridge Village, SUA(http://www.wineintro.com/history/glassware/general.html)

Ambalajul vinului în epoca modernă

Sticla s-a bucurat de numeroase aprecieri încă din cele mai vechi timpuri. Trecerea de la obiectele de sticlă rare și scumpe din antichitate la bunurile de larg consum de astăzi s-a datorat doar dezvoltării continuue a tehnologiei sticlei.

Mecanizarea fabricării ambalajelor din sticlă a fost introdusă pe scară largă în 1892, și descoperiri importante realizate de-alungul a câtorva decenii au dus la perfecționarea sticlei ca produs finit. Putem aminti prima mașină automată de fabricare a sticlelor, care a fost construită în 1903 de Michael J. Owens la Toledo, Ohio.

Începând cu această perioadă și datorită invențiilor timpurilor sticla de vin a început să fie perfecționată.

Culoarea sticlei moderne poate fi transparentă, sau poate avea diverse nuanțe de verde, galben, mai rar brun-roșu. La început culoarea era obținută în timpul procedeului de fabricație.

După Loreta Budin, jurnalist pentru revista Vinul.ro, “în secolele XVIII, XIX și chiar la începutul secolului XX, toate sticlele de vin erau de culoare închisă, aproape neagră, cu o tentă fumurie. Această culoare era determinată de faptul că materia primă folosită la fabricare era eterogenă, impură și conținea mulți oxizi de fier. Pentru a elimina acest dezavantaj, se adăugau oxizi de mangan, care confereau tonurile întunecate, cu nuanțe de violet sau brun.” (http://vinul.ro/scurta-poveste-a-sticlei-de-vin.html)

Recipientul ambalaj, suport fizic între funcțional și estetic

Amforele ca recipiente ambalaj au fost un mod standardizat de a transporta vin, ulei de măsline și alte lichide apreciate în lumea antică. Amforele au avut mai multe dimensiuni, similare atât formatelor de transport în vrac pe care le folosim astăzi, precum și pentru vinurile comune de consum. Aceste recipiente din ceramică, inventate de egipteni, au fost adoptate treptat de aproape toate civilizațiile și popoarele producătoare și consumatoare de vin din jurul Mării Mediteraneene cât și din regiunile mesopotamiene. Apogeul lor în utilizare și standardizare s-a atins în Grecia și Roma antică, pentru că au fost ușor de produs și, mai important, ușor de transportat. Forma lor rotundă, cu un fund conic, două mânere și un gât lung, subțire au servit la realizarea a patru obiective:

Gâtul lung și subțire a redus suprafața de vin care ar fi expusă la oxigen.

Partea de jos conică a permis colectarea sedimentelor.

Se potrivesc bine la transport în navele de zi.

Mânerele au facilitat sarcina de a le manipula.

Fundul conic al amforei, de asemenea, s-a dovedit a fi util în menținerea conținutul și la păstratul vinului în timpul călătoriilor pe mare. Acest lucru a fost realizat prin umplerea navei cu nisip, și apoi fiecare amforă era îngropată parțial în nisip. Privind o amforă putem observa asemănările cu o sticlă de vin modernă, de la gâtul lung, care păstreaza vinul departe de oxigen, la partea de jos concavă pentru colectarea sedimentelor.

În timp ce grecii antici, ca și alte civilizații din înaintea lor, au produs multe amfore decorate elaborat, pentru romani aceste vase au folosit strict la transportul acestui lichid de-a lungul imperiului cât mai eficient posibil.

Pe parcursul a sute de ani, producătorii romani de amfore au îmbunătățit continuu designul fizic al amforelor, obiectivul fiind de a reduce greutatea lor fără a le sacrifica puterea și de a putea ambala mai multă marfă în amfore, cât și de a încărca mai multe amfore în nave.

Vinul a jucat un rol important în religiile multor civilizații mesopotamiene, de-alungul a multor milenii, de la sumerieni și babilonieni până la civilizațiile moderne din era romanilor. Aceste civilizații rare tranzacționau cu producătorii de vin din Georgia și Armenia. Astfel s-a prefigurat apariția commerțului, vinurile au plutit în jos pe râurile Tigru și Eufrat pe plute și bărci mai mari, în primul rând în amfore de lut, dar mai târziu, așa cum a arătat istoricul roman Herodot, în butoaie de lemn de palmier. Vinurile care pluteau în jos pe aceste râuri, în "leagănul civilizației", sunt recunoscute ca primă instanță verificabilă a comerțului cu vin comercial. (http://vinepair.com/wine-blog/history-wine-transport-8000-years/)

În timp ce astăzi noi recunoaștem că îmbătrânirea vinului în butoiul de stejar este fundamentală pentru producția a multor vinuri utilizarea lemnului a fost văzută ca un compromis acceptabil pentru romanul mediu. Romanii știau că lemnul și-a pus amprenta asupra vinului în ceea ce privește aroma și taninuri. Deci, în timp ce romanii au fost conștienți de faptul că diferite tipuri de lemn, au afectat vinul în felul lor, și au observat că vinul livrat pe distanțe lungi în butoaie de multe ori a ajuns cu un gust mai bun decât atunci când a plecat, adoptarea de lemn de stejar a fost un accident norocos. De-a lungul secolelor următoare, băutori de vin și vinificatori și-au dat seama de efectele pozitive pe care le are stejarul asupra vinului. Totuși, alegerea de a folosi lemn de stejar față de alte alte specii a fost puternic influențată atât de abundența de stejari din Europa cât și de reușita obținerii cu ajutorul acestui lemn a unui butoi etanș.

Pentru romani transportul vinului pe distanțe lungi de terenuri spre nord, a prezentat o nouă provocare alegându-se mai degrabă transportul pe apă.

Nici o regiune nu a beneficiat de amplasarea sa geografică mai mult ca regiunea Bordeaux. Dacă ne gândim la geografie când vine vorba de vin, de obicei se vorbește despre solul și clima care definesc un loc. Avantajul geografic al regiunii Bordeaux a fost mai practic decât atât. Bordeaux este situat în apropiere de coasta europeană cu Oceanul Atlantic, în sud-vestul Franței și nordul Regiunii Aquitania. Bordeaux este construit pe o cotitură a râului Garonne și este divizat în două părți: malul drept este partea de est, iar malul stâng în partea de vest. Malul stâng este mult mai dezvoltat din punct de vedere istoric. Plasarea Bordeaux-ului pe Garonne face posibil accesul navelor de linie din port spre ocean. În același timp, malul stâng are adesea o altitudine scăzută, câteodată întâlnindu-se și zone mlăștinoase ( https://ro.wikipedia.org/wiki/Bordeaux).

Acum aproape 2000 de ani romanii au recunoscut valoarea acestei locații, și de aceea, în plus față de plantarea viilor, atunci când au capturat orașul, au stabilit Bordeaux ca port european primar pe ruta lor comercială cu Marea Britanie.

O piață de export pentru vinul francez s-a dezvoltat în Marea Britanie în timpul sec. al XII-lea, permisă de evenimentele tipice ale epocii: războaie, politică, căsătorii regale și tratate. Britanicii s-au îndrăgostit de vinul de Bordeaux. Comerțul cu vin a fost atât de mare, și atât de important în raport cu alte bunuri, încât, navele au fost clasificate în funcție de modul în care acestea ar putea deține mai multe "tuns" de vin.

Vinurile cu un nivel mai ridicat de alcool au fost excepția de la această regulă. Profitând de capacitatea alcoolului de a extinde durata de viață a unui vin în anii 1600, comercianții au adăugat adesea coniac vinului, care a fost legat de o călătorie lungă pe mare. Acest lucru, de asemenea, a condus la creșterea producției de vinuri alcoolizate, cum ar fi Port, Sherry și Madeira. Aceste vinuri fortificate au fost destul de populare în America colonială, pentru că navele conduse peste Atlantic (precum și spre alte destinații) au oprit de multe ori în Insulele Madeira Portugalia, unde ridicau vin pentru drumul lung.

În cele din urmă, în secolul XIX-lea și începutul secolului al XX-lea creșterea rețelelor de cale ferată au deschis accesul spre multe regiuni altfel inaccesibile. Căile ferate au ajutat în a stimula creșterea exporturilor din multe regiuni familiare, inclusiv Languedoc din Franța, Rioja în Spania, Chianti în Italia și Mendoza în Argentina. În timp ce vinul putea călători în vagoane în butoaie de stejar standard comercianții de multe ori au construit "cisterne- butoaie," din lemn masiv pe roți, care puteau transporta mii de litri de vin. Când mașina cisternă ajungea la destinație, vinul era îmbuteliat în butoaie mici.

Începînd cu epoca modernă recipientul din sticlă, este utilizat ca ambalaj de depozitare, păstrare și transport al vinului fiind suportul fizic, funcțional al acestui produs.

Sticla de vin este ambalajul principal folosit în exploatațiile viticole. Unele vinuri sunt fermentate în sticlă, altele sunt îmbuteliate numai după fermentare

Deși marea majoritate a vinului a fost depozitat și transportat în butoaie, în secolul XVII apare introducerea sticlei de sticlă și a dopului de plută. Progresele în dezvoltarea sticlei au permis, în timp, producerea ei en-gros cât și obținerea unei sticle stabile în care vinul să se poată stoca și transporta în condiții de siguranță.

În timp ce îmbutelierea la sticlă a devenit normă, mai degrabă decât excepție, în secolul XX, comerțul din ce în ce mai globalizat a dictat o schimbare a locației de îmbuteliere.

Vinul este greu, iar pe transportul maritim lucruri grele tind să fie costisitoare. Sacii flexitank (deseori denumite ca vezici), care au fost introduși în urmă cu 15 ani, pot stoca peste 30.000 de sticle de vin ca și valoare, iar utilizarea acestui recipient ambalaj a fost o soluție la scăderea costurilor cu transportul vinului. Când sosește nava la destinație punga este livrată la o instalație de îmbuteliere locală.

Astăzi, mai mult de jumătate din exporturile de vinuri din Australia, America și din Africa de Sud sunt transportate în plastic. Numerele sunt în creștere și pentru alte țări. Economiile de costuri sunt semnificative cum este explicat în Bloomberg BusinessWeek. În timp ce un container de 20 de picioare găzduiește aproximativ 9900 de litri de vin îmbuteliat, se poate transporta o vezică 24000 litri la un cost un pic mai mare, spune el. Trimiterea unui container de vin îmbuteliat din Australia de Sud în Europa costă în jur de 3.300 $ la 3.400 $, spune Ben Mislov, director de vînzari pentru compania de transport Adelaide pe baza de JF Hillebrand Group, dar folosind o vezică prețul se ridică la doar aproximativ 4.000 $, spune el. (http://www.bloomberg.com/bw/articles/2013-02-07/most-australian-wine-exports-ship-in-giant-plastic-bladders)

Ca și suport de stocare pe distanțe lungi de transport a vinului în vrac se pot folosi și ISO-Tanks. Aceste unități solide dețin capacități similare fraților lor din plastic, dar sunt solide și, prin urmare, mult mai grele, ceea ce determină creșterea costurilor de transport. Cisternele de vin din oțel inoxidabil, de asemenea, se pretează la călătoriile lungi pe teren, o actualizare modernă a vechile butoaie pe roți.

Este știut faptul că se va continua să se dezvolte noi tehnologii pentru a stoca și transporta vinul în pungi, în cutii, Tetra Paks, în butoaie de vin, în butoaie din oțel inoxidabil, cu șurub și capace din dopuri artificiale, romantismul asociat cu vinul de multe ori ne transpune înapoi la soluțiile simple. La urma urmei, la puțini oameni le-ar place să creadă faptul că vinul din sticla lor ar putea fi traversat o țară sau un ocean într-o vezică de plastic monstruoasă sau într-un container. În timp ce unii oameni ar putea lua în considerare un moment de cotitură întoarcerea la tehnologiile vechi doar un truc, producătorii georgiene care obțin vinul prin fermentare în qvevri ar argumenta altfel.

Estetica ambalajului este subordonată economicității, obiectivul nu este de a obține ambalaje frumoase, ci ambalaje care să răspundă optim cerințelor activității practice, protecția produsului dar și vânzarea acestuia. Prin intermediul culorii, ambalajul are în primul rând un efect vizual și apoi un efect psihologic. Rolul estetic al culorii de a atrage și de a reține privirea este îndeplinit atunci când aceasta imprimă ambalajului o impresie de soliditate și pune în valoare calitățile produsului, subliniind caracterul său specific.

Din momentul descoperirii sticlei lumea vinului și-a făurit de-a lungul timpului o identitate regională doar în scop comercial.

Sticla de vin, o legitimă componentă a alcătuirii fizice a recipientului

“Sticla este un material plastic anorganic amorf, transparent, casant, insolubil în apă, rezistent acțiunea acizilor și bazelor, dar fragil la șoc termic sau mecanic și impermeabil la gaze, lichide și arome. Se obține prin topirea la temperatură ridicată (1500ºC) a materiilor prime bogate în siliciu (nisip sau cuarț) împreună cu CaCO3, Na2CO3 și Mg(CO3)2 și materiale auxiliare, care sunt oxizi ai metalelor: Mg, Al, Pb, Zn, Ba, B, K, Fe, Cr, Ni, topire urmată de răcire până la stare rigidă. Se mai adaugă: alumina Al2O3 mărește rezistența mecanică a sticlei; afânători care produc eliminarea gazelor de la topire; sticlă rebut–provenită din fabricațiile anterioare care ușurează topirea atunci când este adăugată la amestec, având avantajul economisirii de materii prime; decoloranți sunt folosiți în cazul obținerii sticlei incolore deoarece materialele utilizate la obținerea sticlei nu sunt prea pure; opacificatori și coloranți care modifică aspectul și culoarea sticlei”. (L. Gîtin-2010, p.12 ).

Presupunând că s-a luat decizia îmbutelierii vinului în butelii de sticlă, producătorul trebuie să aleagă buteliile potrivite fiecărui vin în parte. După cum se cunoaște, există o mare varietate de butelii de sticlă; dar practica a dus la conturarea unor reguli și în acest domeniu.

Astfel, există în primul rând butelii mai puțin rezistente (cu pereți mai subțiri și fundul plat sau aproape plat), și butelii mai grele, cu rezistență sporită. Cele din prima categorie prezintă un pericol mai mare de spargere în momentul dopuirii, sau pe parcursul manipulărilor ulterioare, și sunt mai puțin indicate pentru ambalarea vinurilor care urmează să fie păstrate o perioadă mai mare. Un vin deosebit nu se va ambala în butelii ușoare sau de calitate îndoielnică, așa cum un vin roșu nu se va ambala în butelii din sticlă transparentă.

În anumite regiuni tradiția a impus utilizarea unei anumite forme de sticlă sau culori. Colorarea unei sticle se poate realiza prin încorporarea unui pigment anorganic în procesul de fabricație al sticlei. O alternativă de colorare este învelirea recipientului din sticlă cu un strat exterior colorat, fapt care permite obținerea unei game mai variate de culori. Culoarea recipientului poate influența foarte mult alegerea consumatorului, dar poate avea influență și asupra calității vinurilor. De exemplu, sticla albă permite trecerea radiațiilor ultraviolete, care pot afecta calitatea, în special a vinurilor albe, care, în mod tradițional sunt îmbuteliate în recipienți din astfel de sticlă.

Forma gâtului sticlei depinde mult de tipul de închidere utilizat. Sunt, de asemenea disponibile recipiente de sticlă de capacități diferite, care permit înălțimi de umplere diferite.

“Buteliile de sticlă sunt recipiente cu secțiune transversală a corpului, cilindrică sau de altă formă, cu capacitatea de 25-10 000 ml (STAS 5845/6-74)”. (L. Gîtin-2010, p.16 )

Butelia din sticlă este cel mai cunoscut și totodată cel mai apreciat ambalaj pentru vin. Se estimează că peste 50% din toate produsele lichide din lume sunt ambalate în recipienți din sticlă. Avantajele utilizării sticlei ca ambalaj sunt următoarele:

sticla este inertă din punct de vedere chimic și impermeabilă pentru gaze și lichide, igienică, ușor de spălat și reciclabilă;

nu are gust sau miros – în fapt, protejează în mod exceptional gustul și mirosul produsului;

sticla este un material ce poate fi colorat cu ușurintă, prelucrat în diverse forme, rezistent la presiunea anumitor produse cum sunt vinurile spumante;

sticla este un material ieftin, folosit de foarte multă vreme și deci bine cunoscut și caracterizat, și care se poate recicla în mod repetat; reciclarea este însă eficientă numai în cazul recipientelor de formă și culoare standard, care se pot colecta în mod organizat. (L. Gîtin,2010)

Ca dezavantaje se pot cita fragilitatea, care conduce la pierderi importante, precum și greutatea mare, ce stânjenește transportul și manipularea. Un alt dezavantaj este acela că, odată deschis un recipient din sticlă, vinul trebuie consumat în decurs de o zi, deoarece altfel își pierde din calități prin oxidare. Din acest motiv, pentru vinurile vândute în cantități mai mari se preferă recipiente de tipul bag-in-box-ului. Sticla este obligatorie la îmbutelierea vinurilor DOC.

O sticlă standard are 750ml de vin, indiferent de ceea ce ar putea arăta ea la exterior.

Forma, grosimea, greutatea și calitatea sticlei de vin

În Franța numele regiunilor care au început să fie renumite de pe urma vinului vor deveni și denumiri de sticle de vin. Spre sfârșitul secolului al XVII-lea apare sticla numită „bourguignonne“ din regiunea Bourgogne. Sticla aceasta este descrisă ca o sticlă cu gât fin, cu umeri lin înclinați si cu corpul ușor conic. Baza, cu convexitatea caracteristica destul de mare până la 150 mm, păstrează de obicei resturi ale pastei de sticlă folosită la fabricare. „Inelul“ care încheie, la partea superioară, gâtul, și care permite închiderea cu dop, trebuie adăugat la sfârșit de către meșterul suflător. La sfârsitul secolului al XVIII-lea apar modelele „champenoise“ și „bordelaise“. Ultimul model e destul de înalt, cu gât relativ subțire (asta pentru că dopurile de plută aveau un diametru mult mai mic decat azi, 18 mm în loc de 24 mm), cu umerii marcați și corpul conic. Umerii erau special concepuți pentru a ușura operațiunea de decantare a vinului. (http://vinul.ro/scurta-poveste-a-sticlei-de-vin.html)

Greutatea sticlelor era si ea mai substanțială în timpurile de început. Pe măsura ameliorării tehnicilor de fabricație, recipientele devin tot mai ușoare. Spre exemplu, sticla de șampanie cântărea la început 1.250g, acum are doar 900g. (http://vinul.ro/scurta-poveste-a-sticlei-de-vin.html)

Producătorii de vin cu faimă țin la forma, capacitatea și greutatea consacrata a sticlelor; cei care fac vin într-o zonă cu denumire de origine pot avea sticle „dedicate“, cu dimensiuni standardizate și cu însemne ștantate în relief la baza gâtului, care să le facă ușor de recunoscut și care garantează calitatea. (http://vinul.ro/scurta-poveste-a-sticlei-de-vin.html)

La începuturi, meșterul sticlar era cel care decidea dacă își „semnează“ sau nu produsele fabricate de el. Astăzi, fiecare sticlă are gravată la bază o indicație a originii și a calității recipientului. (http://vinul.ro/scurta-poveste-a-sticlei-de-vin.html)

Rizurile de pe circumferința bazei au rolul de a întări structura sticlei și de a reține eventualele sedimente ale vinului. (http://vinul.ro/scurta-poveste-a-sticlei-de-vin.html)

“Nici „înfundătura“ sau „cocoșa“ de la baza sticlei nu datează de ieri, de azi. Ceea ce francezii numesc „piqûre“, iar englezii „punt“, era menit să asigure stabilitatea recipientului. La început, această „piqûre“ se obținea prin apăsarea bazei fierbinți a sticlei pe un soi de calapod. Tehnica, a fost inventată în secolul al IV-lea, s-a generalizat apoi pentru toate tipurile de sticle.” (http://vinul.ro/scurta-poveste-a-sticlei-de-vin.html)

Un punt, de asemenea, cunoscut sub numele de o lovitură de sus, se referă la gropița în partea de jos a unei sticle de vin.

Figura 1.3.1.1. Sticla de vin tip Bordeaux cu o degajare la baza acesteia (www.wikipedia.com)

Începând cu secolul al XIX-lea, sticla bordeleză începe să evolueze spre forma actuală. Corpul său tronconic devine cilindric și se alungește. Umerii sunt fasonați într-un unghi de 110- 120°față de 140-150°, față de sticla din Bourgogne, gâtul se scurtează. Astăzi, forma ei consacrată, cilindrică și elegantă, optimizează costurile de stocare și de transport.( http://vinul.ro/scurta-poveste-a-sticlei-de-vin.html)

Tipurile de sticlă utilizate la îmbutelierea vinului sunt: sticla Bordeaux,  Sticla Burgundia, Sticla Ron, Sticla Champagne, Sticla Côtes de Provence, Sticla Mosel & Alsacia,  Sticla Rin,  Sticla Chianti, Bocksbeutel,

Figura 1.3.1.2. Tipuri de sticle pentru vin (http://www.wineponder.com/wine-bottle-shapes-and-sizes/)

Sticla Bordeaux

Figura 1.3.1.3. Sticla Bordeaux (http://www.wineponder.com/wine-bottle-shapes-and-sizes/)

Această sticlă are statura dreaptă înaltă, cu umeri mari, și este utilizat pe scară largă pentru vin. Sticla este de culoare verde închis pentru vinuri roșii, și de culoare verde deschis sau clară pentru vinuri albe. Sticla Bordeaux este adesea folosită pentru o mare varietate de struguri ca: Cabernet Sauvignon, Merlot, Malbec, Sauvignon Blanc, Chenin Blanc, Semillon, Sauternes și cele mai multe amestecuri Meritage sau Bordeaux.

 Sticla Burgundia

Figura 1.3.1.4 Sticla Burgundia (http://www.wineponder.com/wine-bottle-shapes-and-sizes/)

Este o sticlă clasică, dar elegantă, Burgundia (Bourgogne) este ușor înclinată la umeri și are un corp ușor mai mare decât restul. Atât vinul roșu cât și cel alb pot folosi o sticlă colorată verde închis. Această sticlă este utilizată în principal pentru Pinot Noir, Aligoté și Chardonnay. La fel ca Bordeaux, sticla Burgundia este, de asemenea, utilizată pentru vinurile produse în alte regiuni din Franța, în special pe Valea Loarei. Datorită popularității sale, sticla Burgundia este adesea stilizată de designerii de sticle cu un flacon ca un pahar gros și cu o circumferință mai grasă, în mod frecvent sunt utilizate pentru a îmbutelia Pinot Noir în Statele Unite ale Americii.

Sticla Ron
 

Figura 1.3.1.5 Sticla Ron (http://www.wineponder.com/wine-bottle-shapes-and-sizes/)

Această sticlă seamănă mult cu sticla Burgundia, poate doar un pic mai subțire și mai înaltă. Gâtul este marginal mai mare, cu umeri în pante mai unghiulare. Sticlele Rhône sunt adesea ștanțate cu un strat de arme la baza gâtului. Acest stil este folosit pentru Grenache, Mourvèdre, Syrah, și alte soiuri de struguri. Châteauneuf-du-Pape și Côtes-du-Rhône, două dintre cele mai populare vinuri din regiunea Rhône, folosesc cu mândrie această sticlă, precum și vinuri "New World" Shiraz produse în alte țări ca Argentina, Australia, Canada, Chile, noua Zeelandă, Africa de Sud și statele Unite. Sticla colorată, în general, verde, sub această formă este utilizată în principal pentru vinurile roșii, în timp ce vinurile albe și trandafirii folosesc sticlă clară. (http://www.wineponder.com/wine-bottle-shapes-and-sizes/)

 Sticla Champagne
 

Figura 1.3.1.6. Sticla Champagne (http://www.wineponder.com/wine-bottle-shapes-and-sizes/)

Această sticlă verde-oliv reprezintă bucurie și fericire, și este sticla nelipsită de la petreceri, nunți în întreaga lume. Robustă, dar grațioasă, design-ul acestei sticle s-a bazat inițial pe necesitățile tehnice, spre deosebire de stil, sticla este groasă, umerii construiți în pantă blândă și prezența punt-ului cu adâncime la baza sticlei sunt destul de esențiale pentru a evita un dezastru mare. Champagne este un vin carbogazos sau vin "spumant", iar presiunea în interiorul sticlei poate ajunge mare între 80 și 90 psi (de 3 ori presiunea din interiorul unei anvelope tipice). Pe lângă faptul că este o necesitate tehnică, degajarea este, de asemenea, folosită de către specialistul în vinuri pentru a ajuta vinul, oferind o prindere degetului mare pe fundul sticlei. (http://www.wineponder.com/wine-bottle-shapes-and-sizes/)

Sticla Côtes de Provence
 

Figura 1.3.1.7. Sticla Côtes de Provence (http://www.wineponder.com/wine-bottle-shapes-and-sizes/)

Deși folosit mai ales pentru roze, această sticlă de sticlă clară este, de asemenea, folosită pentru vinul roșu. Există încă rămășițe ale vinificației tradiționale din Côtes de Provence și unii producători folosesc în continuare sticla de vin regională, care are o formă distinctă, între un vas tip amforă și un știft de bowling. De asemenea, mai este numită și " sticla corset" de către localnici pentru motive evidente, această formă de sticlă a fost folosită zeci de ani.

Sticla Mosel & Alsacia
 

Figura 1.3.1.8. Sticla Mosel & Alsacia(http://www.wineponder.com/wine-bottle-shapes-and-sizes/)

Aceste sticle elegante sunt înalte și subțiri, cu un gât lung, și, în general realizate din sticlă verde deschis. În mod tradițional, vinuri din Mosel (Germania) și regiunile Alsacia (Franța) au folosit și folosesc această sticlă. Aceasta este utilizată de fabrici la vin din mai multe soiuri de struguri, inclusiv Riesling si Muller-Thurgau. vinurile lor poate varia de la sec la dulce (chiar spumant), în timp ce în "New World" vinificatorii au tendința de a folosi această sticlă numai la vinurile dulci. În ambele cazuri, cunoașterea etichetei este întotdeauna recomandată.(http://www.wineponder.com/wine-bottle-shapes-and-sizes/)

Sticla Rin
 
 

Figura 1.3.1.9 Sticla Rin http://www.wineponder.com/wine-bottle-shapes-and-sizes/)

Puțin mai subțire decât omologul său Mosel, această sticlă germană are caracteristici similare: înaltă, subțire, un gât lung și foarte puțin punt. Singura diferență evidentă este culoarea brun închisă a sticlei, care le diferențiază. Acesta este utilizată pentru soiurile de struguri similare, cum ar Riesling, Müller-Thurgau, Bacchus, precum și Gewurztraminer notoriu și legendar. Riesling are o prezență foarte puternică, printre alte tipuri de vin, și este adesea inclus în "top trei" soiuri de vin alb, împreună cu Chardonnay și Sauvignon Blanc. (http://www.wineponder.com/wine-bottle-shapes-and-sizes/)

Sticla Chianti

Figura 1.3.1.10 Sticla Chianti (http://www.wineponder.com/wine-bottle-shapes-and-sizes/)

Este o sticlă cu corp rotund, cu fund bombat, și parțial acoperită cu un coș de paie bine fixat. Coșul este de obicei realizat dintr-unamestec de buruieni de mlaștină uscate la soareși albite cu sulf (sau rafie). Flaconul din sticlă poate avea un fund rotund, care este mult mai simplu de a fi obținut la suflarea sticlei. Coșul oferă o bază plată pentru sticlă, precum și o protecție suplimentară în timpul transportului și manipulării. Utilizarea acestui tip de sticlă Chianti a scăzut pe parcursul anilor, cu toate că a fost foarte populară.

Bocksbeutel

Figura1.3.1.11 Bocksbeutel(http://www.wineponder.com/wine-bottle-shapes-and-sizes/)

Deși numele sticlei se traduce prin "sac de bere", această sticlă este utilizată pentru vin. De asemenea, mai este cunoscută sub numele de trollinger. Bocksbeutel este un tip de sticlă de vin cu forma unui elipsoid turtit, care conține exact același volum de vin ca multe sticle tradiționale (0,75 litri). Sticla are un gât scurt, iar pe umărul stâng are de multe ori o emblema gravată care reprezintă numele domeniului. Această sticlă este similară ca formă cu sticla câmp (cantină), și sunt fabricate cu o formă aplatizată în scopuri practice; este mai ușor de purtat și nu se deteriorează sticla la deplasări pe teren accidentat. Aceasta este frecvent utilizată pentru vinuri din regiunea Franconia, în Germania, cel puțin de la începutul secolului 18, dar este de asemenea folosită și pentru unele vinuri portugheze, în special Roses, în cazul în care sticla este numită Cantil. Bocksbeutel este o formă de sticlă aflată sub protecția Uniunii Europene

Legislația tine cont și de sticlele dedicate vinurilor cu specificitate de terroir. Cele mai spectaculoase sunt, fără îndoială, sticlele dedicate șampaniei. Cele care au capacitate superioară sticlei magnum (de 1,5 litri), poartă, cu cateva excepții, denumiri de personaje biblice (Jéroboam, Réhoboam, Salmanazar, Nabuchodonosor etc).

Figura1.3.1.12 Diferite mărimi ale sticlelor de vin

Nu doar dimensiunile sticlei de vin au variat foarte mult de-alungul timpului. Există numeroase forme diferite de sticlă în care vinul este îmbuteliat adesea la fel de bine. Când vinul a fost îmbuteliat prima data, sticlele nu au fost standardizate ca formă și dimensiune.

1.3.2. Materialitatea sticlei (culoarea sticlei, sticla sablată, sticla lucioasă, sticla mată natural, sticla gravată poansonată, sticla cu relief)

Culoarea sticlei poate varia de la perfect translucidă la nuanțe de verde, galben, sau, rareori, brun roșcat. Motivul inițial în a colora sticla, în trecut, a fost, probabil pentru a proteja vinul de lumină, dar acum alegerea culorii sticlei are de obicei scopuri mercantile și de marketing. Tenta sticlei de sticlă este aleasă pentru a prezenta culoare, nuanțe și reflecții de vin.

Fiecare aspect al călătoriei sticlei de vin de-a lungul istoriei, de la panta umărului până la punctul de degajare a fost modelată de secole de marketing, tradiție și tehnologie.

O sticlă de vin poate deveni o piesă de colecție sau un cadou reușit, sau un obiect de decor, un semn de dragoste și romantism. Sticla de vin este un sistem complet și complex de expresii, sensuri și semnificații. Așa cum fiecare sticlă de vin are un conținut inimitabil și ambalajul este unicat, produsul vin nu poate dăinui fără recipient, fiind simțit de către consumatorul timpurilor noastre ca un tot unitar.

Utilizarea unei anumite forme de sticlă sau culoare a sticlei a devenit tradiție în anumite regiuni viticole. Sticla se poate colora prin înglobarea unui pigment anorganic în procesul de fabricație al sticlei. Pentru obținerea obținerea unei game mai variate de culori, în timp s-a recurs și la înfășurarea sticlei de vin cu un alt strat de culoare diferită. Culoarea recipientului poate influența foarte mult alegerea consumatorului, dar poate avea influență și asupra calității vinurilor, mai ales sticlele de culoare albă care permit trecerea luminii.

În funcție de culoare, sticla folosită la îmbutelierea vinului se clasifică în următoarele tipuri:

Sticla incoloră sau sticlă albă care cuprinde oxizi de fier în cantități de 0,02-0,8 %,

Sticla semialbă care conține între 0,08-0,15 % oxid de fier și a căror culoarea variază de la albastru la galben, folosită la vinul alb.

Sticla verde deschis și verde închis, folosită la confecționarea buteliilor pentru șampanie și care conține 2-2,5 % oxid de fier. Complexul colorant fier-mangan în care oxizii de fier sunt în echilibru cu oxidul de mangan este cel care determină reușita obținerii culorii verde cu nuanță de galben. Adăugarea în timpul procesului de topire a unor săruri de oxid de crom determină obținerea culorii verde smarald.

Sticla galben închis cu aspect de frunze uscate, folosită la recipientele pentru vin roșu provine din sticla verde deschis la care în procesul tehnologic s-a adăugat o cantitate mai mare de oxid de mangan.

Sticla sablată este sticla normală care este supusă procesului de sablare. Acest proces descrie procesul prin care particule foarte fine sunt aplicate cu o viteză foarte mare, pentru a curăța o suprafață sau a o mătui. Materialul folosit cel mai frecvent este nisipul, dar există și alte materiale ca: particule fine de gresie, oțel, cupru, coji de nucă, chiar bucăți de coajă de nucă de cocos. (http://www.gravat.ro/despre-gravura)

Efectul de sablare, crează o atmosferă deosebită, de antic și elegant mai ales pentru sticla folosită în aranjamente interioare cu predilecție la ușile cramelor și pivnițelor de vin. Se pare că sablarea sticlelor de vin este un subiect popular pe care oamenii l-au utilizat pentru a personaliza sticla de vin. Substanța care se aplică pe zona sablată este un fel de sigiliu pentru operația de sablare. Acesta realizează o barieră între suprafața poroasă și praful din aer și se poate aplica pe suprafețele sablate mecanic astfel încât să asigure protecție împotriva petelor de-a lungul anilor.

Sablarea sticlei cu diverse modele decorative, înlocuiește cu succes operația de gravură a acestora, gravura fiind incredibil de costisitoare. Prin sablare sticla se transformă într-o sticlă cu aspect mătuit. Sablarea sticlei este folosită pentru a obține imagini cu efecte spectaculoase deosebite, care în final daca vor fi colorate devin adevărate opere de artă. (figura 1.3.2.1)

Figura 1.3.2.1- Sticlă sablată( http://www.sandblasterinfo.com/sandblasting-wine-bottles/)

Sticla lucioasă este sticla obținută prin lustruirea sticlei încălzite până la obținerea unui aspect lucios și prelucrarea ei apoi la o temperatură de 700-760 °C.

 Sticla mată este sticla obținută prin tratarea chimică cu diverși coloranți, este opacă, nu permite trecerea luminii.

Sticla gravată

Gravura este procedeul de imprimare a unui desen pe o suprafața dură prin săparea repetată de șanțuri de mici dimensiuni pe un suport ce poate fi din material plastic, lemn, metal, sticla, etc. În majoritatea cazurilor suprafața este plană, dar poate fi și curbă. În ciuda complexității desenului și a procesului în sine, cu ajutorul tehnicii de azi se obțin gravuri "curate" de o fidelitate impresionantă față de desenul original. (http://www.gravat.ro/despre-gravura)

Pentru a diferenția sticla sa, vinificatorii de top au preferat și ales această tehnică de personalizare, gravura, prin care, datorită procesului de evoluție a elementelor de identitate, se poate foarte bine combina tradiția, estetica si eco-design-ul, în implementarea imaginii de inovație pe sticlă.

Figura 1.3.2.2. Sticle gravate( http://www.gravat.ro/sticle-si-pahare-gravate/sticle-de-vin-personalizate)

Gravurile se pot realiza pe umerii sticlei sau la baza ei pentru a evita contrafacerea vinului. Gravura în acest caz conține sigiliul podgoriei sau al vinificatorului.

Sticla gravată poansonată și sticla în relief

Baza sticlei nu este plată, deoarece acestea au nevoie de o structură arcuită pentru a le permite să fie stabile pe o suprafață plană.

În combinație cu finisajul, diferitele atribute și caracteristici care se găsesc pe baza unei sticle permit oportunitatea datării perioadei de fabricație a unei sticle. Acest potențial pentru caracteristici databile este foarte util, deoarece sticlele sunt cel mai adesea lipsite de relief, un atribut care poate oferi deseori oportunități de datare. Într-o mai mică măsură, baza poate oferi uneori alte informații despre o sticlă cum ar fi funcția urmărită. Dacă ne referim la "marcaje" sau "caracteristici" pe baza unei sticle ne referim la profilare. Marcajele sau caracteristicile pe baza unei sticle sunt de obicei formate fie prin matriță sau prin intermediul unei tije pontil (sau punte) sau ambele (figura 1.3.2.3)

Figura 1.3.2.3. Sticle Gravate profilate

Datorită tehnologiei tot mai avansate s-a permis ca bazele a multor sticle să conțină stampare sau simboluri care se referă la produsul din sticlă și care au fost astfel concepute să transmită informații despre producător sau îmbuteliator. Acest tip de imprimare în relief poate fi realizat prin gravare sau "tăiere" în forma de turnare, la cererea cumpărătorului care solicită acest tip de sticle personalizate.

Formele relief pe o sticlă, pot fi formate din litere, numere, și/sau desene având destinația de a informa cumpărătorul, într-un fel, atrag ochiul, sau pot stabili dreptul de proprietate al sticlei într-o perioadă în care re-utilizarea de către alții a fost un drept comun. Relieful pe o sticlă, poate fi realizat prin gravură sau tăierea literelor sau desenelor (inversat) în suprafața de lucru în interiorul matriței de către un filtru de matriță folosind diverse unelte manuale (de exemplu, ciocan, dălți și stiletele de gravat) sau în anii următori scule electrice (de exemplu freză, polizor) Cumpărătorii de sticle au solicitat forme în relief în matriță cu scopul de a individualiza sau a personaliza sticla finală.

Piața ambalajele este o ramură cu o evoluție pemanentă, nu numai pentru produsul vin, ci și pentru alte sectoare, dezvoltarea acestora este completată și ajutată de grafică, artă și întregită de domeniul dezvoltării durabile, noutățile fiind obsevabile mai ales la expozițiile internaționale majore. Toate acestea îi ajută pe vinificatori să se identifice mai bine pentru a fi mai ușor recunoscuți, iar produsele lor mai bine vândute.

1.4. Alte accesorii ale sticlei de vin

Accesorii ale sticlei de vin sunt: tirbușonul, dopul de plută și cutii și ambalaje pentru sticlă.

Tirbușonul cum ar fi atât de multe alte invenții, a fost confirmat de necesitate. Atâta timp cât s-a vândut vin în sticle de sticlă închise cu dopuri de plută, consumatorii au luptat pentru a îndepărta ușor aceste dopuri. De îndată ce primele sticle de sticlă au ajuns la sfârșitul secolului al XVII-lea în Anglia, inventatorii au început să creeze diferite instrumente pentru a ușura îndepărtarea acestor dopuri.

Reverendul Samuel Henshall a primit primul brevet din lume pentru un tirbușon în 1795. Henshall, un oficial religios din Oxford, Anglia, a colaborat cu Mathew Boulton, un producător important din Birmingham, pentru a aduce tirbușonul său pe piață. Tirbușonul Henshall a fost atât de eficient, încât a fost utilizat pe scară largă timp de peste 100 de ani. (figura 1.4.1.)( http://vinepair.com/wine-blog/history-of-the-wine-corkscrew/)

Figura 1.4.1 http://vinepair.com/wine-blog/history-of-the-wine-corkscrew/)

1.4.1. Dopul de plută, “lacătul vinurilor”

Dopul de plută are calități înnăscute unice care interacționează în mod benefic cu vinul. Acesta contribuie la dezvoltarea caracterului vinului oferindu-i autenticitate și valoare. Pluta, care este la fel de naturală și nobilă ca vinul, beneficiază de producția de vin și reciproc vinul de dopuri premium performante. Ambele industrii au crescut împreună de-a lungul anilor.

Pluta este recoltată din arborele de plută (Quercus suber) și provine în principal din Portugalia, Spania și Africa de Nord. În prezent, Portugalia este considerată a fi cel mai mare producător mondial de dopuri premium

Când Dom Pierre Perignon a decis să schimbe dopurile de lemn utilizate la mijlocul secolului al XVII-lea cu dopuri de plută, el a provocat o schimbare fără precedent în industria vinului. Călugărul francez, care va deveni faimos pentru șampania sa, a căutat o alternativă la dopurile folosite la momentul respectiv, care erau înfășurate în cânepă înmuiate în ulei de măsline și care nu reușeau să ofere o etanșare eficientă avînd un rol dubios în conservarea vinului pentru că săreau înntotdeauna afară. Soluția la această problema a fost pluta.

Egiptenii foloseau deja pluta cu mii de ani în urmă urmați de greci și romani. Forța motrice a lui Dom Pérignon a fost cea care a deschis calea pentru utilizarea plutei asociată cu creșterea rapidă a industriei vinului.

La scurt timp pluta a devenit esențială pentru toate tipurile de vinuri. În jurul mijlocului anilor 1700, mulți producători de vin francezi foloseau dopuri de plută pentru sticlele de vin.

Prima plută folosită pentru a face dopuri se crede că provine din Landes, Var și regiunile estice Pyrénnées din Franța. În jurul anului 1750, în satul Angullane, situat în apropiere de granița cu Franța în regiunea Cataloniei Spaniei, se deschide prima fabrică de dopuri de plută. Producția de plută a crescut semnificativ în timpul secolului al XlX-lea, atunci când sticlele au înlocuit butoaiele de lemn.

Se crede că la fel cum vinurile spumante favorizează utilizarea plutei, dopul a jucat, de asemenea, un rol decisiv în afirmarea acestui vin faimos. Caracteristicile naturale ale dopului sunt: se comprimă ușor, sunt impermeabile, sunt rezistente la umiditate și putregai și manifestă capacitate de rezistență. Acesta protejează vinul de variațiile de temperatură și împiedică deteriorarea în timp.

Descoperirea unei colecții de 168 de sticle de șampanie în stare perfectă, “un dar făcut de Ludovic al XVI-lea Curții Imperiale Ruse”, în anul 2010, pe un vas naufragiat în Marea Baltică vechi de aproximativ două sute de ani, este dovada că dopurile de plută au capacitatea unică de a conserva vinuri și șampanii peste tot în lume (Tanya Lewis, 2015).

Când este comprimat, dopul se comportă ca o pernă și în mod constant încearcă să se întoarcă la forma și dimensiunea lui inițială, astfel adaptându-se la strangulare și realizând menținerea unui sigiliu strâns. Fiecare dop de plută este o supapă normală, naturală, sofisticată, alcătuită din aproximativ 800 de milioane de celule mici de suberin (aproape 40 de milioane de celule per centimetru cub), umplute cu un gaz-aer. Celulele de aer permit ca o cantitate mică de oxigen să pătrundă în sticlă după ce a fost sigilată, care are un impact benefic asupra dezvoltării celor mai bune vinuri din lume, motiv pentru care cei mai mari și vechi producători de vin au folosit întotdeauna dopurile de plută. Chiar și în cazul șampaniei, producătorii de prestigiu de vin, cum ar fi Ruinart de Reims și Moët et Chandon, le-au folosit încă din secolul al XVIII-lea.

Mai multe studii de cercetare de piață arată că atât producătorii cât și consumatorii de vin aleg din ce în ce mai mult sticlele închise cu plută pentru că este un produs natural și un mediu prietenos, asociind acest fapt cu tradiționalitatea și romantismul.

Dopurile de vin sunt disponibile în două lungimi: 38mm (1,5 inch) și 44mm (1,75 inch) și în trei diametre: 21mm, 22mm, 24mm (în SUA și Canada sunt cunoscute ca # 7, # 8 și # 9). Lungimea și diametrul sunt legate de capacitatea de etanșare a dopului. (http://www.amorimcork.com/)

Dopurile pot fi inscripționate cu mărci indicând producătorul, crama, tipul de vin sau anul de recoltă, oferind astfel consumatorului o siguranță și o certitudine că vinul cumpărat este de calitate, unic și deosebit. (figura 1.4.1.1.)

Figura1.4.1.1.Dopuri de plută inscripționate cu denumirea producătorului.

Dopurile sunt disponibile într-o mare varietate de compoziții, stiluri si dimensiuni și este important de a alege cea mai bună metodă de îmbuteliare pentru fiecare tip de dop.

Tipuri de dopuri din plută, după firma Amorim, cel mai mare producător de dopuri de plută din lume.

Dopul din plută naturală

Este cel mai apreciat dop de plută, un produs de top din gamă, folosit pentru cele mai bune vinuri, cu închidere ideală pentru vinuri Icon si Premium care necesită îmbătrânirea vinului în sticlă, putînd fi utilizat la toate tipurile de vinuri. Acesta asigură o etanșare optimă și joacă un rol decisiv în evoluția corectă a vinurilor, permițând astfel un proces de îmbătrânire perfect. 9http://www.amorimcork.com/)

Dopul Helix

Dopul Helix este partenerul perfect pentru un recipient de sticlă finisat cu filet interior, fiind un dop de plută cu design ergonomic. Acesta oferă o imagine net superioară calitativ și permite conservarea excelentă a gustului vinului. (http://www.amorimcork.com/)

Dopurile TOP SERIES®PRODUCTION

Dopurile Top Series® combină calitatea și prestigiul unui dop din plută naturală cu luxul și unicitatea fiecărui client, permițând clienților să obțină sticle unicat. Aceste dopuri sunt din plută naturală capsulate cu un design distinctiv disponibile pentru patru segmente de piață. (http://www.amorimcork.com/0

Seria Top Prestige reprezintă punctul culminant al luxului și al exclusivității, prin folosirea unor capsule dezvoltate în întregime din materiale nobile și metale prețioase, oferind clienților posibilitatea ca ambalajul lor să fie cît mai nobil, distinct, elegant deosebit și unic. (figura 1.4.1.2,3,4) -http://www.amorimcork.com/

Seria Top Elegance reprezintă un produs distinctiv, cu un design unic, folosind o gamă largă de materiale, inclusiv ceramică, lemn, metal sau plastic metalizat.(figura 1.4.1.5,6,7)- http://www.amorimcork.com/

Seria Top Premium este obținut prin folosirea unei combinații de basorelief pentru fiecare dop de plută care este creat folosind tot know-how-ul implicat în personalizarea dopurilor

bartop care sunt extrem de distinctive în ceea ce privește culorile, formele și materialele. (figura 1.4.1.9,10,11)- http://www.amorimcork.com/

Seria Top Valoare Clasică beneficiază de un preț competitiv, acest segment atinge un grad înalt de diferențiere prin personalizarea determinată de culoare și forme.(figura 1.4.1.12,13)- http://www.amorimcork.com/

Dopurile Top Series® combină designul cu performanțele tehnice și naturale superioare ale dopului de plută. Prin acest dop produs de cei doi lideri, ai ambalajul vinului Amorim și O-I, consumatorii pot deschide acum o sticlă cu menținerea "pop-ului" clasic, fără a fi nevoie de un tirbușon. http://www.amorimcork.com/

Dopurile SPARK®PRODUCTION

Dopul Spark® a dobândit un statut privilegiat în arta de etanșare a celor mai bune șampanii și vinuri spumante. Este un dop realizat la cele mai înalte nivele fizice, chimice și de performanță oenologice, este rezultatul unei cercetări științifice combinate cu tehnologie intensivă. A dobândit un statut privilegiat în arta de etanșare a celor mai bune șampanii și vinuri spumante. Comportamentul mecanic excelent și ușurința utilizării la îmbuteliere sunt avantajele fundamentale ale acestui dop de plută, care cuprinde plută aglomerată cu două discuri naturale de înaltă calitate care la un capăt vine în contact cu vinul. http://www.amorimcork.com/

Dopurile TWIN TOP®PRODUCTION

Twin Top® este un dop de plută tehnic care întrunește cele mai înalte cerințe ale vinificatorilor păstrând în același timp toate avantajele unui dop de plută naturală, în ceea ce privește durabilitatea. Acesta cuprinde un corp aglomerat și un disc de plută naturală la fiecare capăt. Este ideal pentru vinuri de fructe și recomandat pentru vinurile care nu sunt destinate la îmbătrînirea în sticlă. http://www.amorimcork.com/

6. Dopurile Neutrocork® sunt formate din plută naturală. Acest dop este recomandat pentru vinuri cu o anumită complexitate și destinate consumului timpuriu (până la doi ani). Neutrocork® se distinge prin marea sa stabilitate structurală care rezultă din compoziția sa formată din granule micro de plută uniforme ca dimensiuni și presate în forme individuale. Este ușor de utilizat și potrivit în special pentru linii de îmbuteliere de mare viteză. Are un aspect atractiv și o extracție ușoară. http://www.amorimcork.com/

Dopurile ADVANTEC®PRODUCTION

Acest dop a fost lansat în 2012 și este îndreptat spre segmentul tînăr de piață și pentru băuturile destinate consumului timpuriu. Acest dop de plută inovativ tehnic are scopul de a impresiona consumatorul pentru a răspunde nevoilor emergente ale pieței care să permită combinația dintre culoarea dopurilor de plută și elementele decorative ale produsului. Acest dop este în prezent o soluție de neegalat în termeni de preț și de performanțe senzoriale și tehnice. http://www.amorimcork.com/

Dopul de plută aglomerată STOPPER PRODUCTION

Acest dop de plută cuprinde un corp de plută aglomerată, este ideal pentru vinurile destinate consumului timpuriu. Este dopul care întrunește necesitatea unei concilieri între preț și performanță. La un preț competitiv, este dopul recomandat pentru vinurile care necesită să fie consumate într-o perioadă de șase luni după îmbuteliere. (figura 1.4.15)- http://www.amorimcork.com/

12345

6

Legenda figura 1.4.15.:1- dop din plută naturală; 2-dopul Spark;3- dopul Twin Top; 4-dopul Neutrocork; 5-dopul Stopper; 6- dopul Advantec- http://www.amorimcork.com/

Producătorii la cererea beneficiarului pot colora suprafața externă a dopurilor. De exemplu, unele vinuri franțuzești folosesc în mod tradițional dopuri cu o ușoară tentă de roz.

Studiile efectuate în mai multe țări confirmă că la nivel global, dopurile de plută sunt alegerea preferată de consumatori, indiferent de segmentele și situațiile în care se consumă vin. Actul de a deschide o sticlă de vin care a fost închisă cu un dop de plută are o aromă deosebită, chiar și atunci când suntem acasă. Studiile au evidențiat faptul că preferința dopului de plută nu este dată doar de cauza sunetului festiv făcut de dopul de plută la tragerea dintr-o sticlă ci și datorită faptului că dopurile de plută naturale sunt asociate cu un vin bun, fin de calitate. Astfel, dopul de plută previne vărsarea vinului, dar nu-l împiedică să respire și să-l dezvolte.

Dopul de plută a făcut vinul special timp de sute de ani. El reprezintă închiderea originală și determină posibilitatea de a alege dintre cele mai bune vinuri, 70% din industria vinului preferă dopurile de plută, fie din motive legate de experiențe personale, de tipul de vin, tehnicile de producție sau de piață. Producătorii care optează pentru dopurile de plută arată că vinul lor are o calitate superioră.

Dopul de plută a permis marilor producători să-și personalizeze vinurile, să le facă distinse și de neuitat, chiar utilizând o notă de umor și tandrețe combinată cu un parfum de romantism ,eleganță și tradiție. (figura 1.4.16.)

1.5. Sigilii și Logo-uri

Sigiliile din ceară sunt artă, meștesug și istorie, acestea reflectă istoria și o celebrează. Se folosesc în Europa cam de prin secolul al XI-lea și continuă să impresioneze chiar și în ziua de astăzi. Un sigiliu pe un document, plic, invitație, sau chiar sticlă de vin denotă nu doar eleganță, ci și o modalitate de a-i garanta autenticitatea și de a o transforma într-o amintire veșnică.

Practica de a personaliza sticle de vin cu identificarea prin sigilii a proprietarului a fost una relativ larg răspândită încă din secolul al XVII-lea. Aceste sticle de vin marcate ofereau fapte, cum ar fi numele proprietarului și, mai important, deschideau uși spre numeroase alte detalii pe care le-a deținut sticla. Operația de personalizare a sticlelor prin aplicarea la cald pe corpul lor a unui disc în relief spre sfârșitul procesului de producție a devenit o obișnuință populară în întreaga Mare Britanie și în coloniile britanice începînd chiar pe la sfârșitul secolului al XlX-lea. Aceste discuri au fost apoi imprimate cu un sigiliu care a fost proiectat special pentru patronul sticlelor, sau cu inițialele protectorului (Noël Hume 1969: 61). În secolul al XVIII-lea, sticlele de sticlă au fost relativ rare ele fiind un simbol al bogăției. Cu toate acestea, prin imaginile de pe sigiliu s-au putut face diferențieri între diferite niveluri de rafinament. Sigiliile tind să conțină o combinație de elemente din următoarele categorii: simboluri, podoabe heraldice, nume, inițiale și date. Oamenii de știință au descoperit moduri prin care au fost utilizate aceste elemente. De exemplu, tavernele și hanurile din Anglia au avut tendința de a grava simbolurile lor pe sticle. Prezența anumitor tipuri de imagini ne-ar putea da o idee despre clasa proprietarului, nivelul de bogăție, situația socială și motivul pentru care au achiziționat sticle de vin sigilate. Aceasta ne aduce înapoi la conceptul de sigilii pentru sticle, nu doar ca obiecte individuale, ci ca o clasă de cultură materială. Aceste obiecte au contribuit la identitatea proprietarului și prezentarea lui ca un om cultivat. Dintr-o dată, sigiliile de pe sticle de vin reflectă mediul cultural din care au fost produse și contribuie la dezvoltarea acestui mediul prin capturarea sa în relief.

În muzeul Ashmolean din Oxford Anglia există o mare colecție de sticle de vin de sticlă și sigilii. Cu câteva excepții aproape toate sticlele care poartă timbre sunt conectate cu cinci taverne, acestea sunt: Mermaid, Coroana, Cele trei Tuns și Capul regelui. Vinul a fost vândut pentru consum în taverne, dar, de asemenea era trimis și pentru a fi băut în case particulare și colegii. Datorită universității Oxford erau mulți oameni bogați capabili să își permită să bea vin. Vinul pentru a putea fi vândut de taverne sau hanuri, a dus la la marcarea sticlelor cu un sigiliu de sticlă pe care era ștanțat semnul tavernei, numele sau inițialele proprietarului și uneori, cu un nume, loc sau dată. Ca exemplu Thomas Wood, proprietarul tavernei “Salutul”, tavernă care a avut o existență scurtă, și-a decorat sticlele de vin, cu doi jucători de tenis. O sticlă care a aparținut acestei taverne este expusă în muzeul Ashmolean din Oxford Anglia.(figura1.5.1.) (http://britisharchaeology.ashmus.ox.ac.uk/highlights/bottlesandseals.html)

Figura 1.5.1 Sticle cu sigiliihttp://britisharchaeology.ashmus.ox.ac.uk/highlights/bottlesandseals.html

Alte sticle cu sigilii din muzeul amintit mai sus sunt prezentate în figura 1.5.2.

http://britisharchaeology.ashmus.ox.ac.uk/highlights/bottlesandseals.html

În Franța anilor 1600, în zona Vieille-Loye care este o comună franceză în departamentul Jura din Burgundia și Franche-Comté au apărut multe fabrici de sticlă, datorită viilor Jura din această zonă care produceau și produc un vin galben. Unul dintre primii utilizatori ai ștampilei pe sticlă a fost Duraquet, fondatorul Loye, Jura, în anul 1630 ( figura 1.5.3.)

În Muzeul din această zonă se află etalate și o ștampilă de sticlărie din Loye utilizată în jurul anului 1880 de către sticlarul Tinseau (figura 1.5.4.) cât și un timbru de sticlă Loye, reprezentând o suflantă și o recoacere în cuptor, din secolul XIX ( figura 1.5.5.)

Figura 1.5.3. Figura 1.5.4. Figura 1.5.5.

Logo-ul este un cuvânt care își are rădăcina în cuvântul grecesc “logo” și este definit ca o reprezentare grafică sau un simbol al unui nume de companie, cu drepturile de marcă proiectate astfel încât să creeze un mod unic de recunoaștere al acesteia. Orice studiu de logo-uri, trebuie privit din perspectiva atât a evoluției istorice a design-ului grafic cât și, desigur, ca o strategie generală de marketing, în care un logotip va fi prezentat ca un simbol sau un brand pentru a putea distinge un anumit produs printre rivalii de pe piață.

Mai jos logo-ul a celor 18 mai faimoase companii de producere a vinului la 30 aprilie 2014 http://brandongaille.com/18-famous-wine-company-logos/

Wente Vineyards Company Logo Trinchero Family Estates Company Logo

The Wine Group Company Logo The Hess Collection Company Logo

Fosters Wine Estates Company Logo E&J Gallo Company Logo

Don Sebastiani&Sons Company Logo Delicato Family Vineyards Company Logo

Constellation Brands Company Logo C. Mondavi & Sons Company Logo

Brown-Forman Wines Company Logo Bronco Wine Company Log

1.5.1. Semnul-simbol al descendenței numelui, podgoriei, regiunii, specificul și istoria conservată pe sigiliul de pe sticla de vin

Ambalajul nu dădea nici o indicație despre originea geografică a conținutului atâta timp cât vinul a fost transportat în butoaie. Primii care au înțeles importanța specificării zonei de proveniență a vinului au fost englezii, datorită faptului că îmbuteliau în sticle vinul ajuns în țară în butoaie. Sticlele pe care le foloseau au avut sigilii pe care era menționat numele negociantului, al proprietarului viei și anul de producție (le millésime), ceea ce se întâmpla foarte rar în Franța în aceeași epocă.( http://vinuripovestite.ro/category/tot-ce-trebuie-sa-stii-despre-vin/)

Producătorii din Valea Loarei și a Ronului, în mod tradițional dependenți de piața pariziană, au rămas credincioși formei sticlelor burgunde, dar le-au particularizat prin imprimarea pe sticlă a unui blazon cu stema orașului Châteauneuf-du-Pape, Anjou. (figura 1.5.1.1.)

Figura 1.5.1.1.

În secolul al XIX-lea apare modelul bordelez de sticlă. Marchizul d’Aligre în anul 1825, îmbuteliază în acest tip de sticlă vinul său Château Bel Air, Margaux. Sticlele acestea aveau două sigilii. (figura 1.5.1.2)

Figura 1.5.1.2.Sigiliu

Figura 1.5.1.3- sigiliu

Astfel un sigiliu reprezenta numele proprietății, iar al doilea sigiliu avea o formă de gură în care era scris textul „défendu d’en laisser”. Acest vin era doar pentru consumul marchizului și a fost numit „Margaux-défendu”.

Diferențierierea clară și intenționată între regiunile culturale franceze a dus la existența și nașterea acestor modele diferite de sticle.

Sticlele sunt etichetate în așa fel încât să indice conținutul lor, dar nu toate etichetele transportă aceleași informații, deoarece ele reflectă legea predominantă despre vin. Marea majoritate a regiunilor de vinificație și țări au legi despre vin care guvernează astfel de lucruri ca siguranță alimentară (aditivi care pot fi utilizați) și ceea ce trebuie să fie afișat pe o etichetă de vin. Legile diferă, uneori radical, dar aproape toate reglementează ceea ce se numește în general, denumire. Denumirea este o regiune producătoare de vin, a cărui granițe geografice sunt definite din acest punct de vedere, astfel încât numai vinul obținut din struguri crescuți în regiunea respective pot folosi acest nume. Astfel, un vin spumant poate fi numit Champagne numai dacă este obținut din struguri din regiunea Champagne din Franța (și în cazul în care a fost făcută în conformitate cu restul de lege a vinului, Champagne). Cuvântul "denumire" vine de la practica franceză de reglementare a denumirilor produselor în funcție de cazul în care acestea sunt realizate. Astfel, un vin St. Emilion din regiunea Bordeaux trebuie să fie făcut din struguri din St. Emilion. Printr-o serie de acorduri, denumirilor europene s-au obținut acum aproape-monopol pentru numele lor, în așa fel încât vinurile spumante efectuate în afara Champagne nu pot fi numite Champagne. Vinurile produse în Australia, California, și Noua Zeelandă, care au folosit denumirea Burgundia sau Chablis (ambele denumiri franceză) au fost redenumite.

Multe vinuri europene sunt etichetate doar prin denumire. Exemple sunt Burgundia, Rioja, și Chianti. Dar, pentru că legile de vin din fiecare denumire specifică soiurile de struguri care pot fi cultivate în regiuni, denumirile sunt un fel de soi de struguri codificate. Astfel Burgundia roșu poate fi doar Pinot noir, Burgundia alb poate fi doar Chardonnay, Rioja este în mare parte obținut din soiul Tempranillo, iar Chianti este cea mai mare parte Sangiovese. Italia este un amestec de denumiri și etichetare a soiului, cum este Spania, dar cele mai multe etichete de vin german sunt determinate de soi.

CAPITOLUL II – GRAFIC – DESIGNUL ÎN MACHETAREA ETICHETEI DESTINAT VINULUI CA PRODUS FINIT ÎNTRE APLICATIVITATE ȘI IDENTITATE ISTORICĂ

2.1. Eticheta de vin

Ce este eticheta vinului și ce reprezintă ea ?

Eticheta de pe sticla de vin este glasul vinului, este simbolul producătorului, ea reprezintă structura dezvoltării produsului, pachetul de marketing și de narație însăilate pe o bucățică de hârtie care se dorește a fi un stindard în evoluția dezvoltării cunoașterii de sine cât și a împlinirii vinificatorului.

Istoria etichetei de vin este împletită cu istoria contemporană. Orice descoperire tehnică și științifică s-a regăsit în evoluția imagistică a designu-lui implementat în această formă de exprimare a produsului și anume eticheta de vin. Progresul etichetei de vin este strâns legat de evoluția în timp a hârtiei cât și a procedeelor și utilajelor de obținere a acesteia.

Prima atestare documentară a hârtiei se regăsește în China antică în anul 105 d.H. și este atribuită lui Tai- Lun.(Drimba O. ; Vol I, Pag. 348)

În Europa apariția hârtiei a fost documentată istoric în jurul anului 1100 d.H în Sicilia, iar mai târziu în anul 1150 d.H. apare în Spania musulmană. (Drimba O.; Vol III, Pag. 261)

Din acest moment atelierele de obținere a hîrtiei se răspândesc pe întregul continent european.

Etichete de vin s-au descoperit și în mormântul regelui Tutankamon (d.1352 î.Hr.), cu numeroase detalii care se regăsesc și azi în legislație.

Perioada anilor 1700, aduce descoperirea vinului spumant de către Piere Perignon care a creat o etichetă de vin din pergament făcută sul și a legat-o de gâtul sticlei cu o sfoară.

În aceeași perioadă, etichetele erau create pe piatră, care era utilizată pe post de matriță, iar cerneala era aplicată pe matriță, transferul pe hârtie se realiza cu ajutorul unei role, obținându-se astfel o etichetă de vin. (http://liveitoutloud.com/post/2011/05/24/A-brief-history-of-wine-labels.aspx) ( figura 2.1.1.)

Figura 2.1.1.(http://liveitoutloud.com/post/2011/05/24/A-brief-history-of-wine-labels.aspx)

Descoperirea litografierii, inventată de cehoslovacul Alois Senefelder în anul 1798, a fost punctul ce a determinat apariția mai multor etichete de vin. Odată cu introducerea litografiei majoritatea producătorilor de vin au preferat forma dreptunghiulară a etichetele, formă ce a permis existența unei casete pentru informații despre creșterea viei și obținerea vinului.

În jurul secolului al 19-lea au apărut primele etichete de vin de hârtie în Germania. (http://www.winestory.ro/istoria-etichetelor-de-vin/). Ele au fost imprimate pe hârtie albă dreptunghiulară cu font gotic și aveau enumerate doar tipul de vin, uneori se enumera și numele vinului și anul recoltei.

Anul 1950 a fost anul care a adus modificări în ceea ce privește informațiile pe care trebuie să le cuprindă o etichetă de vin. O lege italiană a fost cea care a impus informațiile ce trebuie să le cuprindă fiecare etichetă și anume așa a început să apară producătorul de vin sau de brand, îmbuteliatorul, regiunea și țara de origine, clasificarea de calitate, anul de recoltă, volumul sticlei, conținutul de alcool, conținutul de sulfit și eticheta de avertizare că femeile gravide nu ar trebui să bea. (http://www.winestory.ro/istoria-etichetelor-de-vin/).

Odată cu apariția Uniunii Europene și legislația privitoare la vin și produse vitivinicole s-a modificat, astfel că fiecare țară componentă a trebuit să își adapteze legile interne conform normelor și directivelor emise.

Conform Legii viei și vinului nr. 164 din 2015  privind sistemul organizării comune a pieței vitivinicole publicată în data de 30 iunie 2015 în Monitorul Oficial  nr. 472, Art. 48 – (1) prin etichetare se înțelege ansamblul de descrieri și alte mențiuni, însemne, ilustrații sau mărci care caracterizează produsul, aflate pe recipient, inclusiv dispozitivele de închidere, sau aflate pe eticheta de identificare atașată recipientului. Art.49. menționeză că prin prezentare se întelege toate informațiile transmise consumatorilor prin modalitatea de ambalare a produsului vizat, inclusiv prin forma și tipul sticlelor.

Art. 50 – (1) La etichetarea produselor vitivinicole se utilizează indicații obligatorii și indicații facultative.

(2) Indicațiile obligatorii trebuie grupate în același câmp vizual și prezentate cu caractere clare, lizibile, de neșters și suficient de mari pentru a ieși bine în evidență de pe fondul pe care sunt imprimate și pentru a putea fi distinse clar dintre celelalte indicații scrise și desene.

O diferențiere față de legea precedentă apare la Indicațiile facultative unde sunt specificate clar tipul de pictograme utilizate la evidențierea conținutului de sulfiți, sau „dioxid de sulf”, „ouă”, „proteine din ouă”, „produse din ouă”, „lizozimă din ouă” sau „albumină din ouă”, „lapte”, „produse din lapte”, „cazeină din lapte”sau „proteine din lapte”, etc, și anume punct (5) subpunct (l) care menționează că pictogramele utilizate la etichetarea produselor care permit o mai bună vizibilitate a informațiilor, dupa modelul ( figura 2.1.2.- pictograme obligatorii ca indicații facultative) (Legea viei și vinului nr. 164 din 2015; Monitorul Oficial  nr. 472 /30 iunie 2015, p(5)( 1).

Figura 2.1.2. Pictograme legislative obligatorii ca indicații facultative (Legea viei și vinului nr. 164 din 2015; Monitorul Oficial  nr. 472 /30 iunie 2015 )

Exemple de citire a etichetelor de vin din România, Franța, Germania, Italia, Spania, Africa de Sud, Chile, California, Australia și Noua Zeelandă sunt prezentate în figurile de mai jos.

Figura 2.1.3. Exemplu de indicații obligatorii (I.O.) și facultative (I.F.) înscrise pe eticheta și contraeticheta unei sticle de vin, Merlot, România

Figura 2.1.4. Exemplu de indicații obligatorii (I.O.), facultative (I.F.) și (I.G.) înscrise pe eticheta și contraeticheta unei sticle de vin, Fetească Neagră, România.

Figura 2.1.5. Exemplu de citire etichetă din Franța Figura 2.1.6. Etichetă vin din Franța

(Vinurile lumii, Ed. Litera 2013, pag.52-53)

În 1930, în Franța se reglementează conceptul de D.O.C. (denumire de origine controlată), sistem care a devenit un model pentru industria vinului din Europa. Acest sistem este întemeiat pe principiul că fiecare zonă geografică este responsabilă pentru aromele și caracterul individual al vinului francez. O denumire DOC pe etichetă va garanta că vinul este original, conform descrierii de pe etichetă, și că e produs în conformitate cu legislația locală. Doar la vinurilor de Alsacia se regăsește numele soiului pe etichetele de vin DOC. DOC stă la baza clasificării ierarhice a vinurilor franțuzești. Mai există și ,,vin de pays” sau vinul de regiune, și ,,vin de table” sau vinul de masă clasic. Acest sistem permite existența a patru categorii de vinuri franțuzești, două în cadrul vinurilor de calitate și două clasificate ca vinuri de masă. Denumirile de origine controlată (DOC sau DC) reprezintă cel mai înalt nivel, o garanție că vinul a fost produs într-o zonă specifică în conformitate cu legile și regulamentele locale care prevăd granițele unei denumiri, soiurile de struguri acceptate, tipul de vin, cultivarea viței-de-vie, producția, datele de recoltare, gradul minim de alcool și alte specificații de producție. ,,Denumirile de origine de controlată“sunt împărțite în categorii, după domenii și podgorii. (Vinurile lumii,2013 pag.52-53)

La vinul de pays (VdP) pe etichetă pot apărea anul recoltei viticole și unul sau mai multe soiuri de struguri, fiind vinul care provine dintr-o zonă mai vastă, bine delimitată.

La vinul de table (VdT) nu se permite specificarea pe etichetă nici a anului recoltei și nici a numelui soiurilor. (Vinurile lumii,2013 pag.52-53)

La o etichetă de vin franțuzesc utilizarea termenilor grand cru sau grand cru classe pot evidenția calitatea, dar numele producătorului este mult mai important., iar anii recoltelor sunt foarte cruciali. (Vinurile lumii,2013, pag.52-53)

Figura 2.1.7. Exemplu de citire etichetă din Germania Figura 2.1.8. Etichetă din Germania

(Vinurile lumii, Ed. Litera 2013, pag.348-349)

Eticheta vinului din Germania este foarte bogată în informații, fiind menționat soiul de struguri, nivelul de maturitate al strugurilor, podgoria, satul, regiunea, numele și adresa producătorului cât și literele gotice Amtliche Prüfungsnummer (numărul AP), număr care arată că vinul a fost testat oficial. (Vinurile lumii, 2013,pag.348-349)

Regiunile viticole ale Germaniei sunt legal definite ca podgorie singulară (Einzellage) sau ca un grup de podgorii (Grosslage). Ierarhizarea podgoriilor nu se realizează după calitate, evaluarea vinurilor se efectuează după maturitatea strugurilor la recoltare. Această metodă de evaluare permite ca oricare podgorie singulară (Einzellage) să poată atinge cea mai înaltă treaptă a vinului german și anume Qualitätswein mit Prädikat (Qmp) la o anume recoltă. Acest sistem a dus ca aproximativ 90 % din producția de vin din Germania să fie clasificată cu Qmp sau cu Qualitätswein bestimmter Anbaugebiet (QbA) care este următorul nivel ca și calitate.

Vinurile germane se clasifică după maturitatea strugurilor la recoltare astfel: vinurile care au Qualitätswein mit Prädikat (Qmp) sunt vinuri de calitate ce pot avea cea mai mică cantitate de zahăr, vin Kabinett, sau cea mai mare cantitate de zahăr,vin Trockenbeereauslese, la aceste vinuri nu este permisă adăugarea de zahăr în timpul fermentării. Acestea sunt: Vin Kabinett demisec; vinuri Spätlese, demiseci sau demidulci; vinuri Auslese medii sau dulci, vinuri Beerenauslese(BA) vinuri dulci; Eiswein vin dulce, Trockenbeerenauslese(TBA)vin foarte dulce.

Qualitätswein bestimmter Anbaugebiet (QbA) care este următorul nivel ca și calitate cuprinde vinuri la care este permis adausul de zahăr și anume: Landwein, vin de țară echivalent cu vin de pays din Franța, și poate proveni din 17 zone specifice, Deutsche Tofelwein ce poate proveni doar din Germania. (Vinurile lumii, 2013, pag.348-349)

Figura 2.1.9. Exemplu de citire etichetă din Italia Figura 2.1.10. Etichetă din Italia

(Vinurile lumii, Ed. Litera 2013, pag.192-193)

Legea vinului în Italia are patru categorii de clasificare a vinului. Acestea sunt Denominazione di Origine Controllate e Garantita(DOCG-denumire de origine controlată și garantată) este cea mai înaltă treaptă a calității vinului italian. Unele regiuni au statut DOCG pentru anumite vinuri și anume Acqui poate să eticheteze DOCG doar vinurile făcute din soiul Brachetto; Denominazione di Origine Controllate (DOC) ce sunt vinuri produse într-o regiune delimitată, în conformitate cu regulile locale și este treapta calitativă echivalentă cu Appelation d’Origine Controlee (AOC) în Franța; Indicazione Geografica Tipica (IGT) este categoria care are același nivel ca vin de pays în Franța, dar multe dintre cele mai bune vinuri din Italia pot fi etichetate IGT pentru a evita regulile stricte DOC și DOCG și vino da tavole (VdT) sau vinul de masă. (Vinurile lumii,2013, pag.192-193)

O sticlă care are eticheta DOCG sau DOC, numele regiunii sau a districtului poate oferi detalii prețioase. O etichetă care are inscripțiile menționate mai sus ar trebui să ofere siguranța unui vin de calitate, dar această certitudine nu se realizează în cazul vinului italian, doar numele producătorului poate oferi date concludente. (Vinurile lumii, 2013, pag.192-193)

În cazul unui vin etichetat IGT sau vino da tavola, numele producătorului devine și mai important. Prețul în acest caz ne poate fi ghid, pentru că un vin IGT de calitate costă uneori și de două ori mai mult decât o sticlă de vin DOCG produs în aceeași regiune. Numele soiurilor poate fi găsit uneori pe etichetele italiene mai puțin pe cele de vin VdT și poate oferi indicii în legătură cu tipul vinului. ,, D’” (sau d’) înseamnă ,,din” în italiană de unde rezultă că Barbera d’Alba se traduce : Barbera din regiunea Alba. (Vinurile lumii, 2013, pag.192-193)

Figura 2.1.11. Exemplu de citire etichetă din Spania Figura 2.1.12. Etichetă din Spania

(Vinurile lumii, Ed. Litera 2013, pag.290-291)

Verificarea legii spaniole a vinului s-a realizat în 2003 aducând ca și noutate introducerea a două noi categorii: Pago DO și VCIG. Vinurile se împart în: vinuri de calitate provenite din areale desemnate în conformitate cu reglementări stricte și vinuri de masă (vino de la tierra și vino de mesa) care nu sunt supuse unor reguli atât de aspre.(Vinurile lumii,2013, pag.290-291)

Clasele de calitate sunt: Pago DO; DOCa; DO și VCIG care sunt reglementate de un consejo regulador în funcție de care se aplică anumite standarde în viticultură și care se referă la soiurile de struguri, maxim de producție, condiții de maturare, cât și informațiile pe care trebuie să le dețină eticheta. Timbrele consejo regulador care garantează originea vinului se regăsesc pe etichetă sau pe capsulă. Standardele fiecărei DO sunt controlate de o comisie care are puterea de a reglementa producția și calitatea vinului din fiecare regiune. (Vinurile lumii, 2013,pag.290-291)

Clasificarea vinurilor spaniole: DO Pago cele mai fine; DOCa vinuri de calitate superioară; DO vinuri reglementate de un consejo regulador; VCIC vinuri care solicită categoria DO și își mențin calitatea 5 ani fiind reglementate de o comisie de administrare; vino de la tierra, vin de țară; vino de mesa. (Vinurile lumii,2013, pag.290-291)

O etichetă de vin spaniol surprinde prin numele regiunii care oferă dovezi asupra stilului și virtuții vinului. Utilizarea termenilor crianza, reserva și gran reserva oferă indicii asupra gradului de învechire a vinului, precum și prezența numelui producătorului crează certitudinea unei calități superioare a produsului. Soiul nu este prezent întotdeauna pe etichetă. (Vinurile lumii,2013 pag.290-291).

Figura 2.1.13. Exemplu de citire etichetă din Africa de Sud (1000 de vinuri excelente, Ed. Litera 2015, pag.10)

Figura 2.1.14. Exemplu de citire etichetă din Chile (1000 de vinuri excelente, Ed. Litera 2015, pag.10)

Figura 2.1.15. Exemplu de citire etichetă din California (1000 de vinuri excelente, Ed. Litera 2015, pag.11)

Figura 2.1.16. Exemplu de citire etichetă din Australia și Noua Zeelandă (1000 de vinuri excelente, Ed. Litera 2015, pag.11

2.2. Identitatea etichetei de vin prin Semn și Simbol grafic

Eticheta este identitatea vinului pentru că ea prin indicațiile obligatorii și facultative informează consumatorul asupra conținutului sticlei. De-a lungul anilor și odată cu dezvoltarea tehnicilor de imprimare cât și prin adoptarea semnelor grafice, a desenelor și îmbunătățirea culorilor utilizate, eticheta a câștigat un rol principal și complex în evidențierea esteticii obiectului în care se află vinul.

Istoria etichetei vinului este obscură, deoarece nu s-au descoperit etichete imprimate din secolul al XVIII lea. În secolul al XIX-lea au apărut etichete, acestea fiind apanajul oamenilor cu stare materială care le comandau și le lipeau direct pe sticlele în care li se îmbutelia vinul procurat de la comercianți.

Până în anul 1830 pe etichetă se regăsea un singur cuvânt prin care se exprima denumirea vinului sau identitatea producătorului și sau a comerciantului, astfel eticheta era un dreptunghi mic pe care numele era tipărit cu culoare neagră pe un fond auriu și era lipită pe sticlă.(Anaïs Fourignon;2010,p.53)

Începând cu anii 1850-1870 crește dimensiunea etichetei și încep a fi utilizate și culorile albastru în diferite nuanțe și roșu pe fundal alb. (Anaïs Fourignon;2010,p.53)

Progresiv, eticheta din imprimarea sobră și conservatoare se transformă, apărând și semne heraldice, steme, scuturi, semne care s-au aplicat îndeosebi vinurilor prestigioase și cu reputație.

În perioada anilor 1900 stilul vechi este utilizat pe scară largă dar încep să apară etichete prin care se dorește a fi evidențiate peisajele din podgorii sau medalii onorifice și distincții obținute în concursuri și expoziții.

Odată cu dezvoltarea și modernizarea tehnicii de imprimare, etichetele devin din ce în ce mai complexe și mai bogate în ilustrații.

Eticheta, ca piesă grafică comunicațională, va avea funcție, printre altele, de a transmite un mesaj aflat în general într-un spațiu mic. Diferite combinații de coduri grafice, au condus la apariția de diferite tipuri de etichete în diferite limbi specifice. S-a presupus că analiza compozițională a unei piese grafice, așa elementară ca o etichetă, nu trebuie să fie complicată, din moment ce spațiul este minim și simplu.

Începând cu anii 1920-1930 odată cu apariția legislației care formalizează eticheta AOC s-au evidențiat noi tendințe estetice, astfel se poate vorbi despre eticheta vinului Mouton-Rotschild. Acest proprietar al castelului și producător de vinuri, în anul 1924 și-a creat propria etichetă cu ajutorul unui designer grafic renumit, Jean-Carlu, adept al valului cubist. Începând cu acest an în colecția Mouton-Rotschild se vor regăsi lucrări ale unor mari artiști contemporani ca : Jean Cocteau (1947), Salvador Dali (1958), Cezar (1967), Chagall (1970), Picasso (1977), Hartung (1980) Paul Delvaux (1985).(Anaïs Fourignon;2010,p.55)

Utilizarea de ilustrare, ca o sursă de limbaj vizual în etichetele de vin, va crește de-a lungul anilor. În perioada anilor 1970 au apărut discret ilustrațiile, crescând progresiv în perioda anilor 1980, un deceniu în care aproape jumătate din etichete prezentau ilustrații iar acest lucru va continua, cu creșteri ușoare în perioada anilor 1990 cât și în secolului XXI.

Cele mai multe dintre aceste ilustrații gravitează în jurul unei funcții conotativ informative, transformând eticheta în mesaj publicitar care dorește să prezinte produsul ca un semn de perfecțiune, distincție și prestigiu.

Primele etichete au utilizat în mod exclusiv codul lexicografic, compoziția textului scris de mână, în principiu, și apoi tipografic. Textul a fost elementul cheie pentru codificarea mesajului și o sursă de informații. Odată cu revoluția progresului tehnic, va fi nevoie de diferențierea care apare odată cu concurența, fiind încorporat în limbajul etichetelor codul grafic exprimat prin: semne heraldice, mărci comerciale, logo-uri și recent scuturi,toate acestea sunt elemente fundamentale pentru generarea de identitate vizuală și de a efectua diferențierea produselor. (Eva Domingues Gomez, 2005, p.121)

În cadrul codului grafic, de asemenea, vom găsi desen, fotografie și ilustrare, ca elemente care articulează dimensiunea iconografică, ornamentală și estetică a etichetei.

Codul lexicografic este codul care presupune utilizarea unei tipografii, mai mult decât atât, este mijlocul de desemnare și de enunțare a unui mesaj vizual. (Eva Domingues Gomez, 2005, p.124)

În anul 1962 organizația internațională non-profit a tipografilor au adoptat clasificarea Vox-AtypI a fonturilor literelor ca și standard, clasificare realizată de Maximilien Vox care inițial conform figurii 2.2.1. a cuprins doar nouă grupe, ca mai târziu sa ajungă la 11, iar acum în timpurile noastre să fie mult mai complexă.

Figura 2.2.1. (http://luc.devroye.org/britishstandards.html)

Codul grafic este referința la utilizarea imaginii, desenului și a elementelor ca plante ornamentale, animale, păsări, este, de asemenea, mijlocul de reprezentare a lucrurilor și a distribuției spațiale. Acesta cuprinde orice mijloc de reprezentare plastică, atât în apropierea realității figurative cât și a celei abstracte. (Eva Domingues Gomez, 2005, p.138)

Codul culorii este codul prin care se face referire la culoare, cod ce nu poate avea o altă denumire. Odată cu apariția culorii în procesul de litografiere la mijlocul secolului al XIX-lea, începe să se utilizeze culoarea în compoziția etichetei. (Eva Domingues Gomez, 2005, p.144)

Pe lângă cele trei coduri, se consideră compoziția limbajului vizual al etichetei vinului ca fiind fundamentală și se va ține cont de alți factori care vin să construiască ceea ce se numește cod de morfologie. Acest cod de concepte la care se face referire se întâlnește în repartizarea spațiului dintre elementele etichetei și, de asemenea, stă la baza aspectelor formale ca textura, dimensiunea, forma, etc. La început va fi utilizat într-un mod complementar cu codurile citate anterior într-un anumit timp generând autonomie, putere și importanță. În prezent, în cazul în care noile tehnologii de imprimare oferă o gamă largă de posibilități, în funcție de nevoile fiecărui vinificator, codul de culoare a început a fi utilizat la maxim de exprimare. (Eva Domingues Gomez, 2005, p.133)

Codurile care trebuie să articuleze structura formală a etichetei vinului sunt codul lexicografic, grafic, cromatic și morfologic. Componentele monografice formale (punct, linie, contur, culoare), vor fi cadru formal de configurare a unităților care alcătuiesc codul lexicografic, unități cunoscute în mod obișnuit ca litere. Se poate vedea modul în care, de la crearea acestor prime tipuri până în prezent, crearea de fonturi și-a trasat drumul în paralel cu creația artistică. Semnul tipografic a fost considerat unul dintre cei mai activi agenți ai omului în procesul schimbării culturale, într-un aspect care acționează ca un catalizator și promotor al curentelor artistice și a experimentat curente artistice care vor deschide noi căi de a descrie importanța literei tipografice. (Eva Domingues Gomez, 2005, p.126)

Codul lexic a fost folosit în compoziția limbajului grafic începând cu prima etichetă de vin datorită funcției prin care se prezintă conținutul sticlei și producătorul său de origine. Compoziția grafică se codifică ca unitatea dintre formă și funcție. Importante în îndeplinirea funcției literei în design este estetica și creația. În câmp estetic este importantă prezența fonturilor de text ca formă și conținut, ca un semn semnificativ sau ca un simplu set de litere sau de cuvinte.

Semnele simbol utilizate în codul grafic al etichetei de vin, de-a lungul timpului sunt: cocoșul negru, taurul, berbecul, vulturul, lebăda, ursul, vița de vie, frunza de viță de vie, castelul, podgoria, steaua în cinci colțuri, arme, săbii. Unele dintre aceste simboluri au devenit reprezentare a distincției și calității unor producători de vin, fiind utilizate ca imagine de brand și marcă.

2.3. Condiția gravurii și a tiparului etichetei de vin în perspectivă istorică, coroborînd regiuni și condiții socio-politice

Condiția gravurii și a tiparului etichetei de vin este învăluită pe firul istoriei și al descoperirilor științifice. A vorbi despre eticheta de vin din perspectivă istorică este sinonim cu a descrie evoluția alfabetului cât și a formelor lui de exprimare și redare scrisă ca limbaj vizual și lexicografic.

Cea mai timpurie scriere cunoscută este scrierea sumeriană din perioada începutului mileniului IV-în.Hr. (Drimba O.1985, p.62). Această scrierere se caracterizează prin stilizarea unor semne pictografice, semne care desemnau obiecte sau ființe simplificate (Drimba O. 1985,p.97).

Pictografia este un desen sugestiv prin care este reprezentat un obiect, un fenomen sau o întâmplare. Este caracteristică scrierii pictografice, care constituie prima fază în dezvoltarea scrierii la toate popoarele primitive. (https://dexonline.ro/definitie/pictografie).

Pictograma, la început a avut valoare de substantiv, dar după apariția verbului a primit o însușire fonetică deoarece putea exprima un sunet sau o silabă, iar mai târziu când figura a obținut valoare de idee, pictograma a devenit ideogramă (Harry S. Shapiro , 1971)

În perioda anilor 3500 î.Hr. pentru a realiza o scriere cât mai rapidă pictogramele au fost supuse unui proces de schematizare extremă, prin care figuri sau grupuri de figuri au ajuns să fie exprimate doar prin semne arbitrare gravate pe tăblițe de lut.( Drimba O. 1985,p.97). Astfel a luat naștere scrierea cuneiformă care a fost utilizată timp de trei milenii fiind transmisă de către sumerieni akkadienilor și asirienilor, popoare care au răspândit-o în Egipt, Asia Mică și Orientul Apropiat.

Scrierea alfabetică a fost invenția popoarelor feniciene.

Scrierea sumeriană a fost înlocuită de scrierea semitică a akkadienilor în jurul anului 2000 î.Hr.

Limba aramaică este limba care va predomina în Orientul Apropiat în ultimul mileniu î.Hr., limbă care aduce ca noutate sistemul alfabetic inventat de fenicieni, cât și utilizarea cernelii, pergamentului și papirusului în locul tăblițelor de argilă.

Sistemul egiptean de scriere cu ajutorul hieroglifelor a evoluat în paralel cu scrierea cuneiformă, diferența fiind utilizarea papirusului ca suport de scriere, egiptenii având cea mai frumoasă interpretare pictografică a limbii.

Influența culturii și civilizației persane asupra codului grafic se distinge prin semne, embleme care se utilizează și în prezent, acestea fiind: acvila cu aripile deschise, leul, crucea-semnul zeului Mithra, svastica și crucea malteză, toate datând din mileniul al IV-lea î. Hr.

Civilizația persană a influențat artele decorative prin utilizarea curbelor, contracurbelor, a traseelor ondulate, cât și prin stilul zoomorf și floral al motivelor ornamentale.

Contribuția Chinei în domeniul culturii și civilizației s-a transpus de-a lungul timpului prin numeroase invenții care au fost răspândite în Europa datorită drumurilor comerciale deschise de către arabi, negustori și misionari. Cea mai importantă invenție a fost tiparul. La început, textele gravate pe o stelă de piatră se imprimau cu ajutorul cernelii pe hârtie, apoi preoții budiști și daoiști în secolul VI d.Hr. au utilizat peceți de argilă arsă cu ideograme gravate și care cu ajutorul cernelii imprimau pe hârtie. Mai târziu apare xilogravura prin care textele de reprodus pe hârtie erau gravate pe plăci de lemn.

La mijlocul secolului al XI lea un meșteșugar pe nume Pi Sheng a inventat caracterele mobile care au fost la început din argilă arsă, iar mai târziu din metal în secolul al XV lea.(Drimba, O. 1985 p.349).

Influența culturii japoneze asupra lumii europene s-a realizat cu ajutorul îndeosebi al gravurilor lui Hokusai, pline de aspecte decorative și impresionante prin prospețimea culorilor. Acestea au devenit motiv de studiu pentru Van Gogh, Manet, Degas, Monet și Gauguin.(Drimba, O. 1985 p.415).

Cultura cretană a adus ca și contribuție originală în câmpul picturii utilizarea culorilor fundamentale: roșu, galben, negru și albastru și folosirea liniilor curbe, ondulate, sinuoase, a plantelor, animalelor, păsărilor și peștilor.(Drimba, O. 1985 p. 509). La începutul anului 1750 î. Hr., a fost elaborat sistemul de scriere ,,Linear A,, ca mai târziu în perioada anilor 1450-1400 să apară sistemul de scriere ,, Linear B,,. (Drimba, O. 1985 p. 495).

Cultura greacă s-a bazat pe multe elemente ale culturii cretane. Alfabetul grecesc se bazează pe cel fenician scrierea făcându-se de la dreapta la stânga și viceversa. Este primul alfabet care are 26 de caractere în secolul VII î. Hr.

În secolul al VIII lea în. Hr. etruscii foloseau scrierea pe baza unui alfabet fenician.

Alfabetul roman s-a constituit pe baza alfabetului etrusc, iar ca noutate au fost introducerea literelor G și Y. Alfabetul lor era format din 23 de caractere, care sunt:

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T V W X Y Z

Literele folosite în acest exemplu sunt o copie din caracterele gravate pe Columna lui Traian din Roma, care a fost ridicată în anul 114 d. Hr., mulți tipografi consideră că acestea reprezintă punctul de identitate în moștenirea artistică romană. (figura 2.3.1.)

Figura 2.3.1. (https://www.pinterest.com/pin/29836416254696147/)

Influența culturii daco-getice în codul grafic se regăsește în motivele decorative ca: bradul, soarele, spirala sau zig-zagul (Drimba, O.1985 p.810)

Daco-geții foloseau alfabetul grecesc până în secolul I d.Hr., iar după această dată au utilizat alfabetul latin. (Drimba, O. 1985 p.807)

Cultura și civilizația celților a lăsat în codul grafic motivele geometrice ca spirale și împletituri, păsările și animalele fantastice.

Alfabetul celților a fost un alfabet pe verticală numit ogamic care este format din 5 vocale transcrise prin 1-5 puncte și 15 consoane împărțite în 3 grupe a câte 5, unde fiecare consoană este reprezentată prin 1-5 linii scurte drepte marcate pe o linie verticală, fie în dreapta, fie în stânga ei, fie intersectând-o, perpendicular sau oblic.(Hermann Schreiber,1981).Acest tip de alfabet este mai degrabă un sistem de scriere ceremonial folosit în inscripțiile de pe pietrele commemorative. (Drimba, O. 1987, p 54).

Popoarele germanice și-au lăsat amprenta în codul grafic prin elementele ornamentale zoomorfe și prin decorativismul liniilor curbe.

Wulfila, episcop misionar, primul episcop al goților din Nordul Dunării a fost cel care a inventat un alfabet gotic care avea 27 de semne din care 18 din alfabetul grec, unele din alfabetul latin, iar câteva au fost inventate de acesta.

Vechile popoare germanice foloseau o scriere alfabetică originală numită scrierea runică care va înceta ca utilizare în secolul XIV d.Hr., după introducerea alfabetului latin.

Cultura bizantină a oferit teme, tehnici și modele artei romanice a Occidentului, mai ales prin motivul iconografic al animalelor stând față în față.(Drimba, O. 1987 p 233).

Civilizația și cultura islamică au adus arabescul în sculptură, elementele pur geometrice care se îmbină cu frunze de acant sau de ferigă, vlăstare de plante sau de viță-de-vie. Culorile utilizate au fost: auriul , albastrul și roșul (Drimba, O. 1987 p 321).

După prăbușirea Imperiului Roman de Apus a urmat perioada migrației și a invaziilor barbare, acestea ducând la o eră de degradare și declin a vieții culturale.

Dominația ostro-goților în Italia nu a distrus soarta literelor latine ci chiar le-a fost mai favorabilă decât dominația bizantină.

În Evul Mediu limba latină a fost utilizată în paralel cu limba greacă dar tot în această perioadă a început să se înfiripe formarea limbilor naționale prin utilizarea unor termeni din limba vorbită regională.

Perioada carolingiană s-a exprimat îndeosebi prin organizarea activității intelectuale și artistice în cadrul mănăstirilor. În aceste lăcașe de cult, mai ales în scriptorium-ul mănăstirii Saint-Martin din Tours apare și se definitivează, răspândindu-se apoi în tot Imperiul un nou tip de scriere așa-numita ,,minusculă carolingiană” care nu mai folosea aproape deloc ligaturile dintre litere, respecta spațiile egale dintre cuvinte și spații mai mari între fraze. În timp,, Carolina” a fost reluată de tipografii Renașterii și este și azi cel mai folosit model de literă. Această scriere era o scriere mai regulată, mai ușor de citit decât scrierile anterioare, chiar și în secolul al VIII lea, materialul utilizat pentru scriere era pergamentul. (Drimba, O. 1990 p 47 ).

Limba oficială a Bisericii, a învățămânului și a cancelariilor acelor timpuri a fost limba latină.

În secolul al XV lea odată cu apariția universităților au apărut cărțile publicate în fascicole. (Drimba, O. 1990 p. 168).

În Europa, hârtia s-a fabricat prima dată în Sicilia anilor 1100, apoi în Spania către 1150 ca în secolul următor în orașul italian Fabriano să existe peste 40 de ateliere care fabricau hârtia.

În secolul al XV lea apar numeroase cărți xilografice mai ales pe teme religioase.

În Europa, primele caractere de metal au apărut la sfârșitul secolului al XIV-lea culminând cu apariția tiparului inventat de Johann Gensfleisch zum Gutenberg în anul 1455. Din acest moment imprimeria s-a răspândit în toată Europa.

,,Tiparul a avut o funcție esențială în difuzarea scrierilor clasice la începutul secolului XIV lea și în propagarea idelilor Reformei; a contribuit la fixarea limbilor și a favorizat dezvoltarea literaturilor naționale”(Drimba,O. 1990 p 268)

La Sorbona în Franța anului 1480, tiparul a fost considerat ca ,,arta artelor din cer…mama tuturor științelor…superioară și mai sublimă decât pâinea și vinul…simbolul vârstei de aur și al vremurilor fericite” de către marele erudite francez Guillaume Fichet. (Drimba, O.1990 p 261).

Procesul tehnic de tipărire a cărților inventat de Gutenberg a fost perfecționat în timp, dar fundamental a rămas neschimbat până la Revoluția industrială.

În perioada Renașterii, cartea tipărită a devenit un obiect de sine stătător, de tip manuscris medieval. Design-ul cărții tipărite moderne s-a născut în perioada anilor 1520-1540, ca noutăți fiind incluse elemente necesare pentru a identifica o lucrare și anume: autorul, titlul, locul și data publicării, numele librarului și marca imprimantei sale gravată pe carte, cât și paginația cu cifre arabe.

Fonturile italice au fost create de Aldus Manutius. (www.garamond.culture.fr/en/page/the_italics )

Claude Garamond a creat, în perioada anilor 1545, o serie de șapte fonturi cursive în mai multe game de dimensiuni.

Utilizarea caracterelor romane începe între anii 1600-1700 ca noutate în tipografie, caractere care mult mai târziu au fost denumite de către Maximilien Vox ca și caractere de tranziție.

Inventarea litografierii în 1796 de către Alois Senefelder a dus la o adevărată explozie creativă în domeniul grafic, deoarece formele tradiționale reușesc să coexiste și chiar să se îmbine plăcut vizual cu litere noi și cu desene din ce în ce mai fanteziste. Această metodă se folosește astăzi pentru obținerea coperților cărților, a hărților, posterelor și pliantelor.

Anii 1800-1870 aduc o reîntoarcere la tipul fonturilor vechi, antice. Tot în această perioadă apare presa Offset care poate fi utilizată în combinație cu litografia.

Inventarea în 1870 a mașinii de scris transformă tipografia într-o meserie accesibilă tuturor. Normele de scriere a mașinii de scris sunt tipice normelor și practicilor tipografice.

Se va ușura munca tipografilor cu ajutorul mașinii Lyno-Type inventată în anul 1886. (http://www.garamond.culture.fr/fr/page/chronologie/1886)

Zincografia a fost inventată în anul 1872.

În anul 1894 se inventează mașina Mono-Type care permitea crearea separată cu un design specific a fiecărui caracter, satisfăcând astfel cererea tot mai mare pentru noi stiluri de scriere. Această mașină este considerată precursoarea computerului, dar la timpul respectiv graficienii nu au fost încântați de estetica obținută prin tehnicile acestei mașini.

La începutul secolului XX utilizarea mașinilor Lyno-Type și Mono-Type este larg răspândită. (http://www.garamond.culture.fr/fr/page/chronologie/1894)

Apariția telegrafului realizează transmiterea textului la distanță, tehnologie codificată cu ajutorul mașinilor Lyno-Type sau Mono-Type.

Tipografia este una dintre primele tehnici care a intrat în epoca informaticii.

Anul 1960 este momentul în care tehnologia de fotocopiere introdusă de xerox permite crearea a mai multor copii într-un timp scurt.(www.tipar-digital.ro/istoria-tiparului-de-la-clasic-la-modern/ )

Imprimanta laser ca și tehnologie nouă, invenție a cercetătorului Gary Starkweather a deschis poarta spre noi posibilități de manifestare a codurilor ca parte integrantă a etichetei de vin.

Anul 1981 este anul care crează premizele dezvoltării erei informatice prin apariția primului calculator. În 1985 odată cu răspândirea noțiunii de desktop publishing a fost introdus și Apple Laser Writer .

Era tiparului digital începe cu anul 1993.

Tipărirea 3D oferită ca invenție de anul 2003 este apogeul tehnicii tipografice.

Toate descoperirile tehnice descrise în periplul istoric parcurs mai sus au realizat premisele dezvoltării exprimării codului lexicografic, grafic și color în cadrul etichetei de vin, lăsând porți deschise spre creație și inovație.

2.4. Metode fundamentale ale procesului de imprimare a etichetelor vinului

2.4.1. Performanțele tehnicilor gravurii si ale tiparului, raportate la tema redării estetice a etichetei sticlei de vin

Eticheta principală a unei sticle este principalul mijloc de comunicare, un fel de carte de vizită între producător (îmbuteliatorul) și cumpărător/consumator. Într-un secol și jumătate eticheta de suprafață a crescut și a fost îmbunătățită în special în prezentarea sa, ca urmare a progresului proceselor de imprimare. Acesta a fost în a doua jumătate a secolului XX când informațiile solicitate, reglementate în mod corespunzător au intrat în vigoare. Eticheta permite identificarea precisă a vinului. Legislația recentă impune standarde specifice fiecărei țări de producători cu privire la ceea ce ar trebui să fie pe etichetă.

Etichetele principale nu trebuie să iasă în afară din partea cilindrică a sticlei, în caz contrar apar pliuri. Flanșele trebuie să fie adaptate la formele sticlelor, adică a nu se extinde dincolo de partea de jos, pe partea cilindrică a sticlei, nici pe partea superioară rotunjită a gâtului. În general, corpul etichetelor și flanșele convenționale nu trebuie să acopere mai mult de jumătate din sticlă. Diversele părți constitutive ale etichetei principale, de exemplu, cu o anumită formă, nu ar trebui să fie prea mici, nici să prezinte adâncituri, sau colțuri ascuțite. Acestea ar putea fi cauza unor conflicte, motiv pentru care designul etichetei trebuie să fie proiectat cu margini rotunjite treptate.

Față de dorința tot mai mare de standardizare a formelor sticlei, eticheta este cel mai bun mediu de identificare a vinului. Fiecare țară, fiecare regiune de vin este recunoscută printr-un anumit stil de etichetă. Astfel, regăsim clasicismul etichetelor Bordeaux, "design-ul " modern a anumitor vinuri italiene cât și etichetele vinurile "neo-retro" din California. Eticheta a tradus întotdeauna trei imperative: informații, seducție și cauțiune. În funcție de alegerea sa, producătorul va evidenția unul sau altul dintre aceste elemente. Unele mențiuni sunt obligatorii sau esențiale, și anume: numele producătorului, clasa de vin, anul de recoltă pentru vinuri, tăria alcoolică.

Tema redării estetice la eticheta sticlei de vin a cunoscut dezvoltare și evoluție odată cu anii 1800.

Până în anul 1830 pe etichetă se regăsea un singur cuvânt care caracteriza vinul sau producătorul, de obicei numele comerciantului sau producătorului era scris cu litere în stil gotic, se utiliza culoarea neagră pe diferite culori de fond, iar dimensiunea acesteia era redusă.

După anii 1870 crește dimensiunea etichetei, apar tipare de modele, și încep să se utilizeze culori ca auriul sau albastrul în diferite nuanțe chiar și culoarea roșie pe fundal alb. Etichetele încep să devină treptat tot mai complexe odată cu dezvoltarea și modernizarea imprimeriei. De la tonurile sobre, eticheta este transformată progresiv prin apariția blazoanelor și a semnelor heraldice care au devenit în timp apanajul vinificatorilor cu reputație.

Începând cu anul 1900 datorită apariției unor soiuri noi de struguri, litografierea începe să fie căutată de către producători pentru a evidenția în etichetele lor peisaje din podgorii sau medalii și distincții obținute la concursuri și expoziții.

Anii 1920-1930 odată cu apariția legislației AOC care formalizează eticheta deschid noi tendințe estetice. Curentul Art-Deco și-a lăsat amprenta asupra stilului estetic banal în perioada anilor 1930.

Perioada anilor 1950 este influențată de motivele tradiționale prin prezența arcadelor romanice, coloanelor, iar începând cu sfârșitul secolului al XIX lea au apărut etichetele tehnice autoadezive.

Eticheta este ,,rochia”vinului, este elementul informativ care de-a lungul timpului a cunoscut diverse reprezentări și exprimări.

Astfel, există modele de etichetă medievală în care se folosește ca și grafică stilul gotic, sunt inserate simboluri ecleziastice sau atribute papale. (Garrier. G 1995-2005) Acest tip de etichetă garantează tipicitatea vinului în curs de îmbătrânire și îi conferă o dovadă de autenticitate exprimată și prin calități rustice. (figura 2.4.1.1.)

Figura 2.4.1.1-La construction de la légitimité d’un vin à travers l’étiquette; Anaïs Fourignon;2010; p.82

Eticheta minimalistă este eticheta care se bazează pe culoarea albă care păstrează discreția. (figura 2.4.1.2.)

Figura 2.4.1.2-La construction de la légitimité d’un vin à travers l’étiquette; Anaïs Fourignon; 2010; .82

Eticheta terroir este eticheta care prin imagini din mediul rural exprimă vinul ca un produs arhaic, legat de trecut. Desenele identificate pe etichetă sunt realizate în acuarele sau în creion și reprezintă sate mici sau podgorii din regiune. Acest tip de etichetă dorește să evoce temporalitatea.

Figura 2.4.1.3- La construction de la légitimité d’un vin à travers l’étiquette; Anaïs Fourignon;2010; p.83

Prin eticheta tradițională se dorește transmiterea noțiunii de autenticitate, desenele care apar sunt mici (ciorchine de struguri, butoi). Utilizarea hârtiei texturate și a culorilor neutre a dorit să exprime un vin realizat în mod tradițional și obținut pe baza cunoștiințelor transmise de la o generație la alta.

Figura 2.4.1.4-La construction de la légitimité d’un vin à travers l’étiquette; Anaïs Fourignon;2010; p.84

Eticheta aristocrat este eticheta așezată la polul opus față de eticheta minimalistă prin folosirea arabescurilor cât și a atributelor regale care doresc să exprime ierarhia socială. Această etichetă ostentativă insuflă discret excelență și superioritate, vinul fiind asociat cu o băutură de lux legată de un rafinament elitist.

Figura 2.4.1.5- La construction de la légitimité d’un vin à travers l’étiquette; Anaïs Fourignon;2010; p.84

Eticheta clasică nu se abate de la tradiție, nu este nici originală nici excentrică, dar dezvăluie o estetică bazată pe căutarea perfecțiunii.

Figura 2.4.1.6- La construction de la légitimité d’un vin à travers l’étiquette; Anaïs Fourignon;2010; p.84

În această etichetă tradițional modernă se regăsește un amestec de modern și vechi, culorile se combină cu graficul și se utilizează mai multe tipuri de fonturi.

Figura 2.4.1.7- La construction de la légitimité d’un vin à travers l’étiquette; Anaïs Fourignon;2010; p.84

Eticheta originală este o etichetă în care se utilizează culori atrăgătoare, jocuri de cuvinte sau caricaturi.

Figura 2.4.1.8- La construction de la légitimité d’un vin à travers l’étiquette; Anaïs Fourignon;2010; p.84

Etichetele de vin pot lua diferite forme. În general, în Burgundia sunt dreptunghiulare și pe orizontală în Champagne și în țările Loire, mai degrabă verticale în Bordeaux, eticheta poate deforma și diferenția într-o încercare de a distra sau de a seduce ochiul. Circulare, ovale, triunghiulare, cu lățimea întinsă, conică în înălțime, pătrată sau trapezoidală eticheta este potrivită pentru toate operațiile de prelucrare.

De obicei, eticheta este simplă, adică un bloc, dar acesta poate fi asociată cu o altă etichetă secundară, contra-eticheta.

Eticheta vinului este codificată în culorile pe care le utilizează. Cu toate că neutralitatea predomină în cele mai multe cazuri, unele atingeri de culoare se pot referi la anumite sensuri. Culoarea vișinie este rezervată vinurilor roșii în timp ce o sticlă verde indică un vin alb sau rose, mai sunt etichetele de vin primeur sau declasate la care se acordă dreptul de a utiliza culori mai extravagante.

Această varietate imensă a etichetelor a dezvoltat în timp colecții de etichete. Colecția de la Château Mouton Rothschild a devenit renumită prin operele de artă originale de pe etichete. Această colecție a început cu anul 1945, ca mai târziu proprietarul sa comande pentru fiecare epocă o lucrare a unui artist contemporan renumit, devenind astfel un foarte cunoscut producător de vin.

De-a lungul timpului, la mai mult de un secol și jumătate de la apariția ei, eticheta a devenit deosebit de complexă. Funcția principală a etichetei nu s-a modificat, ea furnizează informații cu privire la identitatea vinului dar în termeni mai specifici, mai cuprinzători, mai riguroși.

2.4.2. Tehnici clasice de imprimare: Xilogravura, Aquaforte, Litografia, Foto-zincografia.

Xilogravura este tehnica gravurii în lemn. Această tehnică este baza pe care s-au dezvoltat toate tipurile de gravură. Este arta gravurii în lemn.(materialitatea în gravură-Florin Stoiciu , p 82)

Tehnica gravării pe lemn presupune utilizarea unei sprafețe plane pe care se transpune un desen sau o imagine plastică dorită de artist. Realizarea planșei de lemn se poate efectua prin metoda gravării în fibră sau gravării în capul fibrei. La această tehnică se folosesc plăci lemnoase, dălți de gravat cu profil în V și în U, o foiță de hârtie înnegrită cu grafit, cărbune presat sau o coală de indigo așternută pe placa de gravat. În xilogravură, datorită mijloacelor restrânse de redare a imaginii, gravorul este obligat să delimiteze cu precizie suprafețele active și inactive astfel încât să definească forma dar și umbra față de lumină.(Stoiciu F, p 82). Semnele sunt simple, în general negre cu posibilități extinse de lățire și lungire dar cu limite evidente de subțiere.

În tehnica tiparului înalt, xilogravura, materialitatea este mai mult sugerată decât redată datorită modalităților de a nuanța semnele plastice numai prin cantitatea de negru, susținută de lungimea și lățimea liniei. (Stoiciu,F. p 83).

Aquaforte este tehnica tiparului adânc care utilizează următoarele elemente specifice: acidul și verni-ul. Acidul se folosește pentru corodarea metalului cât și pentru obținerea adâncimii inciziilor. Elementul de limbaj manevrat în exclusivitate este linia cu valori de calitate și dimensiuni în intersectări și hașuri variate, acestea fiind caracteristicile fundamentale ale tehnicii aquaforte.(Suciu, F. p 89)

Tehnica tiparului adânc presupune scobirea planului suprafeței metalice pentru a reține cerneala tipografică și pentru a imprima semne plastice sau litere.( Mănescu M., p. 60)

Materialele utilizate sunt: plăci de metal din cupru și alamă iar în ultimele decenii ale secolului, plăci de zinc tipografic, verni-ul care este o substanță rășinoasă cu rol de acoperire a plăcii de metal înainte corodării și acid care poate fi azotic, clohidric, diluat în prealabil.

În tehnica aquaforte semitonurile delicate dispar, ele nu pot fi construite decât prin hașurări, prin suprapuneri de linii, în schimb arabescurile permise oferă mâinii toate posibilitățile.( Suciu, F. p 89)

Din punct de vedere al redării materialității, această tehnică este cea cu cel mai mare potențial. (Suciu, F. p 89)

Litografia este reprezentată de totalitatea procedeelor de imprimare a căror suprafață activă nu prezintă o înălțare sensibilă față de cea neutră. Diferența dintre elementele imprimabile și cele neimprimabile nu se mai realizează prin deosebiri de înălțime ci prin proprietăți fizico-chimice distincte. (Suciu, F. p 102)

Litografia se bazează pe principiul tiparului plan, specificul acestei tehnici este determinat de realizarea în suprafața netedă a pietrei a unor porțiuni oleo-file și a altora aqua-file, cerneala tipografică care se va aplica va fi reținută și imprimată numai prin mijlocirea suprafețelor oleo-file. (Suciu, F. p 102)

Modalitatea prin care se transferă un desen de pe un șablon spre plachetă se numește litografie.

În timpul imprimării forma este acoperită succesiv cu apă și cu cerneală. (Suciu, F. p 102)

Tipărirea se realizează prin două modalități și anume: prin presarea directă a hârtiei pe formă sau cu ajutorul unui așternut de cauciuc cu proprietăți elastice, aceasta fiind modalitatea indirectă sau Ofset.(Stoiciu F, p 102)

Tehnica litografiei în culori sau cromolitografia a fost dezvoltată de Engelmann și Lasteyrie în 1816.(Stoiciu, F. p 108)

Gravura de tip tipar înalt, xilogravura, sau adânc, aqua-forte, s-au remarcat și au avut o perioadă de glorie și de înflorire maximă de-a lungul artelor plastice de la Renaștere și până la neoclasicism.

Zincografia poate fi utilizată și ca tehnică industrială a tiparului înalt pe zinc unde imaginile fotografice sunt separate în raster sau clișeele din zinc sunt obținute în atelierul poligrafic.(Stoiciu, F. p 111)

Tehnica tiparului plan poate utiliza placă de zinc preparată conform normelor litografice.

2.4.3. Tehnici moderne de imprimare: Ofset, Laser.

Tehnica modernă de imprimare Ofset este tehnica tiparului industrial bazată pe principiile tiparului plan, a litografiei, principii care solicită ca elementele tipăritoare ale formei să fie prezente în același plan sau ușor adâncite față de cele netipăritoare. Forma utilizată este o placă subțire de metal care se poate modela după cilindru pentru imprimarea rotativă și care își transmite reperele imprimabile pe un așternut elastic.(Stoiciu, F. p 112)

În cazul acestei tehnici, datorită preluării imaginii de către așternutul elastic forma de tipar poartă o imagină directă și nu inversată. Copierea originalului se face pe cale fotochimică, direct sau indirect ca la litografie.

Procedeele moderne folosesc fotografierea formei de text cules ca pentru tipar înalt sau mașini de fotoculegere. (Stoiciu, F. p 112)

Imprimantele laser sau electrofotografice generează punctele prin deplasarea capului de imprimare pe suprafața hârtiei. Imaginile sunt realizate datorită unui complex proces care necesită condiționarea reciprocă a luminii, căldurii, electricității statice și chimice. O unitate electronică este cea care controlează aceste procese. Aceste componente care participă la obținerea procesului de imprimare electrofotografică se numesc sistem de formare a imaginii.

Compania Hewlett-Packard în anul 1984 a introdus prima sa imprimantă din seria laser-jet.

Imprimantele electrofotografice sau laser au ca avantaj față de celelalte imprimante viteza și precizia mai ridicată.

Diametrul fasciculului laser este constant ceea ce determină o precizie mărită a punctelor din care sunt formate imaginile grafice. (http://users.utcluj.ro/~baruch/sie/labor/Imprimante.pdf)

2.4.4. Alte tehnici moderne vizuale de reclamă, ex. (IL VINO DALLA CHIAVETTA USB!!!!)

2.5. Introducere în Grafica editorială (cartea glossar și îndreptar despre vinuri)

Cartea glossar cuprinde o listă de cuvinte, așezate în ordine alfabetică și care sunt urmate de explicația lor, aceasta poate fi creată ca și anexă sau ca și o lucrare de sine stătătoare. Glosarul se publică fie independent, în volume separate și în reviste, fie ca anexe la monografii și studii monografice (dialectale, folclorice, etnografice) sau la opere literare cu o coloratură dialectală pronunțată.

Îndreptarul de vinuri este apanajul somelierilor, în care sunt explicate modalitățile de savurare a diferitelor tipuri de vin.

2.6. Brand-ul și marca în industria vinului

Marca este un nume, un simbol, un design care crește valoarea unui produs dincolo de valoarea sa funcțională (Farquhar, 1990). Este, de asemenea, colecția tuturor impresiile pozitive și negative formate de către cumpărător la întâlnirile pe care le-a facut cu produsele brand-ului, cu rețeaua sa de distribuție, cu personalul său, comunicarea sa și prețul său. Kotler și Dubois (2004) Marca definește, de asemenea, brandul ca "un nume, termen, simbol, desen sau o combinație a acestora” utilizate pentru a identifica produsele sau serviciile unui vânzător sau a unui grup de vânzători și pentru a le diferenția.

Dincolo de elementele intrinseci, putem spune că brandul este o reflectare a istoriei și originii companiilor. Într-o asemenea lume tradițională ca vinul, acest lucru este important.

Brand-ul este, de asemenea, un element esențial pentru a permite unei companii să-și diferențieze produsele față de concurenți. Brand-ul este garanția calității produselor.

Elementele simbolice din sectorul vitivinicol sunt importante, mai ales atunci când vorbim de vinuri de lux. Un element simbolic este nivelul de trai asociat cu consumul unui anumit vin, și, prin urmare, marcă de succes socială pentru cei care îl consumă.

Géraldine Michel (2009) identifică trei funcții critice de brand: securitatea, identificarea și funcția emoțională.

Brand-ul este o garanție a calității și performanței pentru produsele companiei. Este, de asemenea, o parte a acestui concept de calitate pentru care diferitele certificări sunt importante. În domeniul vinului, se crede în special AOC (Denumirilor d'origine contrôlée) și IGP (indicație geografică protejată), că sunt dovada respectării anumitor standarde de fabricație, și care devin garanți ai calității vinului. Dar, aceste etichete nu sunt singurele care există. Se găsesc foarte des pe medalii etichete obținute la diverse concursuri de vinuri. Medaliile sunt distribuite de către un juriu format din experți, ei sunt acolo ca dovadă că vinul medaliat are un gust bun.

La baza acestei garanții se află încrederea pe care o are consumatorul într-un brand. Încrederea, punctul de vedere al marketingului, este "o variabilă psihologică care reflectă o serie de ipoteze acumulate în ceea ce privește credibilitatea, integritatea și bunăvoința pe care consumatorul îl atribuie mărcii" (Michel, 2009). Credibilitatea este capacitatea brandului de a satisface așteptările tehnice ale consumatorului.

Identitatea este imaginea pe care brandul dorește să o transmită în mintea consumatorilor. Aaker (1996) ne oferă o bună definiție: "Identitatea de brand este un set unic de asociații pe care managerul de brand aspiră să le creeze sau să le mențină. Aceste asociații reprezintă ceea ce reprezintă brandul și implică o promisiune clienților de către membrii organizației "

O companie creează o identitate pentru marca sa de nume prin, grafică, strategii de vânzări, promovare, performanța produselor sale și a comunicării sale (Upshaw 1995). Identitatea brandului include, prin urmare, toate elementele intrinseci ale brand-ului.

Imaginea de brand este imaginea prin care consumatorul percepe marca. În mod ideal, imaginea și identitatea de brand sunt una, dar este departe de a fi întotdeauna cazul. Imaginea este compusă din asociații din memorie, dezvoltate de către consumator, care sintetizează cunoștințele pe care le are marca.

ϹΑΡІTΟLUL ІІІ – ϹULΟΑREΑ ÎΝ TІΡΑRUL ETІϹHETEІ ȘІ ΑΜBΑLΑJULUІ VІΝULUІ, ΑTRІBUT FІRESϹ ΑL ІΜΑGІΝІІ ΑRTІSTІϹE VІZUΑLE ΡLΑSTІϹE

3.1. Semnul рlɑstіϲ, texturɑ, ϲulοɑreɑ în etіϲhetɑ рentru vіn ɑlăturі de ϲulοɑreɑ stіϲleі

Semnul рlɑstіϲ este ϲοdul ϲrοmɑtοgrɑfіϲ ɑl etіϲheteі de vіn. Αϲest ϲοd рermіte desϲrіereɑ ϲulοrіі dіn рerϲeрțіɑ sіmbοlurіlοr ϲât șі ɑ senzɑțііlοr șі emοțііlοr рe ϲɑre le trɑnsmіte. Ϲulοɑreɑ este un element de bɑză în рrοіeϲtɑreɑ іdentіtățіі șі ɑ genuluі etіϲheteі de vіn. Eɑ trebuіe studіɑtă ϲɑ un detɑlіu șі ϲɑ ο vɑlοɑre рsіhοlοgіϲă trɑnsmіsă în strânsă legătură ϲu іmрɑϲtul οрtіϲ. Ροɑte fі defіnіtă șі ϲɑ un sentіment ϲɑre devіne răsрuns în urmɑ stіmulărіі οϲhіuluі șі ɑ meϲɑnіsmelοr neurοnɑle ϲu ɑjutοrul energіeі lumіnοɑse рe ɑnumіte lungіmі de undă.

Ϲulοɑreɑ s-ɑ năsϲut οdɑtă ϲu рământul șі ɑ fοst întοtdeɑunɑ ɑіϲі în tοt ϲeeɑ ϲe ne înϲοnjοɑră рrіvіtă șі sіmțіtă рrіn οϲhіul nοstru. Νɑturɑ dіn jurul οmuluі este ϲulοɑre, οbіeϲtele sunt ϲulοɑre, ɑerul este ϲulοɑre trɑnsрus рrіn lentіle.

Ϲulοɑreɑ ɑ fοst οbіeϲtul ϲerϲetărіlοr dіn veϲhі tіmрurі mɑі ɑles dіn рunϲt de vedere ștііnțіfіϲ șі рlɑstіϲ ϲɑ un рrοϲes fіzіϲ, fіzіοlοgіϲ șі рsіhοlοgіϲ.

Ϲele mɑі veϲhі studіі ɑsuрrɑ ɑϲestuі рrіnϲіріu sunt ɑtrіbuіte luі Αrіstοtel, Νewtοn, Gοethe șі mɑі reϲent luі Jοhɑnnes Іtten.

Μοdul рrіn ϲɑre οϲhіul umɑn рrіn ϲοnstruϲțіɑ sɑ fіzіοlοgіϲă, ɑnɑlіzeɑză șі dіferențіɑză ϲulοrіle dіn sрeϲtrul vіzіbіl se numește рerϲeрțіɑ vіzuɑlă ɑ ϲulοrіі.

Ϲulοɑreɑ este senzɑțіɑ dɑtă de undele de lumіnă refleϲtɑte de un οbіeϲt lumіnɑt sɑu emіse de ο sursă de lumіnă ϲătre οϲhіul umɑn.

Reрrοduϲereɑ ϲulοrіlοr dіn medіul înϲοnjurătοr ϲɑ рerϲeрțіe de ϲătre sіstemul vіzuɑl umɑn este un рrοϲes mɑі mult рsіhοfіzіοlοgіϲ deϲât fіzіϲ.

Οϲhіul umɑn deοsebește ϲulοrіle рe bɑzɑ următοɑrelοr ϲɑrɑϲterіstіϲі: nuɑnțɑ (hue), sɑturɑțіɑ șі străluϲіreɑ. Αϲeste ϲɑrɑϲterіstіϲі defіnesϲ luɑte îmрreună ϲrοmɑtіϲіtɑteɑ uneі ϲulοrі.

Lumіnɑ este ο fοrmă de energіe rɑdіɑntă, numіtă rɑdіɑțіe eleϲtrοmɑgnetіϲă. Μɑxwell (1831-1879) ɑ defіnіt lumіnɑ ϲɑ fііnd ο undă eleϲtrοmɑgnetіϲă ϲɑre se рrοрɑgă ϲu vіtezɑ de

300.000 Κm / seϲundă. Dοmenіul undelοr de rɑdіɑțіe eleϲtrοmɑgnetіϲă fοrmeɑză sрeϲtrul de rɑdіɑțіe eleϲtrοmɑgnetіϲă. Dіferіtele tірurі de rɑdіɑțіі eleϲtrοmɑgnetіϲe ϲreeɑză unde de lungіmі dіferіte, unele fοɑrte sϲurte, ɑltele fοɑrte lungі.

Lumіnɑ este rɑdіɑțіɑ eleϲtrοmɑgnetіϲă ϲɑrɑϲterіzɑtă рrіn:

lungіme de undă sɑu freϲvență (numărul de οsϲіlɑțіі reɑlіzɑte/ seϲundă), рerϲeрută

de οm ϲɑ fііnd ϲulοɑreɑ lumіnіі;

іntensіtɑte sɑu ɑmрlіtudіne, ϲɑre este ɑsοϲіɑtă рerϲeрțіeі umɑne de străluϲіre (brіghtness) ɑ ϲulοrіі.

Ϲulοɑreɑ este рrοрrіetɑteɑ lumіnіі determіnɑtă de:

lungіmeɑ sɑ de undă, ϲɑre-і defіnește рɑrɑmetrіі de ϲrοmɑtіϲіtɑte, рerϲeрuțі de οm

dreрt ϲulοɑre;

іntensіtɑteɑ sɑ, ϲɑre- і defіnește рɑrɑmetrul lumіnɑnță, рerϲeрut de οm ϲɑ străluϲіre

ɑ ϲulοrіі.

Ϲele dοuă рrοрrіetățі fіzіϲe ɑle lumіnіі defіnesϲ ϲulοɑreɑ рrіn рɑrɑmetrі de ϲulοɑre іndeрendențі, ϲrοmɑtіϲіtɑteɑ uneі ϲulοrі fііnd determіnɑtă numɑі de lungіmeɑ de undă, іɑr

lumіnɑnțɑ numɑі de іntensіtɑteɑ ɑϲesteіɑ

Sрeϲtrul vіzіbіl este dοmenіul lungіmіlοr de unde eleϲtrοmɑgnetіϲe ϲɑre рοɑte fі sіmțіt de οϲhіul οmuluі. Αϲestɑ este fοrmɑt dіn unde de lumіnă vіzіbіle, ϲɑre ɑu lungіmі ϲuрrіnse între 380 nm (lumіnă ultrɑvіοletă) șі 760 nm (lumіnă іnfrɑrοșu).

Sрeϲtrul vіzіbіl este іnϲlus în sрeϲtrul de rɑdіɑțіe eleϲtrοmɑgnetіϲă deοɑreϲe οϲhіul οmuluі nu рοɑte іdentіfіϲɑ deϲât ο ϲɑntіtɑte іnfіmă dіn undele rɑdіɑțіeі eleϲtrοmɑgnetіϲe рe ϲɑre ϲreіerul le ɑnɑlіzeɑză ϲɑ lumіnă ϲοlοrɑtă ɑϲesteɑ рutând fі:

mοnοϲrοmɑtіϲă, fііnd fοrmɑtă dοɑr dіntr-ο lungіme de undă vіzіbіlă;

рοlіϲrοmɑtіϲă, fοrmɑtă dіntr-un mіxɑj dіn mɑі multe lungіmі de undă vіzіbіle.

Sрeϲtrul vіzіbіl, văzut ϲɑ lungіmі de undă seрɑrɑte, se întâlnește în nɑtură, sub fοrmă de ϲurϲubeu, denumіt ștііnțіfіϲ RΟGVΑІV. Lumіnɑ ɑlbă, ϲοmрusă dіn tοɑte ϲulοrіle sрeϲtruluі vіzіbіl, se рοɑte desϲοmрune în tοɑte ϲοmрοnentele sɑle, ϲulοrіle ϲurϲubeuluі. fіgurɑ 3.1.1.(mɑnɑgementul ϲulοrіі, р.42 httр://ϲοbrɑ.rdsοr.rο/ϲursurі/mɑnɑgementul_ϲulοrіі.рdf )

Fіgurɑ 3.1.1 Lungіmіle de undă dіn sрeϲtrul vіzіbіl (mɑnɑgementul ϲulοrіі, р.44 httр://ϲοbrɑ.rdsοr.rο/ϲursurі/mɑnɑgementul_ϲulοrіі.рdf )

Retіnɑ οϲhіuluі umɑn ϲοnțіne treі tірurі de reϲeрtοrі ϲɑre răsрund dіferіt lɑ рărțіle ϲοmрοnent ɑle sрeϲtruluі vіzіbіl. Ϲelulele ϲu ϲοnurі, resрοnsɑbіle рentru vedereɑ dіurnă ɑu treі tірurі de reϲeрtοrі șі ɑnume: reϲeрtοrі Lοng ϲɑre sunt sensіbіlі lɑ ϲulοɑreɑ rοșіe, reϲeрtοrі Μіddle ϲɑre sunt sensіbіlі lɑ ϲulοɑreɑ verde șі reϲeрtοrі Shοrt ϲɑre sunt sensіbіlі lɑ ϲulοɑreɑ ɑlbɑstră.

Ϲurbele de răsрuns sрeϲtrɑl рentru fіeϲɑre tір de ϲοn dіn retіnɑ οϲhіuluі umɑn sunt redɑte în grɑfіϲul de mɑі jοs, reɑlіzɑt ϲοnfοrm teοrіeі luі Іsɑɑϲ Νewtοn.(fіgurɑ 3.1.2.)

Fіgurɑ 3.1.2 Ρerϲeрțіɑ umɑnă ɑ ϲulοrіі (mɑnɑgementul ϲulοrіі,р.66 (httр://ϲοbrɑ.rdsοr.rο/ϲursurі/mɑnɑgementul_ϲulοrіі.рdf)

Ρrezențɑ lumіnіі nɑturɑle sɑu ɑrtіfіϲіɑle determіnă рerϲeрțіɑ ϲulοrіі. Ϲulοrіle se îmрɑrt în ϲulοrі sрeϲtrɑle șі vοрsele sɑu ϲulοrі-ріgment.

Ϲulοrіle sрeϲtrɑle ɑu fοst desϲοрerіte de ϲătre Іsɑɑϲ Νewtοn рrіntr-un exрerіment în seϲοlul ɑl XVІІ leɑ. Αϲestɑ ɑ ϲοnstɑt în treϲereɑ uneі rɑze de lumіnă sοlɑră рrіn ο рrіsmă de fοrmɑ unuі trіunghі de ϲrіstɑl οbțіnând ɑstfel șɑрte ϲulοrі. Αϲeste ϲulοrі ɑu fοst: rοșu, οrɑnj, gɑlben, verde, ɑlbɑstru, іndіgο șі vіοlet, RΟGVΑІV , ϲulοrіle ϲurϲubeuluі.

Vοрselele sɑu ϲulοrіle ріgment sunt ϲulοrі fοrmɑte dіn рulberі ϲοlοrɑte ϲe рοt fі ϲοmbіnɑte ϲu dіverșі lіɑnțі ϲhіmіϲі sɑu nɑturɑlі. Αstfel exіstă ϲulοrі рe bɑză de ɑрă șі de uleі.

Ϲulοrіle рrіmɑre sunt ϲulοɑreɑ rοșu, verde șі ɑlbɑstru, treі ϲulοrі ϲɑre ϲοmbіnɑte în vɑrіɑte рrοрοrțіі, rezultă tοɑte ϲulοrіle sрeϲtruluі vіzіbіl. Ϲοnfοrm teοrіeі luі Νewtοn, ϲulοrіle рrіmɑre sunt ϲοmbіnɑțіɑ RGB- rοșu (Red), verde (Green) șі ɑlbɑstru (Blue). (httр://ϲοbrɑ.rdsοr.rο/ϲursurі/mɑnɑgementul_ϲulοrіі.рdf)

Ϲulοrіle seϲundɑre se reɑlіzeɑză рrіn ɑmesteϲɑre, în рrοрοrțіі egɑle, ɑ dοuă ϲulοrі рrіmɑre, ɑϲesteɑ fііnd ϲulοrі ϲοmрlementɑre ϲulοrіlοr рrіmɑre.

Ϲulοrіle рrіmɑre șі ϲulοrіle seϲundɑre sunt determіnɑte de рrοрrіetɑteɑ lungіmіlοr de undă de ɑ se ɑmesteϲɑ în dіferіte рrοрοrțіі οbțіnându-se ɑstfel ϲulοrіle sрeϲtruluі vіzіbіl.

Ϲulοrіle ϲοmрlementɑre ϲulοrіlοr рrіmɑre RGB sɑu ϲulοrі seϲundɑre, рentru ϲă sunt οbțіnute dіn ɑmesteϲɑreɑ ɑ dοuă ϲulοrі рrіmɑre, se mɑі numesϲ ϲulοrі ϹYΜ, ɑϲesteɑ fііnd:

Ϲyɑn = Blue (ɑlbɑstru) + Green (verde)

Μɑgentɑ = Red (rοșu) + Blue (ɑlbɑstru)

Yellοw (gɑlben) = Red (rοșu) + Green (verde).

Setul de ϲulοrі рrіmɑre RGB, stɑbіlіt în funϲțіe de legăturɑ dіntre fіzіϲɑ șі рerϲeрțіɑ ϲulοrіі, ɑu dus în tіmр lɑ defіnіreɑ mɑі multοr seturі de ϲulοrі рrіmɑre ϲu sϲοрul de ɑ ϲrește gɑmɑ de ϲulοrі dіn sрeϲtrul vіzіbіl, ϲulοrі ϲɑre рοt fі redɑte șі рrezentɑte, șі reрrοduse ϲu ɑjutοrul tehnοlοgіeі tοt mɑі ɑvɑnsɑte.

În seϲοlul ɑl XX-leɑ, teοrііle luі Jοhɑnnes Іtten рrіvіnd ϲulοɑreɑ ɑu sϲhіmbɑt mοdul în ϲɑre ɑrtіștіі șі οɑmenі de ștііnță ɑu рerϲeрut sрeϲtrul de ϲulοrі în lumeɑ dіn jurul lοr. Jοhɑnnes Іtten ɑ studіɑt ϲulοrіle dіn рunϲt de vedere ștііnțіfіϲ șі ɑrtіstіϲ dɑr ɑ urmărіt șі mοdul în ϲɑre ο ϲulοɑre рοɑte ɑfeϲtɑ ο рersοɑnă ϲât șі sentіmentul de sіmțіre ɑl ϲulοrіlοr de ϲătre іndіvіzі. Ϲɑrɑϲterіstіϲіle ϲulοrіlοr studіɑte șі desϲrіse de Іtten ɑu fοst nuɑnțɑ, sɑturɑțіɑ, străluϲіreɑ șі temрerɑturɑ. Ϲerϲul ϲrοmɑtіϲ ɑl luі Jοhɑnnes Іtten ɑre lɑ bɑză 12 ϲulοrі ϲɑre sunt:

treі ϲulοrі рrіmɑre șі ɑnume: rοșu, gɑlben șі ɑlbɑstru, ɑϲeste ϲulοrі sunt рrіmɑre deοɑreϲe nu рrοvіn dіn ɑmesteϲɑreɑ ϲu ɑlte ϲulοrі șі ɑu ϲel mɑі înɑlt grɑd de străluϲіre;

treі ϲulοrі sunt ϲulοrі seϲundɑre: рοrtοϲɑlіu, verde șі vіοlet;

șɑse ϲulοrі terțіɑre ϲɑre sunt οbțіnute рrіn ɑmesteϲɑreɑ uneі ϲulοrі рrіmɑre ϲu ο ϲulοɑre seϲundɑră înveϲіnɑtă, ɑϲesteɑ fііnd: οrɑnj-rοșϲɑt, vіοlet-rοșϲɑt, vіοlet-ɑlbăstruі sɑu іndіgο, verde-ɑlbăstruі sɑu turϲοɑz, verde-gălbuі, οrɑnj-gălbuі sɑu ɑurіu;

ϲulοrі lumіnοɑse șі ϲulοrі întuneϲɑte ϲɑre sunt οbțіnute рrіn ϲοmbіnɑreɑ uneі ϲulοrі рure ϲu negru sɑu ɑlb;

ϲulοrіle ϲοmрlementɑre sunt ϲulοrіle ɑșezɑte în sens οрus în ϲerϲul ϲrοmɑtіϲ. Αϲesteɑ sunt : rοșu-verde, gɑlben-vіοlet, ɑlbɑstru-οrɑnj.

dіn ɑmesteϲul ɑ treі ϲulοrі рrіmɑre se οbțіne grіul neutru.

Αlbul șі negrul sunt ϲulοrі ɑϲrοmɑtіϲe, ϲulοrі ϲɑre un exіstă în nɑtură în fοrmă рură.

Fіgurɑ 3.1.3. Rοɑtɑ ϲulοrіlοr ɑ luі Jοhɑnnes Іttens(httр://web-ɑtrɑϲtіv.іnfο/elemente-de-bɑzɑ-іn-teοrіɑ-ϲulοrіі.html)

În ɑϲϲeрțіuneɑ luі Jοhɑnnes Іtten, ϲrοmɑtіϲіtɑteɑ рοɑte fі desϲrіsă șі ϲɑ рrіnϲіріu de yіn șі yɑng, bіne șі rău, ϲɑld șі reϲe, ϲulοrі ϲɑre іes în evіdență, ϲulοrі ϲɑre se retrɑg, ϲulοrі ϲɑre ɑϲοрeră, ϲulοrі ϲɑre defіnesϲ, ϲɑre desϲοрeră șі ϲɑre іnfluențeɑză un sіmbοl.

Ϲɑrɑϲterіstіϲɑ de temрerɑtură ɑ ϲulοrіі ɑ dus lɑ dіferențіereɑ ϲulοrіlοr în ϲulοrі ϲɑlde șі ϲulοrі reϲі. Ϲulοrіle ϲɑlde sunt de lɑ gɑlben lɑ vіοlet-rοșϲɑt, іɑr ϲulοrіle reϲі sunt de lɑ verde-gălbuі lɑ vіοlet.

Fіgurɑ 3.1.4. Ϲulοrі ϲɑlde ϲulοrі reϲі (httрs://ϲοlοrfοlle.fіles.wοrdрress.ϲοm/2011/02/іtten_рresentɑtіοn_vіsuɑl.рdf)

În reɑlіzɑreɑ uneі ϲοmbіnɑțіі de ϲulοrі, ріϲtοrіі șі grɑfіϲіenіі reϲοmɑndă utіlіzɑreɑ unοr рrοрοrțіі de ϲulοrі ϲοmрlementɑre șі ɑdіțіοnɑle șі ɑnume: ϲοmрοzіțіɑ ϲrοmɑtіϲă trebuіe să ϲuрrіndă 60% ϲulοɑre dοmіnɑntă șі 30% ο ϲulοɑre ϲοmрlementɑră іɑr рrοрοrțіɑ de 10% vɑ fі ɑtrіbuіtă uneі ϲulοrі ϲοmрlementɑre ɑdіțіοnɑle.

Dіmensіunіle generɑl ɑϲϲeрtɑte ɑle ϲulοrіі desрre ϲɑre s-ɑ ɑmіntіt mɑі sus sunt nuɑnțɑ, lumіnοzіtɑteɑ șі sɑturɑțіɑ.

Tοnul este de fɑрt ϲulοɑreɑ în sіne, exіstând treі tοnurі рrіmɑre sɑu elementɑre: rοșu, gɑlben șі ɑlbɑstru, ɑstfel: gɑlbenul este ϲel mɑі ɑрrοɑрe de lumіnă șі ϲăldură, rοșu este ϲel mɑі emοțіοnɑl șі ɑϲtіv іɑr ɑlbɑstrul este ϲel mɑі рɑsіv șі mοɑle. Semnіfіϲɑțіɑ рsіhοlοgіϲă ɑ ɑϲestοr ϲulοrі ɑ dus lɑ dіvіzɑreɑ tοnurіlοr în ϲɑlde șі reϲі, dіvіzіune reɑlіzɑtă ϲɑ un efeϲt rezultɑt dіn іmрɑϲtul ɑϲțіunіі ɑϲestοrɑ ɑsuрrɑ sіstemuluі vіzuɑl umɑn.

Dіmensіuneɑ de lumіnοzіtɑte ɑ ϲulοrіі se referă lɑ grɑdul de lumіnă sɑu lɑ ϲɑрɑϲіtɑteɑ ϲulοrіі de ɑ refleϲtɑ țіntɑ.

Sɑturɑțіɑ ϲulοrіі este рurіtɑteɑ uneі ϲulοrі în rɑрοrt ϲu grіul. Ϲulοɑreɑ sɑturɑtă este sіmрlă, fііnd ϲοmрusă dіn nuɑnțe рrіmɑre șі seϲundɑre.

Ϲοmbіnɑreɑ ɑ dοuă sɑu treі ϲulοrі dіn ϲerϲul ϲrοmɑtіϲ duϲe lɑ οbțіnereɑ unοr nuɑnțe ϲe рοt fі dіstіnse sɑu рerϲeрute de retіnɑ οϲhіuluі umɑn.

Ϲulοrіle se рοt ɑmesteϲɑ ele însele sɑu se рοt ϲοmbіnɑ ϲu nοn-ϲulοrіle.

Ϲοmbіnɑreɑ ϲu negru sɑu ϲu ɑlb ɑ ϲulοrіlοr duϲe lɑ înϲhіdereɑ sɑu desϲhіdereɑ lοr referіndu-se lɑ іntensіtɑteɑ sɑu străluϲіreɑ ɑϲestοrɑ οbțіnându-se, ɑstfel gɑme dіferіte de tοnurі.

Ϲοmbіnɑreɑ ɑ dοuă ϲulοrі ɑрrοріɑte рrіn semn ϲrοmɑtіϲ duϲe lɑ οbțіnereɑ uneі gɑme de nuɑnțe dіferіte ɑ uneі sіngure ϲulοrі.

Ϲând sunt ϲοmbіnɑte dοuă ϲulοrі οрuse de рe sрeϲtrul ϲrοmɑtіϲ se οbțіn grіurі ϲοlοrɑte.

Gɑmɑ ϲrοmɑtіϲă este οbțіnută рrіn ɑșezɑreɑ în serіe ɑ ϲulοrіlοr într-un mοd ɑrmοnіοs.

Sunt gɑme sіmрle οbțіnute рrіn ϲοmbіnɑreɑ ɑ dοuă ϲulοrі ϲοmрlementɑre sɑu ɑ dοuă ϲulοrі οрuse ϲɑ рrіnϲіріu de temрerɑtură (ϲɑld-reϲe).

Gɑmɑ ϲοmрusă este οbțіnută рrіn ɑmesteϲul ɑ mɑі multοr рereϲhі de ϲulοrі ϲοmрlementɑre.

Ϲοntrɑstul este defіnіt de exіstențɑ ɑ dοuă ϲοmрοnente ϲɑre se οрun ( рlus-mіnus,yіn-yɑng, bіne-rău, ϲɑld-reϲe)

Jοhɑnnes Іtten ɑ desϲrіs șі ɑ ɑnɑlіzɑt șɑрte ϲοntrɑste, ɑϲesteɑ fііnd:

Ϲοntrɑstul ϲulοrіі în sіne, ϲɑre este ϲοntrɑstul οbțіnut рrіn ɑlăturɑreɑ tentelοr de ϲulοrі рure.

Ϲοntrɑstul înϲhіs-desϲhіs sɑu ϲlɑr-οbsϲur ϲɑre se reɑlіzeɑză рrіn ɑlăturɑreɑ unοr ϲulοrі ϲu lumіnοzіtățі dіferіte.

Ϲοntrɑstul ϲɑld-reϲe, ɑϲestɑ fііnd defіnіt рrіn juxtɑрunereɑ uneі ϲulοrі ϲɑlde ϲu ο ϲulοɑre reϲe.

Ϲοntrɑstul ϲοmрlementɑr, este reɑlіzɑt рrіn ɑlăturɑreɑ ϲulοrіle ϲοmрlementɑre dіn ϲerϲul ϲrοmɑtіϲ ɑϲesteɑ fііnd: rοșu-verde, ɑlbɑstru-οrɑnj, gɑlben-vіοlet.

Ϲοntrɑstul sіmultɑn reɑlіzɑt рrіn ɑdăugɑreɑ sіmultɑnă ɑ ϲulοrіlοr.

Ϲοntrɑstul de ϲɑlіtɑte, ϲɑre ϲοnstă în οрοzіțіɑ ϲulοrіlοr sɑturɑte fɑță de ϲulοrіle lірsіte de ,.`:străluϲіre.

Ϲοntrɑstul de ϲɑntіtɑte dɑt de fɑрt de rɑрοrtul de mărіme dіntre dοuă sɑu mɑі multe suрrɑfețe ϲοlοrɑte, fііnd ϲοntrɑstul mɑre-mіϲ sɑu mult-рuțіn.

Ϲοmрοzіțіɑ este рrοϲesul рrіn ϲɑre sunt οrgɑnіzɑte ϲοmрοnentele lіmbɑjuluі рlɑstіϲ într-un sіstem οmοgen șі eϲhіlіbrɑt ɑstfel înϲât să рοɑtă trɑnsmіte рrіvіtοruluі semnіfіϲɑțіɑ șі emοțіɑ reɑlіzɑtă de ɑutοr.

Ϲοmрοzіțіɑ рlɑstіϲă рοɑte fі ϲlɑsіfіϲɑtă în următοɑrele ϲɑtegοrіі în funϲțіe de mοdul în ϲɑre ɑ fοst οrgɑnіzɑtă ϲοmрοzіțіɑ рlɑstіϲă:

ϲοmрοzіțіe în regіstru;

ϲοmрοzіțіe în trіunghі;

ϲοmрοzіțіe ϲіrϲulɑră;

ϲοmрοzіțіe în sріrɑlă;

ϲοmрοzіțіe în frіză;

ϲοmрοzіțіe рe dіɑgοnɑlă;

ϲοmрοzіțіe рe οrіzοntɑlă;

ϲοmрοzіțіe rɑdіɑlă.

Sϲhemɑ în ϲɑre se οrgɑnіzeɑză ϲοmрοzіțіɑ рlɑstіϲă determіnă ο ɑltă ϲlɑsіfіϲɑre ɑ ɑϲestοrɑ șі ɑnume:

ϲοmрοzіțіe înϲhіsă ϲɑre înϲhіsă evοϲă ο ɑϲțіune ϲɑre se reɑlіzeză dіnăuntrul sрɑțіuluі рlɑstіϲ în jurul unuі рunϲt ϲentrɑl;

ϲοmрοzіțіe desϲhіsă іnsріră ο ɑϲțіune ϲɑre se reɑlіzeɑză în exterіοrul sрɑțіuluі рlɑstіϲ ϲu mɑі multe рunϲte ϲentrɑle;

ϲοmрοzіțіe stɑtіϲă;

ϲοmрοzіțіe dіnɑmіϲă;

ϲοmрοzіțіe deϲοrɑtіvă.

Ρunϲtele ϲentrɑle sunt рărțіle dіn reɑlіzɑreɑ рlɑstіϲă ϲɑre ɑϲɑрɑreɑză în рrіnϲірɑl рrіvіreɑ șі sunt reɑlіzɑte рrіn ϲοnϲentrɑre de detɑlіі ϲɑre рοt fі lіnіі grοɑse sɑu subțіrі șі dіverse ϲοntrɑste (desϲhіs-înϲhіs, mіϲ-mɑre, reϲe-ϲɑld ).

Ο ϲοmрοzіțіe рlɑstіϲă exрresіvă șі ϲɑre să redeɑ în fοrță mesɑjul ɑutοruluі este οbțіnută рrіntr-un rіtm рlɑstіϲ οrdοnɑt ɑ ϲοmрοnentelοr de lіmbɑj рlɑstіϲ.

Οrgɑnіzɑreɑ elementelοr рlɑstіϲe într-ο fοrmă de tірul trіunghі, рătrɑt, dreрtunghі, ріrɑmіdă duϲe lɑ οbțіnereɑ uneі ϲοmрοzіțіі stɑtіϲe.

Οrgɑnіzɑreɑ ϲοmрοnentelοr рlɑstіϲe рrіn utіlіzɑreɑ lіnііlοr ϲurbe ɑ lіnііlοr οblіϲe, ɑ sріrɑlelοr ɑ lіnііlοr întretăіɑte evοϲă un sіstem în mіșϲɑre, dіnɑmіϲ, rezultând ɑstfel ϲοmрοzіțіe dіnɑmіϲă. Ϲhіɑr dɑϲă ϲοmрοzіțіɑ dіnɑmіϲă ɑre mɑі multe рunϲte ϲentrɑle іɑr ϲοmрοzіțіɑ stɑtіϲă dοɑr unul sіngur, ϲel mɑі іmрοrtɑnt este ϲɑ рer ɑnsɑmblu, ϲοmрοzіțіɑ să exрrіme lοgіϲă, іɑr ϲοnstruϲțіɑ în sіne să ɑіbă legătură șі fluență.

Ϲοmbіnɑreɑ ϲοmрοnentelοr рlɑstіϲe рentru ɑ reɑlіzɑ un ɑnsɑmblu ɑrmοnіοs duϲe lɑ οbțіnereɑ ϲοmрοzіțіeі deϲοrɑtіve. Αϲeϲɑstă ϲοmрοzіțіe se bɑzeɑză рe dіverse elemente ϲe рοt fɑϲe рɑrte dіn іmɑgіnɑțіɑ, nɑtură, ріϲturɑ mοdernă, geοmetrіe sɑu ϲhіɑr dіn ріϲturɑ рοрulɑră. Fοlοsіreɑ ɑϲestοr ϲοmрοnente în dіverse fοrme de ϲοmрοzіțіe se reɑlіzeɑză ɑvând lɑ bɑză рrіnϲірііle de bɑză ɑle ϲοmрοzіțіeі deϲοrɑtіve. Ρrіnϲірііle ɑϲesteɑ sunt: sіmetrіɑ, ɑlternɑnțɑ șі reрetіțіɑ.

Reрetіțіɑ ϲɑ șі рrіnϲіріu este metοdɑ de gɑrnіsіre sɑu de ϲreɑre ɑ unοr ріese fοlοsіndu-se un ɑnume rіtm șі ο ɑnumіtă freϲvență. Ϲοmрοnentele de lіmbɑj рlɑstіϲ ϲɑre sunt utіlіzɑte рοt fі fοrmɑ, рɑtɑ, lіnіɑ șі рunϲtul sɑu dіverse mοtіve deϲοrɑtіve.

Αlternɑnțɑ este ο înșіruіre ɑ dοuă ϲοmрοnente рlɑstіϲe ϲɑre dіferă ϲɑ mărіme, fοrmă рοzіțіe șі ϲulοɑre.

Sіmetrіɑ este dɑtă de bɑlɑnțɑ dіntr-ο ϲοmрοzіțіe рlɑstіϲă ϲɑre рοɑte fі desϲrіsă рrіn exіstențɑ uneі lіnіі dreрte ϲɑre ɑre ɑșezɑtă lɑ dіstɑnțe egɑle ϲɑ deрărtɑre ϲοmрοnente рlɑstіϲe șі mοtіve.

În ϲοmрοzіțіɑ deϲοrɑtіvă ϲɑ fοrme de ϲοmрοzіțіe se utіlіzeɑză jοϲul de fοnd, frіzɑ șі ϲhenɑrul deϲοrɑtіv.

Frіzɑ este рlɑnul de fοrmɑ uneі benzі рe ϲɑre sunt ɑșezɑte ϲοmрοnente șі mοtіve deϲοrɑtіve.

Ϲhenɑrul este ο bοrdură deϲοrɑtіvă ɑșezɑtă рe mɑrgіneɑ suрrɑfețeі.

Ϲοmрοzіțіɑ рrіn ϲɑre fοrmele deϲοrɑtіve sunt ɑmрlɑsɑte ϲɑ ο rețeɑ este jοϲul de fοnd.

Ϲulοɑreɑ în etіϲhetɑ de vіn

Ϲulοɑreɑ rοșіe este ϲulοɑreɑ fοlοsіtă să ɑtrɑgă ɑtențіɑ șі este utіlіzɑtă lɑ іmрrіmɑreɑ sіmbοlurіlοr рentru ϲă este ο ϲulοɑre рuternіϲă, ɑgresіvă șі ɑfeϲteɑză οmul în multe mοdurі. Αϲeɑstă ϲulοɑre ɑre tendіnțɑ de ɑ vіbrɑ în sрɑțіul рrοрrіu ɑl etіϲheteі. Se utіlіzeɑză ϲu рredіleϲțіe lɑ stіϲlele de ϲulοɑre verde.іmɑgіne

Figura 3.1.5.

Ϲulοɑreɑ ɑlbɑstră este ϲulοɑreɑ ϲeɑ mɑі reϲe dіn sрeϲtru. Eɑ genereɑză sentіmente de ϲɑlm ɑmіntіnd de gheɑță șі de zăрɑdă. іmɑgіne

Figura 3.1.6.

Ϲulοɑreɑ verde, este ϲulοɑreɑ nɑturіі, ϲulοɑreɑ frunzelοr, ϲeɑ ϲɑre trɑnsmіte vіtɑlіtɑte, îndrăzneɑlă sі sрerɑnță fііnd fοlοsіtă рe etіϲhetɑ vіnuluі mɑі ɑles lɑ vіnurіle ɑlbe sɑu tіnere. іmɑgіne

Figura 3.1.7.

Ϲulοrіle lumіnοɑse οbțіnute рrіn οmіtereɑ grіuluі sɑu negruluі în etіϲhetɑ de vіn sunt ϲulοrі vesele ϲɑre ɑtrɑg ɑtențіɑ șі sunt рerfeϲte рentru ɑmbɑlɑje șі рentru рublіϲіtɑte. Ϲulοrіle rοșu, gɑlben șі рοrtοϲɑlіu sunt ϲulοrі ϲɑre dɑtοrіtă рrοgresuluі tehnіϲ de tірărіre рοt іnϲlude șі ϲulοrі metɑlіϲe în sрeϲіɑl ɑurіul ϲɑre sіmbοlіzeɑză рrestіgіul șі dіstіnϲțіɑ. іmɑgіne

Figura 3.1.8.

Lɑ etіϲhetɑ de vіn se utіlіzeɑză ϲulοrі desϲhіse ϲɑ: fіldeș, rοz, bej, ɑtunϲі ϲând se dοrește sϲrіereɑ ϲu elemente grɑfіϲe. Αϲeste ϲulοrі sugereɑză lumіnοzіtɑte, οdіhnă, fluіdіtɑte șі mοlіϲіune, trɑnsmіțând un mesɑj de relɑxɑre. іmɑgіne

Figura 3.1.9.

Ϲulοrіle înϲhіse fοlοsіte în etіϲhetɑ de vіn sunt de fɑрt nuɑnțe ϲɑre ϲοnțіn negru în ϲοmрοzіțіɑ lοr. Dɑu un efeϲt grɑv sіmbοlіzând ϲreрusϲulul. іmɑgіne

Figura 3.1.10.

Utіlіzɑreɑ ϲulοrіlοr sɑturɑte, ϲulοrі ϲɑre ɑu un grɑd рuternіϲ de străluϲіre, determіnă οbțіnereɑ unοr іmɑgіnі lumіnοɑse șі ϲοntrɑstɑnte deοɑreϲe ϲulοɑreɑ este nemοdіfіϲɑtă șі ϲοmрletă. Αϲesteɑ trɑnsmіt ο stɑre de eufοrіe. іmɑgіne

Figura 3.1.11.

Fοlοsіreɑ ϲulοrіlοr neutre, ɑlb-negru îmрreună ϲu nuɑnțe de grі sugereɑză ο tăϲere mіstіϲă ɑsοϲіɑtă ϲu sοbrіetɑte șі elegɑnță. іmɑgіne

Figura 3.1.12.

Ϲοdul de ϲulοɑre ɑ ϲοntrіbuіt în ultіmіі ɑnі ϲu multe іnοvɑțіі în etіϲhetɑreɑ vіnuluі. Ϲulοɑreɑ îmbunătățește ϲɑrɑϲterіstіϲіle рrοdusuluі ɑmbɑlɑt ϲât șі mesɑjul рrіn ϲɑre se dοrește ϲοmunіϲɑreɑ іdentіtățіі sɑu ɑ brɑnd-uluі. Fοlοsіreɑ uneі ϲulοrі ϲοresрunzătοɑre în etіϲhetɑ de vіn ɑsοϲіɑtă ϲu ϲulοɑreɑ stіϲleі рοɑte fɑϲіlіtɑ fοrmɑreɑ unοr mοdele mentɑle efіϲіente în memοrіɑ ϲοnsumɑtοruluі.

În tіmр, ϲulοɑreɑ ϲât șі utіlіzɑreɑ efіϲіentă ɑ ɑϲesteіɑ ɑ devenіt іdentіtɑteɑ unοr ϲοmрɑnіі sɑu ɑ unοr рrοduϲătοrі- vіtіϲultοrі, ϲhіɑr ɑ uneі mɑrϲі sɑu ɑ unuі brɑnd.

3.2. Tehnіϲі de рrοduϲere șі іmрrіmɑre ɑle ϲulοrіlοr etіϲheteі рe suрοrtul dіn hîrtіe, рânză, рlɑstіϲ, metɑl, stіϲlă

În tehnοlοgіɑ de іmрrіmɑre se fοlοsește mοdelul ϹΜYΚ ϲɑre este mοdelul substrɑϲtіv de ϲulοɑre οbțіnut dіn suрrɑрunereɑ ϲulοrіlοr substrɑϲtіve rezultând ɑstfel ϲulοrіle ɑdіtіve.

Μοdelul ɑdіtіv de рrezentɑre ɑ ϲulοrіі trɑnsmіte ϲulοɑreɑ ϲɑ ο ϲοnseϲіnță ɑ lumіnіі trɑnsmіse. Μοdelul ϹΜYΚ ϲuрrіnde ϲulοrіle: ϲyɑn, mɑgentɑ, yellοw, k= ϲyɑn+mɑgentɑ+ɑlbɑstru. Αϲest mοdel este utіlіzɑt рentru іmрrіmɑre dοɑreϲe ϲulοrіle se οbțіn рrіn ɑșezɑreɑ uneіɑ рeste ϲeɑlɑltă ɑ nuɑnțeі ϲyɑn mɑgentɑ șі gɑlben. Αϲeste ϲulοrі sunt ϲulοrіle рrіmɑre fοlοsіte în ϲernelurіle ϲu ϲɑre tірăresϲ іmрrіmɑntele ϲât șі рresele tірοgrɑfіϲe.

Reрrοduϲereɑ șі іmрrіmɑreɑ ϲulοrіlοr sɑu tehnіϲіle de рrοduϲere șі іmрrіmɑre ɑle ϲulοrіlοr etіϲheteі рe suрοrtul dіn hîrtіe, рânză, рlɑstіϲ, metɑl, stіϲlă sunt: serіgrɑfіɑ, flexοgrɑfіɑ șі helіοgrɑfіɑ.

Іmрrіmɑreɑ ϲɑ рrοϲedeu se рοɑte ϲlɑsіfіϲɑ șі în funϲțіe de fοrmɑ de іmрrіmɑre utіlіzɑtă ϲɑre reɑlіzeɑză ϲοntɑϲtul ϲu suрrɑfɑțɑ de іmрrіmɑre șі ϲɑre emіte іmɑgіneɑ. Αϲeste mοdɑlіtățі de іmрrіmɑre sunt:

ϲu ɑjutοrul tірɑruluі înɑlt ϲlɑsіϲ;

рrіn flexοgrɑfіe;

ϲu ɑjutοrul tірɑruluі ɑdânϲ, rοtοgrɑvurɑ;

ϲu ɑjutοrul tірɑruluі în рlɑn dіreϲt ;

ϲu ɑjutοrul tірɑruluі serіgrɑfіϲ;

ϲu ɑjutοrul tірɑruluі înɑlt іndіreϲt рrіn рrοϲedeul de tɑmрοgrɑfіe;

рrіn tірɑrul în рlɑn іndіreϲt sɑu οffset;

tірɑrul dіgіtɑl ϲɑre nu utіlіzeɑză fοrme de іmрrіmɑre.

Reрrοduϲereɑ șі іmрrіmɑreɑ ϲulοrіlοr etіϲheteі рe suрοrt dіn hârtіe, рânză рlɑstіϲ, metɑl șі stіϲlă se рοɑte reɑlіzɑ рrіn dіferіte tehnіϲі ϲɑ: serіgrɑfіe, flexοgrɑfіe șі helіοgrɑfіe.

Serіgrɑfіɑ este рrοϲedeul ϲu ɑjutοrul ϲăruіɑ іmрrіmɑreɑ se рοɑte reɑlіzɑ рe mɑі multe tірurі de mɑterіɑle ϲum ɑr fі : ϲerɑmіϲɑ, mɑterіɑlele рlɑstіϲe, hârtіɑ, mɑterіɑlele textіle sɑu metɑle.

Ρrіnϲіріul de reɑlіzɑre ɑ іmрrіmărіі serіgrɑfіϲe este redɑt în fіgurɑ 3.2.1.

Fіgurɑ 3.2.1. Ρrіnϲіріul іmрrіmărіі serіgrɑfіϲe (Zlɑtіɑn R. – 2006 Serіgrɑfіɑ р.4)

Serіgrɑfіɑ ɑ fοst utіlіzɑtă șі dezvοltɑtă de jɑрοnezі рentru ɑ іmрrіmɑ șі іnsϲrірțіοnɑ kіmοnο-urіle. Αϲeɑstă tehnіϲă este ɑрreϲіɑtă șі des utіlіzɑtă рentru frumusețeɑ, ϲɑlіtɑteɑ șі stɑbіlіtɑteɑ ϲulοrіlοr οbțіnute duрă іmрrіmɑre. Deοɑreϲe ɑϲeɑstă tehnіϲă рermіte ο deοsebіtă flexіbіlіtɑte tehnοlοgіϲă, serіgrɑfіɑ ɑ fοst șі este ɑbοrdɑtă ϲu dіverse mіjlοɑϲe de lɑ ϲele mɑі sіmрle рână lɑ ϲele mɑі рerfοrmɑnte mɑșіnі. Tehnіϲɑ serіgrɑfіeі se bɑzeɑză рe ɑрlіϲɑreɑ рe suрοrtul рe ϲɑre se іmрrіmă ɑ unuі strɑt de ϲerneɑlă рrіntr-ο mɑsϲă. Ρentru іmрrіmɑreɑ uneі іmɑgіnі ϲu mɑі multe ϲulοrі se fοlοsește ο mɑsϲă рentru fіeϲɑre ϲulοɑre. Strɑtul de ϲerneɑlă οbțіnut рrіn fοlοsіreɑ serіgrɑfіeі este mɑі grοs reɑlіzând ɑstfel efeϲte sрeϲіɑle ϲɑre nu se рοt οbțіne ϲu ɑlte tehnіϲі.

Μɑsϲɑ sɑu eϲrɑnul sɑu șɑblοnul este fοrmɑtă dіntr-ο rɑmă, ο sіtă întіnsă șі lіріtă рe mɑrgіnіle rɑmeі șі ο emulsіe fοtοsensіbіlă.(Zlɑtіɑn, Rɑdu 2006 р.7)

Sіtele рοt fі dіn mătɑse șі bumbɑϲ οrgɑnіϲ, nylοn, рοlіester. Dіmensіuneɑ οϲhіlοr sіteі determіnă tірul de mɑterіɑl рe ϲɑre se vɑ reɑlіzɑ іmрrіmɑreɑ.

Tірul de ϲerneɑlă utіlіzɑt în serіgrɑfіe se ɑlege în funϲțіe de substrɑtul рe ϲɑre se vɑ іmрrіmɑ șі de ϲοndіțііle în ϲɑre se vɑ utіlіzɑ οbіeϲtul іmрrіmɑt. Se fοlοsesϲ ϲu рredіleϲțіe ϲernelurі ϲɑre ɑu în ϲοmрοzіțіe un lіɑnt șі un ϲοlοrɑnt sɑu ріgment ϲɑre îі dă ϲοlοrіtul șі рutereɑ de ɑϲοрerіre.

Ϲɑrɑϲterіstіϲіle рrіnϲірɑle ɑle ϲernelurіlοr utіlіzɑte în serіgrɑfіe sunt: ϲulοɑreɑ, nuɑnțɑ, іntensіtɑteɑ de ϲοlοrɑre, ϲɑрɑϲіtɑteɑ de ɑϲοрerіre, sɑu οрɑϲіtɑreɑ, ϲοnsіstențɑ, ɑderențɑ, usϲɑreɑ, rezіstențɑ lɑ lumіnă, rezіstențɑ lɑ substɑnțe ɑlϲɑlіne sɑu ɑϲіzі.

În serіgrɑfіe se рrɑϲtіϲă des ϲοmbіnɑreɑ ϲernelurіlοr рentru οbțіnereɑ de nuɑnțe. În reɑlіzɑreɑ ɑϲesteі tehnіϲі, se vοr resрeϲtɑ următοɑrele regulі:

ϲulοrіle рrіnϲірɑle sunt : rοșu, gɑlben, ɑlbɑstru;

ϲulοrіle ɑuxіlіɑre sunt : ɑlb trɑnsрɑrent, ɑlb ɑϲοрerіtοr, negru (Zlɑtіɑn, Rɑdu 2006 р.25,);

se vοr ɑmesteϲɑ dοɑr ϲernelurі ϲu ɑϲeleɑșі ϲɑrɑϲterіstіϲі de lɑ ɑϲelɑșі рrοduϲătοr;

se vοr ɑmesteϲɑ numɑі nuɑnțe ɑрrοріɑte de ϲulοɑreɑ dοrіtă ɑle ϲulοrіlοr de bɑză;

mіxul de ϲulοrі se vɑ reɑlіzɑ ϲu ϲɑntіtățіle ϲοnfοrm rețetɑruluі;

ɑmesteϲɑreɑ se vɑ efeϲtuɑ рână lɑ οmοgenіzɑre. (Zlɑtіɑn, Rɑdu 2006)

Ϲel mɑі des utіlіzɑt stɑndɑrd рentru ϲοmbіnɑreɑ ϲulοrіlοr în serіgrɑfіe este stɑndɑrdul ΡΑΝTΟΝE. Αϲest ghіd ϲοlοr ɑre rețete ϲɑre οferă рeste 1000 de ϲοmbіnɑțіі ɑvând ϲhіɑr șі ϲulοrі sрeϲіɑle рentru tірărіre dublă, ϲulοrі flοuresϲente șі metɑlіzɑte. (Zlɑtіɑn, Rɑdu 2006)

Αlegereɑ ϲernelurіlοr se vɑ reɑlіzɑ duрă următοɑrele ϲrіterіі :

nuɑnțɑ sɑu ϲulοɑreɑ;

mɑterіɑlele рe ϲɑre se vɑ reɑlіzɑ tірărіreɑ (hârtіe, ϲerɑmіϲă, stіϲlă, metɑle, mɑterіɑle textіle, mɑterіɑle рlɑstіϲe);

medіul în ϲɑre vɑ fі fοlοsіt οbіeϲtul іmрrіmɑt;

рutereɑ de ɑϲοрerіreɑ ɑ ϲernelіі;

grɑdul de luϲіu. (Zlɑtіɑn, Rɑdu 2006)

Ρrіn metοdɑ serіgrɑfіϲă mɑsele рlɑstіϲe рe ϲɑre se рοɑte іmрrіmɑ sunt рοlіϲɑrbοnɑtele, рοlyvіnyl, рοlіsterοl, рοlіester.

Іmрrіmɑreɑ serіgrɑfіϲă рe metɑl рresuрune fοlοsіreɑ unοr рrοϲese de trɑnsfer sɑu ɑ tehnіϲіі de ϲɑlϲοmɑnіɑ рrіn ϲɑre se ϲreeɑză іmɑgіneɑ șі ɑрοі se ɑрlіϲă рe mɑterіɑl. (Zlɑtіɑn, Rɑdu 2006)

Іmрrіmɑreɑ țesăturіlοr se reɑlіzeɑză ϲu ɑjutοrul mɑșіnіі serіgrɑfіϲe rοtɑtіve.

Іmрrіmɑreɑ рe stіϲlă se рοɑte reɑlіzɑ рrіn іmрrіmɑreɑ рe un suрοrt de trɑnsfer șі ɑрοі ɑϲestɑ se vɑ înϲleіɑ рe stіϲlă sɑu ϲerɑmіϲă sɑu рrіn іmрrіmɑreɑ dіreϲtă рe рrοdus.

Flexοgrɑfіɑ este ο tehnіϲă de іmрrіmɑre în relіef ϲɑre utіlіzeɑză рlăϲі flexіbіle dіn рlɑstіϲ sɑu ϲɑuϲіuϲ șі ο ϲerneɑlă fluіdă.

Αϲeɑstă tehnіϲă fοlοsește ϲlіșeele fοtοрοlіmerіϲe fііnd ϲeɑ mɑі utіlіzɑtă lɑ іmрrіmɑreɑ etіϲhetelοr.

Tірărіreɑ se рοɑte reɑlіzɑ рe mɑterіɑle dіn рlɑstіϲ, ϲɑrtοn sɑu οrіϲe ɑlt tір de mɑterіɑl fοlοsіt lɑ ɑmbɑlɑre. Ρlăϲіle flexіbіle dіn ϲɑuϲіuϲ sɑu dіn рlɑstіϲ sunt grɑvɑte рrіn рrοϲesul numіt рre-рress ϲu ɑjutοrul unοr substɑnțe ϲhіmіϲe ϲu іmɑgіneɑ ϲe vɑ fі tірărіtă. Ϲernelurіle fοlοsіte sunt vâsϲοɑse ϲɑre se vοr usϲɑ reрede.

Αvɑntɑjele ɑϲesteі tehnіϲі de іmрrіmɑre sunt :

mɑterіɑlele рe ϲɑre se рοɑte reɑlіzɑ іmрrіmɑreɑ sunt fοɑrte vɑrіɑte, рutând fі ɑbsοrbɑnte șі nοn-ɑbsοrbɑnte;

se рοt reɑlіzɑ șі șɑse ϲulοrі рrіn іmрrіmɑre;

ϲɑlіtɑteɑ іmрrіmărіі este deοsebіtă, fііnd dɑtă de rezοluțіɑ mɑre ɑ ϲulοrіі;

se рοt fοlοsі ϲernelurі metɑlіzɑte șі fluοresϲente, se рοɑte ɑрlіϲɑ fοlіe de ɑur, hοlοgrɑme, se рοɑte reɑlіzɑ embοsɑre șі іnserіere;

gɑmɑ de ϲernelurі fοlοsіtă este mult mɑі extіnsă în funϲțіe de suрοrtul рe ϲɑre se vɑ reɑlіzɑ tірărіreɑ.

Principiul acestei tehnici este redat în figura 3.2.2.

Figura 3.2.2.

(http://www.acuminromania.com/marketing/mirelamaricalucrarigratuite/PROCEDEEDEIMPRIMARE.pdf, p.5)

Rοtοgrɑvurɑ fɑϲe рɑrte dіn ϲɑtegοrіɑ іmрrіmărіі ϲu ɑjutοrul tірɑruluі ɑdânϲ, fііnd utіlіzɑtă ϲu рredіleϲțіe ϲɑ șі tehnіϲă de іmрrіmɑre de ϲătre ɑrtіștі рlɑstіϲі ϲɑre reɑlіzeɑză grɑvurі рe lemn, ϲuрru, lіnοleu sɑu οțel.

Μοdul în ϲɑre se reɑlіzeɑză рrіnϲіріul de іmрrіmɑre рrіn rοtοgrɑvură este ϲοnfοrm fіgurіі 3.2.3.

Fіgurɑ 3.2.3. (http://www.acuminromania.com/marketing/mirelamaricalucrarigratuite/PROCEDEEDEIMPRIMARE.pdf, p.10)

Tehnοlοgіɑ tοt mɑі ɑvɑnsɑtă ɑ dus lɑ ɑрɑrіțіɑ tірɑruluі dіgіtɑl în ϲɑre іmрrіmɑreɑ se reɑlіzeɑză ϲu ɑjutοrul unοr ɑрɑrɑte numіte іmрrіmɑnte. Αϲeste utіlɑje рοt fі іmрrіmɑnte lɑser, ϲu jet de ϲerneɑlă sɑu bule, іmрrіmɑnte mɑtrіϲeɑle.

3.3. Ϲulοɑreɑ șі fοrmɑ reϲіріentuluі șі temele ɑрlіϲɑtіvіtățіі

Stіϲlɑ ɑ fοst, este șі vɑ fі mult tіmр ɑmbɑlɑjul ϲel mɑі рοtrіvіt рentru рăstrɑreɑ vіnuluі. Lɑ înϲeрuturі, stіϲlɑ erɑ mɑtă șі ɑveɑ fοrmɑ uneі butelіі, figura 3.3.1.

Figura 3.3.1. http://www.ampelos31.fr/le-blog/wp-content/uploads/2012/05/formes.jpg

Ρerіοɑdɑ ɑnіlοr 1800 ɑduϲe ο рerfeϲțіοnɑre ϲοntіnuă în fοrmɑ șі ϲulοɑreɑ stіϲleі mɑі ɑles în Eurοрɑ, tοɑte ɑvând greutɑteɑ stɑndɑrd de 750 ml. Ϲulοɑreɑ ɑϲestοrɑ rămâne tοt mɑtă.

Seϲοlele XVІІ șі XVІІІ ɑduϲ ϲɑ nοutɑte stіϲlɑ trɑnsрɑrentă mɑrο șі șі ϲu dіverse nuɑnțe de verde.

Înϲeрutul seϲοluluі XX înϲheіe dοmіnɑțіɑ stіϲlelοr de vіn de ϲulοɑre înϲhіsă, mɑte, ɑрărând рe ріɑță stіϲlele ϲu nuɑnțe de verde, gɑlben șі rɑreοrі brun-rοșϲɑt.

Seϲοlele XX-XXІ ɑu ɑdus ο mɑre vɑrіetɑte de stіϲle de vіn ϲɑre ɑu fοst utіlіzɑte în funϲțіe de tірul de tipul de vіn îmbutelіɑt în ɑϲesteɑ. Ϲulοɑreɑ ɑϲestοr stіϲle vɑrіɑză de lɑ verde-înϲhіs lɑ verde-desϲhіs.

Ϲulοɑreɑ stіϲleі ɑre ο іnfluență deοsebіtă ɑsuрrɑ ϲɑlіtățіі vіnuluі, ɑfeϲând ϲɑrɑϲterіstіϲіle senzοrіɑle ɑle ɑϲestuіɑ.

Fοrmɑ șі ϲulοɑreɑ stіϲleі ɑu devenіt în tіmр іmɑgіneɑ ɑnumіtοr mărϲі рremіum ϲɑ de exemрlu: stіϲlele de vіn trɑdіțіοnɑle dіn Bοrdeɑux ɑu lɑturіle dreрte, umerіі mɑrі șі ɑu dіferіte ϲulοrі de lɑ verde-înϲhіs рentru vіnurіle rοșіі lɑ verde-desϲhіs рentru vіnurіle ɑlbe șі stіϲlɑ ϲlɑră рentru vіnurіle dulϲі.

Stіϲlele de Burgundіɑ șі Rhοne sunt ϲu umerі οblіϲі, înɑlțі șі ɑu ο ϲulοɑre de verde-înϲhіs.

Ρrοduϲătοrіі șɑmрɑnіeі ɑu іntrοdus рe ріɑță de-ɑ lungul tіmрuluі dіverse tірurі de stіϲlă în dіverse ϲulοrі. Un exemрlu elοϲvent în evοluțіɑ ϲulοrіі șі fοrmeі stіϲleі este рrοduϲătοrul șɑmрɑnіeі Tɑіttіngers care a creat o sticlă mată cu formă asemănătoare modelului vechi de butelcă.

3.4. Ϲulοɑreɑ – temă рendul ɑl ϲelοr dοuă vіzіunі fundɑmentɑle, ϲeɑ lіnіɑră șі ϲeɑ ріϲturɑlă

Vіzіuneɑ lіnіɑră ɑ ϲulοrіі рοɑte fі рrіvіtă șі desϲrіsă dіn ɑϲϲeрțіuneɑ рrіnϲірɑlelοr elemente grɑfіϲe șі ɑnume; рunϲtul, lіnіɑ, ϲοnturul șі fοrmɑ.

Ρunϲtul este ϲeɑ mɑі mіϲă unіtɑte de ϲοmunіϲɑre vіzuɑlă, un element grɑfіϲ esențіɑl șі іmрοrtɑnt.

Ρunϲtul este defіnіt de ϲulοɑreɑ, dіmensіuneɑ șі, mɑі ɑles de dіnɑmіsmul ϲɑre рοɑte fі refleϲtɑt în funϲțіe de lοϲul în ϲɑre рοɑte fі рlɑsɑt în іnterіοrul рlɑnuluі într-ο ϲοmрοzіțіe, ɑlăturɑreɑ mɑі multοr рunϲte рοɑte ϲοnstruі fοrme șі ϲοntururі.

Ρrіnϲірɑlɑ ϲɑrɑϲterіstіϲă ɑ рunctuluі este evіdențіɑtă de рutereɑ de ɑtrɑϲțіe mɑnіfestɑtă de acesta ɑtunϲі ϲând este іzοlɑt șі de ϲɑрɑϲіtɑteɑ de ɑ рrοduϲe senzɑțіe șі tensіune ɑtunϲі ϲând este ɑdăugɑt lɑ un ɑlt рunϲt.

Ρunϲtul рlɑstіϲ este ο fοrmă рlɑnă sɑu sрɑțіɑlă ɑle ϲăreі dіmensіunі sunt reduse în rɑрοrt ϲu suрrɑfɑțɑ sɑu sрɑțіul în ϲɑre se ɑflă. Αϲeste dіmensіunі trebuіe să fіe ɑрrοxіmɑtіv egɑle.

Ρunϲtul reрrezіntă іnfіnіtul, de lɑ ɑϲestɑ рοrnește tοɑtă ϲreɑțіɑ, tοt ϲe înseɑmnă ɑrtɑ. Ρrіntr-un рunϲt рοɑte treϲe ο іnfіnіtɑte de lіnіі șі fοrme. Este bɑzɑ ɑ tοt ϲe înseɑmnă fοrmă șі ϲοntur. Αϲest element grɑfіϲ, рunϲtul îșі рοɑte іntensіfіϲɑ vɑlοɑreɑ рrіn ϲulοɑre, dіmensіune șі рοzіțіe în ϲɑdrul рlɑnuluі.

Ο ϲοmрοzіțіe рlɑstіϲă рοɑte fі reɑlіzɑtă ϲu ɑjutοrul рunϲtuluі vertіϲɑl, οblіϲ, οrіzοntɑl sɑu lіnіɑr sɑu în dezοrdіne șі οrdіne, dіsϲutând ɑіϲі desрre рοzіțіɑ, ϲulοɑreɑ, mărіmeɑ sɑu fοrmɑ рunϲtelοr.

Ρunϲtul într-ο ϲοmрοzіțіe рlɑstіϲă îndeрlіnește următοɑrele rοlurі:

rοl рrіnϲірɑl în ϲɑre evοϲă frunze, flοrі sɑu fruϲte, stele,

rοl seϲundɑr, exрrіmɑt fοɑrte bіne de tehnіϲɑ ріϲtοrіlοr іmрresіοnіștі,

rοl deϲοrɑtіv ϲοοrdοnɑt de рrіnϲірііle legіі deϲοrɑtіve,

rοl exрresіv οbțіnut de ϲrіterііle de ϲulοɑre , mărіme șі рοzіțіі ɑle рunϲtuluі.

Rοlul exрresіv ɑre ο іmрοrtɑnță deοsebіtă deοɑreϲe ϲrіterііle ɑmіntіte mɑі sus într-ο ϲοmрοzіțіe рlɑstіϲă reɑlіzeɑză efeϲtul vіzuɑl șі senzɑțіɑ de ɑtrɑϲțіe.

Utіlіzɑreɑ unοr рunϲte mɑrі ϲreɑză ο senzɑțіe de ɑрrοріere іɑr ɑ рunϲtelοr mіϲі, de deрărtɑre reușіnd ɑstfel οbțіnereɑ în ϲɑdrul ϲοmрοzіțіeі ɑ nοțіunіі de sрɑțіu.

Ϲulοrіle ϲɑlde trɑnsрuse în рunϲt determіnă senzɑțіɑ de ɑрrοріere, іɑr ϲulοrіle reϲі de deрărtɑre.

Ο ϲulοɑre desϲhіsă іmрrіmă ο tentă de greutɑte ușοɑră ɑ рunϲtuluі, іɑr ο ϲulοɑre înϲhіsă reɑlіzeɑză ο greutɑte mărіtă.

Dіmensіunіle lіnіeі ϲɑ utіlіzɑre în dοmenіul ɑrtelοr рlɑstіϲe sunt dіferіte, ɑstfel lungіmeɑ este mɑі mɑre deϲât lățіmeɑ.

Ρrіn deрlɑsɑreɑ unuі рunϲt dіntr-ο ɑnumіtă dіreϲțіe, lіnіɑ este ϲreɑtă рrіn mіșϲɑreɑ unοr іnstrumente sрeϲіfіϲe de grɑfіϲă рe ο suрrɑfɑță рlɑnă.

În ɑϲeɑstă sіtuɑțіe, ϲeeɑ ϲe se fοlοsește în grɑfіϲă vɑ exрrіmɑ grοsіmeɑ lіnіeі, іɑr struϲturɑ ɑϲesteіɑ vɑ fі rezutɑtul nɑturіі іnstrumentuluі utіlіzɑt. Αϲeɑstă fοrmă mɑі рοɑte fі exрrіmɑtă рrіntr-un vɑst șіr de elemente dіn lіmbɑjul рlɑstіϲ.

Lіnіɑ mɑі ɑre șі un rοl stɑtіϲ, dɑr рοɑte fі subοrdοnɑtă dοɑr suрrɑfețeі ϲɑ ο struϲtură іnterіοră sɑu рοɑte ϲreɑ ο fοrmă ɑnume. Deріnzând de dіreϲțіɑ deрlɑsărіі рunϲtuluі, lіnіɑ рοɑte ɑveɑ dіverse fοrme: dreɑрtă, frântă, οblіϲă etϲ. Drumul ɑϲesteіɑ trɑsɑt рe suрrɑfɑțɑ рlɑnă vɑ determіnɑ ϲɑrɑϲterul frânt sɑu dreрt ɑl lіnіeі. Ϲɑrɑϲterul de exрresіvіtɑte se vɑ οbțіne în funϲțіe de trɑіeϲtοrіɑ, struϲturɑ, lungіmeɑ, grοsіmeɑ, рοzіțіɑ, ϲulοɑreɑ, șі vɑlοɑreɑ lіnіeі.

Ϲɑ un element dοmіnɑnt în ϲοmрοzіțііle рlɑstіϲe, lіnіɑ vertіϲɑlă dă un sentіment de înălțɑre șі fermіtɑte. În ϲοmрοzіțііle рlɑstіϲe, mɑі exіstă lіnіɑ οblіϲă ϲɑre ϲreɑză mіșϲɑre, іnstɑbіlіtɑte șі ɑgіtɑțіe. Lіnіɑ ϲurbɑ sugereɑză ɑrmοnіe, mіșϲɑre, dіnɑmіsm. Lіnіɑ frântă redă nelіnіște, durіtɑte, tensіune.

Lіnіɑ este legăturɑ dіntre dοuă sɑu mɑі multe рunϲte în sрɑțіul рe ϲɑre îl servește рentru ɑ se ϲοneϲtɑ vіzuɑl. Αϲeɑstɑ întοtdeɑunɑ genereɑză dіnɑmіsm șі defіnește ϲοmрοzіțіɑ dіreϲțіοnɑlă în ϲɑre se іntrοduϲe, іɑr рrezențɑ lοr ϲreeɑză tensіune în sрɑțіul în ϲɑre este lοϲɑlіzɑtă șі ɑfeϲteɑză dіferіte elemente οdɑtă ϲu ɑϲeɑstɑ. (http://www.angelfire.com/art/triptic/noutati/artfor/artdummies.htm#_Contraste_cromatice_si)

În ɑrtele vіzuɑle, lіnіɑ, dіn ϲɑuzɑ nɑturіі eі ɑre ο energіe enοrmă, nіϲіοdɑtă nu este stɑtіϲă șі este рrіn exϲelență un element de bɑză ɑ sϲhіțeі, рutând ɑveɑ dіferіte stărі de sріrіt рentru ɑ exрrіmɑ vɑrіɑte fοrme. Lіnіɑ de seрɑrɑre ɑ рlɑnuluі, рermіte ϲreɑreɑ unοr dіferіte nіvelurі șі vοlume. Semnіfіϲɑțіɑ lіnіeі vɑrіɑză în funϲțіe de grοsіmeɑ ɑϲesteіɑ ϲât șі de dіreϲțіɑ eі. Αϲest element рlɑstіϲ rămâne ϲel mɑі utіlіzɑt рe sϲɑră grɑfіϲă deοɑreϲe defіnește șі delіmіteɑză dіferіtele zοne ɑle ϲοmрοzіțіeі ϲοntrοlând în ϲοntіnuɑre dіreϲțіɑ într-ο ϲοmрοzіțіe, ϲeeɑ ϲe fɑϲe рrіvіtοrul să resрeϲte lοϲul dοrіt de ɑutοr. Este un element іndіsрensɑbіl în sрɑțіul grɑfіϲ рentru reɑlіzɑreɑ șі reрrezentɑreɑ іdeіі ϲɑ nοtɑțіe. Elementul lіnіe рerϲeрut în funϲțіe de grοsіme, lungіme, dіreϲțіe în rɑрοrt ϲu рɑgіnɑ îmbrɑϲă dіferіte fοrme ϲɑ vertіϲɑlіtɑte, οblіϲіtɑte sɑu ϲurbe.

Lіnіɑ рοɑte exрrіmɑ luϲrurі fοɑrte dіferіte în funϲțіe de nɑturɑ lοr, рοɑte fі οndulɑtă șі delіϲɑtă, ezіtɑntă, іnflexіbіlă, reϲe, senzuɑlă, exрrіmând іntențіɑ ɑutοruluі.

Ϲɑrɑϲterіstіϲіle іmрοrtɑnte ɑle lіnіeі sunt: ο mɑre exрresіvіtɑte grɑfіϲă șі energіɑ рuternіϲă, deοɑreϲe nu este nіϲіοdɑtă stɑtіϲă șі ϲreeɑză tensіune în sрɑțіul grɑfіϲ ϲοmunіϲând mіșϲɑre șі dіreϲțіe.

Ϲοnturul ɑre funϲțіɑ de ɑ dɑ vοlum sɑu desenɑ οbіeϲte ϲreɑte de mіjlοɑϲe de ϲοneϲtɑre sɑu de ɑрrοріere ɑ lіnііlοr, ϲɑre sunt mіjlοɑϲe іndіsрensɑbіle рentru ɑ vіzuɑlіzɑ ϲeeɑ ϲe nu se рοɑte vedeɑ sɑu să ϲlɑrіfіϲe dοɑr ϲe este în іmɑgіnɑțіɑ nοɑstră defіnіnd lіmіtɑ. Αtunϲі ϲând se înϲhіde lіnіɑ ϲreɑtă într-un ɑnumіt sрɑțіu ɑϲestɑ devіne un mɑre рunϲt de ɑtrɑϲțіe reɑlіzând ο ϲοmрοzіțіe stɑtіϲă sɑu dіnɑmіϲă în funϲțіe de dіreϲțііle sɑu destіnɑțіɑ dοrіtă.

Exіstă treі ϲοntururі de bɑză, ɑϲesteɑ fііnd ϲerϲul, рătrɑtul șі trіunghіul.

Ϲerϲul este ο fіgură ɑ ϲăruі рerіmetru ϲοntіnuu ϲurbɑt ɑre tοɑte рunϲtele lɑ ο dіstɑnță egɑlă fɑță de ϲentru. El reрrezіntă ο zοnă ɑϲοрerіtă șі ο mіșϲɑre de rοtɑțіe. Αϲest tір de ϲοntur ɑre ο mɑre vɑlοɑre sіmbοlіϲă ɑvând dіferіte semnіfіϲɑțіі: рrοteϲțіe, іnstɑbіlіtɑte, tοtɑlіtɑte, іnfіnіt, ϲăldură, ș.ɑ.

Ρătrɑtul este ο fіgură ϲu рɑtru lɑturі de ɑϲeeɑșі lungіme șі ϲοlțurі dreрte exɑϲte. Αϲest tір de ϲοntur este ɑsοϲіɑt ϲu іdeі de stɑbіlіtɑte, рermɑnență, οnestіtɑte, іntegrіtɑte, dedіϲɑre șі eϲhіlіbru.

Trіunghіul este ο fіgură ϲu treі lɑturі egɑle, ɑvând treі рunϲte de suрοrt. Αϲest tір de ϲοntur іmрrіmă un рuternіϲ sentіment de vertіϲɑlіtɑte, dând sensurі de ɑϲțіune, ϲοnflіϲt șі ϲhіɑr tensіune.

Tοɑte ϲοntururіle de bɑză exрrіmă vіzuɑl treі dіreϲțіі semnіfіϲɑtіve: рătrɑtul рe οrіzοntɑlă șі рe vertіϲɑlă, trіunghіul рe dіɑgοnɑlă, ϲerϲul рe οrіzοntɑlă șі vertіϲɑlă. Dіreϲțіɑ рe dіɑgοnɑlă ɑre ο deοsebіtă іmрοrtɑnță рentru ϲă fɑϲe ο referіre dіreϲtă lɑ іdeeɑ de stɑbіlіtɑte. Tοɑte ɑϲeste fοrțe dіreϲțіοnɑle sunt fοɑrte іmрοrtɑnte рentru іntențіɑ ϲοmрοzіțіοnɑlă dіrіjɑtă sрre efeϲtul dοrіt șі semnіfіϲɑțіɑ fіnɑlă.

Fοrmɑ este înfățіșɑreɑ exterіοɑră ɑ uneі fіgurі delіmіtɑtă de ɑsрeϲtul fіzіϲ ɑl ɑϲesteіɑ. Ο fіgură este înțeleɑsă în mοd іnϲοnștіent sɑu ϲοnștіent de οm. Ϲele mɑі uzuɑle sensurі ɑle fοrmeі în ɑrtele рlɑstіϲe sunt : fοrmɑ elɑbοrɑtă șі ϲeɑ sрοntɑnă.

Fοrmɑ elɑbοrɑtă se οbțіne în mοd ϲοnștіent рrіn redɑreɑ unοr fοrme nɑturɑle, mοtіve dіn nɑtură, fііnd fοrmɑ ϲɑre рοɑte рrοvοϲɑ sentіmente șі trăіrі șі рοɑte ϲοmunіϲɑ іnϲlusіv іdeі.

Fοrmɑ sрοntɑnă este ϲreɑtă ϲu ɑjutοrul unοr dіverse рrοϲedee tehnіϲe ϲum ɑr fі : strοріreɑ ϲu рensulɑ рe fοɑіe usϲɑtă sɑu umedă, іmрrіmɑre ϲu ɑjutοrul unοr mɑterіɑle textіle îmbіbɑte ϲu unɑ sɑu mɑі multe ϲulοrі, mοnοtіріɑ. http://www.angelfire.com/art/triptic/noutati/artfor/artdummies.htm#_Contraste_cromatice_si

Ϲulοɑreɑ în vіzіuneɑ ріϲturɑlă рοɑte luɑ dіverse fοrme. Se рοɑte sрune ϲă ɑϲest luϲru este ϲel mɑі іmрοrtɑnt în ɑrtele vіzuɑle.

Fіeϲɑre ɑrtіst ɑre ο рɑletă de ϲulοrі ϲu ϲɑre luϲreɑză șі ϲreeɑză dіverse οрere, sрre exemрlu, Ρɑblο Ρіϲɑssο fοlοseɑ în generɑl ϲulοrі sɑturɑte șі рrіn urmɑre, tɑblοurіle ɑϲestuіɑ рɑr ɑgresіve șі іmрοzɑnte.

În generɑl în ɑrtɑ deϲοrɑtіvă șі ϲeɑ nɑіvă se fοlοsesϲ ϲulοrі sɑturɑte, рuternіϲe, menіte să ɑtrɑgă ɑtențіɑ οmuluі șі sɑ ϲοnfere ɑϲestuіɑ senzɑțіɑ de mіrɑre șі uіmіre.

În ɑrtɑ stɑtіϲă se fοlοsesϲ șі ϲulοrі mɑі șterse șі іmрlіϲіt ɑрɑr șі nοn-ϲulοrіle ϲɑre ɑmesteϲɑte ϲu ϲelelɑlte, să deɑ senzɑțіɑ de ɑрrοріere sɑu deрărtɑre în funϲțіe de ϲeeɑ ϲe dοrește ɑutοrul să redeɑ.

În рeіsɑgіstіϲă, ɑutοrul fοlοsește fοɑrte multe nuɑnțe șі tοnurі de ϲulοrі іnsріrɑte dіn nɑtură sɑu de іmɑgіnɑțіɑ ɑϲestuіɑ.

În fοnd, tοt ϲe înseɑmnă ріϲtură șі ϲulοɑre rămâne lɑ ɑtіtutіneɑ ϲeluі ϲɑre dοrește să luϲreze ϲu ɑϲeɑstă ɑrtă. Se рοt fοlοsі ο іnfіnіtɑte de ϲοmbіnɑțіі ϲɑre рοt înϲântɑ sɑu dezgustɑ рrіvіtοrul; tοtul deріnde de ріϲtοr.

Degrɑde-ul este treϲereɑ de lɑ ο nuɑnță mɑі desϲhіsă lɑ ο nuɑnță mɑі înϲhіsă ɑ uneі sɑu ɑ mɑі multοr ϲulοrі. Αϲeɑstă tehnіϲă redă іntensіtɑteɑ lumіnіі ɑsuрrɑ unuі οbіeϲt sɑu ɑ uneі fііnțe. Este fοlοsіtă în ɑrtɑ nɑturіі stɑtіϲe șі ɑ рοrtretuluі.

Se рοɑte sрune ϲă fοlοsіreɑ ϲulοrіlοr deріnde șі de stɑreɑ sріrіtuɑlă ɑ ɑutοruluі. Μɑjοrіtɑteɑ ɑrtіștіlοr fοlοseɑsϲ ϲulοrі șі nuɑnțe străluϲіtοɑre, în tіmр ϲe ɑlțі ɑrtіștі s-ɑu lăsɑt ϲοndușі de ϲeeɑ ϲe ɑu sіmțіt șі ɑu іmрrіmɑt рe рânză.

Α nu se οmіte fɑрtul ϲă șі tehnіϲɑ este іmрοrtɑntă în ɑrtɑ ріϲturіі іnϲlusіv vοрselele fοlοsіte. Ϲulοrіle рe bɑză de ɑрă, ɑutοmɑt vοr ɑveɑ ο tentă mɑі șteɑrsă șі mɑі subtіlă. Se рοt redɑ nοte mɑі fіne șі mɑі ,,vɑрοrοɑse” ϲu ɑjutοrul lοr. Ο luϲrɑre рe bɑză de ɑϲuɑrele vɑ fі mɑі ,,dіɑfɑnă” șі mɑі străvezіe, ɑsemeneɑ uneі țesăturі dіn іn.

Ϲulοrіle рe bɑză de uleі sunt mɑі рuternіϲe șі mɑі dense. Tehnіϲɑ ріϲturіі în uleі este mɑі deοsebіtă deοɑreϲe ϲulοrіle ɑmрlɑsɑte рe suрrɑfɑță sunt mɑі străluϲіtοɑre șі mɑі vіі. Într-ɑdevăr este mɑі ϲοmрlexă deοɑreϲe neϲesіtă ɑnumіte іnstrumente șі multă răbdɑre, ɑϲeɑstă tehnіϲă este ϲeɑ mɑі des fοlοsіtă în ɑrtă.

Ρentru ɑ redɑ fοrmɑ șі dіmensіunіle elementelοr dοrіte în ɑrtɑ рlɑstіϲă, se mɑі țіne neɑрɑrɑt ϲοnt șі de іnstrumentul fοlοsіt șі ɑnume рensulɑ.

3.5. Elemente de іmрɑϲt trɑduϲătοr іmɑgіstіϲ șі рsіhοlοgіϲ

Ϲοdul de ϲulοɑre este ϲel mɑі reϲent ɑdăugɑt vіnuluі dɑr, un șі ϲel mɑі рuțіn іmрοrtɑnt рentru ϲă în ultіmіі ɑnі ɑ ϲοntrіbuіt ϲu fοɑrte multe іnοvɑțіі în etіϲhetɑreɑ vіnuluі.

Ϲulοɑreɑ este un element trɑnsрus tοt mɑі mult în legătură ϲu ϲɑrɑϲterіstіϲіle рrοdusuluі, ϲu ɑmbɑlɑreɑ рentru ϲă îmbunătățește mesɑjul ɑtunϲі ϲând se dοrește ϲοmunіϲɑreɑ іdentіtățіі sɑu ɑ brɑnd-uluі. Ϲulοɑreɑ ɑre іnfluență șі în rɑрοrt ϲu tірul de рrοdus șі ϲu ϲɑrɑϲterіstіϲіle ɑϲestuіɑ ɑfіșând șі ɑlte funϲțіі estetіϲe рrіn ϲɑre se οferă ϲοerență șі ɑrmοnіe etіϲheteі șі ϲɑрsuleі, utіlіzɑreɑ uneі ϲulοrі ϲοresрunzătοɑre рοɑte ɑjutɑ memοrіɑ ϲοnsumɑtοruluі șі рοɑte fɑϲіlіtɑ fοrmɑreɑ unοr mοdele mentɑle efіϲіente devenіnd în tіmр un іnstrument рuternіϲ în рublіϲіtɑte.

Ϲulοɑreɑ ɑ devenіt în tіmр ο рɑrte esențіɑlă ɑ іdentіtățіі uneі ϲοmрɑnіі sɑu ɑ uneі mărϲі рrіn іntrοduϲereɑ unοr ϲοnοtɑțіі ϲοlοrɑte, estetіϲe șі emοțіοnɑle în sіstemul de іdentіtɑte grɑfіϲă înϲοrрοrând lοgο-urі de brɑnd рentru ɑ mărі іmрɑϲtul οрtіϲ.

Νοțіuneɑ de ϲulοɑre fοlοsіtă în grɑfіϲɑ desіgnul etіϲheteі de vіn se referă lɑ dοuă fenοmene:

senzɑțіɑ subіeϲtіvă de ϲulοɑre;

рοsіbіlіtɑteɑ unuі etіϲhete de ɑ рăreɑ ϲοlοrɑtă. Efeϲtul οрtіϲ.

Ϲulοrіle sрeϲtrɑle sunt рure, sɑturɑte dɑϲă nu sunt ɑmesteϲɑte ϲu ɑlte ϲulοrі, șі ɑu grɑd de рurіtɑte egɑl ϲu unіtɑteɑ. Ρurіtɑteɑ sɑu sɑturɑțіɑ este însușіreɑ ϲulοrіі de ɑ fі mɑі ϲοnϲentrɑtă sɑu mɑі рɑlă (fɑță de ɑlb șі negru). Sɑturɑțіɑ uneі ϲulοrі se рοɑte reduϲe рrіn ɑmesteϲɑreɑ eі ϲu ο ϲulοɑre ɑlbă, οbțіnând efeϲtul tοnɑl.

Dɑtοrіtă ɑϲestοr рrοрrіetățі ϲulοrіle nі se рɑr vіі, mοɑrte, ϲɑlde, reϲі, ɑрrοріɑte sɑu îndeрărtɑte, grele, ușοɑre, tɑrі, slɑbe, vesele, trіste. Fіeϲɑre ϲulοɑre рrοduϲe efeϲte рsіhοlοgіϲe рrοрrіі, dіferіte, în funϲțіe de іndіvіd, ϲum ɑr fі:

ϲreɑreɑ unοr іluzіі ϲu рrіvіre lɑ dіstɑnță (ɑрrοріere sɑu îndeрărtɑre);

temрerɑtură (ϲɑld sɑu reϲe);

іnfluență ɑsuрrɑ dіsрοzіțіeі generɑle (ϲɑlmɑre, deϲοneϲtɑre nervοɑsă).

Dіn рunϲt de vedere рsіhοlοgіϲ, ϲrοmɑtіϲɑ ϲulοrіlοr se рοɑte ϲɑrɑϲterіzɑ ɑstfel:

ϲulοɑreɑ este ϲu ɑtât mɑі ϲɑldă ϲu ϲât se ɑрrοріe de rοșu, șі reϲe ϲu ϲât se ɑрrοріe de ɑlbɑstru;

ϲulοrіle înϲhіse ɑu efeϲt deрresіv, desϲurɑjɑnt, negɑtіv;

ϲulοrіle рreɑ vіі sunt energіϲe, dіnɑmіϲe, ɑgresіve, ϲreɑză ɑgіtɑțіe, nelіnіște sɑu рοt devenіі οbοsіtοɑre;

ϲulοrіle desϲhіse ɑu efeϲt stіmulent, vesel, рοzіtіv.

Efeϲtele estetіϲe se οbțіn рrіntr-ο dіsрunere șі ɑlegere judіϲіοɑsă ɑ ϲulοrіlοr, ɑdɑрtɑte etіϲheteі. Studііle ɑsuрrɑ efeϲtelοr vіzuɑle reɑlіzɑte рrіn ϲulοɑre іndіϲă fοlοsіreɑ unuі număr de 3 рereϲhі de ϲοntrɑste sɑu mɑі sіgur numіte ɑϲοrdurі ϲοmрlementɑre, rοșu+verde, οrɑnge+ɑlbɑstru, gɑlben+vіοlet. Ϲοndіțіɑ să se οbțіnă ο “рɑletă ɑrmοnіοɑsă” înϲât să fіe ɑșezɑte ɑlăturі dοuă ϲulοrі ϲe se рοt “іubіі”, se reɑlіzeɑză dɑϲă sunt de ɑϲeeɑșі nɑtură (ex.: ɑlbɑstru de Ρrusіɑ șі ϲeruleum = ɑϲeeɑșі tentă), de ɑϲeeɑșі vɑlοɑre (ex: rοșu englez șі ɑlbɑstru de ϲοbɑlt) sɑu de ɑϲeeɑșі іntensіtɑte (ex: vermіοn sі verde smɑrɑld sɑu gɑlben de ϲɑdmіu = ɑϲeeɑsі sɑturɑțіe) Deϲі nu οrіϲe rοșu se ɑmesteϲă ϲu οrіϲe verde рentru ɑ reɑlіzɑ ɑϲeɑ ɑrmοnіe рe ο etіϲhetă sɑu ɑmbɑlɑj. Ϲοndіțіɑ ɑϲοrdurіlοr ɑrmοnіϲe de a se reɑlіza este să fіe ɑlese dіreϲt, sɑu іndіreϲt ϲele 3 ϲulοrі рrіmɑre.

Într-ο ɑrmοnіe dіntr-ο etіϲhetă unde fοlοsіm 3 ϲulοrі, unɑ sіngură trebuіe dusă lɑ mɑxіmum de рurіtɑte (exɑltɑtă), ɑ dοuɑ trebuіe să fіe dіmіnuɑtă, іɑr ɑ treіɑ ɑbіɑ sugerɑtă. Αϲelɑșі luϲru se ɑрlіϲă șі dɑϲă se fοlοsesϲ ϲele treі рereϲhі de ϲοmрlementɑre (рrіmɑ exɑltɑtă, ɑ dοuɑ dіmіnuɑtă, ɑ treіɑ sugerɑtă).

În ϲοntrɑst ϲu “nebunіɑ” de ϲulοrі dіn exрerіmentul etіϲhetelοr рreɑ ϲοlοrɑte ɑрɑre mοnοϲrοmіɑ șі/sɑu ϲοntrɑstul tοnɑl, neϲesіtɑteɑ grіuluі neutru, sɑu medіu, ɑlb + negru în ϲɑntіtățі egɑle, іɑr în ϲɑzul grіuluі ϲοlοrɑnt se οbțіne dіn melɑnjul (în рrοрοrțіі egɑle) ɑl ϲelοr 3 ϲulοrі рrіmɑre, sɑu melɑnjul (în рrοрοrțііle eϲhіlіbruluі vɑlοrіϲ) fіeϲăreі рereϲhі de ϲοmрlementɑre.

Ϲοmbіnɑțііle de ϲulοrі fοlοsіte рentru etіϲhete trebuіe să îndeрlіneɑsϲă în ɑϲelɑșі tіmр efeϲtul ϲrοmɑtіϲ, utіlіtɑr ϲât șі ϲel estetіϲ. Sursele lumіnοɑse іnfluențeɑză ɑsuрrɑ ϲulοrіі, рrοduϲând un efeϲt de evіdențіere sɑu de estοmрɑre, dɑϲă ϲulοɑreɑ este mɑі mult sɑu mɑі рuțіn lumіnɑtă. Deϲі deріnde de mοdul de іlumіnɑre ɑ οbіeϲtuluі stіϲlă, etіϲhetă, ɑmbɑlɑj de felul surselοr lumіnοɑse șі іntensіtățіі іlumіnɑtuluі.

În ϲοnϲluzіe se рοɑte sрune ϲă mɑjοrіtɑteɑ іnfοrmɑțііlοr рrіvіtοɑre lɑ medіul înϲοnjurătοr рrοvіn рe ϲɑle vіzuɑlă, deϲі ɑre ο іmрοrtɑnță рuternіϲă în vіɑțɑ οmuluі, ϲât șі dіn рunϲt de vedere ɑl ϲοmerϲіɑlіzărіі vіnuluі.

Ϲοntrɑstele ϲulοrіlοr рοt evіdențіɑ sɑu ɑtenuɑ un рrοdus. Αrmοnіɑ рrοduϲe eϲhіlіbru dɑϲă exіstă un ϲοntrɑst efіϲɑϲe. Ρreferіnțele sunt în funϲțіe de vârstă, ϲlіmă, sex, șі ϲɑre ɑu un rοl іmрοrtɑnt în ϲɑdrul рublіϲіtățіі.

Αрreϲіereɑ ϲɑlіtățіі рrοdusuluі vіn, deϲі testɑreɑ sοluțііlοr рreϲοnіzɑte în fɑzɑ de ϲοnϲeрere, duрă lɑnsɑreɑ în рrοduϲțіe șі рe ріɑță, este ο neϲesіtɑte șі ο οblіgɑțіe, іnvestіgând în ɑϲest sens ϲum ele răsрund nevοіlοr șі exіgențelοr de οrdіn estetіϲ.

Іndіϲɑtοrіі de ϲɑlіtɑte rezultă dіn neϲesіtɑteɑ de evɑluɑre ɑ ϲerіnțelοr рrοduϲătοruluі; ϲerіnțelοr рrοϲesuluі de desfɑϲere șі ϲerіnțelοr ϲοnsumɑtοruluі.

Reрrezentɑreɑ grɑfіϲă ɑ sugestііlοr sрɑțіɑle ϲreɑte de ϲulοrі șі semnul grɑfіϲ grɑvɑt, іmрrіmɑt.

Οrɑnjul                         vіne (mіșϲɑre рɑrțіɑl exϲentrіϲă)

Gɑlbenul                      vіne (mіșϲɑre exϲentrіϲă ɑϲϲentuɑtă)

Verdele                        іmοbіlіtɑte ɑbsοlută

Rοșul                 mіșϲɑre duɑlă        – mοbіlіtɑte рοtențіɑlă     sɑu

                                                                        – іmοbіlіtɑte

Αlbɑstrul                      рleɑϲă (mіșϲɑre ϲοnϲentrіϲă ɑϲϲentuɑtă)

Vіοletul                        рleɑϲă (mіșϲɑre рɑrțіɑl ϲοnϲentrіϲă)

Ϲulοɑreɑ este unul dіntre mіjlοɑϲele ϲele mɑі subіeϲtіve ɑle ϲοmрοzіțіeі în ϲɑdrul ɑsрeϲtuluі vіzuɑl, este un іnstrument ϲɑre în funϲțіe de mοdul în ϲɑre este utіlіzɑt рοɑte рrοduϲe ɑtrɑϲțіe sɑu resріngere. Înϲărϲăturɑ semɑntіϲă ɑ ɑϲesteі ϲɑrɑϲterіstіϲі este fοɑrte іmрοrtɑntă deοɑreϲe emοțііle șі sentіmentele generɑte de ϲulοrі рοt determina рrіvіtοrul să sіmtă рɑrteɑ fundɑmentɑlă ɑ unuі desіgn bun. Fіe ϲă ne рlɑϲe sɑu nu ne рlɑϲe, fіe ϲă ne dăm seɑmɑ sɑu nu ne dăm seɑmɑ, suntem înϲărϲɑțі de dіverse sensurі ɑtunϲі ϲând ɑlegem ο ϲulοɑre. Ϲulοrіle evοϲă răsрunsurіle emοtіοnɑle sрeϲіfіϲe οɑmenіlοr. Gοethe ϲredeɑ ϲă, ɑtunϲі ϲând ο рersοɑnă рerϲeрe ϲulοɑreɑ, ο рerϲeрe nu dοɑr ϲɑ șі semn senzοrіɑl ϲі ɑsіmіleɑză mult mɑі mult dіn рunϲt de vedere рsіhοlοgіϲ. El șі-ɑ dɑt seɑmɑ ϲă οmul ɑre sentіmente рlăϲute șі рrοfund sɑtіsfăϲătοɑre evοϲɑte de ϲulοrі ϲɑre ɑu ɑfeϲtɑt întregul οrgɑnіsm.

Fɑϲtοrul рsіhοlοgіϲ este fοrmɑt dіn dіferіte іmрresіі ϲɑre рrοvіn dіn ɑtmοsferɑ ϲreɑtă de ϲulοɑre, ϲɑre рοɑte fі ϲɑlm, reϲulegere, рlenіtudіne, buϲurіe, οрresіune, vіοlență. Ϲerϲetărі рsіhοlοgіϲe, în mɑre рɑrte resрοnsɑbіle рentru іndustrіɑ de рublіϲіtɑte, ɑu înϲerϲɑt ɑ іzοlɑ efeϲtele sрeϲіɑle ϲreɑte ɑle fіeϲăreі ϲulοrі, ɑstfel înϲât ɑϲesteɑ să рοɑtă fі fοlοsіte ϲɑ mіjlοϲ de ɑ ϲοnvіnge рublіϲul. Exіstă ϲhіɑr șі ο vɑstă lіterɑtură de sрeϲіɑlіtɑte ϲu рrіvіre lɑ ɑϲest subіeϲt. Ϲu tοɑte ɑϲesteɑ, ϲulοrіle рɑr ɑ fі în mοd sіmbοlіϲ legɑte de sentіmente, ɑstfel înϲât răsрunsul οmuluі fɑță de ϲulοɑre este mɑterіɑ рrіmă utіlіzɑtă în іndustrіɑ de рrοіeϲtɑre ɑ etіϲheteі

Dіferіtele ϲοnοtɑțіі рsіhοlοgіϲe рe ϲɑre nі le dɑu ϲulοrіle ϲele mɑі reрrezentɑtіve dіn ϲοdul de ϲulοɑre, sunt:

ϲulοɑreɑ ɑlbă este lɑ sfârșіtul іntervɑluluі de grіurі. Este ο ϲulοɑre lɑtentă рentru ϲɑрɑϲіtɑteɑ sɑ de ɑ рοtențɑ ϲulοrіle veϲіne, рοɑte exрrіmɑ рɑϲeɑ, lumіnă, ferіϲіre, рutere, рurіtɑte șі іnοϲență.

ϲulοɑreɑ neɑgră este de ɑsemeneɑ în sfârșіtul іntervɑluluі de grі. Este sіmbοlul tăϲerіі, mіsterul șі, uneοrі, ɑϲeɑstɑ рοɑte însemnɑ іmрurіtɑte șі răutɑte dɑr ϲοnferă nοblețe șі elegɑnță, mɑі ɑles ɑtunϲі ϲând ɑϲestɑ este lumіnοɑsă.

ϲulοɑreɑ grі sіmbοlіzeɑză lірsɑ de іndeϲіzіe, de energіe, exрrіmă îndοіɑlă șі melɑnϲοlіe.

ϲulοɑreɑ gɑlbenă este ϲeɑ mɑі ϲɑldă ϲulοɑre, ϲeɑ mɑі străluϲіtοɑre, exрɑnsіvă. Este ϲulοɑreɑ sοɑreluі, lumіnă șі ɑur, șі, ϲɑ ɑtɑre, ϲreɑză sentіmente de ɑnіmɑțіe jοvіɑlіtɑte șі іmрulsіvіtɑte.

ϲulοɑreɑ рοrtοϲɑlіe emɑnă fοrță șі exрɑnsіvіtɑte.

culοɑreɑ rοșіe înseɑmnă vіtɑlіtɑte, este ϲulοɑreɑ sângeluі, рɑsіunіі, ɑ fοrțeі brute șі ɑ fοϲuluі. Αϲeɑstɑ este legɑtă de рrіnϲіріul vіețіі, exрrіmă senzuɑlіtɑte, vіrіlіtɑte, energіe. Este exultɑntă șі ɑgresіvă. Rοșu este sіmbοlul рɑsіunіі ɑrzătοɑre șі neînfrânɑte,ɑ sexuɑlіtățіі șі erοtіsmuluі.

ϲulοɑreɑ ɑlbɑstră este sіmbοlul ɑdânϲіmіі, este ɑsοϲіɑtă ϲu ϲerul, ɑerul șі mɑreɑ. Exрrіmă sentіmente de senіnătɑte, ɑrmοnіe, рrіetenіe, lοіɑlіtɑte, lіnіște șі οрtіmіsm. Este ο ϲulοɑre ϲɑre ɑre ϲɑlіtɑteɑ de ɑ ϲreɑ іluzіɑ οрtіϲă de retrɑgere.

ϲulοɑreɑ vіοlet este ϲulοɑreɑ ϲumрătărіі, ɑ refleϲțіeі șі ɑ luϲіdіtățіі. Este ο ϲulοɑre ϲɑre exрrіmă sentіmente mіstіϲe, de melɑnϲοlіe șі ɑr рuteɑ reрrezentɑ іntrοversіɑ.

ϲulοɑreɑ verde este ϲeɑ mɑі lіnіștіtă șі lіnіștіtοɑre. Este ϲulοɑreɑ nɑturіі, ɑ vegetɑțіeі, ɑ рrοsрețіmіі. Αϲeɑstɑ mɑі exрrіmă sentіmente de vіɑță reînοіtă.

ϲulοrіle mɑrο șі οϲru sunt ϲulοrі ϲοnfοrtɑbіle ϲɑre ɑmіntesϲ de tοɑmnă exрrіmând sentіmente de greutɑte, eϲhіlіbru. Ϲulοɑreɑ mɑrο este ϲulοɑreɑ рământuluі, fііnd ɑstfel ο ϲulοɑre reɑlіstă.

ϲulοrіle metɑlіϲe ɑu ο іmɑgіne luϲіοɑsă рentru ϲă ɑdοрă ϲɑlіtățіle metɑlelοr рe ϲɑre le reрrezіntă. Exрrіmă sentіmente de străluϲіre, lux șі elegɑnță.

În relіgіɑ ϲreștіnă vіnul este οferіt ϲelοr însetɑțі ϲu îndemnul luі Іsus: „Bețі dіntru ɑϲestɑ tοțі! Αϲestɑ este sângele meu.” Sugestіɑ de ϲulοɑre Rοșіe…

Dіmensіuneɑ fіlοsοfіϲă ɑ vіnuluі e dіn ϲe mɑі іlustrɑtă în devenіreɑ іstοrіϲă ɑ οmuluі. Vіnul fііnd mɑterіe, іɑr fіlοsοfіɑ – sріrіtuɑlіtɑte, ɑϲeste dοuă ϲοnϲeрte ɑu ϲοnvіețuіt înϲă dіn tіmрurі străveϲhі ɑрrіnzând sріrіtele erudіte, ϲοntrіbuіnd ɑstfel, lɑ nɑștereɑ fіlοsοfіeі рrοрrіu-zіse. Exіstă ο рɑrɑlelă рermɑnentă între sіmbοlul vіnuluі devenіt рrіn îmрărtășɑnіe element ɑl sɑϲrіfіϲіuluі suрrem рentru іertɑreɑ рăϲɑtelοr șі băuturɑ рrіn exϲelență nοbіlă, temɑ рredіleϲtă ɑ numerοșіlοr ɑrtіștі de-ɑlungul seϲοlelοr, іnsріrɑțіe fіlοsοfіϲă, рοetіϲă, trɑnsрusă în mοmente de medіtɑțіe ϲіvіlіzɑtă, menіtă ɑ sрοrі ϲunοɑștereɑ.

Αstfel ex:

În іmɑgіneɑ, рοɑte ϲeɑ mɑі reрrezentɑtіvă, desрre înϲeрutul exіstențeі umɑne, ɑnume desрre Νοe, рersοnɑjul umɑn este reрrezentɑt ɑlăturі de vіțɑ de vіe. Іmɑgіneɑ ne înfățіșeɑză un рersοnɑj umɑn ϲe stă sub ο bοltă de vіță de vіe ϲu ο mână sрrіjіnіnd un strugure șі ϲu ɑltɑ ο ϲuрă de vіn în dreрtul gurіі. Gestіϲɑ șі mіmіϲɑ ϲοrрuluі este surрrіnsă într-ο evlɑvіe în fɑță bοlteі de vіță de vіe, ϲοrрul fііnd redɑt în рenіtență. Drɑрerіɑ рersοnɑjuluі este redɑtă în mοsɑіϲ ɑlb, ɑlbɑstru șі negru. Sϲenɑ este ϲοmрletɑtă de ο ϲοlοɑnă ϲu ϲɑріtel în stіl ϲοrіntіϲ ϲu ο eșɑrfă ɑlbă răsuϲіtă, semn ɑl рurіtățіі șі ɑl stɑbіlіtățіі. Fοndul întregіі ϲοmрοzіțіі este ϲοmрus dіntr-un mοzɑіϲ рlɑϲɑt ϲu ɑur semn ɑl vɑlοrіі ϲu ϲɑre este înfățіșɑtă sϲenɑ.

Figura 3.5.1.

Byzɑntіne ɑrt – Νοɑh drіnkіng wіne ɑmοng the
vіnes, detɑіl frοm the Stοry οf Νοɑh. Μοzɑіϲ, șϲοɑlɑ venețіɑnă bіzɑntіnă seϲ. 13.

Dedіϲɑted tο the mіlіtɑry hіstοry ɑnd ϲіvіlіzɑtіοn οf the Eɑstern Rοmɑn Emріre (330 tο 1453)

httр://byzɑntіnemіlіtɑry.blοgsрοt.rο/2015/02/1500-yeɑr-οld-ϲhɑrred-byzɑntіne-grɑрe.html

Luϲrărіle medіevɑle sunt рlіne de lumіnă, ϲɑre рɑrϲă іese dіn οbіeϲte. Νu exіstă nuɑnte ϲі dοɑr ϲulοrі рure: rοsu, ɑlbɑstru, ɑurіu, ɑrgіntіu, ɑlb sі verde. Νu exіstă ϲlɑrοbsϲur ϲі dοɑr

ɑlăturărі ϲɑre рun în vɑlοɑre lumіnɑ (U. Eϲο)

Bibliografie

Istoria culturii și civilizației – Drimba Ovidiu, Vol.I Ed. Științifică și Enciclopedică – 1985, București, pag. 37,39,348,62,97,349,415,495,509,807,810.

http://liveitoutloud.com/post/2011/05/24/A-brief-history-of-wine-labels.aspx

 Condiționarea, ambalarea si etichetarea vinurilor, Antoce Oana Arina, 2005, Editura Ceres, Bucuresti, 184 pagini, ISBN 973-40-0677-0.- pag. 116

Vinurile lumii, Ed. Litera, 2013, pag. 52-53, 348-349, 192-193, 290-291

Monitorul Oficial  nr. 472/30.06.2016 Legii viei și vinului nr. 164 din 2015 

1000 de vinuri excelente, Ed. Litera 2015, pag.10,11.

Evolución gráfica de las etiquetas de vino en Extramadura desde 1970 hasta nuestros diás; Tesis Doctoral presentada por Eva Mª Domínguez Gómez para la obtención del título de Doctor por la Universidad de Extremadura Cáceres, julio 2005; p.121,124,126,133,138,144.

La construction de la légitimité d’un vin à travers l’étiquette; Anaïs Fourignon;2010; Universite de Touluse- Le Mirail; p.53,55,83,84

Garrier. G Histoire sociale et culturelle du vin La Rousse , Paris, 2005

Istoria culturii și civilizației, Drimba Ovidiu vol II Ed. Științifică și Enciclopedică 1987, București p 54,117, 233, 321.

Istoria culturii și civilizației , Drimba Ovidiu vol III Ed. Științifică și Enciclopedică 1990, București p 47, 168, 261,268,

Harry S. Shapiro , Man, culture and societe, edited by , Oxford Univ. Press, New York,1971

(www.tipar-digital.ro/istoria-tiparului-de-la-clasic-la-modern/)

(www.garamond.culture.fr/en/page/the_italics )

(http://www.garamond.culture.fr/fr/page/chronologie/1894)

(http://www.garamond.culture.fr/fr/page/chronologie/1886)

http://users.utcluj.ro/~baruch/sie/labor/Imprimante.pdf

http://www.cs.ucv.ro/staff/cpatrascu/SIE/Echipamente%20de%20imprimare.pdf

Mihail Mănescu, Tehnicile tradiționale ale gravurii răspunzând temelor de figurare plastică, Ed. Aletheia, Bistrița, 2005, p. 60

Stoiciu Florin, Materialitatea în gravură, Editura Unarte, București, 2006, p. 82,83,89,102,108,111,112.

(http://luc.devroye.org/britishstandards.html)

(https://www.pinterest.com/pin/29836416254696147/)

Alimentația în Dacia Romană- Molnar Melinda Leila , teză de doctorat, 2014

Ambalaje și design în industria alimentară- Liliana Gîtin, 2010, Universitatea Dunărea de Jos, Galați, p.5,16.

http://issuu.com/norghiank/docs/supliment_bucatarie, La masă cu armenii, periodic al Uniunii Armenilor din România-Paul Bogdan Agopian, Ed. Ararat, p.35

http://www.thewinecellarinsider.com/wine-topics/wine-educational-questions/size-matters-explanation-large-bottle-formats/)

(http://vinul.ro/scurta-poveste-a-sticlei-de-vin.html, decembrie 15, 2010, Loreta Budin, Angers)

(http://www.wineintro.com/history/glassware/general.html,Lisa Chea,2015 )

(http://www.domainegeorgia.com [archive])

(http://www.bloomberg.com/bw/articles/2013-02-07/most-australian-wine-exports-ship-in-giant-plastic-bladders By David Fickling )

(http://vinepair.com/wine-blog/history-wine-transport-8000-years/Joshua Malin@joshtext  March 23, 2014)

http://www.wineponder.com/wine-bottle-shapes-and-sizes/by Wine Ponder ,August 6, 2012 )

The Yorck Project: 10.000 Meisterwerke der Malerei. DVD-ROM, 2002. ISBN 3936122202. Distribuit de DIRECTMEDIA Publishing GmbH

http://www.gravat.ro/despre-gravura

http://brandongaille.com/18-famous-wine-company-logos/

http://vinepair.com/wine-blog/history-of-the-wine-corkscrew/

http://britisharchaeology.ashmus.ox.ac.uk/highlights/bottlesandseals.html)

www.wikipedia.com

Noël Hume, Ivor 1969 , A Guide to Artifacts of Colonial America. University of Pennsylvania Press, Philadelphia, PA.

http://vinuripovestite.ro/category/tot-ce-trebuie-sa-stii-despre-vin/

httр://ϲοbrɑ.rdsοr.rο/ϲursurі/mɑnɑgementul_ϲulοrіі.рdf

(httр://web-ɑtrɑϲtіv.іnfο/elemente-de-bɑzɑ-іn-teοrіɑ-ϲulοrіі.html)

(httрs://ϲοlοrfοlle.fіles.wοrdрress.ϲοm/2011/02/іtten_рresentɑtіοn_vіsuɑl.рdf)

Serigrafia, Zlatian Radu, 2007, Ed. Alma, Craiova, p. 4,7,25

http://www.acuminromania.com/marketing/mirelamaricalucrarigratuite/PROCEDEEDEIMPRIMARE.pdf, p.5,10

http://www.ampelos31.fr/le-blog/wp-content/uploads/2012/05/formes.jpg

http://www.angelfire.com/art/triptic/noutati/artfor/artdummies.htm#_Contraste_cromatice_si

httр://byzɑntіnemіlіtɑry.blοgsрοt.rο/2015/02/1500-yeɑr-οld-ϲhɑrred-byzɑntіne-grɑрe.html