Desfasurarea Activitatii de Audit Public Intern la O Institutie Publica

Cuprins

Introducere

Termenul de audit provine din limba latina de la cuvintul audit-auditare cu semnificatia ,,a asculta”, dar despre audit se vorbeste de cateva secole. Necesitatea auditorilor interni și rolul acestora a crescut continuu și a fost unanim acceptate, motiv pentru care acestia au simtit nevoia de a se organiza și de a-și standardiza activitǎțile practice. Astfel, în anul 1941 a fost fondat Institutul Auditorilor Interni (The Institute of Internal Auditors), cu sediul în Orlando-Florida SUA, care, în timp, s-a internaționalizat, având filiale pe toate continentele, având o activitate prodigioasă pe linia pregătirii profesionale, cercetării, publicând o revistă proprie, organizând colocvii și certificând auditorii.

Auditul a evoluat în timp de la o verificare exhaustiva a tranzactiilor în vederea detectarii fraudelor, catre o verificare prin sondaj, în scopul exprimarii de catre auditor a unei opinii potrivit careia situatiile financiare au fost intocmite sub toate aspectele semnificative, în conformitate cu un cadru general de raporatare financiara identificat.

Auditul extern, recunoscut sub numele de audit financiar este efectuat pe bază contractuală de către auditori independenți (la noi în țarǎ memnri ai Camerei Auditorilor Financiari din România), fie persoane fizice, fie persoane juridice, care au misiunea de a certifica situațiile financiare ale unei organizații.

Auditul intern este o activitate independentă și obiectivă care dă unei organizații o asigurare în ceea ce privește gradul de control asupra operațiunilor o îndrumă pentru a-i îmbunătăți operațiunile, și contribuie la adăugarea unui plus de valoare.

Auditul public intern se referǎ la instituții care gestioneazǎ fonduri publice, fiind o este activitate funcțional independentă și obiectivă, de asigurare și consiliere, concepută să adauge valoare și să îmbunătățească activitățile entității publice; ajută entitatea publică să își îndeplinească obiectivele, printr-o abordare sistematică și metodică, evaluează și îmbunătățește eficiența și eficacitatea managementului riscului, controlului și proceselor de guvernanță.

Un auditor nu poate obține certitudinea sigura și absolută că materialele false sau greșite din situațiile financiare vor fi detectate. Cunoscând limitele inerente ale auditului, există un risc inevitabil de a nu descoperi relatările false ale unor situații financiare, chiar daca auditul este astfel creat și organizat.

Responsabilitatea primară pentru prevenirea și detectarea fraudelor și erorilor aparține atât celor însărcinați cu guvernanța, cât și conducerii unei organizații. Caracterul de fraudă al unei operațiuni nu se poate stabili decât în instanță. Astfel, de vreme ce auditorul nu are responsabilitatea de a demonstra fraudele din punct de vedere juridic, preocuparea sǎ este direcționată mai curând către acțiuni suspecte de fraudă, decât către fraude dovedite.

Auditorii interni trebuie să se comporte într-o manieră profesională în toate activitățile pe care le desfășoară, să aplice standarde profesionale înalte și să manifeste imparțialitate în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, să se angajeze numai în acele misiuni pentru care au cunoștințele, aptitudinile și experiența necesare și să utilizeze metode și practici de cea mai bună calitate în activitățile pe care le realizează; în desfășurarea auditului și în elaborarea rapoartelor auditorii interni au datoria de a adera la postulatele de bază și la standardele de audit general acceptate.

Capitolul 1

AUDITUL PUBLIC INTERN. CARACTERISTICI GENERALE

1.1 Domeniul de aplicare a auditului public intern

Domeniul de aplicare a auditului intern a cunoscut numeroase dispute între specialiști și în consecință au apărut noi termeni pentru trasarea drumului parcurs. S-a constatat astfel că este nevoie de timp pentru “fixarea” unei terminologii și chiar și după stabilirea acesteia se mai găsesc interpretări divergente cu privire la sensul care trebuie dat cuvintelor. În realitate, este vorba doar de un clasament și imediat ce ne va fi clară filozofia clasamentului, cuvintele își vor regăsi în mod natural locul ce le revine.

Auditul intern poate fi apreciat în funcție de următoarele elemente:

consiliere acordată managerului; auditul intern reprezintă o funcție de asistență a managerului, pentru a-i permite să-și administreze mai bine activitățile; auditorul intern consiliază, asistă, recomandă, dar nu decide, obligația lui fiind de a reprezenta un mijloc care să contribuie la îmbunătățirea controlului pe care fiecare manager îl are asupra activităților sale;

ajutor dat salariaților fără a-i judeca; obiectivele auditului intern trebuie să ducă la îmbunătățirea rezultatelor existente și nu judecata în sine a celor vinovați de anumite neajunsuri, deficiențe;

independența totală a auditorilor interni, care se regăsește sub două aspecte: independența compartimentului în cadrul organizației (este subordonată la cel mai înalt nivel), respectiv independența auditorilor interni, care le asigură obiectivitatea în activitatea desfășurată.

Domeniul de aplicare al auditului intern poate fi considerat ca fiind universal și înțeles ca atare din două puncte de vedere:

– este o funcție universală deoarece se aplică tuturor organizațiilor;

– este o funcție universală deoarece se aplică tuturor funcțiilor, acolo unde acestea se exercită.

Primele vizate sunt întreprinderile, indiferent de mărimea lor. În primul rând marile întreprinderi și în mod special întreprinderile multinaționale, de la care a și început de fapt să se extindă această tendință. Dar auditul intern mai vizează și întreprinderile mici și mijlocii în măsura în care, bineînțeles, pot suporta costurile pentru funcționarea unui serviciu de audit intern.

Auditul intern există și funcționează în toate organizațiile, oricare ar fi domeniul de activitate al acestora. Inițial el s-a născut din practica întreprinderilor multinaționale, apoi a fost transferat celor naționale, după care a fost asimilat în administrație. În România, auditul intern este impus instituțiilor publice și structurilor asimilate acestora și recomandat entităților din sistemul privat.

Obiectivele și metodologia auditului intern sunt universale în sensul că se aplică tuturor activităților, ceea ce permite un mai bun control asupra acestora.

1.1.1 Rolul auditului public intern

Auditul public intern, conform Legii nr. 672/2002 privind auditul public intern, este definit ca activitatea funcțional independentă și obiectivă, care dă asigurări și consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor și cheltuielilor publice, perfecționând activitățile entității publice. Astfel, auditul public intern ajută entitatea publică să-și îndeplinească obiectivele printr-o abordare sistematică și metodică, care evaluează și îmbunătățește eficiența și eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiune a riscului, a controlului și proceselor de administrare.

În aceste condiții, rolul auditului public intern este de a contribui la buna și efectiva gestiune a fondurilor publice, iar aportul structurii de audit public intern constă în promovarea unei culturi privind realizarea unui management efectiv și eficient în cadrul entității publice.

Obiectivele misiunii de audit public intern

În principal, unei misiuni de audit i se pot atribui trei obiective principale:

asigurarea conformității procedurilor și a operațiunilor cu normele legale -auditul de regularitate;

evaluarea rezultatelor privind obiectivele urmărite și examinarea impactului efectiv – auditul de performanță.

evaluarea sistemelor de management si control intern – auditul de sistem.

1.1.2 Structura de audit public intern

Structura de audit public intern este constituită la nivelul entităților publice, conducătorul entității publice sau organul de conducere colectivă care are obligația instituirii cadrului organizatoric și funcțional necesar desfășurării activității de audit public intern.

La instituțiile publice mici, care nu sunt subordonate altor entități publice, auditul public intern se limitează la auditul de regularitate și se efectuează de către compartimentele de audit public intern ale Ministerul Finanțelor Publice.

Conducătorul entității publice subordonate poate stabili și menține un compartiment funcțional de audit public intern, cu acordul entității publice de la nivelul ierarhic imediat superior, iar dacă această structură nu se înființează, auditul entității respective se efectuează de către structura de audit public intern al entității publice de la nivelul ierarhic superior.

Structura de audit public intern funcționează în subordinea directă a conducătorului entității publice, exercitând o funcție distinctă și independentă de activitățile entității publice. Prin atribuțiile sale structura de audit public intern nu trebuie să fie implicată în elaborarea procedurilor de control intern.

În conformitate cu legislația în vigoare, misiunea structurii de audit public intern este de a audita sistemele de control din cadrul entității publice în scopul de a evalua eficacitatea și performanța structurilor funcționale în implementarea politicilor, programelor și acțiunilor în vederea îmbunătățirii continue a acestora.

Astfel, obiectivele structurii de audit public intern sunt următoarele:

de a ajuta entitatea publică atât în ansamblu cât și structurile sale prin intermediul opiniilor și recomandărilor;

să asigure o mai bună gestionare a riscurilor;

să asigure o mai bună administrare și păstrare a patrimoniului;

să asigure o mai bună monitorizare a conformității activității entității publice cu regulile și procedurile existente;

să asigure o evidență contabilă și un management informatic fiabil și corect;

să îmbunătățească calitatea managementului, a controlului și auditului intern;

să îmbunătățească eficiența și eficacitatea operațiunilor;

evaluarea sistemelor de management și control intern – auditul de sistem.

1.1.3 Atribuțiile structurii de audit public intern

Structura de audit public intern are următoarele atribuții:

elaborează norme metodologice specifice entității publice în care își desfășoară activitatea, cu avizul Unității Centrale de Armonizare pentru Auditul Public Intern (U.C.A.A.P.I.) sau cu avizul organismului ierarhic superior în cazul entităților public subordonate;

elaborează proiectul planului anual de audit public intern;

efectuează activități de audit public intern pentru a evalua dacă sistemele de management financiar și control ale entității publice sunt transparente și sunt conforme cu normele de legalitate, regularitate, economicitate, eficiență și eficacitate;

informează UCAAPI/organul ierarhic superior despre recomandările neînsușite de către conducătorul entității publice auditate, precum și despre eventualele consecințe ale acestora;

raportează periodic asupra constatărilor, concluziilor și recomandărilor rezultate din activitățile sale de audit;

elaborează raportul anual de audit public intern;

în cazul identificării unor iregularități sau posibile prejudicii, raportează imediat conducătorului entității publice și structurii de control abilitate.

1.2 Normele internaționale privind auditul intern

Auditul intern se efectuează în entități diferite, eterogene, de mărimi, structuri și obiective diverse, precum și specialiști formați de școli diferite. Din aceste considerente, pe plan internațional au apărut norme (standarde) de practică profesională a auditului intern, care sunt recomandate auditorilor interni și pe baza cărora aceștia trebuie să-și realizeze propriile standarde de aplicare a auditului intern.

Standardele (normele) profesionale ale auditorilor interni cuprind mai multe componente, legate într-un tot unitar, ghidând activitatea auditorilor interni. Normele auditului intern își propun:

să definească principiile de bază;

să furnizeze un cadru de referință:

să stabilească criterii de apreciere;

să fie un factor de îmbunătățire.

Standardele de audit intern cuprind următoarele componente:

– Codul deontologic al auditorului intern;

– Normele de calificare și normele de implementare asociate, notate cu seria 1000, până la 1300;

– Normele de funcționare și normele de implementare asociate, cuprinzând seria 2000, până la 2600.

Codul deontologic enunță 4 principii și 10 reguli de conduită profesională. Cele 4 principii sunt:

integritatea, bază a încrederii acordate auditorilor;

obiectivitatea și independența;

confidențialitatea, exceptând obligațiile legale;

competența și profesionalismul.

Principalele norme sunt redate în continuare:

Norma 1000 – Misiune, competență și responsabilități

Norma 1100 – Independență și obiectivitate

Norma 1200 – Competențe și conștiință profesională

Norma 1300 – Program de asigurare și de îmbunătățire a calității

Norma 2000 – Gestionarea Auditului Intern

Norma 2100 – Natura activității

Norma 2200 – Planificarea misiunii

Norma 2300 – Îndeplinirea misiunii

Norma 2400 – Comunicarea rezultatelor

Norma 2500 – Supravegherea acțiunilor de progres

Norma 2600 – Acceptarea riscurilor de către DG

1.3 Structura de audit intern din România

a) Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI).

UCAAPI este o structură distinctă în cadrul Ministerului Finanțelor Publice, constituită din compartimente de specialitate, în directa subordonare a ministrului finanțelor publice, având atribuții de coordonare, evaluare, sinteză în domeniul activității de audit public intern la nivel național, care efectuează și misiuni de audit public intern de interes național cu implicații multisectoriale. UCAAPI este condusă de un director general, numit de ministrul finanțelor publice, cu avizul CAPI;

b) Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI).

CAPI este un organism cu caracter consultativ, constituit din 11 membri, specialiști din afara Ministerului Finanțelor Publice, condus de un președinte. CAPI sprijină UCAAPI în definirea strategiei și îmbunătățirii activității de audit public intern în sectorul public;

c) Compartimentele de audit public intern din entitățile publice reprezintă structura funcțională de bază în domeniul auditului public intern, care se va stabili după parcurgerea următoarelor etape:

identificarea tuturor activităților desfășurate atât în cadrul entității publice, cât și în structurile subordonate în care aceasta exercită în mod direct misiuni de audit intern;

identificarea riscurilor asociate activităților;

identificarea formelor de control intern atașate fiecărei activități;

stabilirea riscurilor reziduale ca urmare a exercitării formelor de control;

stabilirea fondului de timp necesar efectuării misiunilor de audit intern care să acopere activitățile la care se menține un risc rezidual mare/mediu.

După determinarea volumului activității de audit și a numărului de posturi necesare se va stabili, prin conexare cu cadrul legal care reglementează organizarea instituțiilor publice, tipul concret al structurii de organizare.

UCAAPI

În realizarea obiectivelor sale UCAAPI are următoarele atribuții principale:

elaborează, conduce și aplică o strategie unitară în domeniul auditului public intern și monitorizează la nivel național această activitate;

b) dezvoltă cadrul normativ în domeniul auditului public intern;

c) dezvoltă și implementează proceduri și metodologii uniforme, bazate pe standardele internaționale, inclusiv manualele de audit intern;

d) dezvoltă metodologiile în domeniul riscului managerial;

e) elaborează Codul privind conduita etică a auditorului intern;

f) avizează normele metodologice specifice diferitelor sectoare de activitate în domeniul auditului public intern;

g) dezvoltă sistemul de raportare a rezultatelor activității de audit public intern și elaborează raportul anual, precum și sinteze, pe baza rapoartelor primite;

h) efectuează misiuni de audit public intern de interes național cu implicații multisectoriale;

i) verifică respectarea normelor, instrucțiunilor, precum și a Codului privind conduita etică a auditorului intern de către compartimentele de audit public intern și poate iniția măsurile corective necesare, în cooperare cu conducătorul entității publice în cauză;

j) coordonează sistemul de recrutare și de pregătire profesională în domeniul auditului public intern;

k) avizează numirea/destituirea șefilor compartimentelor de audit public intern din entitățile publice;

l) cooperează cu Curtea de Conturi și cu alte instituții și autorități publice din România;

m) cooperează cu autoritățile și organizațiile de control financiar public din alte state, inclusiv din Comisia Europeană.

CAPI

Se înființează Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI) pe lângă Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI), organism cu caracter consultativ, pentru a acționa în vederea definirii strategiei și a îmbunătățirii activității de audit public intern, în sectorul public.

Comitetul pentru Audit Public Intern este format din:

a) președintele Camerei Auditorilor Financiari din România;

b) 2 profesori universitari cu specialitate în domeniul auditului public intern;

c) 3 specialiști cu înaltă calificare în domeniul auditului public intern;

d) 2 experți în contabilitate publică;

e) 1 expert în domeniul juridic;

f) 1 expert în sisteme informatice;

g) directorul general al Unității Centrale de Armonizare pentru Auditul Public Intern.

Membrii CAPI, cu excepția directorului general al UCAAPI, nu pot face parte din structurile Ministerului Finanțelor Publice, iar modul de nominalizare a acestora se va stabili prin norme aprobate prin hotărâre a Guvernului.

CAPI va fi condus de un președinte ales cu majoritate simplă de voturi dintre membrii comitetului, pentru o perioadă de 3 ani; președintele convoacă întâlnirile CAPI.

Regulamentul de organizare și funcționare a CAPI este aprobat de plenul acestuia, cu o majoritate de jumătate plus unu din voturi.

Secretariatul tehnic al CAPI este asigurat de UCAAPI.

Membrii CAPI vor primi o indemnizație de ședință egală cu 20% din nivelul echivalent salariului brut al secretarilor de stat; indemnizația se suportă din bugetul statului, prin bugetul Ministerului Finanțelor Publice.

Membrii Comitetului pentru Audit Public Intern, cu excepția președintelui Camerei Auditorilor Financiari din România și a directorului general al Unității Centrale de Armonizare pentru Auditul Public Intern, sunt selectați în baza propunerilor formulate de ministere și instituții publice, ca urmare a scrisorilor de intenție adresate în acest scop de către ministrul finanțelor publice.

Pentru desemnarea profesorilor universitari cu specialitate în domeniul auditului public intern se vor consulta cel puțin 5 instituții de învățământ superior din România.

Desemnarea auditorilor specialiști cu o înaltă calificare în domeniul auditului public intern se efectuează prin consultarea următoarelor instituții publice:

a) ministere cu atribuții economice, respectiv Ministerul Industriei și Resurselor, Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței;

b) ministere cu atribuții sociale, respectiv Ministerul Educației și Cercetării, Ministerul Sănătății și Familiei, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale;

c) instituții publice din sistemul de apărare națională, ordine publică, securitate și siguranță, respectiv Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Telecomunicații Speciale, Serviciul de Informații Externe.

Pentru desemnarea experților în domeniul contabilității publice se va consulta Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, precum și Asociația Generală a Economiștilor din România.

Pentru desemnarea de experți în domeniul juridic se va consulta Ministerul Justiției, iar pentru desemnarea de experți în sisteme informatice se va consulta Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației.

Instituțiile nominalizate formulează propuneri în termen de 10 zile de la primirea scrisorilor de intenție.

Persoanele desemnate depun la Secretariatul tehnic al Unității Centrale de Armonizare pentru Auditul Public Intern un curriculum vitae detaliat, precum și alte materiale reprezentative privind activitatea lor.

Ministrul finanțelor publice, pe baza analizei documentației prezentate, precum și a consultărilor directe cu persoanele nominalizate, aprobă prin ordin lista membrilor Comitetului pentru Audit Public Intern.

Calitatea de membru al Comitetului pentru Audit Public Intern încetează în următoarele situații:

a) la cerere;

b) în cazul incapacității de a-și exercita atribuțiile o perioadă mai mare de 6 luni;

c) în cazul unei condamnări penale aplicate în baza unei hotărâri judecătorești rămase definitivă;

d) deces.

Constatarea situațiilor privind încetarea calității de membru al CAPI este de competența președintelui Comitetului pentru Audit Public Intern, care le aduce la cunoștință ministrului finanțelor publice.

Încetarea calității de membru în situațiile prezentate se dispune prin ordin al ministrului finanțelor publice, la sesizarea președintelui Comitetului pentru Audit Public Intern.

Locul de membru al Comitetului pentru Audit Public Intern devenit vacant se ocupă după aceeași procedură utilizată la numirea acestuia.

Directorul general al Unității Centrale de Armonizare pentru Auditul Public Intern este numit de ministrul finanțelor publice numai după obținerea avizului favorabil al Comitetului pentru Audit Public Intern și a rezultatului obținut în urma parcurgerii etapelor de selecție stabilite în desfășurarea concursurilor și examenelor pentru ocuparea funcțiilor publice.

În vederea obținerii avizului candidații pentru funcția de director general depun la Secretariatul tehnic al Unității Centrale de Armonizare pentru Auditul Public Intern un curriculum vitae detaliat privind activitatea în domeniul auditului, precum și alte documente reprezentative privind activitatea lor.

Comitetul pentru Audit Public Intern analizează materialul documentar al fiecărui candidat și efectuează consultări directe cu persoanele nominalizate în legătură cu activitatea profesională desfășurată, conform procedurii prevăzute în Regulamentul de organizare și funcționare al Comitetului pentru Audit Public Intern, urmând ca în termen de 10 zile să emită și să comunice avizul favorabil sau nefavorabil, după caz.

Directorul general al Unității Centrale de Armonizare pentru Auditul Public Intern poate fi eliberat din funcție de către ministrul finanțelor publice numai cu avizul Comitetului pentru Audit Public Intern.

Ministrul finanțelor publice își exprimă intenția de eliberare din funcție a directorului general al Unității Centrale de Armonizare pentru Auditul Public Intern printr-o scrisoare adresată Comitetului pentru Audit Public Intern, însoțită de motivația corespunzătoare.

Comitetul pentru Audit Public Intern analizează motivele, efectuează investigațiile necesare și în termen de 10 zile prezintă avizul favorabil sau nefavorabil la cererea de eliberare din funcție a directorului general al Unității Centrale de Armonizare pentru Auditul Public Intern.

În realizarea obiectivelor sale CAPI are următoarele atribuții principale:

a) dezbate planurile strategice de dezvoltare în domeniul auditului public intern și emite o opinie asupra direcțiilor de dezvoltare a acestuia;

b) dezbate și emite o opinie asupra actului normativ elaborat de UCAAPI în domeniul auditului public intern;

c) dezbate și avizează raportul anual privind activitatea de audit public intern și îl prezintă Guvernului;

d) avizează planul misiunilor de audit public intern de interes național cu implicații multisectoriale;

e) dezbate și emite o opinie asupra rapoartelor de audit public intern de interes național cu implicații multisectoriale;

f) analizează importanța recomandărilor formulate de auditorii interni în cazul divergențelor de opinii dintre conducătorul entității publice și auditorii interni, emițând o opinie asupra consecințelor neimplementării recomandărilor formulate de aceștia;

g) analizează acordurile de cooperare între auditul intern și cel extern referitor la definirea conceptelor și la utilizarea standardelor în domeniu, schimbul de rezultate din activitatea propriu-zisă de audit, precum și pregătirea profesională comună a auditorilor;

h) avizează numirea și revocarea directorului general al UCAAPI.

Directorul general este funcționar public și trebuie să aibă o înaltă calificare profesională în domeniul financiar-contabil și/sau al auditului, cu o competență profesională corespunzătoare, și să îndeplinească cerințele Codului privind conduita etică a auditorului intern.

Compartimentul de audit public intern se organizează astfel:

Compartimentul de audit public intern se constituie în subordinea directă a conducerii entității publice și, prin atribuțiile sale, nu trebuie să fie implicat în elaborarea procedurilor de control intern și în desfășurarea activităților supuse auditului public intern.

Conducătorul compartimentului de audit public intern este numit/destituit de către conducătorul entității publice, cu avizul UCAAPI; pentru entitățile publice subordonate, respectiv aflate în coordonarea sau sub autoritatea altei entități publice, numirea/destituirea se face cu avizul entității publice superioare.

Conducătorul compartimentului de audit public intern este responsabil pentru organizarea și desfășurarea activităților de audit.

Funcția de auditor intern este incompatibilă cu exercitarea acestei funcții ca activitate profesională orientată spre profit sau recompensă.

Atribuțiile compartimentului de audit public intern

a) elaborează norme metodologice specifice entității publice în care își desfășoară activitatea, cu avizul UCAAPI sau cu avizul organului ierarhic imediat superior în cazul entităților publice subordonate;

b) elaborează proiectul planului anual de audit public intern;

c) efectuează activități de audit public intern pentru a evalua dacă sistemele de management financiar și control ale entității publice sunt transparente și sunt conforme cu normele de legalitate, regularitate, economicitate, eficiență și eficacitate;

Auditul public intern se exercită asupra tuturor activităților desfășurate într-o entitate publică, inclusiv din entitățile subordonate, cu privire la formarea și utilizarea fondurilor publice, precum și la administrarea patrimoniului public.

Compartimentul de audit public intern auditează, cel puțin o dată la 3 ani, fără a se limita la acestea, următoarele:

angajamentele bugetare și legale din care derivă direct sau indirect obligații de plată, inclusiv din fondurile comunitare;

plățile asumate prin angajamente bugetare și legale, inclusiv din fondurile comunitare;

vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale;

concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al statului sau al unităților administrativ-teritoriale;

constituirea veniturilor publice, respectiv modul de autorizare și stabilire a titlurilor de creanță, precum și a facilităților acordate la încasarea acestora;

alocarea creditelor bugetare;

sistemul contabil și fiabilitatea acestuia;

sistemul de luare a deciziilor;

sistemele de conducere și control precum și riscurile asociate unor astfel de sisteme;

sistemele informatice.

d) informează UCAAPI despre recomandările neînsușite de către conducătorul entității publice auditate, precum și despre consecințele acestora; Compartimentul de audit public intern transmite la UCAAPI /structurile teritoriale ale UCAAPI /organul ierarhic imediat superior, sinteze ale recomandărilor neînsușite de către conducătorul entității publice auditate și consecințele neimplementării acestora, însoțite de documentația relevantă, după cum urmează:

entitățile publice subordonate transmit trimestrial în maxim 5 zile de la încheierea trimestrului organelor ierarhice imediat superioare;

entitățile publice ale Administrației publice locale transmit trimestrial la structurile teritoriale UCAAPI, în termen de 10 zile de la încheierea trimestrului;

entitățile publice ale Administrației publice centrale transmit trimestrial la UCAAPI, în termen de 10 zile de la încheierea trimestrului.

e) raportează periodic asupra constatărilor, concluziilor și recomandărilor rezultate din activitățile sale de audit.

Compartimentele de audit public intern transmit la UCAAPI /structurile teritoriale ale UCAAPI /organul ierarhic imediat superior, la cererea acestora rapoarte periodice privind constatările, concluziile și recomandările rezultate din activitățile lor de audit.

f) elaborează raportul anual al activității de audit public intern.

Rapoartele anuale privind activitatea de audit public intern cuprind principalele constatări, concluzii și recomandări rezultate din activitatea de audit, progresele înregistrate prin implementarea recomandărilor, eventualele iregularități/prejudicii constatate în timpul misiunilor de audit public intern, precum și informații referitoare la pregătirea profesională.

Rapoartele anuale privind activitatea de audit public intern se transmit la UCAAPI /structurile teritoriale ale UCAAPI /organul ierarhic imediat superior, după cum urmează:

entitățile publice subordonate transmit organelor ierarhice imediat superioare astfel: cele ale Administrației publice locale până la 5 ianuarie, iar cele ale Administrației publice centrale până la 10 ianuarie;

entitățile publice ale Administrației publice locale transmit la structurile teritoriale UCAAPI, până la 15 ianuarie;

entitățile publice ale Administrației publice centrale transmit la UCAAPI, până la 25 ianuarie.

g) în cazul identificării unor iregularități semnificative sau posibile prejudicii, raportează imediat conducătorului entității publice și structurii de control intern abilitate.

h) verifică respectarea normelor, instrucțiunilor, precum și a Codului privind conduita etică în cadrul compartimentelor de audit intern din entitățile publice subordonate, aflate în coordonare sau sub autoritate, și poate iniția măsurile corective necesare, în cooperare cu conducătorul entității publice în cauză.

În situația în care în timpul misiunilor de audit public intern se constată abateri de la regulile procedurale și metodologice, respectiv de la prevederile legale, aplicabile structurii/activității/operațiunii auditate, auditorii interni trebuie să înștiințeze conducătorul entității publice și structura de inspecție sau o altă structură de control intern stabilită de conducătorul entității publice, în termen de 3 zile.

În cazul identificării unor iregularități majore auditorul intern poate continua misiunea sau poate să o suspende cu acordul conducătorului entității care a aprobat-o, dacă din rezultatele preliminare ale verificării se estimează că prin continuarea acesteia nu se ating obiectivele stabilite (limitarea accesului, informații insuficiente, etc.).

Auditul public intern se exercită asupra tuturor activităților desfășurate într-o entitate publică, inclusiv asupra activităților entităților subordonate, cu privire la formarea și utilizarea fondurilor publice, precum și la administrarea patrimoniului public.

Compartimentul de audit public intern auditează, cel puțin o dată la 3 ani, fără a se limita la acestea, următoarele:

a) angajamentele bugetare și legale din care derivă direct sau indirect obligații de plată, inclusiv din fondurile comunitare;

b) plățile asumate prin angajamente bugetare și legale, inclusiv din fondurile comunitare;

c) vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale;

d) concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al statului ori al unităților administrativ-teritoriale;

e) constituirea veniturilor publice, respectiv modul de autorizare și stabilire a titlurilor de creanță, precum și a facilităților acordate la încasarea acestora;

f) alocarea creditelor bugetare;

g) sistemul contabil și fiabilitatea acestuia;

h) sistemul de luare a deciziilor;

i) sistemele de conducere și control, precum și riscurile asociate unor astfel de sisteme;

j) sistemele informatice.

Proiectul planului de audit public intern se elaborează de către compartimentul de audit public intern, pe baza evaluării riscului asociat diferitelor structuri, activități, programe/proiecte sau operațiuni, precum și prin preluarea sugestiilor conducătorului entității publice, prin consultare cu entitățile publice ierarhic superioare, ținând seama de recomandările Curții de Conturi.

Conducătorul entității publice aprobă anual proiectul planului de audit public intern.

Auditorul intern desfășoară audituri ad-hoc, respectiv misiuni de audit public intern cu caracter excepțional, necuprinse în planul anual de audit public intern.

În realizarea misiunilor de audit auditorii interni își desfășoară activitatea pe bază de ordin de serviciu, emis de șeful compartimentului de audit public intern, care prevede în mod explicit scopul, obiectivele, tipul și durata auditului public intern, precum și nominalizarea echipei de auditare.

Compartimentul de audit public intern notifică structura care va fi auditată, cu 15 zile înainte de declanșarea misiunii de audit; în notificare se precizează scopul, principalele obiective și durata misiunii de audit.

Compartimentul de audit public intern notifică, de asemenea, tematica în detaliu, programul comun de cooperare, precum și perioadele în care se realizează intervențiile la fața locului, conform normelor metodologice.

Auditorii interni au acces la toate datele și informațiile, inclusiv la cele existente în format electronic, pe care le consideră relevante pentru scopul și obiectivele precizate în ordinul de serviciu.

Personalul de conducere și de execuție din structura auditată are obligația să ofere documentele și informațiile solicitate, în termenele stabilite, precum și tot sprijinul necesar desfășurării în bune condiții a auditului public intern.

Auditorii interni pot solicita date, informații, precum și copii ale documentelor, certificate pentru conformitate, de la persoanele fizice și juridice aflate în legătură cu structura auditată, iar acestea au obligația de a le pune la dispoziție la data solicitată. Totodată auditorii interni pot efectua la aceste persoane fizice și juridice orice fel de reverificări financiare și contabile legate de activitățile de control intern la care acestea au fost supuse, care vor fi utilizate pentru constatarea legalității și a regularității activității respective.

Reprezentanților autorizați ai Comisiei Europene și ai Curții de Conturi Europene li se asigură drepturi similare celor prevăzute pentru auditorii interni, cu scopul protejării intereselor financiare ale Uniunii Europene; aceștia trebuie să fie împuterniciți în acest sens printr-o autorizație scrisă, care să le ateste identitatea și poziția, precum și printr-un document care să indice obiectul și scopul controlului sau al inspecției la fața locului.

Ori de câte ori în efectuarea auditului public intern sunt necesare cunoștințe de strictă specialitate, conducătorul compartimentului de audit public intern poate decide asupra oportunității contractării de servicii de expertiză/consultanță din afara entității publice.

Auditorii interni elaborează un proiect de raport de audit public intern la sfârșitul fiecărei misiuni de audit public intern; proiectul de raport de audit public intern reflectă cadrul general, obiectivele, constatările, concluziile și recomandările. Raportul de audit public intern este însoțit de documente justificative.

Proiectul de raport de audit public intern se transmite la structura auditată; aceasta poate trimite, în maximum 15 zile de la primirea raportului, punctele sale de vedere, care vor fi analizate de auditorii interni.

În termen de 10 zile de la primirea punctelor de vedere compartimentul de audit public intern organizează reuniunea de conciliere cu structura auditată, în cadrul căreia se analizează constatările și concluziile, în vederea acceptării recomandărilor formulate.

Șeful compartimentului de audit public intern trimite raportul de audit public intern finalizat, împreună cu rezultatele concilierii, conducătorului entității publice care a aprobat misiunea, pentru analiză și avizare; pentru instituția publică mică, raportul de audit public intern este transmis spre avizare conducătorului acesteia. După avizare recomandările cuprinse în raportul de audit public intern vor fi comunicate structurii auditate.

Structura auditată informează compartimentul de audit public intern asupra modului de implementare a recomandărilor, incluzând un calendar al acestora. Șeful compartimentului de audit public intern informează UCAAPI sau organul ierarhic superior, după caz, despre recomandările care nu au fost avizate; aceste recomandări vor fi însoțite de documentația de susținere.

Compartimentul de audit public intern verifică și raportează UCAAPI sau organului ierarhic superior, după caz, asupra progreselor înregistrate în implementarea recomandărilor.

1.4. Standardul ocupațional “Auditor în sectorul public”

La nivel național, exercitarea funcției de auditor intern în sectorul public este reglementată de Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, cu modificările și completările ulterioare, iar condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a fi auditor intern în sectorul public, sunt stabilite prin lege și detaliate în Codul privind conduita etică a auditorului intern, aprobat prin OMFP nr. 252/2004.

În condițiile legii, auditorul intern în sectorul public reprezintă persoana competentă pentru efectuarea misiunilor de audit intern în cadrul entităților publice.

Astfel, auditorul intern în sectorul public desfășoară o activitate independentă și obiectivă, ce are rolul de a oferi entității o asigurare rezonabilă în ceea ce privește funcționalitatea sistemului de control intern. De asemenea, auditorul intern oferă consiliere pentru îmbunătățirea operațiunilor și contribuie la adăugarea de valoare actului managerial. În același timp, auditorul intern ajută entitatea publică să își atingă obiectivele evaluând, printr-o abordare sistematică și metodică, procesele sale de management al riscurilor, de control și de guvernare a întreprinderii și făcând propuneri pentru a le consolida eficacitatea.

În altă ordine de idei, auditorul intern trebuie să informeze conducerea entității publice cu privire la eventualele indicii de fraudă pe care le constată cu ocazia derulării misiunilor de audit intern.

Cei ce doresc să devină auditori interni în sectorul public și să-și desfășoare activitatea în entități publice, trebuie să dețină cunoștințele, abilitățile și valorile necesare pentru a performa în domeniu.

Cunoștințele sunt structurate pe domenii de competență și se referă la:

Audit intern – include cunoștințele referitoare la normele, procedurile și tehnicile de audit intern;

Managementul riscului, controlul intern și guvernanța – cuprinde cunoștințele referitoare la structurile procesului de guvernanță și modul de organizare a sistemelor de management financiar și control intern din cadrul entităților publice, cu scopul gestionării riscurilor;

Contabilitate – include cunoștințele cadru referitoare la organizarea contabilității și la rolul acesteia în sistemul informațional al entităților publice, cunoștințe despre managementul costurilor și sistemul de analiză și modelare a acestuia, precum și sistemul de analiză și control bugetar;

Finanțe publice – include cunoștințele care se referă la natura resurselor și cheltuielilor publice, precum și sistemul de bugete prin intermediul cărora se derulează fondurile publice, la nivel central și local, inclusiv procesul bugetar și modul de finanțare a deficitelor bugetare;

Management – cuprinde cunoștințele care permit înțelegerea principiilor de conducere în vederea detectării devierilor de la bunele practici. Această înțelegere implică o capacitate de aplicare a cunoștințelor generale la situațiile care ar putea apărea în cursul desfășurării activităților de audit, de detectare a devierilor semnificative și de efectuare a cercetărilor necesare pentru a ajunge la soluții rezonabile;

Tehnologia informațiilor (IT) – cuprinde cunoștințele privind conceptele de bază ale IT, organizarea și protecția fișierelor, utilizarea soft-urilor utilitare și aplicative specifice muncii de audit, accesul la bazele de date, utilizarea generală a computerului etc.;

Drept – include cunoștințele privind noțiunile de bază ale dreptului comercial, administrativ, financiar și fiscal, al muncii, civil, penal și comunitar.

Abilitățile pe care auditorul intern trebuie să le demonstreze în îndeplinirea sarcinilor, conform reglementărilor de referință și bunelor practici internaționale, se prezintă după cum urmează:

Planificarea – ca activitate în munca de audit, este o competență specifică care solicită cunoștințe solide de management, guvernanță corporativă și tehnici specifice de audit, precum și o experiență practică și o viziune realistă asupra a ceea ce trebuie făcut, cum și când.

Cercetarea și analiza – cuprinde activități care vizează identificarea, culegerea și prelucrarea informațiilor și datelor entităților, domeniilor și sistemelor care sunt supuse auditului, dintre care nominalizăm: colectarea datelor, înregistrarea informațiilor și analiza.

Evaluarea – ocupă un loc central în munca de audit intern, fiind o competență specifică în munca de audit care solicită cunoștințe solide și o experiență practică necesară care să acopere domeniile auditate.

Comunicarea și raportarea – include abilități de ascultare activă și comunicare efectivă a diferitelor puncte de vedere. Aceste abilități se referă atât la comunicarea orală, cât și la cea scrisă, de la toate nivelurile organizaționale și în toate situațiile de muncă.

Consilierea – cuprinde activități care au ca obiective adăugarea unui plus de valoare și îmbunătățirea funcționării unei entități. În vederea realizării acestor obiective, auditorul trebuie să demonstreze, în principal, abilități care vizează: rezolvarea problemelor, creativitatea, gândirea strategică etc.

Dezvoltarea așteptărilor – Perfecționarea pregătirii profesionale continue – include un set de abilități profesionale care vizează atât așteptările personalului, conducerii entității și chiar al partenerilor.

Valorile pe care auditorul intern în sectorul public trebuie să le posede cuprind valorile etice, morale și personale.

Etica profesională – datorită faptului că auditorul intern din sectorul public trebuie să lucreze la standarde înalte de profesionalism pentru atingerea performanței în domeniu și, în general, pentru a asigura calitatea serviciilor și a menține încrederea publicului, este nevoie să se conformeze standardelor etice. Acestea includ: integritatea, independența și obiectivitatea, confidențialitatea și competența profesională.

Valorile morale să fie cel puțin la nivelul regulilor etice, iar auditorul intern în sectorul public trebuie să discearnă între ce este bine și ce este rău, corect sau greșit din punct de vedere moral.

Valorile personale – în cadrul procesului de selecție și de recrutare este foarte important să se aibă în vedere caracteristicile personale necesare auditorului intern în sectorul public. Valorile personale sunt unul din cei mai buni predictori pe termen lung ai potențialului profesional și ai valorii personale adăugate. Acestea solicită auditorului să fie: echilibrat, ambițios, entuziast, persuasiv, devotat, motivat, flexibil, adaptabil ș.a.

Auditorul intern în sectorul public trebuie să își îndeplinească atribuțiile în mod independent și obiectiv, cu profesionalism și integritate, în baza cadrului normativ în vigoare și a cadrului procedural specific activităților auditate, respectând prevederile Codului privind conduita etică a auditorului intern.

Auditorul intern în sectorul public nu va divulga unor terțe persoane (fizice sau juridice) neautorizate nici un fel de date, fapte sau situații pe care le-a constatat în cursul ori în legătură cu îndeplinirea misiunilor de audit intern. Auditorul intern în sectorul public este responsabil de protecția documentelor referitoare la auditul intern desfășurat la o entitate publică. Răspunderea pentru măsurile luate în urma analizării recomandărilor prezentate în rapoartele de audit aparține conducerii entității publice.

În practică, auditorul intern în sectorul public utilizează diferite tehnici și instrumente în vederea realizării misiunilor de audit intern, cum ar fi: verificarea, observarea fizică, interviul, analiza, eșantioane statistice, chestionare, tabloul de prezentare a circuitului auditului etc.

Principalele funcții îndeplinite de auditorul intern în sectorul public sunt următoarele:

Planificarea activității de audit intern;

Pregătirea misiunii de audit intern;

Colectarea informațiilor;

Evaluarea riscurilor;

Evaluarea preliminară a controlului intern;

Programarea misiunii de audit intern;

Elaborarea testelor de audit intern;

Formularea constatărilor, concluziilor și recomandărilor de audit intern;

Documentarea activităților de audit intern;

Elaborarea raportului de audit intern;

Supervizarea misiunii de audit intern;

Valorificarea recomandărilor de audit intern;

Dezvoltarea relațiilor operaționale cu entitățile auditate;

Asigurarea calității activității de audit intern;

Evaluarea sistemului organizational;

Evaluarea sistemului privind managementul riscului, controlul intern și guvernanta;

Evaluarea activității financiar-contabile;

Evaluarea activității juridice;

Evaluarea activității privind tehnologia informației;

Evaluarea procesului de finanțare.

Pe baza acestor funcții, au fost elaborate unitățile de competență cheie, generale și specifice profesiei de auditor intern în sectorul public, care sunt prezentate și dezvoltate în cele ce urmează.

Capitolul 2

ORGANIZAREA AUDITUL INTERN LA ENTITATI PUBLICE ÎN ROMÂNIA

Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, defineste la articolul 2, activitatea de audit intern ca fiind „activitatea functional independenta si obiectiva, de asigurare si consiliere, conceputa sa adauge valoare si sa îmbunatateasca activitatile entitatii publice; ajuta entitatea publica sa îsi îndeplineasca obiectivele, printr-o abordare sistematica si metodica, evalueaza si îmbunatateste eficienta si eficacitatea managementului riscului, controlului si proceselor de guvernanta".

Analizând aceasta definitie putem stabili câteva trasaturi caracteristice auditului public intern, si anume:

a) Auditul public intern este o activitate desfasurata în cadrul entitatilor publice. Fiind o activitate desfasurata la nivelul sectorului administratie publice, aceasta este reglementata pe baza legilor si normelor elaborate de Ministerul Finantelor Publice. Normele elaborate au un caracter general, fiecare sector de activitate având obligatia sa-si elaboreze norme proprii în functie de specificul activitatii.

b) Auditul public intern este o activitate independenta. Activitatea de audit trebuie sa fie independenta, iar auditorii interni trebuie sa fie obiectivi în realizarea sarcinilor lor. Aceste trasaturi reies din standardele elaborate de I.I.A. si se refera la independenta organizationala (auditorul intern raporteaza la cel mai înalt nivel de conducere al entitatii). Aceasta activitate este asigurata de persoane care au calitatea de angajati ai institutiei la care efectueaza auditul, însa pentru a li se asigura independenta, acestia sunt organizati la nivelul unui serviciu functional aflat în subordinea directa a conducatorului institutiei publice, iar angajarea sau destituirea acestor persoane se face numai cu acordul sefului compartimentului de audit de la institutia superioara sau aflata în coordonare.

c) Auditul public intern este o activitate obiectiva. Obiectivitatea acestei activitati decurge din faptul ca auditorul este o persoana cu un înalt grad de pregatire profesionala si calitatea de auditor îi confera un grad sporit de independenta fata de conducerea institutiei. În sprijinul obiectivitatii activitatii vine si Norma de audit intern nr. 1120 – „Obiectivitatea individuala", care arata ca „auditorii interni trebuie sa aiba o atitudine impartiala si neinfluentata si sa evite conflictele de interese".

Auditorii interni trebuie sa evite sa evalueze anumite operatiuni de care au fost responsabili în trecut. Obiectivitatea unui auditor este considerata a fi afectata atunci când acesta realizeaza o misiune de asigurare pentru o activitate pentru care a fost responsabil în cursul anului precedent.

d) Auditul public intern da asigurari si consiliere conducerii. Aceasta trasatura decurge din faptul ca auditorii interni dau dovada de obiectivitate profesionala, colectând, evaluând si comunicând informatii legate de activitatea sau procesul examinat. Activitatea de audit intern are ca scop principal informarea managerului în vederea administrarii mai eficiente a activitatii entitatii. Auditorul are un rol de consiliere, acesta informând responsabilii departamentelor si conducatorul unitatii de deficientele constatate în diversele activitati auditate în scopul corectarii acestor deficiente. Deci auditorul intern are rolul de a consilia, a asista sau a recomanda si în nici un caz de a folosi masuri coercitive în vederea remedierii deficientelor.

2.1 Schema generala privind derularea misiunii de audit public intern

Acest subcapitol prezinta metodele si instrumentele utilizate în derularea unei misiuni de audit intern si descrie procedurile si modelele standard ale documentelor utilizate.

Misiunile de audit intern pentru societati comerciale, desfasurate de auditorii interni membri ai Camerei Auditorilor Financiari se desfasoara dupa un schema foarte asemanatoare celei descrise în cele ce urmeaza, dar, dat fiind caracterul foarte strict reglementat al auditului intern în sistemul public, am preferat ca în acest curs sa prezentam derularea acesteia din urma, așa cum rezulta din Legea nr.672/2002 privind auditul public intern și normele sale de aplicare.

Ordinul de serviciu se întocmeste de seful compartimentului de audit public intern, pe baza planului anual de audit public intern aprobat de conducatorul entitatii publice. Ordinul de serviciu reprezinta mandatul de interventie dat de catre compartimentul de audit public intern. Ordinul de serviciu repartizeaza sarcinile de serviciu auditorilor interni, astfel încât acestia sa poata demara misiunea de audit.

2.1.1.Ordinul de serviciu

Ordinul de serviciu se întocmește de șeful compartimentului de audit public intern, pe baza planului anual de audit public intern aprobat de conducătorul entității publice. Ordinul de serviciu reprezintă mandatul de intervenție dat de către compartimentul de audit public intern. Ordinul de serviciu repartizează sarcinile de serviciu auditorilor interni, astfel încât aceștia să poată demara misiunea de audit.

2.1.2. Declaratia de independenta

Independenta auditorilor interni selectati pentru realizarea unei misiuni de audit public intern, trebuie declarata. În acest sens fiecare auditor intern trebuie sa întocmeasca o declaratie de independenta.

2.1.3.Notificarea privind declansarea misiunii de audit public intern

Compartimentul de audit public intern notifica entitatea/structura auditata cu 15 zile înainte de declansarea misiunii de audit public intern, despre scopul, principalele obiective, durata acesteia, precum si despre faptul ca pe parcursul misiunii vor avea loc interventii la fata locului al caror program va fi stabilit ulterior, de comun acord.

2.1.4.Colectarea si prelucrarea informatiilor

În aceasta etapa auditorii interni solicita si colecteaza informatii cu caracter general despre entitatea/structura auditata. Aceste informatii trebuie sa fie pertinente si utile pentru a atinge urmatoarele scopuri:

a)identificarea principalelor elemente ale contextului institutional si socio-economic în care entitatea/structura auditata îsi desfasoara activitatea;

b)cunoasterea organizarii entitatii/structurii auditate, a tehnicilor sale de lucru si a diferitelor nivele de administrare, conform organigramei;

c)identificarea punctelor cheie ale functionarii entitatii/structurii auditate si ale sistemelor sale de control, pentru o evaluare prealabila a punctelor tari si slabe;

d)identificarea si evaluarea riscurilor cu incidenta semnificativa;

e)identificarea informatiilor probante necesare pentru atingerea obiectivelor controlului si selectionarii tehnicilor de investigare adecvate.

Prelucrarea informatiilor

Prelucrarea informatiilor consta în:

a)analiza structurii/entitatii auditate si activitatii sale (organigrama, regulamente de functionare, fise ale posturilor, circuitul documentelor);

b)analiza cadrului normativ ce reglementeaza activitatea entitatii/structurii auditate;

c)analiza factorilor susceptibili de a împiedica buna desfasurare a misiunii de audit public intern;

d)analiza rezultatelor controalelor precedente;

e)analiza informatiilor externe referitoare la entitatea/structura auditata.

2.1.5.Identificarea obiectelor auditabile

Obiectul auditabil reprezinta activitatea elementara a domeniului auditat, ale carei caracteristici pot fi definite teoretic si comparate cu realitatea practica.

Etapele identificarii obiectelor auditabile

Identificarea obiectelor auditabile se realizeaza în 3 etape:

a)detalierea fiecarei activitati în operatii succesive descriind procesul de la realizarea acestei activitati pâna la înregistrarea ei (circuitul auditului);

b)definirea pentru fiecare operatiune în parte a conditiilor pe care trebuie sa le îndeplineasca din punct de vedere al controalelor specifice si al riscurilor aferente (ce trebuie sa fie evitate);

c)determinarea modalitatilor de functionare necesare pentru ca entitatea sa atinga obiectivul si sa elimine riscul.

Lista centralizatoare a obiectelor auditabile

Lista centralizatoare a obiectelor auditabile, definite sub aspectele caracteristicilor specifice si ale riscurilor asociate, constituie suportul analizei riscurilor.

2.1.6.Analiza riscurilor

Riscul reprezinta orice eveniment, actiune, situatie sau comportament cu impact nefavorabil asupra capacitatii entitatii publice de a realiza obiectivele.

Categorii de riscuri:

a)Riscuri de organizare (neformalizarea procedurilor): lipsa unor responsabilitati precise; insuficienta organizare a resurselor umane; documentatia insuficienta, neactualizata;

b)Riscuri operationale: neînregistrarea în evidentele contabile; arhivare necorespunzatoare a documentelor justificative; lipsa unui control asupra operatiilor cu risc ridicat;

c)Riscuri financiare: plati nesecurizate, nedetectarea operatiilor cu risc financiar;

d)Riscuri generate de schimbarile legislative, structurale, manageriale etc.

Componentele riscului

Componentele riscului sunt:

– probabilitatea de aparitie;

– nivelul impactului, respectiv gravitatea consecintelor si durata acestora.

Scopul analizei riscurilor

Analiza riscului reprezinta o etapa majora în procesul de audit public intern, care are drept scopuri:

a)sa identifice pericolele din entitatea/structura auditata;

b)sa identifice daca controalele interne sau procedurile entitatii/structurii auditate pot preveni, elimina sau minimiza pericolele;

c)sa evalueze structura/evolutia controlului intern al entitatii/structurii auditate.

Fazele analizei riscurilor

Fazele analizei riscurilor sunt urmatoarele:

a)analiza activitatii entitatii/structurii auditate;

b)identificarea si evaluarea riscurilor inerente, respectiv a riscurilor, de eroare semnificativa a activitatilor entitatii/structurii auditate, cu incidenta asupra operatiilor financiare;

c)verificarea existentei controalelor interne, a procedurilor de control intern, precum si evaluarea acestora;

d)evaluarea punctelor slabe, cuantificarea si împartirea lor pe clase de risc. Auditorii interni trebuie sa integreze în procesul de identificare si evaluare a riscurilor semnificative si pe cele depistate în cursul altor misiuni.

Masurarea riscurilor

Masurarea riscurilor depinde de probabilitatea de aparitie a riscului si de gravitatea consecintelor evenimentului. Pentru realizarea masurarii riscurilor se utilizeaza drept instrumente de masurare, criteriile de apreciere.

Masurarea probabilitatii

Criteriile utilizate pentru masurarea probabilitatii de aparitie a riscului sunt:

a)aprecierea vulnerabilitatii entitatii;

b)aprecierea controlului intern.

Probabilitatea de aparitie a riscului variaza de la imposibilitate la certitudine si este exprimata pe o scara de valori pe trei nivele:

– probabilitate mica;

– probabilitate medie;

– probabilitate mare.

a)Aprecierea vulnerabilitatii entitatii

Pentru a efectua aprecierea, auditorul va examina toti factorii cu incidenta asupra vulnerabilitatii domeniului auditabil, cum ar fi:

– resursele umane;

– complexitatea prelucrarii operatiilor;

– mijloacele tehnice existente.

Vulnerabilitatea se exprima pe trei nivele:

– vulnerabilitate redusa;

– vulnerabilitate medie;

– vulnerabilitate mare.

b)Aprecierea controlului intern

Aprecierea controlului intern se face pe baza unei analize a calitatii controlului intern al entitatii, pe trei nivele:

– control intern corespunzator;

– control intern insuficient;

– control intern cu lipsuri grave.

Masurarea gravitatii consecintelor evenimentului (nivelul impactului)

Nivelul impactului reprezinta efectele riscului în cazul producerii sale si se poate exprima pe o scara de valorica pe trei nivele:

– impact scazut;

– impact moderat;

– impact ridicat.

Metoda – model de analiza a riscurilor

Analiza riscurilor se face prin parcurgerea urmatorilor pasi:

a)identificarea (listarea) operatiilor/activitatiilor auditabile, respectiv a obiectelor auditabile. În aceasta faza se analizeaza si se identifica activitatile/operatiile precum si a interdependentelor existente între acestea, fixându-se perimetrul de analiza;

b)identificarea amenintarilor, riscurilor inerente posibile, asociate acestor operatiuni/activitati, prin determinarea impactului financiar al acestora;

c)stabilirea criteriilor de analiza a riscului. Recomandam utilizarea criteriilor: aprecierea controlului intern, aprecierea cantitativa si aprecierea calitativa;

d)stabilirea nivelului riscului pentru fiecare criteriu, prin utilizarea unei scari de valori pe trei nivele, astfel:

d1) pentru aprecierea controlului intern: control intern corespunzator – nivel 1; control intern insuficient – nivel 2; control intern cu lipsuri grave – nivel 3;

d2) pentru aprecierea cantitativa: impact financiar slab – nivel 1; impact financiar mediu – nivel 2; impact financiar important – nivel 3;

d3) pentru aprecierea calitativa: vulnerabilitate redusa – nivel 1; vulnerabilitate medie – nivel 2; vulnerabilitate mare – nivel 3.

e)stabilirea punctajului total al criteriului utilizat (T). Se atribuie un factor de greutate si un nivel de risc fiecarui criteriu. Produsul acestor doi factori da punctajul pentru criteriul respectiv iar suma punctajelor pentru o anumita operatie/activitate auditabila conduce la determinarea punctajului total al riscului operatiei/activitatii respective. Punctajul total al riscului se obtine utilizând formulele:

unde:

Pi = ponderea riscului pentru fiecare criteriu;

Ni = nivelul riscurilor pentru fiecare criteriu utilizat;

sau

T = N1 x N2 x …. x Ni,

unde

N = nivelul riscurilor pentru fiecare criteriu utilizat.

f)clasarea riscurilor, pe baza punctajelor totale obtinute anterior, în: risc mic, risc mediu, risc mare;

g)ierahizarea/operatiunilor activitatilor ce urmeaza a fi auditate, respectiv elaborarea tabelului puncte tari si puncte slabe. Tabelul punctelor tari si punctelor slabe prezinta sintetic rezultatul evaluarii fiecarei activitati/operatiuni/teme analizate si permite ierarhizarea riscurilor în scopul orientarii activitatii de audit public intern, respectiv stabilirea tematicii în detaliu. Tabelul prezinta în partea stânga rezultatele analizei riscurilor (domeniile/obiectele auditabile, obiectivele specifice, riscuri, indicatori si indici), iar în partea dreapta opinia si comentariile auditorului intern.

Domeniu Obiective Riscuri Opinie Comentariu F/f Consecinte Gradul de încredere

2.1.7. Elaborarea tematicii în detaliu a misiunii de audit public intern

Tematica în detaliu cuprinde totalitatea domeniilor/obiectelor de auditat selectate (obiectivele de îndeplinit), este semnata de seful compartimentului de audit public intern si adusa la cunostinta principalilor responsabili ai entitatii/structurii auditate în cadrul sedintei de deschidere.

Programul de audit public intern

Programul de audit public intern este un document intern de lucru al compartimentului de audit public intern, care se întocmeste în baza tematicii detaliate. Cuprinde pe fiecare obiectiv din tematica detaliata actiunile concrete de efectuat necesare atingerii obiectivului, precum si repartizarea acestora pe fiecare auditor intern.

Programul de audit public intern are drept scopuri:

a)asigura seful compartimentului de audit public intern ca au fost luate în considerare toate aspectele referitoare la obiectivele misiunii de audit public intern;

b)asigura repartizarea sarcinilor si planificarea activitatilor, de catre supervizor.

Programul preliminar al interventiilor la fata locului

Programul preliminar al interventiilor la fata locului se întocmeste în baza programului de audit public intern si prezinta în mod detaliat lucrarile pe care auditorii interni îsi propun sa le efectueze, respectiv studiile, cuantificarile, testele, validarea acestora cu materiale probante si perioadele în care se realizeaza aceste verificari la fata locului.

2.1.8. Deschiderea interventiei la fata locului

Sedinta de deschidere a interventiei la fata locului se deruleaza la unitatea auditata, cu participarea auditoriilor interni si a personalului entitatii/structurii auditate.

Ordinea de zi a sedintei de deschidere trebuie sa cuprinda:

a)prezentarea auditorilor interni;

b)prezentarea obiectivelor misiunii de audit public intern;

c)stabilirea termenelor de raportare a stadiului verificarilor;

d)prezentarea tematicii în detaliu;

e)acceptarea calendarului întâlnirilor;

f)asigurarea conditiilor materiale necesare derularii misiunii de audit public intern.

Entitatea auditata poate solicita amânarea misiunii de audit, în cazuri justificate (interese speciale, lipsa de timp, alte circumstante). Amânarea trebuie discutata cu compartimentul de audit public intern si notificata la conducatorul entitatii publice.

Minuta sedintei de deschidere

Data sedintei de deschidere, participantii, aspectele importante discutate trebuie consemnate în minuta sedintei de deschidere.

2.1.9. Notificarea privind realizarea interventiilor la fata locului

Compartimentul de audit public intern trebuie sa notifice entitatea/structura auditata despre programul verificarilor la fata locului, inclusiv perioadele de desfasurare. Odata cu aceasta notificare trebuie sa se transmita si Carta auditului intern.

2.2. Interventia la fata locului (munca de teren)

Interventia la fata locului consta în colectarea documentelor, analiza si evaluarea acestora. Interventia la fata locului cuprinde urmatoarele etape:

a)cunoasterea activitatii/sistemului/procesului supus verificarii si studierea procedurilor aferente;

b)intervievarea personalului auditat;

c)verificarea înregistrarilor contabile;

d)analiza datelor si informatiilor;

e)evaluarea eficientei si eficacitatii controalelor interne;

f)realizarea de testari;

g)verificarea modului de realizare a corectarii actiunilor mentionate în auditarile precedente (verificarea realizarii corectarii).

2.2.1.Principalele tehnici de audit intern

Verificarea – asigura validarea, confirmarea, acuratetea înregistrarilor, documentelor, declaratiilor, concordanta cu legile si regulamentele, precum si eficacitatea controalelor interne.

Tehnicile de verificare sunt:

a)Comparatia: confirma identitatea unei informatii dupa obtinerea acesteia din doua sau mai multe surse diferite;

b)Examinarea: presupune urmarirea în special a detectarii erorilor sau a iregularitatilor;

c)Recalcularea: verificarea calculelor matematice;

d)Confirmarea: solicitarea informatiei din doua sau mai multe surse independente (a treia parte) în scopul validarii acesteia;

e)Punerea de acord: procesul de potrivire a doua categorii diferite de înregistrari;

f)Garantarea: verificarea realitatii tranzactiilor înregistrate prin examinarea documentelor, de la articolul înregistrat spre documentele justificative;

g)Urmarirea: reprezinta verificarea procedurilor de la documentele justificative spre articolul înregistrat. Scopul urmaririi este de a verifica daca toate tranzactiile reale au fost înregistrate.

Observarea fizica reprezinta modul prin care auditorii interni îsi formeaza o parere proprie.

Interviul se realizeaza de catre auditorii interni prin intervievarea persoanelor auditate/implicate/interesate. Informatiile primite trebuie confirmate cu documente.

Analiza consta în descompunerea unei entitati în elemente, care pot fi izolate, identificate, cuantificate si masurate distinct.

2.2.2.Principalele instrumente de audit intern

Chestionarul cuprinde întrebarile pe care le formuleaza auditorii interni. Tipurile de chestionare sunt:

a)chestionarul de luare la cunostinta (CLC) – cuprinde întrebari referitoare la contextul socio-economic, organizarea interna, functionarea entitatii/structurii auditate;

b)chestionarul de control intern (CCI) – ghideaza auditorii interni în activitatea de identificare obiectiva a disfunctiilor si cauzelor reale ale acestor disfunctii;

c)chestionarul-lista de verificare (CLV) – este utilizat pentru stabilirea conditiilor pe care trebuie sa le îndeplineasca fiecare domeniu auditabil. Cuprinde un set de întrebari standard privind obiectivele definite, responsabilitatile si metodele mijloacele financiare, tehnice si de informare, resursele umane existente.

Tabloul de prezentare a circuitului auditului (pista de audit), care permite:

– stabilirea fluxurilor informatiilor, atributiilor si responsabilitatilor referitoare la acestea;

– stabilirea documentatiei justificative complete;

– reconstituirea operatiunilor de la suma totala pâna la detalii individuale si invers.

Formularele constatarilor de audit public intern – se utilizeaza pentru prezentarea fundamentata a constatarilor auditului public intern.

a)Fisa de identificare si analiza problemelor (FIAP) – se întocmeste pentru fiecare disfunctionalitate constatata. Prezinta rezumatul acesteia, cauzele si consecintele, precum si recomandarile pentru rezolvare. FIAP trebuie sa fie aprobata de catre coordonatorul misiunii, confirmata de reprezentantii entitatii/structurii auditate si supervizata de seful compartimentului de audit (sau de catre înlocuitorul acestuia).

b)Formularul de constatare si raportare a iregularitatilor – se întocmeste în cazul în care auditorii interni constata existenta sau posibilitatea producerii unor iregularitati. Se transmite imediat sefului compartimentului de audit public intern, care va informa în termen de 3 zile conducatorul entitatii publice si structura de control abilitata pentru continuarea verificarilor.

2.3. Metodologia de desfășurare a misiunilor de audit public intern

În cadrul acestei părți se prezintă structura-cadru a derulării misiunilor de audit public intern privind:

a) misiunile de asigurare;

b) misiunile de consiliere;

c) misiunile de evaluare.

Misiunile de asigurare

Misiunile de asigurare se realizează în conformitate cu tipurile de audit intern reglementate de lege și pot fi:

a) misiuni de audit de regularitate/conformitate;

b) misiuni de audit al performanței;

c) misiuni de audit de sistem.

Misiunile de audit de regularitate

Prin planificarea și realizarea misiunilor de audit de regularitate/conformitate se urmărește examinarea acțiunilor asupra efectelor financiare pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub aspectul respectării ansamblului principiilor, regulilor procedurale și metodologice care le sunt aplicate.

Planificarea și realizarea misiunilor de audit de regularitate/conformitate au ca obiective:

a) să ajute entitatea/structura auditată prin intermediul opiniilor și recomandărilor;

b) să contribuie la gestionarea mai bună a riscurilor de către entitatea/structura auditată;

c) să asigure o mai bună monitorizare a conformității cu regulile și procedurile existente;

d) să îmbunătățească calitatea proceselor de management al riscului, de control și de guvernanță;

e) să se asigure că informațiile financiare și contabile sunt fiabile și corecte;

f) să îmbunătățească eficiența și eficacitatea operațiilor.

Misiunile de audit de regularitate/conformitate au ca obiectiv principal asigurarea regularității/conformității procedurilor și a operațiunilor cu cadrul normativ de reglementare. Planificarea și realizarea acestor misiuni au în vedere, în principal, compararea realității cu sistemul de referință stabilit.

Misiunile de audit al performanței

Auditul performanței este o activitate independentă și obiectivă de analiză a activităților/proceselor/programelor/ proiectelor dintr-o entitate, concepută să aducă un plus de valoare acestora, prin evaluarea și compararea rezultatelor obținute cu cele propuse sau așteptate, în condiții de economicitate, eficiență și eficacitate.

Auditul performanței examinează dacă în procesul de implementare a obiectivelor și atribuțiilor entității publice sunt stabilite criterii corecte pentru evaluarea rezultatelor și apreciază dacă rezultatele obținute sunt în conformitate cu obiectivele stabilite.

Obiectivul principal al auditului performanței este de a evalua modul în care entitatea publică utilizează fondurile publice, respectă principiile de economicitate, eficiență și eficacitate și oferă managementului un punct de vedere independent în legătură cu atingerea rezultatelor dorite, precum și recomandări privind căile și mijloacele de a-și spori performanța.

Auditul performanței se concentrează pe rezultatele obținute de entitatea publică, prin examinarea următoarelor aspecte:

a) economicitatea, care constă în minimizarea costului resurselor alocate pentru atingerea rezultatelor estimate ale unei activități cu menținerea calității corespunzătoare a acestor rezultate;

b) eficiența, care constă în maximizarea rezultatelor unei activități în relație cu resursele utilizate;

c) eficacitatea, care reprezintă gradul de îndeplinire a obiectivelor programate pentru fiecare activitate și raportul dintre efectul proiectat și rezultatul efectiv al activității.

În realizarea auditului performanței, auditorii interni adoptă următoarele abordări:

a) abordarea pe bază de rezultate, care constă în evaluarea performanțelor realizate, respectiv în ce măsură au fost îndeplinite cerințele privind economicitatea, eficiența și eficacitatea în procesul de implementare și derulare a unui program sau activități;

b) abordarea pe bază de probleme, care constă în identificarea, verificarea și analiza problemelor, care se referă la economicitatea, eficiența și eficacitatea activităților ce vizează implementarea și derularea unor programe sau realizarea unor activități de către entitățile auditate și a cauzelor apariției acestora.

Auditul performanței examinează sistemul de control intern/managerial al entității publice în scopul identificării slăbiciunilor ce determină nerealizarea țintelor de performanță. Examinarea presupune evaluarea componentelor sistemului de control intern/managerial care asigură economicitatea, eficiența și eficacitatea activităților, analiza cauzelor și formularea de recomandări pentru remedierea slăbiciunilor constatate.

Criteriul principal în activitatea de selectare a temelor de audit îl reprezintă perspectiva îmbunătățirii în ansamblu a performanțelor programelor/activităților.

Pentru realizarea misiunilor de audit al performanței se stabilește un sistem de referință, respectiv criterii la care să se raporteze rezultatele verificărilor efectuate. Criteriile sunt stabilite pe baza bunei practici în domeniu și prin analiza datelor și informațiilor rezultate din următoarele surse:

a) legislație, politici publice, standarde naționale sau internaționale;

b) ghiduri și reglementări departamentale;

c) practici manageriale acceptate în domeniu;

d) cerințe contractuale;

e) standarde pe domenii și alți indicatori relevanți;

f) literatura de specialitate, în vederea stabilirii obiectivelor și indicatorilor de performanță;

g) referințe obținute prin compararea cu buna practică în domeniul auditat;

h) rezultatele obținute de entități publice similare;

i) criterii utilizate în audituri similare;

j) criterii de performanță stabilite de către legislativ;

k) criterii obținute prin valorificarea experienței unor specialiști, experți, cercetători în domeniu.

Criteriile selectate trebuie să fie relevante, rezonabile și corespunzătoare obiectivelor auditului.

Misiunea de audit de sistem

Auditul de sistem reprezintă o evaluare în profunzime a sistemelor de conducere și de control intern, cu scopul de a stabili dacă acestea funcționează economic, eficace și eficient, pentru identificarea deficiențelor și formularea de recomandări pentru corectarea acestora.

Auditul de sistem trebuie să furnizeze o asigurare privind funcționarea entității publice în ansamblul său. Această asigurare se obține prin analiza subsistemelor componente ale entității, în cadrul unor misiuni specifice.

Misiunea de audit de sistem trebuie să abordeze atât elemente specifice regularității activităților cu cadrul normativ care le reglementează, cu standardele sau cu bunele practici în domeniile auditate, cât și elemente ale performanței.

Criteriile abordate în cadrul derulării unei misiuni de audit de sistem sunt următoarele:

a) conformitatea atât cu strategia, politicile, planurile, regulamentele și procedurile, cât și cu cadrul normativ specific domeniului auditabil din care face parte entitatea auditată;

b) regularitatea operațiilor și etica profesională;

c) integritatea patrimonială și protejarea împotriva pierderii sau deteriorării de orice natură a informațiilor, inclusiv integritatea evidențelor și documentelor justificative;

d) economicitatea intrărilor de orice fel, a utilizării resurselor și eficiența operațiilor;

e) realizarea obiectivelor și atingerea țintelor respectând standardele de calitate și performanță;

f) fiabilitatea, oportunitatea și utilitatea informațiilor financiare și operaționale.

Auditul de sistem ia în considerare entitatea publică ca pe un sistem, respectiv un ansamblu compus din mai multe subsisteme care contribuie la îndeplinirea obiectivelor acesteia. Abordarea pe ansamblu sau pe componente trebuie realizată în funcție de mărimea, volumul și diversitatea domeniilor în care activează entitatea publică.

Auditul de sistem presupune analiza aprofundată pe componentele entității publice a intrărilor, proceselor și rezultatelor și urmărește obținerea de răspunsuri cu privire la modul în care a fost conceput și pus în aplicare sistemul/ subsistemul.

Metodologia generală de derulare a misiunilor de asigurare, presupune parcurgerea, în cadrul fiecărei etape, a procedurilor specifice și elaborarea documentelor, conform schemei următoare:

Etapele derularii misiunii de audit

Pe baza metodologiei generale, UCAAPI va dezvolta metodologii specifice de derulare a misiunilor de audit de regularitate, al performanței și de sistem, prin ghiduri generale, aprobate prin ordin al ministrului finanțelor publice.

Metodologia generală de derulare a misiunilor de asigurare presupune, conform prezentelor norme, parcurgerea următoarelor etape:

a) pregătirea misiunii de audit public intern;

b) intervenția la fața locului;

c) raportarea activității de audit public intern;

d) urmărirea recomandărilor.

Pregătirea misiunii de asigurare. Inițierea auditului intern. Elaborarea ordinului de serviciu

Ordinul de serviciu autorizează efectuarea misiunilor de audit public intern, inclusiv misiunile ad-hoc, și se întocmește de către șeful compartimentului de audit public intern, pe baza planului anual de audit public intern. Ordinul de serviciu reprezintă mandatul de intervenție al echipei de auditori interni acordat de către șeful compartimentului de audit public intern. Pe baza acestuia se desfășoară misiunea de audit public intern și se informează persoanele interesate asupra următoarelor aspecte:

a) cadrul legal privind realizarea misiunii de audit public intern;

b) scopul misiunii de audit public intern și tipul auditului intern;

c) obiectivele generale ale misiunii de audit public intern;

d) perioada efectuării misiunii de audit public intern;

e) desemnarea supervizorului;

f) perioada supusă auditului;

g) numele și prenumele auditorilor interni desemnați să efectueze misiunea de audit public intern.

Procedura P-01. Ordinul de serviciu

Elaborarea declarației de independență

Independența auditorilor interni desemnați pentru realizarea unei misiuni de audit public intern trebuie declarată prin completarea documentului Declarația de independență.

Șeful compartimentului de audit public intern analizează situațiile de incompatibilitate, stabilește modalitățile de eliminare sau soluționare a incompatibilităților prin furnizarea de explicații adecvate în cadrul declarației de independență. Incompatibilitățile, reale sau posibile, apărute în timpul misiunii de audit public intern trebuie declarate imediat de către auditorii interni, iar șeful compartimentului de audit public intern are responsabilitatea soluționării acestora. Eliminarea sau diminuarea incompatibilităților personale ale auditorilor interni se poate realiza și prin transferarea atribuțiilor în realizarea misiunii de audit public intern între auditorii interni sau prin înlocuirea auditorilor interni.

Procedura P-02. Declarația de independență

Elaborarea notificării privind declanșarea misiunii de audit public intern

Compartimentul de audit public intern notifică entitatea/structura auditată cu 15 zile calendaristice înainte de data declanșării misiunii de audit public intern, prevăzute în planul de audit intern.

Notificarea privind declanșarea misiunii de audit public intern, conține informații referitoare la scopul, obiectivele generale, durata misiunii, documentele care urmează a fi puse la dispoziție de entitatea/structura auditată, precum și informații cu privire la data ședinței de deschidere.

Notificarea se transmite entității/structurii auditate împreună cu Carta auditului intern. Entitatea auditată poate solicita amânarea/decalarea misiunii de audit public intern, în cazuri justificate (acțiuni speciale în derulare, lipsa personalului, alte circumstanțe care nu pot asigura desfășurarea misiunii în condițiile legii), cu aprobarea conducerii entității, după consultarea prealabilă a șefului compartimentului de audit public intern. Entitatea publică va prezenta șefului compartimentului de audit public intern documentul prin care se aprobă această solicitare.

Procedura P-03. Notificarea privind declanșarea misiunii de audit public intern

Ședința de deschidere

Ședința de deschidere a misiunii de audit public intern se derulează la unitatea auditată, cu participarea auditorilor interni și a personalului entității/structurii auditate, și are rolul de a permite realizarea de discuții cu privire la rolul misiunii de audit public intern, obiectivele generale și modalitățile de lucru în vederea realizării misiunii de audit public intern, precum și pentru a stabili persoanele de contact pe perioada derulării misiunii de audit public intern.

Ordinea de zi a ședinței de deschidere trebuie să cuprindă cel puțin următoarele:

a) prezentarea auditorilor interni/a supervizorului, după caz;

b) prezentarea obiectivelor generale ale misiunii de audit public intern;

c) comunicarea termenelor de desfășurare a misiunii de audit public intern;

d) stabilirea persoanelor responsabile din partea structurii auditate în vederea desfășurării misiunii de audit public intern;

e) prezentarea Cartei auditului intern;

f) asigurarea condițiilor de lucru necesare derulării misiunii de audit public intern.

Minuta ședinței de deschidere, cuprinde în prima parte informații generale referitoare la organizarea ședinței și la participanți, iar în partea a doua stenograma discuțiilor purtate.

Procedura P-04. Ședința de deschidere

Colectarea și prelucrarea informațiilor. Constituirea/Actualizarea dosarului permanent

Dosarul permanent reprezintă sursa de informații generale cu privire la entitatea/structura auditată și permite o înțelegere mai bună a activităților auditate. Acesta cuprinde:

a) strategii interne;

b) reguli, regulamente și legi aplicabile;

c) proceduri de lucru;

d) materiale despre entitatea/structura auditată (îndatoriri, responsabilități, număr de angajați, fișele posturilor, graficul organizației, natura și locația înregistrărilor contabile);

e) informații financiare;

f) rapoarte de audit public intern anterioare și/sau externe;

g) informații privind posturile-cheie/fluxurile de operații;

h) alte documente specifice domeniului auditabil.

În această procedură auditorii interni solicită și colectează informații cu caracter general despre entitatea/structura auditată, cu scopul de a cunoaște domeniul auditabil și particularitățile acestuia. Informațiile colectate trebuie să fie pertinente și utile pentru atingerea următoarelor scopuri:

a) identificarea principalelor elemente ale contextului instituțional și socioeconomic în care entitatea/structura auditată își desfășoară activitatea;

b) cunoașterea organizării entității/structurii auditate, a diferitelor nivele de administrare, conform organigramei și a modalităților de desfășurare a activităților;

c) identificarea punctelor-cheie ale funcționării entității/ structurii auditate și ale sistemelor sale de control, pentru o evaluare prealabilă a punctelor tari și a punctelor slabe;

d) identificarea și evaluarea riscurilor semnificative;

e) identificarea informațiilor probante necesare pentru atingerea obiectivelor controlului și selecționării tehnicilor de investigare adecvate.

Dosarul permanent se actualizează anual, pentru a oferi auditorilor interni informații disponibile și utile în realizarea activităților specifice. În cadrul procedurii de colectare a informațiilor se elaborează chestionarul de luare la cunoștință, care conține întrebări prin al căror răspuns auditorii interni pot cunoaște contextul socioeconomic de organizare și funcționare a entității/structurii auditate.

Procedura P-05. Constituirea/Actualizarea dosarului permanent

Prelucrarea și documentarea informațiilor

Prelucrarea informațiilor presupune gruparea și sistematizarea informațiilor în vederea identificării activităților/acțiunilor auditabile și realizarea analizei de risc, precum și identificarea preliminară a aspectelor pozitive și a abaterilor de la cadrul de reglementare.

Activitatea de prelucrare a informațiilor constă în:

a) analiza entității/structurii auditate și activității sale (organigrama, regulamentul de organizare și funcționare, fișele posturilor, circuitul documentelor etc.);

b) analiza cadrului normativ ce reglementează activitatea entității/structurii auditate;

c) analiza factorilor susceptibili de a împiedica buna desfășurare a misiunii de audit public intern;

d) analiza rezultatelor controalelor precedente;

e) analiza informațiilor externe referitoare la entitatea/structura auditată.

Prelucrarea și documentarea informațiilor se finalizează prin elaborarea documentului Studiu preliminar.

Scopul studiului preliminar este de a asigura obținerea de informații suficiente și adecvate despre domeniul auditabil și va conține informații cel puțin cu privire la:

a) caracterizarea generală a entității/structurii auditate;

b) strategia și politicile în domeniul auditabil;

c) analiza domeniului auditabil (procese, responsabili, factori de influență, cadrul normativ și metodologic specific, gestionarea riscurilor etc.);

d) obiectivele entității/structurii auditate;

e) analiza structurii și pregătirii personalului;

f) asigurarea calității și politica de îmbunătățire și dezvoltare a activităților domeniului auditabil;

g) asigurarea și disponibilitatea resurselor financiare necesare realizării activităților auditabile;

h) alte informații specifice domeniului auditabil;

i) concluzii.

Procedura P-06. Prelucrarea și documentarea informațiilor

<< < 1 2 3 4 5 > >>

Stabilirea obiectivelor misiunii de audit public intern

Analiza riscului

Riscul reprezintă orice eveniment, acțiune, situație sau comportament care, dacă se produce, are un impact nefavorabil asupra capacității entității publice de a-și realiza obiectivele.

Categorii de riscuri:

a) riscuri de organizare: lipsa responsabilităților, insuficienta organizare a resurselor umane, documentație insuficientă, neactualizată etc.;

b) riscuri operaționale: neînregistrarea în evidențele contabile, arhivare necorespunzătoare a documentelor justificative, lipsa controalelor operațiilor cu risc ridicat etc.;

c) riscuri financiare: plăți nesecurizate, nedetectarea operațiilor cu risc financiar etc.;

d) riscuri generate de schimbări: legislative, structurale, manageriale etc.

Componentele riscului sunt:

a) probabilitatea de apariție, care reprezintă o măsură a posibilității de apariție a riscului determinată apreciativ sau prin cuantificare;

b) impactul riscului, care reprezintă efectele/consecințele asupra entității în cazul manifestării riscului.

Scopul analizei riscurilor

Analiza riscurilor are drept scop identificarea riscurilor din entitatea/structura auditată asociate domeniului auditabil și evaluarea acestora, aprecierea controlului intern și selectarea obiectivelor misiunii de audit public intern.

Procesul de identificare și evaluare a riscurilor are în vedere și riscurile depistate în misiunile de audit public intern anterioare.

În procesul de identificare și analiză a riscurilor auditorii interni utilizează dosarul permanent sau alte documente ale entității/structurii auditate, inclusiv registrul riscurilor.

Măsurarea riscurilor

Măsurarea riscurilor depinde de probabilitatea de apariție a acestora și de gravitatea consecințelor, adică de impactul riscului și utilizează drept instrumente criteriile de apreciere a riscurilor.

Criteriile privind aprecierea riscurilor sunt:

a) Aprecierea probabilității – element calitativ, care se realizează prin evaluarea posibilității de apariție a riscurilor, prin luarea în considerare a unor criterii specifice entității și se poate exprima pe o scală valorică, pe 3 niveluri, astfel: probabilitate mică, probabilitate medie și probabilitate mare. Spre exemplu, pentru aprecierea probabilității, auditorii interni pot avea în vedere drept criterii următoarele: stabilitatea cadrului normativ, complexitatea și periodicitatea operațiilor, calitatea personalului etc.

În practică, fiecare entitate publică va identifica și stabili criteriile specifice pe baza cărora se va aprecia probabilitatea de apariție a riscurilor, luând în considerare modelul prezentat.

b) Aprecierea impactului – element cantitativ, care se realizează prin evaluarea efectelor riscului în cazul în care acesta s-ar produce, prin luarea în considerare a unor criterii specifice entității și se poate exprima pe o scală valorică, pe 3 niveluri, astfel: impact scăzut, impact moderat și impact ridicat. Pentru aprecierea impactului auditorii interni pot avea în vedere drept criterii următoarele: pierderi de active, costuri de funcționare, întreruperea activităților, imaginea entității etc.

În practică, fiecare entitate publică va identifica și stabili criteriile specifice pe baza cărora se va aprecia impactul riscurilor, luând în considerare modelul prezentat.

Procedura de analiză a riscurilor

Identificarea activităților/acțiunilor și a riscurilor asociate, care presupune parcurgerea următoarelor etape:

a) detalierea pentru fiecare obiectiv general al misiunii de audit public intern a activităților în acțiuni succesive, descriind procesul de la inițierea activității până la înregistrarea ei;

b) definirea riscurilor pentru fiecare activitate/acțiune în parte.

Stabilirea criteriilor de analiză a riscurilor – care sunt reprezentate de impactul și probabilitatea de manifestare a riscului, fiind evaluate pe o scală cu 3 niveluri, astfel:

a) aprecierea probabilității care se realizează pe baza analizei și evaluării factorilor de incidență stabiliți;

b) aprecierea impactului care se realizează pe baza analizei și evaluării factorilor de risc stabiliți.

probabilitatea de manifestare a riscului

Stabilirea punctajului total al riscurilor și ierarhizarea riscurilor, presupune:

a) stabilirea punctajului total al riscurilor, ca produsul dintre probabilitate și impactul riscului, obținut pe baza formulei:

PT = P x I,

unde:

PT = punctajul total al riscului;

P = probabilitate;

I = impact;

b) ierarhizarea riscurilor – se realizează pe baza punctajelor totale obținute din evaluarea riscului, iar activitățile/acțiunile auditabile se împart în activități/acțiuni cu risc mic, mediu și mare, astfel:

– pentru PT = 1 sau 2, riscul este mic;

– pentru PT = 3 sau 4, riscul este mediu;

– pentru PT = 6 sau 9, riscul este ridicat.

Procedura P-07. Analiza riscurilor

Evaluarea inițială a controlului intern și stabilirea obiectivelor misiunii de audit public intern

Evaluarea inițială a controlului intern se realizează pe baza chestionarului de control intern, precum și a documentelor existente la dosarul permanent și are rolul de a identifica existența controalelor interne pentru fiecare activitate/acțiune auditabilă.

Chestionarul de control intern permite, prin intermediul întrebărilor formulate și răspunsurilor primite, identificarea activităților de control intern instituite de management și aprecierea funcționalității acestora.

Evaluarea inițială a controlului intern presupune parcurgerea următoarelor etape:

a) determinarea modalităților de funcționare a fiecărei activități/acțiuni identificate;

b) identificarea controalelor interne existente, pe baza chestionarului de control intern și a documentelor colectate;

c) stabilirea controalelor interne așteptate pentru fiecare activitate/acțiune și risc identificat;

d) stabilirea conformității controlului intern.

În practică, fiecare entitate publică va identifica și va stabili criteriile specifice pe baza cărora se va evalua controlul intern, luând în considerare modelul prezentat.

Rezultatul evaluării controlului intern se concretizează prin elaborarea formularului Evaluarea inițială a controlului intern și stabilirea obiectivelor de audit, care cuprinde obiectivele și activitățile/acțiunile selectate, în mod obligatoriu, în vederea auditării, astfel:

a) activitățile/acțiunile cu riscurile de nivel ridicat, indiferent de rezultatul evaluării controlului intern;

b) activitățile/acțiunile cu riscurile de nivel mediu și controalele interne parțial conforme sau neconforme;

c) activitățile/acțiunile cu riscuri mici și controale interne neconforme.

În auditare pot fi cuprinse și alte activități/acțiuni cu riscuri medii sau mici, în funcție de resursele de audit disponibile.

Procedura P-08. Evaluarea inițială a controlului intern și stabilirea obiectivelor de audit

Elaborarea programului misiunii de audit public intern

Programul misiunii de audit public intern este un document intern de lucru al compartimentului de audit public intern și prezintă în mod detaliat lucrările pe care auditorii interni își propun să le efectueze, pentru a colecta probele de audit în baza cărora formulează concluziile și recomandările.

Prin programul misiunii de audit public intern se urmărește:

a) asigurarea șefului compartimentului de audit public intern că au fost luate în considerare toate aspectele referitoare la obiectivele misiunii de audit public intern;

b) asigurarea repartizării sarcinilor și planificarea activităților, pe fiecare auditor membru al echipei de audit intern.

Programul misiunii de audit public intern este structurat pe etapele misiunii de audit public intern și activități, iar în cadrul fiecărui obiectiv de audit cuprinde activitățile/acțiunile selectate în auditare și testările concrete de efectuat.

Procedura P-09. Elaborarea programului misiunii de audit public intern

Intervenția la fața locului. Colectarea și analiza probelor de audit. Tehnici utilizate pentru colectarea probelor de audit public intern

Verificarea – asigură validarea, confirmarea, acuratețea înregistrărilor, documentelor, declarațiilor, concordanța cu legile și regulamentele, precum și eficacitatea controalelor interne. Principalele tehnici de verificare sunt:

a) confirmarea: solicitarea informației din două sau mai multe surse independente în scopul validării acesteia;

b) examinarea: constă în obținerea informațiilor din texte ori din alte surse materiale în vederea detectării erorilor sau a iregularităților;

c) calculul: efectuarea unor calcule independente pentru a verifica corectitudinea operațiilor.

d) comparația: confirmă identitatea unei informații după obținerea acesteia din două sau mai multe surse diferite;

e) punerea de acord: procesul de potrivire a două categorii diferite de înregistrări;

f) urmărirea: reprezintă verificarea procedurilor de la documentele justificative spre articolul înregistrat. Scopul urmăririi este de a verifica dacă toate tranzacțiile reale au fost înregistrate;

g) garantarea: verificarea realității tranzacțiilor înregistrate, prin examinarea documentelor, de la articolul înregistrat spre documentele justificative.

Observarea fizică – examinarea înregistrărilor, documentelor și a activelor prin observarea la fața locului sau inventarieri prin sondaj.

Intervievarea constă în solicitarea unor informații privind domeniul auditabil de la persoanele implicate/auditate/interesate.

Chestionarea constă în elaborarea unui set de întrebări, conform unei metodologii adecvate, cu ajutorul cărora se urmărește obținerea unor puncte de vedere și opinii cu privire la domeniul auditabil.

Analiza constă în descompunerea unei activități în elemente componente, examinând fiecare element în parte.

Confirmări externe – obținerea de dovezi externe ale existenței, proprietății sau evaluării directe de la terțe persoane pe baza unei cereri scrise.

Investigarea – căutarea de informații de la persoane în măsură să le dețină din interiorul sau din exteriorul organizației.

Eșantionarea constă în selecția și examinarea unei porțiuni reprezentative din populație în scopul de a trage concluzii valabile pentru întreaga populație, bazate pe constatările obținute din eșantion.

Testarea – orice activitate care oferă auditorului dovezi suficiente pentru a susține o opinie.

Tehnici utilizate pentru interpretarea probelor de audit public intern

Examinarea documentară constă în analiza unor operațiuni, înregistrări, procedee sau fenomene economice pe baza documentelor justificative care le reflectă, cu scopul de a stabili realitatea, legalitatea și eficiența acestora.

Observarea reprezintă o tehnică de comparare a proceselor formale (oficiale) și a liniilor directoare de aplicare a acestora cu rezultatele obținute în realitate.

Analiza cronologică se focalizează pe determinarea succesiunii evenimentelor sau acțiunilor și constă în reconstrucția cauzelor evenimentelor ori a fenomenelor prin extragerea și analiza constatărilor din documentele sursă de informații.

Tehnici utilizate pentru analiza probelor de audit

Diagnosticul constă în cercetarea și analiza realității obiective, reperarea disfuncționalităților și potențialului de dezvoltare a activității entității/structurii auditate, identificarea cauzelor și a măsurilor de redresare, precum și în identificarea variabilelor-cheie ale dezvoltării și a măsurilor de ameliorare și/sau de creștere a performanțelor.

Evaluarea reprezintă o cercetare științifică ce aplică proceduri de colectare și analiză a informațiilor privind conținutul, structura și rezultatele programelor și activităților.

Instrumente de audit public intern

Chestionarul cuprinde întrebările pe care le formulează în scris auditorii interni persoanelor auditate. Tipurile de chestionare sunt următoarele:

a) chestionarul de luare la cunoștință – cuprinde întrebări referitoare la contextul socio-economic, organizarea internă, funcționarea entității/structurii auditate;

b) chestionarul de control intern ghidează auditorii interni în activitatea de identificare obiectivă a funcționării controalelor interne, disfuncțiilor și cauzelor reale ale acestora; este utilizat pentru revizia controalelor interne;

c) chestionarul – listă de verificare este utilizat pentru stabilirea și evaluarea condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească fiecare domeniu auditabil. Documentul cuprinde un set de întrebări standard pentru fiecare obiectiv de audit și activitate/acțiune auditabilă privind responsabilitățile, mijloacele financiare, tehnice și de informare, precum și resursele umane existente.

Interviul – instrument de analiză pentru identificarea problemelor, soluțiilor sau evaluarea implementării, este utilizat pentru a obține o imagine de ansamblu asupra domeniului auditabil, precum și pentru a obține o primă listă a problemelor ce urmează a fi analizate.

Tabloul de prezentare a circuitului auditului (pista de audit) permite:

a) stabilirea fluxurilor informațiilor, atribuțiilor și responsabilităților referitoare la acestea;

b) stabilirea modului de arhivare a documentației justificative complete;

c) reconstituirea operațiunilor de la inițiere până la finalizarea lor și invers.

Efectuarea testărilor și formularea constatărilor

Colectarea probelor de audit se realizează în urma testărilor efectuate în concordanță cu programul misiunii de audit public intern aprobat de șeful compartimentului de audit public intern. Activitățile derulate contribuie la obținerea constatărilor de audit și justificarea lor cu probe de audit. Testele se întocmesc pe obiectivele și activitățile/acțiunile auditabile stabilite în programul misiunii de audit intern. Testul cuprinde următoarele: obiectivul testului, modalitatea de eșantionare, descrierea testării, constatări și concluzii. Documentul elaborat se semnează de către auditorii interni și de către supervizor.

Procedura P-10. Efectuarea testărilor și formularea constatărilor

Analiza problemelor și formularea recomandărilor

Fișa de identificare și analiză a problemei se întocmește de regulă pentru una sau mai multe probleme, abateri, nereguli, disfuncții constatate, dacă privesc aceeași cauză.

Documentul cuprinde următoarele rubrici: problema, constatarea, cauza, consecința, precum și recomandarea formulată de auditorii interni.

Fișa de identificare și analiză a problemei se întocmește de auditorii interni, se discută și se supervizează de către supervizor.

Constatările și recomandările formulate de auditorii interni sunt discutate pe timpul intervenției la fața locului cu reprezentanții entității/structurii auditate, care vor semna pentru luare la cunoștință fișele de identificare și analiză a problemelor.

În cazurile în care reprezentanții entității/structurii auditate refuză semnarea pentru luare la cunoștință a fișelor de identificare și analiză a problemelor, auditorii interni transmit aceste documente prin registratura entității/structurii auditate și continuă procedura.

Procedura P-11. Analiza problemelor și formularea recomandărilor

Analiza și raportarea iregularităților

Formularul de constatare și raportare a iregularităților se întocmește în cazul în care auditorii interni constată existența sau posibilitatea producerii unor iregularități.

Formularul de constatare și raportare a iregularităților cuprinde următoarele rubrici: problema, constatarea, actele normative încălcate, consecința, recomandările și eventualele anexe sau probe de audit.După completare și supervizare, auditorii interni transmit formularul șefului compartimentului de audit public intern, care informează în termen de 3 zile conducătorul entității publice care a aprobat misiunea de audit public intern și structura de control abilitată, care au obligația de a continua verificările și de a stabili măsurile ce se impun.

Procedura P-12. Analiza și raportarea iregularităților

Revizuirea documentelor și constituirea dosarului de audit public intern

Revizuirea documentelor se efectuează de către auditorii interni pentru a se asigura că documentele elaborate pe timpul derulării misiunii de audit public intern sunt pregătite în mod corespunzător și adecvat.

Auditorii interni, prin revizuirea documentelor, se asigură că dovezile colectate pentru susținerea constatărilor sunt suficiente, concludente și relevante.

Procedura P-13. Revizuirea documentelor

Dosarul de audit public intern, prin informațiile conținute, asigură legătura între obiectivele de audit, intervenția la fața locului și raportul de audit public intern. Acestea stau la baza formulării concluziilor auditorilor interni.

Structura dosarului de audit public intern este următoarea:

a) Dosarul misiunii de audit public intern cuprinde următoarele secțiuni:

a.1. Secțiunea A – Raportul de audit public intern și anexele acestuia:

– ordinul de serviciu;

– declarația de independență;

– proiectul raportului de audit public intern și raportul de audit public intern;

– sinteza raportului de audit public intern;

– testele efectuate;

– fișele de identificare și analiza a problemelor (FIAP);

– formularele de constatare a iregularităților (FCRI);

– programul de audit etc.

a.2. Secțiunea B – Administrativă:

– notificarea privind declanșarea misiunii de audit public intern;

– minuta ședinței de deschidere;

– minuta ședinței de închidere;

– minuta reuniunii de conciliere;

– corespondență cu entitatea/structura auditată etc.

a.3. Secțiunea C – Analiza riscului:

– documentația privind analiza riscului.

a.4. Secțiunea D – Supervizarea și revizuirea desfășurării misiunii de audit public intern:

– revizuirea proiectului raportului de audit public intern;

– răspunsurile auditorilor interni la revizuirea proiectului raportului de audit public intern;

– documentația privind supervizarea.

b) Dosarul de lucru cuprinde copii xerox ale documentelor justificative, care confirmă și sprijină constatările și concluziile auditorilor interni. Dosarul este indexat prin atribuirea de litere și cifre pentru fiecare secțiune/obiectiv de audit din cadrul programului de audit. Indexarea trebuie să fie simplă și ușor de urmărit.

Dosarele misiunii de audit public intern sunt proprietatea entității publice și sunt confidențiale, se păstrează până la implementarea recomandărilor din raportul de audit public intern, după care se arhivează în concordanță cu reglementările legale în vigoare. Termenul de păstrare în arhivă este de 10 ani de la data finalizării misiunii de audit intern.

Ședința de închidere

Ședința de închidere a misiunii de audit public intern are scopul de a prezenta constatările, concluziile și recomandările preliminare ale auditorilor interni, rezultate în urma efectuării testărilor. În cadrul ședinței de închidere, auditorii interni prezintă structurii auditate constatările, recomandările și concluziile. Rezultatele ședinței se consemnează în minuta ședinței de închidere.

Procedura P-14. Ședința de închidere

Raportarea rezultatelor misiunii de audit public intern

Elaborarea proiectului raportului de audit public intern

La elaborarea proiectului raportului de audit public intern trebuie să fie respectate următoarele cerințe:

a) constatările aparțin domeniului și obiectivelor misiunii de audit public intern și sunt susținute prin probe de audit corespunzătoare;

b) recomandările sunt în concordanță cu constatările și determină reducerea riscurilor cu care se confruntă entitatea/structura auditată;

c) constatările, concluziile și recomandările cuprinse în proiectul raportului de audit public intern au la bază fișele de identificare și analiză a problemelor și formularele de constatare și raportare a iregularităților elaborate sau alte probe de audit intern obținute.

În redactarea proiectului raportului de audit public intern trebuie să fie respectate următoarele principii:

a) prezentarea constatărilor într-o manieră pertinentă și incontestabilă;

b) evitarea utilizării expresiilor imprecise, a stilului eliptic de exprimare, a limbajului abstract;

c) promovarea unui limbaj simplu și uzual și a unui stil de exprimare concret;

d) evitarea redactării jignitoare și tendențioase;

e) prezentarea succintă a constatărilor pozitive și prezentarea detaliată și fundamentată a constatărilor negative;

f) ierarhizarea constatărilor în funcție de importanță;

g) evidențierea progreselor constatate de la ultima misiune de audit.

Proiectul raportului de audit public intern exprimă opinia auditorului intern, bazată pe constatările efectuate și pe probele de audit colectate.

Procedura P-15. Elaborarea proiectului raportului de audit public intern

Proiectul raportului de audit public intern respectă următoarea structură-standard:

a) Pagina de gardă prezintă instituția, tema misiunii, locația realizării misiunii.

b) Introducerea prezintă date de identificare a misiunii de audit (baza legală de realizare a misiunii de audit, ordinul de serviciu, echipa de audit, entitatea/structura auditată, durata acțiunii de auditare), tipul, scopul și obiectivele misiunii, sfera de cuprindere a misiunii; perioada supusă auditării, metodologia utilizată în realizarea misiunii de audit și dacă examinările se fac în totalitate sau prin sondaj.

c) Metodologia de desfășurare a misiunii de audit public intern: se oferă explicații privind metodele, tehnicile și instrumentele de colectare și analiză a datelor și informațiilor, precum și a probelor și dovezilor de audit. De asemenea, se prezintă documentele, materialele examinate și materialele întocmite în cursul derulării misiunii.

d) Constatările sunt prezentate într-o manieră care previne exagerarea deficiențelor și permite prezentarea faptelor în mod neutru. Constatările efectuate sunt prezentate sintetic, pe fiecare obiectiv, activitate/acțiune auditabilă în ordinea stabilită în tematica în detaliu. Constatările cu caracter pozitiv sunt prezentate distinct de constatările cu caracter negativ. Constatările negative sunt însoțite de cauze, consecințe și recomandări.

e) Recomandările sunt prezentate cu claritate, sunt realizabile și realiste și au un grad de semnificație important în ceea ce privește efectul previzibil asupra entității/structurii auditate.

f) Concluziile sunt formulate pe obiectivele de audit stabilite pe baza constatărilor efectuate.

g) Opinia: auditorii interni își exprimă opinia cu privire la gradul de realizare a activităților auditate.

h) Anexele: sunt prezentate informații care susțin constatările și concluziile auditorilor interni, inclusiv punctele de vedere ale entității/structurii auditate.

Elaborarea proiectului raportului de audit public intern are la bază informațiile cuprinse în fișele de identificare și analiză a problemelor și în formularele de constatare și raportare a iregularităților, precum și probele de audit colectate pe care se bazează.

Rapoartele utilizează diagrame, scheme, tabele și grafice care ajută la înțelegerea constatărilor, concluziilor și recomandărilor formulate, note de relații, situații, documente și orice alte materiale probante sau justificative.

Transmiterea proiectului raportului de audit public intern

Proiectul raportului de audit public intern transmis structurii auditate trebuie să fie complet, să cuprindă relatarea constatărilor, cauzelor, consecințelor, recomandărilor, concluziilor și a opiniei formulate de auditorii interni.

Entitatea/Structura auditată analizează proiectul raportului de audit public intern și transmite punctul de vedere în termen de maximum 15 zile calendaristice de la primirea acestuia. Prin netransmiterea punctelor de vedere în termenele precizate se consideră acceptul tacit al proiectului raportului de audit public intern.

Punctele de vedere primite de la entitatea/structura auditată se verifică și se analizează de către auditorii interni în funcție de datele și informațiile cuprinse în proiectul raportului de audit public intern și de probele de audit intern care stau la baza susținerii acestora. Proiectul raportului de audit public intern este revizuit în funcție de punctele de vedere acceptate.

Procedura P-16. Transmiterea proiectului raportului de audit public intern

Reuniunea de conciliere

Auditorii interni organizează reuniunea de conciliere cu structura auditată, în termen de 10 zile calendaristice de la primirea punctelor de vedere și a solicitării entității/structurii auditate de a organiza concilierea. În cadrul acesteia se analizează observațiile formulate la proiectul raportului de audit public intern de către entitatea/structura auditată.

Procedura P-17. Reuniunea de conciliere

Elaborarea raportului de audit public intern

Raportul de audit public intern se definitivează prin includerea modificărilor discutate și convenite în cadrul reuniunii de conciliere, inclusiv a celor neînsușite.

În cazul în care entitatea/structura auditată nu solicită conciliere și nu formulează puncte de vedere la proiectul raportului de audit public intern, acesta devine raport de audit public intern.

Raportul de audit public intern conține opinia auditorilor interni și trebuie însoțit de o sinteză a principalelor constatări și recomandări.

Auditorii interni sunt responsabili pentru asigurarea calității raportului de audit public intern.

Procedura P-18. Raportul de audit public intern

Difuzarea raportului de audit public intern

Șeful compartimentului de audit public intern transmite raportul de audit public intern, finalizat, conducătorului entității publice pentru analiză și avizare. Raportul este însoțit de sinteza principalelor constatări și recomandări.

Pentru instituția publică mică, raportul de audit public intern este transmis spre avizare conducătorului acesteia.

După avizarea raportului de audit public intern, o copie a acestuia este transmisă entității/structurii auditate.

În cazul în care în misiunea de audit sunt implicate mai multe entități/structuri, sunt transmise fiecăreia extrase în copie din raportul de audit public intern.

Procedura P-19. Difuzarea raportului de audit public intern

Supervizarea misiunii de audit public intern

Șeful compartimentului de audit public intern este responsabil cu supervizarea tuturor etapelor și procedurilor de desfășurare a misiunii de audit public intern.

Calitatea de supervizor în cadrul unei misiuni de audit public intern revine șefului compartimentului de audit public intern sau prin desemnarea de către acesta a unui auditor intern.

În cazul nominalizării a unui auditor ca supervizor al misiunii de audit se va urmări ca acesta să aibă pregătirea profesională adecvată și competența necesară în vederea realizării acestei activități.

Scopul acțiunii de supervizare este de a se asigura că obiectivele misiunii de audit public intern au fost atinse în condiții de calitate.

Supervizarea, în cazul în care șeful compartimentului de audit public intern este implicat în misiunea de audit public intern, se asigură de un auditor intern desemnat de acesta.

La entitățile publice unde nu există un șef al compartimentului de audit public intern, supervizarea este realizată de un auditor intern care nu este implicat în auditarea activităților pe care le supervizează.

Eventualele neclarități între supervizor și auditorii interni sunt soluționate de șeful compartimentului de audit public intern.

Procedura P-20. Supervizarea

Urmărirea recomandărilor

Obiectivul urmăririi recomandărilor este atât asigurarea că recomandările prezentate în raportul de audit public intern se implementează întocmai la termenele stabilite și în mod eficace, cât și evaluarea consecințelor în cazul neaplicării acestora.

Structura auditată trebuie să informeze compartimentul de audit public intern asupra modului de implementare a recomandărilor la termenele prevăzute în planul de acțiune pentru implementarea recomandărilor.

Procesul de urmărire a recomandărilor constă în evaluarea caracterului adecvat, eficacitatea și oportunitatea acțiunilor întreprinse de către conducerea entității/structurii auditate pentru implementarea recomandărilor din raportul de audit public intern.

Șeful compartimentului de audit public intern poate stabili misiuni de verificare a implementării recomandărilor.

Responsabilitatea structurii auditate

Responsabilitatea structurii auditate în implementarea recomandărilor constă în:

a) elaborarea planului de acțiune pentru implementarea recomandărilor;

b) stabilirea responsabililor pentru fiecare recomandare;

c) implementarea recomandărilor;

d) comunicarea periodică a stadiului progresului înregistrat în procesul de implementare a recomandărilor;

e) evaluarea rezultatelor obținute.

Planul de acțiune pentru implementarea recomandărilor se transmite de entitatea/structura auditată compartimentului de audit public intern care a realizat misiunea de audit public intern.

Pe parcursul implementării recomandărilor entitatea/structura auditată transmite periodic informări asupra stadiului progresului înregistrat în procesul de implementare a recomandărilor și despre situațiile de nerespectare a termenelor de implementare.

Responsabilitatea compartimentului de audit public intern

Auditorii interni care au realizat misiunea de audit public intern analizează și evaluează planul de acțiune pentru implementarea recomandărilor și propun, dacă este cazul, eventuale modificări.

Evaluarea stadiului de implementare a recomandărilor și caracterul adecvat al acțiunilor întreprinse se urmăresc de către șeful compartimentului de audit public intern în funcție de informările primite de la entitățile/structurile auditate. Acțiunile implementate necorespunzător sunt identificate de auditul intern care propune structurii auditate eventuale modificări ale planului de acțiune pentru implementarea recomandărilor.

Șeful compartimentului de audit public intern analizează periodic rezultatele implementării, progresele înregistrate în implementarea recomandărilor raportate de entitatea/structura auditată. Raportează anual asupra progreselor înregistrate în implementarea recomandărilor către UCAAPI sau organul ierarhic superior.

În cazul instituțiilor publice locale mici, precum și al entităților publice centrale, cu un buget anual de sub 5 milioane lei, care nu au constituit compartiment de audit public intern, raportarea asupra progreselor înregistrate în implementarea recomandărilor se face de către conducătorul entității publice respective.

Compartimentul de audit public intern comunică semestrial către UCAAPI/conducătorului entității publice care a aprobat misiunea de audit recomandările neimplementate.

Procedura P-21. Urmărirea recomandărilor

Capitolul III – Studiu de caz

Misiune de Audit Public Intern privind „ activitatea Direcției de Buget și Contabilitate Internă” din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală

Autorizarea efectuării misiunii de audit public intern se realizează prin întocmirea și transmiterea ordinului de serviciu echipei de auditori interni. Rolul acestui document este de a repartiza sarcinile pe auditori pentru ca aceștia să poată demara misiunea de audit public intern. Ordinul de serviciu reprezintă mandatul de intervenție dat de structura de audit public intern și se întocmește de către coordonatorul acesteia pe baza planului de audit public intern și a informării-cadru privind efectuarea misiunii de audit public intern.

ANAF este notificată în data de 18 martie 2015 cu privire la declanșarea misiunii de audit intern.

Scopul notificării este acela înștiința asupra misiunii și principalelor obiective care urmează a fi auditate, duratei misiunii, intervențiilor la fața locului și eventual să furnizeze informațiile necesare, materialele care să solicită prin acesta și, dacă este cazul și există motive întemeiate, să obțină amânare.

MINISTERUL ECONOMIEI, COMERȚULUI ȘI TURISMULUI

AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

Direcția Generală de Audit Public Intern

Nr.8155145/ 18.03.2015

NOTIFICARE PRIVIND DECLANȘAREA MISIUNII DE AUDIT PUBLIC INTERN

Către: domnul PS – director al Direcției de Buget și Contabilitate Internă.

De la : domnul PP – director general al Directției Generale de Audit Public Intern.

Referitor la :

Misiunea de audit public intern privind activitatea Direcției de Buget și Contabilitate Internă.

Stimate domnule director,

În conformitate cu Planul anual de audit public intern pentru anul 2015, aprobat de conducerea A.N.A.F., urmează ca începând cu data de 01.04.2015 să efectuăm o misiune de audit public intern cu tema „ Activitatea Direcției de Buget și Contabilitate Internă”.

Auditul va examina responsabilitățile asumate de către Direcția de Buget și Contabilitate Internă și va determina dacă aceasta își îndeplinește obligațiile sale într-un mod eficient și efectiv.

Obiectivele misiunii de audit:

Evaluarea activității privind disciplina contractuală și controlul financiar preventiv propriu;

Evaluarea activității de evidență contabilă a debitelor preluate de A.N.A.F. privind pagubele aduse statului conform comunicărilor Direcției Generale Juridice;

Evaluarea activității privind întocmirea și raportarea Situațiilor financiare.

Perioada supusă auditării este anul 2014.

Durata misiunii de audit public intern este: 01.04- 25.06.2015.

Vă vom contacta ulterior pentru a stabili de comun acord o ședință de deschidere în vederea discutării diverselor aspecte ale misiunii de audit, cuprinzând:

prezentarea auditorilor,

programul preliminar al intervenției la fața locului,

alte aspecte.

De asemenea vă facem cunoscut faptul că în funcție de constatările rezultate pe parcursul derulării misiunii de audit public intern, perioada poate fi extinsă.

Pentru eventuale clarificări ne puteți contacta la telefon nr.211.55.65.

Persoana de contact: MS – auditor intern.

Cu stimă,

Director General, PP

Asigurarea independenței auditorilor față de entitățile publice auditate se realizează prin întocmirea declarației de independență, al cărei scop este verificare incompatibilităților personale ale auditorilor interni față de conducere și personalul entității auditate. Astfel un auditor nu va fi desemnat acolo unde există incompatibilități personale, decât dacă repartizarea lui este imperios necesară, fiind furnizată în acest sens o justificare din partea conducătorului structurii de audit public intern.

În vederea declanșării misiunii de audit s-a emis Ordinul de serviciu 3b/18martie 2015 prin care s-a desemnat echipa de auditori formată din dna SM și dl MG- auditori interni.

Ședința de deschidere a intervenției la fața locului se derulează la agenție, cu participarea auditorilor interni, directorului DBCI și a personalului agenției, pentru a discuta domeniul auditului, obiectivele urmărite și modalitățile de lucru privind misiunea de audit și aducerea la cunoștință a programului de intervenție la fața locului.

Ordinea de zi a ședinței de deschidere trebuie să cuprindă: prezentarea auditorilor interni; prezentarea obiectivelor misiunii de audit public intern; stabilirea termenelor de prezentare la conducerea structurii (entității) auditate a stadiului verificărilor; prezentarea tematicii în detaliu; acceptarea calendarului întâlnirilor; comunicarea modului de realizare a intervenției la fața locului; asigurarea condițiilor materiale necesare derulării misiunii de audit public intern.

În faza de intervenție la fața locului se vor avea în vedere, fără a se limita la acestea, următoarele:

a) cunoașterea activității (sistemului, procesului) supus verificării și studierii procedurilor aferente, intervievarea personalului auditat, verificare înregistrărilor contabile, evaluarea eficienței și eficacității controalelor interne, analiza datelor și informațiilor, realizarea de testări, verificarea modului de îndeplinire a recomandărilor aprobate prin rapoarte de audit anterioare.

Pentru realizarea obiectivelor care îi stau în față, auditorul , în etapa intervenție pe teren va apela la tehnicile și instrumentele specifice muncii de audit (verificare, observarea directă, interviul, analiza, chestionare). La modul concret, auditorii poartă discuții cu conducerea pentru a li se prezenta cadrul general de funcționare a entității când se vor solicita principalele documente: organigrama, regulamentul de organizare și funcționare, fișele posturilor, regulamentele interne; se deplasează la fiecare compartiment implicat în misiunea de audit, unde se desfășoară activitățile cuprinse în plan și se familiarizează cu activitatea ce va fi auditată și solicitată: posturi cuprinse în schemă, circulația documentelor și situația de la fața locului, modul de derulare a activității cu caracter general, procedurile, normele interne, circulare, iar dacă nu au proceduri formalizate rețin această problemă pentru etapa următoare de analiză a riscurilor. Realizarea procedurii de colectare și prelucrare a informațiilor presupune din partea auditorilor un dialog profesional cu cei auditati, cărora trebuie să le comunice că sunt prezenți pentru a înțelege specificul activității lor și a-i sprijini pentru îmbunătățirea acesteia, Identificarea și analiza riscurilor reprezintă poate cea mai importantă procedură de pregătire a misiunilor de audit public intern și se realizează în vederea elaborării programului de audit public intern.

Urmare efectuării intervenției la fața locului au fost întocmite un număr de 5 FIAP-uri (prezentate în Anexe), acestea fiind transmise agenției cu adresa 815316/ 11 iunie 2015, pentru luare la cunoștință și pentru a formula, eventual, punctele de vedere la constatări, consecințe și recomandări.

Referitor la aceste FIAP-uri, DBCI răspunde cu adresa nr. 930816/16 iunie 2015.

Agenția Națională de Administrare Fiscală

Direcția de Buget și Contabilitate Internă

Nr. 931816/16 iunie 2015

Direcția Generală de Audit public Intern

Doamnei/Domnului Director general

VS

Urmare adresei dumneavoastră nr. 815316/11.06.2015, vă transmitem că am luat la cunoștință de cele 5 ( cinci ) FIAP-uri anexate adresei și vă comunicăm punctul nostru de vedere.

FIAP nr 1/ Test 1/3

Cu privire la constatări:

a) literele a,b,c,d: Programul informatic a fost realizat de MFP-DGTI în limbajul FoxPro atât pentru aparatul central al MFP, cât și pentru structurile teritoriale subordonate acestuia și pentru alte ministere și unități bugetare.

În prezent ANAF-DBCI în colaborare cu DGTI care a trecut în structura ANAF la finele anului 2014, a elaborat un nou program de contabilitate care a fost proiectat intr-o tehnologie modernă – ORACLE, ce urmează a se implementa în toate unitățile teritoriale subordonate MEF și ANAF, dar nu se va difuza în afara sistemului MEF.

b) Categoriile de indicatori la care se face referire nu trebuie să conținp valori deoarece acestea sunt titluri literare și nu valorice ( a se vedea formularul Bilanț)

c) Punctul 2,4:

Pentru bulinele 2 și 3, menționăm că programul listează numai cămpurile care conțin date prin preluare din evidența contabilă sau ca urmare a prelucrării acestora.

Cu privire la cauze

Eronat se face afirmația că aplicația informatică este neconformă cu cerințele legale. Toate informațiile cuprinse în situațiile rezultate în urma prelucrării cu aplicația informatică existentă sunt reale și conforme cu legislația în vigoare.

Cu privire la consecințe

Referitor la bulina 1, facem precizarea că în legislația în materie nu se stabilește nici un sistem de citire a informațiilor, acesta fiind atributul în exclusivitate al sistemelor informatice care țin cont de toate cheile, codurile de verificare prevăzute de legiuitor.

Referitor la bulina 2 și 3, facem precizarea că se pot identifica cu ușurință toate codurile din situațiile financiare, nefiind necesar timp suplimentar pentru analiza acestora mai ales dacă avem în vedere că sistemul informatic semnalează eventualele necorelații dintr-un formular sau dintre formularele care fac obiectul situțiilor financiare.

Cu privire la recomadări

Așa cum am arătat mai sus, DBCI în colaborare cu DGTI au proiectat un nou program informatic de contabilitate în tehnologia ORACLE, program ce va lucra on-line în rețea cu toate structurile din teritoriu și care va fi flexibil la orice modificare a formularisticii sau a legislației în materie.

FIAP nr 1/ Test 2/3

Cu privire la constatări:

La punctul 1:

Situațiile financiare întocmite de ANAF și unitățile subordonate au fost semnate în conformitate cu prevederile din formularele tipizate, care nu solicită numele, prenumele și denumirea funcției persoanelor care le semnează.

Formularele tipizate specifică clar persoanele care au calitatea să le semneze:

-Conducătorul instituției

-Conducătorul compartimentului financiar contabil

Semnarea formularelor de alte persoane decât cele autorizate sau împuternicite în condițiile legii, reprezintă o încălcare a legislației.

Calitatea persoanelor cu drept de semnătură se poate vedea în fișa cu specimenele de semnături depusă la trezorerie și întocmită în conformitate cu prevederile OP ANAF.

Cu privire la consecințe:

La punctul 1:

Semnarea formularelor de alte persoane decât persoanele autorizate sau împuternicite de acestea în condițiile legii reprezintă o încălcare a legislației.

Cu privire la recomandări

La punctul 1:

Nu vedem legătura dintre semnăturile prevăzute de situațiile financiare și o eventuală aplicație informatică la care se face referire în FIAP.

O astfel de cerință considerăm că trebuie făcută Direcției Generale de metodologie Contabilă instituții publice din cadrul MEF care este singura cu atribuții în elaborarea formularelor de raportare financiar-contabilă la nivel național și a normelor specifice de completare a acestora.

FIAP nr 2/ Test 1/3

Cu privire la constatări:

Menționăm că s- a lucrat pe formularul care s-a centralizat la MEF, formular pe care s-a obținut și viza trezoreriei pentru confirmarea datelor înscrise.

Datele înscrise în coloana 8 din Situația fluxurilor de trezorerie, au fost preluate din balanțele analitice ale conturilor 550 și 552.

Prin aplicarea noului program de contabilitate, se vor edita cu ușurință toate situațiile stabilite prin norme specifice.

Cu privire la cauze:

Așa cum am arătat și în celelalte FIAP-uri, DBCI în colaborare cu DGTI au proiectat un nou program informatic de contabilitate în tehnologia ORACLE, program care va fi flexibil la orice modificare a formularisticii sau a alegislației în materie.

Cu privire la consecințe

Deoarece toate situațiile financiare au chei de control atât în interiorul lor cât și între ele, nu există posibilitatea de a se prezenta informații eronate.

Menționăm că la ordonatorul principal de credite se transmite formularul existent în situațiile financiare care au făcut obiectul misiunii de audit, conform normelor metodologice, fapt care anulează mențiunea din FIAP cu privire la prezentarea neconformă cu prevederile în materie către ordonatorul principal.

Cu privire la recomandări:

DBCI în colaborare cu DGTI au proiectat un nou program informatic de contabilitate în tehnologia ORACLE, program ce va lucra on-line în rețea cu toate structurile din teritoriu și care va fi flexibil la orice modificare a formularisticii sau a legislației în materie.

FIAP nr 3/ Test 1/3

Cu privire la constatări:

Situațiile financiare întocmite pentru activitatea centrală a ANAF au fost listate în 2 (două) exemplare care au fost semnate de persoanele abilitate în acest sens.

Un exemplar din Situația fluxurilor de trezorerie a fost înaintat la trezoreria Municipiului București în vederea certificării datelor înscrise în formular.

La solicitarea echipei de audit s-a înaintat exemplarul cu situațiile financiare care cuprindea Situația fluxurilor de trezorerie, semnat de persoanele autorizate din cadrul ANAF dar care nu era vizat de trezorerie, aceasta semnează un singur exemplar. La resolicitarea echipei de audit s-a prezentat exemplarul care cuprindea Situația fluxurilor de trezorerie semnat de inspectorul de trezorerie.

Cu privire la cauze:

Cauzele invocate nu sunt realiste.

Cu privire la recomandări:

Toate documentele privind situațiile financiare existente la DBCI și semnate de factorii responsabili, sunt oficiale, inclusiv exemplarul 2 la care se face referire, care există și poartă semnăturile autorizate.

Auditorii publici interni revizuiesc documentele de lucru înainte de întocmirea proiectului raportului de audit intern, pentru a se asigura că acestea sunt pregătite în mod corespunzător și că acestea furnizează un sprijin adecvat pentru munca efectuată și pentru dovezile/probele adunate în timpul misiunii de audit intern. Procedura de revizuire se concretizează în elaborarea „Notei centralizatoare a documentelor de lucru" astfel:

Dosarul de audit public intern constituie proprietatea entității publice și este confidențial, fiind păstrat până la îndeplinirea recomandărilor din raportul de audit intern, după care se arhivează în concordanță cu reglementările legale privind arhivarea.

Ședința de închidere a intervenției la fața locului are drept scop prezentarea opiniei auditorilor interni, a constatărilor și a recomandărilor preliminare, precum și discutarea unui plan de acțiune, însoțit de un calendar de implementare a acestora, ocazie cu care se întocmește minuta ședinței de închidere.

Auditorii urmăresc să se asigure că recomandările și constatările sunt clare, obiective, fundamentale, relevante, ușor de înțeles și nu vor permite interpretări. Constatările trebuie să fie fundamentate pe documente doveditoare și să facă trimitere la reglementările nerespectate. Această ședință de închidere este planificată cu acordul entității auditate și a conducătorului entității auditoare.

Elaborarea proiectului raportului de audit intern, care mai poartă numele de raport intermediar, se face cu respectarea principiilor și prevederilor legale.

Scopul elaborării proiectului raportului de audit public intern este de a prezenta cadrul general, obiectivele, constatările, concluziile și recomandările auditorilor publici interni.

Realizarea proiectului raportului presupune parcurgerea etapelor în care :

Auditorii:

– redactează proiectul raportului de audit intern, indică pentru fiecare constatare din proiect dovada corespunzătoare; o transmite șefului structurii de audit intern proiectul, împreună cu dovezile constatărilor.

Supervizorul:

– analizează proiectul raportului de audit intern și formulează propuneri de modificare, dacă este cazul, stabilește dacă proiectul în întregime sau doar părți din el trebuie să fie transmise la compartimentul juridic pentru revizuire.

Auditorii:

– efectuează schimbările propuse de către supervizor, pe care le-au acceptat; o îndosariază proiectul raportului de audit intern în dosarul permanent, secțiunea A.

DBCI – ANAF, primește Proiectul Raportului de audit public intern cu adresa 815145/ 16 sept. 2015 urmând ca în 15 zile de la primirea acestuia să comunice D.G.A.P.I. punctele de vedere.

Răspuns în data de 15 oct 2015 cu nr 933632

Direcția Generală de Audit Public Intern

Doamnei/Domnului Director general adjunct

PP

Urmare adresei dumneavoastră nr 815145/2015, vă transmitem punctul de vedere cu privire la Proiectul Raportului de audit public intern întocmit în urma desfășurării misiunii la direcția noastră.

La punctul III – Metodologia privind desfășuararea misiunii de audit public intern, considerăm necesar a se evidenția:

Perioada auditată,

Perioada în care s-a efectuat misiunea,

Persoanele care au asigurat conducerea DBCI în perioada auditată.

La Anexa 2 – Calendarul de implementare a recomandărilor formulate în raportul de audit public intern, considerăm că o serie de recomandări nu sunt în sarcina DBCI:

Recomandarea de la pct 3 este în sarcina DIAPSI,

Recomandările de la pct.4 și 5 sunt și în sarcina DIAPSI,

Recomandarea de la pct.9 este în sarcina MEF și DGTI,

Recomandarea de la pct 7 nu este reglementată în legislația în materie, dar fiind o recomandare bună, sugerăm a se transmite direcției de specialitate din MEF pentru a se avea în vedere o eventuală modificare/ completare a legislației specifice,

Recomandarea de la pct.10 trebuie eliminată deoarece forma și modul de întocmire, redactare a situațiilor financiare sunt în competența MEF prin direcția de specialitate, căreia sugerăm să vă adresați.

3. Cu privire la constatările din Anexa 1, Obiectivul III Evaluarea activității privind întocmirea și raportarea Situațiilor financiare:

La constatarea 1, unde s-a făcut afirmația că „situațiile financiare nu au fost editate conform modelului indicat în OMFP nr 616/2006”, facem precizarea că DBCI încarcă datele solicitate de sistemul informatic ( produs de MEF-DGTI), iar programul prelucrează datele și editează situațiile financiare,

Corelațiile sunt făcute de programul informatic în conformitate cu prevederile din legislația specifică. Durata eventualelor verificări a acestor corelații neutilizând programul informatic, depinde de la caz la caz în funcție de alți factori decât cei legislativi. Prelucrearea informațiilor prin programele specializate se fac de specialiști IT prin program, în funcție de prevederile legislației în materie ( care prevede toate cheile de control atât în cadrul unui formular cât și între formulare), această operațiune nefiind condiționată de designul formularului, parte din situațiile financiare.

În termen de 10 zile de la primirea punctelor de vedere, auditorii publici interni organizează reuniunea de conciliere cu structura auditată, în cadrul căreia se analizează constatările și concluziile, în vederea acceptării recomandărilor formulate, ocazie cu care se întocmește minuta reuniunii de conciliere. Scopul reuniunii de conciliere îl constituie acceptarea constatărilor și recomandărilor formulate de către auditori în proiectul raportului de audit intern și prezentarea calendarului de implementare a recomandărilor.

Pregătirea reuniunii de conciliere revine în totalitate auditorilor, care au în vedere următoarele:

– pregătesc întâlnirea în termen de 10 zile de la primirea punctului de vedere al entității auditate;

– informează entitatea auditată asupra locului și datei reuniunii, la care va participa și supervizorul;

– analizează constatările și concluziile din proiectul raportului de audit public intern în vederea acceptării recomandărilor formulate, discută situația privind recomandările ce urmează a fi implementate de serviciul contabilitate.

Auditorii întocmesc minuta reuniunii de conciliere și o îndosariază în dosarul permanent, secțiunea B.

Raportul de audit intern trebuie să includă modificările discutate și convenite din cadrul reuniunii de conciliere. Raportul de audit intern va fi însoțit de o sinteză a acestuia.

Șeful structurii de audit public intern trebuie să informeze Uniunea Centrală de Armonizare a Auditului Public Intern (UCAAPI) sau organul ierarhic imediat superior despre recomandările care au fost vizate de conducătorul entității publice, care vor fi însoțite de documentația de susținere.

Scopul acestei proceduri este prelucrarea proiectului raportului de audit intern în vederea redactării finale după discuțiile din cadrul reuniunii de conciliere, când el devine complet prin includerea punctului de vedere al entității auditate.

Întocmirea Raportului de Audit Public Intern este realizată de către auditori, care constată introducerea în raport a tuturor modificărilor aprobate în proiectul raportului de audit public intern, finalizează raportul de audit public intern, constată existența unei liste complete și corecte pentru difuzarea raportului de audit public intern intern, semnează raportul de audit public intern pe fiecare pagină.

DBCI – ANAF primește cu adresa nr.815783/23 dec 2015, copia Raportului de audit nr.815558/ 18 nov.2015, însoțit de Anexa1 și Anexa2, întocmit ca urmare a efectuării misiunii de audit public intern privind “ Auditarea activității Direcției de Buget și Contabilitate Internă”.

În conformitate cu prevederile art.17, alin 5 din Legea 672/2002 privind auditul public intern, cu modificările și completările ulterioare și potrivit O.M.F.P. nr 445/2004 pentru aprobarea normelor proprii privind exercitarea activității de audit public intern în cadrul Ministerului Economieie și Finanțelor, DBCI are obligația de a informa Direcția Generală de Audit Public Intern – ANAF, asupra modului de implementare a recomandărilor, la termenele stabilite în calendarul de implementare.

Curtea de Conturi are acces la raportul de audit intern în timpul verificărilor pe care le efectuează.

MINISTERUL ECONOMIEI, COMERȚULUI ȘI TURISMULUI

Agenția Națională de Administrare Fiscală

Direcția Generală de Audit Public Intern

Nr 815558/ 18 nov 2014

Aprob

Președinte ANAF

Propun aprobarea

Director General

Director General Adjunct

RAPORT DE AUDIT PUBLIC INTERN

Auditarea activității Direcției de Buget și Contabilitate Internă”

Auditori

MS

GM

CUPRINS

1 Introducere

2 Obiectivele misiunii de audit public intern

3 Metodologia privind desfășurarea misiunii de audit public intern

4 Constatări

5 Concluzii – opinii/ niveluri de asigurare

ANEXE

Anexa nr.1 – Tabel aspecte negative

Anexa nr 2 – Calendarul de implementare a recomandărilor

I. Introducere

În baza Legii nr 672/2002 privind auditul public intern, a prevederilor Ordinului nr. 445/2004 pentru aprobarea Normelor proprii privind exercitarea activității de audit public intern în cadrul MINISTERUL ECONOMIEI, COMERȚULUI ȘI TURISMULUI și a Notei interne nr 3/11 mai 2015, emisă de conducerea DGAPI, s-a dispus realizarea misiunii de audit public intern având ca temă” Auditarea activității Direcției de Buget și Contabilitate Internă”.

Menționăm că s-a efectuat un control de regularitate.

În vederea declanșării misiunii de audit s-a emis Ordinul de serviciu 3b/18 martie 2015 prin care s-a desemnat echipa de auditori formată din dna SM și dl MG- auditori interni.

Misiunea de audit s-a desfășurat în perioada 01.04 2015- 25.05.2015 la Direcția de Buget și Contabilitate Internă, iar perioada auditată a fost anul 2014. Supervizarea a fost asigurată de dmnul DD- șef birou.

Activitatea desfășurată de către Direcția de Buget și Contabilitate Internă are la bază următoarele reglementări principale:

HG nr 495/2014 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală;

Regulamentul de organizare și funcționare aprobat prin O.P.ANAF nr 837/16 iunie 2014;

Regulamentul de organizare și funcționare aprobat prin O.P.ANAF nr 2187/01 nov 2014;

În cursul misiunii de audit public intern au fost analizate în principal, următoarele documente aferente perioadei auditate:

Extrasele de cont însoțite de documentele ce fac plata exigibilă la contul curent deschis la trezorerie ( obiectivul 1)

Registrele jurnal, registrele de OP-uri , angajamentele juridice și scrisorile de garanție bancară de bună execuție aferente acestora în copie, existente la nivelul DBCI, listele privind derularea contractelor încheiate de ANAF pentru procurarea de bunuri și servicii(obiectivul 1)

Documentele elaborate de structura auditată în toate fazele execuției bugetare (obiectivul 1)

Propunerile fundamentate privind îndeplinirea condițiilor legale la numirea responsabilităților cu CFP propriu, conform OMFP nr 522/ 2003 CAP III privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a CFP propriu (obiectivul 1)

Evidența contabilă și dosarele aferente plăților aprobate privind debitele preluate de ANAF reprezentând pagubele aduse statului conform comunicărilor Direcției Generale Juridice ( obiectivul 2)

Fundamentări de deschideri de credite bugetare ( obiectivul 2)

Situațiile financiare ale aparatului propriu al ANAF și anexele la acestea întocmite pentru perioada de raportare „ trimestrele I,II și III – 2014”( obiectivul 3)

Situațiile financiare centralizate la nivelul ANAF și anexele la acestea întocmite pentru perioada de raportare „ trimestrul II și anul 2014” ( obiectivul 3)

În vederea realizării misiunii de audit public intern au fost utilizate tehnici și instrumente de audit public intern, precum: verificarea, observarea fizică, interviul, analiza, chestionar de luare la cunoștință, listă de verificare.

II. Obiectivele misiunii de audit public intern

Obiectivele misiunii de audit public intern au fost:

Evaluarea activității privind disciplina contractuală și controlul financiar preventiv propriu;

Evaluarea activității de evidență contabilă a debitelor preluate de ANAF privind pagubele aduse statului conform comunicărilor Direcției Generale Juridice;

Evaluarea activității privind întocmirea și raportarea Situațiilor financiare.

III. Metodologia privind desfășurarea misiunii de audit public intern

Misiunea de audit s-a desfășurat conform normelor procedurale, parcurgându-se etapele prevăzute de O.M.F.P. nr 445/2004 pentru aprobarea Normelor proprii privind exercitarea activității de audit public intern în cadrul Ministerului Finanțelor Publice, cu completările ulterioare. Pe parcursul derulării misiunii au fost întocmite, în principal, următoarele documente:

Lista centralizatoare a obiectelor auditabile,

Analiza riscurilor,

Tabelul „ puncte tari și puncte slabe”,

Tematica în detaliu a misiunii de audit public intern,

Liste de verificare, chestionare de luare la cunoștință, teste, documente FIAP,

Proiectul raportului de audit public intern,

Minutele ședințelor de deschidere, închidere și consiliere,

Raportul de audit public intern,

Anexa 1-Tabelul aspectelor negative,

Anexa 2 – Calendarul privind implementarea recomandărilor.

Pentru fundamentarea și concretizarea constatărilor echipei de auditori au fost realizate teste pentru fiecare obiectiv în parte, iar pentru disfunționalitățile identificate s-au întocmit 11 fișe de analiză și identificare a problemelor. Menționăm că, urmare discuțiilor purtate cu structura auditată pe marginea constatărilor și recomandărilor înscrise în documentele FIAP, precum și a informațiilor și documentelor suplimentare puse la dispoziția echipei de auditori, s-a renunțat la un număr de 4 FIAP.

Prezentul raport a fost întocmit în conformitate cu cadrul legal național și a avut în vedere standardele internaționale de audit intern. Menționăm faptul că toate documentele și datele prezentate echipei de audit reprezintă responsabilitatea Direcției de Buget și Contabilitate Internă.

Scopul misiunii de audit public intern a fost:

– de a da asigurări conducerii ANAF că activitatea DBCI s-a desfășurat în conformitate cu prevederile legale în materie, aplicabile perioadei supuse auditării,

– de a identifica și evalua riscurile semnificative aferente acestei activități.

Pe durata derulării misiunii de audit public intern, conducerea structurii auditate a fost asigurată de către domnul P S- Director și doamna N B- Director adjunct.

Cu adresa nr.815145/ 16sept 2014, conducerea DGAPI, a transmis Proiectul raportului de audit public intern la structura auditată, în vederea exprimării și comunicării punctelor de vedere, în termen de 15 zile.

IV. Constatări

Urmare comunicării Proiectului raportului de audit public intern, structura auditată a transmis cu adresa nr 933632/15oct.2014, punctele de vedere formulate la acesta.

Echipa de auditori a organizat în data de 11 nov.2014 reuniunea de conciliere cu DBCI în cadrul căreia au fost analizate constatările și concluziile, în acest sens fiind întocmită Minuta reuniunii de conciliere.

În vederea analizării modului de organizare a activității din punct de vedere al obiectivelor stabilite, s-au identificat principalele elemente ale contextului instituțional și socio- economic în care structura auditată își desfășoară activitatea, au fost avute în vedere cadrul normativ ce reglementează activitatea structurii auditate, precum și activitățile sale (organigrama, regulamente de funcționare, fișe ale posturilor, proceduri scrise).

Aspectele cu caracter negativ, precum și recomandările formulate sunt prezentate în Anexa 1 care face parte integrantă din prezentul.

Menționăm că, urmare reuniunii de conciliere, anexele 1 și 2 ca parte integrantă a raportului de audit, au fost modificate pentru fiecare obiectiv în parte.

Obiectivul nr.1: Evaluarea activității privind disciplina contractuală și controlul financiar preventiv propriu

Aspecte pozitive

Din analiza efectuată privind modul de derulare al angajării, lichidării, ordonanțării și plății cheltuielilor și al exercitării CFPpropriu în cadrul acestor faze ale execuției bugetare și a eșantionului stabilit s-au constatat următoarele:

documetele „ propunere de angajare a unei cheltuieli „ și „angajamentul bugetar” respectă modelele prevăzute în anexele 1 și 2 din OMFP nr 1792/2002 fiind vizate pentru CFP propriu, valoarea acestora încadrându-se în valoarea creditelor bugetare aprobate;

factura fiscală în original s-a găsit în toate cazurile anexată la OP, respectiv la extrasul de trezorerie cu care s-a efectuat plata, aceasta fiind emisă în baza unui angajament legal, iar facturile decontate poartă mențiunea „ Bun de plată „ atestată de către reprezentanții direcțiilor de specialitate din cadrul ANAF;

documentul „ Ordonanțare de plată” respectă modelul prevăzut în anexa 3 din OFP nr 1792 /2002, fiind însoțită de documentele justificative în original și vizate de către reprezentanții compartimentelor de specialitate și reprezentantul pentru CFP propriu. Subdiviziunea corespunzătoare clasificației bugetare înscrisă este cea corectă, de asemenea datele de identificare ale creditorului;

registrul privind operațiunile prezentate la viza de control financiar preventiv cuprinde toate rubricile obligatorii evidențiate prin anexa nr 3 la OMFP nr 522 / 2003. Raportarea trimestrială a activității este corect întocmită și în cadrul termenului legal stabilit;

ordinul de plată se întocmește pe numele fiecărui creditor, pentru o singură subdiviziune a bugetului aprobat fiind însoțit de ordonanțarea aferentă și evidențiate în registrul de evidență cu numere de ordine unice pe parcursul exercițiului bugetar anual. Acestea sunt semnate de persoanele autorizate care angajează instituția în relațiile cu terții.

Obiectivul nr 2: Evaluarea activității de evidență contabilă a debitelor preluate de ANAF privind pagubele aduse statului conform comunicărilor Direcției Generale Juridice;

Aspecte pozitive

Plățile sunt efectuate în baza notelor aprobate de Ministerul Economiei și Finanțelor, însoțite de toate documentele legale și cu asigurarea plății, conform bugetului de cheltuieli, capitolul 54.01- „ Alte servicii publice generale „ subcapitolul 54.01.59.17. „ Despăgubiri civile „ pentru anul 2014.

Din verificarea documentelor aferente plății s-a constatat prezența semnăturii persoanelor autorizate care angajează instituția în relațiile cu terții în cadrul plăților efectuate pentru acest scop la nivelul anului 2014, precum și existența vizei pentru CFP propriu.

Obiectivul nr 3: Evaluarea activității privind întocmirea și raportarea Situațiilor financiare.

Aspecte pozitive

Din analiza Anexei 1 – Bilanț întocmită de către structura auditată, s-a constatat ca prreluarea sumelor înscrise în rulajele sintetice ale balanței de verificare s-a efectuat corect.

Pe baza documentelor puse la dispoziție de către structura auditată, s-a constatat că Anexa 2- Contul de rezultat patrimonial a fost întocmită pentru trimestrele I, II, III și anul 2014. Corelațiile în cadrul formularului sunt corecte, valorile înscrise în coloana „ An precedent” au fost preluate corect din raportările anterioare.

În ceea ce privește modul de întocmire a Situațiilor financiare, s-a avut în vedere și verificarea corelațiilor între formularele analizate, neconstatându-se disfuncționalități.

Precizăm ca structura auditată a întocmit raportul de analiză pentru fiecare perioadă de raportare avută în vedere în cadrul misiunii de audit public intern.

Centralizarea Situațiilor financiare s-a efectuat prin preluarea informatică a Situațiilor financiare întocmite și transmise de către structurile subordonate ANAF, în calitate de ordonatori terțiari de credite, precum și a situațiilor financiare întocmite la nivelul aparatului propriu al ANAF, pe baza programului informatic difuzat de către Direcția de Tehnologia Informației din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor.

V. Concluzii Opinii / nivele de asigurare

Echipa de auditori a evaluat gradul de conformitate cu prevederile legale și cadrul procedural, precum și sistemul de control intern, ambele situându-se la un nivel mediu având în vedere faptul că pentru perioada auditată nu au fost elaborate procedurile privind activitatea desfășurată. S-a apreciat că sistemul de control este de nivel mediu având în vedere faptul că în urma misiunilor de audit public intern anterioare, conducerea a luat măsuri de remediere a disfuncționalităților și a arăspuns satisfăcător la măsurile dispuse. De asemenea s-a avut în vedere faptul că atât conducerea cât și personalul D.B.C.I. a demonstrat o atitudine cooperantă cu privire la conformitate și păstrarea dosarelor. În tabelul de mai jos prezentăm pentru fiecare obiectiv, gradul de conformitate și diagnosticul sistemului de contrtol intern.

Legenda

Legenda

Gradul de asigurare finală pentru management a fost determinat în baza corelației dintre gradul de conformitate și evaluarea sistemului de control intern grafic, astfel:

Având în vedere constatările prezentate în Anexa la prezentul, și ținând cont de faaptul că la data derulării misiunii de audit public intern, toate structurile din cadrul ANAF se află în proces de elaborare a manualelor de proceduri pentru toate activitățile conform Programului de dezvoltare a sistemului de control managerial al ANAF, DGAPI va da asigurare în acest sens după finalizarea și aprobarea acestora de către conducerea ANAF, în cadrul misiunilor de audit public intern ce se vor derula la DBCI.

Supervizor v DD-șef birou

Auditori MS și GM

Concluzii și propuneri

Pe plan internațional există o preocupare pentru instituirea unor reguli de etică ale profesiunii contabile care să asigure profesionalism, confidențialitate dar și obiectivitate cu ocazia executării lucrărilor de audit public intern.

În scopul obținerii unui randament ridicat al activității de audit public intern, în condițiile existente și specifice țării noastre, precum și a altora angajate în procesul de tranziție se optează printre altele pentru examinarea operațiilor contabile, financiare și altele, privind ansamblul serviciilor, considerând că numai prin această privire de ansamblu se pot reda informații precise și operative și asigurarea protecției resurselor agentului economic la frauda, deteriorări sau neglijențe.

Responsabilitatea auditorului este aceea de a formula și expune o opinie referitoare la situațiile financiare. Conducerea entității este responsabilă de elaborarea și prezentarea situațiilor financiare, precum și de prevenirea și detectarea fraudelor și erorilor prin asigurarea unui sistem contabil și a unui sistem de control intern corespunzător.

Consider că este necesară realizarea și stabilitzarea unui sistem metodologic de audit financiar contabil care să prevină denaturarea înregistrărilor contabile sau aplicarea greșită a politicilor contabile.

Atestarea auditorilor interni, în vederea creării unui corp profesional, reprezintă cea mai importantă cale de asigurare a creșterii nivelului profesional al personalului care lucrează în domeniul auditului intern.

Perfecționarea pregătirii profesionale a auditorilor interni reprezinta o direcție importantă de activitate, considerându-se că prin aceasta se asigură creșterea calității activității de audit intern. Aceasta va continua la nivelul ANAF, prin efectuarea de cursuri specializate prin Școala de Finanțe Publice și Vamă.

Frecventele modificări și completări ce se aduc reglementărilor fiscale creează greutăți în cunoașterea corectă și aplicarea unitară a legislației fiscale financiare și implicit în realizarea eficienta a auditului.

Având în vedere această situație, propun următoarele:

îmbunătățirea fluxului informațional și de circulație a documentelor, dezvoltarea operațiunilor de gestionare pentru asigurarea unei mai bune evidențe a mișcărilor de bunuri materiale și financiare;

elaborarea unei metodologii la nivel central pentru stabilirea unor indicatori specifici în vederea efectuării unor analize cu privire la colectarea veniturilor la bugetul de stat corelate cu cheltuielile efectuate de ANAF în acest scop;

stabilirea de indicatori de evaluare a personalului implicat în activitatea de control și colectare, și, după caz revizuirea sarcinilor prevăzute în fișa postului celor implicați în aceste activități.

Pentru a depista cu eficacitate fraudele fiscale și financiare, consider că auditul public intern trebuie să aibă la îndemână cele mai adecvate proceduri, instrumente si tehnici control si evaluare, având un rol preventiv pentru descurajarea unor asemenea fapte. Sunt de părere că obligația privind secretul profesional în ceea ce privește realizarea auditului public intern, ar fi în cazul în care se înscrie în toate actele normative care constituie, impozite, taxe și alte venituri publice ca o regulă generală aplicabilă pentru funcționarii publici în cazul informațiilor pe care le obțin de la agenții economici.

Consider că activitatea de audit public intern realizată la Agenția Națională de Administrare Fiscală, din punct de vedere al organizării patrimoniului financiar contabil, al evidențelor în general, a reușit să obțină o imagine fidelă, concretă, clară și complexă cu privire la patrimoniu, situația financiară a agenției, precum și a relațiilor sale cu terții.

Pentru evitarea unor neconcordanțe, propun elaborarea unor proceduri scrise operaționale și de sistem, pentru operațiunile considerate cu grad de risc ridicat, urmând ca în cel mai scurt timp să se elaboreze proceduri pentru toate operațiunile desfășurate la nivelul Agenției.

Pentru o mai bună funcționare în cadrul serviciului financiar contabil este necesară asigurarea accesului personalului la informațiile financiar contabile, instruirea periodică a personalului asupra noutăților în domeniu, înlesnirea accesului la materialele de specialitate, asigurarea efectuării unor cursuri de pregătire și perfecționare .

Anexe

ANEXA 1 la Raportul de Audit Public Intern

Anexa 2

Ministerul Economiei, Comerțului și Turismului

Agenția Națională de Administrare Fiscală

Direcția Generală de Audit Pubic Intern

Aprob

Calendarul de implementare a recomandărilor formulate în Raportul de Audit Public Intern încheiat la Direcția de Buget și Contabilitate Internă

Director General, A L PPSupervizor, DD

Director General Adjunct, PPSupervizor, DD Auditor intern. MS ; GM

Agenția Națională de Administrare Fiscală

Direcția Generală de Audit Public Intern

FIȘA DE IDENTIFICARE ȘI ANALIZA PROBLEMELOR NR 1.1

Tema misiunii de audit public intern: Auditarea activității Direcției de Buget și Contabilitate Internă

Obiect: Organizarea CFP propriu. Numire, condiții de exercitare în conformitate cu reglementările legale în vigoare.

Numele auditorului: MG Data: 25 mai 2015

Agenția Națională de Administrare Fiscală

Direcția Generală de Audit Public Intern

FIȘA DE IDENTIFICARE ȘI ANALIZA PROBLEMELOR NR 1.1

Tema misiunii de audit public intern:

Auditarea activității Direcției de Buget și Contabilitate Internă

Numele auditorului: GM Data realizării: 20 mai 2015

Agenția Națională de Administrare Fiscală

Direcția Generală de Audit Public Intern

FIȘA DE IDENTIFICARE ȘI ANALIZA PROBLEMELOR NR 2.2

Tema misiunii de audit public intern:

Auditarea activității Direcției de Buget și Contabilitate Internă

Numele auditorului: GM Data realizării: 20 mai 2015

Bibliografie

Boajă Minică, Radu Sorin Claudiu – Control și audit financiar Universitară, București, 2008

Briciu S., Sas F., Ghiță M., Ghiță R. – Audit Public Intern Aspecte teoretice și practice, Alba Iulia, Editura Aeternitas, 2006

Boulescu Mircea – Audit intern – entități economice, Editura Fundației România de Mâine, Bucuresti, 2007

Carmichael, D.R.; Willingham, J.J. – ”Auditing concepts and methods – a guide to current auditing theory and practice –„, New York 1987

Ghiță Marcel – Auditul intern, Ediția a doua, Editura Economică, Bucuresti, 2009

Toma M. – Inițiere în auditul situațiilor financiare ale unei entități, Ediția a II-a, Editura CECCAR, București, 2007

Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern

Hotărârea Nr. 1086 din 11 decembrie 2013 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activității de audit public intern

Consiliul pentru Standarde Internaționale de Audit și Asigurare (IAASB) –Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR), Manual de Reglementări Internaționale de Control al Calității, Audit, Revizuire, Alte servicii de Asigurare și Servicii Conexe, Ediția 2012, ISBN 978-973-0- 14676-9, București

Codul IESBA, Secțiunea 290.195–290.200dituri și revizuiri ale situațiilor financiare, precum și alte misiuni de asigurare și servicii conexe

Institutul Contabililor Autorizați din Scoția (ICAS) CA House în colaborare cu Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR), Ghidul pentru un Audit de Calitate, Secțiunea C1, ISBN 978-573- 7694-69-0, 2012, București.

PriceWaterhouseCoopers (PwC) et al. (2012), An Update of COSOs Internal Control – Integrated Framework.

Standardul Internațional de Control al Calității (ISQC) 1, Controlul calității pentru firmele care efectuează au1 Codul etic al profesioniștilor contabili (Codul IESBA) al Consiliul pentru Standarde Internaționale de Etică pentru Contabili (IESBA), Secțiunea 290.199.

Ordin Ministerul Finanțelor Publice nr. 946 din 2005, Republicat, pentru aprobarea Codului controlului intern/managerial, cuprinzând standardele de control intern/managerial la entitățile publice și pentru dezvoltarea sistemelor de control intern/managerial, în Monitorul Oficial nr. 469 din 2011, www.intosai.org, 02.02.2012.

Legea nr 672/2002 privind auditul public intern, publicată în M. O. nr. 953 din 24 decembrie 2002;

O.M.F.P nr. 1792 din 24 decembrie 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organizarea, evidența și raportarea angajamentelor bugetare și legale publicat în :M. O.nr 37 din 23 ianuarie 2003

Ordin nr. 522 din 16 aprilie 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv Text în vigoare începând cu data de 9 iulie 2004

O.M.F.P nr 38 /2003 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea auditului public intern, publicat in M. O. al României nr. 130 si nr. 130 bis/2003;

Ordonanța Guvernului României nr 37/2004 pentru modificarea și completarea reglementărilor privind auditul intern, publicată în M. O. nr. 91 din 31 ianuarie 2004;

O.M.F.P nr 768/2003 pentru aprobarea delegării unor atribuții din competența Unității Centrale pentru Armonizarea Auditului Public Intern în competența compartimentelor de audit public intern ale Direcțiilor Generale ale Finanțelor Publice județene și a municipiului București;

O.M.F.P nr 769 /2003 pentru aprobarea procedurii de avizare a numirii/destituirii sefilor compartimentelor de audit public intern din entitatile publice;

H.G. nr. 235/2003 pentru aprobarea Normelor privind modul de nominalizare a membrilor Comitetului pentru Audit Public Intern

O.M.F.P nr 939 2003 pentru aprobarea Listei membrilor Comitetului pentru Audit Public Intern, publicat in M. O. al României nr. 542/2003;

O.M.F.P nr 252 /2004 pentru aprobarea Codului privind conduita etica a auditorului intern; Text în vigoare începând cu data de 12 septembrie 2006

O.M.F.P. nr 445/ 2004 pentru aprobarea normelor proprii privind exercitarea activității de audit public intern în cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor

Ordin nr.946/ 04.07.2005 pentru aprobarea Codului controlului intern, cuprinzând standardele de management/control intern la instituțiile publice și pentru dezvoltarea sistemelor de control managerial