Desenul spune multe despre un copil, chiar și ceea ce gândește, ceea ce simte și trăiește. [311417]

[anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat].

[anonimizat] o [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], spiritul de observație.

[anonimizat], ceea ce simte și trăiește.

[anonimizat]. [anonimizat], stimularea creativității prin diverse metode tradiționale și moderne.

[anonimizat], instrumentele de lucru și metodele folosite nefiind diversificate.

Mi-[anonimizat] o necesitate fundamentală în dezvoltarea personalității preșcolarului. [anonimizat], nu numai la realizarea actelor de creație.

[anonimizat], fiind utilă implementarea unor procese de antrenare și dezvoltare a personalității. Copilul își formează astfel propria experiență.

[anonimizat]-și pună în valoare inteligența. [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat]. Grădinița mărește sfera universului existențial.

Creativitatea se sprijină pe curiozitatea și sensibilitatea afectivă a [anonimizat], își dezvoltă spiritul activ.

[anonimizat], [anonimizat], copilul devenind astfel independent și încrezător în forțele proprii.

Consider că activitățile manuale sunt extrem de importante și contribuie la dezvoltarea personalității copiilor.

[anonimizat], [anonimizat], ceea ce voi demonstra în cercetarea din această lucrare. Voi implementa o [anonimizat], [anonimizat]. Folosirea acestui opțional va contribui la creșterea calității actului didactic și la evoluția preșcolarilor.

[anonimizat], [anonimizat]tarea de diverse metode, procedee, instrumente de lucru, dezvoltându-le competențele creative.

Am ales să realizez cercetarea la grupa mare, deoarece preșcolarul, la această vârstă, are o mai mare îndemânare în mișcări, fiind stabilit un echilibru între excitație și inhibiție, având reacțiile mai stabile.

La grupele mari se constată un progres, deprinderile se consolidează și perfecționează, înțeleg mai bine sarcinile de lucru, care pot avea o complexitate mai ridicată.

Spre deosebire de celelalte grupe, preșcolarul mare este capabil să identifice detaliile ,lucrează mai echilibrat, mișcările sunt mai corecte, fiind capabili să analizeze propriile lucrări. Copiii pot observa în același timp și lucrarea și modelul, fiind îndrumați de întrebările educatoarei.

Explicarea modelului și a materialului de lucru este necesar să se realizeze mai amănunțit.

Preșcolarul de grupă mare socializează mai bine cu cei din jur, acordând mai multă încredere persoanelor din mediul înconjurător.

Activitățile artistico-plastice din grădiniță este necesar să se desfășoare conform particularităților individuale de vârstă.

Școala actuală oferă mai multe oportunități decât în trecut de a folosi o gamă variată de metode și mijloace de învățământ

Argument

All the activities that are taking place in the kindergarten, both common and other types of activities, are the basis of the child's education and personality.

Artistic and plastic activities help the child to discover the beauty of the environment, from nature and train him to be careful about details, combining real and physical intervention. These activities activates the senses, the inventive sense is required when creating works or objects.
The highest objective in the kindergarten is to educate the creative potential, which is considered by many specialists a defining feature for the evolution of society, the creative behavior being the most complex behavior.

Through artistic and plastic activities, the child develops harmoniously and multilaterally, because a different style of expression is emphasized, attention, imagination, and the spirit of observation is drawn.

The drawing tells a lot about a child, even what he thinks, what he feels and how he lives.

The most important role in the performance of artistic-plastic activities is the didactic framework. It depends on the organization of the educational environment, the use of various materials to carry out the work, the stimulation of creativity through various traditional and modern methods.

From my own experience, I noticed that in kindergartens there is no emphasis on stimulating creativity, the working tools and methods used are not diversified.

I chose this theme because I consider creativity as a fundamental necessity in developing the personality of the preschool. It helps to stimulate the educational process in the kindergarten, helping the preschool in all fields of activity, not only in making creative acts.

At pre-school age, children are extremely receptive, and it is useful to implement processes of motivation and personality development. The child forms this way his / her own experience.
The objectives of this area are not clearly outlined, children need to value their intelligence. If the brain is required, we can get very good results, but if there is a lack of exercise, we get undesirable results.

Childhood is the most important period in a man's life, with educational influences being decisive. The kindergarten enlarges the sphere of the existential universe.

Creativity relies on the child's curiosity and sensitivity. Human individuality becomes fit to assert and fulfill its rights, develops its active spirit.

Perceptions and representations are influenced by the use of simple and natural working tools, by the activities organized in nature, collection of materials, with which children make their own creations, thus making the child independent and self-confident.

I believe that manual activities are extremely important and they contribute to the development of children's personality.

Preschools easily assimilate the information received, in particular through direct contact with work materials, with nature, through various methods, which I will demonstrate in the research of this work. I will implement an optional artistic and plastic activity, which will take place at a large group of preschoolers three times a week. Using this option will contribute to increasing the quality of teaching and the evolution of preschools.

I will have as a landmark in my research the proposed objectives, aiming to stimulate the creativity of children by adopting different methods, procedures, working tools, developing their creative skills.

I chose to do research at the big group, because the preschool at this age has a greater skill in the movements, with a balance between excitation and inhibition being established, with more stable reactions.

In large groups, there is progress, skills are strengthened and improved, better understand the tasks that can be more complex.
Unlike other groups, the high school preschool is able to identify the details, work more balanced, the movements are more accurate, being able to analyze their own works. Children can also observe the work and pattern, being guided by the teacher's questions. The explanation of the model and of the working material is necessary to be carried out in more detail. Major group preschool socialize better with others, giving more people confidence in the environment.

The artistic and plastic activities of the kindergarten need to be carried out according to the individual peculiarities of the age.

The current school offers more opportunities than in the past to use a wide range of methods and educational means.

CAPITOLUL I- DELIMITĂRI CONCEPTUALE

I.1 CONCEPTUL DE CREATIVITATE

Creativitatea este o formă a activității umane care se finalizează cu realizarea unui produs nou, original sau a unor produse, care chiar dacă nu sunt noi pentru societate, sunt noi pentru individ, in ideea că el, absolut idependent, a ajuns la obținerea acestora.1

Activitatea creatoare este o formă deosebită de muncă, prin care individul iși pune in valoare propriile forțe. În procesul creativității, omul se modelează pe sine, dar și realitatea, implicând atât bogăția spirituală, cât și cea socială.

Definițiile creativității sunt diverse, mulți teoreticieni au dezbătut acest concept.

Conceptul de creativitate își are originea în latinescul ,,creare,, care înseamnă naștere, făurire, zămislire. Definirea cuvântului definește un act dinamic, un proces în dezvoltare, desemnând capacitatea de a produce nou, faptul că personalitatea are o dispoziție generală către nou.

Acest termen a fost introdus prima oară de G. W. Allport, care considera conceptul ca fiind nelimitat, neputând fi regăsit doar la unele dintre categoriile de manifestare a personalității, și anume la aptitudini, atitudini sau trăsături temperamentale. Aceasta este explicația pentru care în dicționarele de specialitate apărute înainte de 1950, termenul creativității nu este inclus. Abordări sub diferite denumiri ale creativității s-au realizat și înainte de 1950, conceptul fiind cunoscut sub alte denumiri: inspiratie, talent, geniu, imaginație, fantezie creatoare.

Având în vedere complexitatea fenomenului creativității, în 1981, Al. Roșca demonstrează că este greu de formulat o definiție recunoscută. Creativitatea este un fenomen general uman, este considerată forma cea mai înaltă a activității omenești. În sens restrâns, se pot diferenția patru accepțiuni ale termenului de creativitate: ca produs, ca proces, ca potențialitate general umana, ca dimensiune complexă a personalității.

”Creativitatea presupune o dispoziție generală a personalității spre nou, o anumită organizare a proceselor psihice în sistem de personalitate. 2

Definițiile creației au fost evaluate și consemnate în diferite dicționare, evidențiind faptul că acest concept constă in ”realizarea de combinații noi, originale, de idei vechi”

Creativitatea este un concept general si imprecis, caracterizându-se printr-o multitudine de sensuri: productivitate, eficiență, utilitate, valoare, originalitate, noutate.

Productivitatea vizează un număr mare de idei, diferite produse, nu numai materiale.

Eficiența se referă la performanțele care pot fi obținute prin folosirea rezultatelor activității creatoare.

Utilitatea pune accent pe rezultatele acțiunii, care trebuie să contribuie la bunul mers al activității, să fie folositoare.

Valoarea produselor reprezintă însemnătate teoretică sau practică, fiind recunoscută social. Originalitatea se apreciază prin unicitatea ideilor, iar noutatea presupune distanța în timp a lucrurilor.

În ceea ce privește modul cum poate fi încurajată creativitatea în mediul educațional, se pot identifica componentele creativității la copiii mici. Creativitatea este legată de personalitatea individului și de viața emoțională, fiind mai implicată decât capacitățile de gândire. Russ a realizat o conexiune intre creativitate si procesele de psihologie. Acesta implică trei elemente esențiale: trăsăturile de personalitate (curiozitate, motivație, încredere în sine), procese emoționale (implicare în sarcini, toleranță la anxietate, plăcere în provocare), abilități cognitive (gândirea divergentă: fluență, flexibilitate, originalitate).

Prin creativitate, omul poate să-și îndeplinească trebuințele și drepturile esențiale.

„Creativitatea este o modalitate integrativa a personalității umane care exprimă ansamblul de calități care duc la generarea noului, la originalitate”.3

Creativitatea poate fi considerată și ca aptitudine, dispoziție a intelectului de a elabora idei, teorii, modele noi originale. Existența creativității poate fi identificată prin: flexibilitate, noutate, originalitate, fluență, senzitivitate, expresivitatea elevului.

Creativitatea înseamnă noutate (fără creativitate este nevoie de multă muncă).Edison spunea că în creație este nevoie de 99% transpirație și 1% inspirație.4 Creativitatea necesită evoluție în timpul dezvoltării și, uneori, necesită învingerea unor obstacole.

Fiecare individ normal deține o anumită doză de creativitate. Creativitatea presupune acumulări de capacități, abilități și posibilități de realizare a ceva nou, acestea fiind necesare pentru a asigura progresul uman, bunăstarea materială și spirituală a oamenilor.

Este un ansamblu de comportamente, operând transformări originale și semnificative în organizarea conștientului.

Procesul creativ presupune anumite etape interdependente: prepararea, incubația, iluminarea și verificarea.

I.2. ETAPELE CREATIVITĂȚII5

1. Prepararea este faza inițială în procesul creativ și începe cu motivația. Dacă motivația lipsește, vor fi și consecințe negative, deoarece aceasta susține impulsul creator de-a lungul întregului proces. Este necesar un demers investigativ, sesizarea problemei acolo unde ceilalți nu sesizează o receptivitate activă față de toate sursele de inspirație, după care se formulează ipoteza și se concep ideile prototip.

Această etapă presupune întocmirea opționalului de artă creativă, întocmirea materialului de lucru, ce urmează să fie folosit pe parcursul cercetării, cu scopul de a delimita problema și de a stimula copiilor creativitatea.

2. Incubația reprezintă o stare de confuzie și un sentiment de frustrare. Poate fi o fază de lungă sau de scurtă durată, care întipărește imaginile analizate.

Stimularea procesului creativ se desfășoară inconștient, relativ pasiv și se caracterizează prin efortul de a rezolva problema. În ceea ce privește lucrarea de față, se referă la dezvoltarea capacității copiilor de a asocia efortul conștient cu cel intuitiv, pe parcursul derulării cercetării, putând fi identificate soluții, cu focalizare pe proces și nu pe produs.

3. Iluminarea este faza când procesul de creație apare brusc, se clarifică toate soluțiile care păreau obscure. Poincare spunea: ”Pentru a găsi fără să cercetezi, trebuie mai întâi să cercetezi fără să găsești”

Această etapă se bazează pe primele două etape, vizualizându-se produsele obținute.

4. Verificarea este faza finală în procesul de creație, când ipoteza este demonstrată, sunt evaluate și aplicate produsele de creație.

Vom implementa un opțional de artă creativă, la preșcolarii mari, care va urmări dezvoltarea potențialului creativ, evaluând produsele obținute din punct de vedere al factorilor creativității: fluiditate, flexibilitate, originalitate.

Procesul creației este dinamic și continuu, iar aceste faze nu au întotdeauna aceeași ordine, unele pot chiar să lipsească.

În diferitele ei etape, dezvoltarea personalității, este un proces complex. Cunoașterea caracteristicilor de vârstă și individuale ale copiilor preșcolari oferă eficiență procesului pedagogic, în ceea ce privește stimularea creativității copilului.

I.3. ABORDĂRI ALE CREATIVITĂȚII6

1.Teoria psihanalitică

Fenomenul creației este considerat de S. Freud ca fiind generat de impulsurile din inconștient. Creativitatea este o formă superioară de adaptare, deoarece individul are posibilitatea să devină util societății.

În această abordare au apărut idei noi, care explică fenomenul creativității:

-gândurile ce apar în mod inconștient în timpul somnului, pot asigura stimularea creativității, acesta fiind procesul primar: regresia adaptativă.

-procesul secundar se referă la gândirea realistă și conștientă din timpul somnului, care asigură elaborarea materialului obținut.

Consider că această teorie are un rol important, deoarece se realizează o legătură între afectivitate, motivație și actul creativ.

Lucrările realizate de preșcolarul mare sunt obținute inconștient, el fiind influențat de stare afectivă din momentul respectiv, de experiența trăită și mediul social. În general, preșcolarul imită ceea ce vede și aude.

Pe parcursul acestei cercetări, am observat că preșcolarul mare este influențat într-o mare măsură de impulsurile din exterior. De exemplu, au desenat mașini din viitor, așa cum au văzut în desene animate sau așa cum își imaginează.

2.Teoria asociaționistă a creativității

Această teorie consideră creativitatea ca pe un proces de transformare a unor elemente , care duc la apariția unor finalități noi, pe baza gândirii. Mednick a elaborat un Test de asociație îndepărtată, fiind evaluate unicitatea și raritatea statistică a asociațiilor. Tematica era aceea de a asocia un cuvânt cu alte cuvinte date, pornind de la ideea că persoanele creative pot realiza mai multe asociații.

Mednick identifica mai multe forme de asociații creative, în diverse domenii de activitate:

Serendipitatea– crearea de asociații întâmplătoare, cu posibilitatea de noi descoperiri.

Asemănarea– poate dezvolta creativitatea artistică.

Medierea prin simboluri, folosite in diverse domenii, care pot fi asociate și pot conduce la idei noi.

Preșcolarul mare realizează diferite asociații ale obiectelor din jur, asemanându-le între ele cu ajutorul formei, culorii, marimii.

În cadrul cercetării, copiii au realizat diverse asocieri, au asemănat o bulină cu diverse obiecte din mediul înconjurător, ajutându-se de formă, au asemănat liniile ondulate cu valuri, perdea, nisip.

3.Teoria configuraționistă a creativității

Aceasta abordare este în contradicție cu modelul asociaționist, raportând procesul creativ permanent la întreg, nu ca pe un demers aleatoriu, calea de înțelegere a unei probleme având loc prin intuiție. Definește creativitatea ca pe un proces de imaginație, fără să se bazeze pe gândirea logică, pe o acțiune care duce la elaborarea completă a unei idei.

Opinia mea, referitoare la această teorie, este că poate fi o completare a celei asociaționiste, făcând apel la imaginație și nu la planul realist. În creativitate este nevoie atât de imaginație, cât și de gândire logică.

Această teorie este regăsită în actul creativ al preșcolarilor, realizând lucrări din imaginație. La proba 3, ”Privim pe fereastră”, lucrările au fost creative, copiii au desenat elemente diverse, imaginându-și ceea ce doreau să vadă.

4.Teoria existențialistă a creativității

Conform acestei teorii, existențialiștii condiderau că ființa umană își poate valorifica unicitatea prin fenomenul creației.

Individul își poate satisface trebuința de autorealizare, prin contactul cu mediul înconjurător. În creativitate, este importantă angajarea autentică în acest proces.

C. Rogers este de părere că factorii interni ai gândirii creatoare sunt: toleranță, autoevaluarea produselor creatoare, interesul față de experiențele noi, ordonarea inedita a elementelor.

E. G.Schachtel consideră creativitatea ca pe o necesitate evidentă a nevoii de comunicare a omului cu mediul înconjurător.

Și această teorie este importantă, deoarece factorii de mediu au rolul de a actualiza potențialitățile creative.

Preșcolarii sunt influențați de mediul exterior, de multe ori desenează obiecte, meserii din mediul familial.

La proba 2, un copil a cărui mămică lucrează în cadrul poliției, a desenat o închisoare, un alt copil a desenat ”casa fericirii”.

5.Teoria culturală (interpersonală)

Conform acestei teorii, dependența personalității de semenii săi, de mediu și de cultură, are o importanță deosebită. Freud era de părere că artistul vrea să se facă iubit și să se îmbogățeasca pe baza operei sale. Kris consideră că este nevoie de un public atunci când apar opere creative, fiind necesară o apreciere a acestora.

Mooney (1963) consideră mediul important în modelul său structuralist, dar nu acordă importanță necesităților sociale ale creativității si influența culturală.

Adler (1927) dezvoltă conceptul „forței creative” a personalității, căreia i se subordonează celelalte aspecte.

Framm(1959) diferențiază creativitatea, bazată pe talent, de atitudinea creativă, care nu se materializeaza de obicei intr-un produs.

Preșcolarii imită ceea ce văd în cadrul familiei, sunt influențați de mediu, de ceea ce văd, de aceea în cadrul activităților din grădiniță organizăm frecvent vizite tematice, care îi ajută să înțeleagă mai bine cunoștințele transmise.

În anotimpul toamna, am vizitat Grădina Botanică și am adunat materiale pentru activitatea practică. Copiii au lucrat cu plăcere și au realizat un covor natural de toamnă.

6.Teoria transferului creativității

Guilford (1967) concepe creativitatea ca pe un moment al învățării, în sensul că noile informații ale individului creativ sunt înțelese si transferate în diverse domenii,sunt stabilite noi conexiuni.

Considerăm această teorie esențială pentru actul creativ, deoarece toate cunoștințele asimilate de copii sunt transferate și în alte domenii, creativitatea fiind folosită în toate domeniile, nu numai în cel estetic-creativ.

Creativitatea preșcolarilor este întâlnită în toate domeniile de activitate. Cunoștințele asimilate în cadrul vizitelor tematice, materialele folosite în activitățile artistico-plastice, i-au ajutat să-și îmbogățească vocabularul, au descris cu mai multă ușurință un peisaj sau un animal de la Gradina Zoologică.

Aceste teorii se regăsesc în creativitatea preșcolarului mare în cadrul activităților artistico-plastice, potențialul creativ fiind stimulat prin educație.

Activitățile de educație artistico- plastice din grădiniță intensifică capacitățile creative ale copiilor, o mare parte din informațiile transmise fiind pe cale vizuală.

1.4. FACTORII CARE CONTRIBUIE LA DEZVOLTAREA CREATIVITĂȚII

Formarea și dezvoltarea capacităților creative este influențată de relațiile din societate: personalitate, societate, familie.

Studiul factorilor creativității a parcurs în timp diferite orientări, care au marcat psihologia destinată studiului procesului creativ.

La preșcolarul mare, factorii creativității au o puternică influență în dezvoltare. Atât cei psihologici, cât și cei biologici și sociali, contribuie la stimularea potențialului creativ.

Unii psihologi au încercat să demonstreze faptul că inteligența generală este responsabilă pentru orice domeniu de creație, eliminând nu numai rolul aptitudinilor speciale, dar și rolul altor procese cognitive: percepție, imaginație.

P. E. Torrance a demonstrat că procesul creativ nu înseamna doar inteligență, iar E. Landau consideră că inteligența și creativitatea sunt dependente una de cealalta: creativitatea este o completare a inteligenței.

Munteanu, în 1994, clasifică trei mari categorii de factori psihologici, biologici și sociale.

I.Factorii psihologici

Creativitatea a fost inițial restrânsă la inteligență, urmând să fie prezentată ca o sinteză a personalității, care vizează gândirea divergentă și trăsăturile de personalitate.

Factorii psihologici cuprind: factorii intelectuali și nonintelectuali.

1.Factorii de natură intelectuală vizează: gândirea divergentă, gândirea convergentă, stilul perceptiv.

Gândirea divergentă produce răspunsuri noi. În cadrul ei se pot distinge aspectele: fluiditate, flexibilitate, sensibilitate față de probleme și capacități de redefinire.

Fluiditatea exprima bogăția și ușurința asociațiilor. Implică gândire productivă și creatoare, utilizarea unui obiect sau ale mai multor obiecte care aparțin aceleiași clase.

Flexibilitatea este restructurarea demersurilor gândirii, capacitatea de a opera ușor, de a renunța la vechile asociații și de a face legături cu cerințele noi, putând fi spontană și adaptivă.

Originalitatea este considerată ca fiind nota definitorie a creativității, este expresia noutății.Se regăsește în capacitatea individului de a vedea în alt mod realitatea, de a găsi soluții noi, neuzuale.

Sensibilitatea față de probleme este un factor care constă în receptivitatea față de nou.

Gândirea convergentă este mijlocul de stocare a inormațiilor, esențial pentru mecanismul creativ.

Stilul perceptiv reflectă modalitatea de interacțiune a proceselor cognitive în rezolvarea problemelor apărute.

Preșcolarul mare are capacitatea de a utiliza un obiect în mai multe situații decât este destinat a fi folosit, ei pot da răspunsuri fluide, asociind de exemplu o bulină cu mai multe întrebuințări.

Spre deosebire de vârsta preșcolară mică, cei mari au flexibilitate în gândire, pot găsi soluții noi, se exprimă cu ușurință prin desen, pot interpreta un joc de rol, adaugă detalii lucrărilor, utilizează obiecte mici din mediul înconjurător la realizarea lucrărilor.

Preșcolarii văd de multe ori realitatea diferită față de cea a adulților, venind cu soluții neobișnuite, cu un spirit de observație bine dezvoltat, curioși, activi și originali, desenând liber, cu detalii, obiecte, peisaje, animale din mediul înconjurător.

2.Factorii nonintelectuali cuprind: motivația, caracterul, afectivitatea, temperamentul, rezonanța intimă.

Motivația susține efortul creatorului, poate fi un imbold de dinamizare a creativității. Motivația intrinsecă este importantă în acest demers, dar și cea extrinsecă are rolul ei pe termen lung. Motivul creativ apare întotdeauna ca un motiv de creștere, care îl împinge pe om să progreseze, putând genera rezultate creative în diferite domenii de activitate.

„Înțelegerea actului creator nu se poate dezvălui decât în contextul și dinamica motivațională a personalității”

Caracterul este important în creativitate prin următoarele trăsături: perseverență, răbdare, putere de muncă, curaj, încredere în sine, independență. Nici marile talente nu s-au remarcat fără o lupta îndârjită.

Afectivitatea în creativitate, este cea care valorifică dimensiunile caracteriale, a aptitudinilor speciale, cognitive.

Temperamentul nu diferențiază indivizii creativi între ei, dar poate exista o potrivire după natura domeniului respectiv.

Rezonanța intimă reprezintă modul în care se reflectă la nivel individual experiențele trăite, ele putând să se orienteze spre mediul exterior sau spre propria interioritate.

II.Factorii biologici

În creativitate sunt luați în considerare patru tipuri de factori: ereditatea, vârsta, sexul și sănătatea mintală.

1.Ereditatea se referă la care poate fi atins de potențialul creativ înnascut. Se referă la copiii superior înzestrați din punct de vedere al unor aptitudini speciale și existența mai multor generații cu talente deosebite în cadrul aceleiași familii. Influențele mediului sunt diferențiate de cele ale eredității, în funcție de nivelul aptitudinilor. Ereditatea influențează, în primul rând, supradotarea. Performanțele sunt realizate atunci când există o coincidență între factorii de mediu și cei ereditari.

2.Vârsta reprezintă un factor stimulator pentru creativitate, are un parcurs invers proporțional cu creativitatea, de exemplu Goethe a compus a doua parte din ”Faust” la 82 de ani, iar Verdi a compus „Falstaff” la 80 de ani.

Creativitatea nu ține cont de vârstă, însă cea mai productivă perioadă este între 25-40 ani. Vârsta preșcolarității cuprinde multiple premise favorizante pentru cultivarea și stimularea potențialului creativ. Nivelul posibil de atins la această vârstă este doar acela al creativității potențiale, regăsită în diferitele activități ale copilului de vârstă preșcolară.

3.Sexul nu este un factor de diferențiere în productivitatea creatoare.

4.Sănătatea mentală este vitală pentru creativitate. Echilibrul mental se realizează prin cunoașterea propriilor sentimente, a relației cu corpul și mintea.

III.Factorii sociali stimulează activitatea creatoare. Epoca, clasa, familia, grupurile cu care interaționează, climatul creativ influențează orice personalitate creatoare.

Familia exercită influențe asupra formării personalității. Climatul creativ, pentru a fi asigurat de familie trebuie să respecte anumite principii: atmosfera din familie să fie calmă, tolerantă, educația precoce și intensă.

Școala ar trebui sa asigure anumite condiții: proces interactiv de predare, atmosferă scolară între autoritarism și liber-arbitru, extinderea disciplinelor care stimulează în mod direct creativitatea.

La vârsta preșcolară, actul creativ este extrem de important, acesta trebuie să fie stimulat și valorificat.

Factorii creativității au influențe diferite de la o persoană la alta, perioada preșcolară mare fiind caracterizată de o intensă dezvoltare psihică, imaginația se dezvoltă, are capacitatea de a se transpune în diverse situații și apare plăcerea de a crea.

Preșcolarul mare se adaptează cu mai multă ușurință situațiilor noi, persoanelor necunoscute cu care intră în contact, devine curios și interesat, dorește să îi fie de folos adultului.

Activitățile desfășurate în grădiniță participă la dezvoltarea potențialului creativ, preșcolarii fiind influențați atât de factorii interni, cât și de cei externi.

CAPITOLUL II CREATIVITATEA LA VÂRSTĂ PREȘCOLARĂ

II.1. SPECIFICUL CREATIVITĂȚII LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ

Vârsta preșcolară se diferențiază printr-o creștere importantă a capacităților fizice și psihice ale copilului, în cadrul căreia ocupă tot mai mult loc principiul realității. Este o perioadă care se caracterizează printr-un semnificativ potențial creativ. Copilul este receptiv și curios, are imaginația bogată, dorește să realizeze lucruri constructive, ceea ce poate stimula creativitatea vârstei preșcolare.

La această vârstă sunt proiectate obiective concrete care se referă la operaționalizarea obiectivelor generale și specifice.

În proiectarea învățării creative este nevoie să se stabilească strategii manageriale deschise, pe anumite perioade de timp, astfel: individualizarea secvențelor didactice, stabilirea sarcinilor cadrelor didactice în vederea stimulării actului creativ.

Procesul creativ poate fi îndeplinit intenționat, poate fi învățat sau dezvoltat la un număr mare de oameni. Cercetarea de grup poate favoriza în anumite condiții, potrivit lui Osborn. Acesta este de părere că punctul de plecare al creativității este imaginația, definită ca aptitudine de a combina imaginile obiectelor absente între ele.

Copiii își clădesc o lume imaginară în funcție de dorințele lor, iar adulții au fantasme care sunt reprezentate din imagini ale propriilor dorințe.

Copiii au nevoie de îndrumare pentru a putea dobândi o gândire independentă, să fie toleranți față de ideile noi, să aibă capacitatea de a descoperi probleme noi și de a critica constructiv. Profesorul trebuie să fie dornic de aventura, să aibă o atitudine creativă.

Orientările creative pot fi puse în evidență prin includerea personalității în diferite acțiuni sociale. Aceste acțiuni pot fi în corespondență cu tipul procesual de activitate socială (joc, științifică, de învățământ ) sau cu produsele creativității (desene, unelte de muncă, poezie).

Unii copii pot manifesta creativitate pentru mai multe feluri de activități sociale, la alții doar pentru un anumit domeniu, sau nu au înclinație pentru nici un domeniu.

Predispozițiile ereditare pot influența potențialul creativ al fiecarei personalități. Majoritatea copiilor manifestă interes la nivel de normă socială.

Creativitatea trebuie să fie educată la orice personalitate în concordanță cu ceea ce „natura a dăruit de la început copilului”.

Pentru copil, creativitatea este limitată de timp, limite care sunt influențate de mulți factori: voința, adaptarea la situații noi, interesul cognitiv de tip creativ, sentimentul responsabilității. Atunci când sarcinile cu caracter de problema nu sunt acceptate, la preșcolari apare tendința de ocolire a situațiilor dificile, de a nu avea încredere în sine, dezamăgire. Aceste situații pot fi evitate astfel: problema se reformulează, problema se împarte în subprobleme, se găsesc noi argumente, copilul este încurajat și susținut.

Pentru a avea încredere în ei, este nevoie sa tinem copiii permanent ocupați. Atmosfera de lucru să fie binevoitoare, armonia capacităților intelectuale și situațiile dificile să fie înaintate către copil.

Sentimentele și emoțiile nu se știu, ele poartă caracter impulsiv, aceasta deoarece acțiunile creative nu sunt tipice, standard. Atunci când personalitatea copilului suferă un eșec, emoțiile de tip cognitiv se sting. Prezența sau lipsa satisfacției ajută omul să se adapteze emoțional.

Emoțiile și sentimentele creative se dezvoltă atunci când se interacționează cu acțiuni organizate și înfaptuite altor tipuri de acțiuni.

Copilul nu poate produce bunuri sociale – utile, rezultatul creației este subiectiv, însă importanța creativității lui constă în dezvoltarea și formarea personalității active.

Jean Piaget susține că toți indivizii dețin un comportament înnăscut și unul dobândit, dar nu există o limită clară, de aceea etapa preșcolarității este apreciată ca fiind perioada în care copiii dobândesc, achiziționează cunoștințe și iși însușesc competențe, atitudini, comportamente.

Învațarea în ciclul primar este bazată pe achizițiile spontane ale preșcolarității. O achiziție nouă se construiește pe un sistem pe cunoștințe, nu pe un teren gol. Toate activitățile din grădiniță sunt momente necesare ale procesului de formare a personalității copilului. Inclusiv abilitățile obținute în preșcolaritate cu ajutorul activităților artistice ajută copilul sa-și însușească, în primii ani de școală, anumite competențe, care îl integrează social și devin o condiție a dobândirii performanței lingvistice, artistice-plastice.

Exista nenumărate posibilități de formare a unei personalități creative. La vârsta preșcolară, cea mai eficientă este familiarizarea copiilor cu textul literar și dezvoltarea procesului creativ prin diverse exerciții artistico-plastice: pictură, desen, modelaj.

Pentru ca potențialul creativ să fie ridicat, depinde în mare măsură de cadrul didactic. Acesta trebuie să inventeze jocuri, soluții de rezolvare a unor situații noi, interpretare de roluri, dramatizări, clasificarea particularităților unor clase de obiecte. Procesul este complicat, se desfășoară în timp și necesită parcurgerea a patru etape:

1.Etapa formativă presupune adaptarea la noi situații.

2.Etapa normativă se referă la integrarea copiilor într-un grup, deoarece sunt influențați de colegi și unii copii se pot simți complexați.

3.Etapa interogativă – copiii dezvoltă un simț al mândriei și o încredere mai mare în eul său.

4.Etapa transformațională este momentul când individul conștientizează că pentru a evolua, trebuie să intervină o schimbare majoră, perioadă de criză, când dorește să se îndepărteze de ceea ce era plăcut și comod.

Dezvoltarea creativității copiilor începe de la efortul creator al cadrului didactic, care ține de factorii psiho-pedagogici și reflectă un cumul de capacități specifice și generale: vocația, erudiția, capacitatea intelectuală, posibilitatea de a se adapta la nivelul diferențial al copiilor, priceperea de a satisface interesul de cunoaștere.

Creativitatea se află la loc de cinste în sistemul de educație. Nivelul de creativitate al unui copil nu poate fi estimat prin metode cantitative. Se utilizează teste specifice și chestionare adecvate. De asemenea, nivelul de creativitate poate crește sau poate să scadă, în funcție de stimulare. Ea trebuie să fie cultivată, atât în activitățile preșcolare, cât și în cele extrașcolare, poate fi învățată și dezvoltată.

Educatorul trebuie să își asume anumite riscuri, conștient fiind că rezultatul final merită. El trebuie să fie sigur pe disciplina pe care o predă, să aibă o bună imagine de sine, pentru a putea induce copiilor o atitudine relaxantă, esențială în creativitate.

De asemenea, o atitudine dominatoare induce la copii un sentiment de autoapărare și la inhibarea capacităților creatoare. Este nevoie însă și de anumite standarde și restricții. Limitele și explicarea acestora ajută mai mult la o atmosferă deschisă și stabilă emoțional. Modul de predare trebuie să apeleze la inițiativa copiilor, să fie folosite metode active de predare.

Grădinița reprezintă o „primă șansă”- ocazie de a căpăta o altă viziune asupra vieții, decât ceea ce au primit acasă. Un profesor care îi dă încredere copilului poate fi un antidot puternic, în cazul în care aceasta nu o primește în familie. Pedagogul care are tot timpul o părere bună despre copii, are uneori puterea de a salva o viață.

Pentru unii copii, însă, grădinița poate fi o întemnițare, atunci când educatorilor le lipsește fie respectul de sine, fie pregătirea, fie ambele. Sunt educatori care umilesc, care fac comparații, laudă un copil, jignind pe altul, adâncind copilului frica de a greși. Aceste persoane amenință cu pedeapsa, fac apel la teamă și nu cred în posibilitățile copiilor.

O modalitate importantă prin care pot interveni pedagogii este cultivarea respectului de sine la copil.

Creativitatea este o capacitate complexă, făcând posibilă obținerea de produse reale sau pur mintale, este un progres în plan social. Principala componentă a creativității este imaginația, dar adevărata creație presupune și motivație, voință, căci nimic nu se obține cu ușurință.

Creativitatea în toate domeniile, atât în educație, cât și în didactică, se naște și se dezvoltă în libertate. Măsura creației omului nu sunt încă ridicate la valoarea și eficiența lor. Nu este suficient să îndrumăm pe copii, îndemnul trebuie însoțit de exemplu, de observația și autoobservația copilului, talentul trebuie să fie însoțit de calități morale.

În preșcolaritate, interesul pentru cunoaștere se află în continuă creștere. Acesta se regăsește în curiozitatea copilului pentru mediul înconjurător, explorarea manifestată în observarea plantelor, animalelor, a activității umane.

Într-o fază incipientă se dezvoltă și capacitățile creatoare. Acestea se regăsesc în sensibilitatea copilului față de frumosul din natura, artă, crearea frumosului în activități specifice vărstei. Grădinița joacă un rol semnificativ, interesul pentru învățare fiind frecvent manifestat la vârsta preșcolară.

Preșcolaritatea este etapa în care se realizează o învățare afectivă, prin imitarea celor din jur, prin asimilarea de norme și cerințe. Daca este asigurată securitatea emoțională, copilul caută contactul cu mediul înconjurător și cu oamenii. În cazul în care cerința de afecțiune nu este satisfăcută, copilul își formează o motivație pentru evitarea contactelor din familie și grădiniță. Dacă există o legătură afectivă între adult și copil, se conturează atitudini favorabile creativității. Indemnul la activitatea copilului independentă sprijină legătura solidă cu realitatea, în timp ce opusul dezvoltă anxietate și negativism: opunere activă sau inadaptare.

Motivația reprezintă o tensiune internă pentru un comportament explorativ. Copilul care nu dispune de jucării, nu are asigurată acumularea de experiențe de cunoaștere. Modele întâlnite în familie și în grădiniță influențează sfera socioemoțională. Aceste modele îi oferă copilului prețuire, încredere și siguranță. Treptat se formează astfel imaginea de sine. Aceasta este o trăsătură pe care psihologii o asociază persoanelor creative. Sarcinile sunt executate cu încredere, copilul este vesel, calm și colaborează cu plăcere.

Imaginea de sine este în concordanță cu aprecierea pe care i-o oferă adultul, familia fiind factorul fundamental.

Educația multilaterală are o importanță deosebită în procesul de formare a personalității, în concordanță cu vârsta și particularitățile individuale ale copilului.

Baza pentru dezvoltarea personalității o reprezintă tot ceea ce acumulează copiii în perioada preșcolarității: cunoștințe, obișnuințe, deprinderi. A. S. Makarenko afirma: „Fundamentul educației se pune până la 5 ani, și ceea ce s-a făcut până la această vârstă constituie aproape 90 % din întregul proces educativ, iar mai apoi educația omului doar continuă”.

Priceperile elementare de a înțelege frumusețea relațiilor, de a aprecia propria purtare ca fiind potrivită vine din capacitatea copilului de a percepe frumosul din natură, mediul înconjurător.

Prin creativitate, problemele pot fi rezolvate într-un mod mai special însă, deoarece implică probleme la care nu găsim soluții simple, este implicată adaptabilitatea și flexibilitatea gândirii.

Creativitatea înseamnă mai mult decât a utiliza un talent artistic sau muzical. Talentul se folosește, de obicei, într-un domeniu specializat. Un artist poate crea opere perfecte din punct de vedere tehnic, dar nu provoacă emoții. Creativitatea nu se manifestă doar în artă, ci în toate domeniile curriculare.

Creativitatea este un proces interpersonal sau intrapersonal, din care rezultă produse noi, originale, semnificative, de înaltă calitate. În ceea ce privește copiii, accentul se pune pe proces, deoarece acesta dezvoltă și generează idei originale, baza potențialului creativ. Este important să se facă diferența între gândirea convergentă și cea divergentă. Gândirea convergentă dă, de obicei, o singură soluție corectă, iar cea divergentă cere mai multe soluții, nefiind toate de o calitate bună.

În creativitatea copilului trebuie să distingem inteligența și talentul. S-a pus problema dacă procesul creativ este diferit față de celelalte procese cognitive. Au existat însă studii care au demonstrat că potențialul creativ se distinge de inteligență. Termenul „înzestrat” desemnează un grad înalt de inteligență. Un copil creativ nu este neapărat și inteligent.

Ca metode uzuale de măsurare a creativității cele mai folosite sunt bazate pe fluența ideațională. Acestea solicită din partea copiilor cât mai multe răspunsuri la un anumit stimul. Fluența educațională este o calitate critică a procesului creativ. Răspunsurile originale ale copiilor atestă potențialul creativ.

Copiii își dezvoltă treptat abilitatea de evaluare a ideilor proprii, astfel devenind mai importante calitatea și generarea de soluții. La vârsta preșcolarității, accentul ar trebui pus pe evaluarea ideilor proprii, datorită faptului că ei își revizuiesc ideile, își explorează capacitatea de generare.

Conținutul răspunsurilor unui copil este subtil. Sunt cercetări care sugerează că cei creativi se implică în jocurile imaginative și sunt motivați de factori interni.

Preșcolaritatea este, așadar, perioada conturării procesului de creație: se clarifică trebuințele de cunoaștere, de autoexprimare, se conturează imaginea de sine, fiind dependentă de imaginea pe care i-o oferă adultul.

Un factor important în conturarea acestor factori este atitudinea pozitivă și obiectivă a adultului față de copil, satisfacerea nevoii de independență, încrederea în sine.

Creativitatea este un imperativ al progresului, este o fereastră larg deschisă care îi dă imaginației aripi și puterea de a da viselor contur și împlinire, de a da culoare vieții, alungă neîncrederea și lasă loc încrederii în sine. Să încercăm să lăsăm această fereastră mereu deschisă .

II.2. CARACTERISTICILE PSIHOPEDAGOGICE ALE PREȘCOLARULUI MARE

La grupa mare perfecționarea activității nervoase superioare dă posibilitatea să se desfășoare activități manuale mai complexe. Folosirea metodelor, instrumentelor și tehnicilor de lucru sunt diferite față de grupele anterioare. Explicația are un cuprins mai bogat atunci când se introduce o deprindere nouă și este necesară formarea acestor deprinderi pentru activitatea lor viitoare.

Spre deosebire de copiii mai mici, prescolarul mare percepe diferențiat cum este structurat modelul și anumite detalii, iar dezvoltarea lor intelectuală le permite să analizeze cu criterii mai complexe, fiecare componentă fiind analizată din punct de vedere al tuturor însușirilor. Când este intuit modelul, este necesar ca educatoarea să orienteze percepția copiilor spre stabilirea legăturilor dintre diferite elemente ale modelului. La această vârstă analiza tactilă a materialului de lucru este dirijată vizual.

Sistemul de semnalizare crește treptat în reglarea activității și a conduitei copilului. Aceasta este suportul pe care se sprijină îndreptarea copilului spre cunoașterea cât mai aprofundată a proprietăților funcționale ale materialelor și utilizarea metodei conversației îmbinate cu explicația din timpul activităților manuale.

La preșcolarul mare se înregistrează un progres în dezvoltarea gândirii, însă cunoașterea operațiunilor este necesar să se sprijine pe perceperea directă a modelului acțiunii, ca metodă predominantă fiind demonstrația.

Copiii de 5-6 ani lucrează mai echilibrat, nu se grăbesc, mișcările sunt mai precise, se concentrează mai mult, au câteodată și o anumită nesiguranță în mișcare. Se opresc în timpul realizării lucrării pentru a se corecta, având un caracter întrerupt prin procese.

Această situație necesită folosirea a diferite procedee de stimulare a activității lor prin încurajare, laudă. Prin întrebări se îndreaptă atenția copilului către procedeul de lucru care trebuie utilizat.

Tehnicile folosite la această vârstă sunt diferite față de grupele anterioare în momentul de încheiere a activității. La această vârstă, copiii analizează lucrările sub îndrumarea educatoarei. Cu ajutorul întrebărilor, copiii sunt ajutați să observe concomitent lucrările și modelul, pentru a stabili corectitudinea lucrării.

Preșcolarul mare se caracterizează printr-un ritm de creștere mai alert decât la vârstele anterioare. Realizarea reprezentărilor prin cuvânt, permite ca explicația și conversația să dobândească o pondere din ce în ce mai mare.

Relațiile sociale ale copilului sunt din ce în ce mai stabile, acordând mai multă încredere celor din jur. În desfășurarea activităților manuale se ține cont de trăsăturile morale ale omului nou și se acordă o mare atenție motivării sociale a activităților copiilor.

La preșcolarul mare, percepția se dezvoltă calitativ, actul perceptiv al modelului dobândind un caracter mai organizat. Intuirea modelului trebuie să se desfășoare mai profund, mai amănunțit.

O caracteristică a preșcolarului mare este stabilirea unui echilibru între excitație și inhibiție. Modul de lucru se distinge prin antrenarea continuă a copiilor prin verbalizarea modului cum au înțeles efectuarea operațiunilor și a rezultatelor obținute în urma efectuării acestora. Copilul își planifică virtual acțiunile din timpul activității și depune eforturi pentru memorarea indicațiilor educatoarei în realizarea planului.

Rolul hotărâtor îl are cuvântul, înregistrându-se un progres în ceea ce privește utilizarea modelului și instructajul verbal. Progresul este determinat și de caracteristica vârstei, având o mai mare îndemânare și rapiditate în mișcări.

Analiza lucrărilor este mai exigentă și cuprinde întreaga activitate desfășurată de copil pentru realizarea lucrării.

În activitățile manuale, metodele și procedeele de lucru se folosesc în funcție de particularitățile de vârstă.

Indiferent însă, de vârstă, nu se pot neglija condițiile reale, materiale și mediul ambiant în care se desfășoară activitatea de predare –învățare .

Mijloacele folosite ajută la eficiența și calitatea actului educativ, fiind subordonate atingerii obiectivelor prestabilite.

Metodele și mijloacele se susțin reciproc, nu se folosesc izolat. Orice mijloc de învățământ și metodă trebuie să fie folosit ținând cont de particulritățile individuale de vârstă, de posibilitățile mentale.

Orice material prezentat copiilor trebuie să stimuleze gândirea, să își pună amprenta în mod pozitiv asupra personalității.

Toate activitățile artistico-plastice desfășurate în grădiniță necesită material didactic divers, fapt ce presupune implicarea educatoarei în conceperea științifică a acestora.

II.3 ROLUL EDUCAȚIEI ARTISTICO-PLASTICE ÎN STIMULAREA CREATIVITĂȚII LA PREȘCOLARUL MARE

Creația, ca proces psihic în structura fenomenelor psihice, este prezentă și la vârsta preșcolară.

Nivelul care poate fi atins, este acela al creativității expresive, manifestându-se în domeniile specifice vârstei: desen, modelaj, activități practice, joc, comunicare. În cadrul acestor activități, copilul este capabil să realizeze ceva original, în raport cu sine.

Ca modalitate artistică de exprimare, desenul este perceput altfel de copii, față de adulti. Copilul vede altfel realitatea, cu ochi proprii, urmând ca mai târziu să o perceapă așa cum o vede adultul. Desenele acestuia nu înseamnă însă că sunt expresia unei percepții denaturate a realității. Când desenează, copilul se identifică cu propria realitate și își formează propria sa cale de explorare. Încă de la vârsta la care nu știe nici să țină creionul, copilul se joacă cu creioanele pe hârtie, jocul are semnificație din activitatea adultului, treptat însă creează fără a mai imita în totalitate.

Dimensiuni ale creativității, precum: fluiditate, flexibilitate, originalitate, elaborare, se regăsesc în desenele lor. Copiii redau imagini care reproduc realitatea înconjurătoare. Pictura, mai mult decât desenul, le permite copiilor să redea mișcarea și nuanțele de culoare.

Educația artistico-plastică este un cadru potrivit pentru dezvoltarea aptitudinilor, este o activitate care îi ajută pe copii să vadă frumosul. Este necesar ca atenția copiilor să fie îndreptată asupra valorilor. Ei trebuie să observe valorile frumosului din viața înconjurătoare.

Desenul este un mediu favorabil posibilităților de creație ale copilului. Creativitatea expresivă este o exprimare liberă și spontană a copilului fără a fi preocupat de rezultatul produsului.

La vârsta prescolară mare creația are o importanță majoră în devenirea umană, în dezvoltarea personalității, chiar dacă este o creație fără valoare. Educatoarea trebuie să folosească acele metode active care dau posibilitatea copilului de a se exprima liber.

Trăsăturile creativității pot fi interpretate cu ușurință cu ajutorul unor parametrii ai desenului. Ca factor intelectual al creativității, la vârsta preșcolară mare, imaginația cunoaște o adevărată explozie, se află la apogeul manifestărilor sale, dar nu și la apogeul calității sale.

Arta influențează procesele de cunoaștere, dezvoltând capacitățile senzorio-motorii. Cunoașterea prin artă devine mai accesibilă, ținând cont de afectivitatea copilului, față de emoțiile lor. Copiii învață să aprecieze frumosul din mediul înconjurător, realizând în desenele lor propriile trăiri.

Activitățile artistico-plastice sprijină copiii prin antrenament: să privească, să vadă, să caute. Aceasta este o formă de echilibru între lumea interioară și cerințele lumii exterioare.

Domeniul estetic și creativ ocupă un loc important în programa activităților instructiv-educative în grădiniță, având ca obiective formarea unor deprinderi tehnice de mânuire a materialelor, exersarea coordonării senzorio-motrice, dezvoltarea mușchilor mici în vederea pregătirii copiilor pentru scris. Acest domeniu este cel mai generos mijloc de activare și stimulare a capacităților creative. Arta îl ajută pe copil să trăiască în armonie. Mijloacele artei sunt mijloace de exprimare: cuvintele, gesturile, sunetele, culorile, formele plastice, devin unelete autentice pentru copil, de rezolvare a problemelor, modelare a spațiului în care trăiește și se joacă. Se dezvoltă astfel sensibilitatea senzorială și delicatețea comportamentală.

Sensibilitatea artistică se clădește pe baza afectivității, în funcție de talentul educativ al adultului și de mediul în care se formează. Ca și limbaj, cel plastic este cel mai apropiat preșcolarului. Acest limbaj echilibrează relațiile copilului cu ceilalți, cu sine. Copilul nu trebuie să reproducă cu exactitate înfățișarea naturii sau modelul prezentat.

-forma plastică spontană (amprente,stropire, pulverizare) presupune combinare ale unor elemente ale întregului

-culorile sunt folosite prin contrast, amestecare

-spațiul plastic rezultat –unii preșcolari realizează o lucrarea aglomerată, alții dispersat, apropiat sau depărtat.

Dactilo-pictura armonizează combinarea culorilor, pricepere în folosirea degetelor.

Libertatea copiilor de a alege culorile, de a combina nuanțele, posibilitatea de a-și folosi toate degetele, le dezvoltă copiilor creativitatea.

Empatizând cu copilul, adultul îl ajută pe copil să se autodescopere. Educatorul poate acționa creativ în vederea dezvoltării potențialului, utilizând limbajul artei plastice. Copilul lucrează cu o deosebită plăcere, deși nu este un artist. Ei învață treptat elementele de limbaj plastic, pe care le vor reproduce și transforma.

Desenul și pictura reflectă jocul imaginației, plăcerea de a lucra cu creioane și acuarele.

Aceste tehnici de exprimare, prin dactilo-pictura, pictură, desen activează imaginația preșcolarilor, procesele cognitive, sensibilitatea estetică.

Copiii învață să se exprime independent și creator, deoarece în cadrul activităților artistico-plastice le este stimulată curiozitatea. Copilul își dezvoltă abilitatea vizuală și manuală, își antrenează imaginația, perseverența, voința.

Preșcolarul mare este interesat în mod special de pictură, desen, modelaj. La această vârstă desenele lor încep să fie redate prin contururi care au valoare de simboluri. Modelajul, este de asemenea îndrăgit la această vârstă, copiii realizează subiecte proprii din mediul apropiat. Materialul diferit și procedeele folosite îl ajută pe copil să realizeze lucrări deosebite.

Copilul de vârstă preșcolară mare este considerat ca fiind un observator priceput al realității,dar amestecă realul cu imaginarul. Activitățile practice sunt fascinante pentru copii, deoarece pot domina însușirile particulare ale materialelor, de a-și exercita funcțiile creatoare. Activitățile practice sunt propice pentru manifestarea creativității copilului, dacă se asigură mediul potrivit și materiale variate. Ei pot realiza lucrări originale, după ce sunt inițiați în tehnica de lucru.

Conduita acțională a copilului este creatoare. Improvizația este o formă de manifestare a copiilor, prin care își pot manifesta dorințele de moment. Chiar și evenimentele reale ale copilăriei sunt transpuse în lucrările lor.

Pe baza observațiilor empirice, constatăm că multe cadre didactice nu pun accent pe stimularea potențialului creativ, fie datorită insuficientei cunoașteri și pregătiri în acest domeniu, fie datorită lipsei de curaj în fața spontaneității copilului. Consider necesară implementarea unor programe de studiu și cercetare a potențialului creativ al preșcolarilor, care să pregătească cadrele didactice în problematica creativității, în raport cu cerințele de dezvoltare a procesului creativ și importanța acestuia.

Creativitatea se regăsește în rândul valorilor care participă la producerea bunurilor sociale, fiind considerată un corolar valoric.

C.Cucoș (1999, p 192) consideră că impunerea valorilor nu este strategia cea mai bună. Este de preferat să se stimuleze nevoile pentru valori, astfel încât copilul să le folosească pe cale naturală. Valorile se caută, se găsesc, nu se impun.

Problemele lumii contemporane necesită o educație din ce în ce mai complexă. George Văideanu (citat Cucoș, C.) propune două avertismente de care ar trebui să se țină cont în procesul educativ:

Avertismentul complexității se referă la educatori, care trebuie să depășească barierele didacticii, evitându-se birocratismul și simplismul în planificarea, observarea și evaluarea situațiilor educaționale.

Avertismentul subtilității se referă la cele menționate mai sus, cu precizarea că activitatea zilnică reprezintă un efort de modelare și automodelare a spiritelor.

P. Popescu Neveanu, în cartea sa „ Modelul bifactorial al creativității”, este de părere că trebuințele de creștere, motivația cognitivă, atitudinile sunt favorabile creativității. Potrivit autorului, importantă este persoana congruentă și unitară, pentru că toate procesele psihice sunt implicate în evoluția creatoare.

Creativitatea preșcolarului este influențată de contextul socio-educațional. În manifestarea acesteia există două aspecte cheie ale comportamentului uman: cogniția și interacțiunea socială Cogniția se referă la trăsăturile de personalitate, iar interacțiunea socială la influențele de context socioeducațional care modelează structurile de personalitate.

Modelul pedagogic conceput, agreat pentru stimularea creativității copilului de vârstă preșcolară, vizează activități didactice cu un caracter formativ accentuat în planul unor abilități cognitive caracteristice creativității artistico-plastice și activități strategice modelatoare pentru factorii de personalitate utili creativității. Acest model invită la folosirea atât a modelelor moderne, cât și a celor tradiționale.

Modelul pedagogic accentuează relația dintre rolul cadrului didactic și conținut –metodă. Acesta evidențiază că manifestările creative ale preșcolarilor sunt influențate de modul de modul de structurare și stimulare a capacităților sale creative și a trăsăturilor sale de personalitate.

Rolul activ al educatoarei constă în organizarea materială a clasei, asigurarea unui climat psihologic favorabil al clasei, punerea la dispoziție a materialelor necesare pentru activitățile artistico-plastice. Climatul unei clase depinde de cadrul material, iar creativitatea este dependentă de materialele cu care lucrează copiii.

Fiecare clasă ar trebui să fie dotată cu sectoare pentru desen, pictură, modelaj. Copiii pot crea astfel lucrări individuale și colective. Pot fi folosite hârtii de format diferit, iar copilul să aibă libertatea de a alege foaia pe care dorește să lucreze..

La primul contact cu culorile, copiii au tendința să folosească toate nuanțele și este necesar ca educatoarea să-i învețe să le folosească corect.

Preșcolarul mare folosește mai multe nuanțe de culori, el învață să folosească și alte nuanțe obținute prin amestec. El este capabil să echilibreze un desen și să așeze corect în pagină. De aceea, la grădiniță se pot învăța și principii elementare de armonie, decor.

Prin activitățile artistico-plastice copiii pot fi familiarizați cu alternarea diferitelor elemente decorative, în funcție de formă, culoare, mărime.

Dacă copilul știe să folosească diferite tehnici de desen și pictură, el va putea să se exprime liber mult mai ușor. Nimic nu poate pătrunde în sufletul copiilor, dacă nu a trecut mai întâi prin simțurile lor și în special prin mână.

Desenând poți explora lumea, se dezvoltă gândirea creatoare și se fixează cunoștințele.

Conturul este cel mai greu în desen, copiii trebuie să fie fie obișnuiți să vadă forma lucrurilor. În perioada preșcolarității ei își îmbogățesc reprezentările despre mediul îmconjurător prin toate tipurile de activități desfașurate, acest proces fiind ajutat de primbarile și vizitele organizate cu grădinița, deoarece au astfel posibilitatea să observe mediul înconjurător, să strângă diverse materiale din natură, care pot fi apoi folosite în cadrul activităților artistico-plastice.

Niciodată nu este târziu pentru cunoaștere, educare și dezvoltarea creativității, grădinița fiind primul mediu organizat de punere în valoare a resurselor multiple ale copiilor.

Preșcolaritatea este vârsta care cuprinde cea mai semnificativă experiență educațională din viața unui individ, fiind înregistrate cele mai semnificative achiziții pentru etapele ulterioare ale dezvoltării sale.

La începutul fiecărui an școlar, educatoarea trebuie să cunoască foarte bine programa, care oferă o privire de ansamblu asupra volumului de cunoștințe, priceperi și deprinderi pe care trebuie sa și le însușească copiii până la finalul anului școlar.

Pentru a-i stimula pe copii, putem organiza excursii în Grădina Botanică, în parc, de unde copiii au colecționat diverse materiale: ghinde, castane, frunze, crenguțe. Natura oferă copiilor materiale variate, care contribuie la lărgirea orizontului de cunoștințe, la stimularea creativității.

Pentru a stimula creativitatea copiilor prin intermediul activităților practice folosind materialul din natură, parcurgem patru etape:

Etapa I este o etapă de pregătire, în care copiii sunt implicați direct la strângerea materialului din natură în cadrul excursiilor organizate: Grădina Botanică, parc, curtea grădiniței.

Copiii sunt extrem de încântați, pentru ei este o intensă activitate de observare, analiză , de selecție a materialelor. În natură copiii sunt mai activi , cu o continuă bună dispoziție.

În etapa a II-a intuim materialul colecționat prin manipulare apelând la jocuri senzoriale, acestea fiind primul mijloc prin care copilul descoperă lumea.

În etapa a III-a se perfecționează deprinderile practice și se stimulează potențialul creativ al copiilor. Posibilitățile diverse de îmbinare a materialelor din natură deschid mai multe oportunități de manifestare a imaginației și gândirii.

Putem confecționa cu copiii jucării, omuleți din ghinde și castane, flori din conuri de brad, buburuze din nuci.

În etapa a IV –a se realizează activități de grup. Grupul mic de lucru constituie un mod de învățare cu importante valențe educative în ceea ce privește creativitatea.

Activitățile practice din grădiniță în cadrul cărora se folosesc materiale din natură, oferă multiple posibilități de stimulare a creativității.

Copilul poate să observe detalii din realitate cu ajutorul formelor artistice și plastice, fără de care nu ar reuși, de multe ori. Prin intermediul imaginilor află o serie de cunoștințe despre culori, forme, relațiile dintre ele. Culorile multiple folosite într-o imagine îl stimulează pe copil să transpună în desenul său imaginea. Toate formele artei manifestă influență și asupra atitudinii. Starea de plăcere transmisă de frumos constituie un stimulent al activității întregului oprganism. Sentimentele estetice apar din plăcerea pe care o are orice copil să deseneze, apreciind treptat frumosul prin comparație. Când îsi apreciază propria lucrare, copilul învață să folosească noțiuni estetice, evaluând frumusețea lucrării sale sau a altui copil.

Frumosul din lumea înconjurătoare este exprimat în desenele preșcolarului mare, el își îmbogățește percepția senzorială prin intensificarea antrenamentului de educție vizuală. În cadrul activităților artistico-plastice se întreprind exerciții de antrenament pentru a privi, a vedea, a căuta și a înțelege, dezvoltând în același timp și atenția. Li se prezintă copiilor modelul de desenat și li se prezintă modalitatea de realizare a lucrării.

Activitățile artistico-plastice la vârsta preșcolară au însemnătate în dezvoltarea cognitivă. Desenul, pictura, modelajul stimulează și operațiile gândirii. Operația de analiză se realizează în faza analizării modelului, aceea de sinteză în timpul executării lucrării, iar cea de comparație în aprecierea lucrării.

Exercițiile de desen, pictură, modelaj formează reprezentări, rezultate din elementele lumii înconjurătoare. Învățându-l pe copil să combine imaginile, pentru a obține diferite desene, el își exersează imaginația.

Activitățile artistico-plastice ajută la formarea profilului moral al preșcolarilor, sunt mijloace eficiente de educare a dragostei față de muncă, a spiritului de echipă. În realizarea unui desen, preșcolarul trece de la acte întâmplătoare la concentrarea tuturor eforturilor în vederea finalizării acestuia.

Copiii învață să observe defectele și calitățile lucrărilor în funcție de anumite criterii. Preșcolarul mare începe să judece, să se bucure de rezultatele obținute de ei și de colegi.

Impactul educației artistico-plastice asupra dezvoltării personalității copilului este semnificativ. Preșcolarul mare se află la o vârstă simbolică, când arta este un prețios mijloc de comunicare.

Principalele elemente de limbaj plastic, cu care se pot familiariza copiii la vârsta preșcolară mare sunt: punctul, linia, volumul, culoarea, compoziția, acestea ajutând la stimularea creativității preșcolarilor, alcătuind forma, care este cel mai complex simbol din limbajul plastic.

Punctul reprezintă cea mai mica forma din totalitatea elementelor de limbaj plastic. Folosirea acestuia conferă copiilor capacitatea de a folosi vărful pensulei, de a înțelege relația mare-mic, aglomerat-aerisit, ordonat- dezordonat.

Formele din natură pot fi considerate puncte atât cele extrem de mici (picaturi, semințe, fulgul de zăpadă), cât și formele micșorate, datorită plasării spațiale.

Linia sugerează mișcarea și dinamismul, are două dimensiuni: lungime și grosime. Aceasta are anumite semnificații în limbajul plastic: cea orizontală exprimă calmitate, cea verticală dă senzația de ascensiune, iar cea curbă dă senzația de mișcare. Ea poate fi obținută cu ajutorul creionului sau prin suflarea unei picături de culoare.

Forma plastică, este forma pe care copilul o diferențiază cel mai ușor, este însușirea care reprezintă cel mai mare grad de constanță. Chiar și cei mai mici copii recunosc cu ușurință obiectele din jur. Aceasta poate să fie spontană sau elaborată.

Forma spontană este cea naturală, sugerează diferite înfățișări, iar forma elaborată se obține pe baza observării formelor naturale. Acestea sunt prelucrate, analizate și asamblate în așa fel încât tonalitățile să comunice o semnificație.

Culoarea ne ajută să deosebim și să recunoaștem obiectele din jur.

Copiii sunt atrași de culori, deoarece încântă privirea și dau o stare de bine. Armoniile cromatice se obțin din diferite culori.

Compoziția plastică cuprinde mai multe elemente de limbaj plastic: puncte, linii ,forme. Copiii sunt îndrumați atunci când au de realizat o lucrare expresivă

Activitatea de creație este în directă dependență cu varietatea experienței de cunoaștere.

Locul acestor activități artistico-plastice în formarea personalității rezultă în mod obiectiv din adevărul: ”Aud-uit, văd-țin minte, acționez-înțeleg”

Cu ajutorul simbolurilor grafice, copiii transpun în desen bogăția informațiile primite, desenează detalii, fiind stimulată creativitatea preșcolarilor în cadrul activităților practice.

Preșcolarii învață la grădiniță principalele elemente plastice, prin desen își dezvoltă imaginația și creativitatea, spiritul de observație, aprecierea frumosului din mediul înconjurător.

Atunci când desenează o floare, copiii folosesc linii, forme și culori în realizarea petalelor, frunzelor, codiței.

II.4. METODE UTILIZATE ÎN REALIZAREA ANTRENAMENTULUI CREATIV

Stimularea potențialului creativ al preșcolarului presupune folosirea unor metode care pun accent pe antrenarea copilului, pe dezvoltarea gândirii critice.

Dezvoltarea gândirii critice reprezintă un obiectiv important în procesul instructiv-educativ și se realizează prin intermediul metodelor activ-participative. Aceste metode semnifică un nivel superior în spirala modernizării metodelor didactice.

Metodele activ-participative sunt acele situații care îl scot pe elev din ipostaza de obiect al formării în subiect al formării. Activizarea actului de predare –învățare presupune utilizarea unor metode, tehnici și procedee care să-l implice pe copil în procesul de formare, stimulându-se creativitatea, dezvoltându-se interesul pentru cunoaștere.

Metodele didactice constituie elementul principal al strategiei didactice, ele fiind punerea în acțiune a ansamblului ce caracterizează curriculum școlar. Metoda didactică este instrumentul de realizare a obiectivelor propuse pentru activitatea instructivă.

Metodele active au la bază o filozofie educațională, nu sunt modalități întâmplătoare.

Ținta educației trebuie să contureze o personalitate creativă, ce redă puterea persoanei, a autonomiei, a inițiativei. Folosirea dominantă a metodelor active cristalizează atitudini favorabile creativității și dezvoltarea proceselor de cunoaștere.

Conversația este sporită atunci când este bazată pe faptele de viață trăite de copil.Întrebările deschise favorizează spontaneitatea și inițiativa. Ascultarea activă stimulează conduita interogativă a copilului.

Conversația în grup favorizează capacitatea de comunicare, de observație, încurajează tendința de afirmare. Copilul trebuie să fie obișnuit să formuleze răspunsurile adecvate, să formuleze întrebări.

O pregătire pentru actul creator este observația, cu formele ei, înzestrându-l pe copil cu capacitatea de descoperire, spirit de observație și ajungând la cunoștințe încărcate acțional și afectiv.

O altă metodă extrem de importantă pentru educarea creativității este experimentul de aplicare, în cadrul căruia copilul valorifică în practică cunoștințele însușite. Acest experiment activează mintea și acționează deosebit de intens. Experimentul aplicativ pune în valoare o gamă de calități morale: răbdare și perseverență, spirit de răspundere, ordine, deprinderi de a lucra în echipă. Experimentul oferă la orice vârstă o adevărată strategie de investigație.

Copilul instruit și educat prin metode active este un agent activ al acestei acțiuni. El va fi capabil de autonomie și se va angaja activ în propria lui formare.

Cadrul didactic trebuie să încurajeze spontaneitatea și originalitatea copilului. Copilul încetează să mai fie creativ, atunci când mediul nu este favorabil.

Stimularea creativității la preșcolarul mare prin activitățile artistico-plastice, depinde în mare măsură de metodele folosite în activitățile din grădiniță, datorită faptului că potențialul creativ este strâns legat de flexibilitatea, originalitatea și inventivitatea cu care cadrul didactic îi stimulează pe copii în găsirea de noi soluții.

II.5. CONCLUZII

Preșcolaritatea este perioada când se conturează anumiți factori de personalitate mobilizatori pentru creativitate: se intensifică trebuințele de cunoaștere, de informație, de autoexprimare, percepția de sine fiind tributară imaginii pe care i-o oferă adultul.

Vârsta preșcolară se caracterizează printr-o dezvoltare psihică complexă. Copilul se detașează parțial de limitele acțiunilor imediate și le înlocuiește cu cele simbolice, acestea fiind posibile cu ajutorul limbajului, componentă decisivă la această vârstă.

Din perpectiva stimulării creativității la vârsta preșcolară acțiunile educative se vor baza pe stimularea simțurilor, a gândirii, a imaginației, a sentimentelor intelectuale și estetice.

Creativitatea este o trăsătură general –umană, toți oamenii sunt creativi, mai mult sau mai puțin.

Potențialul creativ există latent în fiecare copil, nu este o variabilă constantă și poate fi dezvoltat sub influența unui mediu socioeducațional stimulativ. Direct responsabili pentru stimularea acestui potențial sunt părinții și cadrele didactice. Trăirile afective declanșate la copil, prin motivația pe care o stimulează, prin încurajări și aprecieri, amplifică manifestările sale creative.

Prin desen, copilul reflectă selectiv și subiectiv realitatea, conturând într-o formă nouă un univers care l-a impresionat. Nu ajunge însă la un produs nou cu valoare socială, deoarece capacitățile sale intelectuale și deprinderile plactice sunt încă insuficient dezvoltate.

Produsele preșcolarului exprimă nevoile, dorințele, trăirile sale afective care stau la baza potențialului creativ. Acesta nu se dezvoltă de la sine, are nevoie de acțiuni continue și organizate de stimulare și activare.

Nu orice tip de proces de învățare permite activarea și îmbogățirea creativității, ci numai metodele active de învățare bazate pe problematizare, explorare.

Copilul are nevoie de creativitate, aceasta poate fi valorificată prin însuși procesul intructiv-educativ din grădiniță, deoarece copilul preșcolar este curios, este dornic să învețe lucruri noi, învață să comunice, să facă asociații, creativitatea fiind la această vârstă fiind o stare universală, orice preșcolar desenează, creează, fabulează.

Educația creativă la vârsta preșcolară devine din ce în ce mai mult o realitate necesară, deoarece copilul are nevoie de libertate interioară, de încredere în sine și ușurință în exprimare.

III. MICROCERCETARE PSIHOPEDAGOGICĂ PRIVIND STIMULAREA CREATIVITĂȚII PREȘCOLARULUI MARE ÎN DOMENIUL ARTISTICO-PLASTIC

III.1.SCOPUL, IPOTEZA ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII

1.Scopul cercetării: identificarea posibilelor metode, instrumente, tehnici de lucru ce pot influența creșterea potențialului creativ la preșcolarul mare.

2.Obiectivul principal al cercetării este acela de a analiza creșterea nivelului de creativitate pe un grup experimental de copii, în urma implementării unui opțional (program) educațional, prin care se urmărește stimularea potențialului creativ.

Alte obiective urmărite:

1.Evidențierea importanței activităților de educație artistico-plastică în stimularea potențialului creativ și expresivității preșcolarului mare.

2.Cultivarea spontaneității, independenței, autoexprimării

3.Formarea capacității de exprimare a propriilor idei, încrederea în sine.

4.Identificarea celor mai utile metode și tehnici artistico-plastice de stimulare și exersare a potențialului creativ al preșcolarului mare.

3. Selecția lotului de copii

Cercetarea va fi aplicată pe două grupe de copii: grupul experimental și grupul de control. Fiecare grup are câte un efectiv de 16 preșcolari, de la grupa mare, grupul experimental fiind de la Grădinița Kids Club Dristor și grupul de control de la Grădinița Kids Club Tei. Ambele grupuri sunt omogene, copiii având vârsta între 5 și 6 ani, locuiesc în mediul urban, iar condițiile de viață sunt peste medie, toți părinții au studii superioare și lucrează în bănci, sunt medici, inginineri, profesori universitari.

Grupul țintă este alcătuit din 16 preșcolari de grupă mare, 12 băieți și 5 fete, copiii frecventând grădinița de doi ani în același format, cunoscându-se dezvoltarea lor cognitivă.

Grupul de control este format tot din 16 copii de grupă mare,10 băieți și 6 fete, o grupă omogenă, fiind în aceeași formație de la grupa mijlocie.

Experimentul s-a desfășurat în primul semestru din anul școlar 2017-2018.

4.Ipoteza generală a cercetării: Dacă preșcolarii ar desfășura activități artistico-plastice în cadrul unui opțional, care să utilizeze metode, instrumente de lucru și tehnici, atunci coeficientul creativ al fiecărui preșcolar ar crește.

5.Analiza produselor creativității

Potențialul creativ se exteriorizează prin lucrările copiilor din cadrul activităților artistico-plastice.

Lucrările copiilor oferă informații despre factorii intelectuali ai creativității: fluiditate, flexibilitate și originalitate. Lucrarea să fie deosebită față de alte produse asemănătoare, să nu repete o idee deja existentă, să fie utilă.

Având în vedere multitudinea activităților desfășurate în grădiniță, gama lucrărilor obținute de copii sunt foarte numeroase, motiv pentru care această metodă este extrem de utilă în cercetarea realizată în această lucrare.

III.2. METODOLOGIA CERCETĂRII

Am pornit de la premisa că metodele folosite în procesul instructiv-educativ în activitățile artistico-plastice nu se folosesc în mod izolat, ele se condiționează și se completează reciproc, orice cercetare pedagogică presupunând folosirea unui complex de metode, pentru a surprinde fenomenul în diversitatea manifestărilor sale.

În cercetarea de față am folosit observarea ca metodă și am urmărit înregistrarea exactă a manifestărilor comportamentale, observând reacțiile copiilor, felul cum socializează și participă la activitățile de grup, încrederea în sine, conform grilei de observare din anexă. Aceasta s-a realizat spontan, atât individual, cât și în grup.

Calitatea pedagogică a unei metode didactice presupune transpunerea dintr-o cale propusă de cadrul didactic într-o cale de învățare. Metodele ajută copiii să progreseze în acțiunea de cunoaștere, să-și formeze acțiunea de cunoaștere și de formare a priceperilor și deprinderilor.44

Observarea este practicată de copii în forme mai simple sau mai complexe, în funcție de particularitățile de vârstă. Aceasta implică reacțiile și formele de comportament, dar și capacitatea de a asocia imaginile cu clase logice și sensuri științifice.

Observația, ca metodă psihologică, trebuie să fie completă și precisă, după un plan deja stabilit, să fie îndreptată spre diferite tipuri de comportament și reacții care cuprind atitudinile implicate în obiectivul cercetării. S-a realizat în mediul obișnuit din grădiniță, în condiții de activitate cât mai variate.

Ca metodă științifică, observarea nu presupune un plan, nu este în așteptarea fenomenului psihic.

O necesitate în observare este aceea de a nu interveni în desfășurarea fenomenelor observate și de a consemna atent tot ceea ce intervine, orice fel de schimbare

Experimentul propriu-zis presupune includerea unei activități opționale de antrenament creativ, aplicat unui grup experimental de copii.

Experimentul va proba și testa ipoteza, fiind modalitatea de cercetare care provoacă intenționat fenomenele psihopedagogice, copiii participând la un opțional de arte plastice și desfășurând o serie de activități care le va stimula potențialul creativ.

În cadrul experimentului, copiii au desfășurat exerciții creative, utilizând tehnici: pictură, colaj, lipire și materiale diverse: din natură, pensule, creioane grafice, creioane colorate, lipici.

III.3 ETAPELE CERCETĂRII

III.3.1 Etapa I – etapa constatativă

Am aplicat în această etapă câteva teste de evaluare inițială pentru depistarea nivelului creativității la preșcolarii din grupa mare, atât la grupa experimentală, cât și la cea de control, pentru a putea desfășura experimentul.

Obiectivul principal în această etapă este depistarea nivelului creativității celor două grupuri.

Produsele obținute de copii vor fi apreciate, ținând cont de complexitatea sarcinii de lucru, felul cum sunt folosite lucrările, tehnicile de lucru, proporțiile folosite.

Proba I

„Reinterpretăm bulina neagră”- pe fiecare masă, copiii au un coșuleț cu buline negre și câte o coală. Li se cere să lipească pe foaie o bulină neagră și să obțină un obiect plecând de la aceasta. Fiecare poate să deseneze câte obiecte dorește, lipind de fiecare dată altă bulină.

Cotarea:

Tabel III.1

Copiii sunt rugați să nu folosească ideile colegilor, să deseneze ceea ce consideră ei că poate fi o bulină neagră în mediul înconjurător.

Majoritatea copiilor au obținut obiecte comune, dar au fost și câteva idei deosebite. Doi dintre copii nu au reușit să deseneze nici un obiect, ceilalți au desenat obiecte comune din mediul înconjurător (flori, oameni, mașină), dar au fost și câteva idei deosebite (nufăr, om de zăpadă, măslină, pizza).

Rezultate obținute de grupul experimental la prima probă:

Tabel III.2

La grupul de control un copil nu a reușit să obțină nici un obiect, iar ceilalți obiecte obișnuite din mediul înconjurător.

Rezultate obținute la grupul de control la prima probă:

Tabel III.3

În ambele grupuri, s-a înregistrat o medie de 2,7.

Figura III.1

Proba II

Plecând de la două linii paralele, realizați un desen complet. Din cele două linii puteți obține obiecte, forme cu ajutorul cărora să obțineți un peisaj. Proba se desfășoară pe parcursul a 15 minute.

Cotarea:

Tabel III.4

Acest test are variante nelimitate, plecând de la cele două linii paralele. Plecând de la experiența pe care o au copiii, de cunoaștere a mediului înconjurător, copiii au realizat cu ajutorul celor două linii paralele: copac, case, cană, covor. Majoritatea au desenat căsuțe, doi copii nu au reușit să obțină obiecte,iar alți trei au obținut obiecte deosebite față de ceilalți: telecomandă, casă marină, închisoare.

Există o corelație între mediul familial și creativitate, întrucât doi dintre copii au desenat aspecte din viața personală: unul dintre ei a desenat o închisoare, deoarece mama lui lucrează în cadrul poliției, iar un alt copil a desenat „casa fericirii”

În cadrul acestei probe, copiii au realizat asocieri cu viața reală, și-au imaginat obiecte, plecând de la desenul primit, obținând însă un punctaj mai mic față de proba precedentă, respectiv 2,2, față de 2,7.

Rezultate obținute la grupul experimental la a doua probă:

Tabel III.5

Rezultate obținute la grupul de control la a doua probă:

Tabel III.6

Atât la grupul experimental, cât și la grupul de control, unii copii nu au reușit să obțină obiecte, ceilalți preșcolari manifestând orientarea către lumea reală, din familie în special.

Figura III.2

Proba III

„Privim pe fereastră”- copiii primesc o foaie cu o fereastră deschisă desenată. Ei sunt rugați să își imagineze ce văd atunci când privesc pe fereastră.

Copiilor le-a făcut plăcere să participe la această probă, am putut să observ reacțiile lor, fiecare a desenat obiectele preferate, sau persoanele apropiate.

Această probă le dă libertate copiilor de exprimare, putem observa elementele noi reprezentate, în raport cu colegii.

Cotarea:

Tabel III.7

Elementele desenate trebuie să se încadreze în limitele ferestrei.

Am observat că lucrările copiilor au fost lipsite de detalii, unii copii nu au respectat spațiul dat, au realizat diverse obiecte: robot, mănuși, alții au desenat curcubeu, flori, avion.

Rezultate obținute la grupul experimental la proba a treia:

Tabel III.8

Rezultate obținute la grupul de control la proba a treia:

Tabel III.9

Unii dintre copii au obținut punctaje peste media stabilită, reușind să creeze un peisaj în interiorul ferestrei, din grupul experimental S13, S15, S16 și din grupul de control: S4, S9, S10.

Această probă m-a ajutat să surprind aspecte esențiale ale imaginației, majoritatea lucrărilor fiind formate dintr-un singur obiect.

Figura III.3

Proba IV

Această probă este de pictură, folosindu-se o coală îndoită. Copiii aplică culoare pe jumatate de coală, obținând o nouă formă prin presarea celor două jumătăți.

Se urmărește la această probă cum folosesc copiii instrumentele de lucru, cum aplică culorile, dacă lucrează curat și dacă obțin obiecte ce pot fi interpretate.

Lucrările obținute au fost neîngrijite, au fost amestecate multe culori, hârtia fiind îmbibată de apă.

Cotarea:

Tabel III.10

Rezultate obținute de grupul experimental în proba a patra :

Tabel III.11

Rezultate obținute de grupul de control în proba a patra:

Tabel III.12

Probele inițiale demonstrează faptul că cele două grupuri au obținut rezultate apropiate, 2,6, respectiv 2,7, diferențele de punctaje sunt mici la probele aplicate, 0,1, observând că lotul de copii, atât cel experimental, cât și cel de control, se află la un nivel mediu al creativității.

Capacitățile creative se dezvoltă prin organizare de activități stimulatoare. Pentru a stimula potențialul creativ este nevoie să cunoaștem nivelul dezvoltării copiilor. Așa cum am observat în perioada de pretestare, atât mediul intern, cât și cel extern influențează creativitatea copiilor, observând acestea prin felul cum se exprimă, cum deseneaza și cum vede obiectele din jur.

Modalitățile folosite pentru a stimula potențialul creativ, materialele didactice, mijloacele didactice folosite, amplifică influențele creative ale copilului.

Figura III.4

Rezultate obținute de grupul experimental în probele inițiale de testare a creativității:

Figura III.5

Rezultate obținute de grupul de control în probele inițiale de testare a creativității:

Figura III.6

Diferența dintre cele două grupuri nu este semnificativă, potențialul creativ este de nivel mediu. Voi încerca, prin implementarea opționalului de arte plastice, să le stimulez creativitatea și să le dezvolt imaginația prin folosirea de metode, tehnici și procedee cât mai variate.

Figura III.7

În etapa constatativă am aplicat la ambele grupuri un test de adaptare socială și emoțională, pentru a identifica resursele și vulnerabilitățile copilului preșcolar.

Tabel III.13

Rezultatele obținute după aplicarea testului pe fiecare copil, demonstrează că preșcolarii au nevoie să fie stimulați, să fie mai mult implicați în activități de grup, să aibă inițiativă încredere în ei. Ambele grupe de copii au obținut rezultate relativ apropiate.

Figura III.8

III.3.2 Etapa a II- a – Etapa experimentală

Grupul experimental va desfășura un opțional de arte plastice, pe parcursul unui semestru, o dată pe săptămână. În această etapă s-a urmărit dezvoltarea creativității, prin folosirea de diferite metode, intrumente de lucru, tehnici și teme diverse.

În grupa de control activitățile vor fi desfășurate conform planificării calendaristice obisnuite la grupa mare.

Obiective urmărite în această etapă:

-stimularea expresivității prin activitățile artistico-plastice;

-dezvoltarea de capacități: găsirea de idei creative, spirit constructiv

-stimularea capacității de imaginație

-dezvoltarea logicii gândirii, a flexibilității.

Prin folosirea diverselor tehnici de lucru și a metodelor de grup utilizate, copiii au posibilitatea de a se exprima mai ușor, pot comunica propriile sentimente.

Printre metodele folosite în stimularea potențialului creativ, am utilizat brainstorming, brainwrinting, tehnica viselor, dactilopictura, colaj, turul galeriei, excursii tematice organizate cu copiii, pentru a colecta materiale din natură, ce vor fi utilizate la realizarea lucrărilor artistico-plastice.

Probele aplicate în acest opțional vor fi interpretate și măsurate din prisma factorilor intelectuali ai creativității: fluiditate, flexibilitate și originalitate.Sensul noțiunilor utilizate în aceste probe:

Fluiditatea reprezintă numărul de răspunsuri date

Flexibilitatea este numărul schimbărilor de direcție în gândire

Originalitatea constă în crearea de idei originale, elemente diferite.

Proba 1

Brainstorming-ul stimulează creativitatea în grup. Această tehnică solicită găsirea de cât mai multe soluții, de descoperire a noului, oferindu-i posibilitatea copilului de a se exprima liber, stimulează participarea activă, încrederea în sine, dezvoltă abilitatea de a lucra în echipă, fiind cea mai productivă tehnică de stimulare a gândirii creative.

Această metodă este des folosită la vârsta preșcolară, fiind o metodă simplă de stimulare a potențialului creativ.

Copiii se grupează în funcție de preferințe. Fiecare grup primește o foaie cu linii ondulate desenate. Foaia trece pe la participanți, fiecare enumerând cel puțin trei soluții, care sunt notate pe foaie. La final, se obțin o mulțime de idei.

Pentru găsirea de soluții, copiii trebuie să privească imaginea și să-și imagineze ce ar putea fi, timp de 5 minute fiecare.

Prin această metodă i-am antrenat pe copii în activitățile creative de grup. Am observat că lucrând în grup, au avut mai multă încredere în ei și au fost mai relaxați și cooperanți.

Toate grupurile au avut idei comune, dar și diferite. Copiii din toate grupurile au asociat linia ondulată cu valuri, fiind însă și câteva idei originale: perdea, păr, sirenă, linia caldă, undiță, șerpi.

Ideile comune vor fi punctate cu 1 punct, fiecare idee diferită va primi 1 punct în plus și originalitatea 2 puncte.

Tabel III.14

Din analiza tabelului, se observă că 2 dintre copii au obținut punctajul maxim, având un număr mare de răspunsuri și idei diferite.

La dimensiunea fluiditate, 63 % dintre copii au obținut un nivel ridicat, 32 % dintre copii au nivel mediu .

La dimensiunea flexibilitate, 63 % dintre copii au un nivel mediu spre ridicat și 37% au nivel scăzut.

La dimensiunea originalitate, 37% s-au evidențiat prin idei noi de interpretare a liniilor ondulate.

Figura III.9

Proba 2

Tehnica brainwrinting stimulează toți copiii să-și exprime ideile, chiar și cei care comunică mai puțin, îmbină munca individuală cu cea colectivă.

Această metodă are nenumărate avantaje, plecând de la o temă dată, ei caută mai multe soluții.

Se dă o temă: „Toamna” și fiecare copil se gândește la trei elemente ce se vor regăsi pe foaia lui, folosind o singură culoare, deoarece desenul se va deplasa pe la fiecare coleg din grup, până când va ajunge în poziție inițială.

Cu ajutorul acestei metode am obținut rezultate impresionante, preșcolarii au fost încântați, desenele au fost creative, solicitând cât mai multe idei, plecând de la un subiect dat.

Spre deosebire de proba anterioară, copiii au îndeplinit cu ușurință sarcina propusă. Dimensiunile creativității au atins punctaje maxime, remarcându-se experiența de viață a copiilor și cunoștințele referitoare la mediul înconjurător.

La sfârșitul probei fiecare grup își prezintă lucrarea, identificând elementele desenate de fiecare copil, datorită culorilor folosite. Fiecare copil a contribuit la crearea peisajului de toamnă, desenand elemente diferite față de ale colegilor

Tabel III.15

La dimensiunea fluiditate, 65 % dintre copii au obținut un nivel ridicat, 35 % dintre copii au nivel mediu.

La dimensiunea flexibilitate, 65 % dintre copii au un nivel ridicat și 35% au nivel mediu.

La dimensiunea originalitate, 82 % s-au evidențiat prin idei originale, caracteristice anotimpului toamna.

Figura III.10

Constatăm, după analiza tabelului, ca preșcolarii au înclinație spre elementele din mediul înconjurător și se exprimă ușor prin desen, fiecare grup a avut reprezentări diferite, în ceea ce privește anotimpul toamna: un grup a desenat peisajul cu nori, ploaie, trăznete, ciuperci, frunze căzute, un alt grup a desenat copaci, frunze, vânt, iar al treilea grup fructe și legume de toamnă. Lucrările au fost originale, cu un număr mare de idei, diferite de la un subiect la altul.

Proba 3

Tehnica viselor ajută copilul să dea frâu liber imaginației, să gândească ce poate să facă în viitor, să-și imagineze o altă situație, comparabilă cu cea reală.

Copiii vor fi împarțiți în patru grupe.

În cadrul temei, „Mașini din viitor”, copiii își vor imagina, în funcție de grup din care fac parte, cum vor arăta mașinile în viitor.

Grupul 1. ” Lingviștii” alcătuiesc propoziții, în care să descrie mașinile din viitor.

Grupul 2. „Constructorii” construiesc mașinile din viitor, așa cum și le imaginează ei.

Grupul 3. „Desenatorii” deseneaza mașinile din viitor, cum vor să arate mașinile când vor fi mari.

Grupul 4. „Actorii” își imaginează că sunt în acele mașini și interpretează un joc de rol.

Primul grup a întâmpinat dificultăți în alcătuirea propozițiilor, exprimările au fost sumare, constructorii au avut imaginație, desenatorii s-au exprimat cel mai ușor, au realizat diferite tipuri de mașini: tren-mașină, mașină care face baloane, mașină zburătoare, mașină de curse, mașină cu două motoare, mașină cu aripi. Actorii, la fel ca lingviștii, s-au exprimat cu dificultate.

Copiii vor primi câte 1 punct pentru fiecare idee, la dimensiunea fluiditate, 1 punct în plus la flexibilitate și fiecare idee originală va primi 2 puncte.

Răspunsurile au fost limitate ca număr, în ceea ce privește lingviștii, constructorii și actorii.

La sfârșitul probei, copiii au vrut să schimbe grupurile și să realizeze și ei celelalte sarcini, constatând astfel că desenul este o modalitate accesibilă de exprimare a preșcolarilor, exprimându-se mai ușor prin desen.

Grupul 1- 30% dintre copii au alcătuit propozitii, grupul 2- 50% dintre copii au construit diferite mașini, grupul 3- 100% dintre copii au desenat mașinile, așa cum își doresc ei să arate în viitor, unii copii au desenat mașini zburătoare, dar au fost și idei originale, diferite de ale colegilor, iar grupul 4- 40% au reușit să-și imagineze că sunt în mașinile viitorului.

Figura III.11

Proba 4

Dactilopictura este o tehnică folosită în activitățile artistico-plastice, încă de la vârsta preșcolară mică. La grupa mare, ei pot alege singuri tema și au astfel libertatea de a se exprima, dobândesc o mai mare siguranță și încredere în sine.

În cadrul acestor activități pot fi folosite toate cele cinci degete, fiind astfel mai flexibili și dezvoltând mușchii mici ai mâinii.

Pentru copii, această tehnică este distractivă și face ca pictura să fie plăcută.

Copiii au lucrat cu plăcere, și-au ales singuri tema, au lucrat cu toate cele 5 degete, folosind câte o culoare pentru fiecare deget.

Această tehnică presupune pictura cu puncte, 3 copii au pictat cu degetul, fară să folosească punctele. Temele au fost diverse, unii copii au făcut copaci, un copil a pictat o mașină, majoritatea fetițelor au pictat floricele, iar ceilalți au preferat teme diferite, precum: rachetă, barcă, autobuz.

Această temă a fost punctată din punct de vedere al flexibilității și originalității, ca dimensiuni ale creativității.

Pentru flexibilitate, copiii primesc 1 punct și pentru originalitate 2 puncte.

Tabel III.16

La dimensiunea originalitate, 63% au primit punctaj, restul au primit 0 puncte deoarece ideile au fost comune cu ale colegilor. La dimensiunea flexibilitate, 69% au primit 2 puncte, copiii care au pictat diferit față de ideea celorlalți.

Figura III.12

Proba 5

Colajul contribuie în mod eficient la dezvoltarea potențialului creativ al grupului experimental, în cercetarea de față, deoarece la fiecare temă propusă am folosit materiale concrete din mediul înconjurător.

Am organizat cu copiii o vizită la grădina botanică, de unde fiecare a cules frunze uscate de diferite culori, forme și dimensiuni, urmând ca la grădiniță să realizăm cu acestea un colaj, cu tema „Covorul de toamna”.

Copiii au obținut la această probă punctaje maxime, lucrând cu plăcere cu materialele adunate de ei. Toate lucrările au fost originale și au obținut punctaj maxim.

Activitățile de cunoaștere a mediului înconjurător dezvoltă creativitatea copiilor, deoarece ele vizează satisfacerea curiozității de cunoaștere și stimularea imaginației.

Cu ajutorul tehnicii colajului, copiii au realizat lucrări cu bețișoare de urechi(copaci, căsuțe, flori), bețișoare de înghețată(case), bețe de chibrit(gard),ziare. Au înțeles astfel că putem crea lucruri noi, originale, folosind lucruri, obiecte, despre care ei știau că pot fi folosite cu un singur scop: diferite activități din viața de zi cu zi.

Vizitele în natură contribuie la dezvoltarea potențialului creativ. Pe parcursul acestei cercetări, atât la tehnica colajului, cât și la desenul liber realizat sau pictură, am încercat să desfășor activități cu copiii în mediul real, înainte de realizarea lucrărilor la grădiniță, cu tematica respectivă, în funcție de anotimp, sau de elementele observate inițial.

Proba 6

Turul galeriei este o metodă de învățare prin cooperare, copiii sunt încurajați să-și exprime părerea referitoare la lucrările colegilor. Lucrările obținute de copii la o anumită temă sunt expuse într-un loc vizibil și accesibil pentru toată clasa, cu scopul de a putea fi evaluate de colegi.

De exemplu, la tema „Iarna”, copiii au avut de pictat un peisaj de iarnă. Lucrările au fost expuse, s-au format grupuri de trei-patru copii și pe rând au analizat lucrările copiilor, spunându-și părerea despre cum au fost realizate celelalte lucrări: dacă a fost respectată tema, dacă au fost folosite culorile potrivite anotimpului, daca lucrarea este curată și dacă lucrările personale respectă criteriile prevăzute.

În grădiniță, activitățile desfășurate sunt diverse, lucrările realizate sunt numeroase, de aceea în cercetarea de față am considerat util să folosesc această metodă, deoarece evaluând celelalte lucrări, copilul poate în același timp să constate dacă lucrarea lui se încadrează în standardele stabilite.

O altă temă la care s-a folosit această metodă a fost ,,Animale domestice”. În cadrul acestei activități, copiii au fost împărțiți în minigrupe și au finalizat tema alcătuind un poster cu lucrările realizate.

În cadrul acestei teme, copiii au participat la trei ateliere:

Atelierul I- copiii lipesc părțile componente ale animalelor domestice, din materiale decupate primite pe măsuțe.

Atelierul II- copiii pictează câte un animal domestic, la alegere, pentru ca la final lucrările să fie diferite.

Atelierul III- copiii desenează liber animale domestice și detaliile dint-o fermă, detalii ce nu pot fi evidențiate la pictură și activitate practică.

Toate lucrările realizate vor fi expuse pe un poster în fața clasei, urmând ca fiecare grup să analizeze lucrările obținute, modul de realizare al acestora (acuratețe, culori folosite).

În primele două ateliere, copiii vor fi punctați la dimensiunea originalitate, iar la atelierul III, punctajele vor fi obținute atât la dimensiunea originalitate, cât și la dimensiunea fluiditate, deoarece au posibilitatea să deseneze mai multe animale domestice.

La dimensiunea originalitate, atât la primul atelier, cât și la al doilea, copiii primesc 1 punct sau 2 în funcție de lucrare, dacă este corect realizată, dacă au adăugat detalii sau au lipit diferit părțile componente ale animalelor ( exemplu: petele văcuței), astfel încât să fie diferite de ale colegilor.

Tabel III.17

Figura III.13

Majoritatea copiilor au obținut punctaj maxim la ambele ateliere, întrucât lucrările au fost originale, cu diferite detalii față de colegi.

La atelierul III, copiii vor fi punctați astfel: la dimensiunea fluiditate, copiii vor obține puncte pentru fiecare animal domestic desenat, 1 punct pentru ideile diferite față de cele ale colegilor și 1-2 puncte, la dimensiunea originalitate, în funcție de complexitatea și modul de realizare a lucrării, spre deosebire de colegi.

Unii dintre copii au spus inițial că nu știu să deseneze, li s-a explicat că desenează animalele așa cum doresc.

La realizarea lucrărilor, 80% dintre copii au desenat cel puțin 4 animale domestice, în general: oaie, cal, vacă, câine, alții au desenat măgar, pisică, un singur copil a reprezentat doar un animal: cal, iar alții doi au desenat două pisici, respectiv o pisică și un câine.

La sfârșitul activității au spus: ”Noi am desenat și așa ne-a ieșit”, fiind unele desene extrem de creative, cu un număr mare de animale desenate.

Tabel III.18

La dimensiunea originalitate, punctajele obținute sunt de nivel mediu, de asemenea și cele de la flexibilitate, iar de nivel mediu spre ridicat au fost numărul de animale desenate, fiind aceleași, în general.

Figura III.14

Proba 7

Pictură cu furculița- lucrările copiilor vor fi realizate cu furculițe de plastic, care sunt trecute cu partea din spate prin culoare, prin presare pe foaie, imprimând culoarea.

Copiii au respectat tema, dar unele lucrări au fost neîngrijite, fiind cotate din punct de vedere al originalității. Punctajele obținute au fost medii, fiind o metodă mai complexă de pictură și necesitând a atenție mai deosebită.

Tabel III.19

Cei care au fost punctați cu 2 puncte au aplicat corect culoarea cu furculița și au lucrat curat, îndeplinind toate condițiile de realizare a lucrării.

Proba 8

Bucățele de hârtie- copiii primesc bucățele de hârtie, în nuanțe de albastru și siluete de animale marine din carton negru. Ei trebuie să realizeze un acvariu, prin lipirea bucăților de hârtie, astfel încât foaia să fie complet acoperită.

Această probă va fi punctată din punct de vedere al originalității, cultivând gustul estetic și stimulând creativitatea. Copiii trebuie sa lucreze curat, să respecte tema lucrării, realizând acvariul prin lipire.

Copiii au lucrat corect tema, respectând regulile de realizare, fiind notați cu 1 punct cei care au realizat lucrarea, dar nu au acoperit toată foaia, iar cei care au lipit corect, primesc 1 punct în plus.

Au lucrat cu plăcere, având libertate în realizarea lucrărilor, nu au fost presați de timp sau colegi, putând alege modul de lipire. Unii copii au lipit fiecare nuanță de albastru separat, continuând cu altă nuanță apoi, iar alții au lipit culorile amestecate.

4 copii au obținut punctaj minim, deoarece nu au acoperit foaia cu bucățele de hârtie.

Tabel III.20

Activitățile acestea în care copilul se exprimă prin creativitate au un impact pozitiv asupra trăsăturilor de personalitate, cu efect educativ.

Preșcolarul își dezvoltă imaginația prin realizarea acestor activități, fiind foarte importantă intervenția educatoarei, care evaluează modul de comportare al copiilor prin comunicare afectivă.

Proba 9

Monotipia- o tehnică simplă și spectaculoasă. Am îndoit o coală, am pus culoare pe o singură parte a colii, am apropiat părțile și apoi am presat. Au rezultat fluturi, flori, frunze. Copiii au fost creativi și au obținut diferite modele.Au avut libertatea de a-și alege culorile și de a folosi mai multe coli.

Această tehnică a fost punctată la toate dimensiunile creativității. La fluiditate vor primi punctele în funcție de numărul de obiecte obținute, la flexibilitate vor primi punctaj copiii care obțin elemente diferite spre deosebire de colegi, iar la originalitate, ideile noi obținute.

Tabel III.21

Majoritatea copiilor au avut idei comune, obținând flori și fluturi, dar unii copii au realizat frunze și 5 copii au avut idei originale.

Figura III.15

Proba 10

In această probă, copilul trebuie să reproducă un peisaj, după un model primit, el trebuind să realizeze un desen la fel ca modelul prezentat.

În cazul în care, copilul ține seama de toate elementele din desen, inclusiv de culorile folosite, dar completează desenul cu elemente personale, i se vor acorda 5 puncte, dacă desenul este reprezentat la fel, punctajul va fi de 4 puncte. Dacă reproduce doar anumite elemente, punctajul va fi de 3 puncte, 2 puncte vor primi copiii care deseneaza 2 elemente și 1 punct, cei care vor desena 1 element.

Tabel III.22

Proba 11

Cu ocazia zilei de 1 Martie, copiii au realizat mărțișoare din diverse materiale: pâslă, hârtie cauciucată, mărgele, biluțe, semințe, nasturi.

Copiii au demonstrat că pot fi extem de creativi, au fost îndrumați în realizarea mărțișoarelor, dar au avut și libertatea de a crea singuri.

Această probă a dezvoltat potențialul creativ al copiilor, le-a dezvoltat interesul pentru diversele materiale folosite, colorate, în mod special și datorită faptului că aceste mărțișoare au fost realizate pentru o campanie umanitară, ”Hrănișor”, prețul mărțișoarelor fiind alimente pentru cei săraci, donate de părinții copiilor din grădinită.

Copiii au fost originali, au creat modele diferite, obținând punctaje foarte bune la toți cei trei factori ai creativității.

Tabel III.23

Majoritatea copiilor au obținut punctaje maxime, fiecare a realizat câte 3-4 mărțișoare la fel, alții au confecționat diferit cu materialele puse la dispoziție, existând însă și idei originale, cu pene, sfoară, materiale care nu au fost folosite de ceilalți copii.

La această probă, copiii au fost stimulați și de ideea că rezultatele muncii lor vor ajuta copiii săraci, au lucrat cu entuziasm și satisfacție.

Figura III.16

Concluzii:

În etapa experimentală, copiii au avut posibilitatea de a fi implicați în diverse activități de stimulare a potențialului creativ, realizând produse noi și experimentând tehnici diferite de pictură, lipire, decupare, folosire a materialelor din natură.

Au reprodus imagini, peisaje, au participat la ateliere care le-au stimulat imaginația și creativitatea. Fiecare probă a urmărit dezvoltarea capacităților creative și a contribuit la antrenarea factorilor creativității: fluiditate, flexibilitate și originalitate.

Vizitele organizate pe parcursul cercetării au dezvoltat imaginația copiilor, materialele procurate de ei fiind folosite la colaje, activități practice, devenind mai creativi.

III.3.3 Etapa a III a – Etapa post-experimentală

În această etapă am aplicat din nou probele de stabilire a nivelului creativității din etapa pre-experimentală, atât la grupul experimental, cât și la cel de control.

S-a verificat astfel ipoteza, conform căreia, copiii din grupul experimental își vor dezvolta potențialul creativ participând la un opțional de arte plastice.

Obiectivele din această etapă au urmărit determinarea nivelului de creativitate al celor două grupuri, ca urmare a desfășurării probelor experimentale și înregistrarea rezultatelor celor două grupuri.

În această cercetare este importantă evoluția grupului experimental, din punct de vedere al creativității, ca urmare a participării acestuia la un parcurs didactic, cu obiectiv principal-dezvoltarea potențialului creativ.

Proba I

Grupul experimental a înregistrat o creștere față de etapa de pretestare, de la 2,7 la 3,3.

Tabelul de mai jos evidențiază evoluția rezultatelor:

Tabel III.24

Figura III.17

Fiecare subiect a evoluat față de prima etapă, înregistrând o creștere a numărului răspunsurilor date. S10 și S11 au evoluat semnificativ în această etapă, spre deosebire de pretestare, când nu au reușit să obțină nici un obiect, plecând de la bulina primită.

Au reinterpretat bulina neagră, desenând obiecte diferite față de prima probă și într-un număr mai mare: au descoperit astfel că o bulină neagră poate fi roata de la o bicicletă, ceas, colier, îndepărtându-se astfel de ideile comune inițiale.

Aplicațiile din etapa experimentală au contribuit la dezvoltarea imaginației, reușind să facă conexiuni diferite ale elementelor cu diverse obiecte din mediul înconjurător, atribuind altă interpretare și depășind limitele imaginației.

Copiii au înțeles regulile, redând alte funcții bulinei negre, ce poate însemna orice are formă rotundă în mediul de viață și au înregistrat o creștere a mediei de la 2,7 la 3,7.

Grupul de control a înregistrat o ușoară creștere, de 0,3, față de etapa de pretestare, nesemnificativă ca punctaj obținut, răspunsurile fiind neschimbate, la majoritatea subiecților.

Tabel III.25

Subiecții din grupul de control nu au înregistrat o evoluție a rezultatelor, punctajul fiind foarte apropiat de cel din prima etapa, spre deosebire de grupul experimental, care a înregistrat la această probă o creștere de 1,12%.

Figura III.18

În ceea ce privește punctajele oferite la dimensiunile creativității, au fost înregistrate creșteri calitative ale grupului experimental, ceea ce echivalează cu progresului potențialului creativ rezultat în urma experimentului aplicat.

Atât dimensiunea fluidității, cât și cea a flexibilității și originalității au înregistrat nivel mediu și ridicat, spre deosebire de etapa pretestare, când nivelul înregistrat a fost scăzut și mediu.

Răspunsurile grupului experimental au fost fluide și flexibile, copiii găsind mai multe întrebuințări bulinii negre, iar răspunsurile grupului de control au fost de nivel scăzut. S4, S5, S7, S10, S11, S12, S13, S15, S16 s-au remarcat printr-un număr mai mare de răspunsuri, spre deosebire de etapa de pretestare.

PROBA II

La această probă s-au înregistrat creșteri semnificative la grupul experimental, obținând o medie de 4,5 față de pretestare, când media a fost 2,2, înregistrând o evoluție de 15% a rezultatelor obținute.

Tabel III.26

Subiecții au obținut peisaje spectaculoase, plecând de la două linii paralele, existând diferențe semnificative, față de pretestare, când doi dintre copii nu au reușit să obțină nici un element. Au obținut obiecte diferite și numeroase: fereastră, usă, tavă, foișor, calculator, trei dintre copii evidențiindu-se prin idei originale.

Copiii din grupul experimental au dovedit un potențial creativ crescut, exprimându-se liber în desene, plecând de la experiența personală a fiecăruia.

Experiența de viață a copiilor, implicarea lor în viața de familie și interesul pentru mediul înconjurător i-a ajutat să fie creativi.

În prima etapă lucrările au fost simple, fără detalii semnificative, iar în etapa aceasta toți subiecții au participat activ la activitate, lucrările realizate fiind complexe. S-au remarcat S2, S5, S7, S9, S10, S13, S16, datorită faptului că au obținut elemente creative plecând de la două linii paralele.

Figura III.19

Grupul de control a înregistrat o ușoară evoluție la această probă, cu o medie de la 2,2 la 2,5, subiecții au reprezentat corect elemente comune din mediul înconjurător, nu s-au detașat prin elemente originale, imaginația fiind relativ limitată.

De la o etapă la alta, subiecții au obținut punctaje apropiate, de nivel mediu.

Tabel III.27

Figura III.20

Proba III

Subiecții grupului experimental au înregistrat progrese la această probă, întrucât s-au regăsit detalii semnificative la fiecare desen realizat.

Copiii au realizat corect sarcinile primite, au desenat în interiorul ferestrei adevărate peisaje pe care și-ar fi dorit fiecare să le vadă la deschiderea ferestrei.

Spre deosebire de etapa de pretestare, când unii dintre copii au desenat obiecte care nu aveau legătură cu tema propusă, acum au înțeles indicațiile primite și au realizat tema fără a mai avea nevoie de sprijin.

Cei care inițial au primit punctaj minim (S1, S7) prin realizare de desene sărăcăcioase, s-au remarcat în această etapă prin desene originale, obținând punctaje maxime.

Tabel III.28

Figura III.21

Lucrările realizate reflectă creșterea fluidității, flexibilității și originalității plastice. Exercițiile acestea fac parte din antrenamentul grafic al copiilor, copiii regăsindu-se în fiecare desen realizat.

Grupul de control a demonstrat la această probă ca evoluția lui este nesemnificativă, deoarece subiecții nu au lucrat cu metode interactive și lucrările obținute au fost lipsite de detalii. Au desenat puține elemente în fereastră, 4 copii au realizat peisaje, 5 copii au desenat elemente care nu aveau legătură cu tema, iar restul au obținut punctaje apropiate față de prima etapă.

Tabel III.29

Figura III.22

Unii dintre copii au obținut aceleași rezultate, iar alții au obținut rezultate mai bune, S4, S9, S10, S13.

În ceea ce privește evoluția grupului de control, aceștia înregistrează o medie de 3, spre deosebire de 2,7 în etapa de pretestare.

Proba 4

Această probă s-a remarcat printr-o evoluție ascendentă a grupului experimental, de la o medie de 2,6 la o medie de 5,2, ceea ce demonstrează ca folosirea diferitelor tehnici de pictură și metode interactive de lucru pe parcursul cercetării, au ajutat la stimularea creativității copiilor.

Au contribuit de asemenea și plimbările în natură organizate de-a lungul experimentului, mărind sensibilitatea copiilor pentru culorile din natură și dezvoltând interesul pentru culori.

Preșcolarii au folosit culori vii, au lucrat curat și au obținut la final o lucrare corectă, originală, curată.

Lucrările obținute de grupul experimental au fost impecabile, au folosit corect instrumentele de lucru, culorile și au îndeplinit sarcina primită.

Tabel III.30

Subiecții din grupul experimental au evoluat semnificativ, fiind pictate detalii, spre deosebire de prima etapă când copiii au realizat lucrarea doar prin pete de culoare fără semnificație.

În realizarea lucrărilor, a fost important numărul de culori folosite, diversele modele și detalii, urmărindu-se astfel factorul fluiditate, flexibilitatea regăsindu-se în numărul de modele utilizate, iar originalitatea în modelele diferite de ale colegilor.

Toți acești factori ai creativității se regăsesc în lucrările copiilor, spre deosebire de etapa de pretestare, când nici un subiect nu a atins punctaj maxim.

Figura III.23

Grupul de control a realizat corect lucrările de pictură, fără a folosi însă detalii, obținând punctaje asemănătoare cu cele din proba de pretestare.

Subiecții din acest grup nu au lucrat pe parcursul semestrului cu diferite tehnici de pictură, spre deosebire de cei din grupul experimental, acest aspect fiind evident în interpretarea rezultatelor obținute în proba a 4 a.

Preșcolarii din grupul experimental au folosit corect culorile, fiind îmbunătățite tehnicile de lucru și îmbinare a acestora.

Tabel III.31

Rezultatele obținute sunt apropiate de cele inițiale, majoritatea subiecților au obținut aceleași rezultate, media înregistrând o creștere de 0,2 .

Se poate observa, în urma reaplicării testelor inițiale, că grupul de control a avut un ușor progres al potențialului creativ, într-o măsură mai mică față de grupul experimental, care a parcurs opționalul de artă creativă.

Figura III.24

La sfârșitul etapei de post-testare, testul de adaptare socială și emoțională a fost reaplicat la ambele grupuri, înregistrându-se un progres în planul adaptabilității copiilor din grupul experimental.

Au fost identificate diferențe semnificative față de etapa constatativă, constatându-se că preșcolarii din grupul experimental au devenit mai sociabili, empatici, curioși și cu încredere în ei. Probele aplicate în cadrul opționalului, au stimulat factorii de personalitate, dezvoltând potențialul creativ și demonstrând în același timp că este necesară stimularea socioemoțională a preșcolarilor, deoarece amplifică produsele creative din domeniul artistico-plastic.

Metodele didactice folosite, climatul educațional, flexibilitatea, sunt în directă concordanță cu accentuarea factorilor de personalitate.

Grupul de control a avut o evoluție ușor ascendentă din punct de vedere socioemoțional, copiii fiind sociabili, dar mai puțin empatici și curioși.

Figura III.25

III.4 CONCLUZII

Se observă din tabelele realizate că experimentul a ajutat la creșterea punctajelor obținute de către copiii din grupul experimental, datorită faptului că acest grup a participat la o serie de activități, menite să stimuleze creativitatea copiilor.

Flexibilitatea, fluiditatea și originalitatea creativității au înregistrat o creștere în etapa finală, spre deosebire de etapa de pretestare.

Participând activ la procesul instructiv-educativ, îi este stimulată copilului motivația și se dezvoltă încrederea în sine. Orice preșcolar este creativ, este important ca activitățile la care participă să se desfășoare într-un mediu plăcut, care să îi stimuleze, fiind necesare metode și tehnici de predare-învățare care să antreneze potențialul creativ al copiilor.

Copilul este receptiv și curios, are imaginație bogată, îi place să fabuleze, activitățile desfășurate în grădiniță având posibilitatea de a antrena și cultiva creativitatea.

Activitățile artistico-plastice din grădiniță dinamizează viața copilului, ei se exprimă mult mai ușor prin desen, povestesc prin imagini. Lucrările practice obținute sunt realizate cu atenție și plăcere, fiind interesați să folosească materiale cât mai diversificate.

Materialele din natură pot fi folosite într-o modalitate nebănuită de ei, hârtia colorată poate fi folosită diferit: ruptă în bucățele, decupată după contur, pot fi realizate colaje, materiale de decor pentru grădiniță, pot picta cu pensulă sau fără, cu contur deja realizat sau desen din imaginație. Toate aceste tehnici pot dezvolta procese psihice: reprezentări, percepții, memoria, atenția, observația.

În tot acest proces instructiv-educativ, educatoarea are un rol extrem de important, de aceasta depinde climatul clasei, încurajările pe care le primește copilul îl motivează și stimulează în realizarea și obținerea de produse noi.

În capitolul I mi-am propus să definesc creativitatea, deoarece este un fenomen complex, fiind considerată cea mai înaltă formă a activității omenești.

Grădinița reprezintă o ”primă șansă” de a căpăta o altă viziune asupra vieții. Copilul are nevoie de încredere în sine, să fie motivat și interesat să afle lucruri noi. Potențialul creativ generează idei noi, preșcolaritatea fiind perioada conturării procesului de creație.

Am realizat legătura dintre factorii și teoriile creativității cu stimularea potențialului creativ la preșcolarul mare prin activitățile artistico-plastice.

În capitolul II am abordat creativitatea la vârsta preșcolară, copiii fiind la această vârstă într-o periadă importantă de creștere a capacităților fizice și psihice. Copilul are o imaginație bogată, dorește să realizaze lucruri constructive, ceea ce poate să stimuleze creativitatea copiilor.

Punctul de plecare al creativității este imaginația, copiii clădindu-și o lume imaginară în funcție de dorințele lor.

Activitățile artistico-plastice care se desfășoară în grădiniță contribuie la dezvoltarea creativității, mijloacele de învățământ și metodele folosite ajutând la eficientizarea și calitatea actului educativ.

În capitolul III, microcercetarea psihopedagogică privind stimularea creativității preșcolarului mare în domeniul artistico-plastic s-a realizat prin participarea preșcolarilor mari la un opțional de arte plastice, identificând posibilele metode, instrumente, tehnici de lucru ce pot influența creșterea potențialului creativ.

Copiii din grupul experimental au desfășurat o serie de activități menite să antreneze creativitatea: au practicat diferite tehnici de pictură, lipire, exerciții de creativitate, de imaginație, colaj, lucrări realizate cu materiale procurate de ei din natură, cu materiale reciclabile. A fost astfel stimulată creativitatea și pe parcursul cercetării au devenit mai creativi, mai încrezători în lucrările realizate de ei, cu o imaginație mai bogată și am constatat astfel că ipoteza cercetării a fost confirmată.

Nivelul de creativitate din etapa finală s-a dovedit a fi mai mare spre deosebire de cel din etapa de pretestare, constatând astfel că este important, în preșcolaritate, să fie pus accentul pe libertatea copiilor de exprimare, pe diversificarea metodelor, tehnicilor și materialelor folosite.

În stimularea creativității copilului de vârstă preșcolară, este necesar să se cunoască nivelul de dezvoltare al copiilor, particularitățile de vârstă și individuale ale copiilor, arta fiind mijlocul cel mai ușor de comunicare a sentimentelor și trăirilor unui copil.