Desen Tehnic Si Grafica Asistata de Calculator

DESEN TEHNIC ȘI GRAFICĂ ASISTATĂ DE CALCULATOR

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

Desenarea și proiectarea asistată de calculator, cunosc în prezent o dezvoltare deosebită, datorită acurateții și rapidității pe care calculatorul le pune la dispoziția proiectantului.

Avantajele utilizării AutoCAD sunt:

AutoCAD-ul are un caracter general putând fi utilizat într-o varietate de domenii;

AutoCAD-ul este un produs de desenare eficient și flexibil, permițând realizarea desenelor bidimensionale și tridimensionale, prin modelarea suprafețelor și a corpurilor solide. De asemenea, există multiple posibilități de vizualizare a desenelor, la scara și cu precizia dorită.

Dispune de o precizie foarte bună a desenelor;

Permite crearea simbolurilor și a elementelor tipizate;

AutoCAD-ul permite și proiectarea asistată, prin limbajul de programare AutoLisp, ce are la bază posibilitatea de a realiza calcule și desene, dar și a realizării unei interfețe cu alte limbaje de programare (C+, C++);

Oferă posibilitatea transferului comod al informațiilor spre sau dinspre alte produse informatice.

1.1. LANSAREA PROGRAMULUI AUTOCAD

AutoCAD-ul a fost conceput să ruleze sub Windows și ca urmare lansarea în execuție a programului se face cu ușurință prin una din metodele:

dublu clic pe pictograma aflată pe Desktop

din meniul Start → Programs → AutoCAD

După lansare programul va afișa caseta de dialog Startup (fig. 1.1) care permite selectarea uneia dintre cele patru variante:

Open Drawing (deschide un desen) – permite deschiderea unui desen existent;

Start from Scratch (începe de la zero) – permite începerea unui nou desen, bazat pe setările implicite, se alege sistemul metric (mm) sau sistemul englezesc ( inches).

Use a template – permite începerea unui nou desen pornind de la un desen șablon (template) existent. La fișierele șablon existente se pot adăuga șabloane predefinite: mărimea formatului, stilul de cotare, sistemul de straturi (layere) și altele.

Use a Wizard (alegerea unui wizard) – permite alegerea unor caracteristici ale noului desen: unitățile de măsură pentru lungimi și unghiuri, mărimea formatului de desen.

Fig. 1.1 Caseta de dialog de lansare

1.2 PREZENTAREA PROGRAMULUI AUTOCAD

La lansarea programul AutoCAD se poate opta pentru ecranul clasic AutoCAD Classic la realizarea desenelor în două dimensiuni (2D) sau ecranul 3D Modeling pentru desenarea și modelarea tridimensională.

Ecranul AutoCAD Classic, este afișat în mod implicit la lansarea programului, este împărțit în 6 zone prezentat în fig. 1.2.

1.2.1 Bara de titlu este situată în partea superioară a ecranului, afișează numele programului, urmat de numele fișierului deschis. În momentul lansării apare cuvântul <DRAWING>.

În dreapta se găsesc butoanele de:

– minimizare – permite micșorarea ferestrei până dimensiunea barei de titlu;

– maximizare – restabilirea dimensiunilor anterioare ale ferestrei;

– de închidere – permite închiderea ferestrei, ieșirea din aplicație.

1.2.2. Bara de meniuri se află sub bara de titlu (fig.1.3) și permite accesul la meniurile derulante. Pentru a derula meniul se plasează cursorul pe titlu de meniu solicitat și se apasă butonul stâng al mouse-ului. Deplasând apoi cursorul deasupra opțiunii dorite o selectăm (clic-stânga).

Fig.1.2 Ecranul AutoCAD Clasic

1.2.1 Bara de titlu este situată în partea superioară a ecranului, afișează numele programului, urmat de numele fișierului deschis. În momentul lansării apare cuvântul <DRAWING>.

În dreapta se găsesc butoanele de:

– minimizare – permite micșorarea ferestrei până dimensiunea barei de titlu;

– maximizare – restabilirea dimensiunilor anterioare ale ferestrei;

– de închidere – permite închiderea ferestrei, ieșirea din aplicație.

1.2.2. Bara de meniuri se află sub bara de titlu (fig.1.3) și permite accesul la meniurile derulante. Pentru a derula meniul se plasează cursorul pe titlu de meniu solicitat și se apasă butonul stâng al mouse-ului. Deplasând apoi cursorul deasupra opțiunii dorite o selectăm (clic-stânga).

Fig. 1.3 Bara de meniuri

Meniul File – conține comenzile necesare lucrului cu fișierele: începerea unui desen nou, salvarea, deschiderea și exportul desenului curent, imprimarea desenului.

Meniul Edit – conține comenzile de stabilire a operațiilor de editare a desenului curent: copiere, lipire, revenire la o stare anterioară, etc.

Meniul View – conține comenzile de stabilire a parametrilor vederii afișate.

Meniul Insert – conține comenzile necesare adăugării în spațiul de lucru a blocurilor, a imaginilor, a fișierelor externe în diverse formate.

Meniul Format – conține comenzile care permit stabilirea limitelor de desenare, a unităților de măsură, a stilurilor de text, a stilurilor de cotare.

Meniul Tools – conține comenzi care oferă informații despre obiectele desenate.

Meniul Draw – conține comenzile necesare desenării obiectelor bidimensionale și tridimensionale (linii, cercuri, arce, text,suprafețe, solide).

Meniul Dimension – permite stabilirea stilului de cotare și aplicarea diferitelor tipuri de cote.

Meniul Modify – conține comenzi de modificare a unor entități (ștergere, întrerupere, extindere, deplasare, rotire, etc.)

În meniul derulant în dreapta unor opțiuni există câte o săgeată spre dreapta. Selectând cu mouse-ul

1.2.3 Bara de instrumente – conține comenzile folosite în mod uzual: pictogramele comenzilor standard ale sistemului de operare U,

Redo, Zoom, Tool Palettes, etc., pictogramele comenzilor standard ale sistemului de operare :

New – creează noi fișiere;

Open – deschide fișiere create anterior;

Save – salvează fișierele activate;

Copy- copiază fișierele create anterior;

Print – tipărește, etc.

Bara cu instrumente standard poate fi poziționată pe ecran în orice locație, în funcție de

Fig. 1.4 Bara standard de instrumente

preferințele utilizatorului. Implicit, ea este așezată în partea superioară, sub bara de meniuri. Deplasarea acesteia, se face prin clic pe butonul din stânga al mouse-ului urmat de “drag” (târâre) până la locația dorită.

Mai jos de bara standard de instrumente este situată bara de proprietăți (fig.1.5) care conține icoane și liste de control de modificare a proprietăților obiectelor: straturile, culorile, tipurile de linii și grosimile liniilor.

Fig. 1.5 Bara de proprietăți

1.2.4 Fereastra de comandă – se află în partea inferioară a ecranului și cuprinde linia de comandă (fig. 1.6) care arată ceea ce se introduce de la tastatură.

Command:

Aceasta este invitația pe care o face programul pentru a comunica cu utilizatorul.

După introducerea unei comenzi vor apare invitații sau comenzi adiționale, precum și rezultatele unor acțiuni ale utilizatorului.

Fereastra de comandă trebuie privită întotdeauna cu atenție, deoarece programul o folosește pentru comunicare. Aici sunt afișate mesajele de eroare, opțiunile de comandă și alte invitații. Această fereastră este de asemenea mobilă, putând fi mutată în orice locație.

Fig.1.6 Fereastra de comandă

1.2.5 Bara de stare – afișează numele stratului curent (LAYER), coordonatele cursorului, starea diferitelor moduri operaționale AutoCAD: Grid, Snap, Ortho, Coords, etc.),(fig. 1.7).

Acestea pot fi activate / dezactivate (ON/OF) cu dublu clic executat pe ele.

Fig. 1.7 Bara de stare

1.2.6 Suprafața de desenare – este zona din centrul ecranului și reprezintă foaia de hârtie pe care se execută un desen. În interiorul acestei zone se află pictograma axelor de coordonate (UCS–ul) care informează despre orientarea curentă a desenului și este situat în colțul din stânga jos.

1.2.7 Cusorul

În funcție de comanda care se execută, cursorul poate avea diverse forme:

cursor în cruce (cross-hair), reprezentând cele 2 axe de coordonate;

caseta de selecție (pick-box) reprezentând un pătrat numit selector (fig.1.8 c) utilizat pentru selectarea obiectelor;

săgeată folosită pentru accesarea meniurilor și a barelor cu instrumente.

a. b. c. d.

Fig. 1.8 Aspecte ale cursorului: a) cursor; b) colimator;

c) selector; d) indicator de text

Modificarea dimensiunii cursorului se face cu meniul:

Tools → Options → Dislay → Crosshai size

Mărimea implicită a cursorului este de 5% din mărimea ecranului;

Mărimea casetei de selecție se modifică cu meniul:

Tools → Options → Selection → Pickbox size

Lansarea comenzilor

Există mai multe moduri de accesare a comenzilo:

– selectarea butonului din bara de instrumente;

– utilizând meniurile derulante;

– selectarea comenzii în meniul – ecran;

– introducerea numelui comenzii în zona de comandă.

Lansarea comenzilor din barele de instrumente este una din cele mai accesibile și mai simple metode de lansare a comenzilor. Se selectează butonul cu pictograma comenzii prin clic-stânga al mouse-ului, apoi se răspunde la întrebările care apar în linia de comandă.

Pentru lansarea comenzii din meniu, se va alege meniul necesar (desenare, editare, etc.), din care se va lansa comanda dorită. Comanda poate fi lansată prin tastarea în linia de comandă a numelui ei urmat de tastarea butonului Enter.

Lansarea comenzii din meniul-ecran este similară cu lansarea din meniul desfășurabil, cu deosebirea că acest meniu rămâne afișat pe ecran până când se va termina secvența de comenzi în execuție.

Linia de comandă conține cuvântul cheie command, în dreptul său se introduce numele comenzii, urmat de tastarea butonului Enter, după care apar comenzile auxiliare necesare executării comenzii.

După lansarea comenzii programul o execută până la capăt, neacceptând alte comenzi, cu excepția comenzilor transparente.

În timpul executării comenzii bara de proprietăți ale obiectului își schimbă culoarea în gri, ea va reveni la culoarea inițială numai când programul va fi disponibil introducerii unei noi comenzi.

Comenzile transparente sunt comenzile care se pot lansa în timpul executării altor operații. Din operațiile transparente fac parte:

Pan, Zoom, Help, Snap, Grid, etc.

Încheierea unei comenzi se realizează cu apăsarea tastei Enter.

1.2.9 Taste funcționale

Ctrl+C – întrerupe forțat execuția comenzii. Se revine la promptul Command:

ESC – întreruperea forțată se folosește tasta ESC;

Insert – Ins – deplasează cursorul în zona meniului;

Shift + <tasta> – se scriu caracterele din partea superioară a tastei;

F1 – activare Help;

F6 – activează modul de afișare a coordonatelor;

F7 – apelează afișarea grilei (rețelei de puncte);

F8 – apelează modul Ortho;.

F9 – apelează modul Snap;

F10 – activează bara de meniuri;

Home – revenirea cursorului în zona de desenare.

Backspace – ștergerea caracterelor din linia de comandă, de la dreapta spre stânga.

Enter – încheie orice răspuns dat de utilizator. Când se tastează <enter> la invitația Command – se execută ultima comandă lansată.

1.3 Operații pregătitoare realizării unui desen

Pentru a crea un desen cu ajutorul programului AutoCAD, se parcurg următoarele operații pregătitoare:

Stabilirea limitelor de desenare și a unităților de măsură.

Utilizarea instrumentelor de proiectare

1.3.1 Stabilirea formatului de desen

Comanda utilizată pentru stabilirea limitelelor de desenare este:

Command: LIMITS

Meniul Format → Drawing Limits

Se precizează limitele spațiului de desenare prin indicarea coordonatelor colțului din stânga jos și al colțului din dreapta sus.(de ex. pentru un format A3 coordonatele vor fi : 420,297).

Command: limits

Specify lower left corner or [ON/OF] <0.0000,0.0000>> Enter

Specify u pper right corner < 12,9>: 420, 297

Aceste operații de inițializare sunt urmate de comanda:

Command: ZOOM cu opțiunea All, care permite vizualizarea pe ecran a limitelor suprafeței de desenare.

1.3.2 Unități de măsură

Înainte de a se stabili limitele de desenare, se stabilesc unitățile de măsură, unghiurile și precizia acestora, (fig. 1.10), prin :

Command: UNITS sau

Meniul Format → Units

Opțiunile pe care le poate selecta utilizatorul sunt:

1. Scientific;

2. Decimal;

3. Engineering;

4. Arhitectural;

5. Fractional.

Fig.1.10 Fereastra de dialog a comenzii Units

În continuare se indică precizia dorită prin numărul de zecimale.

Se precizează sistemele pentru măsurarea unghiurilor:

1. Grade/minute/secunde;

2. Grade centezimale;

3. Radiani;

4. Unități topometrice.

Se indică precizia și direcția de măsurare a unghiului de 00.

1.3.3 Instrumente de proiectare

Programul AutoCAD utilizează o serie de instrumente ajutătoare pentru proiectare. Cele mai utilizate sunt : GRID (grila), SNAP (salt), ORTHO (perpendicular), COORDS (coordonate) și mijloace auxiliare de proiectare, cum ar fi:

Command: GRID o rețea de puncte la distanța dorită: 10

Grid Spacing (x) or ON/OFF/Snap/Aspect <valoarea curentă>:10

Opțiunea Aspect permite spațieri diferite pe orizontală și pe verticală.

Cu tasta F7 se realizează comutarea între opțiunile ON/OFF ale rețelei de puncte

Observații:

1) Se poate realiza o rețea de puncte cu distanțe diferite pe X și pe Y;

2) Grila poate fi rotită și aliniată pentru realizarea de reprezentări izometrice.

Concluzii: Grila oferă un cadru de referință pentru estimarea distanțelor în desen.

Command: SNAP

La apelare, cursorul “sare” cu pasul de incrementare dorit de utilizator.

Snap Spacing or ON/OFF/Aspect/Rotate/Style/<Current Value>:

Cu tasta F9 se comută între modurile Snap ON/OFF.

Fig. 1.11 Fereastra de dialog Drafting Settings

Command: COORDS

Utilizată pentru afișarea coordonatelor punctului curent în care se află cursorul.

Cu tasta F6 se comută ON/OFF.

Command: ORTHO

Permite realizarea de linii orizontale și verticale sau paralele între ele.

Cu tasta F8 se comută ON/OFF.

1.4 Salvarea desenelor

Comanda SAVE sau SAVE AS, cere utilizatorului indicarea destinației desenului salvat și numele acestuia (fig. 1.12). În mod implicit, fiecare desen salvat va primi extensia dwg.

Exemplu: Desen 1.dwg

Fig. 1.12 Fereastra de dialog Save

1.5 Crearea unui nou desen

Se obține prin activarea din meniul File a opțiunii New (sau tastând New în linia de comandă) prin care se accesează o casetă de dialog folosită pentru a preciza numele noului fișier și de asemenea, se poate preciza dacă acesta va fi folosit ca desen prototip sau nu.

Un desen prototip este un fișier de desenare care poate fi utilizat ca șablon pentru alte desene. El conține configurări ale variabilelor de genul:

– limitelor;

– pasului de incrementare al saltului;

– pasului de incrementare al grilei;

– chenarul;

– indicatorul.

1.6 Deschiderea unui desen existent în vederea editării

Din File→ Open – bara de meniuri sau introducând Open de la tastatură se deschide o casetă de dialog care afișează unități, directoare, fișe derulante, de unde se poate indica desenul care va fi deschis în vederea editării.

1.7 Închiderea sesiunii de lucru autocad

File → Exit (bara de meniuri) sau Quit din linia de comandă.

Închiderea sesiunii de lucru se poate face și cu comanda End care combină funcționarea comenzilor Save și Quit.

Comanda End creează o copie a fișierului cu extensia Bak sau Dwk.

1.8 Sisteme de coordonate

AutoCAD folosește un sistem de coordonate WCS (World Coordinate System) bazat pe coordonatele carteziene x,y,z cu originea sistemului 0,0,0 (x=0, y=0, z=0), și un sistem de coordonate propriu, definit de utilizator, numit UCS (User Coordonate System).

Fig. 1.13 Simbolurile axelor de coordonate a)WCS; b) UCS

La lansarea unui desen nou, în colțul din stânga-jos a zonei de desenare apare simbolul sistemului de coordonate – WCS – (fig.1.13 a). Acest simbol indică direcția pozitivă a axelor X orizontală (orientată de la stânga spre dreapta), Y verticală (orientată de jos în sus). Axa Z este perpendiculară pe planul XY și este orientată spre utilizator. Coordonatele originii axelor sunt 0,0,0.

Sistemul de coordonate WCS ( World Coordinate System) este un sistem de referință ce nu poate fi modificat.

1.8.1 Definirea UCS

Pentru a schimba locația originii (0,0,0), orientarea planului XOY și a axei Z, se definește UCS (User Coordinate System) ce poate fi localizat și orientat oriunde în spațiu 3D (fig. 1.13.b); se pot defini, salva, rechema oricâte UCS-uri.

Pentru a indica originea și orientarea UCS, pictograma UCS poate fi afișată în origine folosind comanda UCSICON care controlează vizibilitatea și plasamentul pictogramei UCS.

Pentru definirea sau modificarea UCS-ului se folosește:

– lansarea comenzii UCS la linia de comandă;

– alegerea comenzii din bara cu instrumente UCS

– alegerea comenzii din meniul Tools → New UCS

Opțiuni:

– Enter an option New/Move/orthoGraphic/Prev/Restore/Save/Del/Apply/?/World] <World>:

– se introduce o opțiune sau ENTER;

– New – definește noul sistem de coordonate prin cele șase metode:

Specify origin of new UCS or [ZAxis/3point/OBject/Face/View/ X/Y/Z] <0,0,0>:

– Origin – definește noua origine, lăsând direcția X,Y,Z neschimbată;

– Z Axis – definește UCS prin poziția pozitivă a axei Z;

– 3 Points – specifică originea noului UCS și direcția pozitivă a axelor X și Y, axa Z se determină prin regula mâinii drepte;

– Object – definește un nou sistem de coordonate pe baza unui obiect 3D;

– Face – aliniază UCS-ul cu fața selectată a unui obiect solid;

– View – stabilește un nou sistem de coordonate cu XOY paralel cu ecranul;

– X,Y,Z – rotește UCS-ul în raport cu axa specificată.

– Move – redefinește UCS-un prin origine sau valoarea lui Z a UCS-ului curent;

Figura 1.14. Caseta de dialog UCS

– orthoGraphic –specifică una din cele șase UCS-uri ortografice;

– Prev – revine la UCS-ul anterior;

– Restore – restaurează un UCS salvat;

– Save – salvează un UCS;

– Del – șterge un UCS salvat;

– Apply –aplică setările curente ale UCS-ului;

– ? – afișează lista UCS-urilor salvate.

Opțiuni:- ale casetei de dialog, fig. 1.14:

Named UCS –afișează numele și setează UCS-ul curent;

Orthographic UCS –modifică UCS-ul pe una din setările UCS;

Settings –afișează și modifică setările UCS.

Observații:- pictograma UCS reprezintă orientarea axelor UCS și locația originii;

– dacă UCS-ul este văzut de deasupra (direcția pozitivă a axei Z) apare o casetă la baza pictogramei. Caseta lipsește dacă UCS-ul este văzut de jos.

– dacă direcția de vizualizare este pe muchie, pictograma UCS-ului este înlocuită cu un creion rupt.

1.8.2. Metode de introducere a coordonatelor

La cererea sistemului pentru introducerea unui punct 2D se poate utiliza cursorul ce se mișcă pe ecran cu ajutorul mouse-ului sau se pot introduce valorile coordonatelor, la linia de comandă, folosind fie coordonate carteziene (rectangulare), fie polare care determină cu precizie locația unui obiect în desen.

Coordonate absolute

Coordonatele absolute localizează toate punctele față de originea sistemului de coordonate (0,0). Punctele sunt definite prin introducerea coordonatelor față de origine, separate prin virgulă:

Coordonate relative

Coordonatele relative sunt utilizate pentru a localiza punctele în funcție de punctul anterior și nu de origine Ele sunt precedare de simbolul : @

Exemplu:

Coordonate polare

Sunt date de distanța și de unghiul față de un punct specificat.

Pentru coordonatele polare absolute, se introduce mai întâi distanța și apoi unghiul, între ele fiind simbolul “<”.

Exemplu:

To point: 10<60

dist = 10 unghiul = 600

Coordonatele polare relative sunt măsurate în funcție de ultimul punct introdus, precedate de @. Exemplu: @10<60

Capitolul II

TEHNICI ELEMENTARE DE DESENARE 2D

2. COMENZI PENTRU DESENARE

Comenzile de desenare a obiectelor bidimensionale în AutoCAD sunt: LINE, CIRCLE, ARC, POLYGON, RECTANGLE, ELLIPSE, POINT, DONUT.

Înainte de a începe un desen trebuie să stabilim anumite proprietăți pentru linie: tipul, grosimea și culoarea liniei.

Alegerea tipului de linie se face cu:

Comanda Line

Meniul Format —> Linetype …efectul este deschiderea ferestrei de dialog Linetype Manager (fig.2.1)

Fig. 2.1 Fereastra de dialog Linetype Manager

AutoCAD dispune de o librărie de tipuri linii predefinite. Pentru a selecta anumite tipuri de linii din caseta Linetype Manager se procedează astfel:

Se face clic pe butonul Load;

Se deschide caseta Load or Reload Linetype (fig.2.2), care este librăria propriu-zisă de linii;

Se selecteză tipul de linie dorit și OK.

Fig. 2.2 Fereastra de selectare a tipului de linie

Un anumit tip de linie poate fi setat ca fiind linie curentă de desenare prin acționarea butonului Current.

Butonul Delete permite ștergerea din memorie a unui tip de linie, iar butonul Show/Hide details controlază afișarea în partea inferioară a ferestrei a unei secțiuni care detaliază proprietățile tipului de linie selectat.

În funcție de factorul de mărire a desenului, este posibil ca liniile de alt tip decât linia continuă să nu se diferențieze în desen. Pentru afișarea corectă a liniei se modifică factorul de scară a tipului de linie pe valori subunitare, prin opțiunea Global Scale Factor, pentru toate liniile din desen, respeciv Current Object Scale, pentru obiectele ce urmează a fi desenate. Aceste două opțiuni pot fi controlate și prin tastarea în linia de comandă a variabilelor Ltscale, respectiv Celtscale.

Opțiunea Use Paper Space Units for Scaling permite ca factorul de scară din spațiul hârtie să fie identic cu cel din spațiul model. Prin opțiunea ISO Pen Width, factorul de scară al tipului de linie este setat la valorile standard ISO.

În tabelul 2.1 sunt indicate tipurile de linii, conform standardelor ISO, iar în fig. 2.3, sunt prezentate câteva exemple de folosire a acestora în desen.

Fig. 2.3 Exemple de utilizare a tipurilor de linii

2.1 Linii utilizate în desenul tehnic

Liniile utilizate în executarea desenelor tehnice sunt precizate în SE EN ISO 128-20-2002, și sunt clasificate după:

aspect : linie continuă, întreruptă, linie punct, linie două puncte;

grosime : linie groasă și linie subțire

Grosimea de bază a liniei groase se notează cu b și se alege din următorul șir de valori, exprimate în mm: 2; 1,4; 1,0; 0,7; 0,5; 0,35; 0,25; 0,18.

Grosime liniei subțiri este cuprinsă între valorile de b/3 și b/2.

Categoriile de linii, simbolizarea, aspectul și utilizarea sunt prezentate în tabelul 1.1.

Domenii de utilizare a diferitelor tipuri de linii

Tabel 1.1

1.2 Scrierea standardizată

Scrierea standardizată utilizată în desenul tehnic este caracterizată prin lizibilitate și omogenitate. SR EN ISO 3098-0:2002 stabilește tipurile de scriere standardizată și dimensiunile literelor și cifrelor.

Dimensiunea nominală a scrierii este înălțimea literelor majuscule și a cifrelor. Se notează cu h, se măsoară în mm și se alege din următorul șir de valori:

2,5; 3,5; 5; 7; 10; 14 sau 20.

Grosimea liniei de scriere este egală cu distanța dintre liniile rețelei cu ajutorul căreia se determină forma și dimensiunile caracterelor grafice, precum și distanța dintre ele.

După dimensiuni se disting două tipuri de scriere:

scriere îngustă de tip A ( cu grosimea liniei de scriere aproximativ egală cu 1/14h), utilizată în cazul ariilor restrânse, de exemplu la scrierea indicatoarelor desenelor.

scrierea normală, de tip B (cu grosimea de scriere egală cu 1/10h), se utilizează în mod curent

Se utilizează două moduri de scriere:

scrierea dreapă, cu caracterele grafice perpediculare pe linia de bază a rândului;

scrierea înclinată la 750 spre dreapta

Elementele dimensionale ale celor două tipuri de scriere sunt indicate în tabelul 1.2.

Tabelul 1.2 – Elemente dimensionale ale tipurilor de scriere

1.3 Formatele desenelor tehnice

Dimensiuni și notare

Piesele, ansamblurile și subansamblurile care se reprezintă cu ajutorul desenului tehnic au o mare varietate de forme și dimensiuni, ceea ce a impus utilizarea unor formate normalizate.

Prin standardul SR ISO 5457-2002 se stabilesc dimensiunile, modul de notare, elementele grafice, regulile de prezentare și utilizare a formatelor.

Formatul reprezintă spațiul delimitat pe coala de desen prin conturul pentru decuparea copiei desenului original. Acest contur are dimensiunile a x b și se trasează cu linie continuă groasă (fig.1.5 )

Conturul pentru decuparea desenului original trebuie să aibă dimensiunile c x d cu câte 10 mm mai mari decât cele ale formatului respectiv.

Dimensiunile colii de desen se recomandă să fie cu cel puțin 16 mm mai mari decât ale formatului respectiv.

Formatele utilizate în desenul tehnic se clasifică în formate seria A, ISO (prima opțiune tabelul 1.4), formate alungite speciale (a doua opțiune, tabelul 1.5) și formate alungite excepționale (a treia opțiune, tabelul 1.6). Formatele alungite speciale și excepționale sunt obținute prin modificarea dimensiunii mici a unui format din seria A, ISO, și au lungimea egală cu un multiplu al dimensiunii mici a formatului de bază ales.

Fig.1.5

Tabelul 1.4 – Formate seria A, ISO

Tabelul 1.5 – Formate alungite speciale

Tabelul 1.6 – Formate alungite excepționale

Notarea formatelor se face prin simbolul formatului respectiv precedat, în paranteze, de dimensiunile a x b, prima fiind dimensiunea de bază a formatului (cea pe care se așează indicatorul).

Exemple de notare: A0 ( 841 x 420 ), A2 ( 594 x 420 ), A3x4 ( 1189 x 420 ).

Elemente grafice ale formatului

Formatele trebuie să aibă următoarele elemente grafice ( fig. 1.6 ) :

– Indicatorul se execută conform SR ISO 7200-1994 și se poziționează în câmpul desenului astfel încât zona de identificare a indicatorului să fie situată în colțul interior din dreapta al câmpului desenului;

– Zona neutră , cuprinsă între conturul pentru decuparea copiei și chenarul care delimitează câmpul desenului. Se recomandă ca această zonă să aibă o lățime minimă de 20 mm pentru formatele A0 și A1 și o lățime minimă de 10 mm pentru formatele A2, A3, și A4. Aceste valori minime pot fi reduse, în unele cazuri, la 10 mm pentru formatele A0 și A1 și la 7 mm pentru formatele A2, A3 și A4;

– Fâșia de îndosariere, care reprezintă spațiul pentru perforarea copiei, prevăzute la toate formatele pe latura din stânga indicatorului, are o lățime minimă de 20 mm (incluzând și zona neutră ) și o înălțime de 297 mm, se trasează cu linie continuă subțire și este marcată la mijlocul său cu o linie de reper continuă subțire pentru o mai precisă așezare la perforare;

– Chenarul, care delimitează câmpul desenului și se trasează cu o linie continuă groasă, cu grosimea minimă de 0,5 mm;

– Reperele de centrare, în număr de patru, situate la extremitățile celor două axe de simetrie ale formatului, în scopul facilitării poziționării desenului la fotografiere sau multiplicare; se execută cu linie continuă groasă de la conturul pentru decuparea copiei, depășind chenarul cu aproximativ 5 mm;

– Reperele de orientare, în număr de două, se prevăd pentru indicarea poziției planșei de desen în timpul executării desenului; aceste repere, care constau din săgeți, trebuie amplasate pe chenar, unul pe dimensiunea mică, celălalt pe dimensiunea mare, și coincid cu reperele de centrare astfel încât unul din reperele de orientare să fie dirijat către desenator;

– Gradația metrică de referință, este recomandat să fie prevăzută pe toate desenele, având lungimea minimă de 100 mm și divizată în centimetri; aceasta trebuie amplasată în zona neutră, lipită de chenar, simetric dispusă față de un reper de centrare, să aibă lățimea maximă de 5 mm și să fie executată cu linie continuă, cu grosimea minimă de 0,5 mm;

– Sistemul de coordonate se prevede în scopul de a permite localizarea ușoară pe desen a detaliilor, adăugirilor, modificărilor etc. Numărul de diviziuni ale sistemului trebuie să fie divizibil cu doi, acest număr alegându-se în funcție de complexitatea desenului; se recomandă ca lungimea unei diviziuni să fie cuprinsă între 27 și 75 mm. Liniile utilizate pentru identificarea coordonatelor trebuie să aibă grosimea minimă de 0,5 mm. Diviziunile sistemului se notează cu litere majuscule pe una din axe și cu cifre arabe pe cealaltă axă, considerând, de preferință, ca origine colțul opus indicatorului. Notarea se repetă pe latura opusă.

– Unghiurile de decupare a copiei, se prevăd în scopul facilitării operației de decupare, în cele patru colțuri ale formatului finit. Aceste unghiuri pot fi reprezentate prin triunghiuri dreptunghiulare isoscele, laturile corespunzătoare unghiului drept având dimensiunea de aproximativ 10 mm.

În cazul formatelor A4 și A3 nu se trec toate elementele grafice enumerate mai înainte (fig.1.7 ).

– Unghiurile de decupare a copiei, se prevăd în scopul facilitării operației de decupare, în cele patru colțuri ale formatului finit. Aceste unghiuri pot fi reprezentate prin triunghiuri dreptunghiulare isoscele, laturile corespunzătoare unghiului drept având dimensiunea de aproximativ 10 mm.

În cazul formatelor A4 și A3 nu se trec toate elementele grafice enumerate mai înainte (fig.1.7 ).

Fig.1.6

Fig.1.7

Utilizarea formatelor

Desenul original se execută pe cel mai mic format care permite reprezentarea clară a obiectului respectiv. Formatele alungite, speciale și excepționale se utilizează numai dacă obiectul nu poate fi reprezentat pe unul dintre formatele de bază.

Formatele pot fi utilizate fie în lungime ( formate de tip X ), fie în lățime ( formate de tip Y ), și formate alungite A4 x n, care sunt formate tip X. Pe aceeași coală de desen, în cadrul unui contur unic pentru decuparea desenului original, pot fi executate mai multe desene originale, ale căror copii urmează a fi separate prin decupare, fiecare desen având formatul și elementele grafice corespunzătoare.

1.4 Indicatorul desenelor tehnice

Orice format de desen care conține un desen de execuție sau ansamblu trebuie să fie prevăzut cu un indicator.

Indicatorul conține o serie de date necesare identificării, exploatării și înțelegerii desenelor. Are rolul de a facilita schimbul de documente și de a asigura coerența acestora.

SR EN ISO 7200:2004 stabilește câmpurile de date utilizate în indicatoarele și antetele documentației tehnice de produs, fiind aplicabil atât în proiectarea informatică, cât și în cea manuală.

Numărul câmpurilor de date din indicator este limitat la minimum necesar. Informațiile cuprinse pot avea statut obligatoriu sau opțional. În cazul utilizării sistemelor informatizate de gestionare a documentelor, numărul câmpurilor de date care alcătuiesc indicatorul este mai mare decât în cazul sistemelor neinformatizate.

Conținutul indicatorului

Informațiile conținute în indicator sunt grupate în trei categorii principale: date de identificare, date descriptive, date de gestiune.

Date de identificare:

1.1. Proprietar legal

Se înscrie numele proprietarului legal al documentului (firmă / companie / întreprindere). Poate fi indicat prin denumirea sa oficială, prin denumirea prescurtată sau prin siglă.

1.2. Număr de identificare

Numărul de înregistrare / identificare este considerat ca referință a documentului (număr de desen). Acest număr este stabilit de proprietar și trebuie să fie unic.

1.3. Index de revizuire

Indexul de revizuire precizează stadiul de revizuire a documentului. Se numerotează diferitele versiuni, în ordine crescătoare, cu ajutorul literelor majuscule, începând cu A, B, …, Z și, dacă mai este necesar, cu AA, AB, etc. sau cu ajutorul cifrelor: 1, 2, 3,… (Se evită majusculele „I” și „O” – pentru a nu se confunda cu cifrele „1” și „0”).

1.4. Data ediției (emiterii)

Se înscrie data primei ediții a desenului (maxim 10 caractere: an-luna-zi)

Data ediției este importantă din punct de vedere legal (de exemplu pentru drepturi de autor).

1.5. Număr planșă

Desenul poate fi realizat pe mai multe planșe, identificate prin aceeași referință / același număr de desen (1.2).

Se va indica numărul planșei în cauză.

1.6. Număr total de planșe

Se înscrie numărul total de segmente / planșe care alcătuiesc documentul / desenul.

1.7. Cod de limbă

Precizează limba în care sunt prezentate părțile documentului.

Date descriptive:

2.1. Titlu

Se scrie denumirea piesei reprezentate sau a ansamblului. Titlul trebuie să fie sugestiv, să indice din punct de vedere funcțional produsul. Nu se recomandă utilizarea abrevierilor.

Exemplu: „Tijă filetată”

2.2. Titlu suplimentar

Se poate indica un titlu suplimentar, pentru a prezenta informații suplimentare despre obiectul reprezentat.

Exemplu: „Robinet cu ventil”

Date de gestiune (administrative):

3.1. Departament responsabil

Denumirea (sau codul) sectorului organizațional responsabil pentru conținutul desenului la data ediției.

3.2. Referent tehnic

Numele persoanei de contact, care poate să dea informații despre conținutul desenului și care are rol de coordonator. Referentul trebuie să fie o persoană din organizația proprietarului desenului.

3.3. Aprobat

Numele persoanei care aprobă desenul. Dacă desenul trebuie verificat și de alte persoane, numele acestora se pot preciza în indicator sau într-o parte distinctă, în câmpul liber al desenului.

3.4. Autor

Numele proiectantului sau al persoanei care a întocmit / revizuit desenul.

3.5. Tip document

Tipul documentului / desenului („Desen de execuție”, „Desen de ansamblu”, „Desen de subansamblu”, etc.)

Această informație are rol important în operația de căutare a documentelor.

3.6. Clasificare / cuvinte cheie

Codul sau textul care clasifică conținutul documentului utilizat pentru căutarea documentară.

3.7. Statut document

Precizează stadiul în care se află documentul în ciclul său de viață.

Exemple: „Publicat”, „Anulat”, „În curs de aprobare”, „În fază de elaborare”, etc.

3.8. Număr pagină

În cazul documentelor tehnice. Numărul paginii este generat de formatul de reprezentare.

3.9. Număr pagini

Numărul de pagini ale documentului depinde de formatul de reprezentare folosit (fontul / mărimea caracterelor, formatul de hârtie, etc.)

3.10. Format hârtie

Dimensiunea colii pe care se reprezintă documentul original.

Exemplu: format A4.

Se pot adăuga rubrici în indicator, în care să fie prevăzute: simbolul materialului din care se confecționează obiectul reprezentat, scara de reprezentare, simbolul metodei de proiecție, unitatea pentru măsurarea dimensiunilor liniare, valorile parametrilor de rugozitate, etc. (fig. 1.8).

Amplasarea indicatorului

Modul de poziționare a indicatorului pe desenele tehnice este conform cu SR EN ISO 5457: 2002. Pentru documente de tip text nu există cerințe standardizate.

Pe desenele tehnice realizate pe formate A0…A3, indicatorul se poziționează pe latura mare, în colțul din dreapta jos, lipit de chenar, iar în cazul celor realizate pe format A4, pe latura mică, lipit de chenar. Sensul de citire a indicatorului este același cu sensul de citire a desenului.

Lungimea totală a indicatorului este de 180 mm. Celelalte dimensiuni se aleg arbitrar. Toate liniile din indicator vor avea aceeași grosime.

Se va utiliza același model de indicator pe toate planșele aparținând unui document.

Fig. 1.8 Indicator (SR EN ISO 7200:2004)

1.5 Indicatorul pentru desenul de schemă electrică

Indicatorul de aplică pe fiecare desen de schemă electrică, fig. 1.9 și servește pentru identificarea desenului și modificările operate în acesta. Forma, dimensiunile și modul de completare a indicatorului specific acestui domeniu.

Fig. 1.9 Indicator desen scheme electrice

Completarea indicatorului se face astfel:

– denumirea instituției care a întocmit desenul;

– denumirea schemei electrice reprezentate;

– numărul desenului;

– pagina / numărul total de pagini în care schema electrică este complet reprezentată (în cazul desenelor de scheme executate pe mai multe file;

– numele și funcția proiectantului;

– semnătura;

– data elaborării;

– simbolul literal al unei serii de modificări operate în desenul respectiv;

– numărul de modificări operate în cadrul seriei de modificări înscrie în căsuța (8);

– numărul fișei de modificări în care sunt înscrise modificările respective;

– data la care s-a efectuat seria de modificări;

– numele și funcția persoanei care a făcut modificarea;

– semnătura;

1.6. Scări numerice utilizate în desenul tehnic

Desenele tehnice se execută la scară, prin scara unui desen înțelegându-se raportul dintre dimensiunile liniare măsurate pe desen și dimensiunile reale ale a obiectului prezentat.

Scările de reprezentare sunt standardizate și se aleg conform SR EN ISO 5455-1997 (tabelul 1.8).

Scările din tabelul 1.8, evidențiate cu caractere bold, sunt cele mai des folosite în desenul tehnic pentru construcții de mașini.

Tabelul 1.8 – Scări standardizate

Grosimea liniei stabilește astfel:

Meniul Format —> Lineweight … efectul este deschiderea ferestrei de dialog Lineweight Setting (fig. 2.10)

Fig. 2.10 Fereastra de selectare a grosimii liniei

Grosimea liniei nu este afișată dacă nu este selectată caseta Display Lineweight. Afișarea grosimii liniei se poate controla și prin butonul LWT din linia de stare.

Opțiunea Default permite alegerea dintr-o listă, a grosimii liniei implicite pentru straturi (setarea inițială este 0,1). Cu ajutorul cursorului Adjust Display Scale se controlează scara de afișare a grosimii liniei în spațiul de model.

Alegerea culorii de desenare se stabilește:

Meniul Format —> Color …. efectul este deschiderea ferestrei de dialog Select Color, pentru paleta de culori (fig. 2.11).

Fig. 2.11 Fereastra de dialog Select Color

Aceste proprietăți ale liniei se pot modifica de la o linie la alta folosind listele ascunse de pe bara Properties (fig. 2.12).

Fig. 2.12 Bara de comenzi Properties

În timpul desenării dacă se dorește schimbarea culorii sau a grosimii unui obiect care a fost deja desenat, se selectează obiectul și se folosesc listele ascunse pentru culoare, respectând grosimea.

În lista ascunsă pentru tipuri de linii (fig.2.2), se face clic pe opțiunea Other …. se deschide caseta Linetype Manager.

Obiectele care pot fi desenate sânt cuprinse în bara Draw sau în meniul derulant Draw.

2.2. PRINCIPALELE COMENZI DE DESENARE

2.2.1. Linia

Segmentul de dreaptă

Apelarea desenării unei linii se face cu:

Comanda line

Butonul Line de pe bara Draw

Meniul Draw —> Line

Rezultatul comenzii este un segment de dreaptă.

Comanda LINE deseneaz o linie.

Command: Line

From point : se indică punctul de start

To point : se indică al doilea punct)

To point : la ultimul mesaj se răspunde cu <Enter>

Dacă la ultima invitație “To point” se răspunde cu “C” de la Close, linia se închide.

2.2.2 Semidreapta

Desenarea semidreptelor se face cu:

Comanda Ray

Meniul Draw —> Ray

Se specifică punctul de start și un al doilea punct, dacă se repetă al doilea punct rezultă un fascicol de semidrepte.

2.2.3 Polilinia

Apelarea desenării unei polilinii se face cu:

Comanda pline

Butoul Pline de pe bara Draw

Meniul Draw —> Polyline

Rezultatu comenzii sunt mesajele:

Command: Pline

Specify start point: se specifică coordonatele unui punct

Current line-width is 0.000 : grosimea implicită de desenare va fi 0 (linie subțire)

Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Lenght/Undo/Width]: dacă se dorește trasarea conturului cu linie subțire sau cu grosimea implicită se continuă cu indicarea coordontelor punctelor care formează conturul.

Comanda de desenare are mai multe opțiuni:

Opțiunea Arc (a) : se utilizază dacă se dorește ca polilinia să conțină arce. Arc lansează o altă listă de opțiuni:

Arc/Center/Close/Direction/Halfwidth/Line/Radius/Secondpoint/Undo/Width/ <End point of arc>:

Angle – precizează unghiul la centru corespunzător arcului;

Center – se precizează centrul arcului și apoi se construiește arcul;

Close – realizează închiderea automată a arcelor de cerc;

Direction – permite modificarea direcției spre care va porni arcul prin selectarea unui punct pe direcția dorită;

Halfwidth – permite precizarea jumătății grosimii totale a poliliniei;

Line – se revine la segmentul de dreaptă;

Radius – se precizează mărimea razei;

Second point – se construiește arcul prin precizarea a trei puncte ale sale;

Undo – șterge ultimul arc desenat dintr-o polilinie;

Width – grosima poliliniei.

Opțiunea Width (w) : pentru stabilirea grosimii liniei, se procedează astfel:

Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Lenght/Undo/Width]: w pentru grosimea liniei

Specify starting width <0.0000>: se specifică grosimea de început

Specify ending width <1.0000>: se specifică grosimea de la capătul liniei

Specify next point or [Arc/Clos/Halfwidth/Lenght/Undo/Width]: coordonatele punctului

Opțiunea Halfwidth (h) : tot pentru stabilirea grosimii poliliniei, deosebirea față de opțiunea width constă în faptul că se va specifica jumătate din grosimea dorită.

Opțiunea Length (l) : desenează un segment de lungime specificată:

Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Lenght/Undo/Width] : l se specifică opțiunea

Specify length of line : se specifică lungimea

Opțiunea Close (c) : închide polilinia realizând un contur închis.

Opțiunea Undo (u) : șterge ultimul obiect trasat (linie,arc, etc.)

2.2.4 Desenarea poliliniilor de contur (Boundary)

Comanda permite crearea unui contur închis din mai multe obiecte separate prin selectarea unui punct interior. Această operație este obligatorie în transformarea contururilor închise 2D în obiecte 3D înainte de operația de extrudere.

Apelarea comenzii se face cu :

Comanda Boundary

Meniul Draw —> Boundary

Rezultatul comenzii Boundary este apariția casetei Boundary Creation (fig. 2.13) În zona Object Type se poate alege o polilinie sau o regiune.

Fig. 2.13 Fereastra de dialog Boundary Creation

Pentru a crea o regiune se selectează Pick Point și se așează cursorul în zona unui contur închis.

Dacă s-a creat o polilinie închisă apare pe bara de comandă mesajul:

Select internal point:

BOUNDARY created 1 polylline

Pentru a forma o regiune se poate folosi comanda Region:

Command: Region

Select objects: se selectează unul sau mai multe obiecte cu una din metodele de selecție

Enter objects: Enter, rezultă mesajul

1 loop extracted

1 region created.

Dacă nu s-a creat o regiune înseamnă că nu există contururi închise, pe bara de comandă apare mesajul: 0 loops extracted

2.2.5 Editarea poliliniilor

Modificarea proprietăților poliliniilor se face cu: Comanda Pedit

Rezultatul comenzii este:

Command: Pedit

Select polyline: se selectează un element al conturului

Object selected is nota polyline

Do you want to turn it ito one? < Y >

Enter option [Close/Join/……./Decurve/Ltype gen/Undo: j

Select objects: Specify opposite corner: 3 found (sau selectat 3 linii)

Select objects: Enter, rezultatul este o polilinie

Opțiunea Join (j) – transformă un contur de linii sau arce într-o polinie.

Opțiunea Close (c), Open (o) – o polilinie deschisă se închide sau una închisă se poate deschide.

Opțiunea Width (w) – modifică grosimea unei polilinii.

Opiunea Fit (f) – transformă o polilinie în curbă.

Opțiunea Decurve (d) – înlătură toate arcele de cerc dintr-o polilinie.

Opțiunea Linetype (l) – modifică tipul de linie.

2.2.6 Cercul

Apelarea desenării unui cerc se face cu:

Comanda circle sau c

Butonul Circle de pe bara Draw

Meniul Draw —> Circle

Rezultatul comenzii sunt mesajele:

Command: CIRCLE

Specify center point for circle or [3P/2P/TTR/]<Center point>: 36,65 coordonatele centrului sau se alege una din opțiuni 3P, 2P,TTR

Specify radius of circle or [ Diameter ]<Radius>: 30 raza cercului

se deseneaz un cerc cu centrul în punctul de coordonate (36, 65) și cu raza de 30 unități.

Comanda CIRCLE deseneaz cercuri. AutoCAD-ul ofer cinci posibilități de desenare a unui cerc:

Center, Radius – se specifică mai întâi centrul și apoi raza (C, R);

Center, Diameter – se specific mai întâi centrul și apoi diametrul (C,D);

2 Point (2 puncte) – se precizează două puncte care definesc diametrul cercului (2P);

3 Point (3 puncte) – se specifică 3 puncte de pe circumferința cercului (3P);

Tangent, Tangent, Radius (tangentă, tangentă, rază) – 2 entități (cerc, dreaptă, arc) care vor fi tangente la cerc și raza acestuia (TTR).

2.2.7 Arcul de cerc

Comanda Arc servește la desenarea arcelor de cerc.

Apelarea desenării unui arc cerc se face cu:

Comanda Arc

Butonul arc de pe bara Draw

Meniul Draw —> Arc

Rezultatul comenzii sunt mesajele:

Command : Arc

Specify start point of arc or [Center] : coordonatele punctului din care începe arcul

Specify second point of arc or [Center/End] : coordonatele unui punct prin care trece arcul

Specify end point of arc: coordonatele punctului de sfârșit al arcului.

AutoCAD-ul oferă 11 metode pentru desenarea unui arc:

– 3 point – 3 puncte de pe arc indicate în sens trigonometric;

– Start–Center-End – se indică punctul de început, centrul și capătul arcului;

– Start-Center-Angle – unde Angle reprezintă unghiul inclus cuprins între cele dou raze care încep din centrul arcului și se termin la capetele lui;

– Start-Center-Lenght – unde Lenght se referă la lungimea coardei (o valoare pozitivă = arcul mai mic; o valoare negativ = arcul mai mare);

– Start-End-Angle – dacă unghiul este pozitiv, arcul se desenează în sens trigonometric, iar dacă unghiul este negativ, arcul se desenează în sensul acelor de ceasornic;

– Start-End-Radius – se desenează numai în sens trigonometric. Dacă raza este pozitiv, arcul este mai scurt, iar dacă raza este negativă arcul este mai lung.

– Start-End-Direction – unde Direction se referă la direcția de rotație a arcului în grade.

– Distanța dintre punctul de început și cel de sfârșit al arcului și numărul de grade determină poziția și mărimea acestuia.

– Direcția de start a arcului este tangentă la direcția specificată.

– Center- Start- End – centru – start – sfârșit

– Center- Start- Angle – centru – start – unghiul inclus între laturi;

– Center, Start, Lengh – centru – start – lungimea arcului;

– Continuarea unui arc dintr-un alt arc existent.

Cu ajutorul opțiunii “Continue” se continuă un arc din cel desenat anterior; fiecare arc este tangent la arcul anterior.

2.2.8 Punctul

Pentru un punct există mai multe stiluri, care se stabilesc cu meniul

Format —>Point Style

Se deschide caseta Point Style din care se alege o variantă de punct (fig. 2.14).

Apelarea desenării se face cu :

Comanda Point

Butonul Point de pe bara Draw

Meniul Draw —> Point

Se vor specifica coordonatele punctului.

Fig. 2.14 Fereastra Point Style

Mărimea și stilul punctului se pot modifica prin intermediul PDSIZE și PDMODE.

2.9.9 Inele și cercuri pline

Apelarea comenzii desenării unui inel se face cu

Comanda Donut

Meniul Draw —> Donut

Rezultatul comenzii sunt mesajele:

Command: donut

Inside of donut < 10 > : diametru interior al inelului

Outside of donut < 20 > : diametrul exterior al inelului

Center of donut or < Exit > : centrul cercului

La desenarea unui cerc plin, pentru diametrul interior se va specifica dimensiunea 0.

2.2.10 Elipsa

Pentru desenarea unei elipse ne interesează centrul elipsei O și lungimea semiaxelor elipsei OA și OB.

Apelarea desenării unei elipse se face cu:

Comanda Ellipse

Butonul Ellipse de pe bara Draw

Meniul Draw —> Ellipse

Rezultatul comenzii sunt mesajele:

Command : ellipse

Specify axis endpoint of ellipse or [Arc/Center]: coordonatele centrului elipsei

Specify other endpoint of axis : coordonatele punctului care marchează capătul primei axe

Specify distance to other axis or [Rotation] : dimensiunea celei de a doua axe sau o axă de rotație

În varianta Center (c) se cer în ordine: centrul, un punct pentru capătul unei semiaxe și lungimea celeilalte axe.

În varianta Arc se desenează un arc de elipsă, folosind până la un pas mesajele care apar la desenarea elipsei, după care se continuă cu mesajele:

Specify distance to other axis or [Rotation] : dimensiunea celei de a doua semiaxe

Specify start angle or [ Parameter ] : unghiul de start pentru arcul de cerc (poziția 00 este la poziția orei 6 de pe ceas)

Specify end angle or [ Parameter / Include angle ] : unghiul de sfârșit al arcului

Varianta Parameter cere cele două unghiuri.

Varianta Include angle cere unghiul de sfârșit.

2.2.11 Desenarea cu mâna liberă

Se utilizează pentru desenarea liniilor de ruptură formate din segmente. Apelarea desenării se face cu comanda sketch.

Rezultatul comenzii sunt mesajele:

Command : sketch

Record increment : se specifică un pas pentru desenare (mărimea segmentelor care compun linia)

Sketch/Pen/eXit/Quit/Record/Erase/Conect/ : se poate începe desenarea.

În timpul desenării cu mâna liberă opținile Snap și Ortho vor fi dezactivate.

Opțiunea Pen (p) – ridică și coboară penița sau la fieare apăsare a tastei Enter se întrerupe desenarea sau se reia desenarea.

Opțiunea eXit (x) – închide comanda Sketch cu înregistrarea desenului.

Opțiunea Quit (q) – închide comanda Sketch fără înregistrarea desenului.

Opțiunea Record (r) – înregistrează desenul, fără să închidă comanda,fără să schimbe poziția cursorului, se poate desena mai departe.

Opțiune Erase (e) – permite ștergerea liniior temporare (culoarea verde).

Opțiunea Connect (c) – coboară penița și continuă desenarea din punctul final al ultimei linii desenate cu mâna liberă.

Desenul se începe prin marcarea unui punct cu mouse-ul, apoi fără a ține mouse-ul apăsat se va desena conturul dorit. Se obține un traseu de culoare verde. Pentru închiderea desenului se apasă tasta Enter.

2.2.12 Poligoane regulate

Comanda Polygon permite desenarea poligoanelor regulate cu maxim 1024 laturi.

Apelarea desenării unui poligon se face cu:

Comanda polygon

Butonul polygon de pe bara Draw

Meniul Draw —> Polygon

Rezultatul comenzii sunt mesajele:

Command: Polygon

Enter number of sides <4>: (numr de laturi)

Specify center of polygon or [Edge]- centrul poligonului

Enter option [Inscribed in circle/Circumscribed about circle (i/c): <I>: opțiunea pentru modul de circumscriere a poligonului, varianta implicită este înscris (i), pentru varianta circumscris se va tasta (c)

Radius of circle: raza cercului

2.2.13 Dreptunghiul

Apelarea desenării unui dreptunghi se face cu:

Comanda rectangle

Butonul rectangle de pe bara Draw

Meniul Draw —> Rectangle

Rezultatul comenzii sunt mesajele:

Command: RECTANG –

Specify first corner point or [Camfer/Elevation/Fillet/Thickness/Width] – se indic 2 colțuri opuse ale dreptunghiului sau una dintre opțiuni (c, e, f, t, w), obținându-se o polilinie

Specify other cornerpoint: coordonatele colțului din dreapta sus

Opțiunile Camfer (teșirea colțurilor) și Fillet (racordarea colțurilor) sunt comenzi de editare,

Opțiunile Elevation și Thickness se utilizează la desenarea în 3D;

Opțiunea Width se referă la grosimea liniei de desenare.

2.3. LUCRUL CU STRATURI (LAYER)

Un desen poate avea elementele organizate pe straturi, pentru fiecare strat (layer) putându-se asocia: un nume, o anumită culoare, un anumit tip de linie și o anumită grosime de linie. De exemplu, într-un desen de ansamblu, fiecare piesă componentă a ansamblului poate fi desenată pe un strat separat. Prin suprapunerea straturilor se obține desenul de ansamblu.

Comanda prin care se pot crea și modifica straturi este Layer, care poate fi activată și prin pictograma specifică din linia Layers, situată în partea superioară a ecranului fig.2.15.

Fig. 2.15 Bara de instrumente Object Properties

Pentru fiecare operație de control a vizibilității există trei simboluri : bec, soare și lacăt.

Comanda afișează fereastra de dialog Layer Properties Manager – fig.2.16 în care se pot selecta proprietățile asociate straturilor: vizibilitate, accesul la editare, culoare, tipul și grosimea liniei,opțiuni de plotare.

Fereastra de dialog are două panouri: panoul din stânga – Tree view – și panoul din dreapta – List view . Fiecare din cele două panouri au câte un meniu rapid, accesibil prin apăsarea butonului drept al mouse-ului în interiorul panoului.

Pe panoul din stânga se stabilește care dintre straturi sunt listate. Alegerea se face în funcție de diverse criterii (filtre), de exemplu: toate straturile, doar cele care încep cu o anumită literă sau după proprietățile straturilor – culoare, tip de linie, etc.

În partea superioară a panoului sunt trei butoane care permit definirea și organizarea acestor criterii:

New Property Filter – permite crearea unor filtre de afișare a straturilor pe baza uneia sau mai multor proprietăți ale acestora.

New Group Filter – permite construirea unui grup de filtrare bazat pe proprietățile unor straturi sau obiecte selectate.

Layer States Manager – permite salvarea setului de proprietăți curente ale straturilor sub un nume, pentru a putea fi restaurate.

Există și opțiunea Invert filter, prin care se obține afișarea straturilor care nu îndeplinesc un anumit criteriu. Caseta Apply to layers toolbar determină afișarea doar a straturilor care îndeplinesc criteriul curent de filtrare.

Fig. 2.16 Caseta de dialog Layer Properties Manager

Panoul din partea dreaptă a ferestrei Layer Properties Manager, afișează straturile și proprietățile lor. Butoanele din partea superioară a panoului au umătoarele semnificații:

New Layer – crează un nou strat fără ca acesta să devină strat curent. La acționarea butonului în lista straturilor apare un nou strat, cu numele implicit Layer 1. Se pot crea mai multe straturi simultan, prin introducrea numelor acestora, separate prin virgulă.

Delete Layer – permite ștergerea unui strat. Nu pot fi șterse straturile care conțin obiecte, stratul curent, stratul 0, stratul DEFPOINTS.

Set Current – face ca stratul selectat să devină stratul curent (stratul în care se lucrează în mod curent).

Status – tipul stratului : strat curent, strat în uz, strat vid;

Name – numele stratului

On/Of – face un strat vizibil sau invizibil;

Freeze/Thaw – „îngheață/dezgheață” un strat: se selectează stratul sau straturile și clic pe soare. Efectul este schimbarea dintr-o stare în alta. Ultimul start nu se poate îngheța.

Lock/Unlock – determină blocarea/deblocarea accesului la editarea obiectelor aflate pe strat. Pentru blocarea sau deblocarea straturilor, se selectează stratul sau straturile și clic pe lacăt.

Color – stabilește culoarea entităților de pe un strat; prin clic pe numele culorii respective dintr-o casetă de dialog;

Linetype – stabilește tipul de linie asociat stratului, acționând cu mouse-ul asupra numelui tipului de linie;

Lineweight – stabilește grosimea liniei asociată obiectelor de pe un strat, acționând clic cu mouse-ul asupra grosimii liniei;

Plot Style – se poate asocia unui strat un stil de tipărire;

Plot/Don’t Plot – se pot stabili straturile care vor fi tipărite;

Description – opțional se poate face o scurtă descriere a stratului.

Observații:

La începerea unui desen, este creat automat un strat 0, care nu poate fi șters sau redenumit. Proprietățile stratului 0 sunt: culoarea cu numărul de cod 7, tip linie – continuă, grosimea liniei și stilul de plotare corespunzător culorii.

4. MODURILE DE FIXARE PE OBIECTE OSNAP

(OBJECT SNAP)

Pentru realizarea unui desen în AutoCAD, este nevoie să se indice cu precizie diferite puncte pe ecran : capetele unui segment, mijlocul unui segment, centrul unui cerc, etc.

Selectarea modurilor Osnap se poate face și cu ajutorul meniului grafic Object Snap.

Funcția Object Snap obligă cursorul cruce să sară exact în punctul specificat.

Modurile de fixare Object Snap se apelează cu:

Tools —> Toolbars —> Object Snap – rezultă meniul grafic Object Snap,

Shift + butonul din dreapta al mouse-ului, rezultă lista cu modurile Object Snap Butonul comutator OSNAP de pe bara de stare, se activează opțiunile Settings, rezultă caseta de dialog Drafting Settings

Se pot folosi modurile Osnap și prin comanda Osnap, care face ca de fiecare dată când va fi solicitată precizarea unui punct, AutoCAD să ia în considerare modul OSNAP, setat. De exemplu, comanda Osnap, urmată de marcarea în fereastra de dialog, a modurilor Midpoint și Intersection, va face ca, de fiecare dată când se va cere indicarea unui punct, să se aștepte mijlocul unei entități sau intersecția a două obiecte. Controlul afișării modurilor Osnap poate fi obținut prin acționarea butonului Options al ferestrei.

În cazul aplicării unei operații de desenare în care urmează să se utilizeze un mod de fixare Object Snap, întâi se alege obiectul de desenat (linia, dreptughiul, cercul, etc.) apoi modul de fixare pe obiect. Fiecare mod de fixare are un semn grafic care apare în momentul în care cursorul ajunge în zona de activare a modului de fixare pe obiect, de asemenea apare o casetă cu denumirea modului de fixare activ.

Culoarea și mărimea semnului grafic de fixare pe obiect se pot schimba cu meniul:

Tools —> Options —> Auto Snap Marke Color.. Auto Snap Marke Size

4.1 Obiecte grafice uzuale și punctele lor de salt

Fig. 4.1 Modele de tipuri de fixare

Endpoint – cursorul “sare” la capătul unei entități. Selecția se face relativ la mijlocul entității, spre capătul în care se dorește saltul.

Midpoint – se realizează saltul în mijlocul unei drepte sau al unui arc.

Center – se realizează salt în centrul unui arc, al unui cerc sau al unei coroane circulare.

Node – se realizează salt într-un obiect punctual.

Quadrat – în pozițiile unghiurilor de 00, 900, 1200, 2700

Intersection – salt în punctul de intersecție a două entităi. Selecția se face incluzând ambele entități în pătrățelul de selecție.

Perpendicular – construcția unei perpendiculare pe un obiect selectat.

Tangent – se pot construi drepte tangente la cercuri sau la arce.

Nearest – permite fixarea pe o dreaptă, pe un cerc, un arc sau alt obiect care este apropiat de centrul cutiei vizorului, acolo unde se intersectează crucea vizorului.

Apparent Intersection – se realizează saltul într-un punct de intersecție aparentă.

Modurile de fixare pe obiecte pot fi: temporare și continue (permanente). La folosirea modurilor de fixare pe obiecte, cursorul dispare și pe ecran apare caseta vizorului, ale cărei dimensiuni se pot ajusta în funcție de necesități. Comanda utilizată este: APERTURE.

4.2 Modurile continue de fixare pe obiecte

Modurile OSNAP temporare pot fi accesate introducând primele trei litere în dreptul invitației care apare în timpul unei secvențe de comandă și ele sunt active doar pentru o selecție.

Un mod de fixare pe obiecte este continuu dacă se lansează:

Comanda: OSNAP

Object snap modes: (se introduc primele trei litere ale modului dorit).

Pentru a întrerupe folosirea modului continuu de fixare pe obiecte, se introduce none la invitația: Object snap modes.

4.3 Modurile multiple de fixare pe obiecte

Această opțiune permite selecția punctului cel mai apropiat de caseta de selecție, care corespunde unui criteriu indicat de modurile de selecție.

Command: OSNAP

Object snap modes: (se tastează primele 3 litere ale modurilor dorite, separate prin virgulă)

Se poate folosi caseta de dialog OSNAP Settings indicându-se modurile continue de fixare pe obiecte, în funcție de necesități.

4.4 Controlarea dimensiunilor casetei vizorului

La introducerea modului de fixare pe obiecte, pe ecran apare caseta vizorului, ale cărei dimensiuni pot fi modificate (mărite sau micșorate).

Caseta de selecție nu trebuie confundată cu vizorul.

5. COMENZI DE EDITARE

Realizarea unui desen presupune etapele de creare sau desenare și de editare (modificare).

Editarea desenelor constă în: ștergere, rotire, deplasare, racordare, teșire, deformare, extindere, rupere, tăiere, decalare, multiplicare de entități.

Comenzile de modifcare (editare) a obiectelor bidimensionale desenate în AutoCAD pot fi activate cu:

Meniul → Modify

Butoanele de pe bara Modify

Linia de comandă unde scrie numele modului de fixare

Fig. 5.1 Bara Modify

ERASE – permite ștergerea obiectelor selectate.

Command: ERASE

Select object: – se selectează obiectul sau obiectele, apoi Enter,

Pentru a anula o ștergere greșită se pot utiliza comenzile OOPS sau UNDO. OOPS trebuie să urmeze imediat după ERASE, deoarece reface ultimul set de obiecte eliminat din desen.

COPY – realizează multiplicarea unor entități într-o nouă locație.

Command: COPY

Select object: se selectează obiectele care vor fi copiate, apoi Enter,

Base point or displacement or [Multiple] : locul de unde sunt copiate,

Dacă se alege opțiunea Multiple se creează mai multe copii ale obiectelor originale și apoi se solicită indicarea unui punct de bază.

Second point of displacement: locul în care vor fi copiate obiectele.

MIRROR– desenează simetricele obiectelor selectate, în raport cu o dreaptă.

Se accesează butonul Mirror sau comanda Mirror:

Command : MIRROR

Select object: se selectează obiectele care vor fi oglindinte,

Specify first point of mirror line: se specifică coordonatele primului punct a axei de simetrie,

Specify second point of mirror line: se specifică coordonatele celui de al doilea punct a axei de simetrie,

Erase source object ? (Yes/No) < N > : se stabilește dacă se șterge obiectul sursă.

OFFSET– desenează un obiect de același tip cu cel selectat, prin punctul sau la distanța indicate.

Nu acționează asupra blocurilor, asupra entităților de tip text.

Command: OFFSET

Offset distance or [through] – se introduce o valoare numerică sau un punct inițial și altul final care să servească drept distanță de offset.

Tastând t se poate preciza un punct prin care să treacă după deplasare obiectului selectat.

Select object to offset: selecție, apoi Enter ,

Through point: selecție într-un punct sau spre un obiect,

Select object to offset: arc, linie, cerc, polilinie, elipsă,

Side to offset: partea în care se dorește copierea.

ARRAY Permite realizarea unor matrice de obiecte, fie dreptunghiulare, fie polare.

Command : ARRAY

Select objects: selecția obiectelor care se vor multiplica ,

Enter the type of array [Rectangular/ Polar] <R>: se selectează tipul de matrice, varianta implicită este rectangulară.

R – apar următoarele mesaje:

Enter the number of rows <1>: – număr de rânduri,.

Enter th number of columns <1>: număr de coloane.

Unit cell or distance between rows – distanța dintre linii sau dimensiunea căsuței.

Distance between columns – distanța dintre coloane.

Valorile pozitive multiplică obiectele selectate deasupra și la dreapta, iar valorile negative plaseaz matricea dedesubt și la stânga obiectelor originale.

P – apar invitațiile:

Center point of array: – se indică punctul de centru în jurul căruia programul AutoCAD copiază obiectele.

Number of items: – numărul de elemente, inclusiv obiectul selectat.

Angle to fill (+ = c c w, – = c w) <360> – se indică valoara unghiului pe care se face multiplicarea.

Implicit, se consideră că este un cerc întreg. Dacă se introduce valoarea 0, se pot indica unghiurile dintre copii.

Rotate object as they are copied ? <Y> : cu sau fără rotirea obiectelor față de centrul cercului.

MOVE – permite deplasarea entităților între două puncte precizate. Succesiunea invitațiilor este:

Command: MOVE

Select object: – se selectează obiectele care vor fi mutate, apoi Enter

Base point or displacement – se indică locul de unde vor fi mutate obiectele,

Second point of displacement – coordonatele punctului unde vor fi mutate obiectele.

ROTATE – permite rotirea obiectelor selectate, în plan, în jurul unui punct.

Succesiunea invitațiilor este:

Command: ROTATE

Select object: se face selecția cu oricare din modurile de selecție,

Base point: punctul indicat este centrul cercului imaginar folosit pentru rotirea obiectelor.

Rotation angle / Reference: unghiul de rotire / referință.

Unghiul de rotație se măsoară față de poziția originală. Referința are trimitere spre indicarea unghiurilor de început și de sfârșit ale obiectelor.

SCALE – permite aducerea la scară a unor părți din desen.

Succesiunea invitațiilor este:

Command: SCALE

Select object: se selectează obiectele la care se va modifica scara, apoi Enter ,

Base point : punctul de bază, care este punctul de referință de la care sau spre care se aduc la scară obiectele; el se indică oriunde sau pe obiectul selectat – dacă acesta trebuie să rămână în aceeași poziție,

Scale factor / Reference: se specifică factorul de scară/referință,

Reference lenght <1>: se introduce valoarea de scară inițială, adică lungimea reală a obiectului,

New lenght: noua lungime – valoarea introdusă este comparată cu valoarea anterioară.

Obervații:

Pentru micșorarea obiectului, factorul de scară va fi subunitar, iar pentru mărirea obiectului va fi supraunitar.

STRETCH – permite deformarea unor părți din desen prin alungirea sau scurtarea unor porțiuni.

Command: STRETCH

Select object to stretch by crossing window or polygo – se selectează obiectul cu o fereastră

(Obligatorie utilizarea acestor tipuri de selecție) selecția

Base point of displacement : coordonatele de la care vor fi modificate obiectele

Second place of displacement : coordonatele punctului până unde vor fi modificate obiectele.

Observaie:

Comanda STRETCH lucrează cu ajutorul unui punct de ancorare (anchor point) care împiedică modificarea unuia din capetele obiectului.

TRIM – permite eliminarea unor părți din obiecte.

Command :TRIM

Select cutting edges: Projmode = UCS, Edgemode = No extend,

Select object: se selectează entitățile care sunt utilizate drept muchii tăietoare. Selecția se încheie cu <Enter>

Select object to trim or [ Project / Edge / Undo] : se selectează obiectele care se taie pe partea care se dorește înlăturată.

Undo – anulează tăierea.

Project – oferă posibilitatea precizării modului în care vor fi tăiate obiectele care nu sunt în sistemul de coordonate utilizator curent. Această opțiune este utilizată pentru editarea 3D.

Edge – lansează o altă listă de opțiuni:

Extend / No extend <No extend>: – prelungirea planului de tăiere la infinit.

EXTEND – permite extinderea obiectelor selectate până la o frontieră aleasă.

Command: EXTEND

Select boundary edges (Projmode = UCS, Edgemode = No extend)

Select object: se selectează obiectele care reprezintă granițele, apoi Enter ,

Select object to extend [ Project / Edge / Undo]: selecția obiectelor care se alungesc – linii, arce, polilinii, apoi Enter ,

Project – se precizează modul în care se extind obiecte care nu sunt în UCS-ul curent.

Edge

Extend [No extend] : se realizează extinderea liniei de frontieră până la infinit.

BREAK – permite ștergerea unor părți din obiecte prin indicarea a două puncte pe un obiect, puncte care delimitează porțiunea care se șterge.

Succesiunea invitațiilor este:

Command :BREAK

Select object: selecia, apoi Enter ,

Enter second point or [First point]: se introduce al doilea punct, iar dacă se dorește un alt punct de început, se tastează F.

Se introduc pe rând punctul de început și de sfârșit. Această comandă se execută numai asupra unui singur obiect.

LENGTHEN– modifică lungimea unui obiect sau unghiul unui arc.

Command : lengthen

Select an object or [ Delta/Percent/Total/Dynamic] : opțiunea Delta

Enter delta lengthor [Angle] < > : se scrie lungimea de alungire, apoi Enter,

Select an object to change or [Undo] : se selectează obiectul care se lungește,

Select an object to change or [Undo] : alt obiect, Enter.

FILLET – permite racordarea obiectelor. Impune indicarea razei de racordare. Succesiunea invitațiilor este:

Command : FILLET

Select first object or [Polyline / Radius / Trim ] – r se selectează primul obiect, sau

Polyline – se realizeaz racordări în toate punctele de inflexiune ale poliliniei selectate.

Radius – se inițializează raza de racordare

Specify Fillet radius <0.0000>: se introduce raza cercului de racordare, apoi Enter.

După stabilirea razei de racordare programul iese automat din comandă.

Se reia comanda Fillet.

Command : FILLET

Select first object or [Polyline / Radius / Trim]: se selectează obiectul (în cazul dreptunghilui se selectează o latură),

Select second object : se selectează cealaltă latură, apoi Enter.

În cazul dreptunghiului la racordare opțiunea Trim controlează dacă se șterg, sau nu, colțurile după racodare.

Pentru opțiunea TRIM mesajul este:

Command : FILLET

Select first object or [Polyline / Radius / Trim ] : t s-a selectat opțiunea trim,

Enter Trim mode option [Trim / No trim] < No Trim>: t se reconfirmă opțiunea trim (de ștergere)

Select first object or [Polyline / Radius / Trim ] : se selectează prima linie,

Select second object : se selectează a doua linie.

CHAMFER – permite teșirea obiectelor. Programul cere două distanțe d1 și d2 față de punctul în care obiectele selectate se pot întâlni și care vor constitui punctele de început și de final pentru teșitura care unește obiectele.

Command :CHAMFER

Select first line or [Polyline/Distances/Angle/Trim/Method]: d opțiunea pentru stabilirea distanțelor de teșire d1 și d2 , apoi Enter ,

(prestabilit se cere selectarea celor două obiecte care se unesc printr-o linie de teșire)

Polyline – se aplică teșirea pentru fiecare punct de inflexiune al poliliniei.

Distances – lansează următorul mesaj:

Enter first chamfer distance: – se introduce distanța de la <0.0000> punctul de intersecție la începutul liniei de teșire pentru primul obiect selectat.

Enter second chamfer distance: <0.0000>: – a doua distanță.

Angle – apare următorul mesaj:

Enter chamfer lengh on the first line <0.0000>: – se introduce lungimea de teșire de pe primul obiect selectat și apoi se cere unghiul de teșire de la prima linie selectată.

Trim – permite comutarea între modurile care realizează îndepărtarea colțurilor și modul care adaugă linia de teșire fără ștergerea colțurilor.

Method – permite comutarea între opțiunile Distance și Angle.

Distance/Angle<Distance>: Enter

Rotate object as they are copied ? <Y> : cu sau fără rotirea obiectelor față de centrul cercului.

EXPLODE – descompune entitățile compuse – blocuri, polilinii, cote, rețele3D, solide, regiuni – în obiectele componente.

PEDIT – editează polilinii 2 D și 3D

6. VIZUALIZAREA UNUI DESEN ȘI CONTROLUL AFIȘĂRII

În AutoCAD, se pot reprezenta obiecte de orice mărime la scara 1:1 display-ul fiind de mii de ori mai „încăpător” decât planșeta. Se poate mări (zoom/in) pentru a desena părți mai complicate și apoi reveni (zoom/out) pentru o vedere de ansamblu a desenului final. Se pot încadra părți din desen (window), pentru vizualizarea diferitelor porțiuni ale desenului fără a-i schimba scara de reprezentare.

Principalele facilități oferite de AutoCAD pentru vizualizarea desenelor sunt efectul de lupă (zooming) și panoramarea (paning). Fiind comenzi foarte des folosite, în AutoCAD, ele pot fi accesate rapid din bara de comenzi standard (fig 6.1). Opțiunea de Realtime permite operația de mărire/micșorare și panoramare în timp real a suprafeței afișate.

Fig. 6.1 Bara cu instrumente ZOOM

Controlul suprafeței afișate se face prin comanda Zoom, care afișează următoarele mesaje:

Command: zoom

Specify corner of window, enter a scale factor (nX or nXP), or

[All/Center/Dynamic/Extents/Previous/Scale/Window/Object] < real time>: se tastează una din inițialele opțiunilor din paranteză.

Opțiunea All (a) – vizualizează întreg spațiul alocat prin comanda Limits;

Opțiunea Center (c)– permite alegerea suprafeței afișate prin indicarea centrului și a înălțimii acesteia;

Opțiunea Dynamic (d)– permite alegerea interactivă a spațiului afișat. Se parcurg următorii pași:

apare o fereastră punctată cu verde care arată suprafața desenată pe ecran înainte de zoom și o fereastră cu linie continuă neagră (fereastra cu linie dinamică) care are în centru un X;

modificarea acestei suprafețe se obține prin deplasarea dreptunghiului marcat cu mouse-ul până la poziția dorită, după care se tastează < Enter>;

se acționează asupra mărimi deptungiului marcat, cu ajutorul tastelor cu săgeți sau al mouse-ului, până se obține mărimea dorită, după care se tastează < Enter>;

când s-au obținut poziția și mărimea dorite ale suprafeței ce va fi afișată, se tastează < Enter> de două ori.

Această operație de modificare și deplasare a ferestrei de selecție se poate face în mai multe etape:

Opțiunea Extents (e) – afișează spațiul ocupat efectiv de desen. Extinde desenul la limitele ecranului (similar cu Zoom All);

Opțiunea Previous (p) – determină reafișarea ecranului anterior. Opțiunea este prevăzută cu un buton aparte.

Opțiunea Scale (s) – mărește sau micșorează imaginea, menținând același centru. Se va specifica un factor de scară supraunitar sau subunitar.

Opțiunea Window (w) – permite stabilirea unei ferestre de selecție care se deschide cu mouse-ul într-o zonă a desenului; desenul selecatapare în tot ecranul.

Opțiunea Object (o) – permite fișarea unui obiect sau a unui set de obiecte, astfel încât acestea să umple complet ecranul.

Opțiunea Zoom In (mărire) și Zoom Aut (micșorare) – prin acționarea butonului mărește de 2 ori întregul desen.

Opțiunea Pan Realtime -se acționează butonul, prin deplasarea mouse-ului în sus desenul se mărește, iar prin deplasarea mouse-ului în jos desenul se micșorează.

Deplasarea ferestrei de vizualizare a desenului într-o nouă poziție fără a modifica factorul de mărire, se obține cu comanda Pan sau butonul Pan Realtime.

Fiind comenzi foarte des folosite, Zoom și Pan pot fi activate rapid, cu ajutorul pictogramelor specifice din linia de comenzi standard.

Revenirea la afișarea inițială, după mai multe comenzi succesive Zoom sau Pan, poate fi obținută dintr-o singură acțiune dacă opțiunea Combine yoom and pan commands a fost bifată în fereastra comenzii Options, secțiunea User Preferences.

7. HASURAREA DESENELOR

Pentru hașurarea suprafețelor secționate se pot folosi comenzile Hatch sau Bhatch, care plasează un model de hașură pe o suprafață mărginită de un contur închis.

Modelul de hașură utilizat poate fi ales pe baza standardelor ANSI sau ISO, sau poate fi creat de utilizator. În figura 7.1, se prezintă câteva din modelele de hașură existente implicit:

Fig. 7.1 Modele de hașură

Apelarea hașurării unui contur închis se face cu:

Comanda Bhatch

Butonul Hatch de pe bara de instrumente

Meniul Draw —> Hatch

Rezultatul comenzii este deschiderea casetei de dialog Hatch, fig.7.2

Panoul Hatch:

Type – lista cu tipuri de hașuri cu variantele:

– Predefinite (Predefined) – hașuri predefinite în programul AutoCAD;

– Definite de utilizator (User Defined)

– Personalizate (Custom);

Pattern – numele modelului de hașură predefinit,din fișierul de hașuri implicite. Dacă se face click pe butonul din dreptul listei se deschide caseta Hatch Pattern Palette cu patru zone: ANSI, ISO, Other Predefined, Custom – fig. 7.2

Fig. 7.2 Caseta de dialog Hatch

Swatch – previzualizarea modelului curent de hașură;

Custom Pattern – numele modelului de hașură din fișierele personalizate;

Angle – modifică unghiul de înclinare a hașurii;

Scale – modifică factorul de scară hașurii (distanța dintre liniile grafice ale hașurii);

Relative to Paper Space – scara de reprezentare a hașurii în raport cu dimensiunile „spațiului de hârtie”.

Spacing – spațiul dintre hașuri pentru hașurile definite de utilizator.

ISO Pen Width – scara de reprezentare hașurilor predefinite de tip ISO.

Double – permite realizarea dublei hașuri, pe direcții perpendiculare, pentru hașurile create de utilizator.

După stabilirea hașurii și a parametrilor, se trece la selectarea zonei de hașurare. Există două metode de selecție:

Butonul Add : Pick Points – permite definirea suprafeței de hașurat prin selectarea cu mouse-ul a unui punct în interiorul acesteia. Suprafața de hașurat trebuie să fie închisă. Fig. 7.3

Butonul Add : Select Object – permite definirea suprafeței de hașurat prin selectarea obiectelor care formează frontiera acesteia. Suprafața trebuie să fie închisă.

În ambele cazuri în timpul selecției caseta Boundary Hatch se închide, după alegerea contururilor de hașurat se dă Enter, se afișează caseta Boundary Hatch, se pot face modificări de parametri, după care se închide operația de hașurare cu OK.

Fig. 7.3 Selectarea contururilor de hașurat

Butonul Inherit Properties – permite transferarea proprietăților hașurii unei zone hașurate pentru o altă zonă.

Fig. 7.4 Caseta de dialog Advanced

Exemplu: Hașurarea unei suprafețe simple.

1. Pentru început se desenează un contur închis, de exemplu un dreptunghi. (comanda rectangle)

Pentru hașurarea interiorului dreptunghiului, se procedează astfel:

Din meniul derulant Draw se selectează comanda Hatch sau butonul Hatch de pe bara de instrumente.

Din fereastra de dialog Boundary Hatch se alege Add: Pick Points.

Se indică un punct în interiorul dreptunghiului care se dorește a fi hașurat, apoi se tastează <Enter> pentru a reveni la fereastra de dialog.

În caseta Swatch se poate vedea tipul curent de hașură. Dacă acesta nu convine, se alege un nou model din lista cu modele, se face clic pe butonul din dreapta listei [….]. Se alege tipul de hașură notat ANSI31.

Se acționează butonul OK.

8. COTAREA DESENELOR

Cotarea este operația de înscriere pe desen a dimensiunilor formelor geometrice simple din care este alcătuită piesa precum și a celor care definesc poziția relativă a acestora.

8.1 Elementele caracteristice ale cotelor

Elementele cotării sunt:

Liniile de cotă (lc)

Liniile ajutătoare (la)

Liniile de indicație (li)

Cota

Săgețile

Fig. 8.1 Elementele cotării

8.2 Stiluri de cotare

Înainte de a începe cotarea desenului se configurează elementele cotării cu :

▪ Butonul Dimension Style

▪ Meniul Format → Style

▪ Comanda Dimstyle

Fig. 8.2 Bara de instrumente Dimension

Efectul comenzii este apariția casetei Dimension Style Manager (fig. 8.3).

Fig. 8.3 Caseta de dialog Dimension Style Manager

Fereastra conține:

casetă de previzualizare a stilului curent de cotare;

casetă (Preview) cu elementele stilului curent de cotare. Orice modificare a unui element va apare în această casetă;

Butoanele pentru configurarea elementelor cotării:

butonul Set Current – activarea unui anumit stil; Pentru

butoanele Modify și Override – permit modificarea unui stil existent, respectiv, modificarea temporară a unor parametri pentru stilul curent.

butonul Compare – permite compararea variabilelor de cotare pentru două stiluri.

Butonul New al ferestrei permite crearea unui nou stil de cotare, prin intermediul unei alte ferestre de dialog prin care se stabilesc: numele noului stil, numele unui stil de cotare existent pe baza căruia se construiește noul stil.

Pentru a configura elementele cotării se apasă butonul Modify, efectul comenzii este apariția casetei Modify Dimension Style. Caseta conține șase secțiuni.

8.2.1. Secțiunea „Lines and Arrows”

Permite configurarea liniei de cotă, a liniei ajutătoare și a săgeților (fig. 8.4).

Zona Dimension Lines (fig. 8.4) – permite configurarea liniei de cotă cu opțiunile:

culoare,

grosimea liniei,

Baseline specing – distanța dintre cote în cazul cotării prin metoda Baseline Dimension,

Suprimarea unui capăt de linie de cotă s-au a ambelor capete. Se bifează casetele de validare Suppres DimLine 1 și Dim Line 2.

Fig. 8.4 Pagina Lines and Arrows a casetei Dimension Style

Zona Extension Lines – permite configurarea liniei ajutătoare cu opiunile:

culoare,

grosime linie,

extinderea capătului liniei ajutătoare față de linia de cotă (Extend beynod dim lines),

distanța liniei ajutătoare față de conturul piesei ( Offset from origin),

suprimarea unei linii ajutătoare sau a ambelor linii. Se bifează casetele de validare Suppres Ext Line 1 și Ext Line 2.

Zona Arrowheades – permite configurarea săgeților cu opțiunile:

două liste ascunse (1 st, 2 nd) din care se alege tipul capătului liniei de cotă (modul implicit este săgeata),

lista ascunsă (Leader) din care se alege tipul capătului pentru linia de indicație.

Mărimea săgeții (Arrow size).

Zona Center Marks for Circles – permite marcarea centrului unui cerc cu opțiunile : tipul de marcator și mărimea marcajului.

8.2.2. Secțiunea ’’Text”

Permite definirea parametrilor legați de textul cotei (fig.8.5).

Fig. 8.5 Pagina Text a casetei Dimension Style

Zona Text Appearance – configurează caracteristicile textului cu opțiunile:

culoare text,

înălțime text,

pentru încadrarea textului cu o casetă de text, se validează caseta Draw frame.

Zona text Placement – configurează poziția textului față de linia de cotă. Plasarea cotei se face deasupra liniei de cotă la o distanță de 1- 2 mmfață de ea. Pentru a realiza acest plasament se va alege din lista ascunsă opțiunea Vertical, varianta Above.

Din linia ascunsă Horizontal se alege o variantă de plasare a textului pe linia de cotă, la mijlocul liniei de cotă (Centered este varianta implicită), la extremitatea din stânga sau din dreapta linie de cotă ( At Ext Line) și în exteriorul liniei de cotă (Over Ext Line)

În caseta Offset from dim line se specifică distanța textului față de linia de cotă (1 – 2 mm).

Zona Text Alignment – configurează alinierea textului față de linia de cotă.

dacă este bifat butonul Horizontal, indiferent de poziția liniei de cotă, textul va fi scris pe orizontală,

dacă este bifat butonul Aligned with dimension line, textul va fi scris dealungul liniei de cotă.

8.2.3 Secțiunea „Fit”

Fig. 8.6 Pagina Fit a casetei Dimension Style

Controlează opțiunile de plasare a textului cotei, în cazul când acesta nu încape între liniile ajutătoare: scoaterea în exterior a textului, a săgeților, suprimarea săgeților, etc. (fig.8.6).

8.2.4. Secțiunea Primary Units

Stabilește unitățile de măsură în care vor fi exprimate cotele: tipul, precizia de afișare, afișarea cifrelor zero de la extremitățile textului cotei, introducerea unor prefixe sau sufixe (Fig. 8.7).

Zona Liniar Dimensions – stabilește dimensiunile liniare cu opțiunile:

unități de măsură (implicit tipul este Decimal),

precizia (numărul de zecimale). Dacă nu se lucrează cu abateri dimensionale este indicat ca precizia să fie 0.

separator zecimal (Decimal separator), poate fi virgula, punctul sau spațiul,

rotunjirea cotei (Round Off),

Prefix, Suffix permit înscrierea unor elemente de text înainte sau după cotă.

Fig. 8.7 Pagina Primary Units a casetei Dimension Style

Zona Measurement Scale – permite modificarea scării cotei. Se pot folosi scări supra sau subunitare.

dacă Scale factor este 1, scara este 1/1,

dacă Scale factor este 2, cota se multiplică de 2ori, deci scara este 2/1.

Zona Suppresion – permite suprimarea zerourilor cu opțiunile:

Leading – suprimă zeroul din fața cotei,

Trailing – suprimă zerourile de la sfâșitul cotei.

Zona Angular Dimensions – permite configurarea cotelor ungiulare (tipuri de unități de măsură și precizia.

8.2.5 Secțiunea Alternate Units

Permite folosirea unui a doilea sistem de unități de măsură pentru cote.

8.2.6 Secțiunea Tolerance

Controlează modul de afișare a tolerantelor dimensionale.

Fig. 8.8 Pagina Tolerance a casetei Dimension Style

Din fereastara de dialog a comenzii Tolerance se stabilesc elementele de definire a abaterilor de la forma și poziția relativă a suprefețelor.

Zona Tolerance are opțiunuile:

Method – conține variantele de înscriere a abaterile;

None – fără înscrierea abaterilor fig. 11.9a;

Symmetrical – abaterile sunt simetrice față de 0, valoarea abaterii se înscrie în caseta Upper Value fig. 11.9b

Deviation – abaterile inferioare sunt diferite de cele superioare, valorile se înscriu în Upper Value și Lower Value

Limits – se înscrie dimensiunea maximă și minimă.

Fig. 8.9 Înscrierea toleranțelor geometrice

Există și posibilitatea introducerii în desen și a toleranțelor geometrice prin comanda Tolerance, butonul Symbol.

Toleranțele geometrice spre deosebire de toleranțele dimensionale se înscriu pe desen sub forma unui set de control al elementului alcătuit din casete ce conțin diverse simboluri geometrice și valori care descriu forma materialului, poziția sau excentricitatea,

Tabelul 8..1 Toleranțe geometrice

O altă modalitate rapidă și eficientă de cotare constă în utilizarea meniului derulant Dimension.

Fig. 8.10 Bara de instrumente Dimension

8.3 . Metode de cotare

Permit utilizatorului să definească:

Modul în care vor fi cotate elementele;

Aspectul cotelor.

Un stil nou creat are un nume și poate fi salvat și utilizat ori de câte ori se dorește cu ajutorul casetei Dimension Styles.

8.3.1 Cotarea liniară

– DIMLINEAR – cote orizontale și verticale.

Succesiunea comenzilor este:

Command: DIMLINEAR

Se selectează originile celor două linii ajutătoare prin indicarea punctelor de referință sau se selectează un obiect (LINE sau ARC) și AutoCAD depistează automat punctele de referință.

8.3.2 Cotarea aliniată

– DIMALIGNED – se creează linii de cotă paralele cu obiectul înclinat și linii de cotă ajutătoare perpendiculare pe obiect.

Se selectează două puncte sau se selectează obiectul (LINE) (ARC).

8.3.3 Cote înlănțuite

– DIMCONTINUE – cotarea continuă (în lanț)

Prima cotă se trasează cu comanda Dimlinear, apoi se selectează comanda Dimcontinue, cursorul se leagă automat pe capătul cotei trasate anterior și se continuă cotaea prin selectarea următoarelor puncte de pe traseul de cotare.

– DIMBASELINE – cotarea cu aceeași bază de cotare

8.3.4 Cotarea cercurilor și a arcelor de cerc

DIMRADIUS și DIMDIAMETER.

Se selectează arcul sau cercul. Cotele vor fi precedate de simbolurile obligatorii R și Ø

8.3.5 Cotarea unghiurilor

DIMANGULAR

Se selectează două linii neparalele, apoi se indică locul în care va fi plasată cota.

Un arc – sunt folosite punctele de început și de sfârșit pentru a construi unghiul.

Un cerc și un punct definit de utilizator.

Trei puncte (primul punct este vârful unghiului).

8.3.6 Cote oblice –

Se trasează cu comanda OBLIQUE se modifică aspectul unei cote, prin precizarea unui unghi de înclinare.

Liniile de indicație

– se realizează cu comanda:

Command: Qleader

Specify leader start point: punctul de start a liniei de indicație,

Specify next point: Enter

Specify next point or (Format / Annotation / Undo) <Annotation>: se alege o opțiune din șirul de mai sus:

– Annotation (sau pentru opțiuni) se înscrie textul sau se apasă enter pentru a fi afișată lista cu opțiuni:

Tolerance / Copy / Block / None / <Mtext>:- se introduce textul;

– None – linie de indicație fără adnotare;

– Block – se inserează blocuri;

– Copy – se copiază texte, alte entități care vor fi plasate la capătul liniei de indicație;

– Tolerance – se creează indicații de control ce conțin toleranțe geometrice.

Format – această opțiune permite stabilirea unui format pentru linia de indicație.

Apar opțiunile: Spline / Straight / Arrow / None / <Exit>: enter

– n – none (linie de indicație fără săgeată;

– a – linie de indicație cu săgeată în punctul de început;

– st – linie de indicație formată din segmente de dreaptă;

– s – opțiunea Spline – linie de indicație formată din curbe spline.

Undo – se îndepărtează ultimul punct al liniei de indicație.

9. Utilizarea poliliniilor

O polilinie este un obiect compus dintr-un număr oarecare de segmente (linii drepte) și curbe (arce) racordate.

Apelarea desenării unei polilinii se face cu comanda:

Command : PLINE

Specify start point : se indică punctul de start

Current line-width is 0.0000 – grosimea implicită de desenare va fi 0

Specify next point or [Arc / Close / Half Width / Lengh / Undo / Width ] :

Arc – lansează o altă listă de opțiuni:

Angle / CEnter / Close / Direction / Half width / Line / Radius / Second point / Undo / Width / <End point of arc>:

– Angle – se precizează unghiul la centru corespunzător arcului;

– CEnter – se precizează centrul arcului și apoi se construiește arcul printr-unul din procedeele cunoscute;

– Close – realizează închiderea automată a arcelor de cerc;

– Direction – permite modificarea direcției spre care va porni arcul prin selectarea unui punct pe direcția dorită;

– Half width – permite precizarea jumătății grosimii totale a poliliniei;

– Line – se revine la segmentele de dreaptă;

– Radius – se precizează mărimea razei;

– Second point – se construiește arcul prin precizarea a trei puncte ale sale;

– Undo – șterge ultimul arc desenat dintr-o polilinie; fără părăsirea comenzii;

– Width – se precizează grosimea poliliniei.

Close – închide automat polilinia, conectând ultimul punct cu primul.

Halfwidth – se precizează jumătatea grosimii de început și de sfârșit. Dacă se introduc valori diferite se vor obține segmente sau arce care se subțiază sau se îngroașă.

Length – se desenează un segment de dreaptă de lungime dată pe aceeași direcție cu cel anterior, sau tangent la arcul desenat anterior.

Undo – șterge din polilinie ultimul segment desenat.

Width – se precizează grosimea poliliniei, precizând grosimea de început și de sfârșit.

Pentru stabilirea grosimii poliliniei se procedează astfel:

Specify next point or [Arc / Close /Half Width /Lengh /Undo / Width] : w

Specify starting width < 0.0000 >: 1 se specifică grosimea de început

Specify ending width < 1.0000 >: se specifică grosimea de la capătul liniei

Specify next point or [Arc / Close / Half Width / Lengh / Undo / Width ] : se specifică coordonatele punctului.

Observație: Pentru trasarea unei săgeți, linia are la început grosimea 0, iar la sfârșit o valoare specificată.

9.1 Desenarea poliliniilor de contur ( Boundary)

Comanda BOUNDARY, permite crearea unei polilinii de contur dintr-un număr de obiecte separate prin selectarea unui punct interior.

Apelarea comenzi se face cu :

Comanda Boundary

Meniul Draw → Boundary

Rezultatul comenzii este apariția casetei de dialog Boundary Creation (fig. 9.1).

În zona Object type se poate alege o polilinie sau o regiune.

Apelarea comenzi se face cu :

Comanda Boundary

Meniul Draw → Boundary

Fig. 9.1 Caseta de dialog Boundary Creation

9.2. Editarea poliliniilor

Modificarea proprietăților poliliniilor se face cu comanda PEDIT

Command: PEDIT

Select polyline : se selectează un element al conturului

Close / Join / Width / Edit vertex / Fit / Spline / Decurve / Ltype gen / Undo / eXit <X>:

Close – se închide polilinia (dacă este deschisă) realizând un contur;

Open – se deschide polilinia (dacă este închisă);

Join – se atașează unei polilinii care se editează alte linii, arce, care sunt cap la cap;

Programul comunică numărul de segmente pe care le-a atașat poliliniei.

Width – se stabilește o grosime uniformă pentru întreaga polilinie;

Edit vertex – permite editarea punctelor de inflexiune ale unei polilinii. Se afișează o altă listă de opțiuni.

Next / Previous / Breack / Insert / Move / Regen / Straighten / Tangent / Width / Exit <N>: enter,

Next – punctul următor de inflexiune;

Previous – punctul anterior;

Breack – se secționează polilinia în dreptul unui punct de inflexiune, obținându-se două polilinii.

Insert – se adaugă noi puncte de inflexiune;

Move – deplasarea punctelor de inflexiune;

Regen – regenerează polilinia;

Straighten – se înlătură punctele de inflexiune (vârfuri);

Tangent – se atașează o direcție tangentă unui punct de inflexiune;

Width – se atașează grosimi variabile diverselor componente ale unei polilinii;

Eexit – se revine la opțiunile comenzii PEDIT.

Fit – desenează o curbă continuă care trece prin toate punctele de inflexiune selectate.

Spline – desenează o curbă spline, utilizând punctele de inflexiune drept puncte de control.

Aspectul și generarea curbelor pot fi ajustate prin trei variabile de sistem.

Decurve – realizează liniarizarea unei curbe, înlocuind-o cu segmente de dreaptă.

Ltype gen – permite modificarea tipului de linie pentru generarea curbelor. Apare o altă listă de opțiuni:

Full / Pline / Linetype / On / Off <Off>:

On se aplică un tip de linie pentru întreaga polilinie.

Undo – se anulează ultima comandă din PEDIT.

eXit – se părăsește comanda PEDIT și se revine la promptul Command.

9.3. Modificarea caracteristicilor obiectelor

Pentru a modifica caracteristicile unor obiecte selectate, există mai multe posibiltăți:

Comenzile: Change, Chprop, Ddmodify,

Bara standard Toolbars → Butonul Properties

Command : CHANGE

Select object : se selectează un obiect

Select object : enter

Specify Properties <Change point>:

Change point – permite modificarea punctului de început, de sfârșit, de inserare, textul (stilul acestuia), conținutul textului.

Properties: modifică proprietăți ale obiectelor:

Changewhatproperty:[Color/Elev/Layer/Ltype/Ltscale/Lweight/

Thicness]:

Color – modifică culoarea

Elevation – modifică elevația

Layer – modifică layerul

Ltype – modifică tipul de linie

Ltscale – modifică factorul de scară pentru linii

Thickness – modifică grosimea

Lweight – modifică grosimea liniei

10. TIPĂRIREA TEXTULUI

Înainte de a tipări un text în cadrul desenului, se vor stabili caracteristicile acestuia: fontul, înălțimea și înclinarea caracterelor, orientarea, etc.

Aceste elemente sunt grupate într-un stil de text, care poate fi controlat prin:

Comanda Style sau

Meniul Format —> Text Style.

Efectul comenzii este deschiderea casetei Text Style (fig. 10.1)

Se stabilesc caracteristicile stilului nou : tipul de caractere (font), stiluri, înălțime, efecte, factor de scară (spațiul dintre caractere), înclinarea textului.

Fig. 10.1 Fereastra de dialog Text Style

Din fereastra de dialog a comenzii Style pot fi stabilite caracteristicile stilului de scriere:

Style Name – numele stilului; stilul implicit în AutoCAD este numit Standard;

Font – tipuri de caractere (forma literelor);

Height – înălțimea scrierii; dacă se fixează valoarea zero, înălțimea caracterelor va fi cea stabilită la inserarea textului;

Width Factor – factorul de lățime, prin care se controlează proporționalitatea caracterelor; raportul dintre lățimea caracterelor și înălțimea acestora are valoarea 1; o valoare supraunitară determină folosirea unor caractere lățite, respectiv îngustate;

Oblique Angle – unghiul de înclinare a scrierii; valoarea 0 a unghiului de înclinare caracterizează scrierea dreaptă; un unghi pozitiv sau negativ determină înclinarea caracterelor spre dreapta, respectiv spre stânga;

Upside down – scriere în oglindă;

Backwards – scriere de la dreapta la stânga;

Vertical – scriere pe verticală.

Preview – permite vizualizarea noului stil înainte de a fi aplicat.

Introducerea textului se fac cu :

Comenzile Text, Mtext, Dtext;

Meniul Draw —> Text

Butonul Text de pe bara Draw;

Comanda Text are ca efect mesajele:

Current text style: „stilul curent” Text height : valoare curentă

Specify start point of text or [Justify/Style]: opțiunea implicită

constă în alegerea punctului e unde să înceapă textul,

Specify height <valoarea curentă>: se alege înălțimea de scriere

Specify rotation angle of text < 0 > : se alege unghiul de înclinare a scrierii sau Enter,

Enter text: se repetă pentru câte linii de text este nevoie;

Alegerea opțiunii:

Style – permite alegerea unui alt stil de scriere decît cel curent,

Justify – are un număr mare de opțiuni pentru alinierea textului față de punctul selectat.

[Align/Fit/Center/Middle/Right/TL/TC/TR/ML/MC/MR/BL/BC/BR]:

Enter an option

Align – determină alinierea textului între două puncte alese de utilizator;

Fit – potrivește textul între două puncte păstrând înălțimea literelor, modificând factorul de lățime;

Center – centrează textul pe orizontală, față de un punct ales, care va fi centrul liniei de bază a textului;

Middle – centrează textul atât pe orizontală cât și pe verticală;

Right – aliniază textul la dreapta, față de un punct.

Celelalte opțiune permit alegerea marginilor superioare (Top), inferioare (Bottom), stânga (Left), dreapta (Right), ale textului, și a punctelor sale de mijloc (Middle) și centru (Center)

Comanda Mtext permite lasarea pe desen a unui întreg paragaf de text, într-un spațiu definit de utilizator.

Command : mtext

Current text style : „Standard” Text height : 8

Specify first corner: se deschide cu mouse-ul o fereastră

Specify opposite corner or [Height/Justify/Line spacing/Rotation/Style/

Width] : implicit se alege colțul opus al ferestrei de încadrare; celelalte opțiuni permit alegerea unor caracteristice ale textului.

Comanda Mtext și butonul Text de pe bara Draw au ca efect deschiderea casetei de dialog Text Editor (fig. 10.1 care conține o linie de comenzi pentru formarea textului (Text Formatting) și o zonă pentru tastarea propriu-zisă a textului – (fig. 10.2) și (fig.10.3).

Fig. 10.2 Fereastra de dialog Multiline Text Editor Character

Fig. 10.3 Fereastra de dialog MultilineText Editor Properties

Pentru introducerea în text a unor simboluri, în fereastra Text Editor (fig. 10.2) se folosesc combinațiile de taste din tabelul 10.1.

Modificarea unui text se poate realiza prin comenzile Ddedit și Properties. Comanda Ddedit poate fi activată prin dublu clic pe textul respectiv, permite înlocuirea caracterelor textului și a unor proprietăți ale fontului. Prin comanda Properties se pot schimba și alte properietăți – alinierea, stil, strat, etc.

Tabelul 10.1

Fig. 10.3 Fereastra de dialog MultilineText Editor – exemplificare Symbol –

11. Utilizarea blocurilor

În desenele complexe, pot exista grupuri de obiecte care se repetă. Crearea repetitivă a acestor grupuri de obiecte este incomodă, chiar și prin comenzile de editare COPY, MIRROR, ARRAY, ROTATE, SCALE, etc.

Pentru a facilita gruparea unitară a unui grup de obiecte, AutoCAD permite definirea blocurilor.

Un block este un grup de obiecte individuale realizate cu ajutorul programului AutoCAD, utilizându-se comenzi de desenare și editare, reunite într-un singur obiect, căruia i se asociază un nume și un punct de inserare.

Blocurile pot fi create și folosite în desenul curent, pot fi salvate și folosite și în alte desene sau pot fi grupate în fișiere ca bibiloteci de blocuri utilizate în diverse scheme electrice, electronice, de automatizări, etc.

AutoCAD cunoaște două tipuri de blocuri:

definite opțional de utilizator (User defined blocks)

blocuri anonime (Unnamed blocks), create de program la cotare, hașurare, etc.

Pentru crearea unui Block, după ce toate elementele care îl compun au fost desenate, se utilizează:

Comanda Block

Meniul grafic Draw → Make Block

Linia de comandă → tastarea comenzii Block

Pe bara de instrumente Draw sunt reprezentate prin butonul .

Efectul oricărei comenzi este apariția ferestrei de dialog Block Definition (fig. 11.1), care conține următoarele secțiuni:

Name – se tastează numele blocului; numele poate fi ales dintr-o listă derulantă care conține blocurile definite.

Base point – permite specificarea punctului de inserare a blocului. Acționând butonul Pick Point, caseta de dialog se închide temporar, permițând indicarea pe ecran a punctului de inserare, după care caseta reapare.

Fig. 11.1 Fereastra de dialog Block Definition

Objects – controlează opțiunile legate de selectarea obiectelor care vor forma blocul. Acționând butonul Select objects, caseta de dialog se închide temporar, permițând selectarea obiectelor. Se tastează Enter, se revine la caseta și OK.

a). b).

Fig. 11.2 Exemple de blocuri – utilizator: a). secțiune într-un inel;

simbol pentru un motor asincron trifazat

Obiectele originale indicate la crearea blocului pot fi păstrate în desen prin Opțiunea Retain, pot fi convertite într-o inserare a blocului prin opțiunea Convert to block, sau pot fi eliminate din desen după crearea blocului prin opțiunea Delete.

Preview icon – permite generarea unei imagini de tip icon pentru blocul definit. După selectarea obiectelor din bloc, imaginea este vizibilă în casetă.

Insert units – stabilește unitățile de măsură liniare la inserarea blocului.

Description .- permite introducerea unei scurte descrieri a blocului pentru perceperea rapidă a destinației blocului.

Open in Block Editor –permite definirea unor caracteristici dinamice ale blocului.

Blocul astfel creat poate fi utilizat numai în desenul curent. Pentru a-l utiliza și în alt desene, blocul trebuie salvat într-un fișier, prin comanda Wblock. Efectul comenzii este apariția ferestrei de dialog Write Block.

Comanda wblock, are aceleași opțiuni și efect cu comanda block, permițând în plus salvarea blocului într-un fișier desen cu nume specificat. Este utilă pentru crearea unei biblioteci de simboluri care pot fi inserate în orice desen.

11.2. Inserarea blocurilor. Comanda INSET și MINSERT

Pentru inserarea unui bloc creat anterior într-un desen se poate folosi una din comenzile insert sau minsert.

La apelarea comenzii, se deschide fereastra de dialog Insert prin care se specifică urmatoarelor elemente:

numele blocului, care poate fi ales dintr-o lista derulantă;

punctul de inserare

factorul de scală al obiectului pe cele trei axe;

unghiul de rotație;

opțiunea inserării ca bloc sau ca elemente componente (Explode).

Fig. 11.3 Fereastra de dialog Insert

Fig. 11.4 Exemple de inserare a blocurilor-utilizator în desene

Comanda minsert inserează un bloc multiplicându-l într-o rețea matricială (efect similar cu al comenzii Array – opțiunea Rectangular).

Blocurile inserate cu această comandă nu pot fi explodate (descompuse în obiecte diferite).

11.3 Blocuri cu atribute

Un atribut al blocului este o informație de tip text (litere și cifre), care este asociat acestuia, prin care se stochează date informative legate de bloc. Un bloc poate avea un număr nelimitat de atribute. Când un bloc cu atribute este inserat, se inserează și atributul, alături de celelalte componenete ale acestuia.

În general, blocurile sunt utilizate ca simboluri în desene, atributele fiind șiruri de caractere care descriu fiecare simbol.

Blocurile pot fi perfecionate prin adugarea unor noi obiecte numite: atribute.

Se ataeaz astfel blocurilor informaii sub form de text, care pot fi extrase ulterior pentru a fi analizate ntr-un programul de baze de date.

Pentru a crea un atribut se parcurg trei etape:

1. Se definete atributul;

2. Se include definiia atributului ca parte a unui bloc;

3. Se insereaz blocul i se introduc datele ca rspuns la invitaiile atributului.

11.3.1. Definirea unui atribut

Atributele se definesc prin comanda ATTDEF meniul Draw → Block→Define Attributes. Comanda deschide caseta de dialog Attribute Definition, fig. 11.5, care solicită opțiunile de inserare a atributului.

n linia de comand se afieaz urmtoarea succesiune de invitaii: vizibilitate (invisible), constanta de valori (constant); verificarea corectitudinii valorii (Verify); prestare a valorii ( Preset).

Se solicită denumirea atributului (Tag), prompterul atașat (Prompt) și o valoare implicită (Value).

Pentru a comuta un mod din starea N n starea Y, se tasteaz prima liter a modului respectiv urmat de enter.

Invisibile – atributul este invizibil la inserare. Pot fi modificate ulterior sau pot fi afiate ulterior cu comanda ATTDISP;

Constant – atributele primesc ntotdeauna aceeai valoare la inserare i nu pot fi modificate;

Verify – atributele cu berificare; se cere confirmarea nainte de inserare;

Preset – atributele au valor prestabilite, dar pot fi modificate ulterior.

Dup ajustarea modurilor se trece la restul parametrilor:

Attribute tag:

Attribute prompt:

Default attribute value:

Punctul de inserare: – se precizeaz locul n care va apare atributul n desen.

Justify / Style / <Start point>:

– J – opiuni de aliniere ale programului AutoCAD;

– S – stilul de scriere;

– punct de ncrcare.

Text height:

Rotation angle:

11.3.2. Modificarea definiiei unui atributului

Se pot modifica cu ajutorul comenzii DDEDIT, nainte de transformarea acestuia n bloc. Dac a fost transformat n bloc, un atribut se explodeaz mai nti i abia apoi se modific definiia acestuia.

<Select a text or ATTDEF object> / Undo:

Se modific pe rnd:

– eticheta;

– invitaia;

– valoarea.

Modificarea atributelor ntr-un bloc se poate face cu comenzile:

Command: ATTEDIT

Edit attributes one at a time ? <Y> – modific atributele pe rnd;

Y Block name specification <*>:

Attribute tag specification <*>:

Attribute value specification <*>:

Select atributes:

Este afiat numrul de atribute selectate i este lansat invitaia:

Value / Position / Height / Angle / Style / Layer / Color / Next: <N>:

N Se modific global toate atributele.

Command: ATTDISP – se modific parametrii de afiare prestabilii.

Normal / ON / OFF / <Normal>:

N – las nemodificate modurile de afiare declarate la crearea atributelor;

ON – face toate atributele vizibile;

OFF – face toate atributele invizibile.

Command: ATTREDEF

Comport trei etape:

a) se copiaz sau se insereaz i se explodeaz blocul;

b) se creeaz, se modific definiiile atributelor;

c) se lanseaz ATTREDEF i se redefinete blocul cu modificrile necesare.

CAPITOLUL V

5.1 Reprezentarea desenelor în proiecție axonometrică

Reprezentarea axonometrică este proiecția ortogonală sau oblică a unui obiect pe planul axonometric ce se intersectează cu triedrul V, H, L, după triunghiul ABC numit triunghi axonometric. Această proiecție crează o imagine mai sugestivă a formei spațiale a obiectului respectiv și este utilizată, în special, pentru corpurile cu formă geometrică complexă, în completarea reprezentărilor ortogonale.

Elementele axonometriei ortogonale sunt:

planul axonometric [P];

triunghiul axonometric ABC;

axele axonometrice (O1X1), (O1Y1), (O1Z1).

Fig. 5.1. Reprezentarea în proiecție axonometrică

Valoarea raportului dintre proiecția pe planul axonometric a unui segment de pe una din axele reperului ortogonal (sau de pe o dreaptă paralelă cu aceasta) și segmentul ce se proiectează reprezintă coeficientul de deformare (de reducere) a axei respective.

Relația fundamentală a axonometriei este:

cos2α + cos2β + cos2y = 2.

Reprezentările axonometrice utilizate în desen tehnic pot fi clasificate:

a) După direcția de proiectare:

ortogonale – pentru care coeficientul de deformare este mai mic sau cel mult egal cu 1;

oblice – la care coeficientul de deformare poate fi mai mare decât 1;

b) După poziția planului axonometric față de axele obiectului axonometria poate fi:

izometrică – pentru care planul axonometric este egal înclinat față de axele dimensionale ale obiectului, coeficientul de deformare este același pentru toate cele trei axe, iar triunghiul axonometric este echilateral;

dimetrică – la care planul axonometric este egal inclinat față de două din axele dimensionale ale obiectului, coeficientul de deformare este același pentru cele două axe, iar triunghiul axonometric este isoscel;

trimetrică sau anizometrică – la care planul axonometric este înclinat diferit față de toate cele trei axe, iar triunghiul axonometric este oarecare.

5.2 Reprezentări axonometrice ale figurilor plane

Fig. 5.2 Reprezentarea în epură a pătratului

Fig.5.3 Reprezentarea izometrică a pătratului

Fig. 5.4 Reprezentarea în epură a hexagonului

Fig. 5.5 Reprezentarea izometrică a hexagonului

Fig. 5.6 Reprezentarea în epură a cercului

Fig. 5.7 Reprezentarea izometrica a cercului

Fig. 5.8 Reprezentari axonometrice si in epura a unor piese

5.3 Crearea desenelor izometrice in AutoCAD

Reprezentările izometrice sunt reprezentări plane care simulează aspectul unui model 3D.

Într-un desen izometric obiectele sunt desenate în unul din cele trei planuri izometrice. Fiecare plan izometric este definit de câte o pereche de axe.

Se stabilește și rețeaua de puncte ajutătoare GRID care corespunde direcțiilor axelor izometrice: 300, 900, 1500.

Alegerea planului izometric se face cu comanda ISOPLANE.

Command: ISOPLANE

Left / Top / Right / <Toggle>: – sau comutarea se face cu Ctrl + E

5.2 Desenarea cercurilor și arcelor de cerc, izometrice

Se utilizeaz opțiunea izometric a comenzii ELLIPSE.

Command: ellipse

Arc / Center / Isocircle / <Axis end point 1>: i

Center of circle: (selecia centrului)

<Circle radius> / Diameter: se indic raza sau diametrul.

Command: ellipse

Arc / Center / Isocircle / <Axis end point 1>: A

Center of circle:

<Circle radius> / Diameter:

Parameter / <Start angle>: (unghiul inițial)

Parameter / Included / <end angle>: (unghiul fin

CAPITOLUL VI

MODELAREA ÎN SPAȚIUL TRIDIMENSIONAL

Reprezentarea obiectelor în trei dimensiuni (reprezentarea 3D) permite ca imaginea să fie cât mai apropiată de cea reală.

6.1. Ecranul grafic 3D

Ecranul AutoCAD 3D Modeling prezintă unele modificări față de ecranul clasic:

Desenul este prezentat în perspectivă;

Pictograma sistemului de coordonate afișează și axa Z;

Colmatorul afișeazăc ele trei axe;

Opțiunea Grid afișează o rețea de linii în locul celei de puncte din varianta clasică;

Sunt afișate două casete de comenzi: Tool Palettes și Dashboard.

Fereastra Dashboard este o caracteristică a ecranului 3D și cuprinde comenzi de modelare și vizualizare 3D.

Afișarea ferestrei Dashboard se obține din meniul Tools —> Palettes —> Dashboard sau prin tastarea numelui comenzii Dashboard.

Prin apăsarea cu butonul drept al mouse-ului pe bara de titlu a ferestrei Dashboard, apare un meniu din care aceasta e poate muta, redimensiona sau bloca.

Fereastra Dashboard este împărțită în mai multe panouri, fiecare dintre acestea funcționând ca un meniu grafic de comenzi. Fiecare panou are o linie de titlu, din care, prin acționarea cu butonul stâng al mouse-ului pe pictograma panoului, se afișează o linie suplimentară de comenzi.

Prin apăsarea cu butonul drept al mouse-ului pe sprafața unui panou, se deschide un meniu din care, prin selectarea opțiunii Control Panels, se poate stabili ce panouri de comenzi vor fi afișate în fereastra Dashboard. Panourile afișate sunt:

2D Draw – cuprinde comenzi de desenare și editare a obiectelor în 2D;

3D Make – cuprinde comenzi de generare și editare a modelelor în 3D;

3D Navigate – cuprinde comenzi de vizualizare și animație;

Lights – permite alegerea surselor de lumină;

Visual Styles – permite alegerea stilului de vizualizare;

Materials – permite alegerea materialelor;

Render – cuprinde comenzi pentru prezenarea fotorealistă a obiectelor.

6.2 Vizualizarea obiectelor tridimensionale

Pentru a obține vizualizarea dorită a obiectelor tridimensionale se pot folosi:

proiecții după direcții standard,

se poate alege punctul din care se privește (view point) și direcția razei vizuale (viewing direction), prin indicarea coordonatelor liniare sau unghiulare;

se pot obține proiecții paralele, pe planele definite de UCS-ul curent sau de WCS;

Un obiect tridimensional poate fi privit din orice punct al spațiului.

Apelarea comenzii se face cu:

Comanda Vpoint

Meniul View —> 3DViews —>Vpoint

Meniul View —> 3DViews —>Vpoint Presets

Efectul comenzii Vpoint sunt mesajele:

Command: vpoint

Curent view direction: VIRWDIR = 0.0000,0.0000,1.0000

Specify a view point or [Rotate] < display compass and tripod > : r, opțiunea Rotate

Enter angle in XY plane from X axis < 1 >: 450 unghiul cu care se rotește camera în planul XY

Entera angle from XY plane < 1 > : 450 unghiul cu care se rotește camera față de planul XY

Prin apelarea comenzii Vpoint pe ecran apare o țintă, cursorul cruce și triedru XYZ

Prin deplasarea mouse-ului, în interiorul celor două cercuri concentrice de pe ecran, sistemul de axe se schimbă – dacă cursorul se află încercul interior vederea este de deasupra planului XOY (Z pozitiv): dacă cursorul este între cele două cercuri, vederea este de sub planul XOY ( Z negativ)

O proiecție pe axa XOZ al sistemului de coordonate – echivalent cu Vpoint/0,0,1 – se poate realiza prin comanda Plan. Opțiunile comenzii sunt:

Command: PLAN – permite revenirea la planul x, o, y al WCS-ului sau al unui UCS

<Current UCS> / UCS / World ] < Current>: unde:

opțiunea implicită se referă la UCS-ul curent;

Ucs – se referă la un UCS creat și salvat anterior

World – se referă la WCS

Pentru a obține o proiecție ortogonală pe unul din planele sistemului de referință, se folosește opțiunea 3D Views din meniul View.

Command: VIEW – permite salvarea sub un anumit nume a unei vederi i restaurarea unei vederi salvate anterior.

? / Delete / Restore / Save / Window:

? – listare;

D – tergere;

R – restaurarea unei vederi salvate anterior;

W – salvarea unei ferestre din ecranul curent;

S – salvarea vederii curente.

6.3 Tipuri de modele tridimensionale

AutoCAD-ul permite realizarea a trei tipuri de modele tridimensionale:

1. Modele de sârm (Wireframe);

2. Modele superficiale;

3. Modele solide.

Modelele pot fi transformate în imagini fotografice i în cod CNC (cod numeric computerizat) pentru a crea modele reale.

Modelele de sârmă realizeaz scheletul unei piese, având drept fundament liniile, arcele, cercurile.

Modelele superficiale adaugă suprafețe laterale opace pe schelet.

Modelele solide au în plus față de modelele superficiale și “miez”, adică au substanță.

Modelarea tridimensională se bazează pe înțelegerea sistemului de coordonate și a tuturor facilităților de orientare în spațiu pe care le pune la dispoziția utilizatorului programul AutoCAD.

6.4 Sisteme de coordonate

AutoCAD permite definirea a două tipuri de sisteme de coordonate: WCS (World Coordinate System) – se utilizează în desenarea 2D, sistemul are origine fixă și UCS (User Coordinate System) – se utilizează în desenarea 3D, unde este necesară modificarea poziției orginii sistemului de axe.

Poziționarea pictogramei UCS se face cu comanda:

Command: Ucsicon

Enter an option [On/OFF/All/Noorigin/Origin] < ON >:

Opțiunea ON – afișează pictograma UCS;

Opțiunea OFF – ascunde pictograma UCS;

Opțiunea All – cotrolează afișarea modificărilor în toate vederile active;

Opțiunea Noorigin – plasează pictograma în colțul din stânga jos, indiferent de poziția originii;

Opțiunea Origin plasează pictograma UCS în originea (0,0,0)

Repoziționarea sistemului de coordonate UCS se face cu:

Comanda UCS

Butonul UCS de pe bara Standard

Bara UCS

Efectul comenzii sunt mesajele:

Command: ucs

Current ucs name: *WORLD* sistemul curent

Enter an option

[New/Move/Ortho/Graphic/Prev/rstore/Save/Del//Apply/?/World]

< World> :

Toate opțiunile se găsesc pe bara UCS și în butonul exploziv UCS. Cele mai importante opțiuni sunt New și Move.

Opțiunea New are mai multe opțiuni pentru plasarea originii și a direcției celor trei axe.

Command: ucs

[New/Move/Ortho/Graphic/Prev/rstore/Save/Del//Apply/?/World]

< World> : n

Specifyorigin of new UCS or [ZAxis/3point/Object/Face/View/X/Y/Z/

< 0,0,0>: z

Specify rotation angle about Z axis < 90 > :

Opțiunea Zaxis (za) se definește un UCS care are axa OZ paralelă cu o direcție precizată. Se definete originea și un punct de pe axa pozitivă a lui Z.

Command : ucs

[New/Move/Ortho/Graphic/Prev/rstore/Save/Del//Apply/?/World]

< World> : n

Specifyorigin of new UCS or[ZAxis/3point/Object/Face/View/X/Y/Z/ < 0,0,0>: za

Specify new origin point < 0,0,0 > : Enter

Specify point on positive portion of Z-axis < 0.0000, 0.0000, 1.0000 > : s-au generat cordonatele unui punct pe axa Z (0,0,1) care indică sensul pozitiv al axei Z

Opțiunea X, Y, Z – se rotește UCS-ul curent cu un unghi (900 sau 1800 ) în jurul axei specificate;

Command : ucs

[New/ Move/Ortho/Graphic/Prev/Restore/Save/Del//Apply/?/World]< World> : n

Specifyorigin of new UCS or [ZAxis/3point/Object/Face/View/X/Y/Z/ < 0,0,0>: x

Specify rotation angle about X axis < 90 > : – 900 rotirea implicită ar fi 900, dar se rotește cu -900

Opțiunea 3Point definește un UCS prin specificarea originii și a sensurilor pozitive ale axelor Ox și Oy, primul punct va fi originea, al doilea un punct în sens pozitiv pe axa X și al treilea un punct în sens pozitiv pe axa Y;

Opțiunea Object permite alinierea sistemului de axe față de un obiect;

Opțiunea Face se aplică obiectelor solide;

Opțiunea View se definește un sistem de coordonate ce are planul XOY paralel cu ecranul monitorului;

Opțiunea Previous comută pe UCS-ul anterior;

Opțiunea Move permite mutarea UCS-ului;

Opțiunea OrthoGraphic permite schimbarea UCS-ului pentru diferite vederi;

Opțiunea Save denumește și salvează UCS-ul curent;

Opțiunea Restore încarcă un UCS salvat cu opțiunea Save și îl face UCS curent;

Opțiune Del șterge un UCS salvat cu opțiunea Save.

6.5 Obinerea modelelor tridimensionale prin stabilirea de grosimi i cote

6.5.1 Adăugarea elevației

Elevația este distanța cu care se mută originea față de planul XY, și poate fi pozitivă sau negativă.

La modelele de sârmă, dimensiunea după axa Z se stabilește cu comanda Elev.

Command : ELEV – permite deplasarea planului de lucru cu o distanță precizată după o direcție perpendiculară pe acesta.

Specify new current elevation <0.0000>: {noua elevație}- definește poziția planului bazei, prin distanța față de planul XOY al UCS-ului curent;

Specify new current thickness <0.0000>: {noua grosime} – se definește grosimea obiectului.

Dacă se dorește doar modificarea grosimii se folosește:

Comanda Thickness

Meniul Format —> Thickness

Command: Thickness

Enter new value Thickness < 0.0000> : valoarea grosimii

Acoperirea suprafeței opace a modelului de sârma se face cu:

Comanda 3Dface

Meniul 3Dface de pe bara Surface

Efectul comenzii sunt mesajele:

Command: 3dface

Specify first pont or [Invisible] : primul punct

Specify second point or [Invisible] : al doile punct

Specify third pont or [Invisible] < exit > : al treilea punct

Specify fourth pont or [Invisible] < create three-sided face > : enter sau al patrulea punct

Specify third pont or [Invisible] < exit > : Enter

Pentru opacizarea suprafețelor acoperite este necesară comanda Hide care se aplică folosind:

Comanda Hide

Meniul View —>Hide

Desenarea cu grosime nenulă poartă numele de extrudare, iar rezultatul este o suprafață riglată generată prin deplasarea unui segment de dreaptă paralel cu axa Oz a UCS-ului curent.

Umbrirea suprafețelor este operația de colorare a lor, se face cu:

Comanda Shade

Meniul View —> Shade

Comanda Shade are patru variante:

Fețele umbrite și muchiile nu sunt puse în evidență

Fețele umbrite și muchiile sunt puse în evidență cu culoarea fondului;

Fețele umbrite cu culoarea fondului ;

Fețele neumbrite desenate în culoarea obiectului și muchiile sunt puse în evidență cu culoarea fondului;

6.6 Obținerea modelelor tridimensionale cu ajutorul comenzilor 3D

Command: 3DPOLY – permite desenarea unei polilinii în spațiu. Spre deosebire de PLINE, nu permite desenarea de arce în cadrul poliliniei.

Command: 3DFACE – creeaz un obiect 3D.

First point: …

Second point: …

Third point: …

Fourth point: …

Third point: …

6.7 Generarea suprafețelor

Se face cu ajutorul unor rețele matriceale m x n puncte în spațiu numite VERTEX-uri.

Fiecare patru puncte învecinate formează o fațet de tip 3DFACE care este considerată opacă. Precizia de aproximare a unei curbe este dată de densitatea rețelei folosite pentru aproximare.

Apelarea desenări acestor suprafețe se face cu:

Comanda 3DMesh

Butonul 3Dmesh de pe bara Surface

Command: 3DMESH – permite definirea unei suprafețe în spațiu prin specificarea dimensiunilor rețelei și a poziției fiecărui vârf.

Mesh M size; …

Mesh N size: …

Vertex (m, n): (coordonatele vârfurilor): <Return>

m = rândul;

n = coloana.

Se începe cu vârful (0.0). Se modifică n i m fixat, apoi se trece la m+1.

Exemplu: suprafa poligonal cu 3×2 vârfuri

Command: 3Dmesh

Mesh M size: 3

Mesh N size: 2

Vertex (0,0): 1,1

Vertex (0,1): 1,4

Vertex (1,0): 4,1

Vertex (1,1): 4,4

Vertex (2,0): 5,2,3

Vertex (2,1): 5,5,3

VPOINT: <1,1,1>:Enter

Command: PFACE – generează o suprafață poligonală cu topologie arbitrară prin specificarea poziției vârfurilor și apoi a fiecărei fețe în rețeaua poligonal a suprafeței.

Vertex 1: …

Face 1, Vertex 1: (numrul de ordine a vârfului)

Face 1, Vertex 2: …

Command: RULESURF – genereaz o suprafață riglată prin rularea (deplasarea) unei drepte pe dou curbe.

Current wire frame density: SURFTAB 1= 12

Select first defining curve: (prima curbă) – enter

Select second defining curve: (a doua curbă) – enter

Entitățile selectate pot fi: curbe, puncte, arce, cercuri, polilinii.

Dacă o curbă este închisă, trebuie ca și cealaltă curbă să fie închisă.

Trasarea curbei riglate începe din extremitatea cea mai apropiată de punctul de selecție.

Curbele generatoare pot fi în același plan sau în plane diferite.

Command: TABSURF: – genereaz o suprafață riglată prin deplasarea unei curbe numită curbă generatoare pe o direcție de deplasare, numit dreaptă directoare.

Select object for path curve: – (selecteaz curba generatoare)

Select object for direction vector: – (direcția) – selectează vectorul director

Se construiește o suprafață riglată cu 2N puncte, jumătate pe curba generatoare și jumătate pe direcția vectorului indicat.

Variabila SURFTAB1 – controleaz densitatea rețelei de puncte.

Command: REVSURF – creează o suprafaț de revoluție prin rotirea unei curbe în jurul unei axe. Se precizează curba de rotit, axa de rotație și unghiul de început și de sfârșit al rotirii.

Current wire frame density: SURFTAB 1= 12 SURTAB 2=6

Select object to revolve: (curba de rotit)

Select axis of revolution: (axa de rotație)

Specify start angle <0>: (unghiul de început)

Specify included angle (+ = ccw, – = ccw) <360>: (unghiul de sfârșit)

Densitatea rețelei de curbe este controlată de variabilele SURFTAB 1, 2, 3.

De exemplu: prin rotirea conturului închis din figură în jurul axei se obține suprafața din cea de-a doua figură.

Command: EDGESURF – construiește o suprafață pornind de la patru muchii ce o mărginesc. Se obține o suprafață bicubic interpolată între cele patru muchii, care în general pot fi curbe în spațiu.

Select edge 1: (prima curbă)

Select edge 2: (a doua curbă)

Select edge 3: (a treia curbă)

Select edge 4: (a patra curbă)

Variabila SURFTAB1 = densitatea rețelei pe direcția M;

Variabila SURFTAB2 = densitatea rețelei pe direcția N.

Rezultatul este o rețea de (SURFTAB1 + 1) x (SURFTAB2 + 1) linii.

6.8 Utilizarea entităților 3D. Primitive de desenare 3D

Principalele primitive de desenare tridimensională sunt:

BOX – paralelipiped sau cub;

CONE – con sau trunchi de con;

DOME – semisferă deschisă;

DISH – semisferă închisă;

MESH – o rețea de tip mesh prin precizarea a patru puncte;

PYRAMID – piramidă sau trunchi de piramidă;

SPHERE – sfere;

TORUS – tor;

WEDGE – pene.

Command: BOX – generează un paralelipiped definit prin: primul colț, lungime, lățime, înălțime, unghiul de rotație în jurul colțului.

Baza paralelipipedului este în planul xoy al UCS-ului curent, iar rotirea se face în jurul axei OZ a UCS-ului curent.

Specify corner point of box: – coordonatele unui vârf dela baza paralelipipedului

Specify lenght of box: – lungimea laturii (se măsoară de-a lungul axei X în UCS-ul curent)

Specify width of box or cube / <Width>: lungimea laturii (se măsoară de-a lungul axei Y)

Specify height of box: – înlțimea (măsurată pe Z)

Specifx rotation angle about Z axis: – unghiul de rotație în jurul axei Z

Command: CONE – generează con, trunchi de con, cilindru.

Se definesc razele celor două baze și înălțimea. Dacă o rază este 0, rezultă un con, dacă razele sunt egale rezultă un cilindru, iar dac razele sunt pozitive rezultă un trunchi de con.

Command: CYLINDER

Base center point: (centrul primei baze)

Diameter / <radius> of base: (raza bazei)

Heigh: (înălțimea)

Number of segments <16> …

Command: DOME – genereaz o semisfer deschis definit prin centru i raz.

Center of dome: (centrul semisferei)

Diameter <Radius>: (raza)

Number of longitudinal segments: <16>

Number of latitudinal segments: <8>

Ex.:

Dome Dish

Command: DISH – generează o semisferă închisă.

Command: MESH – generează o rețea plană, definită prin coordonatele a patru puncte și dimensiunile M și N.

First corner: …

Second point: …

Third point: …

Fourth point: …

Mesh M size: …

Mesh N size: …

Observaie: – punctele sunt specificate în sens trigonometric sau orar.

Command: PYRAMID – generează piramide sau trunchiuri de piramid.

First base point: …

Second base point: …

Third base point: …

Tetraedron / <Fourth base point>:

Implicit al IV-lea punct al bazei: …

Ridge / Top / <Apex point>:

– Ridge – se indică dou puncte care vor forma extremitățile unei muchii;

– Top – sunt cerute punctele bazei superioare;

– Apex point – vârful piramidei.

Tetraedron

Top / <Apex point>: …

– dacă se introduce un punct, se generează o piramid cu fețe laterale care se întâlnesc într-un punct;

– Top se vor cere trei puncte care genereaz cealalt baz a piramidei.

Command: WEDGE – generează o suprafață de forma unei pene.

Corner of edge: …

Lenght: …

Width: …

Height: …

Rotation about Z axis: …

Command: SPHERE – generează o sferă.

Center of sphere: …

Diameter / <radius>: …

Number of Longitudinal segments <16>: …

Number of Latitudinal segments <16>: …

Command: TORUS – generează un tor prin precizarea centrului, diametrului (raza) diametrului (raza) tubului.

6.9 Editarea obiectelor tridimensionale

Command: ROTATE3D – realizează rotirea obiectelor tridimensionale în jurul unei axe.

Select objects: …

Axis by object / Last / View / XAxis / YAxis / ZAxis / <2 points>:

<Rotation angle> / Reference: …

Command: MIRROR3D – creează imaginea în oglindă a obiectelor faă de un plan.

Select objects: …

Plane by object / Last / ZAxis / View / XY / YZ / ZX / <3 points>:

Delete old objects ? <N>:

Command: 3DARRAY – creează matrice polare sau ortogonale în 3D.

Select objects:

Rectangular or Polar array (R / P):

R Number of rows ( – – – ) <1>:

Number of columns ( |||) <1>:

Number of Levels ( … ) <1>:

+ distanele ntre linii, coloane, niveluri.

P Number of items:

Angle to fill <360>:

Rotate objects as they are copied ? <Y>:

Center point of array: …

Second point of axis of rotation: …

6.10 Modele solide. Primitive solide

Comenzile pentru generarea corpurilor solide sunt asemănătoare cu cele pentru corpurile 3D superficiale. Acestea sunt: Box (paralelipiped), Wedge (plan înclinat), Cone (con), Sphere (sferă), Cylinder (cilindru), Pyramid (piramida), Torus (tor), Polysolid (polisolid). Aceste comenzi pot fi accesate din panoul 3D Make al paletei Dashboard, din meniul grafic Modeling sau din meniul Draw, submeniul Modeling.

Command: BOX – crează un paralelipiped solid cu baza paralelă cu UCS –ul curent, înălțimea este pe direcția axei Z.

Specify corner of box or [Center] <0,0,0>: se specifică coordonatele unui vârf de pe bază, se introduc L, l, H sau coordonatele vârfului opus.

Command: CYLINDER – generează un solid cilindric definit prin centrul și raza bazei și înălțimea cilindrului. Bazele sunt situate în plane paralele cu planul orizontal al UCS-ului curent pot fi cercuri sau elipse.

Current wire frame density : ISOLINES = 12

Specify center point for base of cylinder or [Elliptica]<0,0,0>: coordonatele centrului bazei

Specify radius for base of cylinder or [Diameter]: … raza bazei

Specify height of cylinder or [Center of other end]: … înălțimea cilindrului

Command: WEDGE – generează un solid poliedral cu o față înclinată, definit prin două colțuri opuse ale bazei și înălțimea acestuia. Baza este paralelă cu planul orizontal al UCS-ului curent, iar înălțimea este pe direcția axei Z.

Specify first corner of wedge or[Center]<0,0,0>: coordonatele primului vârf al bazei

Specify corner of [cube/legth]: coordonaele vârfului opus al bazei

Specify heigth : înălțimea

Command: CONE – crează un solid conic, definit prin centrul și raza bazei și înălțimea conului. Baza poate fi un cerc sau o elipsă și este situată în plan paralel cu planul orizontal al UCS-ului curent.

Mesajele rezultate în urma comenzii sunt identice cu cele de la cilindru.

Command: SPHERE – crează un solid sferic definit prin centru și raza sau diametrul sferei. Planul ecuatorial al sferei este paralel cu planul orizontal al UCS-ului curent.

Current wire frame density : ISOLINES = 12

Specify center of sphere <0,0,0> : coordonatele centrului sferei

Specify radius of sphere or [Diameter] : raza sferei

Command: TORUS – crează un solid toroidal, definit prin centru, raza sau diametrul torului și raza sau diametrul tubului.

Specify center point of torus : coordonatele centrului

Specify radius of torus or [Diameter] : diametrul exterior

Specify radius of stube or [Diameter]: diametrul tubului

6.11 Crearea modelelor solide compuse

Pentru a obține un model solid compozit se parcurg următoarele etape:

1. Crearea unora sau mai multor primitive (prism, cilindru, con, sferă, tor);

2. Utilizarea operațiilor booleene.

Operațiile booleene sunt:

reuniunea;

intersecția;

scăderea.

Command: UNION – combină două sau mai multe obiecte solide care se intersectează pentru a creea un solid complex.

Butonul Union de pe bara Solids Editing

Obiectele adunate pot fi:

– primitive solide;

– solide compozite.

Efectul comenzii sunt mesajele de selectare a obiectelor care se reunesc.

Select objects: …

Observație: pentru a obține o imagine mai fidelă se umbrește obiectul creat cu SHADE sau se elimină liniile ascunse cu HIDE.

Command: SHADE – se elimină liniile ascunse și se pictează suprafața modelului. Se utilizează pentru umbrire o singur sursă de lumină situată în spatele punctului de vedere.

Command: HIDE – elimină muchiile ascunse:

Command: SUBTRACT – realizează scăderea unui solid din altul. Este folosit la crearea găurilor, șanțurilor, pieselor cu forme interioare.

Butonul Subtract de pe bara Solids Editing

Efectul comenzii sunt mesajele:

Select solids and regions to subtract form: (se indică sursa)

Select objects: …

Select solids and regions subtract : …

Select objects: …

Select objects: …

Command: INTERSECTION – creează un nou solid reprezentând volumul intersecției a două sau mai multe obiecte selectate. Obiectele selectate trebuie să aib o regiune comună.

Butonul Intersect de pe bara Solids Editing

Efectul comenzii sunt mesajele de selectare a obiectelor care se intersectează.

6.12 Editarea modelelor solide

Comanda FILLET funcioneaz la fel ca în 2D și realizează racordarea solidelor.

Comanda CHAMFER realizează teșirea solidelor

Comanda ROTATE 3D – Rotirea n spațiul 3D

Axa de rotație poate fi o axă oarecare în spațiul 3D. Ea poate fi precizată în diverse moduri:

– două puncte;

– un obiect;

– precizarea axei x sau y, z.

Select objects: …

Axis by object / Last / View / XZxis / YAxis / ZAxis / <2 points>: …

<Rotation angle> / Reference: …

Comanda MIRROR 3D – Oglindirea în spațiul 3D

Se creeaz imaginea în oglindă a unui obiect față de un plan.

Select objects: …

Plane by Object / Last / Zaxis / XY / YZ / ZX / <3 points>: …

Delete old objects ? <N>:

Comanda 3DARRAY – Matrice în 3D

O matrice 3D are linii, coloane, niveluri dacă este ortogonală și are centru și un al doilea punct care definește axa de rotație, dacă este polară.

Select objects:

Rectangular or Polar array (R / P):

R Number of rows ( – – – ) <1>: număr de linii pe orizontală

Number of columns ( |||) <1>: număr de coloane pe verticală

Number of Levels ( … ) <1>: distanța dintre obiectele matricei pe linii și coloane + distanțele între linii, coloane, niveluri.

P Number of items: număr de poziții de multiplicare

Angle to fill <360>: valoarea unghiului pe care se face multiplicarea,

Rotate objects as they are copied ? <Y>: cu sau fără rotirea obiectului

Center point of array: … se dau coordonatele centrului cercului

Second point of axis of rotation: …

6.13 Vizualizarea obiectelor tridimensionale

Command: DVIEW – realizează modificarea dinamică a punctului de vedere.

Select objects: …

CAmera / TArget / DIstance / POints / PAn / Zoom / TWist / CLip / Hide / Off / Undo / <Exit>:

CAmera

TArget controlează amplasarea aparatului fotografic și a țintei.

POints

Aparatul fotografic este locul din care se privește, iar ținta este locul spre care se privește.

CA – se ajusteaz poziția aparatului fotografic;

TA – se ajusteaz poziția țintei.

Toggle angle in / Enter angle from xy plane <10>:

(Comutarea unghiului în / introducerea unghiului față de planul xy)

T

Toggle angle from / Enter angle in xy plane from x axis < – 45.00>:

POints – se stabilesc poziția aparatului fotografic și a țintei (mai întâi ținta și apoi aparatul fotografic)

D – duce la activarea modului de afișare în perspectivă.

Pentru a dezactiva afișarea în perspectivă (revenind la proiecția paralelă) se utilizează opțiunea Off.

Pentru a stabili distanța la care se află aparatul fotografic față de țintă, se introduce un număr la invitația: New camera / Target distance:

sau se utilizează bara de reglaj pentru a preciza valoarea.

Opțiunile Zoom și Pan funcționează la fel ca la comanda View.

TWist – permite rotirea vederii curente în jurul axei privirii (definită de aparatul fotografic și de țintă)

New view twist (noul unghi de rotație al vederii)

Hide;

CLip sunt utilizate pentru a elimina din vedere anumite părți ale modelului.

Hide ascunde doar obiectele de referință;

CLip este utilizat pentru a defini un plan de secționare.

Se elimin obiectele situate în fața planului de secționare.

Apar opțiunile:

Back / Front / <Off>: (față / spate / <dezactivare>

6.14 Afișarea simultan a mai multor vederi

Command: VPORTS – permite împărțirea spațiului model de pe ecran în mai multe vederi diferite.

Save / Restore / Delete / Join / Single / ? / 2 / <3> / 4:

Horizontal / Vertical / Above / Below / Left / <Right>:

Se poate activa caseta de dialog Viewport Layout și astfel se pot alege dintre mai multe configurații de vederi adiacente: Tiled Viewport Layout

6.15 Lucrul cu modele solide

Command: MASS PROP – permite calcularea și afișarea proprietăților masice ale modelului solid selectat.

Programul furnizeaz următoarele informații:

– masă;

– volum;

– paralelipipedul de volum minim în care se poate încadra obiectul;

– centrul de greutate;

– momentul de inerție;

– razele de inerție;

– momentele principale de inerție și axele principale de inerție;

– momentele de inerție centrifugale.

Aceste informații pot fi înscrise într-un fiier.

Command: SECTION – permite secționarea unui solid cu ajutorul unui plan.

Select objects: se selectează solidul care va fi selectat …

Select objects: …

Specify first point on Section plane by [Object/ZAxis/View/XY/YZ/ZX <3 points>: ZX – se definește planul de secțiune ca fiind paralel cu planul ZOX al UCS-ului curent.

În planul curent este creată o regiune care este conturul secțiunii din planul selectat. Regiunea creată este plasată în poziția planului definit anterior.

Cu comanda MOVE se deplasează secțiunea în altă locație și apoi se utilizează BHATCH pentru a o hașura.

6.16 Randarea obiectelor solide

Comenzile HIDE și SHADE creează imagini umbrite ale obiectelor, fără a permite plotări sau fără posibilitatea de a modifica poziția sursei de lumină.

Randarea presupune obținerea unor imagini realiste ale obiectelor 3D.

Facilitățile de randare pun la dispoziția utilizatorului: texturi superficiale, lumini, umbre.

Noțiunile noi care apar sunt: sursele de lumină, materiale, scene.

6.17 Cotarea în 3D

Cotarea se face după aceleași reguli ca și cotarea în 2D. Cotele sunt plasate numai în planul xOy, în tipul cotării se va utiliza mutarea UCS-ului, astfel încât planul în care se face cotarea să fie paralel cu planul xOy. Poziția cotei față de linia de cotă va fi plasată în funcție de sensul axei Ox. Sensul de scriere a coteri este în funcție de sensul axai Oy.