Desemnarea Reprezentantilor de Catre Corpul Electoral

LUCRARE DE LICENȚA

DESEMNAREA REPREZENTANȚILOR DE CĂTRE CORPUL ELECTORAL

CUPRINS

Introducere

Capitolul I. Corpul electoral

1.1.Noțiunea de corp electoral

1.2.Repartiția teritoriala a electoratului

1.2.1.Tehnica decupajului electoral

1.2.2.Decupajul electoral-competența a autorităților publice

1.2.3.Decupajul electoral si justuția electorală

Capitolul II. Distorsiuni posibile ale raportului de reprezentare dintre reprezentanți și corpul electoral

2.1.Distorsiuni in exercitarea dreptului de vot și in alegerea reprezentanților de către corpul electoral

2.1.1.Distorsiuni in exercitarea dreptului de vot

2.1.2.Distorsiuni in alegerea reprezentanților de către corpul electoral

2.2.Influența sistemului electoral asupra reprezentării.

2.2.1.Sistemul reprezentării proporționale

2.2.2.Sistemul majoritar

2.2.3.Sistemul mixt

Capitolul III. Legitimitate democratică a reprezentanților

3.1.Legitimitatea determinata de participarea electorală

3.1.1.Participarea electorală și legitimitatea reprezentanțilo

3.1.2.Absenteismul si legitimitatea reprezentanților

3.2.Legitimitatea electorală in raport de contextul organizării alegerilor

3.2.1Cadrul juridic necorespunzător și manipularea regulilor electorale

3.2.2.Insuficiențe determinate de administrarea alegerilor

Concluzii

Bbliografie

Capitolul I.Corpul electoral

1.1.Noțiunea de corp electoral

În cadrul unui regim democratic reprezentativ,toate autoritațile constituționale rezultă,fie

Indirect,ca urmare a alegerilor,corpul electoral avand rolul de a le desemna,dar și de a le controla.În plus,datorita instituției dizolvării parlamentului,el are astfel temelia fundamentala a îintregului edificiu constituțional1.Dar,corpul electoral nu este guvernul puterii,el nu este titularul unei părți proprii de suveranitate.Astfel,este foarte important a nu confunda națiunea sau poporul cu corpul electoral,o persoană putând fi membră a națiunii sau a poporului,dar neputând fi parte a corpului electoral.

Corpul electoral poate fi definit ca o colectivitate de persoane fizice,din multitudinea ce-

care alcătuiesc poporul sau națiunea,persoane care,avâand calitatea de cetățeni și indeplinind condițiile de capacitate juridică și aptitudinea morală,participă la exercitarea puterii prin vot2.Votul repreyintă un act esențial al participării individuale colectivă,directă sau indirectăȘPartidele,sindicatele,asociațiile și grupurile de presiune3.În consecință,drepturile exclusiv politice aparțin,de regulă doar cetațenilor,nu și străinilor și apatrizilor,întrucât doar cetațenii participă la guvernare4.

1J. Barthelemy,P. Duez,op. cit.,p.290.

2L.Duguit,Manuel de droit constitutionnel,Editions Pantheon Assas,Paris 2007,p.

142,344.

3C.Grewe,H.R. Fabri,Droits constitutionnels europeens,PUF,Paris, 1995,p. 388,389.

4Aceste precizări le regăsim inclusiv in documentele internaționale, cum ar fi Declarația Universala a Drepturilor Omului care dispune ca individul nu s epoate bucura de drepturi politice decat in țara sa,adică in țara al carui cetățean este.Ideea este mult mai clar enunțata in Pactul internațional referitor la drepturile civile si politice care precizeaza in art. 25 că “Orice cetățean…”.În plus,Convenția Europeană a Drepturilor Omului stipulează în art.3 din Protocolul nr. 1 că :”înaltele păarti contractante se angajeaza să organizeze,la intervale rezonabile,alegeri libere cu vot secret,în condițiile care asigură libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ”.Curtea Europeană, in jurisprudența sa, a preciyat că nicio condiție nu trebuie sa împiedice libera exprimare a voinței poporului în alegerea corpului legislativ.

În doctrina de drept constituțional s-a precizat că determinarea titularilor dreptului de vot

este rezultanta constituțională a raportului de forțe existente îintr-o țara la un moment dat, legisla-

torul urmând a îincadra in categoria corpului electoral pe aceia care poseda cea mai mare forța sociala.

Desemnarea Parlamentului în perioada votului restrâns,sub diferitele sale forme,a constituit o limitare serioasă a exercitării unui drept fundamental al cetațeanului și a ge-

nerat o reprezentare restrictivă și elitista a grupurilor și categoriilor sociale.Parlamentul constituit pe principiul votului restrâns nu a exprimat voință intregii națiunii,ci a unei părți a acestia,structura sa fiind determinată de ponderea formei de cens,avere,vârsta,sex,instrucție.

Votul universal este acela care nu restrânge nici pe criterii de ereditate,nici pe condiții de

avere,nici pe condiții de capacitate participarea cetațenilor la vot dar implica excluderea a numeroase persoane pe criterii de vârsta1,nedemnitate sau incapacitate mentala.Universalitatea votului nu presupune că întreaga națiune poate fi inclusa în cadrul corpului electoral,toate persoanele având capacitate electorala2.

Calitatea de elector este strâns legată de calitatea de cetățean al statului,iar pentru a putea

vota trebuie să îndeplinească anumite condiții de fond și de formă. Condițiile de fond sunt de

regulă,cele care se referă la vârstă cetățenie,absența cauzelor de incapacitate sau nedemnitate pentru a vota.Astefl dreptul de vot are,în principiu vocația universalității,care teoretic,presupune ca el să poată fi exercitat de orice membru al corpului electoral.Cu toate acestea,în marea majoritate a statelor,universalitatea votului nu este interpretată în sens strict,la exercitarea directă

Odată exprimată voința poporului,nicio modificare ulterioară în organiyarea sistemului electoral nu trebuie să aduca atingere acestei voințe,cu excepția unor motive absolut necesare pentru ordinea democratică.A se vedea,CEDO,16 martie 2006,Lzkoureyos c. Grecia,nr. 33554-03. CEDO,5 aprilie 2007,Kvakci c. Turcia,nr 71907-01

1E.P. Guiselin,L’age,variable juridique des elections politiques,Revenue de droit public nr. 1-2009,p. 104-105

2De altfel si CEDO,24 iunie 2008,in cayua Adamsons c. Letonia nr 3669-03 a subliniat

necesitatea de a aprecia legislația electorală în lumina evoluției politice a fiecărui stat,ceea ce

necesitatea de a aprecia legislația electorală în lumina evoluției politice a fiecărui stat,ceea ce înseamna că anumite caracteristici în cadrul unui sistem pot fi justificare în altul.

a puterii de stat neputând participa cei care nu au încă sau nu mai posedă maturitatea politică necesară pentru a lua decizii ce afectează viața întregii comunități,ajungându-se astfel la distorsionarea condițiilor calitații de elector.

În România,beneficiarii1 dreptului de vot sunt, potrivit Constituției2 și legilor electorale3

cetățenii români,iclusiv cei cu dublă cetățenie cu vârsta de 18 ani împliniți până în ziua alegerilor inclusiv,care îndeplinesc condițiile limitativ precizate în textul constituțional.Odată ce îndeplinește aceste condiții,cetățeanul nu mai poate renunța la dreptul de vot,el se poate cel mult abține de a-l exercita.Sunt excluți cetățenii străini și apatrizii,incxlusiv refugiații și solicitanții de azil în România.Dreptul de vot,inclusiv dreptul de consultare prin referendum aparține cetățenilor români,indiferent de domiciliu,aceștia putând avea domiciliul și in strainătate,așa cum rezultă din dispozițiile art.18 alin 8 din Legea nr 35/2008.Acordarea dreptului de vot cetățenilor români cu domiciliul în străinătate ar putea duce la distorsionarea reprezentării,în sensul suprareprezentării,în condițiile în care aceștia sunt mobilizați de forțele politice de a participa la vot,iar electoratul din străinătate.în special cetățenii români plecați de mult timp nu ar mai avea suficiente legături cu realitatea politică din țară,putându-se vorbi astfel de un vot mai putin responsabil sau de un vot mai puțin informat care ar distorsiona reprezentarea la nivel național.În sens contrar,dificultățile de natură administrativă impuse cetățenilor români ce votează în străinătate,ce se adaugă dezinteresului față de participarea la viața politică1 ar putea duce la sub-prezentarea intereselor acestora2.În acest din urmă caz,ar trebui găsite modalități alternative de vot,pornindu-se de la realizarea unei evidențe a cetățenilor români cu domiciliul în străinătate și de la o analiză detaliată a costurilor ce le presupune un scrutin.

Art. 36 si 37 din Constituție.A se avea în vedere și art. 38 din Constituție care dă posibi-

litatea ,în condițiilr aderării României la Uniunea Europeană,ca cetățeni români să aleagă și să fie aleși în Parlamentul European.Legea nr 33/2007 privind organizarea și desfașurarea alegerilor pentru Parlamentul European a extins dreptul de a alege și de a fi ales în Parlamentul European și la cetățenii europeni cu domiciliul sau reședința de teritoriul României dacă îndeplinesc condițiile legale.

3Legea nr, 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului și pentru modifi-

carea și completarea Legii nr 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale,a Legii administrației publice locale nr. 215/2001 și a Legii nr 393/2004 privind Statutul aleșilor locali,publicată in M.Of. nr. 196 din 13 martie 2008, Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României,publicată in M.Of. nr 887 din 29 septembrie 2004,Legea nr 67/2004 pentru alegerea autorităților publice locale,publicată in M.Of. nr 271 din 29 martie 2004,republicată în M.Of. nr 333 din 17 mai 2007.

1Conform www.becparlamentare2008.ro, prezența la vot în 2008,la alegerile parlamen-

tare a cetățenilor români cu domiciliul în străinătate a fost de 24.008.În 2009,conform www.bec2009p.ro la alegerile prezidențiale prezența la vot a fost de 147.754 alegători.

2A se vedea studiul Reprezentarea diasporei și votul româniloe din străinătate realizat de

Fundația Soros România http:/www.soros.ro/ro/program_articol.php?articol=152#,consultata la 26.02.2010.

Din punctual de vedere ala mecanismelor de reprezentare politică a cetățenilor statului

de origine cu domiciliul în străinătate1,statele aleg un model limitat de două extreme:asimilarea acestora în circumpscripții teritoriale deja existente în statul de origine și formarea unor circumscripții speciale pentru aceștia.În majoritatea cayurilor se preferă asimilarea acestor cetățeni circumscripțiilor deja existente în țara de origine, urmând regula ultimului domiciliu2.

Crearea de circumscripții electorale separate trebuie făcuta prin raportare la mărimea nu-

merică absolută a cetățenilor din străinătate.Cu alte cuvinte cetățenii non-rezidenți ar trebui să aibă drepturi policitce și reprezentare distinctă dar nu la același nivel de proprorționalitate cu cetățenii rezidenți.Motivul pentru care e necesară această limitare se referă la situațiile în care comunitatea din străinătate este la fel de mare din punct de vedere numeric ca și populația rezidentă.De asemenea nu se acceptă cu ușurință o reprezentare proprorțională a comunității din străinătate în situațiile în care aceasta este integrată politic în țările de detinație datorita unei proceduri de acordare a cetățeniei generoase și active,care ar outea conduce la o anumită detașare față de problemele tării de origine.Cu alte cuvinte,reprezentarea politica distinctă a cetățenilor cu domiciliul în străinătate este o măsura liberală,dar trebuie contrcarate potențialele efecte negative care ar conduce la suprareprezentarea comunității din străinătate,interesele cetățenilor rezidenți rămânând prioritare.

Din persepectiva proporționalității sau criterteriului de reprezentare numeric,în sistemul

folosit în prezent în România,fiecare continent al lumii reprezintă o circumscripție electorală,în care se alege un reprezentant.Deși aparent neutră și echitabilă,această măsură nu surpinde diferențele mari între Europa și Statele Unite ale Americii pe de o partze,unde există un număr ridicat de români,Africa,America de Sud sau Asia,pe de altă parte.Considerăm că circumscripțiile constituite pentru cetățenii cu domiciliul în străinătate ar trebui stabilite în funcție de ndin punct de vedere numeric ca și populația rezidentă.De asemenea nu se acceptă cu ușurință o reprezentare proprorțională a comunității din străinătate în situațiile în care aceasta este integrată politic în țările de detinație datorita unei proceduri de acordare a cetățeniei generoase și active,care ar outea conduce la o anumită detașare față de problemele tării de origine.Cu alte cuvinte,reprezentarea politica distinctă a cetățenilor cu domiciliul în străinătate este o măsura liberală,dar trebuie contrcarate potențialele efecte negative care ar conduce la suprareprezentarea comunității din străinătate,interesele cetățenilor rezidenți rămânând prioritare.

Din persepectiva proporționalității sau criterteriului de reprezentare numeric,în sistemul

folosit în prezent în România,fiecare continent al lumii reprezintă o circumscripție electorală,în care se alege un reprezentant.Deși aparent neutră și echitabilă,această măsură nu surpinde diferențele mari între Europa și Statele Unite ale Americii pe de o partze,unde există un număr ridicat de români,Africa,America de Sud sau Asia,pe de altă parte.Considerăm că circumscripțiile constituite pentru cetățenii cu domiciliul în străinătate ar trebui stabilite în funcție de numărul de alegători,luând ca și criteriu de referință numărul de alegători.

1Nu există prevăzut în legislația următoarele state votul cetățenilor cu domiciuliul în

strainătateȘCipru,Malta,Muntenegru,Monaco,Maroc,Nigeria,Palestina,Serbia,Slovacia,Uruguay,

Zambia.

2Această preferință este mai puternică în unele țări,în care constituitatea circumscripțiilor

electorale aparține domeniului constituțional,precum este cayul SUA,și prin urmare crearea unor circumscipșii separate pentru cetățenii non-rezidenție este o măsura dificil de adoptat.De aseme-

nea se preferă strategia asimiliționistă în situațiile în care diaspora unei țări este de dimensiuni reduse ți neimplicată politic,iar crearea unei circumscripții electorale distincte nu este justificată.

Stabilirea acestor circumscripții electorale este o problemă spinoasă fiind practicate mai multe variante1.Astfel,în cazul României pare legitimă formarea câte unei circumscripții electorale pentru fiecare țară în care numărul cetățenilor români este semnificativ,de exemplu românii din Italia,Spania și Statele Unite ar trebui să aibă fiecare un reprezentant separat.

Constituantul român restrânge dreptul de a participa la vot persoanelor care nu au vârsta

majoratului sau se află,din diverse motive,sub anumite interdicții.Astfel minorii,străinii,apatrizii,

incapabilii și nedemnii sunt excluși din cadrul corpului electoral.Minorii sunt excluși întrucât par-

ticiparea la viața politică a statului presupune,cu necesitate,un anumit grad de maturitate și de responsabilitate,inclusiv politică.Străinii și apatrizii nu beneficiază de dreptul de vot,întrucât acesta este un drept exclusiv politic,adică privește și afectează în ezclusivitate comunitatea umană constituită în stat.Incapabilii sunt alienații si debilii mintal care,neavând posibilitatea unui discernământ al acțiunilor lor,nu pot vota.Ultima categorie de persoane care nu beneficiază de dreptul de vot vizează persoanele condamnate,prin hotărâri judecătorești definitive inclusiv la pedeapsa complementară sau accesorie a pierderii drepturilor electorale2.

1Portugalia de ezemplu,a avut inițial două asemenea circumscripția europeană și non-eu-

ropeană,după care s-a discutat îinființarea unei a treia pentru țările vorbitoare de limba portugheză.Croația are un număr fix de 12 candidați care pot fi aleși de diaspora.

2În legătură cu restrângerea adusă dreptului de vot anumitor categorii de persoane s-a

pronunțat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârea Hirts c.Marea Britanie,CEDO,30 martie 2004,cauya nr 74025-01.Considerând că dreptul de vot reprezintă un drept și nu un privilegiu, susceptibil de limitări,acestea trebuie să urmărească un scop legitim și să fie proporționale,astfek că interzicerea drepturilor electorale ale persoanelor care execută o pedeapsă penală privativă de libertate,deși urmăreștescopul legitim al prevenirii infracțiunilor,prin sancționarea comportamentului infracțional și întărirea spiritului civic,nu este proproțională dacă are o măsură automată,pentru orice persoană care execută o pedeapsă cu inchisoarea,indiferent de natura și gravitatea faptei comise și de asprimea pedepsei.Efectul asupra dreptului de vot al condamnatului depinde oarecum arbitrar,de perioada care se întâmplă să fie aceea a detenției.Un deținut condamnat la o săptamână închisoare pentru o infracțiune minoră iși pierde dreptul de vot dacă este deținut în ziua alegerilor,în timp ce un deținut având o pedeapsă de mai mulți ani pentru infracțiuni mai grave poate întâmplător să nu o piardă..A se vedea de asemenea CEDO,6 aprilie 2000,cauya Lbita c.Italia,nr. 26772-95,pct.198-203.

Astfel,persoanele arestate preventiv,bucurându-se de prezumția de nevinovăție în temeiul art. 23.alin 11 din Constituție,dacă îndeplinesc condițiile stabilite de art. 36 din Constituție,au drept de vot.În ceea ce privește persoanele aflate in executarea unei pedepse privative de libertate,se realizează o suspendare a exercițiului dreptului de vot pentru timpul cât persoana se află într-o asemenea situație.Într-o cauză1,Clmanovici c.România,după ce a reținut că interzicerea de drept a dreptului de vot aplicată tuturor persoanelor condamnate,indiferent de tipul gravitatea și natura pedepsei depășește marja de apreciere acceptabilă dată statelor în temeiul art 3 din Protocolul nr.1 Curtea Europeană a statuat că aplicarea de drept,în temeiul art 64. Lit. A si art. 71 C.pen.,a interzicerii dreptului de vot tuturor persoanelor condamnate definitiv la pedeaspsa închisorii,indiferent de tipul și gravitatea pedepsei și de persoana condamnatului este contrară art. 3.Acest articol nu împiedică impunerea retricției dreptului de vot în cayul în care un individ a comis abuzuri grave în exercitarea unei funcții sau aal cărui comportament amenință fundamentele democrației.Principiul proproționalității presupune existența unei legături perceptibile și suficiente între sancțiune și comportament precum și situația persoanei afectate.În cauza de față,Curtea de Casație a aplicat de drept măsurile prevăzute de lege fără să aprecieze scopul legitim urmărit și proporționalitatea interzicerii dreptului de vot al reclamantului cu scopul urmărit.

Recent,CEDO a inițiat procedura-pilot împortiva Marii Britanii2 pentru încălcarea art 3

din Protocolul nr. 1 la Convenție,pe motiv că nu a întreprins măsurile legislative necesare pentru a pune în ezecutare hotărârea Hirst în care Regatul Unit a fost condamnat pentru că legislația sa electorală interzicea în mod absolut dreptul de vot tuturor persoanelor aflate în ezecutarea unei pedepse privative d elibertate.Curtea a reținut că nu era necesară o examinare individuală a cazurilor similare pentru a putea analiza remediul portivit și nicio compensație financiară nu urma să fie plătită,singurul remediu eficient fiind modificarea legislației electorale.O asemenea modificare legislativă a legii electorale,ce urmează a se face în 6 luni de la această decizie,modificare care să respecte cele decise în cauza Hirst,va însemna și respectarea hotărârii din cauza prezentă și orice viitoare decizie în cazuri similare.

În Franța,Consiliul Constituțional prin decizia din 9 aprilie 1992,a stabilit o sferă largă

Pentru calitatea de cetățean francez,apreciind că aceasta calitate este necesară atât pentru alegerile

1CEDO,1 iulie 2008,Calmanovici c.România,cauza nr 42250/02.

2CEDO,23 noiembrie 2010,Greens și M.T. c Marea Britanie,cauyele nr 60041/08 și 60054/08

naționale,cât și pentru cele locale,având în vedere că Senatul francez esze ales în mod indirect de către electori aleși la nivel local.Și ca indirect,aceștia prin alegerea senatorilor să participle la exercitarea suveranității naționale.Alte state condiționeaza mai degrabă dreptul de vot de rezidență pe teritoriul lor decât de cetățenie:de exemplu,Marea Britanie acordă drept de vot cetățenilor din Commonwealth pentru toate tipurile de alegeri,străinii non comunitari fiind electori la alegerile locale cu condiția unei durate de reședință variind între 3 și 5 ani1 sau pe bază de reciprocitate2.În afara Uniunii Europene,cetățenii străini au drept de vot la alegerile municipale în Norvegia,Islanda,câteva cantoane elvețiene,Argentina,Uruguay,Peru,Venezuela,iar în Chile,Noua Zeelandă și la alegerile naționale3.

În ceea ce privește incapacitatea morală,în Franța s-a pus problema compatibilității din-

tre dispozițiilecodului penal care nu interzic în mod automat dreptul de vot în cazul unei condamnări penale și dispozițiileart.7 ale codului electoral care interzic automat dreptul de vot pentru o perioadă de 5 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de condamnare pentru corupție,trafic de influență,primirea de foloase necuvenite disputând totodată radierea automată de pe listele electorale a persoanei condamnate4,instanțele judecătorești dându-le o interpretare diferită.Tot în Franța,majorii aflați sub tutela nu pot vota,cu excepția cazului când ei sunt autorizați de către un judecător,fiind instituită astfel o interdicție absoluta și generală.injustă,întrucât instituirea tutelei implică situații diverse care nu presupunneapărat pierderea discernământului politic.În Marea Britanie,președintele biroului electoral este cel care apreciază dacă starea mentală sau fizică îi permite electorului să voteze,iar în Italia persoanele incapabile ezercită fără restricții dreptul de vot5.

În alte state,cum ar fi statele din Europa Centrală și de Est legislația electorală prevede

restricții în ceea ce privește ezercitarea drepturilor politice de către persoanele care au desfașurat

1În Irlanda din 1963,Suedia din 1975,Danemarca din 1981,Olanda din 1985,Estonia din

1993,Finlanda din 1996,Slovenia și Lituania din 2002,Luxemburg din 2003 și Belgia 2004.

2În Spania,Malta,Cehia sau Portugalia.De exemplu în Portugalia brazilienii au drept de

Vot pentru alegerile legislative.A se vedea F.J. Laferriere,Nature des droits attaches a la nationalite,Cahiers de droit constitutionel nr 23/2007,p.82-85.

3F.J. Lafierriere,op.cit.,p.82-85.

4F. Hamon,M.Troper,op. cit.,p. 531;P. Pactet, F.M.Soucramanien,Droit constitutionnel

27 edition,Dalloz,Paris,p. 373-375.

5J.L Herin,Les ezclus du droit de vote,Pouvoirs nr. 120/2006, p. 99-100.

anumite activităși în regimul anterior,fiind promovate legi ale lustrației.Lustrația1 accentueză mai ales principiul responsabilității în exercitarea demnităților publice.Curtea Europeană s-a pronunțat subliniidn că o asemenea procedură trebuie să indeplinească anumite condiții2.Însăși Curtea Constituțională a României a analizat în Decizia nr. 820/2010,asemănător Curții Europene,dacă reglementarea privind lustrația este proporțională cu scopul urmărit,realizând un control al activității legiuitorului,la fel ca și Curtrea EuropeanĂ.În acest caz,instanța constituțională română a constatat că reglementarea este excesivă în raport cu scopul legitim urmărit,deoarece nu permite individualizarea măsurii și că nu oferă garanții adecvate de control judiciare asupra aplicării măsurilor restrictive.

În Italia,legislația privind falimentul prevede suspendarea drepturilor electorale ale fali-

tului pe toată perioada procedurii falimentului și pe o perioadă de mazim 5 ani de la data declarării falimentului.Curtea Europeană în deciziile sale a reținut că drepturile electorale,în speță dreptul de a alege nu este absolut3,statele bucurându-se de o largă marjă de apreciere pentru stabilirea condițiilor de exercitare a acestor drepturi,dar Curtea trebuie să aprecieze în ultimă instanță dacă aceste condiții sunt compatibile cu art 3 Protocolul nr 14.

1Și în România după 21 de ani de la căderea regimului comunist s-a încercat adopatrea

Unei legi a lustrției,declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională în cadrul unui control a priopri exercitat asupra Legii lustrației,privind limitarea temporară a accesului la unele funcții și demnități publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere și din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989,Decizia nr 820/2010 publicată in M.Of.,nr 420 din 23 iunie 2010.

2Astfel,î, primul rând.o lege a lustrației trebuie să îndeplinească exigențele de accesabili-

Tate și de previzibilitate inerente noțiunii de legalitate cerute de Convenție,in al doilea rând această procedură nu trebuie să constituie motive de răzbunare,pedepsirea persoanelor vinovate urmând a se face portivit legislației penale;în al treilea rând,dacă legislația națională prevede limite drepturilor garantate de convenție,acestea trebuie să fie suficient de precise pentru a putea individualiza responsbilitatea fiecărei persoane în parte și de a conține garanțiile proceduale adecvate;în al patrulea rînd,autoritășile naționale trebuie sa aibă în vedere faptul că măsurile privind lustrția au caracter temporar și restricțiile trebuie stabilite în timp.

3CEDO,11 iunie 2002,Selim Sadak și alții c. Turica,nr 25144/94 de la 26149/95 la

26154/95,27100/95 și 27101/95; CEDO, 5 aprilie 2007, Silay. C.Turcia ,nr. 8691/02;CEDO, 1 iulie 2004,Vito Sante Santoro c. Italia,nr. 36681/97.

Astfel,în jurisprudența sa1,a reținut că limitarea drepturilor electorale ale falitului în legislația italiană are drept scope pedepsirea și devalorizarea falitului ca și individ nedemn pentru simplul motiv că a făcut obiectul unei proceduri civile.Curtea a adăugat că măsurile prevăzute de legislația italiană în domeniul falimentului constituie un blam moral asupra individuzlui pentru simplu fapt,independent de culpă, că acesta este insolvabil,neurmărind astfel un obiectiv legitim și incălcând art. 3 din Protocolul nr. 1.

Toate aceste distorsionări pot determina,așa cum am arătat o subreprezentare sau o su-

prareprezentare a anumitor categorii de ctățeni în cadrul corpului electoral,aceste variații în componența corpului electoral facilitând alegerea anumitor reprezentanți și evitând aplicarea sancțiunii electorale pentru alții și ducând astfel la inexistența unei concordanțe între interesul general ce ar trebui urmărit și aspirațiile,voința națiunii.

4CEDO,i iulie 1997,Gitanas și alții c. Grecia, nr. 18747/91;19376/92;19379/92;28208/95

27755/95; CEDO,22 iunie 2004,Aziz c. Cipru ,nr. 69949/o1: CEDO,6 octombrie 2005,Hirst c. Marea Britanie nr 74025/2005.

1CEDO, 23 martie 2006,Campagnano c. Italia, nr. 77955/o1; CEDO, 23 martie 2006

Albanese c. Italia, nr 77924/01; CEDO ,23 martie 2006, Vitiello c. Italia,nr. 77962/01;CEDO,24 mai 2006,Bova c. Italia, 25513/02; CEDO, 29 iunie 2006, Chiumiento c. Italia, nr, 3649/02; CEDO,29 iunie 2006,Frazia c.Italia,nr. 3653/02;CEDO,24 mai 2006,Pantuso c. Italia,nr 21120/02;CEDO,13 iulie 2006,Vincenzo Taiani c. Italia nr. 3638/02;CEDO,29 iunie 2006,Vertucci c. Italia ,nr 29871/02.

1.2.Repariția teritorială a electoratului

Pentru desfașurarea alegerilor în vederea desemnării reprezentanților corpul electoral es-

te organizat în circumscripții electorale.Circumscripția electorala reprezintă cadrul organizatoric teritorial de desfășurare a operațiunilor electorale1.Alegerea parlamentarilor presupune astfel,o anumită divizare administrativă a teritoriului și a populației,cei aleți reprezentând grupe de cetățeni sau colectivități umane grupate pe anumite criterii.Există,în consecință,o strânsă corelație între numărul circumscripțiilor electorale și număarul celor care vor gi aleși..Numărul circumscripțiilor electorale depinde de tipul d escrutin practicat, scrutinul uninominal presupunnând un număr mai mare de circumscripții electorale, egal cu numărul celor care urmează să fie alețo,în ideea că o circumscripție electorală desemnează un parlamentar,iar scrutinul de listă,portivit căruia fiecare circumscripție electorală desemnează mai mulți parlamentari,presupunând un număr mai mic de circumscripțtoo electroale.În ultim caz,circumscripția electorală se identifică de regulă,cu unitatea administrativ-teritorială.Uneori,este necesară delimitareacircumscripțiilor electorale pentru a evita aribtrariul și manipularea în vederea obținerii unui anumit rezultat politic printr-o grupare artificială a alegătorilor.

Decupajul electoral trebuie să tindă a realiza egalitatea reprezentării,în sensul că toți ale-

sii reprezintă un număr pe cât posibil egal de locuitori și nu de electori,ideal greu de atins în practică datorită variației populației și condițiilor geografice.

1.2.1. Tehnica decupajului electoral

Delimitarea circumscripțiilor electorale se realizează în mode diferit,de la stat la stat,în

funcție de mai multe criterii:dimensiunile populației,unitățile administrativ-teritoriale tradiționale ale statului,caracteristicile geografice ale regiunii,conteztul social,politic și cultural al regiunii.Procesul de delimitarea circumscripțiilor își are,de cele mai multe ori,sediul materiei în textele constiționale,care ar trebui să prevadă:intervalele de timp la care se realizează delimitare,gradul participării publice la acest proces,rolu legislativului,executivului și autorității judecătorești în acest proces,autoritatea cu rol decisiv în determinarea unităților electorale.În cayul scrutinului uninominal,circumscripțiile electorale sunt întodeauna special decupate.În cazul scrutinului de listă,circumscripțiile electorale,fie sunt special decupate fie coincid cu decupajul administrativ-teritorial2.În momentul în care se realizează o delimitare a circumscripțiilor electorale3 este important de observat dacă se produc modificări majore în ceea ce privește mărimea circumscripției electorale,acesta fiind un indiciu al încercării de denaturare a reprezentativității.

1Într-o altă definiție,circumscripția electorală este teritorilul cu o întindere variabilă în

Cadrul căruia alegătorii urmează sa-și desemneze,prin proceduri electorale,reprezentanții la nivel central sau local.A se vedea,C. Ionescu,Tratat de drept…,op. cit., p. 370.

2C.Grewe, H.R. Fabri,op. cit., p. 403-406.

Comisia de la Veneția,în cadrul Codului bunelor practici în materie electorală, Liniilor

directoare și raportului explicativ1,adoptate în cadrul celei de-a 52-a Sesiuni Plenare de la Veneția din 18-19 octobrie 2002, astabilit că mandatele trebuie repartizate în mod egal pentru toate circumscripțiile electorale,după unul din următoarele criterii de repartizare: numărul populației,numărul cetățenilor care domiciliază în circumscripția respectivă,numărul alegătorilor înregistrați,eventual numărul votanților.Criteriul geografic și delimitările administrative tradiționale pot fi,de asemenea,luate în considerare.Abaterea mazimă admisibilă în raport cu norma de repartizare nu trebuie să depaășească 10% și în nici un caz 15% decât în circumstanțe speciale.Modul de repartizare a mandatelor trebuie revizuit cel puțin o dată la zece ani și de preferință în afara perioadelor electorale,nu trebuie să fie partizan,favorizând un anumit partid politic și nu trebui să defavorizeze minoritățile naționale.Raportul ezplicativ detaliază criteriile în baza cărora ar trebui realizat decupajul electoral precizând că,în cazul în care alegerile nu sunt desfășurate într-o singură circumscripție electorală,delimitarea limitelor circumscripției trebuie realizată astfel încât mandatele în caemrele joase,care reprezintă populația,să fie distribuite în mod egal între circumscripții,în conformitate cu unul din criteriile speciale de repartizare precizate mai sus.În cazul nerespectării acestui principiu ne confruntăm cu fenomenul geometriei electorale,sub forma fie a “geometriei electorale active”,atunci când repartizarea mandatelor antrenează inegalitatea reprezentării de la prima sa aplicare,fie a “geometriei electorale pasive” care rezultă din păstrarea o perioadă îndelungată a distribuției teritoriale a mandatelor și a circumscripțiilor.Mai mult decât atâa,în sistemele de vot majoritar,poate avea loc un alt tip de manipulare numită “tăiere electorală”,care constă în favorizarea unui partid prin decuparea artificială a circumscripțiilor electorale.

În România,circumscripția electorală este definită de Legea nr 35-2008 la art.2 pct. 9 ca

Fiind administrativ-teritorială -județ sau municipiul București- ori circumscripția electorală pentru românii cu domiciliul sau reședința în afara țării,în care se organizează alegeri și la nivelul căreia se atribuie mandate,în funcție de rezultatele alegerilor.

3Numeroase instituții internaționale au stabilit anumite standarde privind delimitarea cir-

Cumscripțiilor electorale,cele mai cunoscute fiind cele stabilite de Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa.OSCE Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept cunoscută sub numele de Comisia de la Veneția,Fundația Internațională pentru Sistemele Electorale-IFES.Ase vedea L.Handlez,Delimitation Equitz Project,Resoruce Guide,IFES, 2006,Towards Developing International Standars.

1http://www.venice.coe.int/docs/2002/CDL-AD(2002)023rev-rom.pdf

În România nu se realizează o delimitare a circumscripțiilor electorale,acestea coinci-

zând cu unitățile administrativ-teritoriale,cu singura excepție a circumscripției pentru românii din străinătate care cuprinde toate continentele.În schimb,se realizează delimitarea colegiilor uninominale,definite ca subunități ale unei circumscripții electorale,în care este atribuit un singur mandate.Delimitarea colegiilor uninominale este efectuată de către Guverul conform hotărârii unei comisii parlamentare special,constituite pe baza proproționalității reprezentării parlamentare.Având în vedere că delimitarea colegiilor uninominale reprezintă,portivit Legii nr 35-2008,o condiție,sine qua non pentru desfășurarea alegerilor pentru cele două camera ale Parlamentului și pentru asigurarea realizării concrete a principiului periodicității alegerilor prevăzute de dispozițiile art. 2 alin 1 din Constituția României,republicată,Guvernul a adoptat Hotărîrea nr 802/2008 pentru aprobarea primei delimitări a colegiilor uninominale pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului1.

1.2.2. Decupajul electoral competență a autorităților politice

În ceea ce privește repesonsabilitatea realizării decupajului electoral,în secolul XIX a-

Cesta aparținea fie autorității legiuitoare,fie guvernului.Cu timpul,parlamentul a renunțat la ideea realizării delimitării circumscripțiilor electorale,acesta urmând a fi realizată de un organism independent și imparțial,reprezentativ pentru societate,care să reprezinte atât interesele naționale,cât si pe cele locale,care să realizeze o consultare publică înainte de stabilirea limitelor teriotoriale și care sa nu fie manipulat de anumite grupuri politice sau grupuri de interese.

Decupajul electoral de către puterea legislativă presupunea două sisteme:stabilirea cir-

cumscripțiilor electorale prin constituție sau prin legea electorală și folosirea acestui decupaj pentru alegerile subsecvente,idiferent de modificările care intervin în ceea ce privește mărimea populației și stabilirea circumscripțiilor electorale de către legislativ cu prilejul fiecărei alegeri,această atribuție fiind puternic politizată2.

În cazul în care decupajul electoral se realizează de către autoritățile politice,parlament,

respectiv guvern pentru a respecta obiectivitatea decupajului electoral și a-i asigura un caracter democratic trebuie conferită unui judecător puterea de a controla realizarea acestuia.Spre exemplu în Fratnța,Consiliul de Stat efectuează controlul în cazul decupajului realizat prin decret și respectiv Consiliul Constituținal în cazul decupajululi realizat prin lege.

1Publicată în M.Of. nr. 595 din 8 august 2008.

2În SUA,în cauza Bandemer c. Davis au fost precizate condițiile de partizanat politic pri-

vind delimitarea circumscripțiilor electorale:excluderea democrațiilor din comitetele însărcinate cu delimitarea circumscripțiilor,utilizarea sediului republican pentru munca de cercetare realizată consultant pentru delimitarea circumscripțiilor electorale.

În majoritatea statelor anglofone dar și în Lituania,Mexic,Polonia,decupajul electoral se

realizează de către o comisie independentă alcătuită din 3-9 membri cu pregătire în domniile administrației geografiei,statisticii,fiind conduse de regulă de către judecători1.În unele state,regăsim și membri ai partidelor politice,dar votul acestora nu poate determina o tendință partizană,intrucât numărul lor este redus.

În România,așa cum am arătat mai sus,circumscripțiile electorale1 sunt reprezentate de

unitățile administrativ-teritoriale,fiind necesară delimitarea doar a colegiilor uninominale.Elementul de noutate îl reprezintă constituirea pentru prima dată a unei circumscripții în afara granițelor pentru romănii cu domiciliul sau reședința în afara țării.O circumscripție electorală este compusă din mai multe colegii uninominale,numărul acestora fiind stabilit în confromitate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr 35/2008,prin împărțirea numărului de locuitori din fiecare circumscripție la norma de reprezentare2.

Prima delimitare a acestora a fost făcută de către Guvern pe baza unei hotărâri adoptate

de către o comisie parlamentară specială,constituită pe baza proporționalității reprezentării parlamentare.Legislația electorală prevede că delimitarea și numerotarea colegiilor uninominale se actualizează de către Autoritatea Electorală Permanentă anual precum și după fiecare recensământ al populației.Modificarea colegiilor uninominale nu poate fi făcută de către autorități politice atât la prima delimitare,cât si ulterior și nu de către un organism independent imparțial care să asigure respectarea principiului egalității în delimitarea circumscripțiilor electorale putând fi create colegii care să favorizeze partidele politice deja reprezentate în parlament.De astfel.s-ar putea realiza consensul tuturor actorilor politici,prin numirea conducerii Autoritășii Electorale Permanente,care ar urma să realizeze ulterior delimitarea colegiilor pentru păstrarea în continuare a ststus quo-ului deja creat la prima delimitare.

1Denumirea și numerotarea circumscripțiilor electorale sunt prevăzute în anexa nr. 1 din

Legea nr 35/2008.

2La 70.000 de locuitori în cazul colegiilor uninominale pentru alegerea Camerei De-

putaților, respectiv la 160.000 de locuitori în cazul colegiilor uninomninale pentru alegerea Senatului.La acestea se adaugă câte un colegiu pentru ceeea ce depășește jumătatea normei de reprezentare.Numărul colegiilor uninominale dintr-o circumscripșie electorală nu poate fi mai mic de 6,4 colegii pentru deputați si 2 pentru sentori.Denumirea și numerotarea colegiilor uninominale sunt cele stabilite prin H.G. nr.802/2008 în conformitate cu prevederile art. 12 alin 1 din legea nr 35/2008 cu modificările si completările ulterioare.

Modificarea colegiilor electorale inițiale nu poate fi făcută în orice situație, ci doar dacă

există o diferență de 10% în ceea ce privește mărmimea populației,ceea ce înseamnă că e destul de dificil de relizat o nouă delimitare.În consecință ar fi necesr ca legea electorală să fie modificată în sensul creării unui organism independent competent a realiza delimitarea colegiilor electorale cu posibilitatea pentru instanță de a realiza un control al acestei activități.

În vedere constituirii unor standarde internaționale în materie, s-a apreciat că e necesară

respectarea a trei principii fundamentale:agalitatea voturilor,delimitarea circumscripțiilor electorale de către un organ independent și impartial,delimitarea să nu discrimineze niciun partid politic si niciun grup minoritar.

1.2.3. Decupajul electoral și justiția electorală

Implicarea unei autorități jurisdicționale care să realizeze controlul delimitării circum-

scripțiilor teritoriale permite identificarea mai multor sisteme:în unele state,legilația electorală nu conține nicio prevedere privind controlul de către o instanță a procesului de delimitare a circumscripțiilor electorale de exemplu România;în alte state,există o interdicție privind atacarea în instanță a procedurii de delimitare a circumscripțiilor electorale;într-un al treilea tip de state,instanțele au rol limitat în controlul procesului de delimitare a circumscripției electorale.

În România,competența de a delimita colegiilor uninominale aparține,într-o primă fază,

Guvernului prin hotărâre de govern,iar ulterior Autorității Electorale Permanante prin hotărâre.Legislația electorală nu cuprinde nicio o dispoziție cu privire la controlul exercitat de către instanțele judecătorești cu privire la delimitarea colegiilor electorale.Însă,având în vedere principiul legalității portivit căruia actele administrative normative trebuie să fie conforme cu actul normative primar,apreciem că și în materie electorală devine aplicabil regimul juridic al contenciosului administrative,hotărârea guvernului,respective hotărârea Autorității Electorale Permanante putând fi atacate la instanțele de contencios administrative în condițiile Legii nr 554/

2004 a conteciosului administrativ.În același sens s-a pronunțat atât doctrina de specialitate1 cât si Curtea Constituțională care intr-o decizie2 a arătat că ceea ce nu intră in sfera de competență a Curșii Constituționale intră în sfera contenciosului adminstrativ.Acest lucru determină însă

1D.Apostol Tofan,Drept administrativ vol II,Ed.All Beck,București 2004,p.299-300

V.Vedina;,Unele consideratii teoretice și implicarșiile practice privind legea nr. 554/2004

2Decizia nr. 37/1993,publicată în M.Of. nr. 215 din septembrie 1993

existența unor termene lungi de acțiune în justiție și de exercitare a căilor judiciare de atac,cu consecința inaplicabilitășii procedurilor extrem de repide din legislața electorală sau a soluționării judiciare a litigiului cu mult după terminarea procesului electoral.Pentru a asigura atât realizarea dispozițiilor constitușionale privind liverul acces în justiție cât și respectarea caracterului specific al procedurilor de soluționare a cererilor privind procesul electoral,se impune introducerea în legislațiaelectorală a unor dispozții exprese referitoare la posibilitatea atacării în justiție a actelor de delimitare a colegiilor uninominale,termenele de exercitare a căilor de atatc și de soluționare a acestora precum și la sancțiunile nerespectării acestor dispoziții.În legsilația unor state sța prevăzut chiar inființarea unor tribunale specializate în materie electorală.

Hotărârea de Guvern nr 802/2008 prin care se delimitau colegiile uninomina a fost

contestată la Curtea de Apel București de către Partidul România Mare care a solicitat intanței1 anularea

și suspendarea respectivei hotărâri de guvern.Curtea de Apel a respins solicitarea pe motivul că nu a fost invocat interesul public legitim pentru a contesta un act normativ care afectează drepturile electorale.Interesul public legitim poate fi invocat de orice persoană fizică sau juridică pentru a acontesta acte normative ce aduc atingere drepturilor fundamentale,o actio popularis,criticată de doctrina de drept public2.În ceea ce privește consecințele acestei decizii a Curții de Apel București singura modalitate pentru a stopa acțiunile în justiție care au în vedere procesul electoral este ca Guvernul să ofere un cadru coerent de reglementare:să abroge actele normative subsecvente Legii nr. 35/2008 care privesc desfășurarea procesului electoral și să procedeze la o nouă delimitare a colegiilor exclusiv pe baza acestei legi,prin convocarea comisiei

1Dosarul nr 5446/2/2008 aflat pe rolul Curții de apel București,http://portal.just.ro/Instan

aDosar.aspx?idInstitutie=2&d=MjAwMDAwMDAwMTc0ND11.Partidul Romania Mare a invocat faptul că prin HG nr. 802/2008 s-au stabilit colegiile uninominale fără a se ține cont de lipsa unei delimitări a comisiei parlamentare speciale în cazul municipiului București și a județelor Constanța și Satu Mare delimitare care în viziunea PRM ar fi fost obligatorie pentru toate colegiile uninominale fiind invocat faptul că portivit art 12 alin 1 al Legii nr 35/2008 ,prima delimitare a colegiilor uninominale va fi efectuată prin hotărâre a Guvernului,conform hotărîrii unei comisii parlamentare speciale.

2O.Puie,Conteciosul administrativ,Ed. Universul Juridic,București 2009,vol. I,p. 243 si

urm.,T.Drăganu,Câteva refelcții pe marginea recentului Proiect de Lege a contenciosului administrativ,in R.D.Pb. nr. 3/2004,p. 57/59.

parlamentare special la care această lege face trimitere.În caz contrar,se susține într-o opinie,oricine va putea de acum incolo contesta procesul electoral prin simpla invocare a interesului legitim public1.Față de această susținere,precizăm că în contencios administrative obiectiv,afirmarea încălcării unui interes legitim public trebuie să aibă character subsidiary față de invocarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat,instanța2urmând să analizeze pe fond îndeplinirea celor două interese și raportul de cauzalitate dintre vătămare și interesele invocate.Într.o alta opinie3 se susține că prevederea legală conform căreia acțiunea în justiție tinzând la anularea unui act administrative normative este pusă la dispoziția oricărei personae pentru vătămarea unui interes public este neconstituțională,fiind încălcate prevederile art. 52 alin 1 și art 21. alin 1 din Constituție.

Totodată,PRM a ridicat în fața Curții de Apel București excepția de neconstituționalitate

a unor dispoziții din O.U.G. nr. 66/2008 și O.U.G. nr. 97/2008,referitoare la delimitarea colegiilor uninominale,pe motivul încălcării principiului egalității votului,excepție admisă de curtea de Apel.

În verificarea constituționalității acestor dispoziții,instanța constituțională precizează4 că

legiuitorul însuși a avut în vedere relativitatea delimitării colegiilor uninominale,astfel incât repartizarea populației să se încadreze în anumite limite minimale,respectiv maximale și prin aceasta să se asigure reprezentarea tuturor colegiilor în Parlament.În plus,Curtea observă că,într-o altă decizie a statuat că “delimitarea colegiilor uninominale nu este decât o operațiune tehnică la a cărei realizare participă o comisie parlamentară,ale cărei opțiuni vor fi reglementate printr-o hotărâre a Guvernului.Ca atare,delimitarea colegiilor electorale nu poate fi confundată cu sistemul electoral,ale cărui elemente sunt stabilite prin lege.Organizarea și executarea acestei legi se fac prin hotărâri ale Guvernului,în temeiul art. 108 alin 2 din Constituție”.Prin urmare,nu se poate reține critica de neconstituționalitate potrivit căreia prevederile din respectivele ordonanțe contravin prevederilor art. 16 alin 1,art 37 si ale art 62 alin. 1 din Constituție.

1R. Carp,Anulare și suspendarea actelor administrative în contenciosul electoral, Studia

Universitatis Babes Bolzai.Jurisprudentia nr 2/2009 p. 41/45

2A se vedea și C.A Cluj,secț. Com. Și de cont. Adm. Și fisc. din 1854/2010.De asemenea

a se vedea pentru detalii I.Deleanu,Modificări și completări,implcite sau explicite,ale Cpdului d eprocedură civilă C.J nr 9/2005,p. 102.

3T.Drăguanu,Câteva reflecții…op.cit.,p. 58.

4Decizia nr 1248/2008,publicată în M.Of nr. 802 din 2 decembrie 2008.

Referitor la această decizie a Curții,apreciem că soluția ar fi trebuit să fie de neconstittu-

ționalitate a dispozițiilor respective,intrucât este încălcat principiul egalității votului prin instituirea unor procedee și tehnici de limitare sau deturnare a acestei egalități,tehnici care au avut drept scop crearea de circumscripții electorale inegale ca număr de locuitori.Or,caracterul egal al votului este consacrat de textul constituțional,stabilirea și delimitarea colegiilor uninominale nefiind doar o simplă operațiune tehnică,ci reprezentând o componentă importantă a procesului electoral cu directă infulență asupra drepturilor electorale.

Egalitatea presupune trei elemente: cota de reprezentare trebuie să fie aceeași, un alegă-

tor să aibă un singur vot pentru alegerea aceluiași organ,votul fiecărei persoane să aibă aceeași pondere,indiferent de gradul de instrucție,starea civilă,profesia sau situașia financiară.În prezent,regula un om-un vot1 a triumfat,deși în practică se mai întâlnesc anumite inegalități ale votului,dar acestea nu sunt legate de starea socială,ci fie de decupajul circumscripțiilor electorale,fie de reprezentarea anumitor colectivități teritoriale.Astfel,dacă două circumscripții aleg același număr de reprezentanți,deși numărul alegătorilor este diferit,votul alegătorului din circumscripția mai puțin populată cântărește mai mult decât al alegătorului din circumscripția mai populată.Pentru a se evita asemenea inegalități nu este suficient ca decupajul electoral să fie făcut pe baze agalitare încă de la origini,ci trebuie revizuit permanent pentru a ține seama de evoulțiile demografice și,pe de ală parte trebuie realizată supravegherea din partea unui organism independent,de către judecătorul constituțional de exemplu,care să se asigure că decupajul este realizat în conformitate cu rezultatele recensământului.

1Curtea Constituțională Decizia nr. 2/1992 ,publicată în M.Of. 165 din 16 iulie 1992

și Decizia nr. 1248/2008 publicată în M.Of. 803 din 2 decembrie 2008.

Capitolul II Distorsiuni posibile ale raportului de reprezentare dintre reprezentanți și corpul electoral

2.1.Distorsiuni în ezercitarea dreptului de vot și în alegerea reprezentanților

2.1.1.Distorsiuni în ezercitarea dreptului de vot

Exercițiul dreptului de vot cere să fie îndeplinite,pe lângă condițiile de fond, și condiția

De formă ca alegătorii să fie înscrișo în listele electorale.Potrivit legislației electroale romîne,listele electorale se întocmeswc de primăriile localităților în care domiciliază1 alegătorii,separat pentru fiecare secșie de votare,fiind puse la dispoziția alegătorilor cu cel pușin 45 de zile înainte de alegeri.Înscrierea în liste este obligatorie,se face din oficiu,legea instituind un control administrativ și un control jurisdicțional în legătură cu omisiunile,înscrierile greșite sau orice alte erori din aceste liste.

Efectele juridice ale înscrierii în listele electorale sunt acelea că toți cei înscriși pot vota

și că numai cei înscriși pot vota și numai în localitatea în care sunt înscriși de regulă localitatea de domiciliu.Pentru a vota,cel înscris în listă trebuie să facă dovada identității sale cu cartea de identitate sau cartea de alegător.Cel de-al doilea efect poate presupune excepții,de exemplu în cazul în care un alegător nu s eregăsește pe listele electorale ale localității de domiciliu poate solicita înscrierea pe listele suplimentare.Dacă nu se află în localitatea de domiciliu,în prezent,potrivit legii electorale române el nu-și poate exercita dreptul de vot,art. 8 Legea nr. 35/2008.De asemenea potrivit art. 22 din aceeași lege Autoritatea Electorală Permanentă are obligația constituirii unui registru electoral în care sunt înscriși toți cetățenii români.care au împlinit vârsta de 18 ani,cu drept de vot,regsitru care trebuie actualizat anual pana la data de 31 martie a fiecărui an.

În legătura cu acuratețea întocmirii registrelor electorale s-a pronunțat CEDO în cauza

Partidul Gerigian al Muncii c. Georgia,arătînd că erorile în registre pot afecta în mod serios eficacitatea și aplicabilitatea drepturilor electorale,iar prin înregistrarea tuturor beneficiarilor dreptului de vot se respectă inter alia principiile universalității și egalității votului și se menține încrederea generală în administrarea statală a procesului electoral.Curtea a reținut că regulile electorale fundamentale cum ar fi cele referitoare la registrele de vot nu ar trebui modificate prea

1Pentru detalii despre sistemul francez a se vedea G. Vedel,po. Cit.,p. 346-347 și

J.Barthelemz,p.Duey,op. cit.,p. 394-396.

des și mai ales în preajma alegerilor.în caz contrar statul riscând sa submineze încrederea în existența garanțiilor alegerilor libere1.O guvernare democratică presupune ca poporul,prin corpul electoral să decidă la interval regulate de timp,astfel încât reprezentanții să reflecte voința poporului și acesta să fie informat asupra schimbărilor politice și sociale ce au avut loc,alternanța la putere conferindu-i starea de grație.

Organizarea alegerilor periodic semnifică faptul că puterea aparține poporului și nu unui

individ sau grup.Acesta o exercită prin organelle sale representative și totodată este în măsură să asigure răspunderea politică a celor care exercită puterea în numele poporului.Alegerile periodice nu înseamnă că reprezentanții trebuie schimbați,ci mai degrabă că mandatul lor trebuie reînnoit.Pporul,prin corpul său electoral trebuie să aibă posibiltatea de a revoca,dacă dorește,pe reorezentanți,inclusive de a schimba partidele politice care se afșă la guvernare.Această cerință este bine explicate de Karl Popper2 care argumentează că întrebarea principal nu este aceea cine conduce,ci dacă poporul are capacitatea de a vota înlăturarea unor reprezentanți care nu și-au îndeplinit mandatul.

Regularitatea exercitării dreptului de vot presupune totodată asigurarea corectitudinii le-

gislației electorale și a întregului process electoral,participanții la viața politică și organelle de stat fiind ținute de anumite limite.De exemplu,TCG a arătat că organizarea și activitatea partidelor politice trebuie să fie conforme cu democrația parlamentară reprezentativă,în sensul de a asigura transparența în finanțarea lor.Dar cea mai importantă garanție a corectitudinii votului rezultă din secretul votului care asigură votanților libertatea exercitării dreptului de vot așs cum doresc,fără grija că opțiunea lor va fi făcută publică și că ei vor suferi consecințe personale negative.Secretul votului înseamnă astfel că actorii politici sunt în imosibilitatea de a influența electoratul,de a vota pentru un anumit candida tori partid sau a obține un anumit rezultat.

Pe de altă parte fiecare cetățean trebuie să poate să-și exprime liber opiniile iar toate pre-

ferințele poporului să aibă acces a fi reprezentate în cadrul companiilor electorale.

1În ceea ce privește responsabilitatea pentru acuratețea registrelor și listelor electorale a-

ceasta este reglementată diferit în legislații neexistând un model ideal,oscilând între respeonsabilitatea autorităților publice și responsabilitatea individuală a fiecărui elector: în Marea Britanie și Portugalia autoritățile se bazează e declarațiile individuale ale electorlor atunci când întocmesc registrele electorale,țn Portugalia fiind angajată responsabilitatea penală a electorilor dacă se sustrag înregistrării în aceste registre.

2K.R. Popper,Societatea deschisă și dușmanii ei,Ed.Humanitas,București,2005,cap. 7.

2.1.2. Distorsiuni în alegerea reprezentanților de către corpul electoral

Reprezentarea populației în parlament trebuie să asigure pe cât posibil ,reprezentarea tu-

turor categoriilor de ctățeni,fiind necesar ca legislația electorală să prevadă acordarea unor mandate pentru minoritățile etnice,religioase sau alte grupuri minoritare.Acesta este un motiv pentru care Constituția României a prevăzut acordarea unor mandate din oficiu minorităților naționale.Pentru sistemele electorale bazate pe scrutin uninominal este foarte dificil de a asigura reprezentarea minorităților în parlament.În schimb.în cadrul sistemelor electorale bazate pe reprezentarea proporțională este posibilă introducerea unor prevederi astfel ca personae aparținând minorităților să iși găsească loc pe listele partidelor politice.În cadrul scrutinului uninominal,dacă se dorește reprezentarea minorităților este necesară,fie acordarea unor mandate speciale pentru acestea,fie constituirea unor colegii electorale speciale astfel încât minoritățile să-si poată desemna reprezentanți în cadrul parlamentului.În consecință,scrutinul uninominal și cel de listă pot determina o subreprezentare sau chiar absența din Parlament a minorităților care au o pondere mică în cadrul populației.

Cu privire la reprezentarea minorităților există o mare diversitate de situații concrete.

Astfel,există state în care minoritățile sunt juridic recunoscute,cum este cazul Croației,Sloveniei și României,ceea ce le garantează ipso facto o reprezentare parlamentară.Apoi,există state în care recunoașterea minorităților este predeterminată de ele însele.În cazul în care recunoașterea este predeterminată de stat,pot exista reguli electorale specifice menite să sprijine reprezentarea acestora,ca în Polonia sau Germania unde este facilitată reprezentarea organizațiilor minorităților prin excluderea acestora de la îndeplinirea pragului electoral.În ultimul caz,statul asigură un cadru generic de recunoaștere a cetățenilor minorităților,lăsând astfel în sarcina minorităților posibilitatea de a se constitui în grupuri minoritare1.Recunoașterea juridică a minorităților repreznită o garanție privind posibilitatea acestora de a-și crea partide și grupuri politice proprii,cu care să participe la alegeri.Astfel,Slovenia și Croația folosesc sistemul votului dublu,combinând un scrutin general cu reprezentare proproțională și un scrutin special cu majoritate relativă.Reprezentarea cetățenilor aparținând minorităților este aleatorie în statele în care acestea nu se bucură de recunoaștere juridică precum Bulgaria,Albania,Turcia,Georgia.

1S.P. Caps., Les minorites et la notion de represetantion, Les Cahiers du Conseil

Constitutionnel nr. 23/2007,p. 86-90

În concluzie,reprezentarea cetățenilor aparținând minorităților naționale poate fi asigura-

tă prin includerea în legislația electorală a unor dispoziții care să permită participarea acestora cu candidați proprii la alegeri,fie separat,fie pe listele partidelor polictice,prin stabilirea unor circumscriptiilor electorale speciale și prin folosirea sistemului reprezentări proporționale.O astfel de dispoziție se referă,de exemplu ,la scutirea atimgerii pragului electoral pentru acești candidați,prag ce poate varia de la 0,67% în Olanda,la 2% în Damenarca și Israel,5% în Germania și Armenia,7% în Rusia și Polonia sau chiar 10% în Turcia.

În România,reprezentarea cetățenilor aparținând minorităților naționale recunoscute în

parlament se realizează prin prevederea din constituție și din legea electorală a posibilității acordării unor mandate pentru Camera Deputaților,în afara mandatelor obținute direct.Astfel.în afara mandatelor ce rezultă direct din scrutin,art. 62. Alin 2 din Constituție și art. 9 din Legea nr 35/2008 prevăd și existența unor mandate ce rezulă indirect din scrutin,pentru organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale.Pentru a asigura reprezentarea și a acestor cetățeni,organizațiile legal constituite care îi reprezintă,care nu întrunesc numărul de voturi necesar pentru a avea un mandat în parlament,au dreotul la alegeri,pentru că organizațiilr respective trebuie să participe cu candidați în alegeri și trebuie să obțină pe întreaga țară,un număr de voturi egal cu cel puțin 10% din numărul mediu de voturi exprimate pe țară pentru alegerea unui deputat.Aceste dispoziții reprezintă o garanție a egalității în drepturi a cetățenilor români fără deosebire de naționalitate,fiind drepturi acordate persoanelor aparținînd minorităților naționale constituite în organizații și nu în drepturi colective acordate minorității naționale ca entitate distinctă1.

Din analiza mandatelor abținute în perioada 1990-2008 de către minorități rezultă ca ur-

mare a acordării de mandate,în mode indirect,minoritățile au fost suprareprezentate în parlament în raport cu populația acestora în întreaga populație a țării2,ăartidele politice nu au acordat mare atenție candidaților aparținând minorităților naționale,doar pw 19 din cele 1731 mandate obținute ca urmare a reprezentării proproționale de către partide,în scrutinul de listă au fost reprezentanți ai minorităților naționale,pe listele UDMR au obținut mandate doar reprezentanți ai minorității maghiare și nu și ai altor minorități.

1Pentru un punct de vedere contrar a se vedea D.C. Dănișor,op.cit.,p. 307-318.

2O.Protsyk ,M.Matichescu, Representational Consequences of Special Mechanisms for

Ethnic Minoritz Inclusion:Evidence from Romania,ECMI Working Paper#41, September 2008,

European Centre for Minority Issues,p. 6-9.

Reprezentarea minorităților prin intermediul unor locuri rezervate pentru Camera Depu-

taților a ridicat numeroase probleme,În special după alegerile din 2000,când au obținut mandate de deputat mai mulți parlamentari,a căror apartenență la minoritarea respectivă a fost constestaă sau au obținut mandate reprezentanți ai unei comunități etnice care obținuseră mai puține voturi decât alți reprezentanți ai aceleiași comunități.Referitor la ultimul caz,s-a pronunțat și CEDO în Decizia Grosaru c. România1,în care a apreciat că repratizareaa unui mandat de deputat poate influența în mod direct rezultatul sufragiului,acesta acorându-i o importanță deosebită.Deși Curtea constată că în România minoritățile naționale sunt bine reprezentate la nivelul adunării reprezentative,legislația electorală nu este suficient de clară în ceea ce privește modalitatea de atribuire a unui mandat minorității respective,întrucât nu precizează dacă mandatul se atribuie acelui candidat care a obținut cele mai multe voturi la nivel național sau la nivelul unei circumscripții electorale,ceea ce poate fi decisiv în atribuirea mandatului de deputat al unei minorități.În speță,mandatul minorității nu a fost atribuit reclamentului care obținuse cele mai multe voturi la nivel național,ci unui alt candidat al minorității care obținuse cele mai multe voturi în cadrul unei singure circumscripții electorale,Biroul Electoral Central optând pentru principiul reprezantativității teritoriale și nu pentru principiul reprezentativității naționale.Întrebarea care se pune este dacă lipsa de claritate a prevederilor legale poate duce la interpretarea și aplicarea lor arbitrară.Curtea a apreciat că lipsa clarității legislației electorale,precum și absența garanțiilor suficiente de imparțialitate a organelor însărcinate a examina contenstațiile reclamantului aduc atingere înseși substanței drepturilor garantate de art 3. Din Protocolul nr.l la Convenție.Chiar dacă decizia CEDO în cazul Grosaru se referă la legea din 1992,aceleași critici pot fi aduse țși actualului sistemn electoral care,deși definit drept uninominal,are un sistem de atribuire a mandatelor de pralamentar care face posibil ca un parlamentar ce obține cele mai multe voturi în colegiul uninominal în care candidează să nu primească mandatul.întrucât nu obține majoritatea acestora,în locul lui devenind parlamentar,de exemplu cel de pe locul III,ca urmare a atribuirii mandatelor la nivel național.

Legea electorală actuală ar trebui modificată astfel încât să prevadă.fie un sistem în care

1.candidatul care întrunește cel mai mare număr d evoturi de la alegătorii din colegiul lui să primească mandatul de parlamentar,indiferent și nesubsecvent nici unei forme de redistribuire a mandatelor la nivel național;2.alegerea parlamentarilor să se facă înt-un singur tur de scrutin,pe

principiul câștigătorul ia totul,fie un sistem în care 1.candidatul care obține majoritatea voturilor

1CEDO,2 martie 2010,cauya Grosaru c. România,nr. 78039/01

valabil exprimate în colegiul lui primește mandatul; 2.dacă nu se obșine majoritatea cerută,se va organiza un al doilea tur de scrutin,la care vor participa doar primii doi candidați în ordine voturilor obținute.

Acesta este un caz de angajare a răspunderii statului pentru activitatea legislativă a Par-

lamentului ,răspunderea autorității legislative la nivel internațional neputând fi angajată.În ceea ce privește dreptul de regres al statului prevăzut de O.G. nr. 94/19911 împortiva persoanelor care,prin activitatea lor,cu vinovăție,au determinat obligarea sa la plata sumelor stabilite prin hotărâre a Curții sau prin convenție de rezolvare pe cale amiabilă,deputații și senatorii sunt exceptați de la răspunderea civilă,în cazul lor statul fiind cel responsbil de plata despăgubirilor.De asemenea,în art. 15 din ordonanță se prevede că Agentul guvernamental îl informează pe ministrul afacerilor în urma evoluției jurisprudenței Curții.Dar acest act normativ nu cuprinde obligații pentru Parlament stă în pasivitate.Apreciem că în acest caz,dacă ar fi modificată prevederea din Constituție referitoare la dizolvare,prin lărgirea sferei acestiea,în situația în care România este condamnată CEDO,în mod repetat,pemtru edictarea unui act normativ neconform convenției întrucât legislația nu îndeplinește cerințele acesteia,Parlamentul să poată fi dizolvat.Prin instituirea posibilității de dizolvare a Parlamentului,parlamentarii ar fi astfel responsabilizați pentru emiterea unor acte normative conforme,dacă și.ar vedea amenințat mandatul prin dizolvarea întregii adunări.Cu atât mai mult se justifică acest tip de răsăundere,când Parlamentul stă în pasivitate,deși CEDO a inițiat procedura-pilot împortiva României;ne referim aici la cazurile Atanasiu și Poenaru,respectiv Solon c. României în materia restituirii proprietăților naționalizate2.

Cu toate acestea,minoritățile etnice au fost suprareprezentate în Parlament,întrucât parla-

mentarii acestor grupuri au constituit un aliat foarte important al partidului de guvernământ,care nu obținuse majoritatea necesară în Parlament.în consecință, toate partidele de guvernământ au

dorit menținerea și chiar extinderea reprezentării minorităților naționale prin intermediul măsurilor de discriminare pozitivă.Pe de altă parte,parlamentarii minorităților au apreciat că în

1O.G. nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în fața Curții Europene a

Drepturilor Omului și a Comitetului Miniștrilor ale Consiliului Europei și exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor și convenșiilor de rezolvare pe cale amiabilă,publicată în M.Of. nr 424 din 31 august 1999.

2http://cmiskp.echr.coe.int/tkp197/view.asp?action=html&documentId=8693996&portal

=hbkm&source=externalbydocnumber&table=F69A2FD8FB86142BF01C1166DEA398649

vederea menținerii acestei reprezentativităși,cea mai bună cale este negocierea rezolvării problemelor minorităților și nu confruntarea direct cu partidul de guvernământ1.

2.2.Influența sistemului electoral asupra reprezentării

În contextual delegării puterii de către popor reprezentanților săi,a fost necesară edicta-

rea unor principia fundamentale care să guverneze sistemele electorale folosite pentru alegerea acestora.Opțiunea electorilor constituie,într-o democrție factorul primordial care determină rezultatul alegerilor în voturi,dar și în mandate.Sistemul electoral poate influența,la rândul său direct sau indirect acest rezultat.In primul rând,sistemul electoral este un mechanism de conversiune a voturilor în mandate: el reproduce,fiel sau nu structura corpului electoral în organul ales.În al doilea rând,în mod indirect,el influențează comportamentul însuși al electorlui.În ceea ce privește modalitățile de exercitare a dreptului de vot,votul poate fi direct sau indirect,în funcție de opțiunile fiecărui stat în parte.Votul direct presupune că electoratul participă direct la desemnarea aleșilor.Votul indirect presupune că aleșii în organele reprezentative sunt desemnați de către alți aleși și nu direct de către corpul electoral.În România votul este direct pentru alegerea membrilor ambelor camere ale parlamentului.

Adesea,s-a suținut că modalitatea de desemnare a aleșilor produce consecințe importante

asupra puterii acestora,alegerea directă conferindu-i alesului o legitimitate mai mare decât cea indirectă precum și si puteri sporite.De asemenea,reprezentanții direct desemnați sunt supuși controlului exercitat de către popor,ce are posibilitatea de a dizolva camera direct aleasă,existând astfel posibilitatea controlului exercitat de către electori asupra activității reprezentanților.

Pe de altă parte,în ceea ce privește tipul de scrutin,după modalitatea de propunere a can-

2preferențial2.Alegerea unui anumit tip de sistem electoral pentru fiecare democrație în parte,care să ofere oportunități egale pentru toți cetățenii de a influența politica și practicile guvernământului constituie dezideratul corpului electoral. Votul implică astfel, libertatea de

1C.C. Alionescu, Parliamentary Representationc of Minorities in Romania, Southeast

European Politics,vol. V,nr.1/2004,p.60-75,http://www.seep.ceu.hu/arhives/issues51/alionescu.pd

f.A se vedea și documentul Dreptul electoral și minoritățile naționale,elaborat de Comisia de la Veneția.

2Pentru explicații pe larg,a se vedea T.Drăganu, op. cit.,vol. II p. 60-64.

alegere între mai mulți candidați care aspira să devină reprezentanți ai poporului în ansamblul său și nu doar ai cetățenilor ut singuli.Astfel reprezentantul rezultă din vot,sistemele electorale realizând conversiunea sufragiilor individuale intr-o voință unică,ce conferă caracter reprezentativ democrției constituționale1.Alegerea dintre sistemul votului pe liste si votul uninominal exprimă opțiunea forțelor politice aflate la conducerea țării la momentul votării legislației electorale care să permită fie reprezentarea cât mai largă a acestora, cu consecința diminuării legăturii dintre alegători și ales și lipsa răspunderii aleșilor în fața cetățenilor,fie ajungerea la un sistem bipartid,prin sporirea raporturilor dintre aleși și alegători cu consecința consacrării principiului responsabilității.2.În cadrul scrutinului uninominal se votează pentru un candidat,creându-se o legătură strânsă între ales și alegător,iar în cadrul scrutinului de listă se votează lista în integralitatea sa,numai persoanele aflate la începutul listei fiind,de regulă eligibile.Alegerea tipului de scrutin reprezintă o problemă politică foarte controversată.

Legiutorul rom\n din 2008 a optat pentru un sistem identic de alegere a celor două came-

re ale Parlamentului,conferindu-le aceași legitimitate,ambele fiind expresia voinței aceluiași corp electoral.

Pentru distribuirea mandatelor se utilizează atât formula majoritară, cât și formula pro-

porțională.Deputații și senatorii sunt aleși în colegii uninominale prin scrutin uninominal,dacă obțin majoritatea cerută de lege sau portivit principiului reprezentării proporționale,în cadrul celei de-a doua distribuiri a mandatelor la nivel național,în fiecare colegiu uninominal atribuit,de regulă,un singur mandat.Formațiunile politoce obțin mandate,dacă trec pragul electoral,proporțional cu numărul de voturi obținute,iar candidatul independent primește un mandat dacă a obținut 50% plus unu din numărul total de voturi valabil exprimate în colegiul în care a candidat.

Repartizarea și atribuirea mandatelor este efectuată în mai multe etape.Astfel ,într-o pri-

mă etapă BEC stabilește partidele politice care au îndeplinit pragul electoral,organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale care au pbținut cel puțin 10% din numărul mediu de

1V.Constantinesco,S.P.Caps,Droit Constitutionnel,3e edition,PUF,Paris,2004,p. 182.

2Dreptul de vot nu poate fi văzut ca o garanție generală în sensul că fiecare alegător ar

trebui să găsească pe buletinul de vot candidatul său partidul pe care el intenționează a-l vota.Curtea Europeană precizează că libera exprimare a opiniei poporului este de neconceput fără participarea unei plurarități de partide politice reprezentând diferite opinii politice.CEDO,11 ianuarie 2007,Partidul conservator rus al antreprenorilor c.Rusia,nr.. 55066/00 si 55638/00.

voturi exprimate pentru alegerea unui deputat și candidații independent care au obținut 50% plus unu din numărul total de voturi valabil exprimate în colegiul în care au candidat.În a două etapă,birourile electorale de circumscripție stabilesc coeficientul electoral al circumscripției electorale,pentru ca în a treia etapă,voturile rămase neutilizate să fie adunate de către BEC care repartizează pe baza metodei d’Hondt mandatele rămase nerepartizate de către biroul electoral de circumscripție.Tot BEC distribuie mandatele obținute de partide pe circumscripții electorale.În ultima etapă birourile electorale de circumscripție alocă pe colegii și candidați mandatele care revin partidelor politice.Se poate observa că sistemul electoral românesc nu este unu uninominal,după prima etapă de repartizare a mandatelor ceea ce contează sunt voturile obținute de partidele politice,repartizarea mandatelor făcându-se în funcție de ponderea voturilor însumate pe care acestea le-au obținut în colegiile uninominale,fiind folosite regulile sistemului reprezantării proporționale1.

În cazul vacantării locului de parlamentar,se organizează alegeri parțiale la nivelul cole-

Giului uninominal în care a fost ales repsectivul deputat sau senator,doar dacă nu ar urma să aibă loc cu mai puțin 6 luni înainte de termenul stabilit pentru alegerile parlamentare.Alegerile parțiale se desfășoară într-un singur tur,cel mai bine clasat candidat urmând a fi declarat câștigător.Apreciem că reglementarea alegerilor parțiale poate determnia modificarea substanțială a configurației politice a fiecărei Camere rezultată din alegerile generale.Acest lucru este posibil,deoarece lipsa supleanților implică organizarea frecventă de alegeri parțiale pentru ocuparea locurilor rămase vacante,pentru desemnarea câștigătorilor alegerilor parțiale nefiind folosit sistemul proproțional prevăzut pentru alegerile generale,ci un sistem electoral majoritar cu un singur tur de scrutin.În ceea ce privește candidaturile pentru alegerile parțiale,Curtea Constituțională în două decizii a precizat că acestea pot fi depuse de către partidele politice parlamentare și candidații independenți.Curtea reține că adunarea reprezentativă se constituie după cum competitorii electorali au îndeplinit condițiile legale pentru atribuirea mandatelor,iar voința electoratului se refelctă în configurația politică a Parlamentului,constituită atât din reprezentanții partidelor politice care au depășit pragul electoral legal,cât și din candidații indepnedenți care au obținut un număr de voturi cel puțin egal cu norma de reprezentare pentru un mandat de senator sau deputat,după caz.Curtea reține că acestea au loc ca urmare a vacantării unui mandat de parlamentar.în vederea completării mandatelor parlamentare,însă cu respectarea structurii Parlamentului constituite în urma desfăsurării ultimelor alegeri generale.

Pentru respectarea suveranității,a voinței electoratului exprimată în cadrul alegerilor

Generale,se impune ca în acesată etapă a alegerilor parțiale,susidiară și complementară alegerilor generale,să fie respectată aceeași condiție a îndeplinirii pragului electoral,pe baza căruia un partid politic a obținut reprezentare în Parlament.Admiterea unor candidaturi la alegerile parțiale din partea unor partide nereprezentate în Parlament ar conduce la modificarea configurației politice a acestuia,în dezacord cu votul exprimat de corpul electoral la alegerile generale,în urma cărora s-a constituit organul reprezentativ suprem al poporului român,înt-o anumită componență politică,a cărei modificare nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile stabilite de lege.

În cea de-a două decizie,Curtea observă că sancționează lipsa reglementării din perspec-

tiva candidaților independenți de a se prezenta la alegerile parlamentare parțiale și declară această dispoziție neconstituțională,deoarece anulează ab initio,prin nereglementare dreptul de a fi ales al oricărui cetățean român care îndeplinind cerințele constituționale și legale în materie,ar dori să participe la alegerile parlamentare parțiale în calitate de candidat independent.Chiar dacă îmbracă forma unei omisiuni legislative,viciul de neconstituționalitate sesizat nu poate fi ignorat,deoarece o atare omisiune este cea care generează,eo ipso,încălcarea dreptului constituțional de a fi ales.Curtea Constituțională,portivit art. 142 din Legea fundamentală,fiind garantul supremației Constituției,ceea ce presupune,printre altele,confromitatea întregului drept cu Constituția,Controlul constituționalității legilor.Ni se pare exagerată această motivare care depășește chiar atribuțiile Curții,situând-o pe o poziție intermediară între inițiativa legislativă si legiuitorul pozitiv.Potrivit Constituției,Curtea nu are competența de a se pronunța asupra omisiunilor1 legislative ci doar asupra actelor precizate la art. 146 din Consituție,în acest caz soluția posibilă fiind cea a respingerii excepției ca inadmisibilă dacă intr-adevăr s-ar dori să se pronunțe în situația omisiunilor legislative ar trebui modifcată legea de organizare a Curții în care să se prevadă,În conformitate cu art. 146 lit.k din Consituție o altă atribuție a Curții sau cel mai bine ar fi ca la o nouă revizuire să s eprevadă și acest tip de control.În consecință,apreciem că nu poate fi angajată răspunderea juridică a parlamentului pentru omisiunea legislativă întrucât pe deoparte e foarte greu de definit ce reprezintă ominisunea legislativă,iar pe de altă parte,parlamentul nu poate fi obligat de către curte să reglementeze într-un anumit domeniu nereglementat.

Deși intrudcerea votului uninominal a fost mobil modificării sistemului electoral român

1În același sens al netemeiniciei sesizării de necosntituționalitate pe o critică de omisiune

legislativă sau pe corelare legilativă a se vedea A.Varga,Constituționalitatea procesului legislativ,Ed.Hamangiu București 2007,p. 243.

în anul 2008, rezultatele au relevat că doar 21% dintre senatori și 26% dintre deputați au obținut mandatele în Parlament prin vot direct,iar restul candidaților au beneficiat de un sistem de redistribuire,fiind astfel posibil ca un candidat care a întrunit 16.000 de voturi în favoarea sa să nu intre în Parlament în timp ce alți candidați să obțină mandate doar 1000 de voturi sau chiar 341.Sistemul electoral nou adoptat s-a dovedit astfel unul relativ complicat ce a agenerat două clase diferite de aleși –uniii care au acces în Parlament pe baza întrunirii majorității voturilor valabil exprimate în colegiile uninominale în care au candidat,alții care nu au reprezentat nici prima și,în unel cazuri,nici a doua opțiune a alegătorilor dint-un colegiu uninominal câaștigând totuși mandatele în urma redistriburii voturilor în detrimentul altor candidași mai bine situați.Legătura dintre alegători și aleși,în aceste cazuri,este una artificială și lipsită de substanatâta vreme cât ea nu urmează ierarhia stabilită de votul popular,votul neavând rolul de a sancționa modul de exercitare a mandatului parlamentar,fiind diluată astfel răspunderea politică a aleșilor față de corpul electoral.

În cele ce urmeză,vom analiza în ce măsură sistemul electoral,sub diferitele sale forme,

poate genera o neconcordanță între voința corpului electoral exprimată la urne și atribuirea mandatelor către reprezentanți.

2.2.1. Sistemul reprezentării proporționale

Specific acestui sistem este faptul că repartizarea mandatelor se realizează proporțional

Cu voturile obținute de candidați sau de liste ale partidelor politice.Riscurile ce pot rezulta sunt de a nu se putea forma un guvern care să fie susținut de o majoritate puternică,precum și ruperea legăturii dintre ales și alegătorii săi,aceștia votând o listî a unui partid și nu un candidat2,poporul fiind chemat doar să ratifice desemnarea reprezentanților,el neavând puterea de a desemna persoana reprezentantului. Dar acest sistem asigură o mai bună reprezentativitate,astfel și formațiunile politice minoritare putând fi reprezentate.Pe de ală parte,teoria reprezentării nu are în vedere crearea unui sistem electoral prin intermediul căruia să fie reprezentate toateb opțiunile politice în cadrul adunărilor parlamentare,reprezentantul exprimând voința națională și nu doar a

unor anumite grupuri sociale.

1A se vedea Raportul asupra organizării și desfășurării alegerilor pentru Camera Deputaților și Senat din 30 noiembrie 2008,întocmit de Autoritatea Electorală Permanentă la adresa web :http://www.roaep.ro/ro/index.php

2A se vedea și Deciziile Curții Constituționale nr. 159/2006,publicată în M.Of. 488 din 9

Iunie 2005,nr. 198/2005 și nr. 259/2005,publicată în M.Of. nr. 536 din 23 iunie 2005.

Stabilirea unei singure circumscripții electorale în cazul acestui scrutin ,datorită faptului

că toți reprezentanții poporului sunt desemnați d etotalitatea electoratului,nu este de dorit întrucât raporturile dintre alegători și alesi se depersonalizează,ceea ce ar putea duce la respingerea clasei politice.De aceea,în majoritatea statelor,sistemul reprezentării proporționale presupune existența mai multor circumscripții electorale care corespund de regulă diviyiunilor administrative ale teritoriului național.

Repartiția mandatelor în cadrul fiecărei liste se realizează,în general,după principiul lis-

lor blocate.Pentru personalizarea raporturilor dintre alegători și aleși se folosesc diverse forme particulare ale reprezentării profesionale,un exemplu fiind sistemul german al votului dublu și votul unic transferabil folosit în Irlanda.Comportamentul electorului este influențat de sistemul proproțional în sesnul că acesta,conștient de matematica electorală va vota util,evitând a da votul său unui partid sau unui candidat care nu are nicio șansă la obținerea mandatului.Acest comportamenr al electorului influențează,la rândul său comportamentul partidelor politice,crescând șsansele partidelor mari și diminuându-le pe cele ale partidelor mici.Criticabil pentru acest sistrem este că realizează pervertirea1 voinței poporului prin transferarea opțiunii de alegere de la popor la partidele politice:înscrierea pe liste a candidaților se realizează de cărtre partidul politic,fără să conteze personalitatea candidatului asupra rezultatului scrutinului,alegătorii fiind chemați doar să ratifice desemnarea realizată de partide,fiind deposedați de posibilitatea de a desemna ei înșisi reprezentantul.

Partidele politice,având ca scop exprimarea voinței politice a cetățenilor,trebuie să-și a-

sigure o bază electorală solidă2 care să le permită propulsarea reprezentanților lor marcanți în sfera guvernării,în Parlament,astfel încât să ajungă la instituționalizarea platformei politice a partidului.Astfel,voința lor politică se impune ca voință obligatorie,pentru societate,fiind exprimată juridic în legi.În consecință,partidele politice acordă o atenție specială desemnării candidaților pentru alegeri,în vederea obținerii unui număr cât mai mare de reprezentanți care să le transforme în partide de guvernământ pentru a-și putea instuționaliza platformele politice.Dorind a accede la putere în cadrul unei competiții electorale,partidele politice trebuie să-și formuleze un program care să determine electorii să voteze candidații săi,dar prin care partidul politic să-și păstreze identitatea.Carisma liderului partidului politic,repzintă,de asemenea,o mare

1Ph. Ardant,B.Mathieu,Institutions politiques et droit constitutionnel,20 ceditionc,LGDJ,

Paris ,2008,p. 206-207.

2I.Muraru,E.S Tănăsescu,op. cit.,vol.II,p.24.

importanță,candidații partidului respectiv fiind etichetați și votași prin prisma identității politice și a programului promovat de liderul respectiv1.

Sistemul reprezentării proproționale restrânge totodată și libertatea de vot a alesului,a-

cesta fiind ținut de disciplina votului impusă de 2partid,dacă dorește plasarea pe listă pe un loc eligibil în vederea realegerii pentru un nou mandat.

2.2.2. Sistemul majoritar

Specific acestui sistem este că în fiecare circumscripție mandatele sunt atribuite candida-

ților sau listelor care obțin cele mai multe voturi,ceea ce înseamnă că voința minorităților politice nu este reprezentată.Sistemul majoritar,utilizat pentru alegerile legislative presupune exitența unor circumscripții mici în care un singur mandat poate fi obținut,două fiind avantajele:pe de o parte raporturile dintre candidați și alegători sunt personalizate,iar pe da altă parte,cu cât circumscripțiile sunt mai numeroase,cu atât majoritatea nu este aceeași peste tot,ceea ce atenuează efectul monolitic al principiului majoritar.Cele trei forme de scrutin majoritar sunt: scrutinul majoritar uninominal cu un tur de scrutin de tip britanic,scrutinul majoritar uninominal cu două tururi de scrutin de tip francez și votul alternativ de tip australian.

Scrutinul majoritar uninominal cu un singur tur presupune că un singur mandat urmează

a fi repartzat în fiecare circumscripție,scrutinul se desfășoară înt-un singur tur și că este ales candidatul care obține cel mai mare număr d evoturi,fără îndeplinirea vreunui prag electoral.Este utilizar în Marea Britanie,Canada,SUA,India.Acest sistem îl determină pe alegător să voteze util2,adică să voteze pentru un candidat care,chiar dacă nu se apropie de aspirațiile sale politice,răspunde cel mai bine acestora.Acest tip de scrutin determină,dacă nu bipartidismul,cel puțin o bipolarizare a vieții politice.Această bipolarizare este dublată de o suprareprezentare a partidului câștigător în alegeru,care obține mai mult de jumătate din mandate,deși a strâns mai puțin de jumătatea voturilor exprimate la nivel național.Deși prezintă reale avantje,în sesnul că alegând un membru al parlamentului în același timp,electoratul alege pe primul ministru și echipa guvernamentală și se ajunge la formarea unei majorități stabile,acest tip de scrutin prezintă dezavantjul că nu se asigură o reală reprezentare a întregului electorat în condițiile în care un partid sau o coaliție de partide poate să obțină majoritatea absolută a mandatelor cu mai puțin de 50% din voturile valabil exprimate.Acest sistem presupune, totodată, o puternică distorsionare a

1P.Brechon,Les partis politiques dans l’expression du suffrage,Pouvoirs,nr.120/2007

reprezenării,întrucât alegerile sunt câștigate de către partidele care obțin cele mai multe voturi în cele mai multe circumscripții electorale,chiar dacă avandul obținut în aceste circumscripții este foarte mic.În acest caz sancțiunea electorală vizează mai degrabă politica partidului de guvernământ decât evaluarea politică a amndatului parlamentului.

Scrutinul majoritar uninominal cu două tururi de scrutin presupune ca diferență fată de

cel de mai sus faptul că primul tur de scrutin nu este condiserat decisiv.astfel încât dacă la primul tur de scrutin nu s eobține majoritatea absolută a voturilor valabil exprimate,se organizează un al doilea tur în care este declarat câștigător candidatul care obține cel mai mare număr de voturi.Acest sistem are aceeași tendință de bipolarizare a vieții politice,alături de dreptul de dizolvare a parlamentului și alegerea președintelui republicii prin vot universal direct.Existența celor două tururi de scrutin mai atenuează din efectele surpareprezentării partidului majoritar.Psihologia electoratului diferă în cele două tururi:dacă în primul tur acesta își dă votul candidatului preferat,chiar dacă nu are șsnse să câștige,făcându-și cunsocută opțiunea politică,în al doilea tur el acordă votul său candidatului celui mai bine plasat sau celui mai puțin îndepărtat de opțiunile sale pentru a bara victoria unui candidat total neagreat.

Scrutinul votului alternativ de tip austarlian este un scrutin uninominal cu un singur tur

în care alegătorul nu alege doar un singur candidat,ci trebuie să ordoneze candidații portivit preferinței sale.Astfel,dacă un candidat nu obține majoritatea voturilor,atunci candidatul cu cel mai mic total este eliminat și s eține cont de preferințele secundare ale alegătorilor care l-au situat pe primul loc,procedându-se astfel până când un candidat câștigă 50% din voturi.Acest tip de scrutin prezintă avantajul că permite alegătorilor să îl aleagă în primul rând pe candidatul care se apropie cel mai mult de preferințele sale politice,chiar dacă nu are șsnse mari de reușită,iar în a doua poziție pe candidatul care are cele mai mari șsanse de a câștiga împotriva candidatului pe care acesta nu dorește să îl voteze.Acest sistem folosit în Australia,Irlanda la alegerile prezidențiale este criticat d epartidele politice,întrucât împiedică eletoratul să se identifice cu un anumit partid politic,permițând acestuia să realizeze o ordonare a candidaților diferitelor partide politice.

Ceeea ce reprezintă un avantaj al scrutinului majoritar,din perspectiva raporturilor dintre

aleși și alegători este faptul că acesta oferă posibilitatea unei mai bune cunoașteri a candidaților d ecătre alectorat,aleșii putând cunoaște mai bine doleanțele alegătorilor,care au posibilitatea la următorul scrutin să sancționeze în cunoștinșă de cauză comportamentului parlamentarului.Totodată,acest sistem se caracterizează prin lipsa de reprezentativitate,întrucât, amplificând victoria câștigătorului în alegeri,el deformează rezultatul voturilor obținute în momentul transformării lor în mandate.Astfel,este posibil ca un partid să aibă majoritatea mandatelor în parlamet,dar să fie în minoritate în ceea ce privește voturile obținute la nivel național1.Pe de altă parte,acest sistem eleimină de la reprezentarea parlamentară fromațiuni politice care pot reprezenta un număr foarte mare de electori,exclude minoritățile de la o reprezentare corectă,duce la apariția fiefurilor regionale,facilitează manipularea circumscripțiilr electorale,nu este receptiv la schimbările din opinia publică.

2.2.3. Sistemul mixt

În afara celor două sisteme clasice,în unele state se folosesc sistemele mixte, care repre-

zintă o îmbinare a sistemului reprezentării proporționale cu sistemul majoritar.Un exemplu ar fi sistemul german al buletinului dublu,folosit pentru alegerea Bundestagului,În cadrul căruia alegătorul dispune de două buletine de vot,pe primul trecând numele unui candidat și folosindu.se scrutinul majoritar uninominal cu un singur tur,acestea fiind mandate directe.Iar pe cel de-al doilea se va înscrie numele unui partid politic,fiind folosit sistemul reprezentării proproționale,repratiția mandatelor între liste făcându-se ținînd cont de mandatele directe obținuteo îmbinare a sistemului reprezentării proporționale cu sistemul majoritar.Un exemplu ar fi sistemul german al buletinului dublu,folosit pentru alegerea Bundestagului,În cadrul căruia alegătorul dispune de două buletine de vot,pe primul trecând numele unui candidat și folosindu.se scrutinul majoritar uninominal cu un singur tur,acestea fiind mandate directe.Iar pe cel de-al doilea se va înscrie numele unui partid politic,fiind folosit sistemul reprezentării proproționale,repratiția mandatelor între liste făcându-se ținînd cont de mandatele directe obținute2.Avantajul real al acestui sistem este că a reușit să personalizeze mai bine alegerea electorală,decât votul prefernțial din sistemul reprezentării proporționale.

Un alt sistem mixt,folosit în Franșa în perioada 1951-1958,a fost cel al înrudirilor ,potri-

vit căruia dacă listele înrudite obțin majoritatea absolută a voturilor,ele câștigă toate mandatele în parlament,iar dacă nu obțin această majoritate,mandatele vor fi distribuite între liste portivit principiului reprezentării proproționale.Acopul utilizării acestui sistem a fost acela de a sub reprezenta partidele considerate ca extremiste sau opuse regimului și de a suprareprezenta

1A se vedea B.Chantebout,op. cit.,p. 196, M.Prelot,J.Boulouis,op. cit.,p.73.

2B.Chantebout,op. cit.,p. 199 și urm., C.Gilia, Sisteme și proceduri electorale,Ed.C.H.

Beck,București, 2007,p.285.

partidele care alcătuiesc cea de-a treia forță.

O caracteristică generală a tuturor sistemelor mixte este aceea că ele repartizeză voturile

exprimate ,portivit unei structuri duale,pentru un anumit număr de mandate desmente uninominal și respectiv,după modelul sistemului de listă.Alegătorii au astfel posibilitatea de a exprima diversele direcții politice prin intermediul celor două voturi,primul pentru desmenarea unui parlamentar înt-o circumscripție uninominală,iar al doile are ca scop corectarea disproporționalitații rezultatelor din circumscripșia uninominală,putând fi acordat unui candidat individual sau unei liste prezentate de către un partid politic.

Alegerea unui sistem sau altul într-un stat sau altul se face în funcție de mai multe crite-

rii, care variază în timp și care țin de tradiția și istoria fiecărui stat în parte.De exemplu,în secolul al XIX-lea partidele poliutice nu erau foarte dezvoltate,iar alegere reprezentantului se făcea în funție de notorietatea sa,de calitățile pe care le deținea,fiind consacrat astfel sistemul majoritar.În secolul următor,partidele politice s-au multiplicat și structurat,reprezentarea având un caracter ideologic,fiind votate programele și nu persoanele2.

1B.Chantebout,op.cit.,p.109 și urm.,C.Gilia,Sisteme și proceduri electorale,Ed.C.H.Beck

București,2007,p.285.

2Pentru date statistice a se vedea, http://www.idea.int/vt/findings.cfm.

Capitolul III.Legitimitatea democratică a reprezentanților

Legitimitatea unui regim politic nu poate fi recunoscută odată pentru totdeauna, ea tre-

buie supusă mereu evaluării,deoarece trebuie să existe în permanență o concordanță între valorile proclamate inițial și realizările sale uletrioare.Astfel,legitimitatea unei puteri statale poate fi privită dintr-o dublă perspectivă:cea a desemnării structurilor de putere și cea a concordanței dintre conținutul deciziilor politice și voința generală a poporului.Pentru prezentul capitol prezintă interes legitimitatea din perspectiva desemnării reprezentanților,legitimitate ce se întemeiază pe votul popular.În acest context,vom analiza legitimitatea reprezentanților în funcție,pe de o parte de participarea electorală,iar pe de altă parte,în contextul organizării alegerilor.Cea de-a doua perspectivă care trimite la noțiunea de răspundere va fi analizată în partea a doua a demersului.

3.1. Legitimitatea determinată de participarea electorală

3.1.1. Participarea electorală și legitimitatea reprezentanților

1.Interesul electorilor pentru alegeri.

Guvernământul modern democratic a transformat consimțământul cetățenilor exprimat

prin vot în sursa legitimității guvernanților1.Interesul electorilor pentru participarea la alegeri,la nivel mondial a cunoscut o evoluție crescătoare în perioada 1945-1990 de la 61% la 68%,iar după anii 1990 a scăzut la 64%2,cu excepția statelor în care votul este obligatoriu.

Potrivit lui Scharpf pot fi identificate două abordări privind alegerile și participarea elec-

torală: abordarea orientate spre imputuri și abordarea orientate spre outputuri.Teoria inputurilor accentuează nevoia unei participări electorale maxime pentru a asigura că toate interesele societății,luată ca întreg sunte reprezentate la nivelul procesului politic: cu cât este mai mare participarea,cu atât este mai precisă reprezentarea și astfel ,expresia întregii societăți.Astfel,participarea selectivă sau absenteismul unor anumite grupuri este considerat dăunător,întrucât anumite interese pot fi suprareprezentate sau subreprezentate.Participarea scăzută este privită ca dovadă a declinului sprijinului cetățenilor și,în consecință,un simptom al unei crize a întregului regim politic.

1P.Braud,Le comportement electoral en France,PUF,Paris,1973,p. 39.

2Pentru date statistice a se vedea http://www.idea.int/vt/findings.cfm

Din contra,teoria outputurilor accentuează calitatea deciziilor unui regim politic.Pentru a

lua decizii de calitate nu este necesar a avea o rată mare de participare la alegeri,astfel încât acestea sunt private ca un instrument de atribuire a puterii și legitimitatea a autorității reprezentanților.Important nu este obținerea unui număr mare de participant,ci obținerea unui număr optim.Astfel,lipsa de participarea din partea anumitor grupuri ale populației nu trebuie privită ca o problemă,ci din contra este considerate mai degrabă un fapt pozitiv.Conform acestei teorii,rata de participarea mare arată nemulțumirea față de regimul politic,în timp ce o rată scăzută indică indifirența.Din analiza ratei participării la alegerile europene și la cele naționale rezultă că prima teorie poate fi amplificată.

2.Semnificația participării electorale.

Cea dinâi și cea mai importantă semnificație a votului este că reprezintă sursa legitimită-

ții democratice a guvernanților.Electorul iși exprimă opinia sa cu privire la cine să realizeze și cum să se realizeze guvernarea în viitor.

Dar votul prezintă și alte semnificații.Astfel,votul este văzut ca o recompense,cu aspect

simbolice și ludice: electorul votează din plăcere mai degrabă decât pentru a-și apăra interesele1.

Alături de votul de exprimare a încrederii în personalitatea,competențele,experiența,pro-

gramul politic al unui candidat există și votul protestatar2 sau de protest,ce este expresia socială a sidării,a refuzului,a respingerii.Electorul protestatar votează mai degrabă contra decât pentru.Votul protestatar a favorizat,în ultimii 30 de ani.în întreaga Europă formațiunile politice radicale3.Principiul construcției electorale a legitimității guvernanților și exprsia sfidării cetățeanului sunt strâns legate,întrucât această contra-democrație nu este contrariul democrției,ci mai degrabă democrația sfidării organizate vis a vis de democrția legitimității electorale4Această democrție a sfidării a determinat schimbarea sensului noțiunii de vot care nu s emai referă la alegerea repreznetanților,ci la eliminarea lor,vorbindu-se în prezent despre democrația-sancțiune.

În decursul ultimelor decenii,creșterea nivelului de educație a noilor generații a transfor-

mat sensibil comportamentele electorale,observându-se o diversitate de frâne față de participarea

1P. Perrineaus, Les usages contemporains du vote ,Pouvoirs nr. 120/2006 ,p. 29-41

N.Mayer,Qui vote pour qui et porquoi?.,Les modeles explicatifs du choix electoral,Pouvoirs nr. 120/2006, p. 17-28.

2P.Rossanvallon,La contre-democratie,Editions du Seuil,Paris,2006,p.27

3P.Perrnieau,op. cit.,p.34

4P.Rossanvallon,op.cit.,p.10-16.

electorală.Absenteismul este consecința unei slabe integrări sociale și civice,dar în același timp,este și rezultatul dezacordului cu oferta politică a unor alegeri,dând naștere votului protest.În același timp,compoziția corpului electoral s-a modificat,acesta fiind alcătuit din tineri,ai caror părinți nu sunt cetățeni ai statului și,în consecință nu sunt electori,lipsa sentimentului apartenenței naționale a tinerilor față de țara lor nedeterminând un comportament civic și o participarea electorală.

Votul, independent de eroziunea sa și de mutațiile suferite ,a cunoscut și o instabilitate

sporită, ce a dus la volatilitatea sa,fiind constatată intermitența în exercitarea sa de către un anumit elector.Mai mult,de o anumită manieră,votul a fost banalizat în sesnul că electorii cred că cel pe care îl vor alege va schimba foarte puțin sau chiar deloc situația lor personală.Dar,deși contra-democrația a determinat utilizarea votului într-un mod banalizat,instabil și intermitent,acesta continuă să rămână un mijloc al acțiunii politice din ce în ce mai des utilizat.Indiferent de sensurile pe care i le atribuie electorul,votul presupune o alegere,o opțiune.presupune departajarea candidaților și desemnarea învingătorilor și învinșilor scrutinului și,în ultimă instanță,sancțiunea supramă a mandatului reprezentanților.

3.1.2. Absenteismul și legitimitatea reprezentanților

Participarea electorală este considerată una dintre cele mai importante trăsături ale unui

regim democratic.Dar,în ulimele decenii,la nivel mondial,absenteismul electoral1 a reprezentat una din simptomele crizei profunde a reprezentării politice,ce atinge toate segmentele societății și toate tipurile de alegeri.Forța cu care se manifestă absenteismul la aproape orice tip de alegere conduce la reexaminarea rolului votului în ansamblul de mijloace utilizate pentru exprimarea voinței publice,puse la dispoziția cetățenilor.În acest context se nasc numeroase întrebări:Ne aflăm într-o criză a sentimentului civic?Această criză a votului determină diminuarea participării electorale?Putem considera absenteismul ca o formă de protest,ca o amenințare față de calitatea exprimării democratice sau din contră,ca o formă a exprimării politice?

Participarea politică se manifestă sub forma votului și a absenteismului ,în prezent con-

statându-se alternanța dintre vot și absenteism și vorbindu-se de un elector intermittent și de un absent intermitent.

1Pentru o analiză detaliată a participării electorale a se vedea B. Sadry, Bilan et perspec

tives de la democratie representative,these de doctorat,Universite Limges 2007,p. 35-43.

1.Dezinteresul electorilor.

În present,se constată o schimbare majoră în ceea ce privește participarea electorala,vo-

tul systematic al corpului electoral și în special al tinerelor generații fiind înlocuit cu alternanța vot-absenteism.Numărul electorilor care optează pentru un partid sau altul,pentru un candidat sau altul în zilele precedente alegerilor sau chiar în ziua scrutinului este în continua creștere.De asemenea,este în continua creștere numărul celor care absentează la scrutin,ca urmare a unei opțiuni de ultim moment,deși aceștia au participat la scrutinele anterioare.De exemplu,în Franța,la alegerile din anul 2002,doar 47% din cei înscriși pe liste au votat la toate tipurile de scrutiny,în 1995 procentul fiind de 55%.

Această intermitență a actului electoral este semnul unei accentuate denaturări a obligati-

ei civice de a vota,reflectând multiple chimbări în reprezentare1.Cu excepția statelor în care votul este obligatoriu,acesta este tendința generală în Europa.Absenteismul s-a impus printer instrumentele democratice aflate la dispoziția electorilor,el nefiind doar semnul unei izolări a scenei electorale,ci,pentru un număr din ce în ce mai mare d eelectori,e considerat și utilizat ca un răspuns electoral prin care iși exprimă îngrijorarea cu privire la o ofertă politică apreciată ca nesatisfăcătoare sau ca o sancțiune împotriva reprezentanților care nu obțin astfel mandatul.

Potrivit doctrinei franceze2 pot fi identificate,după caracteristicile lor sociologice și prin

raportare la politică,două tipuri de absenteism:absenteismul în cadrul jocului politic și absenteismul din afara jocului politic.În primul tip se încadrează tinerii,persoanele cu studii și cei integrați social,care se declară interesați de politică,chiar dispuși să fie partizani ai unui partid politic,dar care la momentul votului nu se regăsesc în oferta politică.Ei sunt absenți intermitenți,pentru că la următoarele alegeri se pot prezenta la vot.Acest tip de absenteism corespunde unui nou tip de elector,mai mobil,relativ critic și exigent cu oferta politică,putând utiliza atât votul,cât și absenteismul ca instrument pentru a s eface auzit sau pentru a pune miză pe anumite alegeri.

Absentul din afara jocului politic se distinge printr-o izolare de politică și printr-o anu-

mită apatie.El dispune de un nivel minim de instrucție,populează zonele urbane și prezintă dificultăți în ceea ce privește inserția socială.Acești absenți ai scenei politice nu se regăsesc în

1A.Muxel,L’absentention:deficit democratique ou vitalite politique,Povoirs nr. 120/2006

p. 43-45; F.Cutler,Government Responsibility and Electoral Accountabilitx in Federations,Publius no. 2/2004, vol. 34, p. 19-38

2A Muxel,Absetention:defaillance…,op. cit., p.101

jocul politic,ei contestă însăși societatea în care trăiesc,contestă întregul sistem social,iar dacă se prezintă la vot,iși exprimă opțiunea față de extrema dreaptă.

În ambele cazuri,absenteismul reprezintă o criză a reprezentării și poate determina slăbi-

rea legitimității reprezentanților aleși în contextual unui procent mare de absenteism și care nu reprezintă astfel decât o parte a populației.În realitate,însă apreciem că aleșii,reprezintă întreaga populație,conform raportului de reprezentare,dar se constată o distorsionare a reprezentării,întrucât interesele celor care nu participă la alegeri nu sunt astfel reprezentate.Absesnteismul nu trebuie interpretat doar ca un deficit democratic,el trebuie privit ca o formă contemporană de expresie democratică a voinței și de recompunere a atributelor noțiunii de cetățenie.

2.Cauzele absenteismului electoral.

a)Cauze instutiționale.Absenteismul trebuie interepretat ținând cont de parametri multi-

pli, contextuali și individuali,ce țin de sfera colectivă și socială sau cea personală și privată.Cauzele ce determină absenteismul electoral sunt fie cauze instituționale,fie socio-culturale.Absenteismul poate fi strâns legat d etipul de scrutin,de locul acestuia în ciclul electoral,de contextul politic existent la un moment dat,de caracterul mai mult sau mai puțin deschis al competiției electorale.De asemenea,absenteismul depinde și d ecaracterul votului,prezența la urne fiind mai mare în ststele cu vot obligatoriu,precum și de concomitența mai multor tipuri d ealegeri.Importanța alegerilor,numărul zilelor pentru votare,rolul campaniilor electorale,competiția între candidați,folosirea votului prin corespondență sau a votlui electronic,data alegerilor,precum și evenimentele politice concomitente alegerilor sunt tot atâtea cauze ce pot influența rata d eparticipare la vot.

b)Cauze socio-culturale.În categoria cauzelor socio-culturale,care țin de modelele socio-

logice de interpretare a absenteismului se includ nivelul de cultură și educație al alegătorlui,statutul socio-economic al acestuia,precum și nivelul de integrare socială care determină o slabă participare politică.La acestea se adaugă vârsta,sexul,apartenența religioasă,persoanele cu studii minime,populația urbană,tinerii se numără adesea în număr mare printre absenți.

Conform abordării pshiosociologice importantă este motivația alegătorilor, care-i deter-

mină sau nu să se prezinte la urne.Dacă interesul pentru politică,sentimentul de a fi competent în politică au un efect semnificativ asupra votului,participarea electorală a scăzut chiar și în condițiile unei informări constante din partea media.Explicația adesea avandată este aceea a unui efect negativ al ominprezenței politicii în media,vorbindu-se astfel despre conceptul de democrație de opinie.De asemenea,apartenența la un partid politic sau simpatia față de un anumit candidat pot determina participarea sau non participaerea electorală.

Potrivit abordării economice,votul unui elector determină,într-o măsură infimă rezultatul

scrutinului și exercitarea acestuia în acest context reprezintă un cost prea mare pe care alegătorul trebuie să-l plătească.

Dar toate aceste cauze acționează intr-o strânsă interdependență și în mod ccumulat,con-

tribuind într-o măsură mai mare sau mai mică la dinamica participării electorale.

Absența de la vot constituie un simptom al crizei repreznetării politice apărute în ultime-

le două decenii.Absenteismul din cea de-a doua categorie a cunoscut o creștere importantă,semnificând sancțiunea politică a electoratului față d eprogramele politice și față de candidații la alegeri.Numărul celor din prima categorie care nu se prezintă la alegeri a rămas relativ constant deța lungul timpului,fiind marcat de scăderi nesemnificative.Însă,numai generalizarea absenteismului în afara jocului politic determină o criză reală a democrției și poate pune în pericol legitimitatea democratică a repreznetanților.Absenteismul în cadrul jocului electoral,care are un caracter intermitent reprezintă,din contră,expresia unei anumite vitalități democratice a întregului proces electoral.

3.2.Legitimitatea electorală în raport de contextul organizării alegerilor

3.2.1.Cadrul juridic necorespunzător și manipularea regulilor electorale

Legislația electorală trebuie să fie clară,precisă,corectă, astfel încât să nu distorsioneze

Voința electoratului și să exprime exact opțiunile acestuia.Cadrul juridic al procesului electoral este determinat d eprevederile constituționale,de prevederile legale și de alte acte normative subsecvente legii,emise fie de către puterea legislativă,fie de către puterea executivă.Totodată,pentru asigurarea transparenței și corectitudinii procesului electoral este necesară realizarea controlului acestuia,fie de către o autoritate independentă,fie de către instanțele judecătorești,fie de către jurisdicțiile speciale.

În vederea asigurării unor alegeri libere,periodice și corecte este necesară adoptarea unui

ansamblu de norme juridice care să reglementeze derularea întregului proces electoral și care să se refere la: drepturile electorale,condițiile ce trebuie îndeplinite pentru ca o persoană să fie beneficiarul lor.garanțiile exercitării lor efective,obligațiile organelor d estat în legătură cu alegerile,regulile de organizare și desfășurere a alegerilor,precum și cele de stabilire,centralizare și comunicare a rezultatelor votării.Toate acestea granatează că voința poporului este clar exprimată,nu este deturnată,falsificată,confiscată.Legislația electorală trebuie adoptată,de regulă într-un termen rezonabil înainte de desfășurare alegerilor1,astfel încât să permită cunoașterea ei de către alegători și de către cei care se ocupă de pregătirea alegerilor,ce presupune multe operațiuni materiale și organizatorice.Totodată,pregătirea unor alegeri libere și corecte implică înființarea unor structuri organizatorice care să pună în valoare dreptul exclusiv de a decide al electoratului,alegerile fiind modalitatea prin care poporul își exercită suveranitatea.Organismele utilizate în conducerea alegerilor trebuie să fie formate din autoritîți politice și autorități statale independente.

În România,prevederea din Legea nr. 35/2008 referitoare la includerea în componența

BEC a unor reprezentanți ai Autorității Electorale Permanente,ca organ al puterii executive,care să aibă dreptul de a decide în scrutin este neavenită,fiind cortrară principiului exprimat în aceeași lege și anume exercitarea corectă ți imparțială a funcției d emebru al biroului electoral.Datorită acestei prevederi s-ar crea impresia că BEC nu este un organism imparțial și credibil,fiind posibilă manipularea regulilor electorale,mai ales că numărul judecătorilor este inferior numărului cumulat reprezentanților partidelor politice și al repreznetanților Autorității Electorale Permanente.

Tododată pentru realizarea unor alegeri corecte este important ca legislația electorală să

cuprindă dispozișii referitoare la posibilitatea de a contesta actele îndeplinite în materie electorală de birourile electorale.Jurisprudența2 Curții Constitușionale din România prevede că birourile electorale sunt organe administrative,jurisdicții specifice activității electorale,iar hotărârile acestora sunt acte cu caracter jurisdicțional ale organelor administrative.În consecință,devin aplicabile dispozițiile art. 21. Alin 4 din Consituție,conform cărora jurisdicțiile administrative sunt gratuite și facultative.Dacă în ceea ce privește gratuitatea,acesta este asigurată,caracterul facultativ al acestor jurisdicții nu este expres constituțional mai sus menționat acesta urmând a fi

1Comisa de la Vneția în Liniile Directoare ale Codului d ebună conduită în materie elec-

torală, adoptat la 18-19 octombrie 2002,la cea de-a 52-a sesiune a precizat următoarele:Elemente fundamentale ale dreptului electoral,și în special sistemul electoral proppriu-zis,componența comsisilor electorale și delimitarea circumscripțiilor electorale,nu ar trebui să poată fi amendate înainte de un an d ela alegeri,sau ar trebui să fie tratate la nivel constituțional sau la un nivel superior legii ordinare.

2Decizzile Curții Constituționale nr. 325/2004,publicată în M.OF. nr 969 din 21 octom-

brie 2004,respectiv 326/2004, publicată în M.OF. nr 1001 din 30 octmobrie 2004.

aplicat :partea are în mod libe ralegerea între a încerca parcurgerea procedurii speciale administrativ-jurisdicționale,după care,în caz d eeșec s epoate adresa justiției sau de a declanșa direct mecanismul jurisdicțional judiciar sau constituțional electoral.

De asemenea,din jurisprudența constituțională rezultă posibilitatea atacării la instanțele

contencios administrativ a actelor birourilor electorale stabilesc competența altor instanțe decât cele de contencios administrativ și caracterul definitiv al actelor birorurilor alectorale,acestea urmează a fi considerate ca neconstituționale,întrucât s eîncalcă art 21. Din Constitușie.Apreciem că,în cazul în care legea nu prevede expres căi de atac în materie electorală ți prevede caracterul definitiv și irevocabil al actelor autorităților administrative electorale temporare,ineția reală a legiuitorului a fost să excludă aceste acte de la controlul judiciar,ceea ce este neconstitușional.Însăși Curtea,pentru a salva situația a spus în Decizia nr. 325/2004 că actele autorităților adminstrativ-jurisdicționale pot fi atactae în instanță portivit dispozițiilor legii contenciosului adminstrativ.Or,acest lucru înseamnă că nu se mai aplică procedurile extrem de rapide din materie electorală,ceea ce poate detrmina încălcarea principiului operativității în rezulvarea tuturor problemelor legate de desfășurarea alegerilor.În consecință, s eimpune existența în legislația electorală,ca urmare a necesotății rezolvării urgente a litigiilor,de fiecare dată a unor dispoziții legale exprese privind atacarea la instanțele judecătorești a actelor autorităților adminsitrativ-jurisdicționale create în materia electorală.

Legislația electorală trebuie să garanteze,de asemenea respectarea caracterelor votului, a

votului,a căror încălcare ar putea determina distorsionări în reprezentare.

Datorită rolului lor aparte în alegeri,regimul juridic al partidelor politice ,inclusiv cel al

finanțării,trebuie să fie stabilit prin lege,în continuarea dispozițiilor constituționale cu mult timp ănaintea alegerilor,pentru a permite acestora să-și organizeze structurile și activitățile și pentru a permite totodată corpului electoral să se orienteze din punct de vedere politic.

În ceea ce privește rolul tehnologiei în exercitarea dreptului de vot,într-o opinie se apre-

ciază că votul electronic prin intermediul mașinilor electronice sau prin internet nu oferă suficiente garanții ale caracterelor votului,putând determina o criză a legitimității reprezentanților,întrucât electorul nu are conștiința îndeplinirii actului electoral cu toate operațiunile sale.Într.o altă opinie,se apreciază că în cazl votului prin intermediul mașinilor electronice de vot se asigură toate garanțiile specifice dreptului de vot,avantajele fiind numeroase:rapiditatea derulării procesului electoral,rapiditatea cunoașterii rezultatelor alegerilor,dispariția voturilor nule,dar nu și a celor albe care reprezintă un act de constestatare din partea electorului și care ar trebui să atragă atenția reprezentanților că acei electori nu-și găsesc reprezentate opțiunile printre candidații propuși.Însă votului electronic1 prin intermediul internetului trebuie să i se impună anumite limite,întrucât în cadrul acestuia nu se mai asigură întregul ceremonial electoral.

3.2.2. Insuficiențe determinate de administrarea alegerilor

Așa cum am mai precizat,controlul procesului electoral trebuie să fie realizat de către or-

ganisme independente și imparțiale,pe când administrarea chestiunilor organizatorice ale alegerilor trebuie să fie realizată de către puterea executivă,prin intermediul aparatului statal care se ocupă de asigurarea bazei materiale și de chestiunile organizatoric-administrative.În România,adminstrarea alegerilor se realizează de către Autoritatea Electorală Pemanentă,o instituție administrativă autonomă,cu personalitate juridică și cu competență generală autonomă,cu personalitate juridică și cu competență generală,care asigură aplicarea unitară în intervalul dintre două perioade electorale,a dispozițiilor legale privind organizarea și desfășurarea alegerilor sau a altor consultări cu caracter național sau local și care urmărește și sprijină dotarea secțiilor de votare cu logistica necesară,precum și realizarea operațiunilor specifice în intervalul dintre două perioade electorale,confrom art.63 din Legea nr. 35/2008.Alte autorități adminstrative cu atribuții în organizarea și desfășurarea alegerilor au,portivit legii electorale române,Ministerul Adminstrației și Internelor,Ministerul Finanțelor Publice,Ministerul Afacerilor Externe.

Având în vedere că puterea executivă este direct implicată în administrarea alegerilor

există riscul ca aceasta să abuzeze de puterea sa în vederea favorizării partidului de guvernământ prin intermediul unor mijloace care determină distorsiuni în reprezentare.De asemenea,reprezentanții partidelor politice,membri în birourile electorale s epot folosi de mijloace cum ar fi corpuția sau frauda electorală pentru a asigura un avantj candidaților partidelor ai căror membri sunt.În cele ce urmează vom încerca a identifica formele în care se manifestă corupția electorală2 și frauda electorală și efectele acestora asupra reprezentării.

1H.Kriesi,A.H Trechsel,The poltics of Switzerland,continuitz and change in a consensus

Democrcz,Cambridge,UK,New York,USA,2008,p.45

2 L. Fabrice, When do Parties Buy Votes? Theoretical and Empirical Perspectives on

Electoral Corruption,Paper presented at the annual meeting of the American Political Science Association,Boston Marriott Coplez Place,Sheraton Boston &Hynes Convention Center,Boston Massachusetts,Aug 28,2002.

În prezent,prin corpuție electorală se întelege o formă a corupției politice ce îmbracă do-

uă forme:1.entități private furnizează partidelor și sau candidaților resurse financiare în schimbul unor beneficii anterioare sau uletrioare acestei finanțări.2.partidele și candidații folosesc fondurile publice pentru a asigura beneficiile promise sau pentru scopuri electorale partizane.

În acest context,problema regelmentării finanțării activității partidelor politice și a cam-

paniilor electorale prin identificarea mecanismelor de prevenție și reducere a fenomenului corpuției alectorale este un principiu în orice societate democratică.Regulile care ar trebui să prevină corupția electorală sunt:reglementarea tipurilor de finanțare a partidelor politice și a campaniilor acestora,transparența surselor de finanțare,precum și a cheluielilor efectuate de partide,stabilirea unor limite în ceea ce privește sursele de finanțare și al cheltuielilor de către un organism independent,capabil să aplice sancțiuni în cazul încălcării normelor juridice în materie1

În contextul evoluției fenomenului de corupție electorală,o întrebare care se naște este a-

ceea dacă plata unor drepturi,facilitățile și înlesnirle acordate din fondurile publice în anul electoral constituie sau nu o formă a corupției electorale.Răaspunsul la această întrebare nu este unul simplu,dar apreciem că aceste facilități pot fi considerate o formă a corupției electorale în măsura în care favorizează membrii unui partid politic și sunt acordate în afara bugetului anual aprobat de către autoritățile competente.În literatura de specialitate,se apreciază că cei trei factori care pot influența gradul de corupție în materie electorală sunt:tipul d escrutin,mărimea circumscripției electorale,tipul de sistem electoral.

Din cele de mai sus,se constată că,în prezent fenomenul corupției electorale se manifestă

cu mult înainte de data alegerilor,și chiar și după alegeri,prin forme și modalități greu de calificat și de probat ca și corupție electorală,cu scopul de a denatura voința electoratului și de a determina pervertirea raportului de reprezentare.

Frauda electorală reprezintă ingerința ilegală în procesul electoral ce afectează număra-

rarea voturilor ,în sensul de a influența rezultatul alegerilor, fie prin sporirea procentelor

1De exemplu,Curtea Supremă a SUA în cauza Bucklez c.Valeo din 1976 a precizat că

instituirea unor limite privind chelutielile este neconstituțională,încălcându-se garanțiile libertății de exprimare ale Primului Amendament.Pe de altă parte,CEDO a considerat că nu reprezintă o violare a Convenției,instituirea unor limite privind cheltuielile din campania electorală ale unui candidat,descalificarea lui pentru depășirea limitelor legale fiind justificată,CEDO 21 octmobire 1997,Pierre-Bloch c. Franța,cauza nr. 24194/94.

candidatului favorizat,fie prin scăderea procentelor candidatului rival.Frauda electorală se poate realiza la toate tipurile de scrutin și poate desemna și comportamnete,care deși sunt legale,din punct de vedere moral sunt considerate inacceptabile.Cele mai răspândite forme ale fraudei electorale sunt:îmiedicarea electorilor de a vota în mod liber și alterarea rezultatului votului.

Printre modalități de realizare a fraudei electorale se numără:falsificarea proceselor-ver-

bale ale birourilor electorale,adăugarea d enoi buletine de vot în timpul numărării voturilor,folosirea urnelor mobile în mod nelegal,votul persoanelor decedate,neradiate de pe listele electorale,folosirea urnelor cu fund dublu,folosirea abuzivă a listelor electorale suplimentare,turismul electoral,votul multiplu,votul în familie,intimidare,distrugerea sau invalidarea anumitor buletine de vot,proasta informare a alegătorilor,interzicerea votului anumitor categorii de persoane,inducerea în eroare a alegătorilor,înregistrarea incorectă a votului,modificare programului informatic prin introducere de coduri greșite,modificarea sistemului hardware al mașinii d evot în vederea alterării numărului total d evoturi sau a favorizării unui anumit candidat.Votul prin corespondență1 și votul prin mandatar sunt,de asemnea susceptibile de a determina frauda electorală,motiv pentru care sunt utilizate numai în cazurile în care sunt oferite suficiente garanții de securitate a votului și la îndeplinirea unor condiții restrictive,impuse de legislații.

Legislația electorală română,la art. 2. Pct. 30 din Legea nr. 35/2008, definește frauda e-

lectorală ca fiind “orice acțiune ilegală care are loc înaintea,în timpul sau după încheierea votării ori în timpul numărării voturilor și încheierii proceselor-verbale și care are ca rezultat denaturarea voinței alegătorilor și crearea de avantaje concretizate prin mandate în plus pentru un competitor electoral”.Cererea de anulare a alegerilor dintr-un colegiu uninominal pentru fraudă electorală se poate face numai de către competitorii electorali care au participat la alegeri în colegiul respectiv,se depune la BEC în termen de cel mult 24 de ore de la încheierea votării,sub sancțiunea decăderii și trebuie temeinic motivată și insoțită de dovezile pe care se întemeiază.BEC,cu ocazia alegerilor din noimebrie 2008 a respins numeroase solicitări de anulare a alegerilor din mai multe colegii uninominale fie ca inadmisibile,întrucât nu erau introduse de subiectele de drept prevăzute de lege,fie ca nefondate,întrucât frauda electorală nu a fost dovedită.De altfel,Curtea Constituțională2 a arătatcă,potrivit prevederilor legale,anularea alegerilor poate să intervină numai în cazul în care votarea și stabilirea au avut loc prin fraudă,

1B.Owen,Les fraudes electorales,Pouvoirs nr. 120/2006,p. 133-147

2Hotărârea nr. 39/2009 publicată în M.Of. nr. 924 din 30 decembrie

care este de natură să modifice atribuirea mandatului.Se constată o serie de imperfecțiuni ale legii electorale române,de exemplu în ceea ce privește organizarea votării în secțiile speciale sau în ceea ce privește modul de reglementare a intervalului orar în care va avea loc votarea,fără a se distinge cu privire la străinătate,ceea ce a permis votarea în afara granițelor tării după ce,în țară acest proces se incheiase și fuseseră anunțate primele rezultate.În contextul alegerilor prezidențiale,în Hotărârea nr. 39/2009,Curtea Constituțională a subliniat necesitatea ca întreaga legislație electorală referitoare la alegerea Camerei Deputaților și a Senatului,a Președintelui României,alegerile pentru Parlamentul European,precum și la alegerea autorităților adminstrției publice locale să fie reexaminată,urmând a fi concentrată într-un Cod electoral ale cărui dispoziții comune și speciale să asigure,în concordanță cu principiile constituționale,organizarea unui scrutin democratic,corect și transparent.

În consecință,frauda electorală determină distorsiuni ale raportului de reprezentare,întru-

cât repreznetanții aleși nu corespun voinței exprimate la urne,ei neavând astfel nici legitimitate care să justifice răspunderea în fața corpului electoral pentru acțiunile lor.Pe de altă parte,denaturarea rezultatului votului și dorința partidului politic aflat la guvernare de a continua să se mențină la putere.