Descrierea temei [629518]

1 Capitolul 1
Descrierea temei

În lucrarea prezentată mai jos am surprins mai multe aspecte ce privesc strategia de
apărare națională , politica europeană de securitate și apărare, principalele avantaje, dar și
dezavantaje atât ale integrării globale, cât și ale integrării regionale, semnifica ții și tendințe pe
plan internaț ional. Deoarece aceste fenomene sunt niște procese care ne privesc într-un mod
direct, este foarte important să le putem înțelege cât mai bine.
Ambele fenomene socio -economice amintite m ai sus nu sunt decât niște procese
desfășurate pe pacur sul mai multor ani. Strategia de globalizare bazându -se astfel pe principiile
liberalismului economic. Regionalizarea reprezintă combinația dintre protecționism și liberalism.
Dacă procesul de globaliz are se va realiza la un nivel global, procesul de regionalizare se va
realiza la un nivel mai mic, și anume, de regiuni .
Evoluția economiei globale stă astăzi sub semnul globalizării, al interacțiunii și al
interdependențelor. Evenimentele sunt și ele glob ale și chiar dacă au loc la nivelul unui stat ele
afectează economia mondială.
Dezvoltarea stategiei globale după anii 1980 este una marcantă pentru anumite zone,
precum Asia, unde dezvoltarea reprezintă o realitate. Economia mondială este astăzi tot mai
polarizată, iar interdependențele dintre state sunt deasemenea și ele din ce în ce mai mari pe plan
economic , cât și pe plan politic. Astfel, acest fenomen al globalizării are implicații asupra tuturor
elementelor vieții economice și mondiale.
Globalizarea reprezintă o trecere atât cantitativă, cât și calitativă a unei întregi ordini
mondiale economice. Aceasta reprezintă un proce s amplu condus de următoarele forțe, și anume :

– forțe economice;
– forțe politice;
– forțe tehnologice.

Are loc o creștere a riscuri lor, cât și a oportunităților pentru indivizi și societăți ori
comunități, accentuându -se astfel mobilitatea, pluralismul, și creșterea oportunităților de
satisfacere a nevoilor. Deasemenea mai implică și următoarele:

– creșterea interdependențelor prin int ermediul rețelelor sociale;
– mobilitatea ridicată a persoanelor.

2 Capitolul 2
Strategia Globala a Uniunii Europene , politica de apărare și
securitate

Procesul globalizării este priv it prin prisma implicaț iilor transnaționale având efecte de
partea con tra procesului de dezvoltare. Marginalizarea țărilor slab dezvoltate a trecut de la faza
de amenințare la cea de realitate adâncind tot mai mult decalajul între bogați și săraci.
Totul începe printr -o atracție față de lumea exterioară prin care companiile transnaționale
devin active în străinătate. Globalizarea producției creează oportunități pe piața muncii, ceea ce
reprezintă un aspect pozitiv pentru economia țărilor de destinație a migranților.
Un alt factor al globalizării este comerțul internaț ional , un exemplu reprezintă aici:
– sectorul textilelor și a confecțiilor;
– sectorul construcțiilor;
– sectorul agriculturii;
– sectorul serviciilor;
– domenii care absorb forță de muncă necali ficată din ce în ce mai feminină .

Una din marile oportunități ale globalizării o reprezintă mobilitatea capitalurilor.
Globalizarea este un fenomen contemporan. Cele mai multe înțelegeri au loc între țările
dezvoltate, în special între statele care sunt membre ale Uniunii Europene – acestea reprezentând
60%, țările în curs de dezvolt are cu un procentaj de 15%, restul de 25% reprezintă înțelegeri care
implică ambele categorii de țări.

Integrarea globală are în vedere existența ur mătorilor indicatori, și anume:

o indicatori care determină în mod direct procesul de intregare globală. Ace știa se
referă la evoluția schimburilor comerciale în raport cu cea a Produsului Agreagat
Mondial.
o indicatori care determină în mod indirect procesul de intregare globală. Au în
vedere analiza modificării taxelor vamale și stabilirea unor indicatori de
credibilitate.
Un scop îl reprezintă armonizarea politicilor economice ce asigură libera circulație a
capitalurilor și a forței de muncă. În contextu l globalizării reprezintă sursă pentru nenumărate
controverse următoarele:
– volumul semnificativ al fluxurilor migratorii ;

3 – dinamica populației ce aduce în discuții aspecte legate de beneficii și costuri pentru
statele implicate în actul de migrație;
– măsura în care reglementările în domeniul liberei circulații a persoanelor, a bunurilor,
servicilor și a mărfurilor s unt adecvate situației migrației internaționale actuale.
În domeniul securității și apărării , se regăsesc o serie de progrese în ceea ce privește
susținerea obiectivelor pe care trebuie să le urmărească Uniune a pe acest palier , și anume :
– răspunsul la crize le și conflicte le externe;
– menținerea și consolidarea capacității statelor membre ;
– protecția Uniun ii Europene .
Globalizarea a impus noi mișcări în spațiul internaț ional, iar printre cele mai import ante
se numără mișcarea relativă liberă a oa menilor, a bunurilor și a capitalului. Efectele economice
ale comerțului international și ale fluxurilor de capital au fost măsurate, ana lizate și pot fi bine
precizate, în timp ce efectul migrației a fost mult mai puțin înțeles, chiar dacă fluxurile
migra ționale au apărut cu mult înaintea fluxurilor de capital și de bunuri.
Unii autori argumentează faptul că mobilitatea internațională a forței de muncă trebuie să
fie deplină, astfel încât să poată fi obținute avantaje care sunt asemănătoare comerțului. Kah anec
și Zimmermann arată că soluționarea problemelor demografice și cele economice la nivelul
Uniunii Europene ține de fenomenul de circulație liberă, de fenomenul de brain -drain , ce
semnifică circulația creierelor.
Obiectivele Uniunii Europene în promova rea guvernării globale au la bază :

– obiectivele dezvoltării durabile
– obiectivele de mediu,
– obiectivele de securitate ,
– obiectivele de pace și de capital.
Sistemul actual de guvernare mai are foarte multe de realizat în privința unei bune
cooperări tra nsnaționale. Democrația ca factor principal pentru o guvernare globală necesită o
responsabilitate comună a statelor lumii.
,,Societatea dincolo de indivizii fizici, de piețe și de stat, nu există, ea nu există în cadrul
Uniunii Europene atunci când se vor bește de guvernare. Uniunea European ă are interesul mai
mult ca oricând de a se implica în procesul de elaborare a politicilor la nivelul internaț ional
pentru a obține prognoze ținând cont de natura specifică a problemelor întâmpinate de fiecare
Stat Membr u al Uniunii Europene și de fiecare sferă de acțiune la nivel mondial ”1.

1Petronela Daniela Feraru, Migrație și dezvoltare. Aspecte socioeconomice și tendințe , Editura Lumen, Iași, 2011,
p.57.

4 Un rol deosebit de important în î mbunătățirea transparenței la guvernare îl au și
instituțiile de guvernare de la nivelul Uniunii Europene. Aceste instituții se străduiesc să
răspund ă problemelor actuale ale globalizării și a mondializării.
Principalele o biectivele ale Uniunii Europene au în vedere respectarea a două principii
fundamentale, și anume:
– acțiunile externe trebuie să se sprijine pe principiile cau au guvernat crearea,
dezv oltarea, cât și lărgirea Uniunii Europene;
– acțiunile externe trebuie să aibă în vedere maximizarea cooperării între statele
membre, și în toate domeniile de relații internaționale.
Uniunea Europeană are interesul mai mult ca oricând de a se implica în proc esul de
elaborare a politicilor la nivel internaț ional pentru a obține prognoze ținând cont de natura
specifică a problemelor întâmpinate de fiecare stat membru al Uniunii Europene și de fiecare
sferă de acțiune la nivel mondial.
O integrare globală impl ică mai multă responsabilitate și colaborare din partea țărilor
Uniunii Europene. Carta Albă a Guvernării Europene menționează principiile guvernării aplicate
la nivel global2:

 deschidere – instituțiile trebuie să lucreze într-un mod deschis și transparen t;
 participare – pentru a fi eficace și de calitate, politicile Uniunii Europene trebuie
să asigure o bună participare politică ;
 răspundere – rolurile legislative și executive trebuie să fie clare ;
 eficiență – politicile Uniunii Europene trebuie să fie pr ompte și clare ;
 coerență – politicile Uniunii Europene trebuie să fie coerente și ușor de înțeles .

Uniunea Europeană a fost considerată ,,un gigant economic, un piti c politic ”, dar ea a
suferit o evoluție spectaculoasă în ultimii ani, completându -și și d epășindu -și statutul de mare
putere economică, în ciuda faptului că ,,Această transformare din actor comercial și economic în
mare actor politic și de securitate a trecut în mare măsură neobservată”. Or, securitatea și
apărarea rămâne, prin Tratatul de la Lisabona, una dintre atribuțiile și funcțiile esențiale ale
statelor membre.
Din punct de vedere european apar noi amenințări la adresa securității internaționale, și
anume:
– terorismul internațional. Acesta reprezintă o amenințare strategică și privește mișcările
religio ase fundamentale care au cauze deosebit de complexe.

2Ibidem , p. 58 .

5
– proliferarea armelor de distrugere în masă – reprezintă o altă amenințare contemporană
la adresa păcii și a securității țărilor și a popoarelor.
– conflictele regionale – subminează fun damentele securității și a stabilității și creează
astfel condiții pentru terorism și pentru crimă organizată.
– crima organizată – amenință în acest caz apare traficul de droguri, de ființe umane,
imgrația ilegală și tr aficul ilegal de arme.
Așadar, statel e lumii, în primul rând statele care au un potențial militar destul de
semnificativ, au în vedere noi principii de organizare a securității, atât a celei regionale, cât și
globale care să se constituie în oportunități de pace bazate pe următoarele, și anum e:

– democrație;
– o guvernare eficientă;
– respectarea cu strictețe a legilor.

O serie de alte tratate, protocoale și convenții au fost semnate de -a lungul anilor de statele
membre, acestea completând clauzele inițiale ale Tratatului de la Roma. Cele m ai importante
dintre acestea sunt următoarele3:
 tratatul privind fuziunea celor trei Comunități Europene (CECO, CE și Euratom),
semnat la Bruxelles pe 8 aprilie 1965, cunoscut și sub numele de Tratatul de co n-
stituire a Comunității Economice.
 tratatul privi nd aderarea Danemarcei, Islandei, Norvegiei și Marii Britanii, semnat
la Bruxelles pe 22 ianuarie 1972.
 tratatele echivalente de aderare:
o cu Grecia – semnat în 1980;
o cu Spania și Portugalia – semnate în 1985;
o cu Austria, Finlanda, Suedia și Norvegia – semnate în 1994.
 Actul Unic European, semnat în anul 1986, care, printre altele, a amendat câteva
articole ale Tratatului de la Roma privind procedurile de votare utilizate de consi l-
iul de ministrii , lărgind într -o oarecare măsură puterile legislative ale Pa rlame n-
tului European. Obiectivul principal era de a facilita adoptarea programului
conținând aproape 300 de măsuri, care finaliza constituirea pieței interne a C o-
munității.

3Leonard Dick , Ghidul Uniunii Europene , Editura Teora, București, 2001, p.36.

6  Tratatul de constituire a Uniunii Europene, cunoscut și ca tratatul de la Maastrich t,
care a fost aprobat în decembrie 1991, după care a fost semnat în anul 1992.

Figura nr .1. Cei trei piloni ai Uniunii Europene4

În prezent sunt necesare noi reguli menite să promoveze și s ă susțină integrarea globală,
sublinii nd dreptul la o bună guvernare; necesit atea cooperării administrative; întărirea capacității
de guvernare și administrare în imp lementarea unor legi comunitare; respectarea principiilor de
proporționalitate pentru a pu tea stabilii cât mai clar și mai coerent competențele Uniunii
Europene.
Printre măsurile eficiente pentru o bună integrare globală se numără:

o transparența și legitimitatea instituțiilor de guvernare ;
o capacitatea sistemului actual de guverbare, de a răspun de provocărilor de astăzi ;
o introducerea de noi instrumente de guvernare ;
o responsabilitatea globală ;

4Ibidem , p. 37. COMUNITATEA
EUROPEANĂ COMUNITATEA
EXTERNĂ ȘI DE
SECURITATE JUSTIȚIA ȘI
AFACERILE
INTERNE
-Instituțiile și
procedurile
legislative
-politica
agricolă
-mediul
-piața internă
-drepturile
cetățenilor
-politica
regională. etc

-protejarea
valorilor, a
intereselor
fundamentale,
-promovarea
cooperării
internaționale
-dezvoltarea și
consolidarea
democrației,
legalității.
-azil politic
-imigrarea
– lupta
antidrog
Cooperarea
forțelor de
poliție
UNIUNEA EUROPEANĂ

7 o implicarea mediului de afaceri și a societății civile în actul de guvernare ;
o lupta împotriva corupției ;
o reforma institu țiilor multilaterale ;
o consolidarea p rocesului de luare a deciziilor;
o strategie de dezvoltare durabilă.

Integrarea globală are o serie de avantaje și dezavantaje, și anume:

Avantaje ale integrării globale .

 liberalizarea comerțului și al schimbului;
 omogenizarea gusturilor consumatorilor;
 efectuarea unirii a marilor firme în corporații multinaționale;
 progres tehnologic;
 concentrarea beneficilor mondializării și a uniformizării societăților;
 extinderea punților de comunicare ce există între comunități;
 crearea de noi piețe independente ;
 mărirea vitezei de derulare a operațiunilor, cum sunt cele comerciale, financiare și
tehnologice.

Dezavantaje ale integrării globale.

 omogenizarea gusturilor consumatorilor și r estrângerea ofertei de pe piață ;
 statul își va restrânge treptat autoritatea asu pra teritoriului național;
 pierderea individualității unui popor;
 poate duce la haos economic;
 poate duce la devastare ecologică în mai multe părți ale lumii.

Omogenizarea gusturilor consumatorilor , precum și restrângerea ofertei de pe piaț ă poate
fi con siderat atât c a un avantaj, cât și ca un dezavantaj. Sensurile se prezintă astfel :

 avantaj din punctul de vedere al producătorului, de oarecere acesta va ști exact ce să
producă și în ce cantități să producă, și astfel nu există de pierderi sau existența unor
costuri foarte ma ri;
 dezavatantaj va fi din punctul de vedere al consuma torului. Deoarece a cesta din urmă,
este obișnuit c a atunci când dorește să achiziționeze un anumit produs, să aibă la
dispoziție posibilitatea de a alege dintr -o gamă largă de ofer te, pe acel produs care i se

8 potrivește cel mai bine din punct de vedere al nevoilor și dorințelor acestuia. În cazul în
care nu există această posibilitate prin restrângerea ofertelor de produse de pe piață,
acesta va fi constrâns să aleagă doar un anu mit produs, fie că acestuia îi va place sau nu,
fie că și -l permite pe produsul respectiv sau nu.În concluzie trebuie să aibă mai multe
oportunități în alegerea produsului.

Altă caracteristică care reprezintă un avantaj este reprezentat de îmbunătățirea rel ațiilor
dintre dezvoltatorii aceleiași industrii din dif erite părți ale lumii. Potrivit acesteia este mult mai
ușor și mult mai eficient dacă pentru dezoltarea unei industrii specialiștii în domeniu ar
constribui i cu toate cunoștințele lor pentru a lua decizii în ceea ce privește activitate a.
Astfel există un risc mai mic de a greși atunci când cu noscătorii domeniu lui respectiv iau
decizii importante în privința un ui lucru. Așadar , se va simți și o accelerar e a progres ului
tehnologic.
Unirea marilor firme în corporații multinați onale reprezintă un alt avantaj. Acest avantaj
va duce la reduce rea semnificativ ă a costurilor datorate creșterii producției peste anumite nivele .
Ca dezavantaj, va fi acela că statul își va restrânge treptat autoritatea asupra teri toriului naț ional,
și astfel, o mulțime de oameni nu vor mai fi protejați în ceea ce privește locurile de muncă și va
apărea o diferențiere între cei foarte bine pregătiți și restul mai puțin pregătiți .
„De asemenea, trebuie luată în calcul și importanța M ării Negre pentru Uniunea
Europeană și NATO în domeniul economic și al securității energetice. Pentru cele două
organizații, securitatea energetică reprezintă o prioritate strategică iar traseul de livrare a
resurselor energetice din regiunea Asiei Central e, Mării Caspice și a Caucazului trece prin Marea
Neagră pentru a ajunge în Europa ”5.
Globalizarea poate fi benefică deoarece se axează pe beneficiile uniformizării și a
mondializării so cietăților, însă poate duce pe de altă parte la pierderea individualit ății unui pop or.
Atunci când faci parte dintr -o astfel de grupare, optezi pentru sporirea forțelor economice
și poziției în cadrul negocierilor internaționale. Acesta este un alt avantaj atunci când competiția
economică este tot mai intensă și luptă pentru suprema ția tehnologică tot mai acerbă.
Alte avantaje în ceea ce privește integrarea regională se referă la eliminarea restricțiilor
tarifare și netarifare, stabilirea de tarif vamal extern comun, mai multă siguranță pentru toți
(lupta împotriva criminalit ății și terorismului), solidaritate între statele membre, valori
democratice (sunt menite să servească drept punct de referință pentru cetățeni și să arate ce
anume are de oferit).
Însă acest proce s cuprinde și unele dezavantaje, cum ar fi fapt ul că numărul în continuă

5Octavian Sergentiu , „Arhitectura Mării Negre în gra matica proiecției geostrategice”, Revista GeoPolitica, Anul
XIII, nr. 57, 2014, p.109.

9 creștere al partic ipanților la integrare determină o tot mai dificilă asigurare a consensului asupra
adâncirii integrării.
Politica regional ă a C.E. nu se poate baza i nițial în mod direct pe Tratatul de la Roma,
deși preambulul ac estui tratat se referea la necesitatea de a reduce diferențele dintre diversele
regiuni, precum și rămânerea în urmă a regiunilor mai puțin favorizate. Impulsul către elaborarea
unei politici regionale a venit odată cu prima lărgire a Comunității, în anul 1973, atunci când
Danemarca, Irlanda și Marea Britanie au aderat la C .E.
Regiunile mai puțin privilegiate, care cuprind peste un sfert din populația U .E., pot fi
împărțite în două grupe principale, și anume:
 zonele rurale subdezvoltate . Aceste regiuni se caracterizează prin venituri mici, șomaj
ridicat, și frecvent infrastructure slab dezvoltate. Acestea includ cea mai mare parte a
Greciei și Portugaliei, sudul Spaniei, sudul Italiei, Irlanda de Nord, Corsica și teritoriile
franceze de peste mări.
 zonele a căror prosperitate s -a dat orat industriilor aflate în prez ent în declin și care sunt
caracterizate prin învechirea mijloacelor de producție și de șomaj ridicat. Cele mai multe
din acestea se află în Belgia, Franța și în Marea Britanie.

Principalele obie ctive ale politicii comunitare regionale sunt următoarele:
o asigurarea in cluderii problemelor regionale î n alte politici ale C .E.;
o încercarea de a coordona politicile regionale ale statelor membre;
o asigurarea unui important sprijin financiar pentru dezvolta rea regiunilor mai
sărace ale Comunității.
Pentru a ușura atingerea primului obiectiv, Comisia urmărește regulat situația economică
și cea social ă din toate regiunile și apoi studiază consecințele la nivel regional ale tuturor
politicilor C .E. În ceea ce p rivește coordonarea eforturilor naționale, unul dintre obiectivele
majore a fost de a garanta faptul că statele membre nu se vor complăcea în a aplica practica, până
la urmă contrară propriilor interese, a creșterii nivelului ajutorului necesar. Elementul central al
politicii regionale a Comunității este Fondul European pentru De zvoltar e Regională – FEDR,
acesta fiind înființat în anul 1975.
Programele Uniunii Europene. Întreprinse la inițiativa Comisiei, aceste programe au
drept obiectiv rezolvarea proble melor economice și sociale serioase din una sau mai multe
regiuni. Ele constau în gruparea coerentă a proiectelor eșalonate pe mai muți ani, care urmăresc
în mod special obiectivele Uniunii Europene , și implementarea politicilor comunitare.
Programe națion ale de interes comunitar. Acestea sunt propuse Comisiei de către
guvernele naționale și urmăresc obiectivele naționale, contribuind în același timp la realizarea

10 obiectivelor politicii Uniunii. FEDR poate finanța programe de acest gen numai în zonele sau
regiunile indicate de statele membre, în funcție de planurile acestora de asistență regională. Un
tip special de programe este menit să exploateze potențialul regiunilor prin mobiliza rea
resurselor locale, inclusiv pentru dezvoltarea turismului.
Pe lângă fo ndurile FEDR, regiunile mai beneficiază și de o serie de alte resurse ale U .E.,
și anume:
o subvenții și credite pentru zonele siderurgice și carbonifere, acordate din fondurile
CECO
o credite din partea Băncii Europene de Investiții și alte fonduri ale U .E.
o credite preferențiale acordate prin Sistemul Monetar European pentru proiecte în
Irlanda și Italia
o subvenții din partea Fondului Social European și a secțiunii de orientare a Fond u-
lui Agricol European – FEOGA.
Fondul Regional, Fondul Social și secțiunea de orientare a FEOGA sunt cunoscute sub
denum irea de fonduri structurale ale Uniunii.

11 Concluzii

România este capabilă și pregătită să participe la Politica Externă și de Securitate.
Deasemenea este membră a Organizației Națiunilor Unite (ONU), a Consiliului Europei,
deasemenea este membră și a unui anumit număr de alte organizații internaționale. Participă la o
serie de organizații sau grupări regionale, cum sunt: Organizația de Cooperare Economică la
Marea Neagră (OCEMN), Zona Central -Europeană de Liber Schimb (CEFTA).
Ambele fenomene ale integrării globale sau regionale prezintă atât avantaje, cât și
dezavantaje, cele două fiind în relație, completându -se una pe cealaltă.
Procesul de globalizare, din punctul meu de vedere pe rmite liberalizarea comerțului și a
liberului schimb și reprezintă un avantaj. Astfel, unui producător îi este mult mai ușor să își
comercializeze produsele, din moment ce acestea s -au făcut remarcate atât în țara de origine, cât
și în afara acesteia. Așad ar, odată ce persoanele străine achiziționează produsele unei țări, banii
obținuți vor intra în economia țării respective și vor ajuta astfel la dezoltarea ei din punct de
vedere econo mic.
Integrarea regională ar trebui să devină un element esențial al pol iticii de dezvoltare a
Uniunii Europene și al relațiilor Uniunii Europene cu celelalte state, deoarece acesta reprezintă
un vector essential pentru consolidarea stabilității politice. Integrarea regională mai poate fi
considerată ca reprezentând un factor de creștere accelerată prin reforme structurale coordonate
și deschiderea progresivă a comerțului.
Politica E xternă și de Securitate Comună – P.E.S.C., a apărut și s -a dezvoltat ca o urmare
a procesului de construcție europeană, în condiț iile în care au de venit vizibile beneficiile ac țiunii
comune derulate sub auspiciile Uniunii Europene pe plan internați onal. Așadar , P.E.S.C. este
formată din ansamblul deciziilor la care statele membre U.E., inclusiv România, ajung în comun,
și ia legătura cu ceilalți acto ri din sistemul internațional.

12 Bibliografie:

1. Dick Leonard, Ghidul Uniunii Europene , Editura Teora, București, 2001.
2. Petronela Daniela, Feraru, Migrație și dezvoltare. Aspecte socioeconomice și tendințe ,
Iași, Editura Lumen, 2011.
3. Octavian Sergen tiu, „Arhitectura Mării Negre în gramatica proiecției geostrategice”,
Revista GeoPolitica , Anul XIII, nr. 57, 2014.
4. Fukuyama Francis Construcția statelor.Ordinea mondială în secolul al XXI -lea,
Editura Antet, București , 2004 .