Descrierea Influentei Microclimatului Si a Furajarii Asupra Gainilor Pentru Reproductie la Sc Avicol Prod Srl, Bolovani, Jud. Dambovita

Capitolul 3

CONTRIBUTII PROPRII

CONVENTIONAL

3.1. Scopul lucrarii

Lucrarea are ca scop descrierea influentei microclimatului si a furajarii asupra gainilor pentru reproductie la SC Avicol Prod SRL, Bolovani, jud. Dambovita.

Microclimatul din adaposturile pentru gainile de reproductie, impreuna cu furajarea si intretinerea pasarilor constituie factorii principali ai mediului artificial, care pot fi dirijati in cea mai mare masura de catre fermier si a caror imbinare conduce la sporirea productivitatii pasarilor.

In cazul adapostirii in conditii nefavorabile de microclimat, gainile utilizeaza prost hrana, ca atare consuma o cantitate mai mare de furaje pe unitate de produs si sunt mai pretentioase la conditiile de intretinere.

3.2. Materialul biologic

Rasa Plymouth-Rock

      Originară din SUA, rasa Plymouth-Rock s-a format prin încrucișarea populațiilor locale cu rasele Dominicană barată, Brahma și Cochinchina. Denumirea Rock i-a fost dată pentru tăria de stâncă în privința constituției, sănătății și rezistenței. A ajuns prima oară în Europa în anul 1870.

Există șase varietăți de culoare: barată, albă, potârniche, herminată, albastră și cărămizie.

Fig. 3.1. Rasa Plymouth-Rock diferite varietati

Caracteristici: Rasa Plymouth Rock da impresia unei păsări solide și puternice, cu o foarte bună proporționalitate a corpului. Capul, relativ mare, are creasta simplă, mică. Trunchiul este larg si adânc, dar potrivit de lung, cu pieptul rotunjit. Spinarea, largă și dreaptă, este aproape orizontală. Coada este scurtă și globuloasă. Greutatea corporală 2,7 – 3,4 kg la gaină si 3,8 – 4 kg cocoș. Produce anual intre 150 – 170 ouă cu o greutate medie de 55 – 57 g, cu coaja galben închis până la brun. Are trunchi lung și purtat orizontal cu creasta simplă mijlocie cu fluiere, ciocul și pielea de pe corp galbenă.

Fig. 3.2. Rasa Plymouth-Rock barat

3.3. Descrierea fermei

Ferma este situata in judetul Dambovita, sat Bolovani. Ferma dispune de o hala pentru cresterea gainilor ouatoare avand o suprafata de 550 m2. Este dotata cu echipamente corespunzatoare cresterii gainilor de reproductie.

Fig. 3.3. Linii de furajare si adapare inainte de populare

Fig. 3.4. Computer din hala ce monitorizeaza temperatura, umiditatea, ventilatia

Fig. 3.5. Hala populate cu rasa Plymouth Rock barat

3.4. Metoda de lucru

In ferma se creste un numar de 3000 capete gaini de reproductie, asigurandu-se o densitate de 6 capete/ m2.

Puicutele se cresc pentru un ciclu de productie de la 1 zi la 50-51 de saptamani. In hala se cresc si cocosi in raport de 1 cocos/ 10 gaini. Pe un ciclu de productie se obtin 120-130 oua /gaina.

Furajarea se face diferentiat pe faze de crestere.

Sistemul intensiv de crestere a pasarilor reprezinta cea mai moderna forma de crestere si exploatare sa pasarilor, in care, pe baza mecanizarii complexe si aplicarii celor mai moderne metode de alimentatie, ingrijire, selectie si, cu un consum minim de munca si furaje, productivitatea pasarilor si productia lor sunt foarte ridicate.

Cresterea pasarilor in sitemul intensiv prezinta o seria de caracteristici.

– Halele sunt de mare capacitate, cu mecanizarea si automatizarea aproape integrala a procesului de productie.

– Au fost eliminate padocurile, solariile, lumina naturala, trecandu-se la intretinerea pasarilor in captivitate (intretinere intensiva).

– Pot fi folosite nutreturile combinate, iar mecanizarea distribuirii hranei micsoreaza risipa de furaje.

– Densitatea pasarilor din adapost se mareste de la 2,5-3 capete pe m² la 6-9 capete pe m² in cazul intretinerii pe asternut.

– Datorita concentrarii efectivelor de pasari, se impune specializarea intreprinderilor si cooperarea dintre ele printr-o integrare pe verticala. De exemplu, pentru producerea oualor de consum, este nevoie de unitati de selectie si hibridare producatoare a materialului de reproductie; unitati pentru producerea nutreturilor combinate; ferme de reproductie; statii de incubatie; ferme de crestere a tineretului de inlocuire; ferme pentru exploatarea gainilor ouatoare; unitati de prelucrare a produselor si subproduselor ; unitati de desfacere.

– Dezvoltarea industriei constructiilor si a materialelor de constructi, precum si realizarea unoe echipamente de exploatare automate, au creat implicit conditiile necesare imbunatatirii fluxurilor tehnologice, prin realizarea unor constructii si utilaje in masura sa asigure cerintele fiziologice si eficienta exploatarii.

– Toate adaposturile din sistemul intensiv industrial fuctioneaza pe principiul "populare si depopulare totala" (totul plin, totul gol). Popularea si depopularea totala se pot organiza pe adaposturi, pe grupe de adaposturi sau pe intreaga ferma.

– Concentrarea de efective mari pe suprafete de teren mici permit asezarea fermelor avicole in imediata apropiere a pietelor de desfacere, ceea ce inlatura cheltuielile de transport si usureaza aprovizionarea populatiei cu produse proaspete.

Sistemele de intretinere intensiva prezinta 2 dezavantaje:

– investitii mari la inceput;

– aparitia la pasari,ca urmare a densitatii sporite, a unor vicii(spargerea si consumarea oualor, canibalism).

Aceste neajunsuri pot fii depasite, deoarece cheltuielile sunt compensate de economiile ce se realizeaza ca urmare a folosirii unei suprafete mici de teren si a sporirii productivitatii muncii iar pentru vicii, avicultorii au la indemana o serie de masuri cu care sa le previna si sa le combata.

Exploatare pe asternut permanent este o metoda mai putin costisitoare in ceea ce priveste amenajarile interioare ale halelor; in acelasi timp, constitutie un examen riguros pentru un bun crescator, deoarece realizarea tuturor factorilor de microclimat, operatie destul de pretentioasa, influenteaza intr-o masura neinsemnata desfasurarea procesului de crestere.

3.5.1. Microclimatul din ferma

Microclimatul din ferma de gaini reprezinta totalitatea factorilor legati de temperatura, umiditate, lumina, ventilatie care influenteaza organismul pasarilor, starea de sanatate si nivelul de productie pe care il realizeaza.

Trebuie mentionat ca influenta microclimatului asupra pasarilor nu se manifesta prin actiunea izolata a fiecarui factor in parte, ci prin actiunea lor combinata, denumita factor de confort.

Realizarea factorilor de microclimat in sistemul intensiv de exploatare a gainilor de reproductie se face in hale inchise, ca urmare halele trebuie sa fie corespunzator amplasate si construite pentru a raspunde cerintelor fiziologiceale organismului gainilor ouatoare.

Temperatura și umiditatea

Temperatura și umiditatea sunt factori esențiali pentru toate categoriile de păsări. Aceștia trebuie să asigure confortul termic în permanență, pentru ca păsările să poată pune în evidență toate caracterele productive. Temperatura și umiditatea sunt într-o strânsă legătură, ele influențând mecanismul de termoreglare al păsărilor.

Capacitatea de termoreglare a păsărilor variază mai ales în funcție de vârstă. Păsările dispun de mecanisme de termoreglare mai puțin elastice decât mamiferele, ceea ce presupune o adaptare mai greoaie la factorii de temperatură. Deplina funcționare a mecanismului de termoreglare, la păsări, se realizează de abia la vârsta de 2-3 săptămâni.

Datorită acestui fapt, variațiile de temperatură din adăpost trebuie să fie foarte mici, iar temperatura trebuie asigurată exact cât este prevăzut în cadrul tehnologiilor de creștere și exploatare a fiecărui hibrid în parte. Se cunoaște faptul că temperatura normală a păsărilor este de 41-42oC, acest lucru implicând un studiu complex al confortului termic care trebuie asigurat.

Astfel, dacă în adăposturi este o căldură uscată (umiditatea relativă se situează sub 50%) apare fenomenul de deshidratare a păsărilor, acestea resimt senzația de sete, apare scăderea consumului de furaje și, implicit, toate acestea se transformă în pierderi economice.

În halele de păsări unde nu se reușește realizarea parametrilor tehnici (mai ales în anotimpurile călduroase), umiditatea relativă a aerului poate scădea până la 30-35%. Acest lucru duce la numeroase tulburări de comportament, rezultat al dezechilibrelor neuro-endocrino-metabolice.

O umiditate mult mai mare (peste 80%) asociată cu o temperatură scăzută, duce la o umezeală excesivă a aerului din adăpost, deteriorarea prematură a așternutului și apariția bolilor “a frigore”. Excesul de umiditate este un factor determinant în apariția bolilor respiratorii ca micoplasmoza, bronșita infecțioasă, laringotraheita, etc.

In ceea ce priveste comportamentul gainilor in conditii de temperaturi variabile si influenta acestora asupra curbei de ouat si a eficientei hranei se poate observa in fig. 3.

Fig. 3.6. Influenta temperaturii asupra productiei de oua si a eficientei hranei

Cresterea păsărilor într-un mediu profund artificializat, cum este cel din fermele de tip intensiv, face posibilă interventia unui număr mare de factori stresanti. Acestia actionează prin intermediul receptorilor de simt si apoi pe cale nervoasă si hormonală asupra diverselor organe si tesuturi, perturbând integritatea si functia acestora.

Dinamica răspunsului la agresiunea factorilor de stres se desfăsoară pe trei etape si anume: etapa de alarmă (sau de dezechilibru imediat), etapa de rezistentă, cu caracter compensator si etapa de revenire la un echilibru homeostazic sau de epuizare, când factorii de stres persistă sau/si se însumează. Rezultă, deci, alternative, fie că organismul rezistă si se acomodează la conditiile nou create, fie că se îmbolnăveste, dependent de organism si de caracterul factorilor stresanti.

Dintre toti factorii de mediu, temperatura exercită influenta cea mai puternică asupra metabolismului si implicit asupra sistemelor care asigură starea de sănătate. Desi nivelul productiilor este determinat genetic, exprimarea acestor productii depinde, printre alti factori, de raporturile termice ale animalelor cu mediul. Mentinerea temperaturii corporale la un anumit nivel si adaptarea la variatiile termice ale mediului, se realizează prin functia de termoreglare, care cuprinde termogeneza (producerea de căldură) si termoliza (pierderea de căldură). Deci, pentru a-si mentine temperatura normală a corpului, acesta trebuie să piardă permanent, în medie, o cantitate de căldură echivalentă cu cea produsă prin procesele de metabolism. Adică, termoliza previne supraîncălzirea organismului (hipertermia si socul caloric), care ar putea să apară la temperaturi ale mediului prea ridicate. Termoliza se realizează prin următoarele fenomene fizice: radiatia, conductivitatea, convectia si evaporarea (Decun M., 1997).

În adăposturile pentru păsări umiditatea relativă a aerului trebuie mentinută la valori de 45 – 65 %. Valorile mai coborâte de 45 % determină disconfort prin iritarea mucoaselor si a aparatului respirator, iar valorile crescute peste 65 % conduc la scăderea presiunii partiale a oxigenului si la suprasolicitarea sistemului cardiovascular, cu influente negative asupra schimbului gazos din plămâni. Prin cresterea temperaturii aerului de la 20 la 34 de grade Celsius se măreste frecventa ritmului respirator de la 140 la 170/minut.

Nivelul umiditătii relative a aerului poate fi influentat prin sistemele de conditionare a aerului. Pornirea si oprirea instalatiilor de umezire a aerului poate fi actionată prin relee de timp, termostate si higrometre. În principiu, sistemul nu trebuie pornit la temperaturi mai mici de 28ºC si nici la umidităti relative ale aerului de peste 70%. Mai este important ca, la pornirea sistemului, să fie puse în functiune la început ventilatoarele si apoi dispozitivele de dispersie a apei, pentru că nu apa în sine produce răcorirea, ci evaporarea activă a acesteia.

Apa, evaporându-se, înmagazinează 600 calorii/g, pe care ulterior le cedează aerului, în momentul condensării, care nu trebuie să se producă în interiorul adăpostului, ci în exteriorul acestuia.

Dacă în adăpost persistă o temperatură prea ridicată si o umiditate crescută a aerului polipneea termică persistentă va conduce la eliminarea excesivă a dioxidului de carbon din circulatie si la aparitia alcalozei gazoase (tulburare a echilibrului acido-bazic) (fig. 3.7.).

Drept urmare a perturbării echilibrului acido-bazic si a metabolismului mineral, la găini scade productia de ouă si creste proportia de ouă sparte, prin deteriorarea calitătii cojii ouălor. În aceste conditii sunt favorizate si tulburările de comportament, care se manifestă prin aparitia frecventă a ciugulirii penelor si a canibalismului.

Dacă păsările sunt libere, acestea se refugiază în zone mai răcoroase (umbrite) sau se culcă pe sol, după îndepărtarea stratului superficial, îsi întind aripile, dezgolind părtile neacoperite cu pene etc.

Fig. 3.7. Schema privind consecintele stresului caloric

Tabel 3.1.

Principalii parametri de microclimat din adăposturile de păsări

Tabel 3.2.

Temperaturile efective pentru păsări

După cum rezultă din tabelul 3.2., această temperatură efectivă corespunde indicatiei termometrului uscat, de 21,1ºC, în conditiile aerului stationar (viteza zero) si a umiditătii relative a aerului de 50%, dar poate fi asigurată si la temperaturi superioare (23,9; 26,6; 29,4 si chiar 32,2ºC), asociate cu umiditatea de 50 % si cu viteze mai mari ale aerului, de peste 1-2 m/s, ceea ce ar corespunde cu înlocuirea aerului din adăpost în cel mult 13 minute. În principiu, sistemele de răcorire prin umezirea aerului nu se recomandă pentru puii broiler având mai putin de 28 de zile, când temperatura aerului uscat din adăpost este sub 26,6 ºC.

Pentru găinile de reproductie din rasele grele temperatura efectivă trebuie să fie mai coborâtă, în jur de 18,3ºC, conditie care se realizează cel mai usor la o umiditate relativă a aerului de 50%, cu un schimb al aerului la cel mult 1,3 minute, ceea ce presupune o viteză a aerului de 2,0 – 2,23 m/s. Asigurarea unei temperaturi efective atât de scăzute, în conditiile arsitei de vară nu se poate realiza fără sisteme de răcire bazate pe evaporarea apei.

Cum poate fi apreciat riscul de aparitie a stresului caloric

Evaluarea riscului se face pe baza indicelui de stres caloric, care se calculează prin însumarea temperaturii aerului, determinată cu termometrul obisnuit, exprimată în grade Fahrenheit (1 grad F = 1,8 x gradele Celsius + 32), cu umiditatea relativă a aerului, exprimată în procente. Valorile astfel obtinute se interpretează, după cum urmează:

· sub 155: nu există risc de stres caloric;

· 155: reprezintă limita de începere a declinului productiei;

· 160: scade consumul de furaje, creste consumul de apă si scade productia;

·165: apar frecvent leziuni pulmonare si ale sistemului cardiovascular, creste mortalitatea;

· 170: începutul unei mortalităti crescute.

De exemplu: dacă temperatura aerului este de 30ºC, iar umiditatea relativă a aerului este de 60%, indicele de stres caloric va fi de: (1,8 x 30 +32) + 60 = 146. Această valoare, nu sugerează un risc de stres.

Aprecierea stării de confort sau de disconfort termic se poate face si prin calculul indicelui temperatură – umiditate (ITU). Acest indice a fost utilizat, la început, în igiena

umană si mai apoi în igiena animalelor, pentru a reda sintetic actiunea simultană a temperaturii si a umiditătii asupra functiei de termoreglare. În tara noastră, Drăghici si colab. 1977, au propus, ca pentru păsări, indicele temperatură-umiditate (ITU) să se calculeze astfel:

ITU = 1,8 t + 32 – (1–UR) (t–15,5)

în care:

t = temperatura aerului (°C),

UR = umiditatea aerului relativă (%).

Revenind la exemplul de mai sus:

ITU = 1,8 x 30 + 32 – (1-0,6) (30-15,5) = 80,2

Indicele (ITU = 80,2) indică un disconfort pentru majoritatea categoriilor de galinacee, cu exceptia puilor în primele două săptămâni de viată (tabelul 3.3.). Dacă se compară rezultatele celor două sisteme de evaluare, rezultă deosebiri importante: în timp ce indicele de stres caloric (având valoarea = 146) indică absenta vreunui risc pentru sănătate, ITU arată, dimpotrivă, o stare de disconfort termic.

Neconcordanta dintre cele două sisteme de evaluare ar putea fi pusă pe seama faptului că ambele iau în considerare numai doi din cei trei factori fizici ai mediului (temperatura, umiditatea relativă si viteza aerului), de care depinde în mod esential temperatura efectivă, care exprimă perceptia senzatiilor termice ale organismului.

În consecintă, se impune aprofundarea cunoasterii cerintelor privind mediul de viată al păsărilor, precum si necesitatea efectuării de studii comparative asupra sistemelor de evaluare a riscurilor cu care operează în prezent crescătorii de păsări.

Tabel 3.3.

Valorile ITU de confort si de disconfort pentru galinacee

Pentru prevenirea pierderilor prin stres caloric la păsări, este necesară optimizarea tehnologiilor, în raport cu particularitătile fiziologice ale diferitelor categorii de vârstă si de productie si continuarea muncii de ameliorare, în directia creierii de linii rezistente la stres.

Măsurile anti-stres, care se aplică în cresterea păsărilor, nu tind să elimine stările de stres – aceasta fiind si imposibil, ci doar să prevină stresul prelungit si mai ales trecerea în stadiul de epuizare a organismului. Deoarece, din punct de vedere practic, este dificil de a preciza dacă organismul se află, la un moment dat, în stadiul reactiei de alarmă si deci mai dispune de posibilităti de adaptare sau dacă a intrat deja în stadiul de epuizare, în practică trebuie să se urmărească evitarea stărilor de stres, care nu derivă din tehnologia de crestere sau din tehnologia sanitară veterinară si să se aplice medicatia anti-stres, în toate cazurile în care stresul nu poate fi evitat.

Medicatia anti-stres trebuie să combată mai ales tendinta spre alcaloză si pierderea de electroliti si de vitamina C (acidul ascorbic) (fig. 3.7. ). În acest scop, se pot folosi o gamă foarte largă de aditivi alimentari, care combat alcaloza, reprezintă o sursă bogată de electroliti, contin toată gama de vitamine si în plus exercită si un efect bacteriostatic la nivel intestinal.

Rezultate satisfăcătoare se obtin si prin suplimentarea ratiei cu acizi organici si separat cu electroliti si vitamina C. Suplimentarea ratiei cu vitamina C este necesară, avându-se în vedere consumul crescut în procesul de productie a hormonilor steroizi.

Administrată în doză de aproximativ 50 mg/kg de furaj, pe o perioadă de 10 zile, atenuează considerabil efectele stresului caloric, întăreste rezistenta naturală si mentine productia la nivelul potentialului biologic (Decun M., Bolte S. ,1983).

Trebuie, totusi, subliniat că nu există retete miraculoase, care să anuleze în totalitate stresul caloric, dacă măsurile medicamentoase nu sunt dublate si de corectiile necesare privind microclimatul din adăpost. Denumirile de furaj anti-stres si premix anti-stres pot însela pe cei nepreveniti, căci ele par să sugereze că ar elimina stresul în întregime. În realitate, aceste produse diminuează doar în parte efectele stresului.

Se poate spera că, în viitorul apropiat, se va ajunge la obtinerea de noi linii genetice rezistente la stres, ceea ce va permite exprimarea si mentinerea pe toată durata ciclului de productie a performantelor productive. Deocamdată, este important pentru practică să se identifice factorii de stres si să se evite măcar suprapunerea acestora. De multe ori, păsările suportă unul, două si mai multe stresuri. Apoi poate interveni un factor de stres, aparent neînsemnat, dar care adăugat peste actiunea anterioară sau concomitentă a altor factori, poate determina pagube foarte mari, care par disproportionate. Obisnuit, în practică este incriminat numai ultimul factor de stres, care a declansat scăderea productiei sau mortalitatea, când în realitate epuizarea organismelor este determinată de totalitatea factorilor de stres, identificati si neidentificati (necunoscuti).

Trebuie reținut că cea mai dificilă perioadă pentru păsări, din punct de vedere termic și al umidității, este perioada de demaraj, și mai ales primele 7 zile. Din acest motiv trebuie să avem o grijă deosebită pentru respectarea întocmai a condițiilor tehnice de exploatare.

Neasigurarea condițiilor termice și a umidității relative, duc la pierderi economice importante și, în primul rând, la tararea păsărilor. În aceste condiții, remedierea producției se realizează deosebit de greu.

  Umiditatea este direct corelata cu temperatura si se poate observa in fig. 3.8. influenta umiditatii asupra organismului gainilor.

Fig. 3.8. Influenta umiditatii asupra organismului pasarilor

3.5.1.3. Lumina

Datorită faptului că păsările sunt deosebit de sensibile la intensitatea și durata fluxului luminos, acest aspect trebuie tratat cu maximă seriozitate în fermă.

In primele 4 saptamani ale perioadei de crestere, durata mare a zilei lumina stimuleaza cresterea. Marirea treptata a zilei in continuare pana la 18-22 saptamani, stimuleaza mai ales dezvoltarea, determinind grabirea maturitatii sexuale, astfel ca puicutele incep ouatul lainainte de a fi atins greutatea corporala caracteristica varstei de ouat. In hala se practica un program de lumina de 14 ore lumina si 10 ore intuneric.

Pentru păsări, lumina reprezintă un stimul fiziologic de care depind atât funcțiile de relație, cât și cele vegetative. Cel mai puternic stimul este lumina albă, care se obține prin combinarea proporțională a celor șapte culori monocromatice. În literatura de specialitate, pentru hibrizii de găini ouătoare sunt specificate și alte tipuri de culori ale luminii, cu avantaje și dezavantaje.

Astfel lumina albastră, tip neon, poate produce perturbări ale producției de ouă și a stării de sănătate în general. Lumina de culoare roșie induce o precocitate a intensității ouatului, dar nu se corelează cu creșterea în greutate normală a păsărilor. Avantajul pe care îl aduce folosirea luminii roșii este doar de reducerea fenomenului de pică și a celui de canibalism.

Dacă lumina roșie previne sindromul de pică (Sindromul de pica este caracterizat prin consumarea de catre animale a unor materii care nu sunt considerate ca alimente naturale si se datoreaza aberatiei gustului; sindromul de pica este cauzat de o policarenta : saruri alcalino-teroase, cupru, cobalt, fosfor vitamine precum si prin excesul de potasiu.), lumina verde favorizează apariția acestuia, dar are un efect stimulator asupra producției de ouă. Pentru efectivele de găini ouătoare, lumina incandescență este cea mai benefică, dar prezintă și dezavantajul că folosirea îndelungată determină o reducere a procentului de ouat și creșterea numărului de găini oarbe.

Pentru tipurile de exploatație prezentate de noi în numărul trecut al revistei, halele vor fi „oarbe”, lipsite de ferestre, asigurând izolarea completă a păsărilor față de mediu extern, deci, o independență față de factorii naturali.

O condiție obligatorie, pentru reușita acestui sistem, este proiectarea și amplasarea cu atenție a instalației de iluminat, care trebuie să asigure o uniformitate și intensitate a fluxului luminos la nivelul pardoselii. Aceste lucruri vor asigura punerea în valoare la maxim a potențialului productiv al păsărilor din exploatație.

Un lucru important este că, intensitatea, durata și culoarea luminii nu pot fi standardizate într-un anumit program tip, deoarece fiecare hibrid de carne sau ouător are nevoie de un timp și o intensitate de lumină proprie, date specificate, de altfel, de către firmele producătoare de material biologic. Intensitatea cât și durata fluxului, diferă și în funcție de etapa de dezvoltare a păsărilor.

Formula de calcul:

Nr. becuri = (suprafața halei m2 x nr. lucși) / (puterea becului x K)

De exemplu: La hala cu lățime de 12 m, sunt necesare două rânduri de lămpi electrice, preferabil fluorescente, cu trei metri între o lampă și alta pe rând, asigurând 3,2 W pe mp de adăpost, conform următorului calcul:

550 mp x 3,2 W/mp = 1760 W

1760 W : 60 W/bec = 30 becuri

30 becuri : 2 rânduri = 15 becuri/rând

46 m (lungimea halei) : 3 m (între becuri) = 15 becuri/rând

Instalația de iluminat trebuie prevăzută cu ceasuri tip PARAGON, care comandă stingerea și aprinderea luminii la orele prevăzute în tehnologie, preferabil cu simularea amurgului și zorilor (descreșterea și respectiv creșterea progresivă a intensității luminoase).

Lămpile electrice trebuie amplasate sub tavan, la cca. 2 m deasupra păsărilor, iar rețeaua electrică să elimine orice posibilitate de producere a scurt-circuitelor, cauzatoare de incendii și electrocutări.

Respectarea unui program riguros de lumina si furajer asigura atingerea unui varf bun de ouat si apoi mentinerea varfului de ouat pentru cel putin 6 saptamani si intrarea in continuare intr-o curba descendenta lenta, care incepe,de regula dupa varsta de 30 de saptamani, iar ritmul de scadere a productiei de oua trebuie sa fie de cca 0,5 procente pe saptamana.

3.5.1.4. Ventilația

Instalația de ventilație este compusă din sistemul de admisie și sistemul de evacuare. Din punct de vedere constructiv, sistemul de admisie este deosebit de simplu, deoarece admisia se realizează natural. Se execută pe pereții laterali, în partea opusă de amplasare a ventilatoarelor de evacuare, în treimea superioară a peretelui, fante de dimensiunea 250 mm x 550 mm.

Fig. 3.9. Sistemul de ventilatie prin depresiune cu amplasarea ventilatoarelor pe peretii longitudinali

La dimensiunile acestea, se asigură un flux de pătrundere a aerului de 400-1250 m3/oră, în funcție de deschiderea clapetei de admisie. În figură prezentăm detaliile funcționale ale fantelor de admisie.

Aerul introdus în adăpost este dirijat spre tavanul halei de producție. Acest lucru se face pentru evitarea formării curenților de aer reci la nivelul solului și, între timp, aerul exterior să ajungă la temperatura din interiorul adăpostului.

Cele mai importante gaze nocive luate în calculul nostru sunt degajările de bioxid de carbon (CO2), amoniac (NH3) și hidrogen sulfurat (H2S). Cantitățile totale se determină cu formula Yn = cg x N x gn în care:

• Yn – reprezintă cantitatea totală de gaze nocive degajate într-o oră (CO2, NH3, H2S)

• N – numărul de animale

• gn – cantitatea de gaze nocive degajate de o pasăre într-o oră

• cg – coeficient care ia în calcul că în adăposturile de creștere și exploatare a păsărilor mai există și alte degajări de gaze nocive echivalent cu 1,0 

Fig. 3.10. Functionarea fantelor de admisie a aerului

Hala închisa, fără ferestre, prevăzută cu un sistem de ventilație care să asigure un microclimat corespunzător atât în timpul verii, cât și al iernii. În plus, hala închisă permite un program de lumină conform tehnologiei de creștere și asigură o foarte bună biosecuritate, datorită limitării contaminării păsărilor cu germeni patogeni, în comparație cu creșterea în aer liber sau chiar în hale prevăzute cu ferestre .

3.5.1.5. Sistemul de încălzire

Pentru asigurarea temperaturii optime, numărul de surse de încălzire necesare se calculează conform formulei: P = (Vaer x 40) / 1000

P – reprezintă puterea surselor

• Vaer – volumul adăpostului

• 40 – puterea specifică pe unitatea de volum

Se împarte la 1000 pentru ca rezultatul să fie exprimat în kw/h.

Practic, cu o hală având o bună inerție termică, nu este necesară încălzirea halelor de ouătoare, oarecare dificultăți cu menținerea temperaturii optime în adăpost existând doar în scurtele perioade din iarnă când temperatura exterioară scade sub -10°C și, excepțional, sub -20°C.

Există acum instalații foarte precise de menținere a temperaturii și a umidității tehnologice în hală, aparaturile respective permițând comanda pentru un regim termic și hidric impus de crescător. Este recomandabil ca aceste instalații să fie incluse în proiect, altfel periclitându-se o bună parte din producție (și sănătatea păsărilor), prin lăsarea acestor parametrii la aprecierea crescătorului, care este susceptibilă de multe erori umane, inclusiv datorită prezenței limitate a acestuia în interiorul halei.

– Se pot accepta două sisteme de ventilație:

– Cu ventilatoare electrice și orificii de admisie pe pereții longitudinali ai halelor;

Ventilație-tunel, cu evacuarea forțată a aerului printr-unul din pereții laterali, cu orificii de admisie dispuși pe pereții longitudinali, cu suprafețe diferite ale orificiilor de admisie micșorate pe măsura apropierii de peretele lateral pe care sunt depuse ventilatoarele.

Se recomandă primul sistem, întrucât cel de al doilea este contraindicat pe anotimpul friguros.

Ventilatoarele trebuie să aibă capacitatea de a asigura păsărilor minimum 5 mc aer pe kilocorp în timpul verii și cu posibilitatea de a scădea acest necesar până la 0,7 mc în timpul iernii.

Diferența de la iarnă la vară poate fi făcută prin:

– ventilatoare de câte 10 mii mc pe oră în timpul verii;

– Aceleași ventilatoare, cu turație variabilă, permițând accesul a numai 14 mii metri

cubi în timpul iernii; sau

– Grupuri de ventilatoare, care funcționează în totalitate, iar iarna doar atâtea (3-4) care

să asigure minimumul de aer necesar.

Desigur, între aceste dimensiuni minime și maxime există situații intermediare și numai o instalație complexă poate comanda regimul optim de ventilație.

Pe timpul verii, pot fi solicitate de la furnizorul de echipamente instalații de umidificare a aerului, întrucât aerul exterior foarte uscat este introdus în hală la o umiditate foarte scăzută, inconfortabilă pentru păsări.

3.5.1.6. Asternutul permanent din hala

Asternutul este elementul de baza, calitatea lui conditionand calitatea atmosferei interioare. In hala se foloseste talas. Acesta trebuie pregatit cu cateva zile mai inainte, uscat, sa nu produca praf, sa nu aiba mirosuri anormale. Formarea asternutului permanent presupune urmatoarele operatii:

– direct pe pardoseala se asterne un strat de praf de var cu grosimea de 2-3 mm;

– se aseaza materialul ales pentru asternut in strat de 5-8 cm se lasa in repaus timp de 5-7 zile;

– de la 7-10 zile se afaneaza zilnic, pana la fund si se adauga un strat nou de 2-3 cm; se lasa nemiscat timp de 3-5 zile (daca exista tendinta formarii unei cruste, se intervine mai repede);

– se continua afanarea stratului superficial, restul lasandu-se sa fermenteze si sa degaje caldura;

– se adauga asternut proaspat in strat de 2-5 cm la anumite intervale, in functie de starea timpului si de situatia din hala.

In principiu, asternutul din hala trebuie pastrat in permanenta uscat, fara degajari de amoniac sau praf.

Amoniacul, chiar in limitele admise, cand este usor suportat de om, este daunator puilor, provocand leziuni oculare si afectiuni respiratorii. De aceea, cele mai mici urme de amoniac trebuie indepartate. Degajarile de amoniac se evita prin indepartarea portiunulir umede din asternut si din jurul adapatorilor si prin mentinerea unei densitati optime pe m² de suprafata.

Materialul pentru asternut trebuie deci sa aiba o higroscopicitate ridicata, o capacitate mare de absorbtie, sa ife uscat, sa fie ieftin si usor de procurat.Deoarece asternutul permanent are miraculoasa calitate de a se autointretine, se va insista putin asupra acestui aspect care poate deveni periculos.Sunt doua conditii ale pastrarii asternutului permanent: un strat suficient de gros (25-35 cm) si o umiditate corespunzatoare (20-30%). Daca stratul de asternut este prea subtire el se deterioreaza prin faramitare, iar dejectiile produse de pasari devin treptat predominante in asternut.in timpul verii, in conditii de uscaciune a atmosferei si de ventilatie puternica, umiditatea din asternut scade la 18% si chiar pana la 12%, asternutul devenind prafos. Praful din asternut reprezinta de fapt dejectii uscate, care se ridica in atmosfera, fiind inspirate de pasari; ca urmare, ele se lipesc de caile respiratorii, pe mucoasele nazale si oculare si pe piele, fiind infectate si iritante. Daca este iarna efecutl este si mai dezastruos. Cand umiditatea creste intre 30-40%, procesele fementative se accentueaza, degajarea de amoniac devenind foarte puternica. Fiind un gaz mai usor decat aerul, amoniacul are tendinta de a urca, de a nu ramane in zona inferioara unde se gasesc pasarile. Daca insa umiditatea relativa a aerului din hala creste (si este normal sa creasca concomitent cu umiditatea din asternut), atunci amoniacul nu se mai ridica, ci ramane in zona inferioara, unde se gasesc pasarile, expunandu-le la actiunea lui nociva.

In acest stadiu, crescatorul insa poate interveni pentru corectarea asternutului, prin:

– rascolirea puternica a asternutului, pentru distrugerea crustei, care incepe sa se formeze si pentru aerisirea lui;

– indepartarea din adapost a portiunilor de asternut foarte umed, din jurul adapatorilor sau de pe langa pereti;

– incorporarea de praf de var si superfosfat in asternut, in cantitati de 150-200g/ m²;

– completarea strtului de asternut cu noi cantitati de asternut uscat si ametecarea acestuia cu asternutul existent, pentru a scadea umiditatea la valori normale (25%).

Daca in stadiul in care asternutul da semne de deteriorare nu se iau masurile de mai sus, umiditatea poate ajunge la 40% si chiar mai mult; in aceste conditii, fementarea inceteaza, crusta rece si umeda se ingorasa si microclimatul din adapost este total compromis. Dar, chiar si un asternut gros se poate deteriora, in special in timpul iernii, daca pierderile de apa din adaposturi sunt mari, incarcatura de pasari pe m² este prea ridicata, iar ventilatia este insuficienta. Pentru ca asternutul sa nu se deterioreze, este necesar ca, saptamanal, acesta sa fie intors. Daca din diferite motive, nu putem efectua aceasta operatiune, o putem incredinta gainilor: obisnuim gainile ca, in fiecare dupa amiaza, dupa ce au terminat ouatul, sa le imprastiem in asternut o cantitate mica de graunte (cca 5g ovaz, orz, grau pe gaina), pe care le scadem din ratia zilnica. Gainile asteapta cu mare placere ora de administrare a grauntelor si apoi le cauta cu multa atentie si ravna in asternut, rascolindu-l puternic cu ghearele.

Calea principala de eliminare a excedentului de umiditate din asternut ramane insa ventilatia. Daca in timpul iernii suntem nevoiti a reduce rata ventilatiei la 1 m³ pe kilocorp, este greu sa evacuam din adapost toata apa acumulata in asternut, ca urmare, ca o scadere excesiva a ratei ventilatiei, asternutul se umezeste excesiv si deterioreaza conditiile de microclimat din adapost. Asadar, trebuie retinuta insa o lege a aviculturii: umiditatea, insotita de frig, este cel mai mare dusman al pasarilor.

Daca ar trebui sa alegem intre frig uscat si un frig umed in orice caz vom evita frigul umed, care surmineaza nu numai productia ci si sanatatea pasarilor.

Sunt doua probe care ne indica o ventilatie insuficienta a adapostului: degajarea puternica de amoniac, ce se simte la nas si la ochi cand intram in adapost, si cresterea umiditatii in asternut, concomitent cu aparitia de condens pe pereti.

3.5.2. Furajarea gainilor din ferma

Astfel, pentru producerea unui număr corespunzător de ouă cu calități de incubație, din care să se obțină pui de o zi sănătoși, este necesară o hrănire adecvată a găinilor de reproducție.

Aceste păsări au tendința de îngrășare, de aceea rețetele de furaje combinate trebuie să aibă o structură adecvată pentru a preveni acest fenomen.

Cerințele energetice pot fi de 400-450 Kcal/zi, valoarea mai mică fiind specifică perioadei de vară. Acoperirea cerințelor energetice, în condițiile unor furaje care asigură 2750 Kcal EM/Kg, se realizează printr-un consum de 140-170 g NC/zi pentru rasele grele.

Cerințele de proteină pot fi acoperite de un nutreț combinat (NC) care conține 15-17% PB.

În prezent, pentru echilibrarea structurii furajelor combinate în funcție de cerințele nutritive se practică o corelare a nivelului energetic cu conținutul în aminoacizi.

Calitatea proteinei din hrană trebuie apreciată pe baza conținutului în aminoacizi esențiali, în special lizină și metionină + cistină. Neasigurarea acestora poate influența atât consumul de furaje, cât și nivelul producției și mărimea ouălor. Un conținut suboptim de metionină determină creșterea consumului de furaje, în schimb în cazul lizinei atât insuficiența cât și excesul acesteia îl reduc.

S-a stabilit că metionina influențează masa albușului, iar lizina determină greutatea normală a gălbenușului.

Cerințele minerale. Nivelul de asigurare a calciului în NC trebuie să fie de 2,8-3,3%, pentru a putea acoperi cerințele zilnice. Necesarul de fosfor – pentru a asigura un raport Ca/P de 3,7/1 – poate fi satisfăcut de un conținut de 0,6-0,8% P al nutrețului combinat.

Caracteristicile nutritive ale acestor rețete sunt: 2750 Kcal EM/Kg, PB 15-17%, Ca 2,8-3,3%, P 0,6-0,8%, lizină 0,76%, celuloză maxim 5%.

În structura NC pot participa: porumbul cu 50-60%, orzul și ovăzul cu 5-8%, șroturile de floarea soarelui și de soia cu 10-15%, mazărea până la 25%, făina de lucernă cu 1-3%. Tărâțele pot fi utilizate doar în proporție de 0-5%, din cauza conținutului în acid fitic și al implicațiilor acestuia în asigurarea minerală.

Alte elemente nutritive sunt furajele de origine animală și microorganică, cu participare de până la 10-12%, precum și furajele minerale: sare cu 0,2-0,35%, cretă furajeră cu 6-7%, fosfați cu 0,5-1% și premixul vitamino-mineral cu 1%.

Administrarea furajelor

Furajarea la discreție poate determina o tendință de supraconsum, având drept consecință depunerile de grăsime. Această tendință este mai accentuată la rasele grele, determinând îngrășarea găinilor și scăderea producției de ouă. Pentru a evita acest fenomen se recomandă practicarea unei alimentații de tip „skip a day”, respectiv cu o zi de post săptămânal sau prin administrarea unor furaje combinate cu nivele energetice reduse.

Tabel 3.4.

Nutret combinat 21-7 pentru gaini reproductie

Reteta 21-7 se administreaza gainilor de reproductie de la varsta de 24 saptamani pana la 50-51 de saptamani.

Nutretul combinat se prezinta sub forma de brizura si are ca ingrediente: porumb, grau, srot soia, srot floarea soarelui, ulei vegetal, fosfat monocalcic, carbonat de calciu, sare, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

Pentru demaraj si pentru crestere se foloseste reteta 21-1.

Tabel 3.5.

Nutret combinat 21-1 pentru pui

Nutretul combinat se prezinta sub forma de negranulat sau de brizura si are ca ingrediente: porumb, grau, srot soia, srot floarea soarelui, fosfat monocalcic, carbonat de calciu, sare, aminoacizi, premix vitamino-mineral.

Nutretul combinat 21-1 se foloseste in hrana puilor de carne si a tineretului de inlocuire rase grele si usoare. Se poate folosi si in amestec de maxim 50% cu cereale macinate in sistem gospodaresc.

Hranirea gainilor ouatoare cu cereale si PVM

Concentratele de proteine-vitamine si minerale contin toate substantele hranitoare dar care nu apar indestulatoare intr-o ratie pe baza de cereale. Aceste concentrate se dau in amestec cu cerealele uruite, indeosebi porumb (singur sau in amestec cu orz, grau, sorg, mei etc.), in proportie de 40% PVM (de tip A5-40) si 60% cereale. Daca se poate procura separat si srot de soia, sunt posibile alte proportii: 10% concentrat (de tip A5-10), 62% cereale, 20% srot soia si 8% creta furajera.

Toate aceste componente, amestecate cat mai bine, se dau gainilor ouatoare in hranitori, fiind lasate la discretie daca este vorba de rase usoare si mixte sau date cu portia (150-180 g/zi de cap) la rasele mixte (Plymouth, Cornish etc.).

Desi aparent mai scump, un asemenea mod de hranire a gainilor ouatoare este mult mai rentabil, mai productiv, dupa cum rezulta si din cel mai simplu calcul comparativ.

Astfel, daca se ia in considerare ca gainile consuma 40 kg nutret pe an si ca 1 kg concentrat PVM costa cam cat 3 kg porumb, rezulta in cele doua solutii:

– o gaina care consuma anual 40 kg porumb, producand 100 oua/an, consuma 400 g porumb pentru un ou;

– o gaina care consuma anual 16 kg concentrat (echivalent valoric cu 48 kg porumb) si 24 kg cereale, are un consum total al carui cost este egal cu valoarea unei cantitati de 72 kg porumb, dar produce anual 220-250 oua, consumand nutret evaluat valoric la 310 g porumb pentru un ou.

In acest fel se pot obtine, in medie, de la o gaina, 4,5 oua/saptamana (fata de 2 oua/sapt.), iar costul furajului pentru un ou scade cu peste 25% (la preturile lunii in curs 66 lei/ou, fata de 86 lei/ou).

Hranirea gainilor ouatoare cu amestec de ferma

Un amestec de ferma corect realizat poate fi mai ieftin decat nutretul combinat si chiar decat cel alcatuit din cereale si concentrat PVM, dar pretinde mai multa munca si prezinta o serie de greutati in procurarea diferitelor materii prime furajere.

Un exemplu de reteta pentru hranirea gainilor ouatoare poate fi urmatorul: cereale (porumb, orz, grau etc.) – 66%; srot de floarea-soarelui – 7%; srot de soia sau turte de floarea-soarelui – 18%; creta furajera (carbonat de calciu) – 7%; fosfat dicalcic – 0,4%; sare – 0,2% si Zoofort A5 (concentrat vitaminic A5) – 1%, care poate fi procurat prin FNC-uri. (Fabrici de Nutreturi Combinate).

In aceasta reteta se observa proportia mare de creta, care este necesara pentru formarea cojii oualor si a carei lipsa duce la scaderea sau chiar la intreruperea ouatului.

Dat fiind ca gainile mai bune ouatoare au nevoie de mai mult calciu, este bine sa li se lase la dispozitie, intr-un vas, o oarecare cantitate de creta, cochilii de scoici si fosfat de calciu. De asemenea, se recomanda ca zilnic sa se administreze suplimentar verdeata tanara (tocata) sau, iarna, morcov, frunze de fan si graunte incoltite, cu coltul alb (neinverzit) de 1-8 mm inaltime (ovaz incoltit timp de 7 zile), nutreturi care ridica valoarea comerciala a oualor prin galbenusul lor mai frumos colorat si mai gustos.

Pentru producerea unui număr corespunzător de ouă cu calități de incubație, din care să se obțină pui de o zi sănătoși, este necesară o hrănire adecvată a găinilor de reproducție. Aceste păsări au tendința de îngrășare, de aceea rețetele de furaje combinate trebuie să aibă o structură adecvată pentru a preveni acest fenomen.

Furajarea la discreție poate determina o tendință de supraconsum, având drept consecință depunerile de grăsime. Această tendință este mai accentuată la rasele grele, determinând îngrășarea găinilor și scăderea producției de ouă.

Pentru a evita acest fenomen se recomandă practicarea unei alimentații de tip „skip a day”, respectiv cu o zi de post săptămânal sau prin administrarea unor furaje combinate cu nivele energetice reduse.

Capitolul 4

CONCLUZII

Pentru prevenirea pierderilor prin stres caloric la păsări, este necesară optimizarea tehnologiilor, în raport cu particularitătile fiziologice ale diferitelor categorii de vârstă si de productie si continuarea muncii de ameliorare, în directia creierii de linii rezistente la stres.

Drept urmare a perturbării echilibrului acido-bazic si a metabolismului mineral, la găini scade productia de ouă si creste proportia de ouă sparte, prin deteriorarea calitătii cojii ouălor. În aceste conditii sunt favorizate si tulburările de comportament, care se manifestă prin aparitia frecventă a ciugulirii penelor si a canibalismului.

Măsurile anti-stres, care se aplică în cresterea păsărilor, nu tind să elimine stările de stres – aceasta fiind si imposibil, ci doar să prevină stresul prelungit si mai ales trecerea în stadiul de epuizare a organismului. Deoarece, din punct de vedere practic, este dificil de a preciza dacă organismul se află, la un moment dat, în stadiul reactiei de alarmă si deci mai dispune de posibilităti de adaptare sau dacă a intrat deja în stadiul de epuizare, în practică trebuie să se urmărească evitarea stărilor de stres, care nu derivă din tehnologia de crestere sau din tehnologia sanitară veterinară si să se aplice medicatia anti-stres, în toate cazurile în care stresul nu poate fi evitat.

Medicatia anti-stres trebuie să combată mai ales tendinta spre alcaloză si pierderea de electroliti si de vitamina C (acidul ascorbic). În acest scop, se pot folosi o gamă foarte largă de aditivi alimentari, care combat alcaloza, reprezintă o sursă bogată de electroliti, contin toată gama de vitamine si în plus exercită si un efect bacteriostatic la nivel intestinal. Rezultate satisfăcătoare se obtin si prin suplimentarea ratiei cu acizi organici si separat cu electroliti si vitamina C. Suplimentarea ratiei cu vitamina C este necesară, avându-se în vedere consumul crescut în procesul de productie a hormonilor steroizi.

Respectarea unui program riguros de lumina si furajer asigura atingerea unui varf bun de ouat si apoi mentinerea varfului de ouat pentru cel putin 6 saptamani si intrarea in continuare intr-o curba descendenta lenta, care incepe, de regula dupa varsta de 30 de saptamani, iar ritmul de scadere a productiei de oua trebuie sa fie de cca 0,5 procente pe saptamana.

Indiferent de modul in care crescatorul s-a hotarat sa-si hraneasca pasarile trebuie sa fie convins ca va putea sa obtina productii de oua cu adevarat mari si rentabile numai daca va asigura in nutret toate substantele hranitoare in proportiile recomandate.

Cresterea pasarilor necesita cunostinte variate, din urmatoarele considerate: particularitati biologice de crestere si de intretinere foarte diferite unele de altele; caracterul complex al productiilor si in special al productiilor de oua; metabolismul foarte intens, care face ca pasarile sa reactioneze deosebit de repede la cea mai neinsemnata modificare a conditiilor de viata; modul de reproductie caracteristic.

Intreaga dezvoltare embrionara este sub conducerea nemijlocita a omului; gradul inalt de climatizare, mecanizare si automatizare a adaposturilor, astfel incat pasarile sunt sustrase aproape integral de sub influenta conditiilor de mediu natural.

In cresterea pasarilor pot fii practicate tehnologii de intretinere foarte variate mai ales prin gradul in care realizeaza satisfacerea cerintelor pasarilor fata de conditiile de intretinere si prin masura in care corespund cerintelor de ordin economic.

Pentru a avea oua de calitate, vom alege corespunzator pasarile pentru reproductie. Cele mai bune oua pentru incubatie se obtin de la gainile aflate in primul an de reproductie.

Oul pentru incubat trebuie sa fie proaspat, respectiv la 1-2 zile dupa ce a fost ouat, sa aiba forma ovala, culoarea specifica rasei, greutatea de 55-65 grame (la ouale de gaina), camera de aer mica si situata la capatul rotunjit al oului, galbenusul putin mobil si albusul vascos.

Pentru a obtine oua cu procent mare de fecunditate se repartizeaza: 12 -16 gaini la un cocos (rasele usoare); 8-12 gaini la un cocos (rasele intermediare); 6 – 8 gaini la un cocos (rasele grele).

Recoltarea de oua se face la interval de doua ore. Acestea se aseaza in cofraje curate si sunt depozitate in camere la temperatura de 10-12 grade si umiditate de 70-80%.

Pasarile de reproductie vor avea ratii furajere variate bogate in proteina, saruri si vitamine. Li se vor asigura adaposturi curate, luminoase si uscate.

O hala închisă permite un program de lumină conform tehnologiei de creștere și asigură o foarte bună biosecuritate, datorită limitării contaminării păsărilor cu germeni patogeni, în comparație cu creșterea în aer liber sau chiar în hale prevăzute cu ferestre .

Capitolul 5

BIBLIOGRAFIE

Creta V., Morar R., Culea Ctin. – Zootehnie generala si speciala, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1995.

Dinescu S., Badea N. – Cresterea animalelor de ferma, vol. II, Redactia Revistelor Agricole, Bucuresti, 2001.

Decun M. – Igiena veterinară si protectia mediului. Editura Helicon, Timisoara, 1997.

Decun M., Bolte S. – Factorii stresanti si măsurile antistres în avicultură. Revista de Cresterea animalelor (Bucuresti), 1983, nr. 9, p. 44 – 50.

Drăghici C. – Microclimatul adăposturilor pentru animale. Editura Ceres, Bucuresti, 1979.

Drăghici C., Man C., Fersedi L.- Indicele temperatură –umiditate (ITU), mijloc de apreciere a influentei nivelului termic si higrometric al aerului asupra animalelor. Revista de Cresterea animalelor, 1977, nr. 10, p. 8.

Rigani A. – Constructii si amenajari agro-zootehnice – Adapostirea animalelor, Editura Ceres, Bucuresti, 1986.

Usturoi, M.G., – Incubația la păsările domestice. Editura Ion Ionescu de la Brad, Iași, 1999.

Usturoi, M.G., – Producerea ouălor de consum. Editura Ion Ionescu de la Brad, Iași, 2004.

Teusdea V. – Igiena animalelor si a mediului, vol 1. Editura Lider, Bucuresti, 1996.

Vacaru-Opriș, I., – Tehnologia creșterii păsărilor, vol I și II. Centrul de multiplicare al Universității Agronomice Iași, 1993.

Vacaru-Opriș, I. și col, – Tratat de Avicultură, vol I. Editura Ceres, București, 2000.

Vacaru-Opriș, I. și col., – Tratat de Avicultură, vol II. Editura Ceres, București, 2002.

Vacaru-Opriș, I. și col., -Tratat de Avicultură, vol III. Editura Ceres, București, 2004.

Vacaru-Opriș, I. și col, – Sisteme și tehnologii de creștere a puilor broiler de găină. Editura Ceres, București, 2005.

www.madr.ro/zootehnie/pasari

www.revista-ferma.ro

www.gazetadeagricultura.ro

www.plymouthrock.com