Descrierea Fizică ȘI Fitogeografică A Unităților DE Producție

CAPITOLUL I

DESCRIEREA FIZICĂ ȘI FITOGEOGRAFICĂ A UNITĂȚILOR DE PRODUCȚIE

Localizarea georgafică și administrativă

Analiza în coroană s-a desfășurat în U.P. IV Brașov, iar analiza pe versant s-a desfășurat în desfășurat în U.P. VII Cobășel-Zmeu.

Din punct de vedere geografic pădurile din U.P. IV Brașov sunt situate în Unitatea carpato – transilvăneană, Carpații Orientali, grupa de la curbură, Masivul Postăvarul.

Aceste păduri sunt proprietate publică a Municipiului Brașov, administrate de R.P.L.P. Kronstadt R.A., județul Brașov, cu sediul în municipiul Brașov, județul Brașov.

U.P. IV Brașov are o suprafață de 3009,3 ha.

Geografic, pădurile din U.P. VII Cobășel-Zmeu sunt situate în grupa Carpaților Orientali, respectiv Munții Rodnei, la limita nord-vestică a județului Bistrița-Năsăud, pe teritoriul comunei Șanț. Aceste păduri sunt situate în bazinul superior al râului Someșul Mare și ai afluenților săi din această zonă: Cobășel și Zmeu Gagii.

Aceste păduri sunt proprietate publică a comunei Șanț, administrate de către Ocolul Silvic Izvorul Someșului, cu sediul în Comuna Șanț, județul Bistrița-Năsăud.

Suprafața U.P. VII Cobășel-Zmeu este de 1248,9 ha.

Condiții geologice și geomorfologice

1.2.1 Geologie

Unitatea de producție IV Brașov corespunde unui întins sector de încercare axială, dezvoltat în extremitatea sudică a masivului cristalin al Carpațiilor Orientali. Peste acest soclu cristalin s-au extins depozite sedimentare cretacice și jurasice, care în zona de contact cu depresinea Bârsei au fost la rândul lor acoperit de depozite mai noi, pliocene și cuaternare. Depozitele sedimentare din acest teritoriu constau din: depozite gresoase, marno-gresoase, brecii și conglomerate sub formă de facies greso-conglomeratic.

Instabilitatea tectonică a acestui facies explică prezența unor puternice depozite detritice grosiere, a calcarelor recifale cretacice și jurasice, precum și a depozitelor mai noi pliocene. În cadrul unității de protecție se remarcă ample varietăți de facies și discontinuității locale în succesiunea depozitelor mai noi pliocene.

Substratele din cuprinsul U.P. IV Brașov sunt:

calcare triasice;

argile reziduale de calcar;

depozite coluviale de calcar și conglomerate calcaroase;

depozite de solifluxiune formate din luturi prăfoase;

depozite aluviale actuale formate din luturi și nisipuri;

depozite groase de luturi alohtone;

conglomerate de Bucegi.

Aceste substrate au favorizat formarea de regulă a unor soluri variate ca profunzime și fertilitate. Excepție fac solurile superficiale de pe versanții calcaroși puternic înclinați, îndeosebi când se asociază cu expoziții însorite.

Teritoriul U.P. VII Cobășel-Zmeu este cuprins în întregime în Munții Rodnei, parte integrată a Munților Maramureșului și Bucovinei, din Carpații Orientali.

Aspectele geomorfologice și gruparea caracterelor de detaliu duc la diferențierea Munților Rodnei în 5 compartimente sau complexe morfologice, dispuse de la est la vest astfel:

Inău, Omu-Gărgălău, Galaț-Puzdrele, Pietrosu și Bătrâna. U.P. VII Cobășel-Zmeu este cuprinsă în primul compartiment Inău.

Altitudinea mare și masivitatea Munților Rodnei sunt consecințe ale alcătuirii petrografice și ale condițiilor tectonice. Munții apar sub forma unui horst alcătuit din șisturi cristaline, delimitat de falii profunde: Dragoș-Vodă (la nord) și Rodnei (la sud). Șisturile cristaline apar sub forma a 3 pânze (serii):

mezometamorfică de Bretila- gnaisuri albe, micașisturi, amfibolite, parte din ele provenite din masivul vulcanic, și anume acid tufogen;

epimetamorfică paleozoică de Repedea- compusă din trei serii: vulcanogen bazal (șisturi cloritoase, sericito-cloritoase, amfibolite), detriogen grafitos (metaconglomerate, dolomite, metatufuri, șisturi clorito-sericite, șisturi cloritografitoase) și vulcanogen superior (metatufite bazice, calcare, șisturi clorito-sericitice);

mezometamorfică de Rebra- calcare, para- și ortoamfibolite, micașisturi cu granați și șisturi cloritoase, cu o grosime de peste 700 m.

În partea sudică a Munților Rodnei apar roci vulcanice neogene sub forma unor măguri dispuse în lungul Someșului Mare.

Rocile sedimentare de vârstă cretacică și paleogenă (marne, gresii conglomerate și calcare) care înconjoară masivul au fost afectate de mișcările stirice și imprimă reliefului câteva trăsături caracteristice.

Rocile metamorfice sunt bine reprezentate în masiv prin: amfibolite, serpentinele, gnaisurile, oculare, paragnaisurile.

Rocile vulcanice neogene sunt reprezentate prin: riolite, dacite și andezite, care se pot identifica în ramura sudică a Munților Rodnei, respectiv Valea Cormaia, Valea Anieșului și Valea Cobășel.

1.2.2 Geomorfologie

Fizico-geografic U.P. IV Brașov face parte din Unitatea Carpato-transilvăneană, Carpații Orientali, grupa de la curbură pe ultimele prelungiri nordice ale masivului Postăvaru până la contactul cu depresiunea Brașovului. Din punct de vedere geomorfologic se situează în zona munților de geosinclinal de tip Bihor, munți mijlocii cristalini cu petice sedimentare mezozoice, peneplenizate larg bombați cu relief carstic.

Unitatea geomorfologică dominantă este versantul. Platoul și lunca apar doar în câteva locuri cu pondere neînsemnată.

Multitudinea factorilor geomorfologici enumerați se află în strânsă legătură, ei determinând formarea solurilor, repartizarea vegetației în spațiu, precum și productivitatea acesteia.

Astfel, în aceste condiții în care relieful este de tip montan cu versanți de înclinări și expoziții diferite s-au format soluri brune acide. Condițiile vitrege de la limita altitudinală superioară au determinat formarea solurilor brune feriiluviale. În cazul ambelor tipuri de sol, pantele mari și implicit stratul fertil mai subțire au condus la formarea subtipurilor litice.

Unitatea producție IV Brașov este situată altitudinal între 550 m și 1500 m pe o amplitudine altitudinală de 950 m.

Majoritatea pădurilor sunt situate între 801-1000 m, în această categorie intrând 53% din păduri. Situarea arboretelor între aceste limite altitudinale a determinat încadrarea lor în patru etaje fitoclimatice, etajul montan de molidișuri, etajul montan de amestecuri, etajul montan-premontan de făgete, etajul deluros de gorunete, făgete și goruneto-făgete.

Datorită rețelei hidrografice bogate ce a dus la fragmentare reliefului, au apărut toate tipurile de expoziții. Expoziția dominatnă este cea parțial însorită (51%), urmată de expoziția umbrită (36%) și de cea însorită (13%).

Înclinarea terenului înregistrează valori diverse ce merg de la porțiuni cu pantă sub 16 grade până la înclinări repezi (16-30 grade) și foarte repezi (31-40 grade).

Înclinarea medie este de 32 grade.

Zona muntoasă, specifică U.P. VII Cobășel-Zmeu, aparține Carpaților Orientali și anume, Munților înalți ai Maramureșului și Bucovinei, respectiv Masivul Rodna.

Compartimentul Inău cuprinde partea răsăriteană a masivului, reprezentând un nod orografic de unde se ramifică în toate direcțiile culmile muntoase: Culmea Tomnatecului și Piciorul Pleșcușei spre nord, Culmea Dosu Gajei – Nichitaș spre est, Piciorul Inăuț – Vf. Roșu-Cobășel spre sud-est, Muntele Curățel și Muntele Crăciunel spre sud-vest, separate între ele prin văi adânci. Acest compartiment este constituit din roci cristaline puternic metamorfozate în care sunt săpate circuri glaciare adânci cu lacuri, în parte acoperite de depozite glaciare și grohotișuri.

Forma geomorfologică predominantă este versantul ondulat, cu înclinări repezi, panta medie fiind de 25 grade. Media altitudinală este de 900 m, maxima fiind de 1500 m, iar minima de 600 m.

Expoziția dominantă este cea parțial însorită (66 %), urmată de expoziția însorită (22 %) și de cea umbrită (12 %).

Condiții climatice

Din punct de vedere al macroclimatului, U.P. IV Brașov se situează în zona climei temperate, cu o serie de influențe oceanice din vest cât și una continentală estică. Poziția de interferență precum și răspândirea mare pe verticală a unității de protecție, imprimă mezoclimatului și microclimatului o mare variabilitate.

În privința elementelor climatice care caracterizează unitatea de protecție se constată existența a două zone, una situată în partea inferioară a unității, cuprinzând arboretele situate între 500-900 m altitudine și una situată în zonele mai înalte, respectiv arboretele situate între 900-1450 m altitudine.

După raionarea climatică a României, prima zonă face parte din sectorul de climă continental-moderată (I), ținutul climatic al Podișului Transilvaniei (B), subținutul climei de depresiune (G), iar a doua zonă face parte din sectorul cu climă de munte (IV), ținutul munților mijlocii (C) subținutul versanților expuși (E).

După Köppen, zona studiată se încadrează în provincia climatică Dfck. Acest climat este un climat boreal (D), ce se caracterizează prin precipitații suficiente în tot timpul anului (f), temperatura medie cel puțin 3 luni > 10°C (c) și cel puțin 4 luni > 7°C.

În mod evident, pe fondul zonalității climatice, relieful imprimă o gradare altitudinală în vatiația elementelor climatice. Având în vedere amplitudinea altitudinală în care se desfăsoară U.P. VII Cobășel-Zmeu – de la 600 m la 1500 m – întâlnim climatul specific munțiilor mijlocii.

Clima munțiilor mijlocii (împăduriți) (IV C) se caracterizează printr-un regim moderat al oscilațiilor temperaturii aerului, temperatura medie anuală se menține pozitivă, iarna gradienții termici verticali au valori medii reduse (0,3 – 0,4 0/100m), deseori producându-se inversiuni de temperatură și izotermii. În aceste situații deseori, deasupra stratului inferior de aer rece și umed predomină timpul senin, cu soare și temperaturi mai ridicate (în ianuarie, la înălțimi cuprinse între 1400 – 1600 m, temperatura medie se menține între -5 și -60). Primăvara, din cauza consumului mare de căldură necesar pentru topirea zăpezilor și a răcirii adiadatice, aerul este mai rece decât toamna cu 2…40. Vara, din cauza dezvoltării curenților ascendenți și a răcirii adiabatice a aerului, gradienții termici verticali au valori mai mari decât în celelalte anotimpuri (0,6 – 0,7 0/100m), umezeala relativă se menține mare, iar precipitațiile cresc, repartizându-se cu precădere pe pantele opuse ale munților. Versanții expuși frontogenezei și advecției maselor umede din vest, deci versanții orientați spre NV, V și SV sunt frecvent acoperiți de nori, din care cad ploi intermediare de lungă durată. Pe pantele adăpostite, orientate sepre E, chiar în faza advecției aerului umed, oceanic, predomină timpul senin.

1.3.1 Regimul termic

Regimul termic al U.P. IV Brașov

Tab. 1.1

Sub raport termic, teritoriul U.P. IV Brașov este caracterizat prin: temperatura medie anuală de 4,3 0C, cu variații de până la 14,30C în iulie și un -7,40C în ianurie;

Temperaturile medii pe anotimpuri sunt:

iarna: -6 0C;

primăvara: 4,7 0C;

vara: 13,5 0C;

toamna: 4,8 0C;

perioada de vegetație: 10,9 0C;

primul îngheț apare în jurul datei de: 14-octombrie

ultimul îngheț are loc în jurul datei de: 24-aprilie

durata medie a intervalului fără îngheț este de: 173 zile

Regimul termic al U.P. VII Cobășel-Zmeu

Tab. 1.2

Sub raport termic, teritoriul U.P. VII Cobășel-Zmeu este caracterizat prin: temperatura medie anuală de 4,9 0C, cu variații de până la 15,00C în iulie și un -6,30C în ianurie;

Temperaturile medii pe anotimpuri sunt:

iarna: -5 0C;

primăvara: 4,9 0C;

vara: 14,2 0C;

toamna: 5,4 0C;

perioada de vegetație: 10,5 0C;

primul îngheț apare în jurul datei de: 1-octombrie

ultimul îngheț are loc în jurul datei de: 1-mai

durata medie a intervalului fără îngheț este de: 162 zile

Temperatura medie anuală și amplitudine temperaturilor medii anuale indică un bilanț termic favorabil dezvoltării vegetației forestiere caracteristice unității de producție. De asemenea, maximile temperaturilor anuale se înregistrează la mijlocul perioadei de vegetație, cu efect pozitiv asupra dezvoltării arboretelo.

1.3.1 Regimul pluviometric

Regimul pluviometric al U.P. IV Brașov

Tab. 1.3

Precipitațiile medii pe anotimpuri sunt:

iarna: 102,2 mm;

primăvara: 186 mm;

vara: 312,9 mm;

toamna: 146,1 mm;

perioada de vegetație: 523,1 mm;

Cantitățile de precipitații care cad în zonă înregistrează în medie 102,2 – 312,9 mm. În zonele către golul alpin precipitațiile pot atinge 1300 mm.

Evapotranspirația potențială medie anuală (601 mm/an) este mult mai mică decât precipitațiile medii anuale, ceea ce înseamnă că solul este bine aprovizionat cu apă, raportul dintre cantitatea medie de precipitații și evapotranspirația potențială medie este supraunitar în toate lunile anului, fapt ce indică o zonă corespunzătoare pentru vegetația forestieră.

Regimul pluviometric al U.P. VII Cobășel-Zmeu

Tab. 1.4

Precipitațiile medii pe anotimpuri sunt:

iarna: 150 mm;

primăvara: 210 mm;

vara: 380 mm;

toamna: 220 mm;

perioada de vegetație: 560 mm;

Se observă un deficit în lunile de iarnă, dar, cu toate acestea, scurgerile cele mai mari se produc primăvara, odată cu topirea zăpezii, când solul este încă înghețat și nu permite infiltrarea apei. Tot ca o particularitate pentru precipitații se remarcă cantitatea medie de precipitații în 24 ore, acestea putând cauza creșterea rapidă a debitelor pe principalele cursuri de apă, a gradului de turbiditate, cu influențe negative asupra solului, drumurilor, plantațiilor, așezările omenești. Lunile în care se produc cel mai frecvent aceste fenomene iulie și august.

În perioada de vegetație cad circa 70 % din cuantumul precipitațiilor anuale, aspect favorabil pentru dezvoltarea vegetației forestiere.

Evapotranspirația potențială medie se situează în jurul valorii de 500 mm/an, valoare sub cantitatea medie de precipitații care cade în cursul sezonului de vegetație, ceea ce reflectă existența unor condiții favorabile de dezvoltare a speciilor caracteristice U.P. VII Cobășel-Zmeu, care beneficiază de suficientă umiditate pe durata întregului sezon de vegetație.

Fenomenele de iarnă au o durată relativ lungă. Stratul de zăpadă, acoperă continuu terenul din decembrie și până în martie, datorită temperaturilor scăzute.

Numărul zilelor cu ninsoare este de 40 zile, iar al celor cu strat de zăpadă de 117. Căderea precipitațiilor sub formă de zăpadă începe în medie în jur de 17 octombrie și durează până în 25 aprilie. Iernile sunt aspre.

Relieful contribuie, de asemenea, la redistribuirea apei din precipitații. Pe terenurile în pantă, deoarece o parte din precipitații se scurege pe versant, umezirea și percolarea solului sunt mai slabe, iar terenurile de la baza versanților și mai ales cele depresionare beneficiază de un plus de umezeală, în această zonă apărând numeroase suprafețe cu înmlăștinare cu durată diferită, în funcție de înclinarea terenului și a substratului.

1.3.3 Regimul eolian

În legătură strânsă cu circulația atrmosferică prezentată anterior și cu condițiile locale ale reliefului se prezintă și regimul eolian specific U.P. IV Brașov și U.P. VII Cobășel-Zmeu.

În U.P. IV Brașov vânturile ca frecvență sunt din direcțiile: NE, SE, V și NV având frecvențe aproximativ egale. Calmul reprezintă circa 40 % din timpul anului.

Vânturile dominante au viteze mai mari de 10m/s. Cele mai ridicate viteze medii ale vântului se înregistreaza iarna (ianuarie, februarie) când se produc rupturi și doborâturi de vant.

Prezența formelor de relief munte și depresiune, duce la apariția unor mișcări locale ale aerului denumite brize de versant. La viteze de peste 20m/s vantul devine un factor extreme de dăunator pentru integralitatea și stabilirea ecosistemelor din zona, producand doborâturi dispersate, uneori chiar concentrate.

U.P. VII Cobășel-Zmeu se caracterizează printr-o activitate eoliană intensă, direcțiile și vitezele variind foarte mult. Intensitățile vânturilor sunt de obicei reduse sau moderate, dar, ciclic, se manifestă furtuni însoțite de doborâturi de vânt, pe terenuri cu soluri superficiale și grohotiș, dar și pe cele fără pantă, dar cu soluri superficiale, cu sau fără fenomene de înmlăștinare, cu precădere iarna, când arborii sunt încărcați cu zăpadă.

Cele mai frecvente vânturi sunt cele din direcția vest, care în perioada de iarnă ating valorile cele mai mari. Viteza medie este de 3 – 4 m/s pentru vânturile vestice din timpul iernii și de 2 m/s pentru restul anului.

Numărul mediu anual de zile cu calm atmosferic este de 28.

1.3.4 Hidrografie

Teritoriul pe care se situează pădurile din U.P. IV Brașov, sunt brăzdate de foarte multe pâraie, ce străbat unitatea de protecție de la sud la nord, majoritatea având caracter permanent.

Principalele pâraie sunt: Valea Putredă, Valea cu Apă, Valea Oaben, Valea Dracului, Valea Boului, Valea Popii, Valea Seacă și Valea Variște precum și Valea Căldării și pârâul Corbu. Mai putem aminti și pâraiele: Gorganul, Troainer, Valea Cetății și afluenții Șindrila, Valea Hoților, Răcădău, Valea Întunecoasă, etc.

Acestea au un debit variabil dar permanent, în timp ce numeroșii lor afluenți au debit sezonier, numai în perioadele ploioase.

Toate aceste pâraie fac parte din bazinul hidrografic al Râului Timiș. Putem spune că rețeaua hidrografică este foarte bine reprezentată, fiecare din pâraiele amintite mai sus având la rândul lor o rețea foarte bogată de afluenți. Pâraiele au apă tot timpul anului, în creștere spre primăvară când începe topirea zăpezilor sau când se produc precipitații abundente și în scădere către toamnă. Regimul hidrologic este preponderent din precipitații, este de tip percolativ (pânza freatică neinfluențând decât în puține cazuri vegetația forestieră) cu alimentare pluvială și pluvio-nivală.

Regimul apelor este în general echilibrat, făcând excepție la ploi cu caracter torențial. Debitul se caracterizează prin maxime la începutul primăverii și minime în luna ianuarie. Debitele mari din luna aprilie – mai sunt rezultatul alimentării bogate cu ape din ploi și topirea zăpezilor. Iarna, ca urmare a temperaturilor scăzute pâraiele beneficiază în cea mai mare parte de aportul apelor din pânza freatică, ceea ce determină o scindare a acestor debite.

De asemenea amintim existența unor captări de apă potabilă ce fac parte din rețeaua de alimentare cu apă a municipiului Brașov.

Teritoriul U.P. VII Cobășel-Zmeu este situate în bazinul hidrografic al râului Someșul Mare, din marele bazin hidrografic al Someșului. Rețeaua hidrografică din zonă este bine reprezentată, principalele pâraie ce străbat trupurile de pădure fiind Părâul Cobășel, Blasna, Margareta, Făget, Pârăul alb, Zmeu, Gagi, Arinul, Sasul. Au în general o scurgere moderată și un debit relativ constant. Toate aceste pâraie sunt afluenți de dreapta ai Someșului Mare.

Tipuri de sol

Descrierea tipului de sol din u.a. 57D, U.P. IV Brașov

Rendzină tipică (Cod:1701) – Acest tip de sol se definește prin orizont rendzinic Rrz situat în primii 150 cm și orizont Am format pe material rezultat din alterarea substratului Rrz; orizont A/Rrz sau B, având cel puțin în partea superioară culori cu valori și crome sub 3,5 la materialul în stare umedă, atât pe fețele cât și în interiorul agregatelor structurale.

Determinante pentru formarea rendzinelor sunt condițiile de rocă, calcare, pietrișuri calcaroase, dolomite, gipsuri, roci metamorfice și magmatice, bazice și ultrabazice
( gabrouri, serpentine, amfibolite), fapt pentru care aceste soluri au fost incluse în clasificările anterioare în clasa solurilor litomorfe. Relieful caracteristic este cel montan, premontan sau de dealuri, cu forma de relief și altitudini foarte variate. Climatul este de asemenea foarte variat, de la climatul cald și puțin umed, la climatul foarte umed și rece. Vegetația este de asemenea foarte variată, de la cea de silvostepă, la vegetația alpină.

Profilul tipic este următorul: Am-AR-Rrz.

Orizontul Am este gros de 20-30 de cm, uneori mai gros și de culoare neagră până la brun închisă (cu crome sub 2 la materialul în stare umedă). Orizontul AR are cel puțin în partea lui superioară valori și crome sub 3,5 la materialul în stare umedă, deci tot culori de orizont A molic.

Orizontul Rrz își are limita superioară în primii 150 de cm. Pe profil apar neoformații biogene și eventual eflorescente și aglomerări de CaCO3.

Rendzinele tipice au textura de la mijlocie la fină nediferențiată pe profil. Proporția de schelet este ridicată chiar de la suprafață. Datorită proporției ridicate de humus și conținutul acestuia, structura este glomerulară bine dezvoltată.

Este un tip de sol bogat în humus, conține peste 10% humus în Am și dispune de o rezervă de 200-300 t/ha. Gradul de saturație în baze variază între 70 și 100%, iar ph-ul între 6,0-7,5 (slab acid la slab alcalin).

Este un sol cu o activitate biologică intensă și bine aprovizionat cu substanțe nutritive.

Fertilitatea solului variază în funcție de volumul edafic util, de natura materialului parental și de regimul de umiditate, condiționat de relief și de expoziție.

Solurile situate în partea superioară a versanților însoriți, cu un conținut mare de schelet și adeseori cu grosime fiziologică mică, se încălzesc și se usucă puternic în timpul verii. Deficitul de umiditate și nutriția azotată deficitară sunt factori limitativi ai fertilității acestui tip de sol. Pe versanții umbriți și în mod deosebit în treimea lor mijlocie și inferioară, solurile au orizont Am mai gros și pot să-și facă rezerve mai mari de apă astfel încât au o fertilitate ridicată, pe el dezvoltându-se arborete din clasă superioară și mijlocie de producție.

Descrierea tipului de sol din u.a. 40A, U.P. VII Cobășel-Zmeu

Districambosol andic: (Cod:3204), cu profil Au-Bv-R(C), este format pe roci acide, bogate în minerale feromagneziene, andezite, șisturi cristaline, micașisturi, profirite, gresii, marne, calcare feromagneziene și altele, pe versanți cu expoziții și pante diverse, este un sol puternic acid (3,5 – 5,8), moderat la foarte humifer, cu un conținut de humus (moder) de 9,8 – 14,3% pe grosimea de 10 – 17cm, oligomezobazic cu un grad de saturație în baze V=30 – 54%, mijlociu la foarte bine aprovizionat în azot total (0,50 – 0,73 g%), luto-nisipos la lutos, de bonitate mijlocie și superioară pentru fag, molid și brad. Bonitatea mijlocie este determinată de volumul edafic mijlociu ca urmare a prezenței scheletului pe profil în proporție de 25 – 50%. În aceste condiții se recomandă compoziții țel diferențiate pe etaje de vegetație, dar condiționate și de volumul edafic al solului.

Tipuri de stațiune

Tipul de stațiune din u.a. 57D, U.P. IV Brașov:- Montan-premontan de făgete Bm, rendzinic edafic mijlociu (Cod:4220)

Tipul de stațiune din u.a. 40A, U.P. VII Cobășel-Zmeu:- Montan-premontan de făgete Bm, brun edafic mijlociu, cu Asperula-Dentaria (Cod:4420).

Tipuri de pădure

Tipul de pădure din u.a. 57D, U.P. IV Brașov:- Făget pe soluri rendzinice de productivitate mijlocie (m) (Cod:4181).

Tipul de pădure din u.a. 40A, U.P. VII Cobășel-Zmeu:- Făget montan pe soluri scheletice, cu floră de mull (m) (Cod:4114).

Formații forestiere și caracterul actual al tipului de pădure

Formația forestieră din u.a. 57D și u.a. 40A:- Făgete pure montane

Caracterul actual al tipului de pădure din u.a. 57D și u.a. 40A:- Natural fundamental de productivitate mijlocie