Descrierea Cip a Bibliotecii Nationale a Romaniei
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României
ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
CUPRINS
CAPITOLUL 1
BAZA TEORETICO-METODOLOGICĂ A ANALIZEI
ECONOMICO-FINANCIARE
Obiective
1.1. Delimitãri conceptuale. Tipuri de analizã economico-financiarã
1.2. Necesitatea ºi conþinutul analizei economico-financiare
1.3. Metode, tehnici ºi instrumente utilizate de analiza
economico-financiarã
1.3.1. Metode ale analizei calitative
1.3.1.1. Modelarea fenomenelor economice
1.3.1.2. Comparaþia
1.3.1.3. Gruparea
1.3.1.4. Diviziunea ºi descompunerea rezultatelor
1.3.2. Metode ale analizei cantitative
1.3.2.1. Metoda substituirilor în lanþ (metoda iterãrii)
1.3.2.2. Metoda balanþierã
1.3.2.3. Metoda ratelor
1.3.2.4. Metoda scorurilor
1.3.2.5. Metoda grilelor de evaluare
1.3.2.6. Diagrama Pareto (metoda ABC)
1.3.2.7. Cercetãrile operaþionale
1.3.2.8. Metoda analizei regresionale
1.3.2.9. Metoda calculului matricial
1.3.2.10. Metoda calculului marginal
1.3.2.11. Metoda fluxurilor
1.3.2.12. Metode sociologice
1.3.2.13. Banchmarkingul
1.4. Informaþia economicã – premisã a efectuãrii analizei
economico-financiare
1.5. Utilizatorii rezultatelor analizei economico-financiare
Concepte cheie
Întrebãri recapitulative
Bibliografie selectivã
CAPITOLUL 2
ANALIZA REZULTATELOR ACTIVITĂȚII DE PRODUCȚIE
ȘI COMERCIALIZARE
Obiective
2.1. Analiza activitãþilor de producþie ºi comercializare
2.2. Analiza cifrei de afaceri
2.2.1. Indicatori de mãsurare a cifrei de afaceri
2.2.2. Analiza dinamicii ºi structurii cifrei de afaceri
2.2.2.1. Analiza dinamicii cifrei de afaceri
2.2.2.2. Analiza structurii cifrei de afaceri
2.2.3. Analiza factorialã a cifrei de afaceri
2.2.3.1. Analiza factorialã a cifrei de afaceri în cazul firmelor
cu activitate de producþie
2.2.3.2. Analiza factorialã a cifrei de afaceri în cazul
firmelor de comerþ ºi turism
2.2.4. Analiza cifrei de afaceri în corelaþie cu capacitatea
de producþie ºi cererea de produse
2.2.5. Previzionarea cifrei de afaceri
2.2.6. Reflectarea cifrei de afaceri în principalii indicatori
economico-financiari ai firmei
2.3. Analiza valorii adãugate
2.3.1. Analiza dinamicii ºi structurii valorii adãugate
2.3.2. Analiza factorialã a valorii adãugate
2.3.3. Analiza consecinþelor modificãrii valorii adãugate
asupra performanþelor economico-financiare
2.4. Analiza producþiei fizice
2.4.1. Analiza realizãrii programului de producþie pe sortimente
2.4.2. Analiza structurii producþiei
2.4.3. Corelaþiile dintre coeficientul mediu de sortiment,
coeficientul mediu de structurã ºi indicele mediu
de realizare a volumului producþiei
2.4.4. Analiza ritmicitãþii producþiei ºi a vânzãrilor
2.5. Analiza calitãþii producþiei ºi a implicaþiilor
economico-financiare ale acesteia
2.5.1. Analiza calitãþii produselor diferenþiate pe clase de calitate
2.5.2. Analiza calitãþii produselor nediferenþiate pe clase de calitate
2.5.3. Consecinþele modificãrii calitãþii produselor diferenþiate
pe clase de calitate (prin intermediul preþurilor medii
de vânzare) asupra performanþelor economico-financiare
Concepte cheie
Întrebãri recapitulative
Bibliografie selectivã
CAPITOLUL 3
ANALIZA CHELTUIELILOR FIRMEI
Obiective
3.1. Consideraþii privind conceptul de cheltuieli
3.2. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale
3.3. Analiza cheltuielilor la 1.000 lei venituri din exploatare
3.4. Analiza cheltuielilor la 1.000 lei cifrã de afaceri
3.4.1. Analiza diagnostic a cheltuielilor variabile la 1.000 lei
cifrã de afaceri
3.4.1.1. Analiza factorialã a cheltuielilor variabile
3.4.1.2. Estimarea evoluþiei probabile a cheltuielilor variabile
3.4.1.3. Analiza reflectãrii nivelului cheltuielilor variabile
la 1 000 lei cifrã de afaceri în performanþele
economico-financiare ale firmei
3.4.2. Analiza eficienþei cheltuielilor fixe
3.5. Analiza cheltuielilor pe elemente de cheltuieli
3.5.1. Analiza diagnostic a cheltuielilor materiale
3.5.1.1. Analiza factorialã a cheltuielilor materiale
la 1 000 lei cifrã de afaceri
122
3.5.1.2. Analiza cheltuielilor cu amortizare
3.5.2. Analiza eficienþei cheltuielilor cu personalul
3.5.2.1. Analiza situaþiei generale a cheltuielilor cu salariile
3.5.2.2. Analiza factorialã a cheltuielilor cu salariile
3.5.2.3. Analiza corelaþiei dintre dinamica productivitãþii
muncii ºi dinamica salariului mediu ºi reflectarea
acesteia în performanþele economico-financiare
ale firmei
3.5.2.4. Analiza eficienþei cheltuielilor cu personalul
3.5.3. Analiza cheltuielilor cu dobânzile bancare
3.6. Analiza costului pe produs
Universitatea Spiru Haret
8
3.6.1. Analiza cheltuielilor cu materiile prime ºi materialele
pe produs
3.6.2. Analiza cheltuielilor cu salariile directe pe produs
3.6.3. Analiza cheltuielilor indirecte pe produs
3.6.4. Analiza costului marginal
3.6.5. Analiza reflectãrii costului pe produs în principalii
indicatori ai performanþei economico-financiare a firmei
Concepte cheie
Întrebãri recapitulative
Bibliografie selectivã
CAPITOLUL 4
ANALIZA GESTIUNII RESURSELOR
Obiective
4.1. Analiza gestiunii resurselor umane
4.1.1. Analiza dimensiunii ºi a structurii resurselor umane
4.1.1.1. Analiza cantitativã a resurselor umane
4.1.1.2. Analiza calitativã a resurselor umane
4.1.1.3. Analiza structurii resurselor umane
4.1.2. Analiza comportamentului resurselor umane
4.1.2.1. Analiza mobilitãþii ºi stabilitãþii personalului
4.1.2.2. Analiza utilizãrii timpului de muncã
4.1.3. Analiza eficienþei utilizãrii resurselor umane
4.1.3.1. Analiza productivitãþii muncii
4.1.3.1.1. Caracterizarea generalã a productivitãþii
muncii
4.1.3.1.2. Analiza factorialã a productivitãþii
muncii
4.1.3.1.3. Analiza corelaþiei dintre productivitatea
marginalã ºi productivitatea medie
a muncii
4.1.3.1.4 Analiza efectelor economico-financiare
ale modificãrii productivitãþii muncii
4.1.3.2. Analiza profitului pe salariat
4.2. Analiza gestiunii resurselor materiale
4.2.1. Analiza gestiunii mijloacelor fixe
4.2.1.1. Analiza volumului, dinamicii, structurii ºi stãrii
mijloacelor fixe
4.2.1.2. Analiza utilizãrii potenþialului tehnic. Eficienþa
utilizãrii mijloacelor fixe
Universitatea Spiru Haret
4.2.2. Analiza stocurilor de materiale
4.2.2.1. Analiza pieþei de aprovizionare cu resurse materiale
4.2.2.2. Analiza procesului de aprovizionare
4.2.2.3. Analiza stocurilor de materiale
4.2.2.3.1. Analiza formãrii stocurilor ºi a costului
stocãrii
4.2.2.3.2. Analiza stocurilor de materii prime
ºi materiale
4.2.2.3.3. Analiza utilizãrii resurselor materiale ºi a
consecinþelor acestora asupra performanþelor
economico-financiare ale firmei
Concepte cheie
Întrebãri recapitulative
Bibliografie selectivã
CAPITOLUL 5
ANALIZA PERFORMANȚELOR FIRMEI
PE BAZA RENTABILITĂȚII
Obiective
5.1. Accepþiuni ale termenului de performanþã
5.2. Contul de profit ºi pierdere – sursã de informaþii pentru analiza
performanþelor firmei
5.3. Analiza indicatorilor parþiali ai rentabilitãþii
5.4. Analiza marjei brute aferente cifrei de afaceri
5.5. Analiza profitului aferent cifrei de afaceri
5.5.1. Analiza factorialã a profitului aferent cifrei de afaceri
pe total firmã
5.5.2. Analiza factorialã a profitului pe produs
5.6. Analiza ratelor de rentabilitate
5.6.1. Analiza ratei rentabilitãþii comerciale
5.6.2. Analiza ratei rentabilitãþii economice
5.6.3. Analiza ratei rentabilitãþii resurselor consumate
5.6.4. Analiza ratei rentabilitãþii financiare
5.6.5. Analiza ratelor de rentabilitate pe produs
5.7. Analiza cost – volum – profit
5.7.1. Analiza pragului de rentabilitate pe produs
5.7.2. Analiza pragului de rentabilitate la nivelul firmei
Universitatea Spiru Haret
Concepte cheie
Întrebãri recapitulative
Bibliografie selectivã
CAPITOLUL 6
ANALIZA POZIȚIEI FINANCIARE A FIRMEI
Obiective
6.1. Bilanþul – suport al analizei financiare
6.2. Analiza structurii patrimoniale a firmei
6.2.1. Bilanþul patrimonial – conþinut ºi valoare operaþionalã
în analiza financiarã
234
6.2.2. Analiza structurii patrimoniale a firmei
6.2.2.1. Analiza ratelor de structurã ale activului
6.2.2.2. Analiza ratelor de structurã ale pasivului
6.2.2.3. Analiza patrimoniului net
6.3. Analiza echilibrului financiar
6.3.1. Analiza echilibrului pe bazã de bilanþ financiar
6.3.2. Analiza echilibrului pe bazã de bilanþ funcþional
6.3.2.1. Bilanþul funcþional – instrument al analizei financiare
6.3.2.2.1. Analiza corelaþiei dintre fondul de rulment
net global, necesarul de fond de rulment
ºi trezoreria netã
6.3.2.2.2. Analiza echilibrului financiar funcþional
prin metoda ratelor
6.4. Analiza lichiditãþii ºi solvabilitãþii
6.5. Analiza vitezei de rotaþie a activelor circulante
6.5.1. Analiza factorialã a vitezei de rotaþie a activelor circulante
6.5.2. Efectele economico-financiare ale modificãrii vitezei
de rotaþie a activelor circulante
6.5.3. Analiza vitezei de rotaþie pe elemente componente
ale activelor circulante
6.5.4. Analiza vitezei de rotaþie a stocurilor ºi creanþelor, corelatã
cu perioada de achitare a obligaþiilor
6.6. Analiza fluxurilor de trezorerie
6.6.1. Analiza fluxurilor de trezorerie din activitãþi de exploatare
6.6.2. Analiza fluxurilor de trezorerie din activitãþile de investiþii
6.6.3. Analiza fluxurilor de trezorerie din activitatea de finanþare
Universitatea Spiru Haret
Concepte cheie
Întrebãri recapitulative
Bibliografie selectivã
CAPITOLUL 7
ANALIZA RISCULUI
Obiective
7.1. Analiza riscului economic (de exploatare)
7.2. Analiza riscului financiar
7.3. Analiza riscului de faliment
Concepte cheie
Întrebãri recapitulative
Bibliografie selectivã
CAPITOLUL 8
MODELE ÎN ANALIZA ECONOMICO – FINANCIARĂ
ÎN COMERȚ, TURISM ȘI EXPLOATAȚIILE AGRICOLE
Obiective
8.1. Probleme ºi modele de analizã economico-financiarã în comerþ
8.1.1. Analiza diagnostic a cifrei de afaceri în comerþ
8.1.1.1. Analiza reflectãrii cifrei de afaceri în indicatorii
de bazã ai performanþei economico-financiare
a întreprinderii
8.1.2. Analiza cheltuielilor în comerþ
8.1.2.1. Analiza costurilor totale la 1.000 lei cifrã de afaceri
ºi a reflectãrii lor în principalii indicatori
ai performanþei economico-financiare a firmei
8.1.2.2. Analiza cheltuielilor de circulaþie totale
(variabile ºi fixe)
8.1.3. Analiza rentabilitãþii în firmele de comerþ
8.1.3.1. Analiza rentabilitãþii pe baza marjelor
8.1.3.2. Analiza ratei rentabilitãþii comerciale în comerþ
8.2. Probleme ºi modele de analizã economico-financiarã în turism
8.2.1. Analiza cifrei de afaceri din activitatea de cazare ºi a reflectãrii
ei în principalele performanþe economico-financiare
8.2.2. Analiza cheltuielilor în activitatea de cazare
8.2.3. Analiza rentabilitãþii în turism (cu referire la activitatea de cazare)
Universitatea Spiru Haret
12
8.3. Probleme ºi modele de analizã economico-financiarã în exploataþiile
agricole
8.3.1. Analiza cifrei de afaceri în exploataþiile agricole
8.3.2. Particularitãþi ale analizei calitãþii unor produse agricole
8.3.3. Analiza costurilor la 1000 lei cifrã de afaceri
(cu referire la producþia agricolã vândutã)
8.3.3.1. Analiza costurilor pe produse ºi a reflectãrii lor
în performanþele economico-financiare ale exploataþiei
agricole
8.3.4. Analiza rentabilitãþii producþiei agricole
Concepte cheie Întrebãri recapitulative
Bibliografie selectivã
BIBLIOGRAFIE
CAPITOLUL 1
BAZA TEORETICO-METODOLOGICĂ A ANALIZEI
ECONOMICO-FINANCIARE
Obiective
• cunoaºterea conþinutului ºi metodologiei analizei economico-financiare;
• deprinderea studenþilor cu metodele, tehnicile ºi instrumentele
analizei economico-financiare;
• prezentarea sistemului de informaþii ºi a modalitãþii de desfãºurare
a activitãþii practice de analizã economico-financiarã.
1.1. Delimitãri conceptuale.
Tipuri de analizã economiiviziunea ºi descompunerea rezultatelor
1.3.2. Metode ale analizei cantitative
1.3.2.1. Metoda substituirilor în lanþ (metoda iterãrii)
1.3.2.2. Metoda balanþierã
1.3.2.3. Metoda ratelor
1.3.2.4. Metoda scorurilor
1.3.2.5. Metoda grilelor de evaluare
1.3.2.6. Diagrama Pareto (metoda ABC)
1.3.2.7. Cercetãrile operaþionale
1.3.2.8. Metoda analizei regresionale
1.3.2.9. Metoda calculului matricial
1.3.2.10. Metoda calculului marginal
1.3.2.11. Metoda fluxurilor
1.3.2.12. Metode sociologice
1.3.2.13. Banchmarkingul
1.4. Informaþia economicã – premisã a efectuãrii analizei
economico-financiare
1.5. Utilizatorii rezultatelor analizei economico-financiare
Concepte cheie
Întrebãri recapitulative
Bibliografie selectivã
CAPITOLUL 2
ANALIZA REZULTATELOR ACTIVITĂȚII DE PRODUCȚIE
ȘI COMERCIALIZARE
Obiective
2.1. Analiza activitãþilor de producþie ºi comercializare
2.2. Analiza cifrei de afaceri
2.2.1. Indicatori de mãsurare a cifrei de afaceri
2.2.2. Analiza dinamicii ºi structurii cifrei de afaceri
2.2.2.1. Analiza dinamicii cifrei de afaceri
2.2.2.2. Analiza structurii cifrei de afaceri
2.2.3. Analiza factorialã a cifrei de afaceri
2.2.3.1. Analiza factorialã a cifrei de afaceri în cazul firmelor
cu activitate de producþie
2.2.3.2. Analiza factorialã a cifrei de afaceri în cazul
firmelor de comerþ ºi turism
2.2.4. Analiza cifrei de afaceri în corelaþie cu capacitatea
de producþie ºi cererea de produse
2.2.5. Previzionarea cifrei de afaceri
2.2.6. Reflectarea cifrei de afaceri în principalii indicatori
economico-financiari ai firmei
2.3. Analiza valorii adãugate
2.3.1. Analiza dinamicii ºi structurii valorii adãugate
2.3.2. Analiza factorialã a valorii adãugate
2.3.3. Analiza consecinþelor modificãrii valorii adãugate
asupra performanþelor economico-financiare
2.4. Analiza producþiei fizice
2.4.1. Analiza realizãrii programului de producþie pe sortimente
2.4.2. Analiza structurii producþiei
2.4.3. Corelaþiile dintre coeficientul mediu de sortiment,
coeficientul mediu de structurã ºi indicele mediu
de realizare a volumului producþiei
2.4.4. Analiza ritmicitãþii producþiei ºi a vânzãrilor
2.5. Analiza calitãþii producþiei ºi a implicaþiilor
economico-financiare ale acesteia
2.5.1. Analiza calitãþii produselor diferenþiate pe clase de calitate
2.5.2. Analiza calitãþii produselor nediferenþiate pe clase de calitate
2.5.3. Consecinþele modificãrii calitãþii produselor diferenþiate
pe clase de calitate (prin intermediul preþurilor medii
de vânzare) asupra performanþelor economico-financiare
Concepte cheie
Întrebãri recapitulative
Bibliografie selectivã
CAPITOLUL 3
ANALIZA CHELTUIELILOR FIRMEI
Obiective
3.1. Consideraþii privind conceptul de cheltuieli
3.2. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale
3.3. Analiza cheltuielilor la 1.000 lei venituri din exploatare
3.4. Analiza cheltuielilor la 1.000 lei cifrã de afaceri
3.4.1. Analiza diagnostic a cheltuielilor variabile la 1.000 lei
cifrã de afaceri
3.4.1.1. Analiza factorialã a cheltuielilor variabile
3.4.1.2. Estimarea evoluþiei probabile a cheltuielilor variabile
3.4.1.3. Analiza reflectãrii nivelului cheltuielilor variabile
la 1 000 lei cifrã de afaceri în performanþele
economico-financiare ale firmei
3.4.2. Analiza eficienþei cheltuielilor fixe
3.5. Analiza cheltuielilor pe elemente de cheltuieli
3.5.1. Analiza diagnostic a cheltuielilor materiale
3.5.1.1. Analiza factorialã a cheltuielilor materiale
la 1 000 lei cifrã de afaceri
122
3.5.1.2. Analiza cheltuielilor cu amortizare
3.5.2. Analiza eficienþei cheltuielilor cu personalul
3.5.2.1. Analiza situaþiei generale a cheltuielilor cu salariile
3.5.2.2. Analiza factorialã a cheltuielilor cu salariile
3.5.2.3. Analiza corelaþiei dintre dinamica productivitãþii
muncii ºi dinamica salariului mediu ºi reflectarea
acesteia în performanþele economico-financiare
ale firmei
3.5.2.4. Analiza eficienþei cheltuielilor cu personalul
3.5.3. Analiza cheltuielilor cu dobânzile bancare
3.6. Analiza costului pe produs
Universitatea Spiru Haret
8
3.6.1. Analiza cheltuielilor cu materiile prime ºi materialele
pe produs
3.6.2. Analiza cheltuielilor cu salariile directe pe produs
3.6.3. Analiza cheltuielilor indirecte pe produs
3.6.4. Analiza costului marginal
3.6.5. Analiza reflectãrii costului pe produs în principalii
indicatori ai performanþei economico-financiare a firmei
Concepte cheie
Întrebãri recapitulative
Bibliografie selectivã
CAPITOLUL 4
ANALIZA GESTIUNII RESURSELOR
Obiective
4.1. Analiza gestiunii resurselor umane
4.1.1. Analiza dimensiunii ºi a structurii resurselor umane
4.1.1.1. Analiza cantitativã a resurselor umane
4.1.1.2. Analiza calitativã a resurselor umane
4.1.1.3. Analiza structurii resurselor umane
4.1.2. Analiza comportamentului resurselor umane
4.1.2.1. Analiza mobilitãþii ºi stabilitãþii personalului
4.1.2.2. Analiza utilizãrii timpului de muncã
4.1.3. Analiza eficienþei utilizãrii resurselor umane
4.1.3.1. Analiza productivitãþii muncii
4.1.3.1.1. Caracterizarea generalã a productivitãþii
muncii
4.1.3.1.2. Analiza factorialã a productivitãþii
muncii
4.1.3.1.3. Analiza corelaþiei dintre productivitatea
marginalã ºi productivitatea medie
a muncii
4.1.3.1.4 Analiza efectelor economico-financiare
ale modificãrii productivitãþii muncii
4.1.3.2. Analiza profitului pe salariat
4.2. Analiza gestiunii resurselor materiale
4.2.1. Analiza gestiunii mijloacelor fixe
4.2.1.1. Analiza volumului, dinamicii, structurii ºi stãrii
mijloacelor fixe
4.2.1.2. Analiza utilizãrii potenþialului tehnic. Eficienþa
utilizãrii mijloacelor fixe
Universitatea Spiru Haret
4.2.2. Analiza stocurilor de materiale
4.2.2.1. Analiza pieþei de aprovizionare cu resurse materiale
4.2.2.2. Analiza procesului de aprovizionare
4.2.2.3. Analiza stocurilor de materiale
4.2.2.3.1. Analiza formãrii stocurilor ºi a costului
stocãrii
4.2.2.3.2. Analiza stocurilor de materii prime
ºi materiale
4.2.2.3.3. Analiza utilizãrii resurselor materiale ºi a
consecinþelor acestora asupra performanþelor
economico-financiare ale firmei
Concepte cheie
Întrebãri recapitulative
Bibliografie selectivã
CAPITOLUL 5
ANALIZA PERFORMANȚELOR FIRMEI
PE BAZA RENTABILITĂȚII
Obiective
5.1. Accepþiuni ale termenului de performanþã
5.2. Contul de profit ºi pierdere – sursã de informaþii pentru analiza
performanþelor firmei
5.3. Analiza indicatorilor parþiali ai rentabilitãþii
5.4. Analiza marjei brute aferente cifrei de afaceri
5.5. Analiza profitului aferent cifrei de afaceri
5.5.1. Analiza factorialã a profitului aferent cifrei de afaceri
pe total firmã
5.5.2. Analiza factorialã a profitului pe produs
5.6. Analiza ratelor de rentabilitate
5.6.1. Analiza ratei rentabilitãþii comerciale
5.6.2. Analiza ratei rentabilitãþii economice
5.6.3. Analiza ratei rentabilitãþii resurselor consumate
5.6.4. Analiza ratei rentabilitãþii financiare
5.6.5. Analiza ratelor de rentabilitate pe produs
5.7. Analiza cost – volum – profit
5.7.1. Analiza pragului de rentabilitate pe produs
5.7.2. Analiza pragului de rentabilitate la nivelul firmei
Universitatea Spiru Haret
Concepte cheie
Întrebãri recapitulative
Bibliografie selectivã
CAPITOLUL 6
ANALIZA POZIȚIEI FINANCIARE A FIRMEI
Obiective
6.1. Bilanþul – suport al analizei financiare
6.2. Analiza structurii patrimoniale a firmei
6.2.1. Bilanþul patrimonial – conþinut ºi valoare operaþionalã
în analiza financiarã
234
6.2.2. Analiza structurii patrimoniale a firmei
6.2.2.1. Analiza ratelor de structurã ale activului
6.2.2.2. Analiza ratelor de structurã ale pasivului
6.2.2.3. Analiza patrimoniului net
6.3. Analiza echilibrului financiar
6.3.1. Analiza echilibrului pe bazã de bilanþ financiar
6.3.2. Analiza echilibrului pe bazã de bilanþ funcþional
6.3.2.1. Bilanþul funcþional – instrument al analizei financiare
6.3.2.2.1. Analiza corelaþiei dintre fondul de rulment
net global, necesarul de fond de rulment
ºi trezoreria netã
6.3.2.2.2. Analiza echilibrului financiar funcþional
prin metoda ratelor
6.4. Analiza lichiditãþii ºi solvabilitãþii
6.5. Analiza vitezei de rotaþie a activelor circulante
6.5.1. Analiza factorialã a vitezei de rotaþie a activelor circulante
6.5.2. Efectele economico-financiare ale modificãrii vitezei
de rotaþie a activelor circulante
6.5.3. Analiza vitezei de rotaþie pe elemente componente
ale activelor circulante
6.5.4. Analiza vitezei de rotaþie a stocurilor ºi creanþelor, corelatã
cu perioada de achitare a obligaþiilor
6.6. Analiza fluxurilor de trezorerie
6.6.1. Analiza fluxurilor de trezorerie din activitãþi de exploatare
6.6.2. Analiza fluxurilor de trezorerie din activitãþile de investiþii
6.6.3. Analiza fluxurilor de trezorerie din activitatea de finanþare
Universitatea Spiru Haret
Concepte cheie
Întrebãri recapitulative
Bibliografie selectivã
CAPITOLUL 7
ANALIZA RISCULUI
Obiective
7.1. Analiza riscului economic (de exploatare)
7.2. Analiza riscului financiar
7.3. Analiza riscului de faliment
Concepte cheie
Întrebãri recapitulative
Bibliografie selectivã
CAPITOLUL 8
MODELE ÎN ANALIZA ECONOMICO – FINANCIARĂ
ÎN COMERȚ, TURISM ȘI EXPLOATAȚIILE AGRICOLE
Obiective
8.1. Probleme ºi modele de analizã economico-financiarã în comerþ
8.1.1. Analiza diagnostic a cifrei de afaceri în comerþ
8.1.1.1. Analiza reflectãrii cifrei de afaceri în indicatorii
de bazã ai performanþei economico-financiare
a întreprinderii
8.1.2. Analiza cheltuielilor în comerþ
8.1.2.1. Analiza costurilor totale la 1.000 lei cifrã de afaceri
ºi a reflectãrii lor în principalii indicatori
ai performanþei economico-financiare a firmei
8.1.2.2. Analiza cheltuielilor de circulaþie totale
(variabile ºi fixe)
8.1.3. Analiza rentabilitãþii în firmele de comerþ
8.1.3.1. Analiza rentabilitãþii pe baza marjelor
8.1.3.2. Analiza ratei rentabilitãþii comerciale în comerþ
8.2. Probleme ºi modele de analizã economico-financiarã în turism
8.2.1. Analiza cifrei de afaceri din activitatea de cazare ºi a reflectãrii
ei în principalele performanþe economico-financiare
8.2.2. Analiza cheltuielilor în activitatea de cazare
8.2.3. Analiza rentabilitãþii în turism (cu referire la activitatea de cazare)
Universitatea Spiru Haret
12
8.3. Probleme ºi modele de analizã economico-financiarã în exploataþiile
agricole
8.3.1. Analiza cifrei de afaceri în exploataþiile agricole
8.3.2. Particularitãþi ale analizei calitãþii unor produse agricole
8.3.3. Analiza costurilor la 1000 lei cifrã de afaceri
(cu referire la producþia agricolã vândutã)
8.3.3.1. Analiza costurilor pe produse ºi a reflectãrii lor
în performanþele economico-financiare ale exploataþiei
agricole
8.3.4. Analiza rentabilitãþii producþiei agricole
Concepte cheie Întrebãri recapitulative
Bibliografie selectivã
BIBLIOGRAFIE
CAPITOLUL 1
BAZA TEORETICO-METODOLOGICĂ A ANALIZEI
ECONOMICO-FINANCIARE
Obiective
• cunoaºterea conþinutului ºi metodologiei analizei economico-financiare;
• deprinderea studenþilor cu metodele, tehnicile ºi instrumentele
analizei economico-financiare;
• prezentarea sistemului de informaþii ºi a modalitãþii de desfãºurare
a activitãþii practice de analizã economico-financiarã.
1.1. Delimitãri conceptuale.
Tipuri de analizã economico-financiarã
Analiza – ca metodã de cercetare – constã în descompunerea unui
fenomen în pãrþile sale componente.
Analiza economică studiazã activitãþile sau fenomenele din punct de
vedere economic, respectiv al consumului de resurse ºi al rezultatelor
obþinute.
Analiza economico-financiară reprezintã un ansamblu de concepte,
metode, tehnici, procedee ºi instrumente care asigurã tratarea informaþiilor
interne ºi externe, în vederea formulãrii unor aprecieri pertinente referitoare
la situaþia economico-financiarã a unei firme, identificarea factorilor,
cauzelor ºi condiþiilor care au determinat-o, precum ºi a rezervelor interne
de îmbunãtãþire a acesteia, din punctul de vedere al utilizãrii eficiente a
resurselor umane, materiale ºi financiare.
În decursul timpului, elementele de bazã ale cadrului conceptual –
metodologic al analizei economico-financiare au avut o evoluþie
impresionantã, începând cu revoluþia industrialã ºi pânã în prezent. Autori
de marcã ca: Charles Babbage, Frideric Taylor, Henry Fayol, Frank ºi
Lillien Gilbert, H.B. Maynard, Pierre Conso, Gerard Charreaux,
Universitatea Spiru Haret
14
Elie Cohen º.a. fãrã a exclude reprezentanþii ºcolii economice româneºti, au
contribuit la „îmbogãþirea” treptatã a patrimoniului analizei economico-financiare.
În legãturã cu sfera problemelor de cercetare ale analizei economicofinanciare
existã diverse pãreri în literatura de specialitate. Analistul francez
D. M. Chorafas susþine cã analiza economicã studiazã ansamblul politicii
economice a întreprinderilor. Analistul german K. Fischer considerã cã
analiza economicã se ocupã de cercetarea fazelor producþiei ºi circulaþiei
din cadrul reproducþiei. Analiºtii Y. Lecaillon, J.R. Hicks, J.M. Henderser,
R. Gaffin susþin cã în obiectul analizei economico-financiare se includ:
analiza cererii consumatorului, analiza ofertei producãtorului, analiza echilibrului
dintre cerere ºi ofertã, creditul, echilibrul general, monopolul, bunãstarea.
O preocupare deosebitã în delimitarea sferei de cercetare a analizei
economico-financiare o au analiºtii din þara noastrã. În concepþia acestora,
cunoaºterea rezultatelor activitãþii economice, a factorilor de formare a
acestora, stabilirea posibilitãþilor de îmbunãtãþire a funcþionãrii firmei sunt
elemente definitorii ale obiectului analizei economico-financiare.
Tipuri de analiză economico-financiară
Complexitatea studierii relaþiilor cauzã-efect este amplificatã, în
condiþiile analizei fenomenelor economice, ca urmare a caracterului
deosebit de complex al acestor fenomene. Aceasta reclamã necesitatea
utilizãrii mai multor tipuri de analizã, care pot fi structurate dupã diverse
criterii, astfel:
a) În funcþie de raportul dintre momentul în care se efectueazã analiza
ºi momentul desfãºurãrii fenomenului, distingem:
– Analiza postfactum, postoperativã sau analiza realizãrii obiectivelor
presupune cercetarea rezultatelor unei activitãþi potrivit relaþiilor
cauzal-funcþionale. Acest tip de analizã îºi dovedeºte utilitatea în activitatea
practicã a unei firme prin faptul cã furnizeazã informaþii privind gradul de
realizare a obiectivelor programate. Încadrarea sau neîncadrarea rezultatului
obþinut în limitele normale nu poate fi consideratã ca fiind ºi suficientã,
dacã nu sunt luate în considerare ºi mãsurile practice menite sã contribuie la
remedierea unor situaþii nefavorabile.
Universitatea Spiru Haret
15
– Analiza previzionalã sau prospectivã presupune determinarea
evoluþiei viitoare a unui fenomen economic pe baza cercetãrii factorilor de
influenþã (a relaþiilor de cauzalitate), a acþiunii lor în perspectivã.
Analiza previzionalã reprezintã o etapã obligatorie în elaborarea
strategiei activitãþii economico-financiare a firmei ºi este utilizatã pentru
stabilirea obiectivelor ce trebuie realizate în perioada viitoare.
Între cele douã tipuri de analizã, analiza postfactum ºi analiza previzionalã
existã deosebiri de ordin metodologic, având în vedere cã prima
se bazeazã pe variabile certe, în timp ce, cea de-a doua, pe variabile incerte.
b) Din punct de vedere al determinãrilor cantitative sau al
caracteristicilor calitative ale fenomenelor, deosebim:
– Analiza calitativã urmãreºte esenþa fenomenului, caracteristicile
sale fundamentale. Abordarea sistemicã a fenomenelor, cercetarea lor
ciberneticã sunt cãi de realizare a analizei calitative. Rolul analizei calitative
îl reprezintã elaborarea de modele în care sunt cuprinse elementele esenþiale
ale fenomenului cercetat.
– Analiza cantitativã presupune cercetarea fenomenului prin
determinãri cantitative exprimate prin greutate, grad, suprafaþã, volum,
numãr, duratã etc. Analiza cantitativã se preteazã la aplicarea metodelor
matematice moderne. Câmpul de aplicare a metodelor matematice este
creat de analiza calitativã, ceea ce înseamnã cã aceasta trebuie sã devanseze
analiza cantitativã.
c) Dupã nivelul la care se aplicã analiza economico-financiarã,
distingem:
– Analiza microeconomicã se desfãºoarã la nivelul firmei ºi se referã
la starea firmei, rezultatele obþinute ºi factorii care determinã starea ºi
rezultatele.
– Analiza mezoeconomicã studiazã fenomenele ºi procesele la nivelul
sectorului sau al ramurii de activitate pentru a evidenþia poziþia firmei pe
piaþã ºi capacitatea concurenþialã a acesteia.
– Analiza macroeconomicã are ca sferã de aplicare economia
naþionalã sau mondialã ºi are drept scop evidenþierea conjuncturii interne ºi
internaþionale, a factorilor demografici, de culturã ºi de credinþã, a
problemelor sociale, a nivelului de dezvoltare etc. Analiza macroeconomicã
opereazã cu indicatori macroeconomici de rezultate ca, de
exemplu, produsul intern brut, produsul naþional brut, venitul naþional etc.
Universitatea Spiru Haret
16
d) Dupã modul de urmãrire a fenomenelor, distingem:
– Analiza staticã studiazã fenomenele la un anumit moment dat ºi
pune în evidenþã factorii care le influenþeazã precum ºi relaþiile existente
între acestea. Conceptul de static este legat de modul de efectuare a analizei
(la un moment dat) ºi nu de natura fenomenului cercetat, deoarece
fenomenele, prin natura lor, nu pot fi statice.
– Analiza dinamicã cerceteazã fenomenele ºi procesele economice în
schimbarea lor ºi pune în evidenþã poziþia lor în diverse momente de timp.
Pe baza analizei dinamice se stabilesc factorii care au generat aceste
schimbãri ºi tendinþele evoluþiei lor viitoare.
e) Dupã orizontul de timp pe care se cerceteazã fenomenul,
deosebim:
– Analiza pe termen scurt opereazã cu date care nu depãºesc
termenul de un an ºi cu modele de tip determinist. Rezultatele unor astfel de
analize servesc managementului firmei pentru conducerea operativã a
activitãþii.
– Analiza pe termen lung opereazã cu date care depãºesc termenul de
un an (trei-cinci ani) ºi cu modele de tip statistic sau stocastic.
f) Dupã criteriile de studiere a fenomenelor, distingem:
– Analiza tehnico-economicã îmbinã abordarea tehnicã cu cea
economicã în analiza problemelor. De exemplu acþiunea de creºtere a
producþiei fizice este rezultatul unei analize tehnico-economice efectuate de
specialiºti cu cunoºtinþe tehnice ºi economice (în mod similar pot fi tratate
ºi acþiunile ce vizeazã reducerea costului unui produs/serviciu sau cele
privind creºterea rentabilitãþii pe produs).
– Analiza economico-financiarã trateazã corelaþiile dintre activitatea
economicã (de exploatare) ºi cea financiarã (de exemplu, analiza riscului
financiar trebuie corelatã cu analiza riscului de exploatare).
– Analiza financiarã studiazã cu predilecþie fluxurile financiare care se
formeazã la nivelul firmei, modul de gestionare ºi plasare a capitalului etc.
Tipul de analizã care în decursul timpului s-a autonomizat în sistemul
ºtiinþelor economice îl constituie analiza economico-financiarã.
g) În funcþie de poziþia analistului, distingem:
– Analiza internã serveºte conducerii firmei pentru cunoaºterea stãrii
de fapt reflectate prin nivelul performanþelor economico-financiare, pentru
controlul privind modul de realizare a obiectivelor programate ºi pentru
fundamentarea activitãþilor viitoare.
Universitatea Spiru Haret
17
– Analiza externã se efectueazã de partenerii externi (furnizori,
clienþi, statul reprezentat prin autoritãþile locale, guvern, organele de
urmãrire penalã sau instanþele de judecatã) pe baza informaþiilor furnizate
de analiza financiarã. Exemplul clasic îl reprezintã procedura utilizatã de
bãnci pentru studierea cererilor firmei privind acordarea de credite, care
urmãresc capacitatea acesteia de a-ºi achita datoriile.
Cunoaºterea în profunzime a evoluþiei fenomenelor ºi proceselor
economice determinã ca în procesul de analizã sã se îmbine toate tipurile de
analizã, în scopul fundamentãrii ºtiinþifice a deciziilor de reglare ºi
optimizare a activitãþilor economico-financiare ale firmei.
1.2. Necesitatea ºi conþinutul analizei economico-financiare
Procesul de conducere al unei firme este caracterizat ca un ansamblu
de acþiuni prin care se prevede, organizeazã ºi coordoneazã activitatea
firmei, consideratã ca fiind un sistem complex socio-economic, dinamic ºi
deschis, se iau decizii ºi se controleazã activitatea acesteia în scopul
realizãrii obiectivelor curente ºi strategice, respectând criteriile de eficienþã
economicã ºi de utilitate socialã.
Analiza economico-financiarã reprezintã un instrument de bazã al
managementului modern al firmei. Importanþa analizei economico-financiare
decurge din funcþiile ei:
– descoperirea ºi mobilizarea rezervelor interne;
– întãrirea autonomiei economico-financiare ºi creºterea eficienþei
economice;
– diagnoza ºi reglarea activitãþii firmei.
Fiecare din funcþiile analizei economice contribuie la fundamentarea
procesului decizional în firme. Aceste funcþii le considerãm complementare
în realizarea celui mai important obiectiv al analizei economico-financiare:
utilizarea rezultatelor analizei economice la actul decizional.
Fiind un proces complex de cunoaºtere, judecatã ºi acþiune,
managementul se exercitã prin decizii. Decizia reprezintã deci unul din
atributele esenþiale ale managementului modern.
Etapele procesului decizional de management sunt urmãtoarele:
• obþinerea unui set complet de informaþii, pentru recunoaºterea
adevãratelor probleme;
• stabilirea elementelor constitutive ale deciziei;
Universitatea Spiru Haret
18
• cercetarea prospectivã a evoluþiei variabilelor decizionale;
• evaluarea liniilor de acþiune;
• adoptarea deciziilor;
• implementarea ºi controlul aplicãrii deciziilor.
În cadrul fiecãrei etape din derularea procesului decizional analiza
economico-financiarã are un rol important.
Obþinerea unui set complet de informaþii, ca primã etapã a procesului
decizional, presupune analiza unui volum suficient de informaþii, pentru
formularea problemelor decizionale.
Stabilirea elementelor constitutive ale deciziei, cea de-a doua etapã a
procesului decizional, se subdivide în determinarea urmãtoarelor elemente:
– câmpul de alegere a liniilor de acþiune;
– ansamblul stãrilor naturii;
– sistemul criteriilor de analizã;
– spaþiul rezultatelor;
– scara valorilor.
Identificarea liniilor de acþiune, în cazul deciziilor strategice ºi tactice,
presupune analiza cantitativã ºi calitativã, staticã ºi dinamicã a domeniului
care face obiectul analizei. Determinarea ansamblului situaþiilor posibile de
acþiune se face pe baza analizei factorilor, care ar putea sã abatã rezultatele
efective de la cele scontate ºi a prevederii, din timp, a modalitãþilor
raþionale de acþiune, pentru diminuarea efectelor negative. Constrângerile
sau restricþiile în procesul de adoptare a deciziilor pot fi determinate de
urmãtorii factori: limitarea resurselor disponibile, condiþiile tehnologice,
calitatea managerilor ºi a personalului calificat. Informaþiile, în aceastã
subetapã a procesului decizional pot fi obþinute ca urmare a realizãrii unei
analize diagnostic complexe ºi anume: diagnosticul financiar-contabil,
diagnosticul comercial, diagnosticul producþiei, diagnosticul organizãrii,
managementului ºi personalului.
Sistemul criteriilor de analizã, din cadrul celei de-a doua etape a
procesului decizional, este determinat de acele criterii care conduc la
situaþia de optim. În acest scop se utilizeazã rezultatele analizei multicriteriale.
Previziunea componentelor decizionale, etapã importantã a
procesului decizional, trebuie sã asigure, în urma aplicãrii diverselor
metode ºi tehnici de analizã previzionalã, fundamentarea ºtiinþificã a
Universitatea Spiru Haret
19
obiectivelor strategice ºi a liniilor de acþiune ale decidentului. Previziunea
trebuie sã arate care vor fi rezultatele viitoare ale unei firme, dacã
decidentul adoptã una sau alta dintre liniile de acþiune posibile. Rezultã cã
informaþiile obþinute din aplicarea diverselor metode ºi tehnici de analizã
previzionalã sunt utilizate, atât în fundamentarea obiectivelor strategice, dar
mai ales a celor tehnice, care se referã la proiectarea tuturor factorilor care
concurã la atingerea rezultatului final. În funcþie de problema concretã, care
constituie obiectul unei decizii manageriale, se vor aplica metode de
prognozã diferite.
Odatã stabilite obiectivele, concretizate în anumiþi indicatori economici,
financiari, contabili, firma va trece la faza de execuþie. În aceastã
fazã, analiza economicã cerceteazã modul în care sunt utilizaþi factorii de
producþie.
Controlul modului de funcþionare a firmei – ca organism economic –
se exercitã prin intermediul datelor ºi informaþiilor oferite de evidenþa
economicã, în cadrul acesteia informaþiile contabilitãþii ºi ale analizei
economice având un rol determinant. Analiza economicã, în aceastã fazã,
evidenþiazã abaterile, factorii care au generat abaterile ºi aportul acestora. În
cazul în care rezultatul obþinut nu este egal cu obiectivul stabilit este
necesarã luarea unei decizii de reglare a activitãþii.
Conținutul procesului de analiză economico-financiară
Analiza economico-financiarã se realizeazã în sensul invers al
evoluþiei reale a fenomenului economic cercetat, ºi anume: de la rezultatele
activitãþii economice cãtre elemente ºi factori.
Desfãºurarea procesului de analizã este prezentatã în fig. 1.1., care
permite evidenþierea relaþiilor dintre fenomen, elemente, factori ºi cauze
finale.
Universitatea Spiru Haret
20
Universitatea Spiru Haret
21
Schema mai sus prezentatã reflectã atât faptul cã asupra unui
fenomen acþioneazã elemente sau factori, cât ºi tipurile de analizã principale:
analiza structuralã (prin elemente) ºi analiza factorialã (prin factori).
Elementele reprezintã pãrþi componente ale fenomenului analizat (de
exemplu, costul produsului pe articole de calculaþie sau pe elemente primare
de cheltuieli), în timp ce factorii reprezintã forþele motrice care provoacã un
fenomen (de exemplu, productivitatea muncii faþã de cifra de afaceri).
Cauzele reprezintã fenomene care, în anumite condiþii, provoacã ºi
explicã apariþia fie a fenomenului analizat, fie a unui factor care acþioneazã
asupra acestuia. Termenul „factori” este utilizat în general pentru fenomene
mai complexe decât „cauzele”.
Cauzele finale reprezintã ultimele cauze descoperite în procesul de
analizã, având în vedere cã procesul de analizã reprezintã inversul evoluþiei
reale a fenomenului. Din punctul de vedere al apariþiei ºi dezvoltãrii
oricãrui fenomen, ele sunt cauze primare.
Procesul de analizã economico-financiarã, îmbinarea acestuia cu
sinteza pot fi concepute în urmãtoarele etape:
a) Delimitarea obiectului analizei constã în identificarea anumitor
fenomene, rezultate, care se exprimã sub forma indicatorilor economico-financiari.
Delimitarea obiectului de analizã se face în timp ºi spaþiu, cantitativ ºi
calitativ, cu ajutorul anumitor metode de evaluare ºi calcul.
b) Determinarea elementelor, factorilor ºi cauzelor fenomenului
cercetat. O analizã structuralã a fenomenului supus analizei are drept scop
descompunerea acestuia în elemente. Factorii se stabilesc în mod succesiv,
trecând de la cei cu acþiune directã la cei cu acþiune indirectã (prin
intermediul celor cu acþiune directã), pânã la stabilirea cauzelor finale.
c) Stabilirea relaþiilor de condiþionare dintre fiecare factor ºi fenomenul
analizat, pe de o parte, cât ºi dintre diferiþii factori care acþioneazã
asupra acestuia, pe de altã parte. În aceastã etapã se determinã relaþia cauzãefect,
respectiv raporturile de condiþionare dintre factori.
Dupã parcurgerea acestor trei etape se elaboreazã modelele de
analizã ale proceselor ºi fenomenelor analizate.
d) Mãsurarea (cuantificarea) influenþelor factorilor asupra fenomenului
analizat. În aceastã etapã se aplicã analiza cantitativã, care, pe baza
unei metodologii proprii, permite mãsurarea influenþelor factorilor, dimensionarea
rezervelor interne ºi aprecierea cât mai exactã a rezultatelor.
Universitatea Spiru Haret
22
e) Sinteza rezultatelor analizei reprezintã etapa stabilirii concluziilor
ºi aprecierilor asupra activitãþii desfãºurate, în funcþie de obiectul analizat.
Pe baza acestora, managerii firmei elaboreazã mãsuri, respectiv decizii
menite a contribui la utilizarea optimã a factorilor de producþie, la obþinerea
unor randamente maxime ale utilizãrii acestora.
1.3. Metode, tehnici ºi instrumente utilizate
de analiza economico-financiarã
Cercetarea fenomenelor economice, realizarea obiectivelor analizei
economico-financiare a firmei implicã operarea cu o serie de metode,
tehnici ºi instrumente, fie specifice, fie împrumutate din alte ºtiinþe.
La nivelul tuturor firmelor, finalitatea oricãrui tip de activitate se
exprimã cu ajutorul indicatorilor economico-financiari. Aceºtia reprezintã
instrumentul operaþional fundamental al analizei. Indicatorii economicofinanciari
pot fi grupaþi în patru categorii principale:
– indicatori ai resurselor (umane, materiale, financiare, informaþionale);
– indicatori ai consumului de resurse (indicatori ai cheltuielilor);
– indicatori de performanþã ºi rezultate (efecte) cunoscuþi ºi sub
descrierea de solduri intermediare de gestiune (SIG);
– indicatori de eficienþã, calculaþi sub forma „ratelor”, prin raportarea
a doi indicatori exprimaþi în mãrime absolutã, cu una din variantele de mai
jos:
Efort
Efort E ;
Efect
Efect E ;
Efect
Efort E ;
Efort
Efect E 4 3 2 1 = = = =
Analiza activitãþii unei firme presupune utilizarea unui complex de
metode, tehnici ºi procedee, respectiv a unei metodologii de analizã.
Metoda, într-o disciplinã ºtiinþificã, reprezintã totalitatea procedeelor
folosite de aceasta în realizarea obiectului sãu. Procedeul constã în modul
sistematic de a efectua o lucrare. Totalitatea procedeelor într-o disciplinã
ºtiinþificã formeazã tehnica acesteia.
În cele ce urmeazã vor fi prezentate metodele cu cea mai largã
aplicabilitate în analiza economicã financiarã.
Universitatea Spiru Haret
23
Metodele de analizã economico-financiarã pot fi grupate în:
– metode ale analizei calitative, care vizeazã esenþa fenomenului,
depistarea legãturilor cauzale;
– metode ale analizei cantitative, care au ca obiect cuantificarea
influenþelor factorilor care explicã fenomenul.
1.3.1. Metode ale analizei calitative
Principalele metode ale analizei calitative sunt: modelarea, comparaþia,
gruparea, diviziunea ºi descompunerea rezultatelor.
1.3.1.1. Modelarea fenomenelor economice
Modelul poate fi definit ca un instrument al cunoaºterii bazat pe o reprezentare
simplificatã a realitãþii.
Utilizarea în analiza economico-financiarã a firmei a modelelor
presupune parcurgerea urmãtoarelor etape:
• definirea obiectului analizei ºi a nivelului la care urmeazã a se
realiza;
• precizarea conceptelor, indicatorilor, altor surse de informaþii pe
baza cãrora se construieºte modelul;
• stabilirea însuºirilor esenþiale ale fenomenului analizat, pe baza metodelor
de analizã calitativã, care vor fi reflectate atunci când este necesar;
• stabilirea restricþiilor ºi respectiv a criteriilor eficienþei;
• construirea modelului, sub formã de ecuaþii, funcþii de producþie,
inegalitãþi.
Din punctul de vedere al formei de reprezentare a fenomenului se
disting trei tipuri de modele:
– modele imitative;
– modele analogice;
– modele simbolice.
Modele imitative sunt cele în care proprietãþile caracteristice ale unui
fenomen sunt reprezentate prin ele însele, dar de obicei la o altã scarã (de
exemplu, fotografia, macheta, harta etc.). Aceste modele sunt materiale.
Modele analogice folosesc analogia, respectiv prin intermediul unor
proprietãþi se reprezintã alte proprietãþi (de exemplu, graficele).
În cazul modelelor analogice se utilizeazã tehnica vizualizãrii
fenomenelor economico-financiare prin intermediul cãreia se permite
sesizarea rapidã a derulãrii evenimentelor cercetate.
Universitatea Spiru Haret
24
Principalele tipuri de grafice, utilizate în analiza activitãþii firmei
sunt:
a) Cronograma – prezintã în sistemul de coordonate evoluþia în timp
a unor indicatori/variabile (de exemplu, evoluþia cifrei de afaceri ºi a
cheltuielilor aferente cifrei de afaceri într-o perioadã de cinci ani).
b) Diagrama, care se prezintã sub mai multe forme:
– diagrama cu douã variabile (de exemplu, evoluþia costului variabil
ºi a costului fix în funcþie de volumul producþiei);
– diagrama sectorialã este utilizatã în analizele de tip structural
pentru evidenþierea contribuþiei diferitelor pãrþi componente la realizarea
fenomenului cercetat;
– diagrama cu coordonate polare se utilizeazã pentru studiul
sezonalitãþii activitãþii firmei, ca instrument de informare ºi fundamentare a
deciziei;
– diagrama cu bare (simple sau asociate) permite analiza în dinamicã
a unor fenomene sau comparaþii de tip structural.
c) Histograma se foloseºte pentru a evidenþia gradul de extindere a
unui produs, serviciu sau firmã pe o anumitã piaþã.
d) Diagrama geograficã evidenþiazã potenþialul de consum al diferitelor
zone, gradul de extindere a unui produs într-o zonã geograficã etc.
Graficele sunt instrumente utile ale analizei în mãsura în care sunt
corect folosite ºi în utilizarea lor se respectã urmãtoarele principii:
• sã asocieze corect fenomene de naturã diferitã, asigurând
vizualizarea ºi transmiterea unui mesaj satisfãcãtor;
• sã asigure coerenþa unitãþilor de mãsurã în care sunt exprimate
variabilele, pentru a se evita erorile de interpretare;
• sã fie incitative, sã îi facã sã reacþioneze pe receptorii mesajului;
• sã reprezinte cu precizie fenomenul analizat.
Modelele simbolice se bazeazã pe utilizarea simbolurilor (litere,
cifre etc.) în reprezentarea fenomenelor ºi a raporturilor dintre ele. În
general, ele iau forma unor ecuaþii matematice, fiind modele abstracte.
În analiza economico-financiarã prevaleazã modelele simbolice. Ele
se divid în:
– modele aditive;
– modele multiplicative;
– modele balanþiere;
Universitatea Spiru Haret
25
– modele de raport;
– modele combinate etc.
Exemple:
– Model aditiv:
n 2 1 x x x C + + + = Ê sau ‡”=
=
n
1 i
i x C
în care: C reprezintã costul produsului;
xi – consumul valoric al resursei „i”.
– Model multiplicativ:
CA
P
AE
CA AE P r
r · · =
în care: AE reprezintã active de exploatare;
AE
CA – cifra de afaceri la 1 leu active de exploatare;
CA
Pr – rata rentabilitãþii comerciale.
– Model bilanþier: CA = Si + I – Sf
în care: CA reprezintã cifra de afaceri:
Si – stoc iniþial;
Sf – stoc final;
I – intrãri.
– Model sub formã de raport:
CA
S D =
în care: D reprezintã durata medie de rotaþie a activelor circulante;
S – soldul mediu al activelor circulante;
CA – cifra de afaceri medie zilnicã.
– Model combinat: 100
n
1
f
1
R R c
e ·
+
=
unde: Rc reprezintã rata rentabilitãþii comerciale;
Universitatea Spiru Haret
26
f – cifra de afaceri la 1 leu active fixe ..
.
..
.
AI
CA ;
n – cifra de afaceri la 1 leu active circulante sau numãrul de rotaþii
..
.
..
.
AC
CA .
Este necesar sã reþinem cã modelele de analizã trebuie astfel
constituite încât sã exprime corect legãtura dintre factori ºi fenomen, sã asigure
concordanþa deplinã între legãtura formal-matematicã ºi cea economicã.
1.3.1.2. Comparaþia
Comparaþia permite analiza oricãrui rezultat al activitãþii firmei prin
raportare la un criteriu de bazã sau o bazã de referinþã. Drept criteriu de
referinþã poate fi considerat: un rezultat al perioadei precedente, rezultatele
altor firme, media sectorialã sau pe ramurã, anumite standarde, norme etc.
Pentru orice firmã criteriul de referinþã principal îl constituie nivelul
obiectivelor programate.
În activitatea practicã de analizã economico-financiarã se utilizeazã
urmãtoarele tipuri de comparaþii:
– în timp, efectuate între rezultatele perioadei curente (analizate) ºi
cele ale perioadei utilizate ca bazã de comparaþie (anul precedent,
programul de activitate etc.);
– în spaþiu, care pot fi realizate între structurile aceleiaºi firme, între
rezultatele firmei analizate ºi cele ale unor firme similare sau cele medii pe
ramurã;
– mixte, în timp ºi spaþiu;
– faþã de un criteriu prestabilit (programe, norme, standarde, valori
de referinþã stabilite de organisme statistice, bancare etc.)
– cu caracter special, pentru care intervin o serie de criterii specifice
analizei dorite (de exemplu, cele efectuate cu ocazia definirii strategiilor de
dezvoltare sau în cazul firmelor aflate în dificultate etc.)
Pentru ca rezultatele analizei sã fie fiabile este necesar ca datele sã
aibã un conþinut omogen, sã fie exprimate într-un etalon comparabil ºi sã
respecte principiul permanenþei metodelor de calcul.
Universitatea Spiru Haret
27
1.3.1.3. Gruparea
Gruparea este o metodã de cercetare care presupune împãrþirea
entitãþii studiate în grupe relativ omogene în funcþie de o anumitã caracteristicã
de grupare, care depinde de scopul analizei ºi de specificul
fenomenului cercetat. De exemplu, în analiza potenþialului uman se pot
folosi mai multe criterii de grupare: pe categorii de personal, dupã vârstã,
vechime, sex, naþionalitate, modalitãþi de formare profesionalã, forme de
perfecþionare profesionalã etc.
1.3.1.4. Diviziunea ºi descompunerea rezultatelor
Rezultatele activitãþii economico-financiare a firmelor, reflectate cu
ajutorul unor indicatori, se divid, se descompun, pentru a constitui un
suport concret al analizei fenomenelor petrecute în activitatea firmei, pentru
a se localiza rezultatele ºi cauzele lor în timp ºi spaþiu.
Diviziunea ºi descompunerea rezultatelor sunt de mai multe feluri, ºi
anume:
• Diviziunea în timp permite evidenþierea abaterilor de la tendinþa
generalã de desfãºurare în timp a rezultatului, de la ritmicitatea proiectatã
pentru un anumit indicator (de exemplu, realizarea producþiei pe decade,
luni, trimestre etc.).
• Diviziunea rezultatelor dupã locul de formare înseamnã stabilirea
concretã a locului de muncã unde s-a format un rezultat pozitiv sau negativ
concomitent cu stabilirea contribuþiei fiecãrui loc la tendinþa generalã a
rezultatului.
• Descompunerea pe pãrþi componente permite aprofundarea laturilor
esenþiale ale formãrii ºi dezvoltãrii fenomenelor economico-financiare,
localizarea rezultatelor favorabile ºi nefavorabile, pe categorii de resurse.
1.3.2. Metode ale analizei cantitative
Metodele analizei cantitative au rolul de a cuantifica contribuþia
factorilor ºi a elementelor componente asupra modificãrii fenomenului
analizat ºi a evidenþia legãturile cauzale ºi factorii cu acþiune mai importantã
asupra rezultatelor.
Principalele metode ale analizei cantitative sunt: metoda substituirilor
în lanþ, metoda balanþierã, metoda ratelor, metoda scorurilor, metoda
Universitatea Spiru Haret
28
grilelor de evaluare, diagrama Pareto, cercetãrile operaþionale, metoda
analizei regresionale, metoda calculului matricial, metoda calculului
marginal, metoda fluxurilor, metode sociologice, banchmarkingul.
1.3.2.1. Metoda substituirilor în lanþ (metoda iterãrii)
Aceastã metodã se foloseºte pentru cuantificarea contribuþiei
diferiþilor factori la formarea ºi modificarea unui anumit fenomen sau
rezultat. Metoda se aplicã atunci când în modelul economic, între factorii
de influenþã existã relaþia matematicã de produs sau raport.
Principiile metodei iterãrii sunt:
a) ordonarea factorilor în cadrul modelului de analizã are în vedere
condiþionarea lor economicã, ºi anume: factori cantitativi, factori de
structurã ºi factori calitativi;
b) substituirile se fac succesiv, avându-se în vedere ordinea menþionatã
la principiul „a”;
c) un factor substituit rãmâne substituit pânã la finalul procesului de
determinare a influenþei factorilor urmãtori din cadrul modelului.
A. Cazul produsului între factori
Modelul general al unui fenomen economic este urmãtorul:
c b a F × × =
Aplicarea metodei substituþiilor în lanþ pe bazã de mãrimi absolute se
realizeazã astfel:
0 0 0 1 1 1 0 1 c b a c b a F F F – = – = Ä
în care: „1” reprezintã valoarea efectivã;
„2” reprezintã valoarea de referinþã.
Luând în considerare principiile aplicãrii metodei substituirilor în
lanþ, mãsurarea influenþei fiecãrui factor asupra modificãrii fenomenului
economic analizat îmbracã urmãtoarele forme de exprimare:
1. Influenþa modificãrii factorului „a”:
( ) ( ) 0 0 0 1 0 0 0 0 0 1
F c b a a c b a c b a a – = – = Ä Ä
2. Influenþa modificãrii factorului „b”:
( ) ( ) 0 0 1 1 0 0 1 0 1 1
F c b b a c b a c b a b – = – = Ä Ä
Universitatea Spiru Haret
29
3. Influenþa modificãrii factorului „c”:
( ) ( ) 0 1 1 1 0 1 1 1 1 1
F c c b a c b a c b a c – = – = Ä Ä
( ) ( ) ( ) F F F c b a F Ä Ä Ä Ä + Ä + Ä = Ä
Regula generalã a metodei iterãrii: pentru determinarea influenþei
unui factor asupra fenomenului cercetat, se înmulþeºte valoarea efectivã
(curentã) a factorului analizat cu valoarea efectivã a factorilor anteriori ºi
valoarea iniþialã (baza de comparaþie) a factorilor ulteriori. Din produsul
obþinut se scade rezultatul produsului dintre mãrimea iniþialã a factorului
analizat cu valoarea efectivã a factorilor anteriori ºi mãrimea iniþialã a
factorilor ulteriori.
Forma simplificatã a metodei iterãrii: Pentru determinarea influenþei
unui factor asupra fenomenului cercetat, se înmulþeºte diferenþa dintre
valoarea efectivã ºi cea iniþialã a factorului analizat cu valoarea efectivã a
factorilor anteriori ºi mãrimea iniþialã a factorilor ulteriori.
Aplicarea metodei substituþiilor în lanþ pe bazã de indici se prezintã
astfel:
2
c b a
0 0 0
1 1 1
0
1
F 100
i i i 100
c b a
c b a 100
F
F I = × = × =
100
c
c i ; 100
b
b i ; 100
a
a i
0
1
c
0
1
b
0
1
a × = × = × =
ÄIF = IF – 100
Influenþele variaþiei relative a factorilor asupra modificãrii relative a
fenomenului studiat se calculeazã în felul urmãtor:
1) ( ) 100 i i a
I
a
F – = Ä Ä
2) ( )
a
b a I
b i
100
i i i F –
×
= Ä Ä
3) ( )
100
i i
100
i i i i b a
2
c b a I
c
F ×
–
× ×
= Ä Ä
( ) ( ) ( ) F F F I
c
I
b
I
a F i i i I Ä Ä Ä Ä + Ä + Ä = Ä
Universitatea Spiru Haret
30
Indicele unui fenomen oarecare „N”, influenþat de „n” factori, se
determinã astfel:
1 n
n 2 1
N 100
i i i I –
× ×
=
Ë
; n ¡Ý 2.
Influenþa unui factor oarecare „k” se calculeazã în felul urmãtor:
( )
2 k
1 k 2 1
1 k
k 2 1 I
k 100
i i i
100
i i i i N
–
–
–
Ä × ×
–
× ×
= Ä
Ë Ë
; 1 < k < n.
B. Cazul raportului între factori
Modelul general al unui fenomen economic de acest fel este
urmãtorul:
b
a P =
În acest caz, aplicarea metodei substituirilor în lanþ îmbracã douã
forme de prezentare în funcþie de unde este situat factorul cantitativ (la
numitor sau la numãrãtor).
B1) În cazul în care factorul cantitativ este la numitor, influenþele
factorilor se stabilesc astfel:
– pe bazã de mãrimi totale:
ÄP = P1 – P0
1. ( )
0
0
1
0 P
b
a
b
a b – = Ä Ä
2. ( )
1
0
1
1 P
b
a
b
a a – = Ä Ä
( ) ( ) P P a b P Ä Ä Ä + Ä = Ä
– pe bazã de indici:
100
i i 100
P
P I
b
a
0
1
P × = × =
ÄIP = Ip – 100
1. ( ) 100 100
i
100 i
b
I
b
P – × = Ä Ä
Universitatea Spiru Haret
31
2. ( ) 100
i
100 100
i
i i
b b
a I
a
P × – × = Ä Ä
( ) ( ) P P I
a
I
b P i i I Ä Ä Ä + Ä = Ä
B2. În cazul în care factorul cantitativ se aflã la numãrãtor,
influenþele factorilor se separã în felul urmãtor:
– pe bazã de mãrimi totale:
1. ( )
0
0
0
1 P
b
a
b
a a – = Ä Ä
2. ( )
0
1
1
1 P
b
a
b
a b – = Ä Ä
– pe bazã de indici:
1. ( ) 100 i i a
I
a
P – = Ä Ä
2. ( )
a
b
a I
b i 100
i
i i P – × = Ä Ä
1.3.2.2. Metoda balanþierã
Metoda balanþierã (balanþei circulaþiei mãrfurilor) se utilizeazã pentru
determinarea contribuþiei diferiþilor factori la modificarea fenomenului
cercetat, în raport cu o bazã de comparaþie atunci când între factori existã
relaþia matematicã de sumã ºi/sau diferenþã.
Modelul general al unui fenomen economic care presupune aplicarea
metodei balanþiere este urmãtorul: M = a + b – c.
Regula care se aplicã pentru stabilirea influenþei modificãrii unui
element asupra variaþiei fenomenului analizat este urmãtorul: se calculeazã
diferenþa dintre valoarea efectivã (informaþia de stare) ºi valoarea luatã ca
bazã de comparaþie, þinându-se seama de semnul cu care elementul
respectiv figureazã în model. Suma influenþelor elementelor componente
trebuie sã fie egale cu variaþia totalã a fenomenului analizat.
În cazul modelului general „M”, cuantificarea influenþelor variaþiei
elementelor componente se prezintã astfel:
1) ÄM = M1 – M0
( )
0 1
M a a a – = Ä Ä
Universitatea Spiru Haret
32
2) ( )
0 1
M b b b – = Ä Ä
3) ( ) ( ) 0 1
M c c c – – = Ä Ä
( ) ( ) ( ) M c b a M M M Ä = Ä + Ä + Ä Ä Ä Ä
1.3.2.3. Metoda ratelor
Rata este un raport între douã mãrimi coerente cu o valoare informaþionalã
ºi operaþionalã mai mare decât a celor doi indicatori judecaþi
separat.
Metoda ratelor pune la dispoziþia analiºtilor instrumentul operaþional
pentru o mai complexã evaluare a forþelor ºi disfuncþionalitãþilor unei firme,
a performanþelor unei firme, a performanþelor unei activitãþi. Aceastã metodã
permite realizarea unor studii comparative în timp ºi spaþiu, aprecierea
obiectivã a poziþiei ºi performanþelor diferiþilor agenþi economici.
Dupã natura lor ratele pot fi:
a) rate de structurã, ce exprimã contribuþia pãrþilor la formarea
fenomenului cercetat (de exemplu, rata activelor imobilizate, rata activelor
circulante, rata stocurilor etc.);
b) rate de eficienþã, ce reflectã corelaþia dintre efect ºi efort. Ratele de
eficienþã pot fi de tipul:
• efect/efort (de exemplu: rata rentabilitãþii economice, rata
rentabilitãþii resurselor consumate, productivitatea muncii etc.);
• efort/efect (de exemplu: ratele de eficienþã ale cheltuielilor);
c) rate ale echilibrului financiar, ce reflectã corelaþia dintre posturi
sau grupe de posturi bilanþiere de activ ºi de pasiv (de exemplu: ratele de
lichiditate, rata solvabilitãþii globale etc.).
Deºi în teoria economicã se opereazã cu un numãr mare de rate, în
activitatea practicã fiecare firmã utilizeazã o gamã relativ redusã, care
reflectã cel mai bine interesele sale.
1.3.2.4. Metoda scorurilor
Scorul (metoda scoring) reprezintã o metodã bazatã pe analiza
discriminantã; cu aceastã metodã se opereazã, frecvent, în mediul extern al
firmei, de regulã în bãnci.
Universitatea Spiru Haret
33
Funcþia „scor” reprezintã o funcþie construitã pe baza unui numãr de
rate (de exemplu, ultima funcþie scor elaboratã de Banca Franþei se
întemeiazã pe 19 rate, iar valorile ei au la bazã observãri în timp, pe un
numãr foarte mare de firme) ºi a semnificaþiei acestora în definirea sãnãtãþii
financiare a firmei.
Primele lucrãri privind metoda scorurilor au fost realizate în SUA
între anii 1966 ºi 1968 iar în Franþa, spre sfârºitul anilor 1970.
Matematic, funcþia scor Z are forma:
Z = ax1 + bx2 +…+ zxn
în care: x1…, xn reprezintã ratele implicate în calcul;
a, b, …, z reprezintã coeficienþii de semnificaþie aferenþi ratelor.
Analiza discriminantã se foloseºte preponderent în investigarea echilibrului
financiar, unde completeazã alte metode. Scorul Z calculat la
nivelul unei firme indicã gradul de vulnerabilitate al acesteia, pune în
evidenþã disfuncþionalitatea înainte ca situaþia sã devinã iremediabil
compromisã. Analiza comparativã a dinamicii scorului individual cu
evoluþia constantã la nivelul sectorului de activitate reflectã predispoziþia
firmei la risc într-un mediu profesional dat.
În teoria economicã au fost elaborate o serie de modele bazate pe
metoda scorurilor, dintre care cele mai cunoscute sunt: modelul Altman,
modelul Conan ºi Holder, Loeb ºi Portier.
1.3.2.5. Metoda grilelor de evaluare
Aceastã metodã se foloseºte preponderent în diagnosticul mediului
concurenþial, al potenþialului intern, precum ºi în evaluarea ºi poziþionarea
globalã a firmei într-un mediu dat.
Aplicarea acestei metode presupune respectarea urmãtoarelor etape:
• identificarea criteriilor de evaluare a firmei (sau a unei laturi a activitãþii
acesteia);
• stabilirea coeficienþilor de semnificaþie pentru fiecare criteriu ºi
notarea fiecãrui criteriu;
• determinarea unei note medii ponderate (N) ºi poziþionarea firmei
în sistemul dat.
Universitatea Spiru Haret
34
1.3.2.6. Diagrama Pareto (metoda ABC)
Studierea unui fenomen prin acordarea de importanþe identice tuturor
componentelor sale nu are un grad de utilitate echivalent efortului de
investigare depus. Din studii statistice a rezultat cã 80% din rezultatele unui
fenomen cercetat sunt determinate de un numãr redus de variabile
(elemente componente sau factori de influenþã). De aceea, iniþiatorul acestei
metode propune o analizã selectivã a componentelor unui fenomen sau
rezultat în funcþie de poziþia lor în cadrul întregului.
Etapele aplicãrii metodei sunt:
• identificarea fenomenului ºi a parametrului specific acestuia;
• stabilirea valorilor parametrului specific;
• ordonarea elementelor componente ale fenomenului în ordinea
descrescãtoare a parametrului specific;
• calculul valorilor cumulate ale parametrului specific;
• delimitarea a trei zone A, B ºi C (metoda mai este denumitã ºi
„metoda ABC”);
• reprezentarea graficã a curbelor ABC (curba teoreticã pe baza
datelor statistice ºi curbele reale pe baza informaþiilor din firma analizatã).
Domeniile în care se foloseºte frecvent diagrama Pareto sunt: analiza
stocurilor, analiza costurilor, analiza cifrei de afaceri, analiza furnizorilor.
1.3.2.7. Cercetãrile operaþionale
Cercetãrile operaþionale reprezintã un ansamblu de metode matematice
care sunt utilizate în adoptarea deciziilor, în cazul în care intervin
numeroºi factori care trebuie avuþi în vedere. Elementele principale care
caracterizeazã cercetãrile operaþionale sunt:
– cercetarea unor sisteme organizate, în care intervine un complex de
factori;
– aplicarea unor metode ºtiinþifice pentru a scoate în evidenþã
legãturile de interdependenþã, a le exprima în forme matematice ºi a atribui
ponderi factorilor;
– raþionalizarea deciziilor pe baza informaþiilor ºi a unor metode
ºtiinþifice de analizã previzionalã.
Metodele utilizate în cercetãrile operaþionale pot fi grupate astfel:
• deterministe: programarea liniarã, programarea dinamicã, teoria
jocurilor, metoda drumului critic etc.;
Universitatea Spiru Haret
35
• probabiliste: lanþurile MARCOV, teoria firelor de aºteptare, metoda
PERT;
• simulative: metoda MONTE CARLO, modelul dinamic al simulãrii
gestionare etc.
Cercetãrile previzionale sunt utilizate în analiza previzionalã.
1.3.2.8. Metoda analizei regresionale
Aceastã metodã se utilizeazã în cazul relaþiilor de tip stocastic între
fenomenul analizat ºi factorii sãi de influenþã. Aplicarea acestei metode se
realizeazã prin parcurgerea urmãtoarelor etape:
• analiza calitativã de stabilire a conþinutului economic al fenomenului
analizat (y) ºi al factorilor de influenþã (x1, x2,…, xn);
• determinarea legãturii de cauzalitate dintre fenomen ºi factori ºi
formalizarea matematicã a acesteia (ecuaþia de regresie):
– liniarã: bx a yx + =
– hiperbolicã:
x
b a yx + =
– parabolicã: 2
x cx bx a y + + =
– exponenþialã: x
x ab y = etc.
• stabilirea valorii parametrilor ecuaþiei de regresie cu ajutorul
metodei celor mai mici pãtrate;
• calcularea intensitãþii legãturii dintre fenomenul analizat ºi factorii de
influenþã, cu ajutorul coeficientului de corelaþie (rxy) sau a raportului de
corelaþie:
( ) [ ] ( ) [ ] ‡” ‡” ‡” ‡”
‡” ‡” ‡”
– · –
· –
=
2 2 2 2
xy
y y n x x n
y x xy n
r
• evidenþierea influenþei factorilor asupra fenomenului analizat cu
ajutorul coeficienþilor de determinare (dyx).
1.3.2.9. Metoda calculului matricial
Aplicarea metodei calculului matricial, adaptatã la necesitãþile analizei
economico-financiare este utilã ºi eficientã. Ea se utilizeazã în cazul
Universitatea Spiru Haret
36
existenþei unei relaþii deterministe între fenomenul analizat ºi factorii de
influenþã, de tipul:
i
n
1 i
i b a F · = ‡”=
Separarea influenþei factorilor prin metoda calculului matricial þine
seama de ordinea de intercondiþionare a factorilor, întãrind principiile metodei
iterãrii. Metoda calculului matricial se poate aplica în toate domeniile
analizei economice, mai ales în condiþiile prelucrãrii automate a informaþiilor.
1.3.2.10. Metoda calculului marginal
Calculul marginal reflectã fie cheltuielile, fie veniturile adiþionale
generate de modificarea cu o unitate a volumului de activitate sau a
factorilor de producþie.
Indicatorii esenþiali ai analizei marginale sunt:
• contribuþia medie a unui factor de influenþã la realizarea
fenomenului aratã câte unitãþi din fenomenul analizat revin unei unitãþi de
factor de influenþã:
( )
i
1
i f
F f MF =
• contribuþia marginalã aratã cu cât sporeºte fenomenul când un
factor de influenþã sporeºte cu o unitate, în condiþiile în care ceilalþi factori
rãmân constanþi:
( )
0 1 i i
0 1
i
i f f
F F
f
F f mf
–
–
=
Ä
Ä
=
• coeficientul de elasticitate mãsoarã cu câte procente variazã
fenomenul ca urmare a variaþiei cu un procent a factorului de influenþã:
( ) ( )
0
0 1
0
i
i
i i
0
0 1
i
i
0
f f
f f
:
F
F F
f
f :
F
F R
– –
=
Ä Ä
=
• coeficientul mediu de elasticitate mãsoarã cu câte procente se
modificã în medie indicatorul pe un interval ca urmare a modificãrii în
medie cu un procent, pe acelaºi interval, a factorului de influenþã:
Universitatea Spiru Haret
37
i
i
x f
f :
F
F e i
Ä Ä
= .
Metoda se utilizeazã în analiza cifrei de afaceri, a potenþialului uman,
a costurilor, a rentabilitãþii etc.
1.3.2.11. Metoda fluxurilor
Analiza pe bazã de fluxuri este un demers al analizei financiare,
adoptat în teoria ºi practica unor þãri occidentale încã din anii 1960. Potrivit
metodei, firma este o structurã vie, traversatã de un ansamblu de fluxuri de
intrare ºi de ieºire.
„Fluxul” reprezintã orice miºcare generatã de o operaþiune desfãºuratã
de întreprindere având un impact asupra trezoreriei, fie imediat, fie la
termen.
Instrumentele analizei financiare bazate pe metoda fluxurilor sunt:
tabloul de finanþare ºi tabloul de trezorerie. Folosirea lor permite evidenþierea
ºi analiza transformãrilor înregistrate într-o anumitã perioadã,
înþelegerea dinamicii situaþiei financiare, analiza pertinentã a lichiditãþii ºi
solvabilitãþii firmei etc.
1.3.2.12. Metode sociologice
Analiza economico-financiarã are un caracter participativ datoritã
implicãrii firmei atât cu ocazia pregãtirii ºi realizãrii acesteia, cât ºi cu
ocazia discutãrii concluziilor.
Printre tehnicile sociologice care asigurã practic o colaborare a
analiºtilor cu managerii se numãrã cea a chestionarului ºi a interviului.
La nivelul unei firme se elaboreazã chestionare cu întrebãri specifice
firmei, respectiv domeniului investigat. Pentru pregãtirea lor se recomandã
consultarea managerilor firmei respective, pentru a se cunoaºte punctele
cheie ale preocupãrilor actuale ºi de perspectivã ale acestora.
Chestionarul, indiferent de amploarea investigãrii, trebuie sã
îndeplineascã unele cerinþe elementare: sã fie redactat într-un limbaj
simplu; întrebãrile sã fie clare ºi redactate într-o anumitã logicã; conþinutul
chestionarului trebuie sã concorde cu nevoile de informaþii ale diferitelor
tipuri de analizã.
Universitatea Spiru Haret
38
Interviul este o discuþie deschisã prin care se încearcã lãrgirea
câmpului de informaþii necesare pentru realizarea unei analize diagnostic.
În mãsura în care este bine pregãtit, interviul permite analiºtilor obþinerea
unor informaþii fine, de nuanþã.
1.3.2.13. Banchmarkingul
Banchmarkingul este o metodã de analizã prin care se realizeazã
comparaþii directe între procesele funcþionale sau operaþionale ale unor
firme care aparþin unor sectoare diferite, cu scopul de a identifica sursele de
avantaj concurenþial. Acest instrument stimuleazã activitatea managerilor ºi
personalului aflat în cãutarea permanentã a progresului, devenind deseori
parte componentã a culturii firmei.
Banchmarkingul se desfãºoarã în trei etape:
• identificarea proceselor cheie asupra cãrora se va concentra studiul,
în funcþie de impactul lor economic, de importanþa lor strategicã pentru
viitor ºi de receptivitatea salariaþilor la schimbare;
• identificarea celor mai bune performanþe, practici manageriale;
• identificarea posibilitãþilor ºi mijloacelor concrete de aplicare acestor
practici în firma analizatã.
1.4. Informaþia economicã – premisã a efectuãrii
analizei economico-financiare
Informaþia economicã reprezintã una din formele de bazã ale
informaþiei generale ºi este esenþialã pentru analiza economico-financiarã.
La nivelul firmei, informaþia economicã se constituie din urmãtoarele
surse:
– surse externe firmei ca sistem – informaþii privind progresul tehnic în
ramura respectivã, conjunctura pieþei, informaþii oferite de organele fiscale,
bãnci, burse de valori, mass-media, târguri ºi expoziþii, simpozioane etc.
– surse interne reflectã stãrile firmei la un moment dat, fiind asigurate
de sistemul de evidenþã, respectiv de contabilitatea de gestiune ºi financiarã.
Informaþia economicã poate fi structuratã dupã diverse criterii, în
funcþie de cerinþe multiple, pentru a asigura o percepere cât mai corectã a
proceselor pe care le defineºte.
În literatura de specialitate au apãrut o serie de clasificãri pe bazã de
criterii diverse, cum ar fi:
Universitatea Spiru Haret
39
a) dupã natura lor: informaþii economico-financiare, tehnice,
tehnologice, politice, sociale, juridice etc.;
b) dupã gradul de accesibilitate: informaþii deschise (largã
accesibilitate), limitate (accesibilitate redusã), închise (protejate);
c) dupã provenienþã: informaþii interne, externe;
d) din punct de vedere funcþional: informaþie normativã, informaþie
efectivã, de stare a performanþelor economico-financiare.
Indiferent de izvorul lor, în scopul valorificãrii acestora în procesul
de analizã economico-financiarã ºi de management, informaþiile trebuie sã
îndeplineascã urmãtoarele cerinþe fundamentale:
• utilitate pentru managerii firmei în conducerea proceselor economice;
• exactitate – prelucrare corectã a datelor;
• profunzime – reflectarea completã a legãturilor cauzale dintre
fenomenele ºi procesele economice pentru a desprinde concluzii judicioase
în vederea adoptãrii unor decizii raþionale;
• vechimea – poate influenþa nefavorabil reglarea funcþiunii
sistemului în condiþiile în care informaþiile nu au fost actualizate;
• valoarea informaþiei – este determinatã de posibilitatea adoptãrii
unor decizii eficiente pentru firmã;
• costul informaþiei – are un rol hotãrâtor în structurarea ºi
conducerea unitãþilor economice, în condiþii de eficienþã.
1.5. Utilizatorii rezultatelor analizei economico-financiare
Realizarea obiectului de activitate al firmei se înfãptuieºte prin
desfãºurarea unei multitudini de operaþiuni care au loc sub impulsul
continuu al factorilor endogeni ºi exogeni. Ca atare, fiecare funcþie a firmei
reprezintã un ansamblu de atribuþii specializate ºi omogene.
Funcþiile firmei (cercetare ºi dezvoltare, producþie, comercialã, de
personal, financiar-contabilã), indiferent de forma de proprietate, îmbrãþiºeazã
totalitatea aspectelor activitãþii economico-financiare ale acesteia,
fiecare fiind atât o condiþie, cât ºi o rezultantã a celorlalte.
Luând în considerare faptul cã obiectivele activitãþii oricãrei firme se
circumscriu în funcþiunile ei, iar asupra lor se exercitã atributele conducerii,
rezultã cã analiza se aflã la confluenþa acestora, constituindu-se într-un
Universitatea Spiru Haret
40
instrument al realizãrii tuturor atributelor sau chiar într-o funcþie autonomã
cuprinzãtoare.
Analiza economico-financiarã are un loc bine definit în structurile
funcþionale ale conducerii, reprezentând un instrument al centrelor de
decizie în amplul proces de sporire a eficienþei oricãrei activitãþi.
Principalii utilizatori ai informaþiilor furnizate de analiza economicofinanciarã
sunt:
1. Furnizorii de capital: acþionarii ºi consultanþii acestora; investitorii
în obligaþiuni, bãncile ºi alþi investitori;
2. Partenerii de afaceri: furnizorii, clienþii, angajaþii ºi organizaþiile
sindicale;
3. Statul: fiscul, guvernul ºi organizaþiile cvasiguvernamentale;
autoritãþile locale;
4. Alþi utilizatori: managementul firmei, organizaþiile profesionale,
analiºtii ºi consultanþii, auditorii ºi publicul.
Acþionarii sunt interesaþi de performanþele curente ale investiþiei
realizate ºi aºteptãrile privind rentabilitatea viitoare. Bãncile ºi alþi
investitori sunt o categorie de utilizatori interesatã de monitorizarea
capacitãþii de platã ºi de gradul de îndatorare al firmei. Furnizorii sunt
interesaþi atât în dezvoltarea viitoare a afacerilor cu partenerii comerciali,
cât ºi de securitatea financiarã a clienþilor. Clienþii au în mod tipic cea mai
relaxatã atitudine în legãturã cu standingul financiar al partenerilor pe linia
de amonte. Angajaþii ºi organizaþiile sindicale sunt orientate îndeosebi de
securitatea locurilor de muncã ºi negocierea salariilor. Fiscul asigurã o parte
semnificativã din venituri prin impozitarea firmelor (profit, valoarea
adãugatã etc.). Guvernul trebuie sã formuleze politicile economice, sã
conducã economia ºi sã monitorizeze anumite zone economice. Autoritãþile
locale au ca principal interes industriile care sunt primordiale în zona pe
care o administreazã având ca scop emisiunea de obligaþiuni, acordarea de
facilitãþi, atragerea investitorilor.
Managementul firmei utilizeazã frecvent analiza propriilor rezultate
ºi performanþe financiare prin raportare la situaþia industriei ºi a
principalilor concurenþi pentru a-ºi localiza propria poziþie. Monitorizarea
performanþelor ramurii influenþeazã nivelul ºi momentul investiþiilor,
politica de cercetare-dezvoltare, politica de marketing-promovare.
Universitatea Spiru Haret
41
Concepte cheie: analiza; analiza cantitativã; analiza calitativã;
analiza economico-financiarã; analiza macroeconomicã; analiza microeconomicã;
comparaþia; gruparea; metoda bilanþierã; metoda corelaþiei;
metoda grilelor de evaluare; metoda ratelor; metoda substituirilor în lanþ
(iterãrii).
Întrebări recapitulative:
1. Cum definiþi analiza economico-financiarã?
2. Care sunt principalele tipuri de analizã economico-financiarã?
3. Care sunt principalele etape ale procesului de analizã economi-
co-financiarã?
4. Care sunt principalele metode de analizã calitativã?
5. Care sunt principalele metode de analizã cantitativã?
6. Care sunt principiile metodei substituirilor în lanþ?
7. Care sunt principalele categorii de rate utilizate în analiza economico-
financiarã?
8. Care sunt principalele surse de informaþii utilizate în analiza
economico-financiarã?
9. Care sunt principalele categorii de utilizatori ai informaþiilor
furnizate de analiza economico-financiarã ºi ce urmãresc aceºtia?
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Iºfãnescu A. º.a., Analiza economico-financiarã, Editura
Economicã, Bucureºti, 1999.
2. Mãrgulescu D. º.a., Analiza economico-financiarã, Editura
Fundaþiei România de Mâine, 1999.
3. Moroºan Iosefina, Diagnostic, analizã ºi previziune economicofinanciarã,
Editura Ankarom, Iaºi, 1998.
4. Moroºan Iosefina, Analiza economico-financiarã, în industrie
comerþ, turism ºi exploataþiile agricole, Editura Fundaþiei România de
Mâine, Bucureºti, 2001.
5. Moroºan Iosefina, Analiza economico-financiarã. Tehnici ºi
metode, Editura Fundaþiei România de Mâine, 2002.
6. Niculescu Maria, Diagnostic economic, Editura Economicã,
Bucureºti, 2003.
Universitatea Spiru Haret
42
CAPITOLUL 2
ANALIZA REZULTATELOR ACTIVITĂȚII DE PRODUCȚIE
ȘI COMERCIALIZARE
Obiective
• cunoaºterea, calculul ºi modelarea indicatorilor care caracterizeazã
rezultatele activitãþii de producþie ºi comercializare;
• mãsurarea ºi interpretarea acþiunii principalilor indicatori care
influenþeazã rezultatele activitãþii de producþie ºi comercializare;
• cuantificarea consecinþelor modificãrii principalilor indicatori ai
producþiei ºi comercializãrii asupra indicatorilor economico-financiari ai
firmei.
2.1. Analiza activitãþilor de producþie ºi comercializare
Principalii indicatori de mãsurare a activitãþii unei firme sunt: cifra de
afaceri, producþia marfã fabricatã, producþia exerciþiului (producþia globalã)
ºi valoarea adãugatã.
a) Cifra de afaceri (CA)
Cifra de afaceri reprezintã suma veniturilor realizate din vânzãri de
bunuri, vânzãri de mãrfuri, executarea de lucrãri ºi prestãri de servicii, mai
puþin rebuturile, remizele ºi alte reduceri acordate clienþilor.
b) Producþia marfã fabricatã (Qf)
Producþia marfã fabricatã exprimã valoarea produselor fabricate,
lucrãrilor executate ºi serviciilor prestate în cursul unei perioade de timp ºi
care urmeazã sã fie vândute.
Producþia obþinutã destinatã livrãrii se poate determina pe baza
urmãtoarei relaþii:
Qf = Vpf + Vle + Vsp
Vpf = Qv + (Sf – Si)
Universitatea Spiru Haret
43
unde:
Qf = producþia obþinutã destinatã livrãrii;
Vpf = valoarea produselor fabricate (produse finite, semifabricate
destinate livrãrii ºi produse reziduale);
Vle = valoarea lucrãrilor executate;
Vsp = valoarea serviciilor prestate;
(Sf – Si) sau ÄQs = stocurile de produse la sfârºitul ºi respectiv la
începutul perioadei sau variaþia producþiei stocate.
Pentru calculul producþiei marfã fabricatã se utilizeazã informaþiile
din contabilitatea financiarã, respectiv rulajele debitoare ale conturilor 345
„Produse finite” ºi 341 „Semifabricate” ºi rulajele creditoare ale conturilor
704 „Venituri din lucrãri executate ºi servicii prestate”, 705 „Venituri din
studii ºi cercetãri” ºi 708 „Venituri din activitãþi diverse”.
Scopul producþiei oricãrei firme cu caracter industrial este de a
ajunge în situaþia de „producþie marfã”, de a se realiza în conformitate cu
exigenþele pieþei. Comparaþia între indicatorul „producþia exerciþiului” ºi
„producþia marfã fabricatã” este deosebit de relevantã deoarece reflectã
gradul în care rezultatele incluse în producþia exerciþiului au îndeplinit ºi
cerinþa de „marfã” ºi mãsura în care stocurile s-au diminuat, sau
dimpotrivã, au crescut.
c) Producþia exerciþiului sau producþia globalã (Qe)
Producþia exerciþiului, denumitã ºi producþia brutã (globalã), reflectã
în expresie valoricã volumul total al activitãþii de producþie desfãºurate de
cãtre firmã pe perioada unui exerciþiu financiar.
Relaþia de calcul este:
Qe = Qv + ÄQs +Qi
în care: Qv = producþia vândutã (sau cifra de afaceri exprimatã în preþuri
de vânzare, exclusiv TVA);
ÄQs = variaþia producþiei stocate (creºterea/descreºterea producþiei
stocate, în care se includ stocurile de produse finite, semifabricate,
producþie neterminatã etc.);
Qi = producþia imobilizatã (respectiv, costul imobilizãrilor corporale
ºi necorporale realizate în regie proprie).
Universitatea Spiru Haret
44
Indicatorul „producþia exerciþiului” se determinã periodic în funcþie
de scopul analizei economice, iar informaþiile servesc la:
– determinarea capacitãþilor de producþie, a numãrului de utilaje, a
volumului resurselor de muncã, a dimensiunii activelor circulante;
– determinarea ºi analiza volumului de activitate ºi a modificãrilor
structurale ale elementelor componente;
– reflectarea corelaþiilor cu ceilalþi indicatori valorici ai activitãþii de
producþie ºi comercializare a firmei;
– determinarea productivitãþii muncii.
d) Valoarea adãugatã (VA)
Valoarea adãugatã reprezintã surplusul de venituri peste valoarea
consumurilor provenind de la terþi, respectiv bogãþia creatã prin
valorificarea resurselor tehnice, umane ºi financiare ale firmei.
Valoarea adãugatã reflectã contribuþia unei firme la produsul intern
brut (P.I.B.), reprezentând, pe de o parte, un indicator de performanþã
economico-financiarã a firmei, iar pe de altã parte, un indicator în sistemul
fiscalitãþii.
Pe baza valorii adãugate considerãm cã poate fi apreciatã adevãrata
dimensiune a activitãþii unei firme. Spre deosebire de cifra de afaceri, care
include ºi valoarea cumpãrãrilor de materii prime, materiale ºi servicii care
se regãsesc în cifra de afaceri a firmelor furnizoare, valoarea adãugatã
cuprinde numai echivalentul activitãþii firmei în cauzã.
În scopul analizei dinamicii activitãþii de producþie ºi comercializare
a unei firme se studiazã corelaþiile între indicatorii valorici prezentaþi în
acest paragraf.
Se considerã ca situaþii normale, urmãtoarele corelaþii:
a) f v Q Q I I ¡Ý
Egalitatea dintre indicele producþiei vândute ( v Q I ) ºi indicele
producþiei marfã fabricate ( ) f Q I semnificã menþinerea ponderii
imobilizãrilor în stocuri de produse finite. Inegalitatea este rezultatul
tendinþei de reducere a ponderii acestor imobilizãri, ceea ce înseamnã
creºterea gradului de valorificare a producþiei obþinute.
b) f Q I > e Q I
Universitatea Spiru Haret
45
Creºterea mai rapidã a producþiei marfã fabricate faþã de creºterea
producþiei exerciþiului evidenþiazã o situaþie pozitivã, respectiv reducerea
stocurilor de producþie nedeterminatã ºi a consumului intern, dar pânã la un
anumit nivel care sã nu afecteze desfãºurarea normalã a activitãþii de
producþie.
c) VA I > e Q I
Inegalitatea dintre indicele valorii adãugate ºi indicele producþiei
exerciþiului exprimã reducerea ponderii consumurilor provenite de la terþi
în volumul total al activitãþii firmei, ceea ce înseamnã creºterea gradului de
valorificare a resurselor materiale.
Rezultã cã, într-o situaþie normalã apar inegalitãþile:
f Q CA I I ¡Ý > e Q I < VA I
Diagnosticarea activitãþii economico-financiare a firmei presupune
utilizarea raportului static ºi dinamic în vederea construirii modelelor
multiplicative de analizã.
Raportul static dintre indicatorii valorici prezentaþi în acest paragraf
permite caracterizarea evoluþiei elementelor care diferenþiazã aceºti
indicatori. Astfel, elementele care diferenþiazã indicatorul „cifra de afaceri”
ºi indicatorul „producþia marfã fabricatã” sunt stocurile de produse finite,
precum ºi alte venituri exclusiv cele financiare ºi extraordinare.
Principalele rapoarte statice construite pe baza valorilor posibile ale
indicatorilor valorici sunt:
a) Raportul static dintre producþia vândutã (Qv) ºi producþia marfã
fabricatã destinatã livrãrii (Qf) reflectã modificarea stocurilor de produse
finite.
1
Q
Q
f
v
ð
ö
b) Raportul static dintre producþia destinatã livrãrii (Qf) ºi producþia
exerciþiului (Qe) exprimã modificarea ponderii imobilizãrilor în stocuri de
producþie neterminatã, precum ºi a consumului intern.
1
Q
Q
e
f
ð
ö
Universitatea Spiru Haret
46
c) Raportul static dintre valoarea adãugatã (VA) ºi producþia
exerciþiului (Qe) relevã modificarea ponderii consumurilor de la terþi în
volumul total de activitate al firmei.
1
Q
VA
e ð
ö
Raportul dinamic se determinã pe baza indicatorilor valorici (cu bazã
fixã) ºi caracterizeazã evoluþia acestora faþã de o anumitã perioadã (de
exemplu, perioada precedentã).
Raporturile dinamice calculate pe baza valorilor posibile ale
indicatorilor valorici sunt:
a) Raportul dinamic dintre indicele producþiei vândute ( v Q I ) ºi
indicele producþiei marfã fabricate ( f Q I ) reflectã relaþia dintre ritmul
vânzãrilor ºi ritmul fabricaþiei.
1
I
I
f
v
Q
Q
ð
ö
b) Raportul dinamic dintre indicele producþiei marfã fabricate ( f Q I )
ºi indicele producþiei exerciþiului ( e Q I ) semnificã legãtura dintre ritmul
producþiei ºi ritmul volumului total de activitate de producþie.
1
I
I
e
f
Q
Q
ð
ö
c) Raportul dinamic dintre indicele valorii adãugate (IVA) ºi indicele
producþiei exerciþiului ( e Q I ) exprimã creºterea sau scãderea gradului de
valorificare a resurselor materiale, respectiv a consumurilor provenite de la
terþi.
1
I
I
e Q
VA
ð
ö
Universitatea Spiru Haret
47
2.2. Analiza cifrei de afaceri
Cifra de afaceri reprezintã veniturile totale provenite din operaþiuni
comerciale ale unei firme într-o perioadã determinatã.
Operaþiunile comerciale luate în considerare în determinarea cifrei de
afaceri se referã la:
• vânzãri de bunuri;
• vânzãri de mãrfuri;
• vânzãri de produse;
• contravaloarea lucrãrilor executate;
• contravaloarea serviciilor prestate;
• venituri din redevenþe, locaþii de gestiune ºi chirii;
• alte venituri.
De menþionat cã în cifra de afaceri nu se includ veniturile financiare
ºi extraordinare.
2.2.1. Indicatori de măsurare a cifrei de afaceri
În analiza economico-financiarã sunt operaþionali urmãtorii
indicatori:
a) Cifra de afaceri netã (CA) reprezintã, conform reglementãrilor
contabile de armonizare cu directivele europene ºi cu Standardele
Internaþionale de Contabilitate (OMFP 1752/2005), un indicator al contului
de profit ºi pierdere, care cuprinde sumele rezultate din vânzarea de
produse ºi furnizarea de servicii care se înscriu în activitatea curentã a
firmei, dupã deducerea reducerilor comerciale ºi a taxei pe valoarea
adãugatã, precum ºi a altor taxe legate direct de cifra de afaceri.
b) Cifra de afaceri medie, denumitã ºi preþ mediu de vânzare,
reprezintã venitul obþinut pe unitatea de produs sau de serviciu ºi se
calculeazã pe baza relaþiei:
Q
CA CA =
unde: Q reprezintã volumul fizic al vânzãrilor.
c) Cifra de afaceri marginalã (CAm), exprimã variaþia veniturilor din
vânzãri generatã de creºterea cu o unitate a volumului fizic al vânzãrilor:
Universitatea Spiru Haret
48
0 1
0 1
m Q Q
CA CA
Q
CA CA
–
–
=
Ä
Ä
=
d) Cifra de afaceri criticã (CAcr), reflectã pragul de rentabilitate al
firmei ºi reprezintã acel nivel al veniturilor din vânzãri necesar acoperirii
integrale a cheltuielilor de exploatare. Calculul cifrei de afaceri critice
porneºte de la ipoteza de bazã, conform cãreia profitul este nul în momentul
atingerii pragului de rentabilitate, iar cheltuielile totale în raport cu volumul
de activitate se grupeazã în cheltuieli fixe ºi cheltuieli variabile:
v
cr R 1
Chf CA
–
=
în care: Chf reprezintã suma cheltuielilor fixe;
Rv reprezintã rata cheltuielilor variabile, respectiv cheltuielile
variabile medii la un leu cifrã de afaceri ..
.
..
. =
CA
Chv Rv .
Principalele probleme ale analizei cifrei de afaceri, ale diagnosticului
acesteia la nivel de firmã sunt:
• analiza dinamicii ºi structurii cifrei de afaceri;
• analiza factorialã a cifrei de afaceri;
• analiza cifrei de afaceri în corelaþie cu capacitatea de producþie ºi
cerere;
• previzionarea cifrei de afaceri minime, modele de determinare,
determinarea cu restricþii prestabilite ºi probabile în funcþie de variabila
„timp”;
• analiza reflectãrii cifrei de afaceri în principalii indicatori
economico-financiari ai firmei.
2.2.2. Analiza dinamicii și structurii cifrei de afaceri
2.2.2.1. Analiza dinamicii cifrei de afaceri
Analiza evoluþiei în timp a vânzãrilor poate fi realizatã pe total firmã
ºi pe produse.
Procedeele de analizã recomandate pentru analiza cifrei de afaceri
sunt:
Universitatea Spiru Haret
49
a) modificãrile (abaterile) absolute cu bazã fixã (BF) sau în lanþ
(BL):
ÄCABF = CAn – CA0 sau ÄCABL = CAn – CAn-1
b) indicii cu bazã fixã sau în lanþ:
100
CA
CA I
0
n
CABF
× = sau 100
CA
CA I
1 n
n
CABL
× =
–
c) ratele de creºtere cu bazã fixã sau în lanþ:
100 I R BF CA BF – = sau 100 I R BL CA BL – =
d) ritmul mediu anual de creºtere:
100 1
CA
CA
100 100
CA
CA
100 I R 1 n
0
n 1 n
0
n
CA × .
.
.
.
. .
.
.
– = – · = – = – –
Aceste procedee de analizã sunt aplicabile în condiþii de stabilitate
economicã sau atunci când între perioada de analizã ºi cea de referinþã nu
existã diferenþe prea mari în timp; în condiþiile în care însã, procesul
inflaþionist îºi face simþitã prezenþa sau când, chiar dacã inflaþia este
moderatã, distanþa între cele douã momente este suficient de mare, a nu
corecta indicele dinamic al cifrei de afaceri cu cel inflaþionist presupune o
abordare simplistã, care deturneazã esenþa fenomenului economic.
Compatibilitatea datelor se poate asigura prin deflatarea sau inflatarea
indicatorilor.
Deflatarea presupune exprimarea datelor aferente perioadei de
analizã în unitãþi monetare constante, aferente primului an, considerat bazã
(actualizarea se efectueazã în raport cu anul iniþial). Corelaþia se aplicã
astfel:
0 / m n
m n
m n
p
CRT
R I
CA
CA
–
–
–
=
unde: CAR este cifra de afaceri realã sau comparabilã;
CACRT este cifra de afaceri curentã;
0 / m n p I – reprezintã indicele preþurilor, raportat la primul an al analizei.
Universitatea Spiru Haret
50
Inflatarea presupune actualizarea indicatorilor valorici la ultimul an al
perioadei analizate, pe baza urmãtoarei relaþii de calcul:
m n / n m n m n p CRT R I CA CA – – –
× =
în care: m n / n p I – reprezintã indicele preþurilor, raportat la ultimul an al
perioadei de analizã.
Pentru a avea relevanþã în stabilirea strategiei de dezvoltare a firmei,
dinamica cifrei de afaceri trebuie comparatã cu dinamica pieþei, respectiv a
sectorului de activitate. Dacã sectorul de activitate este mai dinamic decât
firma analizatã acest lucru se poate datora fie creºterii într-un ritm superior
a volumului vânzãrilor, concurenþei deja existente, fie apariþiei de noi
concurenþi, fie interacþiunii celor douã cauze.
2.2.2.2. Analiza structurii cifrei de afaceri
Cifra de afaceri a unei firme poate fi analizatã structural, în funcþie de
diverse criterii de grupare a vânzãrilor, cum sunt: pe produse, clienþi, pieþe
de desfacere, faze ale ciclului de viaþã a produselor.
Structura cifrei de afaceri evidenþiazã ponderea deþinutã de anumite
elemente componente în totalul vânzãrilor unei firme.
Analiza structuralã se poate realiza prin aplicarea urmãtoarelor
procedee:
a) ponderile componentelor cifrei de afaceri (gi):
100
CA
ca g i
i × =
în care:
gi reprezintã ponderea deþinutã de categoria „i” în totalul cifrei de
afaceri;
cai – cifra de afaceri realizatã de categoria „i”;.
CA – cifra de afaceri totalã.
b) coeficientul de concentrare (Gini-Struck):
[ ) 1 , 0 G , 2 n ;
1 n
1 g n
G
2
i ¸ ¡Ý
–
–
= ‡”
Universitatea Spiru Haret
51
în care:
n reprezintã numãrul de termeni ai seriei;
gi reprezintã structura vânzãrilor pe categorii de activitãþi, grupe de
produse, unitãþi operative etc.
Coeficientul de concentrare Gini-Struck poate lua valorile care
aparþin intervalului [0; 1), cu urmãtoarea semnificaþie: apropierea de 1 a
coeficientului de concentrare (de structurã) înseamnã cã în structura
activitãþii existã produse care dau cea mai mare parte din cifra de afaceri;
apropierea de zero semnificã o distribuþie relativ uniformã a vânzãrilor pe
structurile implicate în calcul.
În scopul adâncirii analizei se utilizeazã ºi indicele de concentrare
Herfindhal.
c) Coeficientul HERFINDHAL (H):
[ ] 1 , n / 1 H ; g H 2
i ¸ = ‡”
Pot fi evidenþiate urmãtoarele situaþii:
• H = 1, atunci când cifra de afaceri este formatã dintr-un singur
element;
• H = 1/n, atunci când elementele componente contribuie în aceeaºi
mãsurã la formarea cifrei de afaceri;
• când H se apropie de 1, aceasta reflectã un grad ridicat de
concentrare a vânzãrilor, iar apropierea de 1/n reflectã o distribuþie relativ
echilibratã a acestora.
Interpretãrile date rezultatelor celor doi coeficienþi sunt diferite în
funcþie de contextul ºi conjunctura economicã, astfel:
– dacã firma analizatã deþine poziþie de monopol, atunci este pozitivã
situaþia în care gradul de concentrare a activitãþii este mare, deoarece firma
poate realiza performanþe deosebite fãrã o diversificare importantã a
activitãþii;
– dacã firma funcþioneazã într-un mediu concurenþial agresiv, atunci
este de preferat un grad mic de concentrare, deoarece diminuarea
performanþelor la anumite categorii (prin reducerea cererii) ºi nu la întreg
obiectul de activitate, înseamnã pierderi mai mici.
Universitatea Spiru Haret
52
Analiza structuralã a activitãþii trebuie sã se realizeze cu prudenþã ºi
în corelaþie cu fazele ciclului de viaþã: lansare, creºtere, maturitate, declin.
De menþionat cã analiza structurii trebuie efectuatã împreunã cu studierea
evoluþiei în timp a cifrei de afaceri; în acest fel se poate explica dacã
modificarea structurii vânzãrilor a avantajat sau nu firma din punct de
vedere economic. Factorii care pot genera modificãri structurale a
vânzãrilor pot fi obiectivi sau subiectivi. De exemplu, modificarea cererii,
factor obiectiv, implicã ºi schimbãri structurale, renunþarea la anumite
elemente ºi sporirea importanþei altora; reducerea ponderii unui anumit
produs, sortiment, serviciu ca efect al unor disfuncþionalitãþi interne
reprezintã un factor subiectiv.
d) Metoda ABC (diagrama PARETTO)
Metoda ABC se recomandã a fi aplicatã îndeosebi în cazul
structurãrii cifrei de afaceri pe clienþi ºi pe produse.
Aplicarea metodei ABC la gestiunea unei clientele eterogene a
condus la urmãtoarea distribuþie optimalã.
• zona A: 10% din clienþi contribuie cu 60% din CA;
• zona B: 40% din clienþi contribuie cu 30% din CA;
• zona C: 50% din clienþi contribuie cu 10% din CA.
Studierea acestei distribuþii teoretice permite stabilirea unor concluzii
utile în fundamentarea deciziilor privind volumul activitãþii pentru
securitatea ºi rentabilitatea firmei. Astfel:
– zona A contribuie în cea mai mare mãsurã la rentabilitatea firmei,
dar are ºi cel mai ridicat grad de risc (incapacitatea de platã a unui client
important se reflectã într-o mãsurã însemnatã asupra situaþiei financiare a
firmei analizate);
– zona B asigurã cel mai mare grad de stabilitate din punct de vedere
al vânzãrilor ºi rentabilitãþii ºi constituie un risc moderat pentru firmã;
– zona C se caracterizeazã printr-o rentabilitate scãzutã (indicele
cheltuielilor de exploatare devanseazã indicele cifrei de afaceri) ºi printr-un
risc redus.
Universitatea Spiru Haret
53
Reprezentarea graficã a curbelor ABC, se prezintã astfel:
Curba teoreticã ABC
C
B
Curba realã ABC
A B'
A'
(%)CA
100%
90%
75%
60%
50%
45%
10% 50% 100%
(%) clienþi
Fig. 2.1. Reprezentarea graficã a curbelor ABC
0x = ponderea în funcþie de numãrul de clienþi;
0y = ponderea în cifra de afaceri.
Pentru reprezentarea graficã a curbelor ABC s-au luat în calcul
urmãtoarele valori:
– 10% din clienþi reprezintã 45% din CA;
– 40% din clienþi reprezintã 30% din CA;
– 50% din clienþi reprezintã 25% din CA.
Studiind posibilitãþile de reprezentare graficã ale celor douã curbe se
constatã urmãtoarele:
– când curba realã este sub curba teoreticã, scade ponderea vânzãrilor
din zona A ºi creºte ponderea vânzãrilor din zonele B ºi/sau C;
Universitatea Spiru Haret
54
– când curba realã este deasupra curbei teoretice, creºte ponderea
vânzãrilor din zona A (posibil ºi în zona B) ºi scade ponderea vânzãrilor
din zona C.
În cazul analizei CA pe produse distribuþia teoreticã este:
– zona A = 10-15% din tipurile de produse contribuie cu 60-70% din
CA;
– zona B = 25-30% din tipurile de produse contribuie cu 25-30% din
CA;
– zona C = 65-70% din tipurile de produse contribuie cu 10-15% din
CA.
Practica economicã demonstreazã cã interpretarea datelor în cazul
acestei metode este diferitã de la un caz la altul. În unele situaþii, firma este
avantajatã de existenþa unei clientele slab diferenþiate, în alte cazuri, tocmai
operarea cu o clientelã foarte importantã poate genera efecte economice
maxime.
2.2.3. Analiza factorială a cifrei de afaceri
Alãturi de analiza staticã ºi dinamicã a cifrei de afaceri, relevantã
pentru procesul de analizã este ºi analiza factorialã, în urma cãreia se pot
identifica ºi cuantifica factorii ºi influenþele lor.
Utilizatorii acestor informaþii sunt în principal managerii firmelor,
instituþiile finanþatoare, acþionarii, statul, salariaþii etc.
Analiza factorialã a cifrei de afaceri se realizeazã diferenþiat, funcþie
de obiectul de activitate al firmei, deoarece factorii de influenþã ºi relaþiile
de cauzalitate sunt specifice. Existã însã ºi modele de analizã general
aplicabile.
2.2.3.1. Analiza factorialã a cifrei de afaceri în cazul firmelor
cu activitate de producþie
În cazul firmelor de producþie cu profil industrial, se utilizeazã
urmãtoarele modele de analizã a cifrei de afaceri:
a)
f s
f
s Q
CA
N
Q N CA × × =
b) h h z s W N N N CA × × × =
Universitatea Spiru Haret
55
c)
f f
f
s
f
s Q
CA
M
Q
N
M N CA × × × =
d)
f f
f
f
f
s
f
s Q
CA
M
Q
M
M
N
M N CA × Œ ×
Œ
× × =
e)
t s
t
s S
CA
N
S
N CA × × =
f) p Q CA × =
100
p g
p i i ×
= ‡”
unde: CA – cifra de afaceri;
s N – numãrul mediu al personalului;
Qf – producþia marfã fabricatã destinatã livrãrii;
s
f
N
Q
– productivitatea medie anualã a muncii (calculatã pe baza
producþiei fabricate);
f Q
CA
– gradul de valorificare a producþiei obþinute destinate livrãrii;
z N – numãrul mediu de zile lucrate de un angajat în perioada
analizatã;
h N – numãrul mediu de ore lucrate de un angajat într-o zi;
h W – productivitatea medie orarã a unui angajat;
f M – valoarea medie a mijloacelor fixe;
f M
Œ
– valoarea medie anualã a mijloacelor fixe direct productive;
s
f
N
M
– gradul de înzestrare tehnicã a muncii;
f
f
M
M
Œ
– compoziþia tehnologicã a mijloacelor fixe;
Universitatea Spiru Haret
56
f
f
M
Q
Œ – randamentul mijloacelor fixe direct productive (producþia
marfã fabricatã la un leu mijloace fixe);
St – stocuri de materii prime, materiale;
p – preþul mediu de vânzare unitar;
gi – structura producþiei vândute pe produse;
pi – preþul de vânzare aferent producþiei de tip „i”.
Analiza factorialã a cifrei de afaceri se realizeazã pe baza metodei
substituirilor în lanþ pentru compararea rezultatelor efective cu cele din baza
de raportare, dar se poate efectua ºi utilizând metodele statistice, respectiv
comparând dinamica indicatorilor.
De exemplu, potrivit primului model de analizã, se observã cã orice
modificare a unuia dintre cei trei factori exercitã o influenþã în acelaºi sens
ºi asupra cifrei de afaceri:
f s
f
s Q
CA
N
Q
N CA × × =
Dacã indicele producþiei marfã fabricate devanseazã indicele de
creºtere a numãrului de personal ( Qf I >
s N I
s N
Qf
I I
Ì >0), productivitatea
muncii va înregistra o creºtere ºi se va reflecta favorabil ºi asupra cifrei de
afaceri. Dacã ritmul de creºtere a cifrei de afaceri este superior ritmului de
creºtere a producþiei marfã fabricatã ( CA I > Qf I
Qf
CA
I
I Ì >0), gradul de
valorificare a producþiei marfã fabricate creºte, determinând ºi creºterea
cifrei de afaceri. Pentru a realiza o activitate performantã, este de dorit ca
raportul dintre producþia vândutã ºi cea stocatã sã se menþinã în limite
rezonabile, respectiv gradul de valorificare a producþiei sã fie cât mai mare.
Este posibil însã, ca în anumite perioade, gradul de valorificare a producþiei
marfã fabricate sã înregistreze valori supraunitare, ceea ce înseamnã cã
firma vinde din producþia stocatã a exerciþiilor financiare precedente.
Universitatea Spiru Haret
57
Sistemul de factori care influenþeazã cifra de afaceri, în cazul
modelului de analizã prezentat mai sus, se prezintã astfel:
s N Ä
s
f
N
M Ä
ÄCA
s
f
N
Q Ä
s
f
N
M
Œ
Ä
f Q
CA Ä
f
f
M
Q
Œ Ä
Metodologia de analizã factorialã ºi cuantificarea influenþei
factorilor, pe baza metodei substituirilor în lanþ, se prezintã astfel:
ÄCA = CA1 – CA0
sau
0 0
0
0
1 1
1
1
f
0
s
f
s
f
1
s
f
s Q
CA
N
Q
N
Q
CA
N
Q
N CA × × – × × = Ä
din care, datoritã:
1) influenþei numãrului mediu de salariaþi:
( ) ( )
0 0
0
0 1
f
0
s
f
s s
CA
s Q
CA
N
Q
N N N × × – = Ä Ä
2) influenþei producþiei marfã fabricate pe salariat (productivitãþii
muncii):
( )
0 0
0
1
1
1
f
0
s
f
s
f
s
S
CA
f
Q
CA
N
Q
N
Q
N
N
Q × .
..
.
. ..
.
– = Ä
Ä
din care, datoritã:
2.1) influenþei valorii medii anuale a mijloacelor fixe pe un
salariat (gradul de înzestrare tehnicã a muncii):
( )
0 0
0
0
0
0
0
1
1
1
f
0
f
f
f
f
s
f
s
f
s
S
CA
f
Q
CA
M
Q
M
M
N
M
N
M N
N
M ×
. .
.
.
. .
.
.
Œ ×
Œ
×
. ..
.
. ..
.
– × = Ä
Ä
Universitatea Spiru Haret
58
2.2) influenþei ponderii mijloacelor fixe direct productive
(compoziþiei tehnologice a mijloacelor fixe):
( )
0 0
0
0
0
1 1
1
1
f
0
f
f
f
f
f
f
s
f
s
f
CA
f
Q
CA
M
Q
M
M
M
M
N
M N
M
M ×
. .
.
.
. .
.
.
Œ ×
. . .
.
.
. . .
.
. Œ
–
Œ
× =
Œ
Ä
Ä
2.3) influenþei producþiei marfã fabricate la 1 leu mijloace fixe
direct productive (randamentului mijloacelor fixe direct productive):
( )
0 0
0
1
1
1 1
1
1
f
0
f
f
f
f
f
f
s
f
s
f
CA
f
Q
CA
M
Q
M
Q
M
M
N
M N
M
Q ×
. .
.
.
. .
.
.
. . .
.
.
. . .
.
.
Œ – Œ
Œ
× × =
Œ
Ä
Ä
3) influenþei cifrei de afaceri la 1 leu producþie marfã fabricatã
(gradului de valorificare a producþiei obþinute ºi destinate livrãrii):
( )
. .
.
.
. .
.
.
– × × = Ä
Ä
0 1 1
1
1
f
0
f
1
s
f
s
f
CA
Q
CA
Q
CA
N
Q
N
Q
CA
Al doilea model de analizã factorialã a cifrei de afaceri
evidenþiazã modul de utilizare a timpului de muncã atât din punct de
vedere cantitativ, cât ºi din punct de vedere calitativ:
h h z s W N N N CA × × × =
Sistemul de factori care influenþeazã cifra de afaceri, în cazul
celui de-al doilea model de analizã, poate fi reprezentat astfel:
ÄNs
Ä T ÄNz
ÄCA t Ä
ÄNh
h W Ä
Universitatea Spiru Haret
59
Indicatorul h z s N N N T × × = exprimã fondul total de timp de
muncã al firmei (om-ore); indicatorul h z N N t × = exprimã timpul
mediu de muncã al unui salariat (ore); indicatorul
T
CA Wh = Ä
reprezintã productivitatea medie orarã a unui salariat.
Dupã cum se observã, al treilea ºi al patrulea model reprezintã
forma dezvoltatã a primului model:
f
f
s
f
s M
Q
N
M N CA × × =
sau
f f
f
f
f
s
f
s Q
CA
M
Q
M
M
N
M N CA × Œ ×
Œ
× × =
Din practica economicã se ºtie cã, în anumite perioade de timp,
nu toate mijloacele fixe participã activ la realizarea obiectului de
activitate al firmei. De exemplu, dacã cererea scade, se impune reducerea
gradului de utilizare a capacitãþii de producþie, deoarece, în caz
contrar, firma ar fi obligatã sã producã pe stoc, ceea ce ar însemna o
imobilizare de resurse materiale ºi financiare într-o producþie care va
putea sau nu sã fie valorificatã în perioadele urmãtoare. În aceastã
situaþie, ar creºte cheltuielile firmei, diminuând performanþele economice
ºi afectând poziþia firmei pe piaþã. De asemenea, este posibil ca
la nivelul firmei sã existe mijloace fixe aflate în conservare. Deoarece
acestea nu participã efectiv la procesul de producþie, este normal ca
valoarea mijloacelor fixe sã fie diminuatã cu cea aferentã celor în conservare
atunci când se realizeazã analiza factorialã a cifrei de afaceri.
Un alt factor important care influenþeazã mãrimea cifrei de
afaceri este gradul de înzestrare tehnicã a muncii, care exprimã
efortul investiþional al firmei. Într-o economie dinamicã, caracterizatã
printr-o concurenþã tot mai acerbã, va câºtiga cel care va avea o putere
investiþionalã mai mare ºi va asigura o înzestrare tehnicã superioarã a
muncii. Gradul de înzestrare tehnicã a muncii va spori atunci când
ritmul de creºtere a valorii medii a mijloacelor fixe va devansa ritmul
de creºtere a personalului. Aceasta se va reflecta în mod direct asupra
productivitãþii muncii ºi implicit asupra rezultatelor firmei. În
Universitatea Spiru Haret
60
condiþiile în care gradul de înzestrare tehnicã a muncii creºte ca
urmare a deciziei firmei de reducere a personalului ºi nu pe seama
investiþiei în echipamente, acest lucru semnificã mai curând
restrângerea capacitãþii de producþie. Pentru a avea relevanþã, aceastã
creºtere a gradului de înzestrare tehnicã trebuie analizatã sub aspect
calitativ ºi structural, adicã sã se studieze politica investiþionalã,
precum ºi performanþa echipamentelor prin comparaþie cu cea
existentã la nivel concurenþial ºi mondial.
Compoziþia tehnologicã a mijloacelor fixe exprimã ponderea
mijloacelor fixe direct productive în totalul mijloacelor fixe, respectiv
contribuþia echipamentelor, instalaþiilor ºi a altor mijloace fixe care
participã activ la procesul productiv. Se recomandã ca acest raport sã
aibã valori apropiate de 1.
Randamentul (eficienþa) mijloacelor fixe este factorul
determinant al creºterii cifrei de afaceri. Evident, un asemenea factor
are o încãrcãturã informaþionalã mare ºi complexã pentru cã, de fapt,
în influenþa lui se regãseºte ºi expresia eficienþei muncii (productivitatea
ei), precum ºi calitatea managementului în toate zonele de
manifestare a lui, inclusiv în cele de bazã: producþia ºi
comercializarea.
Analiza factorialã a cifrei de afaceri utilizând modelele multiplicative
exemplificate se realizeazã dupã aceleaºi reguli ale metodei
substituirii în lanþ.
Al cincilea model utilizat în analiza factorialã a cifrei de afaceri
exprimã corelaþia dintre cifra de afaceri ºi gradul de asigurare a forþei de
muncã cu active circulante (stocuri de materii prime, materiale etc.):
St
CA
N
St N CA
S
S × × =
Raportul
S N
St evidenþiazã valoarea medie a stocurilor aferente
unui salariat sau gradul de asigurare cu stocuri a angajaþilor. În analiza
factorialã este importantã nu numai valoarea stocurilor, ci ºi structura
lor, deoarece realizarea unui produs impune asigurarea tuturor resurselor
materiale implicate în producerea acestuia. Asigurarea cu stocuri
de materii prime, materiale, mãrfuri a personalului este corelatã ºi cu
productivitatea angajaþilor. Imobilizarea resurselor financiare în
Universitatea Spiru Haret
61
stocuri este apreciatã pozitiv numai în condiþiile în care se fac calcule
de eficienþã asupra rezultatelor aºteptate.
Indicatorul
St
CA
exprimã viteza de rotaþie a activelor circulante
(numãrul de rotaþii) ºi se coreleazã cu indicatorul
S N
St , oferind o
imagine asupra eficienþei muncii, a calitãþii ºi structurii stocurilor.
Ultimul model de analizã factorialã a cifrei de afaceri exprimã
corelaþia dintre volumul producþiei vândute ºi cifra de afaceri:
p Q CA × = unde:
100
p g
p i i ‡” ×
=
Acest model de analizã se utilizeazã în cazul în care producþia
vândutã este omogenã, fiind diferenþiatã doar pe modele, sortimente,
calitãþi etc.
Când producþia vândutã nu are caracter omogen, modelul de
analizã devine:
‡” × = i i p qv CA
în care: qvi reprezintã volumul producþiei vândute pentru produsele de
tip „i”.
Metodologia de analizã factorialã ºi modificarea influenþei
factorilor, pe baza modelului:
‡” × = i i p qv CA , se prezintã astfel:
ÄCA = CA1 – CA0
din care, datoritã:
1) influenþei modificãrii volumului fizic al producþiei vândute
asupra cifrei de afaceri:
( ) ‡” ‡” × – × = Ä Ä
0 0 0 1 i i i i
CA
i p qv p qv qv
sau ( )
0
rec CA
i CA CA qv – = Ä Ä
2) influenþei modificãrii preþului de vânzare asupra cifrei de afaceri:
( ) rec
1 i i i i
CA
i CA CA p qv p qv p 0 1 1 1
– = × – × = Ä ‡” ‡” Ä
Universitatea Spiru Haret
62
Cifra de afaceri recalculatã (CArec) se determinã prin
urmãtoarele calcule economice:
– se ºtie cã
‡” ‡” ‡”
‡” × × = × Ë
×
×
= 0 i qv 0 i
0 i
0 i
qv p qv I p qv
p qv
p qv
I 0 1
0
1
sau ‡” × × = 0 i qv
rec p qv I CA 0
Din punct de vedere metodologic, trebuie de menþionat faptul cã
primul factor (qvi) conþine ºi influenþa structurii fizice a producþiei
vândute care, prin intermediul preþului diferenþiat pe produse,
acþioneazã asupra cifrei de afaceri.
De remarcat cã aceastã influenþã de structurã poate fi determinatã
doar în cazul produselor omogene (exprimate în aceeaºi unitate
de mãsurã).
În consecinþã, relaþiile sunt:
1) influenþa volumului fizic (cantitãþii):
( ) ‡” ‡”
= =
Ä × – × = Ä
n
1 i
i i
n
1 i
0 i
CA
i 0 0 1 p qv p qv qv
unde 0 p – preþul mediu de vânzare.
2) influenþa structurii fizice a producþiei vândute:
( ) ‡” ‡”
= =
Ä × – × = Ä
n
1 i
0 i
n
1 i
i i
CA
i p qv p qv g 0 0 1
unde gi – structura fizicã a producþiei vândute.
3) influenþa preþurilor de vânzare:
( ) ‡” ‡”
= =
Ä × – × = Ä
n
1 i
i i
n
1 i
i i
CA
i 0 1 1 1 p qv p qv p
Dacã producþia este omogenã se pot forma grupe de produse,
stabilindu-se influenþa structurii pe grupe de produse (activitãþi).
Cunoaºterea contribuþiei fiecãrei grupe de produse sau activitãþi la
evoluþia cifrei de afaceri prezintã o importanþã deosebitã pentru
strategia firmei.
Universitatea Spiru Haret
63
2.2.3.2. Analiza factorialã a cifrei de afaceri în cazul firmelor
de comerþ ºi turism
În cazul firmelor care comercializeazã mãrfurile, analiza cifrei
de afaceri se poate efectua cu ajutorul urmãtoarelor categorii de
modele:
I. Modele care exprimã corelaþia dintre cifra de afaceri ºi
suprafaþa reþelei comerciale (suprafaþa comercialã sau suprafaþã de
vânzare)
c
c S
CA S CA × =
sau CA S CA c × =
c S
CA CA = sau
100
C g
CA i a i ×
= ‡”
în care: Sc reprezintã suprafaþa medie de vânzare (comercialã)
CA – desfacerea medie pe m2 ºi exprimã eficienþa comercialã;
gi – structura suprafeþei comerciale pe grupe de mãrfuri, raioane,
tipuri de activitãþi etc.;
i a C – vânzãrile pe m2 suprafaþã comercialã, aferente structurii
implicate în analizã.
II. Modele utilizate pentru analiza factorialã a cifrei de afaceri
în cazul în care societatea desfãºoarã activitatea de comerþ la
domiciliul (sediul) clienþilor
c
c N
CA N CA × =
în care:
c N
CA
exprimã valoarea medie a unei comenzi ( ) c .
În cazul firmelor de turism, cifra de afaceri se obþine din diverse
activitãþi: cazare, alimentaþie publicã, transport, servicii suplimentare.
Având în vedere caracterul specific al activitãþii desfãºurate de
turism, modelele de analizã a cifrei de afaceri sunt construite astfel
încât sã reflecte particularitãþile domeniului analizat, astfel:
Universitatea Spiru Haret
64
1.
t
ts
t ts N
CA N CA × =
2. ‡” = its ts ca CA
3.
0
ts
d
0
d ts L
CA
L
L L CA × × =
4.
tz
ts
t
tz
t ts N
CA
N
N N CA × × =
în care Nt reprezintã numãrul mediu de turiºti;
t
ts
N
CA
– încasarea medie pe un turist;
caits – cifra de afaceri din turism aferentã serviciului „i”;
Ld – capacitatea de cazare disponibilã (numãrul locurilor de
cazare disponibile);
L0 – capacitatea de cazare ocupatã (numãrul locurilor ocupate în
perioada analizatã);
d
0
L
L
– gradul de ocupare a capacitãþii disponibile (coeficientul de
utilizare a capacitãþii disponibile);
0
ts
L
CA
– randamentul unui loc ocupat;
Ntz – numãrul de turist – zile, indicator care evidenþiazã
totalitatea nopþilor de cazare înregistrate în perioada analizatã;
t
tz
N
N
– durata medie a sejurului, exprimatã în zile;
tz
ts
N
CA
– venitul mediu pe zi – turist.
În activitatea de cazare, cea mai importantã componentã a
veniturilor din activitatea de turism, cifra de afaceri este dependentã
de dimensiunea capacitãþii disponibile ºi a celei ocupate.
Universitatea Spiru Haret
65
În cel de-al treilea model multiplicativ prezentat, între cei trei
factori de influenþã (capacitatea de cazare disponibilã, gradul de
ocupare a capacitãþii disponibile ºi randamentul unui loc ocupat)
existã o proporþionalitate directã. Este evident faptul cã dacã gradul de
ocupare a capacitãþii disponibile se apropie de unu, cifra de afaceri
creºte. Gradul de ocupare depinde însã de diverºi factori: concurenþã,
sezonalitate, tarifele practicate, calitatea ofertei, imagine etc.
Randamentul unui loc ocupat creºte de obicei atunci când tarifele de
cazare cresc. Pentru a nu reduce gradul de ocupare a capacitãþii
disponibile, este necesar ca tarifele sã fie majorate numai în anumite
condiþii: îmbunãtãþirea calitãþii serviciilor oferite, suplimentarea
serviciilor, modificarea categoriei de cazare, creºterea costurilor etc.
În cel de-al patrulea model de analizã a cifrei de afaceri din
turism, numãrul de turiºti, precum ºi durata sejurului sunt factorii
cantitativi care oferã o imagine asupra calitãþii serviciilor prestate de
firma de turism. Venitul mediu pe zi – turist este factorul calitativ al
modelului economic, care se poate modifica sub influenþa altor factori
endogeni, exogeni, direcþi ºi indirecþi etc.
2.2.4. Analiza cifrei de afaceri în corelație cu capacitatea
de producție și cererea de produse
Principalii factori care dimensioneazã volumul activitãþii unei
firme ºi de care depinde mãrimea cifrei de afaceri sunt: capacitatea de
producþie, resursele (materiale, umane, financiare), cererea de produse
(piaþa).
Capacitatea de producþie este o noþiune care opereazã în special
în sfera producþiei materiale, în principal în sfera producþiei
industriale; aceastã noþiune poate fi extrapolatã ºi în domeniul
serviciilor sau al producþiei de informaþii.
Capacitatea de producþie a firmelor industriale reprezintã
producþia maximã care poate fi obþinutã într-o perioadã datã, într-o
anumitã structurã ºi calitate, în condiþiile folosirii normale – intensive
ºi extensive a capitalului fix productiv, potrivit unui regim de lucru
eficient.
Din aceastã definiþie se desprinde concluzia cã spre deosebire de
producþia realizatã sau programatã bazatã pe condiþiile concrete
Universitatea Spiru Haret
66
existente în perioada respectivã, care pot îngloba ºi situaþii mai puþin
favorabile referitoare la folosirea extensivã ºi intensivã a capitalului
fix, capacitatea de producþie reprezintã posibilitatea obþinerii
producþiei în condiþiile folosirii normale a acestuia, fãrã a se þine
seama de unii factori care limiteazã temporar volumul activitãþii la un
nivel inferior.
Capacitatea de producþie se exprimã prin volumul fizic al
producþiei, folosind în acest scop unitãþile fizice de mãsurã prevãzute
în situaþiile statistice pentru produsul respectiv.
Resursele sunt intrãrile în procesul productiv, destinate a fi
consumate sau transformate de acesta. Clasicii teoriei economice au
împãrþit resursele în trei categorii: pãmânt, muncã, capital. Teoriile
moderne adaugã la acestea: informaþiile ºi antreprenoriatul (care
organizeazã celelalte resurse ºi le dirijeazã în sensul productiv
concret). Împreunã, toate aceste resurse poartã numele de factori de
producþie.
Destinaþia produselor este vânzarea (din punctul de vedere al
producãtorului). Dar pentru a fi vândut, un produs trebuie sã fie
necesar, adicã cerut. Cererea este cantitatea dintr-un produs pe care
consumatorii doresc sã o achiziþioneze.
Mecanismele de reglare dintre elementele „capacitate-factoripiaþã”,
relativ complexe, încep sã se manifeste prin stabilirea situaþiei
în care se aflã fiecare producãtor faþã de concordanþa dintre posibilitãþile
sale de producþie ºi posibilitãþile de absorbþie (cererea
solvabilã). Aceastã poziþie a producãtorului este apreciatã prin analiza
cifrei de afaceri în corelaþie cu capacitatea de producþie ºi cererea;
concluziile rezultate din aceastã analizã se utilizeazã fie în fundamentarea
previziunilor pentru perioada urmãtoare, fie în fundamentarea
programelor investiþionale ale firmelor pe termen mediu ºi
lung.
În analiza cifrei de afaceri, în corelaþie cu capacitatea de
producþie ºi cererea, se au în vedere urmãtorii indicatori:
a) gradul de utilizare a capacitãþii de producþie (Gc):
100
K Q G f
c × =
în care: Qf reprezintã producþia marfã fabricatã;
Universitatea Spiru Haret
67
K – capacitatea de producþie (în unitãþi fizice sau valorice).
b) gradul de satisfacere a cererii estimate (Gs):
100
Ce
CA Gs × =
în care: Ce reprezintã cererea estimatã la începutul intervalului.
c) gradul de valorificare a producþiei marfã fabricate (Gv):
100
Q
CA G
f
v × = .
Fundamentarea cifrei de afaceri viitoare, ºi pe aceastã bazã,
întocmirea programelor concrete de fabricaþie nu se pot finaliza numai
pe baza informaþiilor interne. Acestora trebuie sã li se adauge informaþii
multiple provenite din investigarea pieþei ºi concurenþei.
În ceea ce priveºte piaþa, analiza se va orienta în douã direcþii:
a) analiza calitativã, menitã sã punã în relaþie oferta ºi cererea,
mascând posibilitatea absorbþiei de cãtre piaþã a produselor firmei;
b) analiza cantitativã, care are scopul de a investiga ºi a obþine
informaþii asupra gusturilor, nevoilor ºi comportamentului consumatorilor
faþã de produsele firmei.
De asemenea, pentru o analizã riguroasã a pieþei este necesarã o
segmentare a pieþei proprii în funcþie de utilizatori. Segmentarea pieþei
reprezintã determinarea raportului dintre volumul vânzãrilor produselor
proprii ºi volumul total al vânzãrilor pe o anumitã piaþã.
Segmentarea pieþei presupune calcularea cotei de piaþã absolutã sau
globalã (Cabs) care exprimã poziþia firmei pe piaþa (sectorul/ramura)
pe care acþioneazã:
100
CA
CA C n
1 i
i
f
abs × =
‡”=
unde: CAi reprezintã cifra de afaceri a firmei analizate;
‡”=
n
1 i
i CA – cifra de afaceri totalã a sectorului /ramurii.
Universitatea Spiru Haret
68
Factorii care influenþeazã pozitiv cota de piaþã absolutã (globalã)
sunt: dinamica sectorului de activitate din care face parte firma analizatã
ºi satisfacþia clienþilor. De exemplu, cota de piaþã globalã poate
creºte dacã dinamica cifrei de afaceri a firmei devanseazã dinamica
cifrei de afaceri a sectorului. În acest caz, poziþia concurenþialã a
firmei este una favorabilã deoarece acþioneazã pe o piaþã dinamicã.
Cota de piaþã absolutã poate sã creascã ºi în condiþiile în care ritmul de
creºtere a sectorului este negativ sau nul, iar ritmul de creºtere a firmei
este pozitiv sau când ambele ritmuri sunt negative, însã diferite (mai
mare pentru firma analizatã). În ultimele douã situaþii existã riscul
pierderii pieþei în viitor ca urmare a diminuãrii cererii.
Cota de piaþã relativã (Crel) exprimã poziþia firmei în raport cu
liderii de piaþã ºi se determinã cu urmãtoarele relaþii:
100
CA
CA C
L
f
rel × = sau 100
CA
CA C n
1 i
L
f
rel
i
× =
‡”=
unde: CAL reprezintã cifra de afaceri a celui mai important concurent
de pe piaþã;
‡”=
n
1 i
Li CA – valoarea vânzãrilor (cifra de afaceri) a primilor trei
concurenþi de pe piaþã.
În legãturã cu concurenþa, cunoaºterea acesteia, a puterii
competitive a firmelor cu care firma analizatã intrã în competiþie, a
evoluþiei cifrelor de afaceri ale acestor firme, cotelor de piaþã ºi chiar a
capacitãþilor de autofinanþare constituie prioritãþi manageriale de prim
ordin pentru orice firmã, în baza cunoaºterii acestor elemente putând fi
stabilite principalele obiective ale evoluþiei economico-financiare.
În legãturã directã cu piaþa este ºi analiza clientelei, care vizeazã
urmãtoarele aspecte:
– inventarierea ºi prezentarea principalelor coordonate ale
clienþilor interni ºi externi, în principal în ceea ce priveºte
perspectivele pe care aceºtia le au în evoluþia economicã proprie;
– dinamica propriei clientele, schimbãrile intervenite în structura
ºi numãrul acesteia, identificarea cauzelor care au determinat aceste
schimbãri ºi implicaþiile acestora cu vânzãrile proprii;
Universitatea Spiru Haret
69
– comportamentul clientelei faþã de produsele proprii ºi faþã de
produsele firmelor concurente;
– analiza „clientelei virtuale”, a firmelor existente sau pe cale de
a se înfiinþa ºi care consumã sau pot consuma produsele proprii.
2.2.5. Previzionarea cifrei de afaceri
Previziunea economicã reprezintã crearea unui evantai de
situaþii viitoare posibile, folosind ipoteze care rezultã din analiza
aprofundatã a situaþiei economice actuale, concrete ºi a tendinþelor
care se desprind din acestea, evantai din care subsistemul decizional
va alege variantele viitoare convenabile.
Analiza previzionalã economicã presupune determinarea evoluþiei
viitoare a unui fenomen economic pe baza cercetãrii factorilor care
îl influenþeazã ºi a naturii ºi intensitãþii relaþiilor de cauzalitate.
Între metodele explorative de elaborare a previziunilor, un loc
bine determinat îl ocupã extrapolarea funcþiei de ajustare sau a funcþiei
de regresie. Condiþia principalã a utilizãrii funcþiilor de regresie ca
bazã a elaborãrii previziunilor este reflectarea prin intermediul ei a
unei relaþii esenþiale, variabilele factoriale depistate influenþând în
mod definitoriu fenomenul cercetat.
Spre exemplu, în cazul previzionãrii cifrei de afaceri (y)
corespunzãtoare unei valori a variabilei x, cunoscutã cert (spre
exemplu, cota de piaþã rezultatã în urma unor acorduri internaþionale
pe un anumit interval de timp, notat cu xp) se obþine o valoare yp:
yp = a + b • xp
a ºi b fiind coeficienþii modelului.
Înainte de utilizarea ei în diverse calcule economice sau în
luarea deciziilor, valoarea astfel previzionatã a cifrei de afaceri trebuie
sã fie testatã; calitatea previziunilor bazate pe utilizarea funcþiei de
ajustare depinde de o serie de factori, printre care:
– stabilitatea fenomenului în evoluþie;
– mãrimea seriei cronologice, un plus de exactitate fiind obþinut
în domeniul previziunilor prin utilizarea unor serii cronologice cu mai
mult de 15 termeni;
– orizontul prognozei;
Universitatea Spiru Haret
70
– prezenþa ºi intensitatea factorilor conjuncturali.
Supravieþuirea unei firme, cel puþin din punct de vedere teoretic,
poate fi asiguratã în condiþiile realizãrii unei cifre minime de afaceri,
în care veniturile sã egalizeze cheltuielile, iar profitul sã fie nul.
În acest scop, modelul de previziune poate fi înlocuit cu unul
strict economic, în care se porneºte de la faptul cã cheltuielile totale
sunt rezultatul celor douã categorii de cheltuieli: fixe ºi variabile.
CA
Chv 1
Chf CAmin
–
=
În scopul determinãrii cifrei de afaceri probabile, care sã aducã
un profit rezonabil, se apeleazã la un procedeu relativ simplu de
determinare a cifrei de afaceri minime cu restricþii; restricþia avutã în
vedere în acest caz este ca rata dividendelor sã fie egalã cu rata
dobânzii (motivaþia acestei restricþii rezidã în posibilitatea de a asigura
acþionarilor, pentru capitalul social investit, cel puþin suma pe care ar
fi obþinut-o dacã îºi depozitau banii în bancã). Procedeul presupune
parcurgerea urmãtoarelor etape:
a) stabilirea sumei dividendelor care trebuie plãtite acþionarilor:
D = Ks • d
în care:
D reprezintã suma totalã a dividendelor plãtibile acþionarilor;
Ks – suma totalã a capitalului social investit de acþionari;
d – rata dobânzii.
b) determinarea profitului net, pornind de la premisa cã suma
dividendelor se suportã din acesta:
D
Cfp 100
Cfp D Pn · .
..
.
. ..
.
–
+ =
în care: Cfp reprezintã procentul din profit destinat constituirii
fondurilor proprii;
Pn – profit net.
Universitatea Spiru Haret
71
c) determinarea profitului brut, pornind de la cunoaºterea
profitului net ºi a cotei de impozitare a profitului:
n
i
i
n b P
C 100
C P P · .
..
.
. ..
.
–
+ =
în care: Pb reprezintã profitul brut;
Ci – cota de impozit pe profit.
d) determinarea volumului total al cheltuielilor firmei:
c
b
n
1 i
i i r
P c q = ‡”=
în care: ‡”=
n
1 i
i ic q reprezintã cheltuielile totale la nivel de firmã;
qi – cantitatea din produsul „i”;
ci – costul unitar al produsului „i”;
n – numãrul produselor;
rc – rata rentabilitãþii resurselor consumate, consideratã ca medie
la nivel de ramurã.
e) determinarea cifrei de afaceri minime, în condiþiile egalitãþii
dintre suma dividendelor ºi rata dobânzii:
b
n
1 i
i i min P c q Ca + = ‡”=
2.2.6. Reflectarea cifrei de afaceri în principalii
indicatori economico-financiari ai firmei
Cifra de afaceri, indicator sintetic de primã importanþã în
diagnosticul stãrii prezente ºi predicþia stãrii viitoare a oricãrei firme, se
reflectã în evoluþia ei, în majoritatea indicatorilor, scoþând în relief, în
primul rând, modul cum au evoluat indicatorii de rezultate ai firmei sub
influenþa efortului de sporire sau de dimensionare justã a activitãþii.
Modul de reflectare a cifrei de afaceri în principalii indicatori
economico-financiari ai firmei este reliefat prin urmãtoarele modele,
determinate pentru variaþiile absolute:
Universitatea Spiru Haret
72
a) modificarea profitului brut ca urmare a variaþiei cifrei de afaceri:
( ) ( ) 0 0 1
P pr CA CA CA b – = Ä Ä
în care:
0 pr = profitul mediu la 1 leu cifrã de afaceri (P/CA);
b) modificarea ratei rentabilitãþii economice pe seama variaþiei
cifrei de afaceri:
( ) ( )
100
At
pr CA CA
CA
1
0 0 1 Re ×
–
= Ä Ä
în care: At reprezintã activul total;
c) modificarea ratei rentabilitãþii financiare sub influenþa
variaþiei cifrei de afaceri:
( ) ( )
100
Kp
pr CA CA CA
1
0 0 1 Rf ×
–
= Ä Ä
în care: Kp reprezintã volumul capitalului permanent al firmei în
cursul perioadei;
d) modificarea vitezei de rotaþie a activelor circulante datoratã
modificãrii cifrei de afaceri:
( ) T
CA
AC T
CA
AC CA
0
0
1
0 V × – × = Ä Ä
în care:
AC0 reprezintã activele circulante din perioada de referinþã;
T – timpul, în zile (convenþional considerat T = 360);
e) modificarea volumului eliberãrilor (imobilizãrilor) de active
circulante sub influenþa modificãrii cifrei de afaceri:
( ) ( )
T
CA
CA
T AC
CA
T AC CA 1
0
0
1
0 I E
. ..
.
. ..
. ×
–
×
= Ä Ä
Universitatea Spiru Haret
73
f) modificarea eficienþei mijloacelor fixe datoratã variaþiei cifrei
de afaceri (cifra de afaceri la 1 000 lei mijloace fixe):
1000
MF
CA CA CA
1
0 1
1000
CA
Mf
×
–
= Ä
..
.
..
. · Ä
în care: Mf1 reprezintã valoarea a mijloacelor fixe în perioada analizatã;
g) modificarea eficienþei muncii (respectiv a profitului mediu pe
salariat) sub influenþa variaþiei cifrei de afaceri:
( ) ( )
1000
N
pr CA CA CA
1
0 0 1 Ps ×
–
= Ä Ä
în care N1 reprezintã numãrul de salariaþi în perioada curentã;
h) modificarea cheltuielilor totale (totale, variabile, materiale
º.a.) ca urmare a variaþiei cifrei de afaceri:
( ) ( ) ( ) 1000
0 1
C C CA CA
1000
1 CA 1000 × – = Ä Ä ; ( ) 1000
CA
Cht C 1000 · =
în care: C(1000) reprezintã rata cheltuielilor la 1 000 lei cifrã de afaceri;
i) modificarea valorii adãugate sub influenþa variaþiei cifrei de
afaceri:
( ) ( ) 0 0 1
VA va CA CA CA – = Ä Ä
în care: 0 va reprezintã valoarea adãugatã la 1 leu cifrã de afaceri.
2.3. Analiza valorii adãugate
În cazul analizei diagnostic a valorii adãugate se urmãresc
aceleaºi probleme ca ºi în cazul cifrei de afaceri, cu menþiunea cã se
face distincþie în calculul ºi interpretarea indicatorului.
Valoarea adãugatã este unul din cei mai importanþi indicatori de
reflectare a performanþelor economico-financiare ale unei firme. Spre
deosebire de cifra de afaceri, care include ºi valoarea cumpãrãrilor de
materii prime, materiale ºi servicii care se regãsesc în cifra de afaceri a
firmelor furnizoare, valoarea adãugatã cuprinde numai echivalentul
activitãþii întreprinderii în cauzã. Pe baza valorii adãugate se poate
aprecia dimensiunea activitãþii unei firme.
Universitatea Spiru Haret
74
Valoarea adãugatã exprimã plusul de bogãþie care se obþine prin
activitatea productivã ºi comercialã a unei firme. Valoarea adãugatã
reflectã contribuþia firmei la produsul intern brut (P.I.B.), reprezentând
o expresie a performanþei economice a firmei.
Valoarea adãugatã stã la baza calculului unei serii de indicatori
de eficienþã, în primul rând pentru caracterizarea factorilor de
producþie (capitalul, munca etc.). De asemenea, stã la baza calculãrii
taxei pe valoarea adãugatã, cuvenitã statului, din partea firmelor.
Valoarea adãugatã (VA) poate fi determinatã prin douã metode:
a) metoda sinteticã;
b) metoda de repartiþie (aditivã).
a) Metoda sinteticã, conform cãreia din volumul total al activitãþii
de producþie ºi comercializare a firmei se scad consumurile
intermediare de la terþi.
În cazul în care firma desfãºoarã numai activitate de producþie
valoarea adãugatã se determinã astfel:
Va = Qe – M
în care: M reprezintã consumurile intermediare de la terþi aferente
activitãþii de producþie.
În situaþia în care întreprinderea desfãºoarã pe lângã activitatea
de producþie ºi activitate de comerþ atunci valoarea adãugatã se
stabileºte astfel:
Va = (Qe + Mc) – M'
unde:
Mc = marja comercialã;
M' = consumurile intermediare de la terþi (pentru producþie ºi
comerþ).
Marja comercialã reprezintã diferenþa dintre valoarea mãrfurilor
vândute (contul 707) ºi costul lor (contul 607). Consumurile
intermediare de la terþi se preiau din contabilitatea financiarã,
respectiv din conturile 601 la 628, exclusiv contul 607, care a fost luat
în calcul la stabilirea marjei comerciale, ºi contul 621 „cheltuieli cu
colaboratorii”, care se regãsesc în cheltuielile cu personalul.
b) Metoda de repartiþie (aditivã), potrivit cãreia valoarea
adãugatã este rezultatul însumãrii urmãtoarelor elemente: salarii ºi
Universitatea Spiru Haret
75
contribuþii pentru asigurãrile ºi protecþia socialã, amortizare, provizioane
aferente exploatãrii, dobânzi, impozite ºi taxe (exclusiv
impozitul pe profit), rezultatul exploatãrii recalculat (rezultatul aferent
cifrei de afaceri din care se scad dobânzile).
Potrivit abordãrii valorii adãugate dupã aceastã metodã, rezultã
cã ea este formatã din remunerarea urmãtorilor subiecþi (parteneri
sociali): salariaþi, acþionari, stat, instituþiile care acordã credite ºi
firma.
În literatura de specialitate se utilizeazã ca principali indicatori
de creare de valoare: valoarea economicã adãugatã (EVA – economic
value added) ºi valoarea adãugatã de piaþã (MVA – market value
added), lansaþi de cabinetul de consultanþã STERN ºi STEWART.
Valoarea economicã adãugatã (EVA) este plusul de valoare
creat de firmã pentru acþionari peste costul capitalurilor proprii, fiind o
modalitate de a mãsura performanþa internã a firmei.
Valoarea economicã adãugatã este diferenþa dintre rezultatul
exploatãrii dupã impozitare ºi suma remunerãrii capitalurilor angajate
în exploatare.
Relaþiile de calcul sunt:
..
.
..
. – Œ
= РΠ=
100
CMPC e R Ki Cc E R EVA
( )
100
Ki
Cip 1 Pr e R ·
–
= Œ
( ) Cip 1
d Kp
D Rd
D Kp
Kp Ccp CMPC –
+
+
+
· =
unde:
RE' = rezultatul exploatãrii dupã impozitare;
Cc = costul capitalurilor totale folosite (propriu + împrumutat);
Ki = capitalul investit;
Re' = rata rentabilitãþii economice nete (dupã impozitare);
Pr = rezultatul exploatãrii;
CMPC = costul mediu ponderat al capitalurilor;
Ccp = costul capitalului propriu;
Rd = rata dobânzii;
Cip = cota de impozit pe profit.
Universitatea Spiru Haret
76
Valoarea economicã adãugatã este foarte importantã pentru
acþionari deoarece în cazul unei valori pozitive firma creeazã o valoare
mai mare decât costul capitalului propriu, iar în caz contrar se distruge
valoare pentru acþionari.
Costul capitalului propriu este rata de rentabilitate financiarã
aºteptatã de acþionari în schimbul plasãrii capitalului în firma
respectivã.
Potrivit modelului de evaluare a activelor financiare, în cazul
firmelor cotate, costul capitalului propriu (Ccp) se poate determina
astfel:
Ccp = RF + (RM -RF) â
unde: RF reprezintã rata dobânzii fãrã risc (la titlurile de stat);
RM = rata rentabilitãþii financiare la nivelul pieþei bursiere;
â = coeficient de evaluare a riscului sistematic (evoluþia cursului
acþiunilor firmei comparativ cu evoluþia de ansamblu a pieþei
bursiere).
Costul datoriilor financiare este rata dobânzii dupã corectarea cu
impozitul pe profit (firma beneficiazã de economie de impozit pe
profit, cheltuielile cu dobânzile fiind deductibile fiscal).
Valoarea adãugatã de piaþã (MVA) reflectã crearea de valoare
bursierã pentru acþionari:
MVA = CB-Kp
CB = Na x cba
unde: CB = capitalizarea bursierã a firmei;
Na = numãrul de acþiuni emise;
cba = cursul bursier al unei acþiuni;
Kp = valoarea contabilã a capitalurilor proprii.
Valoarea adãugatã de piaþã reflectã valoarea actualã a fluxurilor
viitoare de valoare economicã adãugatã actualizate cu o ratã egalã cu
costul mediu ponderat al capitalurilor.
( ) ‡”=
+
=
n
1 t
t
t
a 1
EVA MVA
unde: EVAt = valoarea economicã adãugatã în anul „t”;
a = rata de actualizare (CMPC).
Universitatea Spiru Haret
77
2.3.1. Analiza dinamicii și structurii valorii adăugate
Procedeele de analizã folosite în acest caz sunt: modificãrile
absolute ºi indicii calculaþi pe total ºi pe elemente componente ale valorii
adãugate ºi ponderile (ratele de structurã/remunerare ale valorii adãugate).
Pentru analiza dinamicii ºi structurii valorii adãugate,
informaþiile pot fi structurate astfel:
Nr.
crt.
Indicatori Nivel de
comparaþie
Nivel
efectiv
Structura
(ratele)
valorii
adãugate
(%)
Modificarea
absolutã
Indici
(%)
(0) (1) (0) (1)
0 1 2 3 4 5 6=3 – 2 7 =
3/2×100
Indicatorii ce trebuie selectaþi sunt:
1. cheltuieli cu salariile personalului;
2. cheltuieli privind asigurãrile ºi protecþia socialã;
3. cheltuieli cu personalul (1 + 2 = 3);
4. cheltuieli cu amortizarea ºi provizioanele;
5. cheltuieli cu impozite, taxe ºi vãrsãminte asimilate (exclusiv
impozitul pe profit);
6. cheltuieli privind dobânzile;
7. rezultatul exploatãrii recalculat (exclusiv cheltuielile financiare
cu dobânzile ºi rezultatul din alte operaþiuni decât cifra de
afaceri);
8. valoarea adãugatã (3+4+5+6+7+8).
În cazul în care indicele unui element component la formarea ºi
modificarea valorii adãugate este mai mic decât indicele valorii
adãugate, atunci se înregistreazã o scãdere a ponderii acelui element în
valoarea adãugatã ºi invers. La nivel de firmã, se apreciazã cã situaþia
este normalã atunci când scade ponderea elementelor de natura
cheltuielilor în valoarea adãugatã ºi creºte ponderea profitului din
exploatare.
Valoarea adãugatã poate fi analizatã în mãrimi relative, sub
forma ratelor valorii adãugate.
Universitatea Spiru Haret
78
Ratele valorii adăugate sunt utilizate în comparaþiile sectoriale
ºi între exerciþii, oferind informaþii asupra împãrþirii valorii adãugate
între factorii de muncã ºi capital.
Calculul ºi semnificaþia acestor rate sunt prezentate dupã cum
urmeazã:
a) Rata medie a valorii adãugate aferente cifrei de afaceri:
100
CA
VA RVA · =
Aceastã ratã reflectã ponderea valorii adãugate în cifra de afaceri
ºi mãsoarã gradul de integrare pe verticalã a firmelor cu activitãþi de
producþie ºi comercializare. În cazul în care gradul de integrare se
apropie de 1, atunci în firmã se realizeazã un numãr mare de etape
pentru obþinerea produsului finit.
b) Rata variaþiei valorii adãugate, denumitã „rata de creºtere a
firmei”:
100
VA
VA VA
R
0
0 1
VV ·
–
=
c) Ratele de structurã sau ratele de remunerare ale valorii
adãugate se construiesc pe baza componentelor valorii adãugate,
determinatã potrivit metodei aditive. Ratele de structurã ale valorii
adãugate reprezintã ponderea deþinutã de fiecare element component
în valoarea adãugatã.
c1) Contribuþia factorului uman la formarea valorii adãugate
(Kf):
100
VA
personalul cu cheltuieli Total Kf · =
c2) Contribuþia activelor imobilizate la formarea valorii
adãugate ( i A K ):
100
VA
mortizarea a cu Cheltuieli K i A · =
Universitatea Spiru Haret
79
2.3.2. Analiza factorială a valorii adăugate
Din punct de vedere factorial valoarea adãugatã se poate analiza
pe baza modelelor:
a) a v Qe
Qe
M 1 Qe VA × = .
..
.
. ..
.
– =
b) va W s N
Qe
Qa
s N
Qe s N VA a · · = · · =
c) va W T
Qe
VA
T
Qe T VA h × × = · · =
d)
Qe
VA
f M
Qe
f M
f M
s N
f M s N VA ·
Œ
·
Œ
· · =
unde:
Qe = valoarea producþiei exerciþiului;
M = consumurile intermediare de la terþi;
va = valoarea adãugatã ce revine la 1 leu producþie a
exerciþiului;
T = timpul total de muncã;
a W = productivitatea medie anualã;
h W = productivitatea medie orarã;
s N = numãrul mediu de personal;
f M = valoarea medie a activelor fixe;
f M Π= valoarea medie a activelor fixe productive.
Universitatea Spiru Haret
80
Sistemul de factori care acþioneazã asupra valorii adãugate,
potrivit modelului „a” se prezintã astfel:
s N
T
Qe t
h W
VA
gi
va
vai
în care: Qe = producþia exerciþiului ( ) h W T Qe × = ;
T = timpul total de muncã;
h W = productivitatea medie orarã, determinatã pe baza
producþiei exerciþiului;
s N = numãrul mediu de personal;
t = numãrul mediu de ore pe salariat;
gi = structura producþiei exerciþiului pe produse sau pe tipuri de
activitãþi;
va = valoarea medie adãugatã la 1 leu producþie a exerciþiului
. ..
.
. ..
. ·
= ‡”
100
va g
va i i ;
vai = valoarea adãugatã la 1 leu producþie a exerciþiului pe
produse sau tipuri de activitãþi.
Metodologia de analizã factorialã ºi cuantificarea influenþelor
factorilor presupun:
0 e 1 e 0 1 va Q va Q VA VA VA 0 1
· – · = – = Ä
din care, datoritã:
1. influenþei producþiei exerciþiului:
( ) ( ) 0 e e
VA
e va Q Q Q 0 1
· – = Ä Ä
din care, datoritã:
Universitatea Spiru Haret
81
1.1. influenþei timpului de muncã:
( ) ( ) 0 h 0 1
VA va W T T T 0 · · – = Ä Ä
din care, datoritã:
1.1.1. influenþei numãrului de salariaþi:
( ) ( ) 0 h 0 s s
VA
s va W t N N N 0 0 1 · · · – = Ä Ä
1.1.2. influenþei numãrului mediu de ore pe salariat:
( ) ( ) 0 h 0 1 s
VA va W t t N t 0 1 · · – = Ä Ä
1.2. influenþei productivitãþii medii orare:
( ) ( ) 0 h h 1
VA
h va W W T W 0 1 · – = Ä Ä
2. influenþei ratei valorii adãugate:
( ) ( ) 0 1 e
VA va va Q va 1
– = Ä Ä
din care, datoritã:
2.1. influenþei structurii producþiei exerciþiului pe produse sau
tipuri de activitate:
( ) ..
.
..
. –
Œ
= Ä Ä
0 e
VA
i va va Q g 1
2.2. influenþei valorii adãugate al 1 leu producþie a exerciþiului
pe produse sau tipuri de activitãþi:
..
.
.. . Œ
– = Ä va va Q va 1 e i 1
în care:
100
va g
va 0 i 1 i ‡” ·
=
Œ
Analiza variaþiei valorii adãugate cu ajutorul celorlalte modele
multiplicative, prezentate anterior se realizeazã în modalitatea deja
expusã.
Universitatea Spiru Haret
82
2.3.3. Analiza consecințelor modificării valorii adăugate
asupra performanțelor economico-financiare
Modificarea valorii adãugate influenþeazã urmãtorii indicatori
economico-financiari:
a) Rezultatul exploatãrii:
( ) 0 0 1 pr VA VA · –
în care pr reprezintã profitul mediu la 1 leu valoare adãugatã
..
.
..
. =
VA
P pr .
b) Eficienþa utilizãrii potenþialului uman:
( )
1 s
0 1
N
VA VA –
c) Eficienþa utilizãrii activelor de exploatare:
1000
A
VA VA
1 e
0 1 ·
–
d) Rata rentabilitãþii economice:
( )
100
At
pr VA VA
1
0 0 1 ·
· –
e) Eficienþa utilizãrii mijloacelor fixe:
( ) 1000
f M
VA VA
1
0 1 ·
–
2.4. Analiza producþiei fizice
Producția fixă reprezintã totalitatea valorilor de întrebuinþare
rezultate din activitatea productivã ºi care pot fi puse în circuitul
economic.
Analiza economico-financiarã a producþiei fizice are ca scop
punerea în evidenþã a modului în care firma îºi realizeazã obligaþiile
contractuale.
Universitatea Spiru Haret
83
2.4.1. Analiza realizării programului de producție
pe sortimente
La nivelul fiecãrui sortiment, procedeul de analizã este indicele
volumului fizic al producþiei, stabilit pe baza relaþiei:
100
q
q i
0
1
q · =
unde: q reprezintã volumul fizic al producþiei obþinute.
Valoarea informaþionalã a indicelui volumului fizic se limiteazã
la un singur tip de produs. Rolul indicilor volumului fizic este de a
semnala proporþia de realizare a programului de fabricaþie pe
sortimente.
Pentru a caracteriza gradul de realizare a programului de
fabricaþie pe total firmã, în cazul unei producþii eterogene, se
calculeazã coeficientul mediu de sortiment ( ) s K ºi coeficientul de
nomenclaturã (Kn).
Relaþiile de calcul ale coeficientului mediu de sortiment sunt
urmãtoarele:
a) ‡”
‡” =
0 0
0 min
s p q
p q
K
în care: ‡” 0 minp q reprezintã valoarea recalculatã a producþiei
fabricate în limitele programate, care se stabileºte comparând valoarea
efectivã cu valoarea programatã a producþiei pe fiecare sortiment,
luându-se în calcul valoarea minimã;
‡” 0 0p q – valoarea programatã a producþiei fabricate.
Coeficientul mediu de sortiment se stabileºte având în vedere
principiul de bazã conform cãruia nu se acceptã compensarea
nerealizãrilor la anumite sortimente de cãtre depãºirile de la alte
sortimente, ceea ce face ca nivelul coeficientului sã fie egal sau mai
mic decât 1 sau 100 ( 1 Ks ¡Ü sau 100)
Universitatea Spiru Haret
84
b) ‡”
‡” Ä
– =
0 0
s p q
qp
1 K
în care: ‡” Äqp reprezintã suma abaterilor negative pe sortimente,
respectiv suma nerealizãrilor faþã de programul de fabricaþie.
c)
100
g
100
i g
K
'
'i
q
'i
s 0 i 0 ‡” ‡” –
·
=
în care: 0 i gŒ ponderile programate ale sortimentelor la care nu s-a
realizat programul de fabricaþie;
'
'i
0 g = ponderile programate ale sortimentelor la care programul
de fabricaþie a fost realizat integral sau depãºit.
i q i = indicele de realizare a programului de fabricaþie pe sortimente.
Valoarea maximã 1 înregistratã de coeficientul mediu de
sortiment indicã faptul cã programul de fabricaþie a fost realizat în
proporþie de 100% sau depãºit la toate produsele. Valoarea subunitarã
a coeficientului mediu de sortiment reflectã existenþa a cel puþin unui
tip de produs la care gradul de realizare a programului de fabricaþie
este mai mic decât 100%.
În activitatea practicã a firmelor se întâlnesc situaþii, cum ar fi:
• neîndeplinirea programului de fabricaþie la mai multe
sortimente, dar în proporþii mai mici;
• neîndeplinirea programului de fabricaþie la un singur
sortiment, dar într-o proporþie foarte mare.
Prin calcularea coeficientului de nomenclatură (Kn), se acordã
aceeaºi importanþã tuturor produselor, indiferent de ponderea lor în
volumul producþiei, dar valoarea sa informaþionalã este mai limitatã
decât a coeficientului mediu de sortiment.
Prin calcularea sa se determinã, din punct de vedere fizic, gradul
de realizare a programului de producþie la nivel de firmã, pe baza
relaþiei:
N
n 1 Kn – =
în care:
Universitatea Spiru Haret
85
n = numãrul sortimentelor (poziþiilor) la care programul de
producþie nu a fost realizat;
N = numãrul total al sortimentelor (poziþiilor) din nomenclatorul
de fabricaþie.
Modificarea volumului fizic al producþiei sau vândute pe
sortimente se reflectã în urmãtorii indicatori:
a) Valoarea producþiei obþinute destinatã livrãrii:
( ) 0 0 1 i
n
1 i
i i p qf qf · – ‡”=
în care: qfi reprezintã volumul fizic al producþiei obþinute, destinatã
livrãrii, pe tipuri de produse;
b) Cifra de afaceri:
( ) 0 0 1 i
n
1 i
i i p qv qv · – ‡”=
în care: qvi reprezintã volumul fizic al producþiei vândute, pe tipuri de
produse.
c) Costul pe produse:
0
q
0 cf
i
cf –
în care: cf0 reprezintã cheltuieli fixe pe unitatea de produs, la nivelul
bazei de comparaþie.
d) Profitul pe produs:
• direct
( )( ) 0 0 0 1 c p qv qv – –
• indirect:
. .
.
.
. .
.
.
– 0
q
0
1 cf
i
cf qv
în care: (p0 – c0) reprezintã profitul pe unitatea de produs, la nivelul
bazei de comparaþie.
Universitatea Spiru Haret
86
e) Profitul la nivel de firmã:
P0(Iqv – 100)
în care: P0 – profitul total la nivelul bazei de comparaþie;
Iqv – indicele volumului fizic al producþiei vândute.
100
p qv
p qv
I
0 0
0 1
qv · = ‡”
‡”
f) Cheltuielile fixe la 1000 lei cifrã de afaceri:
1000
p qv
cf 1000
p qv
cf
0 0
0
0 1
0 · – · ‡” ‡”
în care: cf0 reprezintã suma cheltuielilor fixe la nivel de firmã.
g) Suma economiilor (depãºirilor) din modificarea costurilor
aferente producþiei marfã comparabilã: ( ) 100 I E i q p –
0 p p p p c q c q E · – · = ‡” ‡”
în care: qc I reprezintã indicele volumului fizic al producþiei marfã
comparabilã.
100
c q
c q
I
0 p
0 1
qc ·
·
·
= ‡”
‡”
h) Rata rentabilitãþii economice:
( )
100
At
100 I P
1
qv 0 ·
–
.
Universitatea Spiru Haret
87
2.4.2. Analiza structurii producției
Realizarea în proporþii diferite a programului de producþie pe
sortimente determinã modificãri în structura acesteia, reflectatã prin
ponderile pe care le deþin diferite sortimente. Modificãrile în cauzã se
datoreazã unor cauze obiective care apar în executarea programului de
producþie, cum ar fi: gradul de saturaþie a pieþei pentru un sortiment sau
altul, restricþii în legãturã cu asigurarea firmei cu factori de producþie.
Caracterizarea structurii producþiei se realizeazã prin ponderea
fiecãrui sortiment sau produs în totalul producþiei. Compararea
ponderilor la nivelul fiecãrui sortiment oferã informaþii privind
realizarea structurii stabilite prin programul de producþie.
Caracterizarea modificãrii structurii producþiei de la o perioadã
la alta se urmãreºte prin coeficientul mediu de structurã sau
asortiment a K , care se determinã la nivel de firmã pe baza
urmãtoarelor relaþii:
a) ‡” Ä – = g 100 Ka
b) ‡”
‡” =
0 1
r
0 min
r
a p q
p q
K
în care:
‡” Äg = suma abaterilor negative ale ponderilor pe sortimente;
‡” 0 1
r p q = valoarea efectivã a producþiei, recalculatã în funcþie
de structura programatã pe sortimente. Ea se determinã în douã
modalitãþi:
– înmulþind valoarea efectivã totalã a producþiei cu structura
programatã a acesteia pe fiecare sortiment în parte;
– înmulþind indicele mediu de îndeplinire a programului de fabricaþie
cu valoarea programatã a producþiei pe fiecare sortiment în parte.
‡” 0 min
r p q = valoarea producþiei executatã în contul structurii
programate (se determinã prin compararea la nivelul fiecãrui sortiment
în parte a valorii efective a producþiei cu valoarea efectivã a acesteia,
recalculatã în funcþie de structura programatã, luând în calcul valoarea
minimã).
Universitatea Spiru Haret
88
Mãrimea coeficientului mediu de structurã poate fi egalã sau mai
micã decât 1 sau 100 ( 1 Ka ¡Ü sau 100):
– coeficientul este egal cu 1 sau 100 în situaþia în care programul
de producþie a fost îndeplinit în proporþie de 100%, depãºit sau
neîndeplinit în aceeaºi proporþie la toate sortimentele prevãzute în
nomenclatorul de fabricaþie al firmei;
– coeficientul este mai mic decât 1 sau 100 când programul pe
sortimente a fost realizat în proporþii diferite.
Modificarea structurii producþiei influenþeazã urmãtorii
indicatori economico-financiari ai firmei:
a) Cheltuieli la 1000 lei cifrã de afaceri:
1000
p qv
c qv
1000
p qv
c qv
0 0
0 0
0 1
0 1 · – · ‡”
‡”
‡”
‡”
b) Profitul aferent cifrei de afaceri:
( ) qv 0 0 1 0 1 I P c qv p qv – – ‡” ‡”
c) Rata medie a rentabilitãþii economice:
( )
100
At
I P c qv p qv
1
qv 0 0 1 0 1 ·
– – ‡” ‡”
d) Rata medie a rentabilitãþii resurselor consumate:
100 1
c qv
p qv
100 1
c qv
p qv
0 0
0 0
0 1
0 1 · .
.
.
.
. .
.
.
–
–
·
. .
.
.
. .
.
.
– ‡”
‡”
‡”
‡”
e) Rata medie a rentabilitãþii comerciale:
100
p qv
c qv
1 100
p qv
c qv
1
0 0
0 0
0 1
0 1 × .
.
.
.
. .
.
.
–
–
×
. ..
.
. .
.
.
– ‡”
‡”
‡”
‡”
f) Profitul mediu pe un salariat:
( )
1 s
qv 0 0 1 0 1
N
I P c qv p qv – – ‡” ‡”
Universitatea Spiru Haret
89
g) Eficienþa utilizãrii mijloacelor fixe:
( )
1000
f M
I P c qv p qv
1
qv 0 0 1 0 1 ·
– – ‡” ‡”
2.4.3. Corelațiile dintre coeficientul mediu de sortiment,
coeficientul mediu de structură și indicele mediu
de realizare a volumului producției
Analiza corelatã a coeficienþilor medii de sortiment ºi de
structurã ºi a indicelui mediu de realizare a volumului producþiei pune
în evidenþã urmãtoarele corelaþii:
a)
..
..
.
=
=
=
100 I
) 100 ( 1 K
) 100 ( 1 K
q
a
s
Situaþia a) denotã faptul cã la nivelul fiecãrui sortiment în parte
ºi în medie pe total firmã, programul de producþie a fost îndeplinit în
proporþie de 100%, ceea ce constituie un aspect pozitiv al activitãþii
desfãºurate.
b)
..
..
.
>
=
=
100 I
) 100 ( 1 K
) 100 ( 1 K
q
a
s
Aceastã corelaþie semnificã faptul cã programul de producþie a
fost depãºit pe total ºi pe fiecare sortiment în parte, dar în aceeaºi
proporþie.
c)
..
..
.
>
<
=
100 I
) 100 ( 1 K
) 100 ( 1 K
q
a
s
Universitatea Spiru Haret
90
Corelaþia prezentatã poate fi întâlnitã atunci când a avut loc o
depãºire a programului de producþie pe fiecare sortiment ºi în medie la
nivel de firmã, însã în proporþii diferite. Aceastã situaþie poate fi
apreciatã în mod favorabil, dacã ritmurile diferite de depãºire a
programului de fabricaþie pe sortimente au fost determinate de
solicitãrile clienþilor, iar sporul de producþie a avut desfacerea asiguratã.
d)
..
..
.
>
<
<
100 I
) 100 ( 1 K
) 100 ( 1 K
q
a
s
Situaþia d) reflectã faptul cã la nivel de firmã depãºirea realizatã
este efectul compensãrii nerealizãrilor înregistrate la unele sortimente,
cu depãºirile de la alte sortimente. Activitatea firmei va fi apreciatã în
funcþie de cauzele care au generat aceste abateri.
e)
..
..
.
<
=
<
100 I
) 100 ( 1 K
) 100 ( 1 K
q
a
s
Aceste corelaþii reflectã faptul cã programul de producþie nu a
fost îndeplinit la nici un sortiment ºi, în consecinþã, nici la nivel de
firmã, în aceeaºi proporþie, ceea ce constituie un aspect negativ al
activitãþii desfãºurate de firmã.
f)
..
..
.
<
<
<
100 I
) 100 ( 1 K
) 100 ( 1 K
q
a
s
Corelaþia prezentatã poate fi întâlnitã în cazul în care programul
de producþie nu a fost îndeplinit la nivel de firmã, datoritã
nerealizãrilor înregistrate la anumite sortimente care pot fi mai mari
decât depãºirile aferente altor sortimente. La aceeaºi situaþie se poate
ajunge ºi atunci când programul de producþie nu s-a realizat la nici un
sortiment, dar în proporþii diferite. Ambele situaþii reprezintã aspecte
negative ale activitãþii firmei ºi analiza trebuie aprofundatã pentru
depistarea cauzelor care le-au generat.
Universitatea Spiru Haret
91
2.4.4. Analiza ritmicității producției și a vânzărilor
Urmãrirea producþiei în timp vizeazã un aspect important, cel al
analizei realizãrii programului de producþie pe subdiviziuni de timp,
cunoscutã în teoria ºi practica economicã sub denumirea de ritmicitate
a producþiei. Prin ritmicitate se înþelege modul de realizare a
obiectivelor programate pe subdiviziuni de timp, comparaþia
putându-se face ºi cu realizãrile anterioare.
Pentru caracterizarea ritmicitãþii, pot fi utilizate urmãtoarele
procedee:
a) indicii producþiei pe subdiviziuni de timp caracterizeazã
ritmicitatea producþiei ºi a distribuþiei pe intervale scurte de timp (zile,
sãptãmâni, decade, luni). Când indicii individuali pe subdiviziuni de
timp prezintã variaþii faþã de indicele mediu al perioadei analizate,
asistãm la o realizare neritmicã a producþiei ºi a vânzãrilor.
b) structura producþiei ºi, implicit, a vânzãrilor este o consecinþã a
primului procedeu. Ea se determinã raportând valoarea producþiei fabricate
sau vândute la totalul producþiei aferente perioadei analizate. Dacã pe
subdiviziuni de timp ponderile efective sunt egale cu cele programate
înseamnã cã ritmicitatea a fost respectatã.
c) coeficientul mediu al ritmicitãþii ( ) r K se determinã pe baza
urmãtoarelor relaþii:
• ‡” Ä – = g 100 Kr
în care:
‡” Äg reprezintã suma abaterilor (indiferent de semnul
matematic) din punctul de vedere al ponderii producþiei pe
subdiviziuni de timp.
• ‡”
‡” Ä
– =
0 0
r p q
qp
1 K
în care: ‡” Äqp reprezintã suma abaterilor negative pe subdiviziuni
de timp, respectiv a nerealizãrilor faþã de programul de producþie.
• ‡”
‡” =
1
r
1
r q
q
K
Universitatea Spiru Haret
92
în care:
‡” 1
rq reprezintã valoarea efectivã a producþiei, recalculatã în
funcþie de ritmicitatea programatã. Se determinã astfel:
– înmulþind valoarea efectivã a producþiei cu structura
programatã a acesteia pe fiecare subdiviziune de timp în parte;
– înmulþind indicele mediu de îndeplinire a programului de
fabricaþie cu valoarea programatã a producþiei pe fiecare subdiviziune
de timp în parte.
‡” 1 q reprezintã valoarea producþiei realizate în contul
ritmicitãþii programate (se calculeazã prin compararea pe fiecare
subdiviziune de timp în parte a valorii efective a producþiei cu
valoarea efectivã a acesteia, recalculatã în funcþie de ritmicitatea
producþiei programatã, luând în calcul valoarea minimã).
• ( ) ‡” – – = 2
i r x x
x 2
1 1 K
în care:
xi – valoarea programatã a producþiei pe subdiviziuni de timp;
x – valoarea medie programatã a producþiei.
Efectele negative ale nerespectãrii ritmicitãþii producþiei ºi a
vânzãrilor sunt:
• creºterea stocurilor de producþie neterminatã ºi respectiv a
imobilizãrilor de capitaluri în aceste stocuri;
• scãderea gradului de valorificare a producþiei obþinute,
destinatã vânzãrii;
• creºterea gradului de uzurã a mijloacelor fixe;
• utilizarea incompletã ºi neraþionalã a potenþialului uman ºi
material;
• înrãutãþirea calitãþii producþiei;
• creºterea costurilor ºi scãderea rezultatelor financiare.
În vederea realizãrii ritmice a programului de producþie ºi de
vânzare, trebuie luate mãsurile adecvate în funcþie de cauzele care au
generat aritmicitatea.
Universitatea Spiru Haret
93
2.5. Analiza calitãþii producþiei ºi a implicaþiilor
economico-financiare ale acesteia
Calitatea produselor se stabileºte încã din faza de proiectare;
parametrii tehnici de calitate pe care trebuie sã-i îndeplineascã un
anumit produs pentru a fi corespunzãtor din punct de vedere al
cerinþelor trebuie sã corespundã unor norme prestabilite ºi precise,
care se numesc standardele interne ºi internaþionale de calitate.
Calitatea poate fi definitã ca fiind mãsura, gradul în care un
produs, prin totalitatea caracteristicilor tehnice, economice, sociale ºi
de exploatare, satisface nevoia pentru care a fost creat.
Procedeele de analizã a calitãþii produselor diferã, dupã cum
produsele pot fi grupate sau nu pe clase de calitate.
2.5.1. Analiza calității produselor diferențiate
pe clase de calitate
Criteriile care stau la baza grupãrii producþiei pe clase de calitate
sunt:
• calitatea materiilor prime folosite;
• procedeele tehnologice utilizate;
• alinierea la normele interne care reglementeazã parametrii de
calitate ai produselor respective.
Analiza calitãþii produselor diferenþiate pe clase de calitate se
poate face pe fiecare produs în parte, precum ºi la nivel de firmã.
La nivel de produs, analiza calitãþii se poate realiza cu ajutorul
urmãtoarelor procedee:
a) coeficientul mediu de calitate pe produs ( ) i K se determinã ca
medie aritmeticã ponderatã între volumul producþiei (qi) sau ponderea fiecãrui
sortiment în totalul producþiei (gi) ºi coeficientul clasei de calitate (Ki):
‡”
‡” =
i
i i
i q
K q
K sau
100
K g
K i i ‡” = .
Situaþia este favorabilã pentru firmã când coeficientul mediu de
calitate pe produs tinde cãtre 1 ( 1 Ki ¨ , simbol al calitãþii
superioare), prin descreºtere ( 1 i K < 0 i K ).
Universitatea Spiru Haret
94
Gradul de îmbunãtãþire a calitãþii producþiei ( ) i k I Ä se determinã
ca diferenþã între 100 ºi indicele coeficientului mediu de calitate pe
produs ( ) i k I :
i i K I 100 K I – = Ä unde 100
K
K K I
1
0
i
i
i × =
b) coeficientul mediu de calitate pe produs determinat pe baza
coeficienþilor de echivalenþã ( ) i e K :
‡”
‡” =
i
e i
e q
K q
K i
i sau
100
K g
K i
i
e i
e
‡” =
în care:
i e K reprezintã coeficientul de echivalenþã al clasei de calitate „i”.
Coeficientul de echivalenþã al unei clase de calitate se stabileºte
ca raport între preþul unitar al produsului din clasa de calitate „i” ºi
preþul de vânzare al produsului de calitate superioarã. Cu ajutorul
coeficientului de echivalenþã, produsele de calitãþi inferioare sunt
transformate în produse de calitatea întâi, iar cu cât coeficientul de
calitate se apropie de 1, prin creºtere, cu atât calitatea produsului este
mai bunã (
1 i e K >
0 i e K ).
În aceastã situaþie, gradul de îmbunãtãþire a calitãþii producþiei se
determinã ca diferenþã între indicele coeficientului mediu ( ) i e K I ºi 100:
100 K I K I i i e e – = Ä 100
K
K
K I
0 i
1 i
i
e
e
e · =
c) preþul mediu de vânzare ( ) i p :
‡”
‡” =
i
i i
q
p q
p sau
100
p g
p i i ‡” =
în care:
pi reprezintã preþul unitar al produselor din clasa de calitate „i”.
Universitatea Spiru Haret
95
Nivelul calitãþii pe baza preþului mediu de vânzare (Kp) poate fi
determinat prin raportul dintre preþul mediu de vânzare ( ) 1 p ºi cel
aferent bazei de comparaþie ( ) 0 p :
0
1
p p
p K =
În situaþia în care Kp > 1, rezultã o îmbunãtãþire a calitãþii
producþiei 1 p > 0 p , ca efect al creºterii ponderii producþiei de calitate
superioarã în totalul producþiei.
La nivel de firmã pot fi utilizate urmãtoarele modalitãþi pentru
analiza calitãþii:
a) coeficientul mediu generalizat al calitãþii ( ) g K :
100
K g
K i i
g
‡” =
în care: gi – structura producþiei fabricate pe produse;
i K – coeficientul mediu de calitate pe produs.
Modificarea coeficientului mediu generalizat al calitãþii se
explicã prin influenþa structurii producþiei (gi) ºi a coeficientului
mediu de calitate pe produs ( ) i K .
Influenþele se determinã astfel:
0 1 g g g K K K – = Ä
din care, datoritã:
1. influenþei structurii producþiei (Ägi):
0
0 0 0 1 g g
i i i i
i K K
100
K g
100
K g
g – Œ = – = Ä ‡” ‡”
2. influenþei coeficientului mediu de calitate ( ) i K Ä :
Œ – = – = Ä ‡” ‡”
g g
i i i i
i K K
100
K g
100
K g
K 1
0 1 1 1
Universitatea Spiru Haret
96
b) ponderea produselor de calitate superioarã în valoarea totalã
a produselor diferenþiate pe clase de calitate (gs):
gs = valoarea produselor de calitate superioarã
valoarea totalã a produselor diferenþiate
pe clase de calitate
× 100
2.5.2. Analiza calității produselor nediferențiate
pe clase de calitate
Având în vedere varietatea caracteristicilor prin care se poate
aprecia calitatea produselor, precum ºi natura acestora, pentru
mãsurarea ºi analiza calitãþii produselor nediferenþiate pe clase de
calitate se impune utilizarea unui sistem de indicatori, clasificabili în
funcþie de mai multe criterii:
• procesele de formare a calitãþii (fazele de execuþie ale produselor);
• utilizarea produsului;
• elementele definitorii ale calitãþii produsului finit;
• locul de apreciere a calitãþii (la producãtor sau la consumator).
În acest caz, se utilizeazã urmãtorii indicatori:
a) coeficientul echivalenþei tehnice sau al parametrului unic,
potrivit cãruia însuºirile unui produs sunt reduse la una singurã, ºi
anume aceea care îl intereseazã pe beneficiar;
b) coeficientul de exploatare sau al punctajului ( e K ). Acest
coeficient se utilizeazã în cazul produselor complexe pentru
exprimarea sinteticã a nivelului tehnic calitativ al unui produs nou
care se înlocuieºte cu altul sau al unui produs al firmei comparativ cu
unul similar al concurenþei. Pentru determinarea coeficientului de
exploatare trebuie parcurse urmãtoarele etape:
• stabilirea listei însuºirilor calitative ale produsului (randamentul,
viteza de lucru, consumul de materii prime ºi materiale în
procesul de exploatare, gradul de finisare etc.);
• definirea ordinii de importanþã a fiecãrei însuºiri calitative;
• aprecierea fiecãrei însuºiri cu un anumit numãr de puncte;
Universitatea Spiru Haret
97
• stabilirea coeficientului de exploatare pe baza relaþiei:
100
np g
K i i
e
‡” = sau
100
I g i i ‡”
în care:
gi– ponderea fiecãrei însuºiri calitative;
npi – numãrul de puncte pentru fiecare însuºire calitativã;
Ii – indicele parametrului de calitate „i”.
Îmbunãtãþirea nivelului tehnic-calitativ se realizeazã atunci când
raportul dintre coeficientul de exploatare sau al punctajului produsului
nou ( 1 e K ) faþã de produsul considerat ca bazã de comparaþie ( 0 e K )
este mai mare decât 1, respectiv 1 e K > 0 e K , iar
0
1
e e
K
K > 1.
c) rata defectelor (Rdf):
p
i i
df N
np nd
R ‡” =
unde:
ndi – numãrul de produse pe categorii de defecte;
npi – numãrul de puncte pe categorii de defecte;
Np – numãrul de produse supuse verificãrii.
Se comparã rata efectivã cu rata admisibilã pentru acea categorie
de produse.
d) rata gradului de disponibilitate a produsului (Rd):
á +
=
1
1 Rd iar
n
nf
t
t = á
în care:
tnf – timpul de nefuncþionare a unui produs pe durata de viaþã
economicã;
tn – timpul normal de funcþionare a produsului.
Calitatea produsului este nesatisfãcãtoare pe mãsurã ce Rd < 1.
e) raportul dintre cheltuielile efective în procesul de exploatare
pe durata de viaþã economicã a produsului ºi preþul de cumpãrare al
acestuia.
Universitatea Spiru Haret
98
f) gradul de reînnoire a producþiei (Gr):
Gr = valoarea produselor noi
valoarea totalã a producþiei fabricate × 100
g) dinamica refuzurilor din partea beneficiarilor poate fi
caracterizatã pe baza indicatorilor: ponderea valorii produselor
refuzate în valoarea totalã a livrãrilor (în dinamicã) ºi numãrul mediu
al refuzurilor ce revin la un milion lei livrãri (sau un alt ordin de
mãrime al valorii livrãrilor).
h) dinamica cheltuielilor cu remedierile în perioada de garanþie
a produselor, exprimatã în mãrime absolutã sau ca nivel la 1 000 lei
cifrã de afaceri.
i) indicatori tehnico-economici specifici fiecãrui domeniu de
activitate (randament, conþinutul în substanþã utilã, durabilitate, viteza
de lucru etc.).
În vederea unui management performant, conducerea unei firme
trebuie sã aibã ca obiectiv principal menþinerea unei relaþii normale
între calitate, cost ºi profit. Instrumentul utilizat în acest scop este
bilanþul calitãþii. În activul bilanþului sunt trecute efectele economice
ale calitãþii, iar în pasiv costurile calitãþii.
2.5.3. Consecințele modificării calității produselor diferențiate
pe clase de calitate (prin intermediul prețurilor medii de vânzare)
asupra performanțelor economico-financiare
Principalii indicatori economico-financiari influenþaþi de modificarea
preþurilor medii de vânzare sunt:
a) Cifra de afaceri: ( ) ‡” –
0 1 1 i i i p p qv
b) Cheltuieli la 1 000 lei cifrã de afaceri:
1000
p qv
c qv
1000
p qv
c qv
0 1
0 1
1 1
0 1
i i
i i
i i
i i · – · ‡”
‡”
‡”
‡”
Universitatea Spiru Haret
99
c) Cheltuieli fixe la 1 000 lei cifrã de afaceri:
1000
p qv
Cf 1000
p qv
Cf
0 1 1 1 i i
0
i i
0 · – · ‡” ‡”
d) Profitul aferent cifrei de afaceri: ( ) 0 i i i i pr p qv p qv 0 1 1 1
× – ‡” ‡”
e) Rata medie a rentabilitãþii resurselor consumate:
100 1
c qv
p qv
100 1
c qv
p qv
1 1
0 1
1 1
1 1
i i
i i
i i
i i × .
.
.
.
. .
.
.
–
–
×
. .
.
.
. .
.
.
– ‡”
‡”
‡”
‡”
f) Rata medie a rentabilitãþii comerciale:
100
p qv
c qv
1 100
p qv
c qv
1
0 1
0 1
1 1
0 1
i i
i i
i i
i i × .
.
.
.
. .
.
.
–
–
×
. .
.
.
. .
.
.
– ‡”
‡”
‡”
‡”
g) Rata medie a rentabilitãþii economice:
1
i i i i
At
p qv p qv 0 1 1 1 ‡” ‡” –
Concepte cheie: cifra de afaceri netã; cifra de afaceri medie;
cifra de afaceri criticã; deflatarea; inflatarea; capacitatea de producþie;
valoarea adãugatã; valoarea economicã adãugatã; valoarea adãugatã
de piaþã; rata valorii adãugate; rata variaþiei valorii adãugate; ratele de
remunerare a valorii adãugate; producþia fizicã; coeficientul mediu de
sortiment; coeficientul de nomenclaturã; coeficientul mediu de structurã;
ritmicitatea producþiei; coeficientul mediu al ritmicitãþii; coeficientul
mediu de calitate pe produs; coeficientul mediu generalizat al
calitãþii; gradul de reînnoire a producþiei; dinamica refuzurilor din
partea beneficiarilor; dinamica cheltuielilor cu remedierile în perioada
de garanþie a produselor.
Universitatea Spiru Haret
100
Întrebări recapitulative
1. Sã se interpreteze evoluþia activitãþii de producþie ºi comercializare
a firmei „X” ºtiind cã:
ICA = 108% unde CA = cifra de afaceri
IQe = 110% Qe = producþia exerciþiului
IVA = 111% Qf = producþia fabricatã
IQf = 109% VA = valoarea adãugatã
2. Sã se interpreteze situaþia:
2 , 1
I
I
; 98 , 0
I
I
; 04 , 1
I
I
Qe
Qf
Qe
VA
Qf
CA = = =
3. Cum se interpreteazã evoluþia structurii cifrei de afaceri dacã:
G1 = 0,72
G0 = 0,19
unde G este coeficientul
de structurã Gini-Struck
4. Ce evidenþiazã cifra de afaceri minimã? Dar cifra de afaceri
criticã?
5. Care a fost tendinþa cifrei de afaceri în termeni reali ºtiind cã
indicele CA în preþuri curente este de 120%, iar indicele preþurilor de
vânzare este de 140%?
6. Sã se interpreteze influenþa modificãrii gradului de înzestrare
tehnicã a muncii asupra cifrei de afaceri: 500 . 1 N M s f – = Ä lei.
7. Care sunt partenerii sociali la repartizarea valorii adãugate?
8.Dacã IVA = 115% ºi Ipr =120%, cum apreciaþi activitatea
firmei?
(IVA = indicele valorii adãugate; Ipr = indicele profitului).
9. Ce cuprind consumurile intermediare?
10. Cum interpretaþi influenþa cu semnul „–” a modificãrii
structurii producþiei exerciþiului pe produse asupra valorii adãugate?
11. Ce semnificaþie are Kn = 0,65%? (Kn = coeficientul de
nomenclaturã).
Universitatea Spiru Haret
101
12. Sã se interpreteze cazul:
Ks = 0,98 unde Ks = coeficientul de sortiment
Ka = 0,99 Ka = coeficientul de structurã
(de asortiment)
Iq = 115% Iq = indicele volumului producþiei
13. Ce semnificaþie are evoluþia coeficientului mediu de calitate ( ) i K pentru:
80 , 1 K 1 i =
50 , 1 K 0 i =
14. Sã se interpreteze evoluþia calitãþii producþiei ºtiind cã:
buc / lei 80 p 1 i =
buc / lei 60 p 0 i =
unde
i p = preþul mediu
15. Cum influenþeazã calitatea asupra indicatorilor de
performanþã ºi rezultate?
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. E. Cohen, Analyse financière, Editura Economicã, Paris,
1994.
2. Georgescu N., Robu V., Analiza economico-financiarã, Editura
ASE, Bucureºti, 2001.
3. Iºfãnescu A., Robu V., Analiza economico-financiarã, Editura
ASE, Bucureºti, 2002.
4. Moroºan Iosefina, Analiza economico-financiarã. Tehnici ºi
metode, Editura Fundaþiei România de Mâine, Bucureºti, 2002.
Universitatea Spiru Haret
102
CAPITOLUL 3
ANALIZA CHELTUIELILOR FIRMEI
Obiective
• înþelegerea mecanismului de formare a costului;
• cunoaºterea metodologiei de analizã a cheltuielilor firmei;
• identificarea cauzelor care au generat economii sau depãºiri de
cheltuieli;
• adoptarea mãsurilor de reducere a costurilor.
3.1. Consideraþii privind conceptul de cheltuieli
În practica economicã, pentru evidenþierea consumului de
resurse al firmei se utilizeazã un sistem de indicatori bazat pe
conceptele de „cheltuieli” ºi de „cost”.
Conform reglementãrilor contabile în vigoare, cheltuielile
reprezintã diminuãri ale beneficiilor înregistrate pe parcursul perioadei
contabile, sub formã de ieºiri sau scãderi ale valorii activelor sau
creºteri ale datoriilor care au ca rezultat diminuãri ale capitalului
propriu, altele decât cele legate de sumele distribuite asociaþilor
(acþionarilor).
Definiþia cheltuielilor include douã tipuri de cheltuieli, ºi anume:
• Cheltuieli propriu-zise care apar în cursul activitãþilor
curente ale firmelor, regãsindu-se sub forma costului vânzãrilor,
costului consumurilor de stocuri, salariilor ºi amortismentelor. În
concordanþã cu principiile partidei duble, ele se evidenþiazã prin
echivalenþã cu ieºirile sau reducerile de active, cum ar fi: lichiditãþile,
stocurile, bunurile imobile, utilajele ºi echipamentele. De asemenea,
Universitatea Spiru Haret
103
ele se pot înregistra ºi prin echivalenþã cu creºterile de pasiv, ca de
exemplu datoriile faþã de terþi, datoriile salariale, fiscale ºi sociale ºi
alte datorii.
• Pierderile ca reduceri ale beneficiilor economice pot sau nu sã
aparã în activitãþile curente ale firmei. În aceastã situaþie se aflã
pierderile din calamitãþi sau cele din lichidarea activelor imobilizate.
De asemenea, se includ ºi pierderile constatate cum sunt cele rezultate
din diferenþele nefavorabile de curs valutar, sconturile acordate
clienþilor, pierderile nete din cumpãrarea/vânzarea de titluri de
plasament.
Costul reprezintã totalitatea consumurilor de resurse pe care le
efectueazã firma pentru realizarea unei unitãþi de produs sau unui
serviciu, în expresie monetarã.
Având în vedere utilitatea cunoaºterii diferitelor categorii de
cheltuieli, clasificarea cheltuielilor include urmãtoarele tipuri de
cheltuieli:
1) După natura lor, aºa cum sunt regãsite în Contul de profit ºi
pierdere:
a) Cheltuieli de exploatare, care cuprind:
– cheltuieli cu materiile prime ºi materialele consumabile;
– cheltuieli cu lucrãrile ºi serviciile executate de terþi;
– cheltuieli cu personalul;
– cheltuieli cu amortizarea ºi provizioanele aferente exploatãrii;
– alte cheltuieli de exploatare.
b) Cheltuieli financiare, care cuprind:
– pierderi din creanþe legate de participaþii;
– cheltuieli privind investiþii financiare cedate;
– diferenþe nefavorabile de curs valutar;
– dobânzile aferente creditelor atrase, privind exerciþiul financiar
în curs;
– sconturi acordate clienþilor.
c) Cheltuieli extraordinare, legate de evenimente excepþionale:
pierderi din calamitãþi, din debitori diverºi etc.
Universitatea Spiru Haret
104
2) După comportamentul față de volumul producției:
a) Cheltuieli variabile, care sunt dependente de volumul de
activitate ºi conþin: cheltuieli cu materii prime ºi materiale aferente
obþinerii producþiei, cheltuieli cu salariile personalului productiv,
cheltuieli cu servicii ºi lucrãri prestate de terþi în scopul obþinerii
producþiei.
b) Cheltuieli fixe, care sunt constante, pe termen limitat, în
raport cu volumul de activitate, dar dependente de capacitatea de producþie
ºi distribuþie; cheltuielile fixe sunt formate, în principal, din
amortizare ºi alte cheltuieli indirecte cu caracter fix (materiale, salariale).
La nivel de produs, comportamentul acestor categorii de
cheltuieli se modificã. În situaþia în care se menþin condiþiile de
desfãºurare a activitãþii, costurile variabile unitare vor fi constante.
Costurile fixe sunt dependente de volumul producþiei obþinute, variind
invers proporþional cu acesta.
Aceastã grupare a cheltuielilor permite evidenþierea pragului de
rentabilitate, a siguranþei asupra rezultatelor obþinute ºi a competitivitãþii
firmei în raport cu concurenþa.
3) După modul de identificare și repartizare pe produs:
a) Cheltuieli, respectiv costuri directe, afectate nemijlocit pentru
realizarea unui produs sau pentru activitatea unei unitãþi operaþionale
(consumul de materii prime, materiale, salarii pentru personalul direct
productiv);
b) Cheltuieli, respectiv costuri indirecte, efectuate la nivelul
întregii producþii ºi repartizate pe produs cu ajutorul unor criterii de
repartiþie (salarii TESA, energie, amortizare, cheltuieli de reparaþii ºi
întreþinere etc.).
Aceastã grupare pune în evidenþã mecanismele interne specifice
unei activitãþi de producþie, stând la baza calculului costului complet.
4) După conținutul lor, avem:
a) Cheltuieli materiale, care cuprind consumuri de resurse
materiale ºi amortizarea mijloacelor fixe;
b) Cheltuieli cu salariile ºi aferente utilizãrii personalului
(asigurãri ºi protecþie socialã).
Universitatea Spiru Haret
105
5) După incidența asupra fluxurilor de trezorerie:
a) Cheltuieli monetare, respectiv plãtite sau plãtibile;
b) Cheltuieli nemonetare sau calculate (amortizãrile ºi provizioanele).
Managementul firmei va fi mereu preocupat pentru reducerea
relativã a costurilor, drept pentru care trebuie sã abordeze problematica
costurilor utilizând metodele specifice analizei economice.
3.2. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale
Între venituri ºi cheltuieli existã o corelaþie strânsã, în sensul cã
realizarea unui venit presupune efectuarea unor cheltuieli sau invers.
Dar sunt ºi excepþii: de exemplu, cheltuielile financiare nu genereazã,
de regulã, venituri, iar realizarea acestora presupune cheltuieli.
Aceleaºi reguli le au ºi unele cheltuieli ºi venituri extraordinare.
În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile
încasate sau de încasat în nume propriu, din activitãþi curente, cât ºi
câºtigurile din orice alte surse.
Analiza cheltuielilor firmei se realizeazã utilizând informaþiile
din contul de profit ºi pierdere. În acest document de sintezã contabilã,
cheltuielile ºi veniturile firmei sunt structurate dupã natura activitãþii,
respectiv de exploatare, financiare ºi extraordinare.
Veniturile sunt detaliate dupã cum urmeazã:
a) Venituri din exploatare, care cuprind:
– venituri din vânzarea produselor, mãrfurilor, executarea
lucrãrilor ºi prestarea serviciilor. Acest gen de venit poartã denumirea
de cifrã de afaceri. Cifra de afaceri este prezentatã la valoarea sa netã,
prin eliminarea reducerilor comerciale acordate clienþilor ºi a TVA.
– venituri din producþia stocatã;
– venituri din producþia de imobilizãri;
– alte venituri din exploatare.
b) Venituri financiare, care conþin:
– dobânzi încasate;
– venituri din titluri de plasament;
– diferenþe favorabile de curs valutar;
– venituri din participaþii.
Universitatea Spiru Haret
106
c) Venituri extraordinare, care cuprind veniturile cu caracter
strict conjunctural (de exemplu, daunele pretinse de debitorii de poliþe
în urma producerii unor calamitãþi).
La rândul lor, cheltuielile de exploatare ºi financiare se
analizeazã pornind de la structura lor.
Cheltuielile de exploatare sunt aferente activitãþii de producþie ºi
de comercializare ºi cuprind urmãtoarele elemente:
– consumurile de materii prime, materiale auxiliare, piese de
schimb, obiecte de inventar, energie, combustibil, apã ºi altele;
– cheltuieli cu lucrãri ºi servicii executate de terþi;
– cheltuieli cu impozite, taxe ºi vãrsãminte asimilate;
– cheltuieli cu personalul;
– cheltuieli cu amortizãrile ºi provizioanele aferente exploatãrii;
– alte cheltuieli de exploatare.
Cheltuielile financiare cuprind urmãtoarele elemente:
– dobânzile curente aferente împrumuturilor primite;
– pierderi din vânzarea valorilor mobiliare de plasament;
– diferenþe nefavorabile de curs valutar, din operaþiunile curente
ºi disponibilitãþile în devize;
– sconturile acordate clienþilor.
Orice analizã a cheltuielilor, pe total sau pe categorii de activitãþi
se efectueazã în corelare cu categoriile de venituri la a cãror realizare
contribuie. Corespunzãtor perioadei supuse analizei, se comparã, la
nivel de firmã, creºterea în sumã absolutã a cheltuielilor cu creºterea
veniturilor. Se continuã analiza la nivelul activitãþii de exploatare,
financiarã ºi extraordinarã, atât la capitolul de cheltuieli, cât ºi la cel al
veniturilor.
La nivelul activitãþii totale ºi al tipurilor de activitãþi sunt
relevante, în procesul de analizã economico-financiarã, ratele medii de
eficienþã a cheltuielilor totale ºi, respectiv, ratele medii de eficienþã a
cheltuielilor de exploatare, financiare ºi extraordinare.
Iatã deci, utilizând rata de cheltuieli ca sursã de informare ºi nu
valoarea absolutã a cheltuielilor, obþinem informaþii care vor fi
valorificate pentru conducerea activitãþii viitoare a afacerii.
Un element specific acestui indicator este faptul cã, fiind
calculat ca raport între un efort (un tip de cheltuieli), respectiv un efect
(venitul specific) modificarea ratei prin reducere în dinamicã reflectã
Universitatea Spiru Haret
107
eficienþa activitãþii firmei, altfel spus, se respectã una dintre corelaþiile
economice fundamentale: Ic < Iv.
Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale se poate realiza
utilizând rata cheltuielilor totale, al cãrui studiu se poate efectua prin
metoda substituirilor în lanþ.
Relaþia de calcul a indicatorului rata de eficienþã a cheltuielilor
totale sau cheltuieli la 1.000 lei venituri totale este:
000 . 1
V
Ch c
100
c g
R sau 000 . 1
V
Ch
R
i
i
000 .
1i
000 .
1i
i
ct n
1 i
i
n
1 i
i
ct × = ¨ = × = ‡”
‡”
‡”
=
=
unde:
000 .
1i
c = rata de eficienþã a cheltuielilor pe structurã;
Chi = cheltuielile pe structurã (exploatare, financiare);
Vi = venituri pe structurã (exploatare, financiare);
gi = structura veniturilor .
..
.
. ..
.
· = 100
V
v g
t
i
i .
Pentru a exemplifica modificarea ratei de eficienþã a cheltuielilor
totale se stabileºte influenþa celor doi factori astfel:
0 1 ct ct ct R R R – = Ä
din care, datoritã:
1) influenþei modificãrii structurii veniturilor:
( )
100
c g
100
c g
R
000 .
1i
n
1 i
i
000 .
1i
n
1 i
i
g
ct
0 0 0 1
i
‡” ‡”
= = Ä – = Ä
2) influenþei modificãrii cheltuielilor la 1.000 lei, pe categorii:
( )
100
c g
100
c g
R
000 .
1i
n
1 i
i
000 .
1i
n
1 i
i
C
ct
0
1
1
1
000 .
1i
‡” ‡”
= = Ä – = Ä
Universitatea Spiru Haret
108
3.3. Analiza cheltuielilor la 1.000 lei
venituri din exploatare
Cheltuielile de exploatare deþin ponderea principalã în totalul
cheltuielilor firmei, deoarece suma lor este în legãturã directã cu
obiectul de activitate al firmei. Aceste cheltuieli fiind generate de
ciclul de exploatare, au în vedere operaþiuni de aprovizionare cu
materii prime ºi materiale, depozitarea acestora, folosirea lor în cadrul
procesului de producþie, stocarea semifabricatelor, produselor finite ºi
vânzarea acestora, precum ºi achiziþionarea de mãrfuri ºi ambalaje ºi
vânzarea lor.
Aprecierea evoluþiei acestor cheltuieli se realizeazã cu ajutorul
indicatorului rata de eficienþã a cheltuielilor de exploatare sau
cheltuieli la 1.000 lei venituri din exploatare.
Rata de eficienþã a cheltuielilor de exploatare se determinã pe
baza relaþiei:
000 . 1
V
Ch
r
100
r g
R sau 000 . 1
V
Ch R
j
j 000 . 1
ce
000 . 1
ce
n
1 j
j
ce
e
e
ce j
j
× = ¨ = × =
‡”=
în care:
gj = structura veniturilor din exploatare;
000 . 1
ce j r = rata de eficienþã a cheltuielilor pe tipuri de venituri din
exploatare;
Chj = cheltuieli aferente activitãþilor componente ale ciclului de
exploatare;
Vj = venituri pe tipuri de activitãþi ale ciclului de exploatare.
Metodologia de cuantificare a influenþelor factorilor asupra
modificãrii ratei de eficienþã a cheltuielilor de exploatare este similarã
celei prezentate la punctul 3.2.:
0 1 ce ce ce R R R – = Ä
din care, datoritã:
Universitatea Spiru Haret
109
1) influenþei modificãrii structurii veniturilor din exploatare:
( )
100
r g
100
r g
R
000 . 1
ce
n
1 j
j
000 . 1
ce
n
1 j
j
g
ce
0 j 0 0 j 1
j
‡” ‡”
= = Ä – = Ä
2) influenþei modificãrii ratei de influenþã a cheltuielilor de
exploatare pe tipuri de venituri:
( )
100
r g
100
r g
R
000 . 1
ce
n
1 j
j
000 . 1
ce
n
1 j
j
r
ce
0 j 1 1 j 1 000 . 1
j ce
‡” ‡”
= = Ä – = Ä
Analiza în dinamicã a nivelului ratei de eficienþã a cheltuielilor
de exploatare permite evidenþierea modificãrilor intervenite de la o
perioadã la alta, pe total ºi pe categorii de cheltuieli care influenþeazã
nefavorabil asupra ratei de eficienþã a cheltuielilor de exploatare.
Analiza structuralã a cheltuielilor de exploatare constã în
calculul ponderii pe care o deþine fiecare element de cheltuialã în
totalul acestora ºi a ratei de eficienþã a cheltuielilor la 1.000 lei
venituri din exploatare, pe fiecare categorie de cheltuialã în parte.
3.4. Analiza cheltuielilor la 1.000 lei
cifrã de afaceri
Analiza structuralã a cheltuielilor de exploatare la 1.000 lei
venituri reflectã faptul cã principala componentã a acestora o
constituie cheltuielile la 1.000 lei cifrã de afaceri, care se urmãresc
atât în dinamicã, cât ºi pe structurã.
Analiza factorialã a cheltuielilor la 1.000 lei cifrã de afaceri se
face prin utilizarea urmãtorului model de analizã:
g
000 . 1
p q
c q
C
v
v 000 . 1 · = ‡”
‡”
p
Ä
Äp
inflaþie
c
Universitatea Spiru Haret
110
unde:
qv = volumul fizic al producþiei vândute pe produse;
g = structura producþiei vândute pe produse;
p = preþul mediu de vânzare unitar (exclusiv TVA);
c = costul complet unitar.
Modificarea nivelului cheltuielilor la 1.000 lei cifrã de afaceri
este influenþatã de urmãtorii factori:
1) Influenþa structurii cifrei de afaceri:
000 . 1
p q
c q
000 . 1
p q
c q
g
0 v
0 v
0 v
0 v
i
0
0
1
1 · – · = Ä ‡”
‡”
‡”
‡”
2) Influenþa modificãrii preþului de vânzare:
000 . 1
p q
c q
000 . 1
p q
c q
p
0 v
0 v
1 v
0 v
1
1
1
1 · – · = Ä ‡”
‡”
‡”
‡”
din care:
2.1.) Influenþa inflaþiei:
000 . 1
p q
c q
000 . 1
I p q
c q
i
0 v
0 v
p 0 v
0 v
1
1
1
1 · – · = Ä ‡”
‡”
‡”
‡”
2.2.) Influenþa preþului de vânzare exclusiv efectul inflaþiei:
000 . 1
I p q
c q
000 . 1
p q
c q
p
p 0 v
0 v
1 v
0 v
1
1
1
1 · – · = Ä ‡”
‡”
‡”
‡”
3) Influenþa modificãrii costului pe produs:
000 . 1
p q
c q
000 . 1
p q
c q
c
1 v
0 v
1 v
1 v
1
1
1
1 · – · = Ä ‡”
‡”
‡”
‡”
Interpretarea influenþei structurii producþiei vândute trebuie
efectuatã în funcþie de cauzele care au determinat modificãrile produse
în structura producþiei. De exemplu, dacã modificãrile produse sunt
consecinþa schimbãrii raportului dintre cerere ºi ofertã în favoarea
anumitor produse (chiar dacã nivelul cheltuielilor la 1.000 lei cifrã de
Universitatea Spiru Haret
111
afaceri pe produse este mai mare decât cel mediu programat de firmã),
atunci influenþa se poate aprecia ca fiind justificatã.
Modificarea preþurilor de vânzare poate fi consecinþa unor cauze
dependente de firmã – îmbunãtãþirea calitãþii produselor, raportul
cerere-ofertã, poziþia pe piaþã a firmei etc. ºi independente de firmã –
nivelul inflaþiei.
Influenþa cu semnul „+” a costurilor se poate aprecia ca fiind
justificatã doar atunci când folosirea unor materii prime ºi materiale
de calitate superioarã celor prezentate se reflectã în îmbunãtãþirea
calitãþii produselor ºi creºterea preþului de vânzare al acestora.
Cazurile în care influenþa cu semnul „+” a costurilor o considerãm
nefavorabilã sunt cele în care ea a fost rezultatul depãºirii consumurilor
specifice normate, scãderii productivitãþii muncii, diminuãrii
gradului de utilizare a capacitãþii de producþie etc.
Cheltuielile la 1.000 lei cifrã de afaceri influenþeazã în mod
direct urmãtorii indicatori ai performanþei economico-financiare ai
firmei:
1) profitul aferent cifrei de afaceri:
( )
000 . 1
p q
C C C
1
n
1 i
v
000 . 1
0
000 . 1
1
1
‡”=
– – = Ä
2) eficienþa activelor din exploatare:
( )
1
1
n
1 i
v
000 . 1
0
000 . 1
1
Ae
000 . 1
p q
C C
C
1
‡”=
– –
= Ä
3) eficienþa utilizãrii mijloacelor fixe:
( )
1
1
n
1 i
v
000 . 1
0
000 . 1
1
Mf
000 . 1
p q
C C
C
1
‡”=
– –
= Ä
Universitatea Spiru Haret
112
4) eficienþa utilizãrii capitalului (propriu, permanent):
( )
1
1
n
1 i
v
000 . 1
0
000 . 1
1
K
000 . 1
p q
C C
C
1
‡”=
– –
= Ä
5) eficienþa muncii (pe baza profitului pe un salariat):
( )
1
1
n
1 i
v
000 . 1
0
000 . 1
1
N
000 . 1
p q
C C
C
1
‡”=
– –
= Ä
Prin utilizarea acestor modele se poate cuantifica influenþa
modificãrii cheltuielilor la 1.000 lei cifrã de afaceri asupra unor
indicatori semnificativi ai performanþei economico-financiare ºi se pot
identifica direcþii de acþiune în vederea creºterii gradului de utilizare a
resurselor umane, materiale ºi financiare ale firmei.
Aprofundarea analizei cheltuielilor la 1.000 lei cifrã de afaceri
se realizeazã prin studierea comportamentului unor categorii de
cheltuieli în funcþie de variaþia volumului producþiei, respectiv
cheltuieli variabile ºi fixe.
3.4.1. Analiza diagnostic a cheltuielilor variabile
la 1.000 lei cifră de afaceri
În cadrul cheltuielilor de exploatare, partea variabilã (care
depinde de volumul de activitate) este predominantã. Teoria ºi
practica economicã utilizeazã noþiunea de dependenþã proporþionalã,
caz în care suma costurilor variabile se exprimã prin relaþia:
Cv = a • Q
unde: a = suma costurilor variabile pe produs;
Q = cantitatea.
În cazul unei dependenþe neproporþionale (progresiv variabile ºi
regresiv variabile), suma costurilor variabile se poate exprima prin
urmãtoarea relaþie:
Cv = f(Q).
Universitatea Spiru Haret
113
Analiza dinamicii cheltuielilor variabile se efectueazã cu ajutorul
indicatorului cheltuieli variabile la 1 000 lei cifrã de afaceri.
3.4.1.1. Analiza factorialã a cheltuielilor variabile
Modelul utilizat pentru exprimarea cheltuielilor variabile la 1 000
lei cifrã de afaceri este urmãtorul:
. g
1000
p q
c q C
v
v v 1000
v × =
‡”
‡” . p
. cv
Analiza factorialã a cheltuielilor variabile la 1 000 lei cifrã de
afaceri se prezintã astfel:
1000
v
1000
v
1000
v 0 1 C C C – = Ä
din care, datoritã:
1) influenþei modificãrii structurii producþiei vândute pe produse:
1000
p q
c q
1000
p q
c q
g
0 v
v v
0 v
v v
0
0 0
1
0 1 ×
·
·
– ×
·
·
= Ä ‡”
‡”
‡”
‡”
2) influenþei modificãrii preþului de vânzare:
1000
p q
c q
1000
p q
c q
p
0 v
v v
1 v
v v
1
0 1
1
0 1 ×
·
·
– ×
·
·
= Ä
‡”
‡”
‡”
‡”
3) influenþei modificãrii cheltuielilor variabile pe unitatea de
produs:
1000
p q
c q
1000
p q
c q
c
1 v
v v
1 v
v v
v
1
0 1
1
1 1 ×
·
·
– ×
·
·
= Ä ‡”
‡”
‡”
‡”
Analiza factorialã a cheltuielilor variabile la 1 000 lei cifrã de
afaceri favorizeazã desprinderea unor concluzii raþionale ºi, mai ales,
adoptarea unor mãsuri de creºtere a eficienþei activitãþii.
Universitatea Spiru Haret
114
3.4.1.2. Estimarea evoluþiei probabile a cheltuielilor variabile
Estimarea evoluþiei probabile a cheltuielilor variabile totale ºi/sau
la 1 000 lei cifrã de afaceri este necesarã în urmãtoarele situaþii:
– în studiile de fezabilitate, pentru determinarea rezultatului
exploatãrii;
– la întocmirea planului de afaceri, în vederea determinãrii
profitabilitãþii previzionate;
– în previzionarea desfãºurãrii activitãþii firmei prin bugetul de
venituri ºi cheltuieli;
– în evaluarea firmei.
Având în vedere comportamentul cheltuielilor variabile care, la
nivelul firmei, se modificã ca sumã absolutã în funcþie de evoluþia
volumului cifrei de afaceri, iar la 1 000 lei sau pe produs rãmân
neschimbate, se poate determina suma cheltuielilor variabile totale pe
baza urmãtoarei relaþii:
( ) 1000
v p v 1 p C CA
1000
1 C × =
în care:
p v C – suma cheltuielilor variabile previzionate;
CAp – cifra de afaceri previzionatã;
1000
v1 C – nivelul realizat al cheltuielilor variabile la 1 000 lei cifrã
de afaceri.
Cifra de afaceri ºi cheltuielile sunt exprimate în unitãþi monetare
corespunzãtoare perioadei analizate.
În condiþiile în care, într-o economie de tranziþie, evoluþia preþurilor
este subordonatã proceselor inflaþioniste, variaþiile nominale ale
indicatorilor de mai sus menþionaþi nu mai corespund variaþiilor reale
ale activitãþii. În aceastã situaþie se procedeazã la corectarea sumei
cheltuielilor variabile cu raportul dintre indicele preþurilor de cumpãrare
(Ip) ºi indicele preþurilor de vânzare (Iv), pe care îl notãm cu Ii.
Având în vedere cã inflaþia afecteazã în egalã mãsurã suma
veniturilor, precum ºi cea a cheltuielilor, se procedeazã la corectarea
sumei cheltuielilor variabile estimate cu valoarea acestui raport: [ ] i
1000
v p v I C CA C 1 p
× × =
Universitatea Spiru Haret
115
Creºterea producþiei nu se realizeazã, în general, în mod proporþional
la toate produsele, ceea ce conduce la modificãri în structura
acesteia, cu influenþã asupra cheltuielilor variabile. Din acest motiv, este
necesarã recalcularea cheltuielilor variabile la 1 000 lei producþie în
funcþie de structura previzionatã a producþiei pe produse ( ) p i g ºi cheltuielile
variabile realizate la 1 000 lei cifrã de afaceri pe produse ( ) 1000
i1 cv :
100
cv g
C
1000
i i 1000
v
1 p
p
‡” ·
=
Estimarea cheltuielilor variabile totale se mai poate efectua cu
ajutorul ecuaþiei de regresie de tipul: y = a + b • x, în care:
y – suma absolutã a cheltuielilor variabile totale;
x – cifra de afaceri.
Prin folosirea metodei celor mai mici pãtrate, în care:
‡”x = na + b‡”x
‡”xy = ax + b‡”x2
se determinã valorile celor doi coeficienþi astfel:
( )2 2
2
x x n
xy x x y
a
‡” ‡”
‡” ‡” ‡” ‡”
–
· – ·
= ( )2 2 x x n
y x x n
b
‡” ‡”
‡” ‡” ‡”
–
· –
=
3.4.1.3. Analiza reflectãrii nivelului cheltuielilor variabile
la 1 000 lei cifrã de afaceri în performanþele
economico-financiare ale firmei
Datoritã faptului cã nivelul cheltuielilor variabile la 1 000 lei este
parte componentã a cheltuielilor la 1 000 lei cifrã de afaceri, orice modificare
a acestuia se va reflecta favorabil sau nefavorabil asupra unor indicatori
ce reflectã performanþele economico-financiare ale firmei, cum ar fi:
1) asupra profitului (rezultatului exploatãrii):
( )
1000
CA C C C 1 1000
v
1000
v V 0 1
× – – = Ä
Universitatea Spiru Haret
116
2) asupra eficienþei activelor din exploatare:
( )
1
1 1000
v
1000
v
V Ae
1000
CA C C
C 0 1
× – –
= Ä
3) asupra eficienþei mijloacelor fixe:
( )
1
1 1000
v
1000
v
V f M
1000
CA C C
C 0 1
× – –
= Ä
4) asupra eficienþei utilizãrii activelor circulante:
( )
1
1 1000
v
1000
v
V Ac
1000
CA
C C
C 0 1
× – –
= Ä
5) asupra eficienþei capitalurilor (social, propriu, permanent):
( )
1
1 1000
v
1000
v
V K
1000
CA C C
C 0 1
× – –
= Ä
6) asupra eficienþei muncii exprimatã prin profitul pe salariat:
( )
1
1 1000
v
1000
v
V s N
1000
CA C C
C 0 1
× – –
= Ä .
3.4.2. Analiza eficienþei cheltuielilor fixe
Cheltuielile fixe sau constante nu sunt în dependenþã proporþionalã
cu producþia sau cu vânzãrile, ci rãmân independente de aceºti factori.
Cheltuielile fixe cuprind urmãtoarele categorii de cheltuieli:
– cheltuieli cu amortizarea mijloacelor fixe;
– cheltuieli cu serviciile telefonice;
– cheltuieli cu abonamente radio-tv;
– prime de asigurare;
– impozite ºi taxe legale.
Universitatea Spiru Haret
117
Aceste cheltuieli fixe sunt ocazionate de existenþa ºi
funcþionarea firmei, ele fiind inevitabile ºi atunci când producþia ar fi
opritã temporar.
O altã categorie de cheltuieli fixe se aflã într-o anumitã relaþie cu
gradul de folosire a capacitãþii de producþie a firmei. Aici sunt
cuprinse salariile personalului de conducere, TESA ºi de deservire a
secþiilor, cheltuielile cu protecþia mediului înconjurãtor, cheltuielile de
birou ºi alte cheltuieli administrativ-gospodãreºti.
Cota de cheltuieli fixe ce revine pe unitatea de produs depinde
de suma lor totalã ºi de volumul fizic al producþiei sau vânzãrilor
firmei. Rezultã cã o exploatare optimã a capacitãþii de producþie are ca
efect repartizarea unei cote de cheltuieli fixe mai mici pe unitatea de
produs.
Raportul dintre cheltuielile fixe ºi cele variabile în activitatea
practicã caracterizeazã structura de exploatare ºi stã la baza analizei
riscului operaþional, ca ºi componentã a riscului global al firmei.
Eficienþa cheltuielilor fixe se apreciazã prin nivelul lor la 1 000
lei venituri din exploatare sau cifra de afaceri.
Cheltuielile fixe la 1 000 lei cifrã de afaceri se determinã dupã
urmãtorul model:
1000
p qv
Cf Cf sau 1000
CA
Cf Cf 1000 1000 ·
·
= · = ‡”
Modelul de analiza factorialã a nivelului cheltuielilor fixe la
1 000 cifrã de afaceri se prezintã astfel:
Äqv
ÄCA
Äp
ÄCf1000
cf(1)
ÄCf cf(2)
…
cf(n)
Universitatea Spiru Haret
118
Analiza factorialã a nivelului cheltuielilor fixe la 1 000 lei cifrã
de afaceri se realizeazã potrivit urmãtoarei metodologii:
1000
CA
Cf 1000
CA
Cf Cf
0
0
1
1 1000 · – · = Ä
din care, datoritã:
1) influenþei modificãrii cifrei de afaceri:
1000
CA
Cf 1000
CA
Cf CA
0
0
1
0 · – · = Ä
sau 1000
0
CA
1000
0 Cf
I
Cf CA – = Ä ; 100
p qv
p qv
I
0 0
1 1
CA · = ‡”
‡”
din care, datoritã:
1.1.) influenþei modificãrii volumului fizic al producþiei vândute:
1000
p qv
Cf 1000
p qv
Cf qv
0 0
0
0 1
0 · – · = Ä ‡” ‡”
sau 1000
qv
1000
0 Cf
I
Cf qv – = Ä ; 1000
p qv
p qv
I
0 0
0 1
qv · = ‡”
‡”
1.2) influenþei modificãrii preþurilor medii de vânzare unitare
(exclusiv TVA):
1000
p qv
Cf 1000
p qv
Cf p
0 1
0
1 1
0 · – · = Ä ‡” ‡”
sau
qv
1000
0
CA
1000
0
I
Cf
I
Cf p – = Ä
2) influenþei modificãrii sumei cheltuielilor fixe:
1000
CA
Cf 1000
CA
Cf Cf
1
0
1
1 · – · = Ä
sau
CA
1000
0 1000
1 I
Cf Cf Cf – = Ä
Cuantificarea influenþei modificãrii cheltuielilor fixe pe categorii de
cheltuieli are la bazã relaþia:
Universitatea Spiru Haret
119
( )
( ) ( )
1000
CA
Cf Cf Cf
1
n
0
n
1 n ·
–
= Ä
Creºterea eficienþei cheltuielilor fixe presupune creºterea mai
rapidã a cifrei de afaceri faþã de creºterea cheltuielilor fixe:
CA I > Cf I
Modificarea cheltuielilor fixe la 1 000 lei cifrã de afaceri va
influenþa aceiaºi indicatori pe care i-am identificat în cazul
cheltuielilor variabile la 1 000 lei cifrã de afaceri:
1) profitul aferent cifrei de afaceri:
( )
1000
CA Cf Cf Cf 1 1000
0
1000
1 × – – = Ä
2) eficienþa activelor din exploatare:
( )
1
1 1000
0
1000
1
Ae
1000
CA Cf Cf
Cf
× – –
= Ä
3) eficienþa mijloacelor fixe:
( )
1
1 1000
0
1000
1 f M
1000
CA Cf Cf
Cf
× – –
= Ä
4) eficienþa activelor circulante:
( )
1
1 1000
0
1000
1
Ac
1000
CA Cf Cf
Cf
× – –
= Ä
Universitatea Spiru Haret
120
5) eficienþa capitalurilor:
( )
1
1 1000
0
1000
1
K
1000
CA Cf Cf
Cf
× – –
= Ä
6) eficienþa muncii exprimatã prin profitul pe salariat:
( )
1
1 1000
0
1000
1
s N
1000
CA Cf Cf
Cf
× – –
= Ä
Gestiunea curentã a patrimoniului unei firme implicã ºi previzionarea
tendinþei de evoluþie a cheltuielilor fixe totale la 1 000 lei venituri sau cifrã de
afaceri.
Pe termen scurt, cheltuielile fixe totale se considerã constante, dacã
nu intervin modificãri importante în activitatea firmei. Cheltuielile fixe se
corecteazã în urmãtoarele situaþii:
– se majoreazã salariile personalului administrativ ºi de conducere;
– se achiziþioneazã maºini ºi utilaje noi pentru înlocuirea celor
vechi pentru extinderea capacitãþii de producþie, astfel cã vor creºte
cheltuielile cu amortizarea ºi întreþinerea acestora;
– se reorganizeazã activitatea firmei.
Cheltuielile fixe la 1000 lei venituri (totale sau din exploatare) sau
cifrã de afaceri se exprimã cu relaþia:
CA
1000
0 p I
1 Cf Cf =
unde:
p Cf – cheltuielile fixe la 1000 lei cifrã de afaceri previzionate;
CA I – indicele cifrei de afaceri al veniturilor totale sau al veniturilor
din exploatare, dupã caz.
Între nivelul cheltuielilor fixe la 1 000 lei cifrã de afaceri, ca
variabilã dependentã (y) ºi cifra de afaceri, ca variabilã independentã
(x), existã o corelaþie care poate fi exprimatã cu ajutorul funcþiei de
regresie de tip hiperbolic:
x
b a y + = .
Universitatea Spiru Haret
121
Valoarea parametrilor ,,a” ºi ,,b” se determinã, utilizând metoda
celor mai mici pãtrate, cu ajutorul urmãtoarelor relaþii:
‡” ‡”
‡” ‡” ‡” ‡”
..
.
..
. –
–
= 2
2
2
x
1
x
1 n
x
y
x
1
x
1 y
a ;
‡” ‡”
‡” ‡” ‡”
..
.
..
. –
–
= 2
2 x
1
x
1 n
y
x
1
x
y n
b
3.5. Analiza cheltuielilor pe elemente de cheltuieli
Cheltuielile de producþie au un caracter complex ºi pot fi
clasificate, în funcþie de natura lor, astfel:
– cheltuieli materiale;
– cheltuieli salariale;
– cheltuieli financiare.
3.5.1. Analiza diagnostic a cheltuielilor materiale
Cheltuielile materiale au, de regulã, o pondere însemnatã în totalul
cheltuielilor de exploatare. Ele constau în valoarea consumului de resurse
materiale ºi a prestãrilor de servicii ºi se compun din:
• cheltuieli cu materii prime ºi materiale;
• cheltuieli cu combustibil, energie, apã;
• cheltuieli cu amortizarea;
• cheltuieli cu obiectele de inventar;
• cheltuieli cu lucrãrile ºi serviciile prestate de terþi;
• alte cheltuieli materiale.
Analiza diagnostic a cheltuielilor materiale urmãreºte, atât pe
total, cât ºi pe elementele componente, evoluþia acestora ºi intervine
ori de câte ori se constatã abateri faþã de anumite normative sau
prevederi. Reducerea cheltuielilor materiale se realizeazã ca urmare a
introducerii progresului tehnic, a folosirii obiectelor muncii cu
parametri superiori ºi care determinã micºorarea consumurilor
specifice. De asemenea, cheltuielile materiale mai pot fi diminuate
prin folosirea unor înlocuitori, mai ieftini, dar fãrã a afecta nivelul
tehnic ºi calitativ al produselor.
Universitatea Spiru Haret
122
Cheltuielile materiale se analizeazã în dinamicã ºi pe structurã,
la nivelul întregii producþii ºi pe principalele produse. Pentru aceasta,
analiza urmãreºte separat evoluþia cheltuielilor materiale ºi a
cheltuielilor cu amortizarea mijloacelor fixe.
3.5.1.1. Analiza factorialã a cheltuielilor materiale
la 1 000 lei cifrã de afaceri
Analiza cheltuielilor materiale se realizeazã, metodologic,
asemãnãtor cheltuielilor la 1 000 lei cifrã de afaceri sau cheltuielilor
variabile la 1 000 de lei. Pentru aceasta se determinã indicatorul
cheltuieli materiale la 1000 lei cifrã de afaceri sau venituri din
exploatare. Modelul de analizã factorialã al cheltuielilor la 1 000 lei
cifrã de afaceri este urmãtorul:
1000
qvp
qvc
C m 1000
m × = ‡”
‡”
în care:
cm – cheltuielile cu materialele pe unitatea de produs.
La rândul lor, cheltuielile cu materialele pe unitatea de produs sunt
influenþate de consumul specific (cs) ºi de preþul de aprovizionare (p´).
Sistemul de factori care influenþeazã asupra nivelului
cheltuielilor materiale la 1 000 lei cifrã de afaceri este urmãtorul:
Äqv
Ä 1000
m C Äp
Äcs
Äcm
Äp´
Metodologia de analizã factorialã a cheltuielilor cu materialele
1000 lei cifrã de afaceri se prezintã astfel:
1000
p qv
cm qv
1000
p qv
cm qv
C
0 0
0 0
1 1
1 1 1000
m × – × = Ä ‡”
‡”
‡”
‡”
din care:
Universitatea Spiru Haret
123
1) Influenþa modificãrii structurii cifrei de afaceri:
1000
p qv
cm qv
1000
p qv
cm qv
qv
0 0
0 0
0 1
0 1 × – × = Ä ‡”
‡”
‡”
‡”
2) Influenþa modificãrii preþurilor de vânzare:
1000
p qv
cm qv
1000
p qv
cm qv
p
0 1
0 1
1 1
0 1 × – × = Ä ‡”
‡”
‡”
‡”
3) Influenþa modificãrii cheltuielilor cu materialele pe unitatea
de produs:
1000
p qv
cm qv
1000
p qv
cm qv
cm
1 1
0 1
1 1
1 1 × – × = Ä ‡”
‡”
‡”
‡”
din care:
3.1.) Influenþa modificãrii consumurilor specifice:
1000
p qv
p cs qv
1000
p qv
p cs qv
cs
1 1
0 0 1
1 1
0 1 1 ×
Œ
– ×
Œ
= Ä ‡”
‡”
‡”
‡”
3.2.) Influenþa modificãrii preþurilor de aprovizionare:
1000
p qv
p cs qv
1000
p qv
p cs qv
p
1 1
0 1 1
1 1
1 1 1 ×
Œ
– ×
Œ
= Œ Ä ‡”
‡”
‡”
‡”
3.5.1.2. Analiza cheltuielilor cu amortizarea
Amortizarea este expresia valoricã a uzurii fizice a mijloacelor
fixe, inclusã în costul produselor. Amortizarea este un element
structural al costurilor produselor în general, iar al cheltuielilor
materiale, în special.
Creºterea gradului de utilizare extensivã ºi intensivã a
mijloacelor fixe se reflectã în realizarea performanþelor economicofinanciare
ale firmei ºi în reducerea cheltuielilor cu amortizarea la
1 000 lei cifrã de afaceri.
Universitatea Spiru Haret
124
Ca modele de analizã factorialã a cheltuielilor cu amortizarea
la 1 000 lei cifrã de afaceri, pot fi utilizate:
1. 1000
CA
A C1000
a × =
ÄCA ÄVi
f M Ä ÄVmi
Ä 1000
a C ÄVme
ÄA
c
Ä Äg
Äc
2. 1000
CA
A C1000
a × =
ÄT
ÄCA
h W Ä
Ä 1000
a C
f M Ä
ÄA
c Ä Äg
Äc
unde: CA – cifra de afaceri;
A – suma amortizãrii;
f M – valoarea medie a mijloacelor fixe;
Vi – valoarea iniþialã;
Vmi – valoarea medie a intrãrilor;
Vme – valoarea medie a ieºirilor;
c – cota medie de amortizare;
g – structura mijloacelor fixe;
c – cota de amortizare pe grupe de mijloace fixe;
T – timpul total lucrat;
h W – productivitatea orarã.
Universitatea Spiru Haret
125
Modificarea cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei cifrã de
afaceri ºi cuantificarea influenþei factorilor pot fi redate cu
urmãtoarele relaþii:
1000
CA
A 1000
CA
A C
0
0
1
1 1000
a × – × = Ä
din care:
1) Influenþa modificãrii cifrei de afaceri:
1000
CA
A 1000
CA
A CA
0
0
1
0 × – × = Ä
1.1.) Influenþa modificãrii timpului lucrat:
1000
h W T
A 1000
h W T
A T
0 0
0
0 1
0 × – ×
·
= Ä .
1.2.) Influenþa modificãrii productivitãþii orare:
1000
h W T
A 1000
h W T
A h W
0 1
0
1 1
0 ×
×
– ×
×
= Ä
2) Influenþa modificãrii sumei amortizãrii:
1000
CA
A 1000
CA
A A
1
0
1
1 × – × = Ä
2.1.) Influenþa modificãrii valorii medii anuale a mijloacelor fixe: ( )
1000
CA
100
c f M f M
f M
1
0 0 1
×
× –
= Ä
din care:
2.1.1.) Influenþa valorii iniþiale a mijloacelor fixe:
( )
1000
CA
100
c VI VI
VI
1
0 0 1
·
× –
= Ä
Universitatea Spiru Haret
126
2.1.2.) Influenþa valorii medii a intrãrilor de mijloace fixe: ( )
1000
CA
100
c Vm Vm
Vm
1
0 i i
i
0 1 1
×
× –
= Ä
2.1.3) Influenþa valorii medii a ieºirilor de mijloace fixe:
( )
1000
CA
100
c Vm Vm
Vm
1
0 e e
e
0 1
×
× –
= Ä
2.2.) Influenþa modificãrii cotei medii de amortizare: ( )
1000
CA
100
c c f M
c
1
0 1 1
×
–
= Ä
din care:
2.2.1) Influenþa modificãrii structurii mijloacelor fixe: ( )
1000
CA
100
c c f M
g
1
0
r
×
–
= Ä ;
100
c g
c 0 1 i i r ‡” =
2.2.2) Influenþa modificãrii cotei de amortizare pe categorii de
mijloace fixe: ( )
1000
CA
100
c c f M
c
1
r
1
×
–
= Ä
Asupra cheltuielilor cu amortizarea la 1 000 lei cifrã de afaceri
acþioneazã doi factori de gradul I, ºi anume: cifra de afaceri (CA) ºi suma
amortizãrii (A); factorul cantitativ, respectiv cifra de afaceri influenþeazã
invers proporþional, în timp ce factorul calitativ (suma amortizãrii)
influenþeazã direct proporþional asupra cheltuielilor cu amortizarea.
Universitatea Spiru Haret
127
Cifra de afaceri este direct influenþatã de fondul total de timp de
muncã (T) ºi de productivitatea medie orarã ( ) h W , exprimatã prin
cifra de afaceri pe om orã lucratã:
h W T CA · =
Creºterea productivitãþii orare ºi o mai bunã utilizare a timpului
de muncã conduc la creºterea cifrei de afaceri ºi, implicit, la reducerea
nivelului mediu al cheltuielilor cu amortizarea la 1 000 lei cifrã de
afaceri.
Suma amortizãrii este influenþatã de valoarea medie a
mijloacelor fixe (Wma) ºi cota medie de amortizare ( c ):
100
c Vma A
·
=
Elementele care influenþeazã valoarea medie anualã a
mijloacelor fixe sunt:
– valoarea iniþialã a mijloacelor fixe (V);
– valoarea medie a intrãrilor (Vmi);
– valoarea medie a ieºirilor (Vme);
Vma = Vi + Vmi – V me
Valoarea medie a mijloacelor fixe intrate, precum ºi valoarea
medie a mijloacelor fixe ieºite sunt dependente de suma valorii
mijloacelor fixe intrate (Vi), de suma valorii mijloacelor fixe ieºite
(Ve), ponderatã cu numãrul de luni de funcþionare (lf), respectiv de
nefuncþionare (lnf).
12
lnf Ve
Vme ;
12
lf Vi
Vmi ‡” ‡” ·
=
·
= .
Factorii de gradul IV ºi anume, valoarea mijloacelor fixe intrate,
respectiv a valorii mijloacelor fixe ieºite permit evidenþierea, în
procesul de analizã, a contribuþiei punerii în funcþiune înainte de
termen a mijloacelor fixe sau a scoaterii din funcþiune a acestora, mai
târziu decât data programatã.
Cota medie de amortizare se modificã datoritã schimburilor
structurale care au avut loc în componenþa mijloacelor fixe (gi) ºi a
Universitatea Spiru Haret
128
cotei de amortizare pe fiecare categorie de mijloace fixe (ci):
100
c g
c i i ‡” ·
= .
Pentru a înregistra o reducere a cheltuielilor cu amortizarea la
1 000 lei cifrã de afaceri este necesarã creºterea cifrei de afaceri
într-un ritm superior faþã de suma amortizãrii: ICA > IA.
3.5.2. Analiza eficienței cheltuielilor cu personalul
Cheltuielile cu personalul cuprind toate cheltuielile firmei privind
remunerarea muncii ca factor al producþiei (cunoscute sub denumirea de
cheltuieli cu salariile) ºi cheltuielile privind protecþia socialã.
Cheltuielile cu personalul pot fi clasificate dupã urmãtoarele
criterii:
• în funcþie de elementele componente, se disting:
– salarii tarifare (negociate);
– sporuri acordate în funcþie de condiþii concrete de muncã;
– premii;
– cheltuielile privind asigurãrile ºi protecþia socialã.
• în funcþie de cine suportã cheltuielile cu personalul:
– angajator: salariile nete, contribuþia la asigurãrile sociale,
ajutorul de ºomaj, fondul de sãnãtate;
– angajat: impozitul pe salarii, ajutorul de ºomaj, fondul de
sãnãtate, pensia suplimentarã.
• în raport cu categoria de personal:
– conducerea;
–tehnic, economic ºi de altã specialitate;
– administrativ ºi de deservire;
– muncitori etc.
• dupã formele de salarizare practicate (în scopul utilizãrii
acelor forme de salarizare legate direct de rezultatele activitãþii
desfãºurate);
• în raport de modul de includere în costuri este necesarã
localizarea rezervelor existente în scopul creºterii eficienþei
cheltuielilor cu personalul.
Universitatea Spiru Haret
129
În cadrul analizei cheltuielilor cu personalul pot fi urmãrite
urmãtoarele obiective:
– analiza situaþiei generalã a cheltuielilor cu salariile;
– analiza factorialã a cheltuielilor cu salariile;
– analiza corelaþiei dintre dinamica productivitãþii muncii ºi
dinamica salariului mediu;
– analiza eficienþei cheltuielilor cu salariile.
3.5.2.1. Analiza situaþiei generale a cheltuielilor cu salariile
Analiza cheltuielilor cu salariile urmãreºte evoluþia în dinamicã
ºi pe structurã, în mãrimi absolute ºi mãrimi relative. Se evidenþiazã
contribuþia fiecãrui element la modificarea cheltuielilor cu salariile pe
total firmã sau pe structuri organizatorice (secþii, ateliere) ºi se
stabilesc cauzele care au generat economii sau depãºiri de cheltuieli.
Modificarea cheltuielilor cu salariile în mãrimi absolute (ÄCS) se
determinã astfel:
0 1 S S S C C C – = Ä
Partea dominantã a cheltuielilor cu salariile (cea corespunzãtoare
personalului direct productiv) are caracter variabil, fiind dependentã
de volumul de activitate. Din aceste considerente, în teoria ºi practica
economicã se utilizeazã noþiunea de modificare relativã a cheltuielilor
cu salariile, în sensul de modificare condiþionatã de volumul de
activitate, care se stabileºte astfel:
Sa S Sr C C C 1
– = Ä ;
100
I C
C q S
Sa
0
·
=
unde:
Sr C Ä – modificarea relativã a cheltuielilor cu salariile;
1 S C – cheltuieli cu salariile realizate;
Sa C – cheltuieli cu salariile admisibile;
Iq – indicele volumului de activitate (cifra de afaceri sau
producþia exerciþiului).
Universitatea Spiru Haret
130
Situaþiile care pot fi întâlnite în practicã sunt urmãtoarele:
1 S C < Sa C , reprezintã o economie relativã (E);
1 S C > Sa C , reprezintã o depãºire relativã (D);
1 S C = Sa C , reprezintã menþinerea ratei de eficienþã a
cheltuielilor cu salariile la 1 000 lei volum de activitate.
3.5.2.2. Analiza factorialã a cheltuielilor cu salariile
Analiza cheltuielilor cu salariile se realizeazã atât în mãrimi
absolute, cât ºi la 1 000 lei cifrã de afaceri, venituri din exploatare sau
valoare adãugatã, prin utilizarea unor modele de corelaþie sau modele
multiplicative.
Cheltuielile cu salariile (CS) pot fi analizate factorial cu
urmãtoarele modele:
1) S N C S S · =
2)
CA
C
N
CA N C S
S
S S · · =
3)
T
C
N
T N C S
S
S S · · =
în care:
S N
CA – productivitatea medie anualã ( a W ) calculatã pe baza
cifrei de afaceri;
CA
CS – cheltuieli medii cu salariile la 1 leu cifrã de afaceri ( ) cs ;
100
cs g cs i i ‡” ·
=
gi – structura cifrei de afaceri pe produse, lucrãri, servicii etc.;
csi – cheltuieli cu salariile la 1 leu producþie pe produse, lucrãri,
servicii etc.;
S N
T – numãrul mediu de ore lucrate de un salariat într-un an ( ) t ;
Universitatea Spiru Haret
131
T
CS – salariul mediu orar ( ) csh .
Procedura de analizã factorialã a cheltuielilor cu salariile potrivit
primului model de analizã este urmãtoarea:
0 S 1 S S S N S N C 0 1 · – · = Ä
din care:
1) Influenþa modificãrii numãrului mediu de salariaþi:
( ) ( ) 0 S S
N
S S N N C 0 1
S – = Ä Ä
2) Influenþa modificãrii salariului mediu anual:
( ) ( ) 0 1 S
S
S S S N C 1 – = Ä Ä
din care:
2.1.) Influenþa modificãrii numãrului mediu de ore lucrate de un
salariat într-un an:
( ) ( ) 0 0 1 S
t
S s t t N C 1 – = Ä Ä
2.2.) Influenþa modificãrii salariului orar:
( ) ( ) 0 1 1 S
s
S s s t N C 1 – = Ä Ä
Dupã cel de-al doilea model influenþele factorilor se prezintã astfel:
0
S
S
0
S
1
S
S
1
S S CA
C
N
CA N
CA
C
N
CA N C 0
0
0
1
1
1 · · – · · = Ä
din care:
1) Influenþa modificãrii numãrului mediu de salariaþi:
( ) ( ) ( ) 0 0 S S
0
S
S
0
S S
N
S cs a W N N
CA
C
N
CA N N C 0 1
0
0
0 1
S · · – = · · – = Ä Ä
2) Influenþa modificãrii productivitãþii medii anuale:
( ) ( ) 0 0 1 S
a W
S cs a W a W N C 1 · – = Ä
din care:
2.1.) Influenþa modificãrii numãrului mediu de ore lucrate de un
salariat într-un an:
( ) ( ) 0 0 0 1 S
t
S cs h W t t N C 1 · · – · = Ä Ä
Universitatea Spiru Haret
132
2.2.) Influenþa modificãrii productivitãþii medii orare:
( ) ( ) 0 0 1 1 S
h W
S cs h W h W t N C 1 · – · = Ä Ä
3) Influenþa modificãrii cheltuielilor medii cu salariile la 1 leu cifrã de
afaceri:
( ) ( ) 0 1 1 S
cs
S cs cs Wa N C 1 – · = Ä Ä
din care:
3.1.) Influenþa modificãrii structurii cifrei de afaceri pe produse:
( )
. .
.
.
. .
.
.
– · = Ä ‡” ‡” Ä
100
cs g
100
cs g
W N C 0 0 0 1
1 1
i i i i i
a S
g
S
3.2) Influenþa modificãrii cheltuielilor cu salariile la 1 leu
producþie pe produse:
( )
. ..
.
. .
.
.
– = Ä ‡” ‡” Ä
100
cs g
100
cs g
W N C 0 1 1 1
1
i i i i i
a 1 S
cs
S
3.5.2.3. Analiza corelaþiei dintre dinamica productivitãþii
muncii ºi dinamica salariului mediu ºi reflectarea acesteia în
performanþele economico-financiare ale firmei
Devansarea creºterii salariului mediu de cãtre productivitatea
muncii determinã realizarea de economii privind cheltuielile cu
salariile, ceea ce se reflectã pozitiv în nivelul acestor cheltuieli la
1 000 lei cifrã de afaceri ºi, implicit, în creºterea ratei de eficienþã a
cheltuielilor totale.
Corelaþia dintre creºterea productivitãþii muncii ºi cea a
salariului mediu se reflectã cu ajutorul indicelui de corelaþie stabilit
dupã una dintre relaþiile:
a W
a cs
C I
I
I = sau
Universitatea Spiru Haret
133
100 I
100 I
I
a W
a cs
C –
–
= – se foloseºte numai atunci când cei doi indici
au valori mai mari decât 100.
Se apreciazã favorabil atunci când IC < 1, respectiv productivitatea
muncii a înregistrat un ritm superior de creºtere faþã de salariul mediu.
Respectarea corelaþiei dintre dinamica productivitãþii muncii ºi
dinamica salariului mediu poate fi evidenþiatã ºi în cazul indicatorului
cheltuieli cu salariile la 1 000 lei cifrã de afaceri (venituri din
exploatare). Modelul de analizã este urmãtorul:
1000
CA
C C S 1000
S · = sau 1000
a W N
C N C
S
s S 1000
S ·
·
·
=
Sistemul factorial de analizã potrivit modelului prezentat mai
sus poate fi redat astfel:
a W Ä
S C Ä
s C Ä
Analiza cheltuielilor cu salariile la 1 000 lei cifrã de afaceri
presupune:
1000
CA
C
1000
CA
C
C
0
S
1
S 1000
S
0 1 × – × = Ä
din care:
1) Influenþa modificãrii productivitãþii medii anuale:
1000
a W
C 1000
a W
C a W
0
s
1
s 0 0 × – × = Ä
2) Influenþa cheltuielilor medii anuale cu salariile:
1000
a W
C 1000
a W
C a cs
1
s
1
s 0 1 × – × = Ä
Universitatea Spiru Haret
134
La aceleaºi rezultate se ajunge ºi folosind urmãtoarele relaþii:
1) Influenþa modificãrii productivitãþii medii anuale:
100
a W
a W I C
I
C
a W
0
1
a W
1000
s
a W
1000
s
0
0 × – = ¨ – = Ä
2) Influenþa modificãrii salariului mediu anual:
a W
1000
s 1000
s S I
C
C C 0
1
– = Ä
3.5.2.4. Analiza eficienþei cheltuielilor cu personalul
Eficienþa cheltuielilor cu personalul poate fi analizatã cu
modelele de corelaþie prezentate mai sus ºi cu modelele multiplicative
ale urmãtorilor indicatori:
1) Cheltuieli cu personalul la 1 000 lei venituri din exploatare:
1000
Ve
C
C p 1000
p × = sau 1000
N
C
Ve
N C
S
p S 1000
p × · =
2) Cheltuieli cu personalul la 1 000 lei cifrã de afaceri:
1000
CA
C
C p 1000
p × = sau 1000
N
C
CA
N C
S
p S 1000
p × · =
3) Cheltuieli cu personalul la 1 000 lei valoare adãugatã:
1000
VA
C
C p 1000
p × = sau 1000
N
C
VA
N C
S
p S 1000
p × · =
în care:
Ve
NS ,
CA
NS ºi
VA
NS reprezintã forme inverse de reflectare a
productivitãþii muncii anuale calculate pe baza veniturilor din
exploatare, cifrei de afaceri ºi valorii adãugate;
S
p
N
C
– cheltuielile medii cu personalul pe un salariat, respectiv
salariul mediu anual ºi celelalte elemente de cheltuieli asimilate sau
determinate în funcþie de acesta.
Universitatea Spiru Haret
135
Analiza factorialã a celor trei indicatori se realizeazã prin folosirea
metodei substituirilor în lanþ. Pentru exemplificare, vom analiza
indicatorul cheltuielilor cu personalul la 1 000 lei cifrã de afaceri,
astfel:
1) Influenþa numãrului de salariaþi la 1 leu cifrã de afaceri:
1000
N
C
CA
N
CA
N
CA
N
0
0 0 1
S
p
0
S
1
S S × · .
..
.
. ..
.
– = Ä
2) Influenþa cheltuielilor medii cu personalul pe un salariat
1000
N
C
N
C
CA
N
N
C
0
0
1
1 1
S
p
S
p
1
S
S
p × .
..
.
. ..
.
– = Ä
Folosirea eficientã a cheltuielilor cu personalul se reflectã prin
creºterea mai rapidã a productivitãþii muncii faþã de salariul mediu ºi
conduce la diminuarea costurilor de producþie ºi sporirea profitului
firmei.
3.5.3. Analiza cheltuielilor cu dobânzile bancare
Dobânzile reprezintã costuri ale capitalului împrumutat ºi fac parte
din categoria cheltuielilor financiare. Ele nu se includ în costurile de
producþie, însã prezintã interes pentru analiza economicã, deoarece reducerea
lor determinã creºterea rezultatului financiar.
Obiectul analizei cheltuielilor cu dobânzile îl constituie:
• suma absolutã a cheltuielilor cu dobânzile;
• cheltuielile cu dobânzile la 1 000 lei cifrã de afaceri.
Modelul utilizat în analizã pentru determinarea cheltuielilor
totale cu dobânzile este urmãtorul:
100
1 D C C î d · · =
unde:
Cd – cheltuielile totale cu dobânzile;
D – procentul mediu al dobânzii (%);
î C – capitalul împrumutat.
Universitatea Spiru Haret
136
Modelele de analizã a cheltuielilor cu dobânzile sunt urmãtoarele:
a) 1000
CA
100
P K AC
1000
CA
S C
2
d
d 1000
d ·
· ·
= × =
b) 1000
r C
S
AC
r C
CA
AC C d 1000
d × · · =
c) 1000
r C
S
CA
r C C d 1000
d × · =
în care:
1000
d C – cheltuielile cu dobânzile la 1 000 lei cifrã de afaceri;
Sd – suma cheltuielilor cu dobânzile;
AC– soldul mediu al activelor circulante;
K – cota medie de participare a creditului la acoperirea
activelor circulante ( 100
AC
r C K × = );
r C – soldul mediu al creditelor pe termen scurt;
d P – procentul mediu de dobândã.
100
pd gk
P sau 100
r C
S P i i
d
d
d
‡” ·
= × =
unde:
i gk – structura creditelor pe categorii;
i pd – rata dobânzii pe categorii de credite.
Universitatea Spiru Haret
137
Pornind de la primul model, analiza factorialã se desfãºoarã dupã
urmãtoarea schemã:
dz
CA Ä AC Ä
1000
d C Ä v
d S Ä K Ä i gk Ä
d p Ä
i pd Ä
CA
T AC v ;
T
CA dz ; v dz AC
·
= = × = .
în care: dz – cifra de afaceri medie zilnicã;
v – viteza de rotaþie a activelor circulante exprimatã ca duratã în zile.
Modificarea cheltuielilor cu dobânzile la 1000 lei cifrã de afaceri ºi
cuantificarea influenþei factorilor se realizeazã cu urmãtoarele relaþii:
1000
CA
S
1000
CA
S
C
0
d
1
d 1000
d
0 1 × – × = Ä
din care:
1) Influenþa modificãrii cifrei de afaceri:
1000
CA
S
1000
CA
S
CA
0
d
1
d 0 0 × – × = Ä
2) Influenþa modificãrii sumei dobânzilor plãtite
1000
CA
S
1000
CA
S
Sd
1
d
1
d
0
0 1 × – × = Ä
din care:
2.1) Influenþa modificãrii soldului mediu al activelor circulante:
( )
1000
CA
100
p K AC AC
AC
1
2
d 0 0 1
0
·
· · –
= Ä
Universitatea Spiru Haret
138
din care:
2.1.1) Influenþa modificãrii cifrei de afaceri medii zilnice:
( )
1000
CA
100
p K v dz dz
dz
1
2
d 0 0 0 1
0
·
· · · –
= Ä
2.1.2) Influenþa modificãrii vitezei de rotaþie a activelor circulante:
( )
1000
CA
100
p K v v dz
v
1
2
d 0 0 1 1
0
·
· · –
= Ä
2.2) Influenþa modificãrii cotei de participare a creditului la acoperirea
activelor circulante (ÄK):
( )
1000
CA
100
p K K AC
K
1
2
d 0 1 1
0
·
· –
= Ä
2.3) Influenþa modificãrii procentului mediu al dobânzii:
( )
1000
CA
100
p p K AC
p
1
2
d d 1 1
d
0 1
·
– ·
= Ä
din care:
2.3.1) Influenþa modificãrii structurii creditelor pe categorii:
( )
1000
CA
100
p p K AC
gk
1
2
d d 1 1
i
0
·
– ·
= Ä ;
100
p gk
p 0 i 1 d i
d
‡” ·
= Œ
2.3.2) Influenþa modificãrii ratei dobânzii pe categorii de credite:
( )
1000
CA
100
p p K AC
pd
1
2
d d 1 1
i
1
·
Œ – ·
= Ä
Universitatea Spiru Haret
139
Condiþia necesarã pentru reducerea cheltuielilor cu dobânzile este ca
indicele sumei cheltuielilor cu dobânzile (Isd) sã fie inferior indicelui cifrei de
afaceri: Isd < ICA
Sistemul de factori care influenþeazã indicatorul cheltuielilor cu
dobânzile la 1 000 lei cifrã de afaceri, potrivit celui de-al doilea model de
analizã, este redat dupã cum urmeazã:
CA
AC Ä
1000
d C Ä
CA
Cr Ä (sau K )
r
d
C
S
(sau d p )
Ägki
Äpdi
Utilizând cel de-al treilea model de analizã, sistemul de factori este
urmãtorul:
CA
AC Ä
CA
Cr Ä
1000
d C Ä
AC
Cr Ä
r
d
C S Ä (sau d p )
Ägki
Äpdi
în care:
CA
AC
reprezintã o formã de exprimare a vitezei de rotaþie a activelor
circulante.
Universitatea Spiru Haret
140
Influenþele factorilor care apar la cele trei modele de analizã a
cheltuielilor cu dobânzile la 1 000 lei cifrã de afaceri au urmãtoarea
semnificaþie economicã:
– în cazul în care influenþa soldului mediu al activelor circulante este
pozitivã, aceasta se apreciazã ca justificatã din punct de vedere economic
numai atunci când se respectã corelaþia: 100 <IAC < ICA
În situaþia în care indicele soldului mediu al activelor circulante
devanseazã indicele cifrei de afaceri (IAC > ICA), influenþa soldului mediu
al activelor circulante se apreciazã ca fiind nefavorabilã deoarece
înseamnã o creºtere a cheltuielilor cu dobânzile la 1 000 lei cifrã de
afaceri, determinatã de încetinirea vitezei de rotaþie a activelor circulante;
– dacã semnul influenþei vânzãrilor medii zilnice ( ) dz este „+”,
situaþia poate fi consideratã ca fiind justificatã, deoarece aratã cu cât pot fi
depãºite cheltuielile cu dobânzile la 1 000 lei cifrã de afaceri, în cazul
sporirii cifrei de afaceri, viteza de rotaþie rãmânând neschimbatã;
– în cazul în care influenþa vitezei de rotaþie a activelor circulante este
„–”, ea reflectã o situaþie pozitivã din punct de vedere economic, deoarece
semnificã accelerarea acesteia, în sensul reducerii numãrului de zile necesare
efectuãrii unei rotaþii complete;
– influenþa cotei de participare a creditului la acoperirea activelor
circulante cu semnul „+”, reprezintã o situaþie nefavorabilã, adicã o scãdere
a surselor proprii cu efecte nefavorabile asupra rezultatelor firmei;
– dacã influenþa structurii creditelor este cu semnul „+”, aceasta
însemnã creºterea ponderii categoriilor de credite la care s-au prevãzut rate
ale dobânzii mai mari decât rata medie programatã pe firmã;
– influenþa ratei dobânzii pe categorii de credite cu semnul „+”
semnificã o creºtere a ratelor de dobândã pe categorii de credite comparativ
cu cele programate.
3.6. Analiza costului pe produs
Costul unitar pe produs reprezintã unul din indicatorii importanþi ai
activitãþii firmei. Managerii firmei sunt interesaþi în adoptarea unor mãsuri
tehnico-organizatorice care sã determine reducerea costurilor pe produs ºi
sporirea rentabilitãþii. Reducerea costurilor unitare reprezintã un obiectiv
esenþial în ceea ce priveºte creºterea competitivitãþii produselor, gãsirea de noi
pieþe de desfacere, creºterea gradului de utilizare a capacitãþii de producþie.
Universitatea Spiru Haret
141
Analiza costului pe unitatea de produs urmãreºte explicarea
modificãrii costului pe fiecare produs, stabilindu-se contribuþia
absolutã ºi relativã a fiecãrei categorii de cheltuieli la modificarea
totalã a costului pe produs.
Analiza costului pe unitatea de produs vizeazã urmãtoarele
aspecte:
• analiza principalelor categorii de cheltuieli pe unitatea de
produs;
• analiza costului pe unitatea de produs în funcþie de gradul de
utilizare a capacitãþii de producþie;
• analiza costului marginal;
• analiza consecinþelor modificãrii costurilor unitare pe
produse asupra performanþelor economico-financiare ale firmei;
• analiza cãilor de reducere a costurilor.
3.6.1. Analiza cheltuielilor cu materiile prime
și materialele pe produs
Analiza factorialã a cheltuielilor cu materiile prime ºi materialele
pe unitatea de produs se realizeazã pornind de la urmãtorul model:
Chm = cs × p´
în care: cs – consumul specific;
p´ – preþul de aprovizionare al materialelor.
Stabilirea contribuþiei fiecãrui factor asupra modificãrii costului
unitar se prezintã astfel:
1) Influenþa modificãrii consumului specific:
( ) ( ) 0 0 1
cs p cs cs Chm Œ · – = Ä Ä
2) Influenþa modificãrii preþului de aprovizionare:
( ) ( ) 0 1 1
p p p cs Chm Œ – Œ = Ä Œ Ä
În activitatea practicã de analizã se au în vedere, în special, acele
materii prime ºi materiale care au o pondere mare în costul produselor. Se
urmãreºte, în primul rând, reducerea consumurilor specific, fãrã a afecta
nivelul tehnic ºi calitativ al produsului.
Preþul de aprovizionare are un rol deosebit în dimensionarea
cheltuielilor ºi trebuie sã fie rezultatul unor negocieri cu partenerii de afaceri.
Universitatea Spiru Haret
142
Se impune o atenþie deosebitã pentru reducerea cheltuielilor de
transport-aprovizionare prin folosirea la întreaga capacitate a
mijloacelor de transport adecvate.
3.6.2. Analiza cheltuielilor cu salariile directe pe produs
Cheltuielile cu salariile depind de normele de muncã ºi tariful pe orã,
respectiv de productivitatea muncii exprimatã prin timpul consumat pe
unitatea de produs (t) ºi salariul mediu pe unitatea de timp (sh).
Modelul de analizã este urmãtorul:
Chs = t · sh
Modificarea cheltuielilor cu salariile directe ºi influenþa factorilor se
stabileºte astfel:
Ä Chs = t1· sh1 – t0sh0
din care:
1) Influenþa productivitãþii muncii, exprimatã prin timpul consumat
pe unitatea de produs:
ÄChs(st) = (t1 – t0) · sh0
sau ÄChs(st) = 0
W
0 Chs
I
Chs – unde 100
t
t I
1
0
W · =
în care W I – indicele productivitãþii fizice a muncii.
2) Influenþa salariului mediu orar:
ÄChs(Äsh) = t1 (sh1 – sh0) sau ÄChs(Äsh) =
W
0
1 I
Chs Chs –
Reducerea cheltuielilor cu salariile pe unitatea de produs trebuie sã
fie rezultatul mãsurilor de creºtere a productivitãþii muncii ºi care urmãresc
introducerea progresului tehnic, mai buna organizare a producþiei ºi a
muncii, ridicarea nivelului de calificare a forþei de muncã, utilizarea unor
sisteme de stimulare ºi cointeresare a acesteia.
Universitatea Spiru Haret
143
3.6.3. Analiza cheltuielilor indirecte pe produs
Cheltuielile indirecte pe produs deþin ponderi importante în structura
costului unitar, ceea ce impune o atenþie deosebitã acordatã criteriilor de
repartizare a acestora ºi posibilitãþilor de diminuare. Cheltuielile indirecte
sunt influenþate de volumul fizic al producþiei fabricate ºi de suma acestora:
q
C Ch i
i =
unde: Ci – suma cheltuielilor indirecte;
q – volumul fizic al producþiei obþinute.
Modificarea cheltuielilor indirecte pe unitatea de produs se explicã
factorial prin:
1) Influenþa modificãrii volumului fizic al producþiei (Äq):
( )
0
0
i
q
i q
i C
I
C
Ch – = Ä Ä unde 100
q
q I
0
1
q · =
W I – indicele volumului fizic al producþiei obþinute.
2) Influenþa modificãrii sumei cheltuielilor indirecte
( )
q
i
1 i
q
i I
C
C Ch 0 – = Ä Ä
3.6.4. Analiza costului marginal
Costul marginal poate fi definit ca fiind costul unei unitãþi adiþionale
dintr-un produs ºi se calculeazã prin raportarea creºterii cheltuielilor totale
(ÄCt) la creºterea producþiei (Äq), utilizându-se urmãtoarea relaþie:
0 1
0 1
q q
Ct Ct
q
Ct Cmg
–
–
=
Ä
Ä
=
în care:
ÄCt – creºterea cheltuielilor totale; Äq – creºterea producþiei.
Prin compararea costului marginal cu costul mediu unitar (determinat
ca raport între suma cheltuielilor totale ºi volumul fizic al producþiei) se
poate aprecia punctul în care firma îºi desfãºoarã activitatea cu costurile
cele mai mici.
Universitatea Spiru Haret
144
Diferenþa (q1 – q0) este cu atât mai mare, cu cât cheltuielile fixe sunt
mai importante. Dacã cheltuielile fixe rãmân constante, costul marginal este
dat, practic, de cheltuiala variabilã pe unitatea de produs.
Cunoaºterea costului marginal este utilã în determinarea bugetelor de
cheltuieli pe locuri de producþie, în urmãrirea modului de încadrare în
nivelul mediu admisibil al cheltuielilor de producþie, astfel încât producþia
suplimentarã sã nu conducã la pierderi.
3.6.5. Analiza reflectării costului pe produs în principalii
indicatori ai performanței economico-financiare a firmei
Costul pe produs este unul din factorii importanþi ai creºterii eficienþei
economice a firmei, modificarea acestuia reflectându-se, direct sau indirect,
asupra unor indicatori de bazã ai activitãþii economico-financiare.
Modificarea costului pe produs faþã de perioada precedentã
influenþeazã urmãtorii indicatori:
1) Cheltuieli la 1000 lei cifrã de afaceri:
1000
p qv
c qv
1000
p qv
c qv
c
1 1
0 1
1 1
1 1 · – · = Ä ‡”
‡”
‡”
‡”
2) Profitul aferent cifrei de afaceri:
( ) 0 1 1 1 c qv c qv c ‡” ‡” – – = Ä
3) Rata rentabilitãþii resurselor consumate:
100
c qv
c qv p qv
100
c qv
c qv p qv
c
0 1
0 1 0 1
1 1
1 1 0 1 ·
–
– ·
–
= Ä ‡”
‡” ‡”
‡”
‡” ‡”
4) Rata rentabilitãþii comerciale:
100 1
p qv
c qv
1 100
p qv
c qv
1 c
1 1
0 1
1 1
1 1 · .
.
.
.
. .
.
.
–
–
–
·
. .
.
.
. ..
.
– = Ä ‡”
‡”
‡”
‡”
Universitatea Spiru Haret
145
5) Eficienþa utilizãrii mijloacelor fixe:
( )
1000
Mf
c qv c qv
c
1
0 1 1 1 ·
– –
= Ä ‡” ‡”
6) Profitul mediu pe un salariat:
( )
1
0 1 1 1
Ns
c qv c qv
c ‡” ‡” – –
= Ä
7) Eficienþa utilizãrii activelor de exploatare:
( )
1000
Ae
c qv c qv
c
1
0 1 1 1 ·
– –
= Ä ‡” ‡”
8) Suma economiilor (depãºirilor) la producþia marfã comparatã:
p 1 1 1 c q c q c ‡” ‡” – = Ä
9) Reducerea (depãºirea) medie procentualã a costurilor la
producþia marfã comparatã:
100
c q
c q c q
100
c q
c q c q
c
0 1
0 1 p 1
0 1
0 1 1 1 ·
–
– ·
–
= Ä ‡”
‡” ‡”
‡”
‡” ‡”
Prin folosirea acestor modele de cuantificare a influenþei costului unitar,
managerii firmei au posibilitatea sã cunoascã efectele obþinute în urma
mãsurilor adoptate ºi sã descopere noi resurse de reducere a cheltuielilor.
Concepte cheie: cheltuieli totale; cheltuieli de exploatare; cheltuieli
financiare; cheltuieli extraordinare; cheltuieli aferente cifrei de afaceri;
cheltuieli variabile; cheltuieli fixe; cheltuieli materiale; cheltuieli salariale;
cheltuieli cu amortizarea; cheltuieli cu dobânzile; cost; cost complet
(unitar); cost direct; cost indirect; costul marginal; rate de eficienþã; nivel al
cheltuielilor la 1000 lei venituri.
Întrebări recapitulative
1. Cum este definitã noþiunea de „cheltuialã”, conform reglementãrilor
contabile în vigoare? Ce înþelegeþi prin cost complet unitar?
2. Clasificaþi cheltuielile pe baza diferitelor criterii.
3. Ce modele utilizaþi în cazul analizei ratei de eficienþã a
cheltuielilor totale ºi care sunt factorii de influenþã?
Universitatea Spiru Haret
146
4. Care sunt factorii ce influenþeazã nivelul cheltuielilor la 1 000 lei
cifrã de afaceri? Cum se interpreteazã influenþa cu semnul „+” a preþurilor
de vânzare asupra indicatorului C1000?
5. Care sunt modelele ºi factorii de influenþã în cazul cheltuielilor
variabile ºi fixe 1 000 lei cifrã de afaceri?
6. Sã se interpreteze cazul: ICA = 115%; IC = 109%; Ichv = 110%.
7. Care este modelul de analizã a cheltuielilor materiale la 1 000 lei
cifrã de afaceri ºi care sunt factorii de influenþã?
8. Cum se determinã cheltuielile cu amortizarea la 1 000 lei cifrã de
afaceri ºi factorii de influenþã?
9. Cum efectuaþi analiza factorialã a cheltuielilor cu salariile ºi cum
interpretaþi rezultatele obþinute?
Nr. crt. Indicatori Prevãzut Realizat
1. Cifra de afaceri (mii lei) 9 225 11 260
2. Numãrul mediu de salariaþi 180 200
3. Fond total de timp (ore) 369 000 380 000
4. Cheltuieli cu salariile (mii lei) 1 291 1 520
10. Sã se interpreteze cazul: ICA = 108%; ICF = 112%; Iq = 106%.
11. Cum se determinã costul marginal ºi care sunt posibilitãþile de
eficientizare a activitãþilor economice?
12. Precizaþi relaþiile de calcul a consecinþelor economice ale
modificãrii costului unitar asupra indicatorilor economico-financiari ai firmei.
13. Precizaþi modelul de analizã a cheltuielilor cu dobânzile bancare ºi
factorii de influenþã.
BIBLIOGRAFIE
1. Angelescu C. ºi colectiv, Economie, Editura Economicã, Bucureºti,
2003.
2. Cãlin O. (coord.), Contabilitate de gestiune, Editura Tribuna
Economicã, Bucureºti, 2000.
3. Isfãnescu A. º.a., Analiza economico-financiarã, Editura ASE,
Bucureºti, 2002.
4. Mãrgulescu D. (coord.), Analiza economico-financiarã, Editura
Tribuna Economicã, Bucureºti, 1994.
5. Moroºan Iosefina, Analiza economico-financiarã. Tehnici ºi metode,
Editura Fundaþiei România de Mâine, 2002.
Universitatea Spiru Haret
147
CAPITOLUL 4
ANALIZA GESTIUNII RESURSELOR
Obiective
• cunoaºterea problemelor principale ale gestiunii resurselor
umane ºi identificarea cãilor de acþiune pentru creºterea eficienþei
economice a firmei;
• cunoaºterea problemelor de bazã ale gestiunii resurselor
materiale care se referã la asigurarea cantitativã, calitativã ºi eficienþa
utilizãrii lor;
• identificarea rezervelor de potenþial ale firmei în direcþia
utilizãrii eficiente a resurselor materiale ºi umane.
4.1. Analiza gestiunii resurselor umane
Gestionarea resurselor umane trebuie sã asigure realizarea
integralã ºi la termen a obiectivului de activitate, obþinerea unor
produse ºi servicii de calitate superioarã, competitive pe piaþã,
valorificarea superioarã a potenþialului resurselor umane.
La nivel microeconomic, principalele probleme ale analizei
gestiunii resurselor umane pot fi urmãtoarele:
• analiza dimensiunii ºi a structurii resurselor umane;
• analiza comportamentului resurselor umane;
• analiza eficienþei utilizãrii resurselor umane;
4.1.1. Analiza dimensiunii și a structurii resurselor umane
Analiza dimensiunii ºi a structurii resurselor umane vizeazã
latura cantitativã ºi calitativã a încadrãrii firmelor cu personalul
necesar, structura ºi dimensiunea acestuia.
Universitatea Spiru Haret
148
4.1.1.1. Analiza cantitativã a resurselor umane
Resursa umanã aflatã la dispoziþia unei firme poate fi
caracterizatã cu ajutorul urmãtorilor indicatori: numãrul de salariaþi,
numãrul de personal, numãrul mediu de salariaþi, numãrul mediu de
personal ºi numãrul maxim admisibil de personal.
Numãrul de salariaþi reprezintã efectivul de salariaþi la începutul
ºi sfârºitul perioadei de gestiune ºi cuprinde toþi salariaþii angajaþi cu
contracte individuale de muncã, pe duratã determinatã sau
nedeterminatã, existenþi la un moment dat.
Numãrul de personal are acelaºi conþinut ca ºi indicatorul
prezentat anterior, cu diferenþa cã include în plus persoanele cu
contract de prestãri servicii, colaborare, convenþie.
Numãrul mediu de salariaþi se calculeazã ca o medie aritmeticã
simplã a efectivului zilnic de salariaþi. Se poate calcula la nivelul unei
luni, unui trimestru, semestru sau la nivelul anului.
Numãrul mediu de personal se calculeazã ca o medie aritmeticã
simplã a efectivului zilnic de personal.
Numãrul maxim admisibil de personal este stabilit în funcþie de
volumul de activitate ºi de productivitatea medie a muncii.
Analiza cantitativã a resurselor umane se realizeazã, cel mai
frecvent, cu ajutorul indicatorilor prezentaþi mai sus: numãrul mediu
de salariaþi sau numãrul mediu de personal.
4.1.1.2. Analiza calitativã a resurselor umane
Pe lângã dimensiunea cantitativã a resurselor umane, prezintã importanþã
ºi latura calitativã, reflectatã prin gradul de calificare a salariaþilor.
Indicatorii specifici analizei calitative a resurselor umane sunt:
a) Coeficientul mediu de calificare a personalului:
‡”
‡”
=
= = n
1 i
i
i
n
1 i
i
m
N
K N
K
în care: Ni – numãrul de muncitori pe fiecare categorie de calificare;
Ki – categoria de calificare (1¨7).
Universitatea Spiru Haret
149
b) Coeficientul mediu de complexitate a lucrãrilor executate:
‡”
‡”
=
= = n
1 i
i
i
n
1 i
i
t
V
K V
K
în care: Vi – volumul lucrãrilor pe categorii de complexitate;
Ki – categoria de complexitate a lucrãrii (1¨7).
Compararea celor doi coeficienþi medii (al calificãrii ºi al
complexitãþii lucrãrilor executate) ne dã posibilitatea constatãrii
modului de utilizare a resurselor umane din punctul de vedere al
calificãrii, în sensul existenþei unei concordanþe depline (Km = Kt) sau
a unor discordanþe:
• m K < t K reflectã faptul cã muncitori de calificare inferioarã
executã lucrãri de categorie superioarã, ceea ce afecteazã calitatea
produselor obþinute ºi influenþeazã indirect valoarea produselor,
profitul etc.;
• m K > t K reflectã faptul cã muncitori cu un grad de calificare
superioarã executã lucrãri de categorie inferioarã, ceea ce denotã
folosirea incompletã a resursei de muncã, cu consecinþe nefavorabile
asupra costului ºi profitului firmei.
c) Coeficientul mediu de concordanþã ( c K ) reflectã
concordanþa dintre categoria medie de calificare a muncitorilor ºi
categoria medie tarifarã a lucrãrilor.
Se calculeazã conform urmãtoarei relaþii:
‡”
‡”
= = = n
1 i
i
n
1 i
ci i
c
V
K V
K
i
i
ci V
V K
Œ
=
în care: Kci – coeficientul de concordanþã al categoriei ,,i” de lucrãri;
i VŒ – volumul de lucrãri executat de muncitori a cãror
categorie de încadrare corespunde categoriei de complexitate a
lucrãrilor.
Universitatea Spiru Haret
150
4.1.1.3. Analiza structurii resurselor umane
Conform Clasificãrilor Activitãþilor din Economia Naþionalã
(CAEN), la nivelul economiei naþionale, personalul firmelor se
grupeazã în:
A) personal ocupat în activitãþi industriale;
B) personal ocupat în activitãþi neindustriale.
Odatã clasificat într-una din cele douã grupe, personalul se poate
încadra într-o anumitã ramurã, în funcþie de locul ocupat de firmã
conform CAEN.
La nivelul firmei, clasificarea personalului pe ocupaþii se
realizeazã în conformitate cu Clasificarea Ocupaþiilor din România
(COR) elaboratã de Ministerul Muncii ºi Protecþiei Sociale împreunã
cu Comisia Naþionalã pentru Statisticã, în anul 1995, completatã ºi
actualizatã în anii 2001, 2002. Personalul ocupat în activitatea
industrialã se împarte în urmãtoarele grupe majore:
a) legiuitori, înalþi funcþionari ºi conducãtori;
b) specialiºti (cu ocupaþii intelectuale ºi ºtiinþifice);
c) tehnicieni;
d) funcþionari;
e) muncitori ºi meseriaºi;
f) operatori pe instalaþii, maºini ºi ansambluri de maºini,
echipamente ºi alte produse;
g) muncitori necalificaþi.
În analiza economico-financiarã a structurii resurselor umane
se utilizeazã urmãtoarea clasificare a personalului pe ocupaþii:
a) muncitori direct productivi ºi indirect productivi;
b) personal tehnic: ingineri, subingineri;
c) personal cu pregãtire economicã;
d) personal de conducere tehnicã: maiºtri, tehnicieni;
e) personal de conducere ºi administrativ;
f) personal de deservire generalã: de serviciu, de pazã, pompieri.
Alte criterii care stau la baza analizei structurii resurselor umane
sunt:
a) vârsta (sub 25 ani, 26-35 ani, 36-45 ani, 46-55 ani, peste 55 ani);
b) vechimea în firmã (sub 1 an, 2-5 ani, 5-10 ani, …);
c) sexul;
Universitatea Spiru Haret
151
d) pregãtirea profesionalã;
e) funcþiile firmei (cercetare-dezvoltare, producþie, comercialã,
personal, financiar-contabilã).
Procedeul care se utilizeazã în analiza economico-financiarã a
structurii resurselor umane constã în ponderea fiecãrei categorii de
personal în totalul personalului (ratele de structurã).
Analiza dinamicii personalului pe total ºi pe categorii se
realizeazã cu ajutorul abaterilor absolute ºi a indicilor cu bazã fixã ºi
cu bazã în lanþ. În scopul aprecierii corecte a evoluþiei personalului la
nivelul unei firme se impune corelarea indicelui numãrului mediu de
personal cu indicii indicatorilor de rezultate ai firmei (cifra de afaceri,
valoarea adãugatã, producþia exerciþiului). Aceºti indicatori reflectã în
mare mãsurã dimensiunea cantitativã a personalului unei firme.
4.1.2. Analiza comportamentului resurselor umane
Analiza comportamentului resurselor umane vizeazã urmãtoarele
aspecte: analiza mobilitãþii ºi stabilitãþii personalului ºi analiza
utilizãrii timpului de muncã.
4.1.2.1. Analiza mobilitãþii ºi stabilitãþii personalului
Circulaþia personalului reprezintã miºcarea personalului unei
firme, în cursul unei perioade, atât din punctul de vedere al intrãrilor,
cât ºi al ieºirilor din cauze normale (transfer, boalã, invaliditate, studii,
obligaþii cetãþeneºti, pensionare, deces).
Fluctuaþia personalului reprezintã un fenomen anormal, care se
referã la ieºirile din firmã fãrã aprobarea conducerii sau prin
desfacerea contractului de muncã, ca urmare a încãlcãrii prevederilor
contractului de muncã.
Pentru caracterizarea circulaþiei ºi fluctuaþiei (mobilitãþii)
personalului se utilizeazã urmãtorii indicatori specifici:
1) Coeficientul mediu al intrãrilor de personal (Ci), calculat ca
raport între totalul intrãrilor de personal în cursul perioadei (I) ºi
numãrul mediu de personal (Np):
p
i N
I C =
Universitatea Spiru Haret
152
2) Coeficientul mediu al ieºirilor de personal (Ce), se determinã
ca raport între totalul ieºirilor de personal (din cauze normale) în
cursul perioadei (E) ºi numãrul mediu de personal (Np):
p
e N
E C =
3) Coeficientul fluctuaþiei personalului (Cf), stabilit ca raport
între totalul ieºirilor de personal din motive nejustificate, în cursul
perioadei (EN) ºi numãrul mediu de personal (Np):
p
N
f N
E C =
Analiza pe baza acestor indicatori se realizeazã în dinamicã pe o
perioadã de trei-cinci ani, pentru a evidenþia tendinþele de creºtere sau
scãdere a circulaþiei ºi fluctuaþiei personalului.
Limitarea tendinþei de fluctuare poate genera premisele creºterii
stabilitãþii personalului. Pentru dimensionarea acesteia se utilizeazã
urmãtorii indicatori:
1) Ponderea vechimii în unitatea analizatã în total vechime în
muncã (Vt):
100
T
t
Vt · = ‡”
‡”
unde: ‡”t – vechimea (exprimatã în ani) a fiecãrui lucrãtor din unitatea
analizatã;
‡”T – vechimea totalã (exprimatã în ani) a fiecãrui lucrãtor.
Valoarea maximã a coeficientului este 1 ºi indicã o stabilitate
foarte bunã. De remarcat faptul cã, în funcþie de gradul de vechime în
aceeaºi unitate, se acordã salariaþilor un spor de fidelitate, calculat ca
procent din salariu.
2) Vechimea medie în aceeaºi unitate ( I )se calculeazã ca o medie
aritmeticã ponderatã în funcþie de vechimea în ani a personalului din unitate
(ti) ºi numãrul salariaþilor având aceeaºi vechime (Ni):
( )
‡”
‡”
=
i
i
i
i i
N
t N
I
Universitatea Spiru Haret
153
4.1.2.2. Analiza utilizãrii timpului de muncã
La nivelul firmei, utilizarea completã a timpului de muncã reprezintã
o cale importantã de creºtere a performanþelor activitãþii
desfãºurate.
Informaþiile necesare analizei utilizãrii timpului de muncã sunt
preluate din balanþa timpului de muncã, document ce poate fi stabilit
ca program intern de utilizare a timpului, atât în om-zile, cât ºi în
om-ore ºi din balanþa utilizãrii efective a timpului de muncã.
Scopul acestei analize este de a identifica rezervele de sporire a
performanþelor firmei, printr-o utilizare cât mai completã a timpului de
muncã, precum ºi stabilirea efectelor economice ale nerespectãrii
timpului de muncã asupra principalilor indicatori economico-financiari.
Indicatorii utilizaþi în cadrul balanþei timpului de muncã sunt:
fondul de timp calendaristic (Ftc) ºi fondul de timp maxim disponibil
(Ftmd).
Fondul de timp calendaristic (Ftc) se determinã ca produs între
numãrul mediu de salariaþi ( s N ) ºi numãrul de zile calendaristice ale
perioadei analizate (Nzc), atunci când este exprimat în om zile:
( ) zc s tc N N zile om F · = –
Fondul de timp calendaristic exprimat în om-ore se calculeazã ca
produs între fondul de timp calendaristic exprimat în om-zile ºi durata
normalã a zilei de lucru ( ) zn d a unui salariat, exprimatã în ore/zi:
( ) ( ) zn zc s zn tc tc d N N d zile om F ore om F · · = · – = –
Fondul de timp maxim disponibil (Ftmd) reprezintã diferenþa între
fondul de timp calendaristic ºi fondul de timp afectat repausului
sãptãmânal, sãrbãtorilor legale ºi concediilor de odihnã:
( ) ( ) ( ) tco tzn tsl trs tc tmd F F F F zile om F zile om F + + + – – = –
în care: Ftrs – numãr de om-zile afectate repausului sãptãmânal;
Ftsl – numãr de om-zile afectate sãrbãtorilor legale;
Ftzn – numãr de om-zile nelucrãtoare;
Ftco – numãr de om-zile afectate concediilor de odihnã.
Universitatea Spiru Haret
154
Fondul de timp maxim disponibil reprezintã resursa normalã de
timp, care poate fi utilizatã în cadrul unui an calendaristic. În cadrul balanþei
timpului de muncã se au în vedere ºi unele pierderi din fondul de
timp maxim disponibil, datorate unor îmbolnãviri sau altor cauze justificate:
( ) ( ) zn tmd tmd d zile om F ore om F · – = –
100
d g
d
i zn
n
1 i
i
zn
·
=
‡”=
unde: gi – structura salariaþilor pe categorii;
i zn d – durata normalã a zilei de lucru pe categorii;
i = 1,n – categorii de salariaþi;
Din punct de vedere structural, fondul de timp maxim disponibil
este format din:
a) Timp efectiv lucrat – care se referã la timpul utilizat de cãtre
salariaþi în scopul desfãºurãrii activitãþii profesionale;
b) Timp nelucrat – care se împarte în:
– timp nelucrat din cauze justificate (concedii medicale, concedii
de maternitate, întreruperi ale activitãþii din cauze neimputabile
salariaþilor, zile libere plãtite etc.);
– timp nelucrat din cauze nejustificate (absenþe nemotivate,
greve, concedii fãrã platã prevãzute de lege).
Procedeul care se utilizeazã în analiza structuralã a timpului de
muncã constã în ponderarea fiecãrui timp de lucru în totalul fondului
de timp maxim disponibil (ratele de structurã).
Analiza staticã ºi dinamicã a timpului de muncã se realizeazã cu
ajutorul urmãtorilor indicatori:
a) Gradul de programare a fondului de timp calendaristic (GFtc):
100
F
F G
tc
tmd
Ftc · =
b) Gradul de utilizare a fondului de timp calendaristic (GFtc): ( )
100
F
F lucrat efectiv timp de Fond
G
tc
t
uFtc
1 · =
Universitatea Spiru Haret
155
c) Gradul de utilizare a fondului de timp maxim disponibil
(GuFtmd):
100
isponibil d axim m timp de Fond
lucrat efectiv timp de Fond GuFtmd · =
d) Gradul de neutilizare a fondului de timp maxim disponibil
(Gnt):
tmd
1 1
uF
tmd
t
tmd
t tmd
nt G 100 100
F
F
1 100
F
F F
G – = × .
..
.
. ..
.
– = ·
–
=
e) Gradul de utilizare a duratei medii normale a zilei de lucru ( ) zn d u G :
100
d
d G
zn
z
d u zn
· =
în care: z d – durata medie efectivã a zilei de lucru.
Analiza în dinamicã a indicatorilor care caracterizeazã timpul de
muncã se efectueazã cu ajutorul abaterilor absolute ºi a indicilor cu
bazã fixã ºi cu bazã în lanþ, calculaþi faþã de perioadele precedente sau
faþã de nivelul programat pe total ºi pe categorii.
Consecinþele modificãrii timpului de muncã asupra principalilor
indicatori economico-financiari sunt comensurate în funcþie de fondul
total de timp (T) ºi de timpul mediu pe salariat ( ) t . Efectele modificãrii
timpului de muncã asupra urmãtorilor indicatori economicofinanciari
sunt calculate cu relaþiile:
a) asupra valorii producþiei obþinute destinate vânzãrii:
( ) ( ) Qf
h 0 1 0 W T T · –
( ) ( ) Qf
h 0 1 s 0 1 W t t N · –
b) asupra valorii producþiei exerciþiului:
( ) ( ) Qe
h 0 1 0 W T T · –
( ) ( ) Qe
h 0 1 s 0 1 W t t N · –
Universitatea Spiru Haret
156
c) asupra cifrei de afaceri:
( ) ( )
0
0 Qf
h 0 1 Qf
CA W T T 0 · · –
( ) ( )
0
0 Qf
h 0 1 s Qf
CA W t t N 0 1 · · –
d) asupra valorii adãugate:
( ) ( )
0
Qe
h 0 1 va W T T 0 · · –
( ) ( )
0
Qe
h 0 1 s va W t t N 0 1 · · –
e) asupra profitului aferent cifrei de afaceri:
( ) ( )
0
0
0 Qf
h 0 1 pr
Qf
CA W T T 0 · · · –
( ) ( )
0
0
0 Qf
h 0 1 s pr
Qf
CA W t t N 0 1 · · · –
f) asupra profitului pe salariat:
( ) ( )
0
CA
h 0 1 pr W t t 0 · · –
unde: T1 – fond de timp efectiv lucrat;
To – fond de timp maxim disponibil;
1 t – timp mediu efectiv lucrat de un salariat;
o t – timp mediu disponibil la nivel de salariat;
( ) Qf
h0 W – productivitatea muncii medie orarã prevãzutã, calculatã
pe baza producþiei destinate vânzãrii;
( ) Qe
h0 W – productivitatea muncii medie orarã prevãzutã, calculatã
pe baza producþiei exerciþiului;
( ) CA
h0 W – productivitatea muncii medie orarã prevãzutã, calculatã
pe baza cifrei de afaceri;
Universitatea Spiru Haret
157
Qf
CA – gradul de valorificare a producþiei obþinute destinate
vânzãrii;
0 va – valoarea medie adãugatã la 1 leu producþia exerciþiului
prevãzutã;
0 pr – valoarea prevãzutã a profitului mediu la 1 leu cifrã de
afaceri.
4.1.3. Analiza eficienței utilizării resurselor umane
Utilizarea intensivã a resurselor umane reflectã de fapt eficienþa
utilizãrii resurselor umane, determinatã cu ajutorul urmãtorilor indicatori:
– productivitatea muncii;
– profitul pe salariat.
4.1.3.1. Analiza productivitãþii muncii
La nivelul firmei, analiza productivitãþii muncii are urmãtoarele
obiective:
• caracterizarea generalã a productivitãþii muncii;
• analiza factorialã a productivitãþii muncii;
• analiza corelaþiei dintre productivitatea marginalã ºi productivitatea
medie a muncii;
• analiza efectelor economico-financiare ale modificãrii productivitãþii
muncii.
4.1.3.1.1. Caracterizarea generalã a productivitãþii muncii
Productivitatea muncii reflectã eficienþa cu care a fost cheltuitã
munca.
Din punctul de vedere al analizei prezintã interes indicatorii:
productivitatea medie a muncii (fizicã sau valoricã) ºi productivitatea
marginalã a muncii.
Nivelul productivitãþii medii a muncii se poate stabili pe baza
mai multor indicatori economici, sub forma unuia din urmãtoarele
rapoarte:
Universitatea Spiru Haret
158
a) ,
Efort
Efect de exemplu: ,
muncã de timp de total Fond
livrarii destinata obtinuta Productia
ºi reprezintã cantitatea de bunuri sau valoarea bunurilor obþinute într-o
unitate de timp sau de cãtre un salariat.
b) ,
Efect
Efort de exemplu:
livrarii destinata obtinuta Productia
muncã de timp de total Fond
ºi reprezintã cantitatea de timp consumatã pentru obþinerea unui bun,
executarea unei lucrãri sau prestarea unui serviciu.
Productivitatea medie a muncii se poate calcula având la bazã
indicatorii economici exprimaþi în unitãþi fizice (bucãþi, tone, metri
etc.) sau utilizând indicatori economici exprimaþi valoric (producþia
exerciþiului, producþia obþinutã destinatã livrãrii, valoarea adãugatã,
cifra de afaceri, veniturile din exploatare). În funcþie de varianta
folositã, se poate determina:
– productivitatea fizicã medie a muncii;
– productivitatea valoricã medie a muncii;
Productivitatea medie a muncii se poate calcula la nivelul anului
(productivitatea medie anualã – a W ), la nivelul zilei de muncã
(productivitatea medie zilnicã – z W ), sau al orei de muncã
(productivitatea medie orarã – h W ).
De exemplu, productivitatea medie a muncii calculatã pe baza
producþiei obþinute destinate vânzãrii poate fi:
a) productivitatea medie anualã:
( )
S
Qf
a N
Qf W =
b) productivitatea medie zilnicã:
( )
( ) zile om T
Qf
N N
Qf W
z s
Qf
z –
=
×
=
c) productivitatea medie orarã:
( )
( ) ore om T
Qf
N N N
Qf W
h z s
Qf
h –
=
× ×
=
Universitatea Spiru Haret
159
În acelaºi mod se determinã productivitatea medie anualã,
zilnicã ºi orarã pe baza producþiei exerciþiului, cifrei de afaceri ºi
valorii adãugate.
Analiza situaþiei generale a productivitãþii muncii pe baza
indicatorilor valorici are drept scop:
1. analiza comparativã a indicilor productivitãþii medii a muncii
exprimatã prin intermediul diferiþilor indicatori valorici (ex.:
( ) Qf
a W ,
( ) Qe
a W ,
( ) CA
a W ,
( ) VA
a W );
2. analiza comparativã a indicilor productivitãþii medii a muncii
calculatã pe baza aceluiaºi indicator valoric, dar pentru unitãþi diferite
de timp (ex.:
( ) Qf
a W ,
( ) Qf
z W ,
( ) Qf
h W ).
Acest tip de analizã identificã evoluþia elementelor ce
diferenþiazã indicatorii valorici utilizaþi pentru calculul productivitãþii
ºi rezervele de timp neutilizate la nivelul anului sau al zilei de muncã.
4.1.3.1.2. Analiza factorialã a productivitãþii muncii
Pentru a identifica rezervele de creºtere a productivitãþii muncii
se impune analiza factorialã a acesteia.
a) Analiza factorialã a productivitãþii medii orare a muncii
(calculatã pe baza Qf).
Modelul de analizã este urmãtorul:
( )
100
wh g
W
n
1 i
i i Qf
h
‡”=
·
=
în care: gi – structura producþiei fabricate pe bazã de timp normat pe
produs;
whi – productivitatea orarã pe grupe de produse.
Sistemul factorial de analizã:
gi
( ) Qf
h W
whi
Universitatea Spiru Haret
160
Metodologia de analizã a productivitãþii medii orare a muncii:
( ) ( ) ( ) Qf
h
Qf
h
Qf
h 0 1 W W W – = Ä
din care:
1. influenþa modificãrii structurii producþiei fabricate pe bazã de
timp normat pe produs:
( ) ( ) Qf
h
Qf
h
i
n
1 i
i i
n
1 i
i
i 0 rec
0 0 0 1
W W
100
wh g
100
wh g
g – =
·
–
·
= Ä
‡” ‡”
= =
2. influenþa modificãrii productivitãþii orare pe grupe de
produse:
( ) ( ) Qf
h
Qf
h
i
n
1 i
i i
n
1 i
i
i rec 1
0 1 1 1
W W
100
wh g
100
wh g
wh – =
·
–
·
= Ä
‡” ‡”
= =
b) Analiza factorialã a productivitãþii medii zilnice a muncii
(calculatã pe baza Qf).
Modelul de analizã: ( ) ( ) Qf
h h
Qf
z W N W × =
Sistemul factorial de analizã:
h N
( ) Qf
z W gi
( ) Qf
h W
whi
Metodologia de analizã este urmãtoarea:
( ) ( ) ( ) Qf
z
Qf
z
Qf
z 0 1 W W W – = Ä
din care:
1. influenþa modificãrii duratei medii a zilei de lucru:
( ) ( ) Qf
h h h h 0 0 1 W N N N – = Ä
Universitatea Spiru Haret
161
2. influenþa modificãrii productivitãþii medii orare a muncii:
( ) ( ) ( ) ( ) Qf
h
Qf
h h
Qf
h 0 1 1 W W N W – · = Ä
din care
2.1. influenþa modificãrii structurii producþiei fabricate:
( ) ( ) ( ) Qf
h
Qf
h h i 0 rec 1 W W N g – · = Ä
2.2. influenþa modificãrii productivitãþii orare pe grupe de
produse:
( ) ( ) ( ) Qf
h
Qf
h h i rec 1 1 W W N wh – · = Ä
c) Analiza factorialã a productivitãþii medii anuale a muncii
(calculatã pe baza Qf).
Productivitatea medie anualã a muncii, din punct de vedere
factorial, poate fi analizatã dupã urmãtorul sistem de legãturi cauzale:
z N
( ) Qf
a W
h N
( ) Qf
z W gi
h W
whi
Metodologia de analizã a productivitãþii medii anuale implicã
urmãtoarele relaþii de calcul:
( )
1 0 1 1 0 1 z z z z a a
Qf
a W N W N W W W · – · = – = Ä
din care:
1. influenþa modificãrii numãrului mediu de zile lucrate de un
salariat:
( ) ( ) Qf
z z z z 0 0 1 W N N N · – = Ä
2. influenþa modificãrii productivitãþii medii zilnice a muncii:
( ) ( ) ( ) ( ) Qf
z
Qf
z z
Qf
z 0 1 1 W W N W – = Ä
Universitatea Spiru Haret
162
din care:
2.1. influenþa modificãrii duratei medii a zilei de lucru:
( ) ( ) Qf
h h h z h 0 0 1 1 W N N N N – = Ä
2.2. influenþa modificãrii productivitãþii medii orare a muncii:
( ) ( ) ( ) ( ) Qf
h
Qf
h h z
Qf
h 0 1 1 1 W W N N W – · = Ä
2.2.1. influenþa modificãrii structurii producþiei fabricate:
( ) ( ) ( ) Qf
h
Qf
h h z i 0 rec 1 1 W W N N g – · = Ä
2.2.2. influenþa modificãrii productivitãþii orare pe grupe de
produse:
( ) ( ) ( ) Qf
h
Qf
h h z h rec 1 1 1 i W W N N W – · = Ä
Metodologia de analizã a productivitãþii medii a muncii (orarã,
zilnicã, anualã), calculatã pe baza celorlalþi indicatori valorici (CA,
VA, Qe) este similarã iar interpretarea rezultatelor se face pornind de
la semnificaþia economicã a acestora ºi a factorilor specifici de
influenþã.
Interpretarea influenþelor favorabile asupra productivitãþii
muncii (creºterea productivitãþii muncii) este urmãtoarea:
Ägi = ,,+” semnificã creºterea ponderii produselor a cãror
productivitate a muncii în perioada luatã ca bazã de comparaþie este
superioarã productivitãþii medii a muncii;
Äwhi = ,,+” semnificã creºterea productivitãþii orare pe produs la
toate produsele sau la cele care deþin ponderea majoritarã;
Ä h W = ,,+” are semnificaþia creºterii productivitãþii medii orare
a muncii printr-o mai eficientã utilizare a timpului de lucru la nivelul
zilei de lucru.
Ä h N = ,,+” semnificã depãºirea duratei medii a zilei de lucru;
Ä z W = ,,+” semnificã sporirea eficienþei utilizãrii resursei de
muncã la nivelul anului datoritã creºterii productivitãþii medii zilnice a
muncii;
Universitatea Spiru Haret
163
Ä z N = ,,+” depãºirea numãrului mediu de zile lucrate de un
salariat ca urmare a scãderii numãrului de zile de absenþã ºi creºterii
numãrului zilelor libere lucrate.
4.1.3.1.3. Analiza corelaþiei dintre productivitatea marginalã
ºi productivitatea medie a muncii
Productivitatea marginalã reflectã creºterea de efect (producþia
fabricatã, producþia exerciþiului, valoarea adãugatã, cifra de afaceri)
prin utilizarea unei unitãþi suplimentare de timp de muncã. Se
calculeazã cu relaþia:
0 1
0 1
m T T
Q Q
T
Q W
–
–
=
Ä
Ä
= .
În situaþia în care Wm > W, aceasta din urmã poate sã creascã
numai ca urmare a aportului unitãþii adiþionale de resursã umanã. În
relaþia inversã, când Wm < W, rezultã cã ultima unitate de resursã
umanã are o eficienþã în scãdere, determinând o scãdere ºi a productivitãþii
medii. Ca urmare, variaþia productivitãþii medii depinde de
nivelul sãu de bazã ºi de valoarea productivitãþii marginale.
Corelaþia dintre productivitatea marginalã ºi productivitatea
medie poate fi mãsuratã cu ajutorul coeficientului de elasticitate, care
se determinã cu relaþia:
W
W
T
T
Q
Q
E m =
Ä
Ä
=
Elasticitatea reflectã creºterea procentualã a producþiei la o
modificare cu un procent a factorului muncã.
În funcþie de elasticitate, curba volumului de activitate poate fi
segmentatã în trei zone:
• zona I – zona ,,randamentelor crescãtoare” (E > 1);
• zona II – zona ,,randamentelor descrescãtoare” (0 < E < 1);
• zona III – zona ,,randamentelor negative” (E < 0);
Universitatea Spiru Haret
164
4.1.3.1.4 Analiza efectelor economico-financiare
ale modificãrii productivitãþii muncii
Modificarea productivitãþii medii a muncii (creºterea sau
scãderea acesteia) genereazã o serie de efecte asupra indicatorilor ce
mãsoarã performanþele firmei. Cuantificarea acestor efecte se
realizeazã cu ajutorul urmãtoarelor relaþii:
a) influenþa modificãrii productivitãþii medii anuale (orare) a
muncii asupra producþiei exerciþiului:
( ) ( ) ( ) ( ) Qe
a
Qe
a s
Qe
a 0 1 1 W W N W – = Ä
sau
( ) ( ) ( ) ( ) Qe
h
Qe
h 1
Qe
h 0 1 W W T W – = Ä
În mod asemãnãtor se determinã influenþa modificãrii
productivitãþii medii anuale (orare) asupra producþiei fabricate, valorii
adãugate sau cifrei de afaceri.
b) influenþa modificãrii productivitãþii medii anuale (orare) a
muncii asupra profitului aferent cifrei de afaceri:
( ) ( ) ( ) ( )
0
0
0
0 Qf
a
Qf
a s
Qf
a CA
P
Qf
CA W W N W 0 1 1 · · – = Ä
respectiv
( ) ( ) ( ) ( )
0
0
0
0 Qf
0
Qf
h 1
Qf
h CA
P
Qf
CA W W T W 1 · · – = Ä
c) influenþa modificãrii productivitãþii medii anuale (orare) a
muncii asupra ratei rentabilitãþii economice a activului:
( )
( ) ( ) ( )
100
At
CA
P
Qf
CA W W N
W
1
0
0
0
0 Qf
a
Qf
a s
Qf
a
0 1
·
· · –
= Ä
respectiv
( )
( ) ( ) ( )
100
At
CA
P
Qf
CA W W T
W
1
0
0
0
0 Qf
h
Qf
h 1
Qf
h
0 1
·
· · –
= Ä
Universitatea Spiru Haret
165
d) influenþa modificãrii productivitãþii medii anuale (orare) a
muncii asupra ratei rentabilitãþii financiare:
( )
( ) ( ) ( )
100
Kp
CA
P
Qf
CA W W N
W
1
0
0
0
0 Qf
a
Qf
a s
Qf
a
0 1 1
·
· · –
= Ä
respectiv
( )
( ) ( ) ( ) ( )
100
Kp
C 1
CA
P
Qf
CA W W T
W
1
ip
0
0
0
0 Qf
h
Qf
h 1
Qf
h
0 0 1
·
– · · –
= Ä
Consecinþele modificãrii productivitãþii fizice a muncii se
determinã utilizând forma indirectã de exprimare a acesteia (timp de
muncã pe unitatea de produs) ºi se cuantificã folosind urmãtoarele
relaþii:
a) influenþa modificãrii productivitãþii fizice a muncii asupra
costului pe unitatea de produs:
( ) 0 0 1 fiz csh t t W – = Ä
b) influenþa modificãrii productivitãþii fizice a muncii asupra
profitului pe unitatea de produs:
( ) 0 0 1 fiz csh t t W – – = Ä
c) influenþa modificãrii productivitãþii fizice a muncii asupra
profitului la nivelul unui produs:
( ) 0 0 1 1 fiz csh t t qv W – · – = Ä
d) influenþa modificãrii productivitãþii fizice a muncii asupra
profitului pe total firmã:
( ) ‡”=
– · – = Ä
n
1 i
0 i i i fiz csh t t qv W 0 1 1
Universitatea Spiru Haret
166
e) influenþa modificãrii productivitãþii fizice a muncii asupra
nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifrã de afaceri:
( )
1000
p qv
csh t t qv
W n
1 i
i i
n
1 i
0 i i i
fiz
1 1
0 1 1
×
·
– ·
= Ä
‡”
‡”
=
=
f) influenþa modificãrii productivitãþii fizice a muncii asupra
ratei rentabilitãþii economice a activului:
( )
100
At
csh t t qv
W
1
n
1 i
0 i i i
fiz
0 1 1
×
– · –
= Ä
‡”=
g) influenþa modificãrii productivitãþii fizice a muncii asupra
ratei rentabilitãþii financiare:
( ) ( )
100
Kp
c 1 csh t t qv
W
1
i
n
1 i
0 i i i
fiz
0 0 1 1
×
– · – · –
= Ä
‡”=
4.1.3.2. Analiza profitului pe salariat
Profitul pe salariat este un indicator important utilizat pentru
reflectarea eficienþei utilizãrii resurselor umane. Pentru analiza
profitului pe salariat se utilizeazã mai multe metode multiplicative, în
scopul de a evidenþia diferitele categorii de factori asupra modificãrii
acestuia.
Modelele de analizã factorialã a profitului pe salariat sunt
urmãtoarele:
1.
( ) pr
Qf
CA W
CA
P
Qf
CA
N
Q
N
P Qf
a
s
f
s
· · = · · = .
2.
( ) pr W
CA
P
N
CA
N
P CA
a
s s
· = · =
Universitatea Spiru Haret
167
3.
( ) pr W t
CA
P
T
CA
N
T
N
P CA
h
s s
· · = · · =
4.
CA
P
f M
CA
f M
f M
N
f M
N
P
s s
·
Œ
·
Œ
· =
Schema de analizã (potrivit primului model):
t
( ) Qf
a W gi
( ) Qf
h W
s N
P
whi
Qf
CA
g
pr p
c
Metodologia de analizã – stabilirea influenþelor modificãrii
factorilor (potrivit primului model):
0 1 s
0
s
1
s N
P
N
P
N
P – = Ä
din care:
1) influenþa modificãrii productivitãþii medii anuale a muncii:
( ) ( ) ( ) ( ) 0
0
0 Qf
a
Qf
a
Qf
a pr
Qf
CA W W W 0 1 · · – = Ä
din care:
1.1 influenþa modificãrii timpului mediu lucrat de un salariat:
( ) ( )
0
0
0 Qf
h 0 1 pr
Qf
CA W t t t 0 · · – = Ä
Universitatea Spiru Haret
168
1.2 influenþa modificãrii productivitãþii medii orare a muncii:
( ) ( ) ( ) 0
0
0 Qf
h
Qf
h 1 h pr
Qf
CA W W t W 0 1 · · – = Ä
din care:
1.2.1 influenþa modificãrii structurii producþiei fabricate:
( ) ( ) ( ) 0
0
0 Qf
h
Qf
h 1 i pr
Qf
CA W W t g 0 rec · · – = Ä
1.2.2 influenþa modificãrii productivitãþii orare a muncii pe
grupe de produse:
( ) ( ) ( ) 0
0
0 Qf
h
Qf
h 1 i pr
Qf
CA W W t wh rec · · – = Ä
2) influenþa modificãrii gradului de valorificare a producþiei
fabricate:
( )
0
0
0
1
1 Qf
a pr
Qf
CA
Qf
CA W
Qf
CA
1 · .
..
.
. ..
.
– = Ä
3) influenþa modificãrii profitului mediu la 1 leu cifrã de afaceri:
( ) ( )· – · = Ä 0 1
1
1 Qf
a pr pr
Qf
CA W pr 1
din care:
3.1 influenþa modificãrii structurii producþiei vândute:
( )
..
.
.. . –
Œ
· = Ä 0
1
1 Qf
a pr pr
Qf
CA W g 1 unde: ‡”
‡” – =
Œ
0 1
0 1
p qv
c qv
1 pr
3.2 influenþa modificãrii preþurilor medii de vânzare:
( )
..
.
..
. Œ
–
· = Ä pr pr
Qf
CA W p
1
1 Qf
a1 unde: ‡”
‡” – =
1 1
0 1
p qv
c qv
1 pr
Universitatea Spiru Haret
169
3.3 influenþa modificãrii costurilor unitare:
( )
..
.
..
.
– · = Ä pr pr
Qf
CA W c 1
1
1 Qf
a1 .
Cu ajutorul primului model de analizã a profitului pe salariat se
stabileºte o corelaþie între eficienþa utilizãrii resurselor umane pe baza
productivitãþii muncii ºi rentabilitatea comercialã. Totodatã, poate fi
evidenþiat efectul modificãrii gradului de valorificare a producþiei
fabricate, cu scopul de a stabili mãsuri pentru desfacerea producþiei ºi
diminuarea producþiei stocate.
Al patrulea model de analizã a profitului pe salariat reflectã în plus
influenþa modificãrii gradului de înzestrare tehnicã a muncii, a
compoziþiei tehnologice a mijloacelor fixe ºi a randamentului acestora,
stabilindu-se astfel corelaþia cu eficienþa utilizãrii mijloacelor fixe.
4.2. Analiza gestiunii resurselor materiale
Analiza eficienþii firmei în economia de piaþã are în vedere ºi
potenþialul tehnic (activele fixe ºi circulante) care trebuie sã corespundã
ca volum, calitate ºi structurã, exigenþelor pieþei.
4.2.1. Analiza gestiunii mijloacelor fixe
Analiza mijloacelor fixe are ca obiective:
• analiza volumului, dinamicii, structurii ºi stãrii mijloacelor fixe;
• analiza utilizãrii potenþialului tehnic; eficienþa utilizãrii mijloacelor
fixe.
4.2.1.1. Analiza volumului, dinamicii, structurii ºi stãrii mijloacelor fixe
Aprecierea volumului mijloacelor fixe are la bazã datele furnizate
de situaþiile financiare, care sunt ajustate cu datele privind imobilizãrile
care nu fac parte din patrimoniul firmei (mijloacele fixe deþinute în
leasing operaþional, cele închiriate sau luate în locaþie de gestiune). În
analiza evoluþiei volumului mijloacelor fixe deþinute de o societate, este
Universitatea Spiru Haret
170
necesar sã se þinã cont ºi de modul de înregistrare a acestora (la cost
istoric depreciat sau la valoarea reevaluatã).
Analiza dinamicii mijloacelor fixe se face pe baza valorilor de
intrare în gestiune sau a valorii medii a mijloacelor fixe, evaluate în
preþuri comparabile. Valoarea medie a mijloacelor fixe se calculeazã pe
baza valorii existente la începutul exerciþiului financiar ºi a modificãrilor
intervenite pe parcursul acesteia, ponderate cu timpul de utilizare sau
neutilizare, în funcþie de datele la care acestea au intrat sau au ieºit din
patrimoniul firmei:
E I S f M i – + =
ºi
‡”=
·
=
n
1 i
i ii
12
nlf V I ‡”=
·
=
n
1 i
i ii
12
f ln n V E
în care: f M – valoarea medie anualã a mijloacelor fixe;
Si – existent de mijloace fixe la începutul perioadei analizate;
I – valoarea medie a intrãrilor de mijloace fixe;
E – valoarea medie a ieºirilor de mijloace fixe;
Vii – valoarea de intrare a mijloace fixe pe categorii;
nlfi – numãrul de luni de funcþionare a mijloacelor fixe, pe
categorii, în cursul exerciþiului financiar;
n ln fi – numãrul de luni de nefuncþionare a mijloacelor fixe, pe
categorii, în cursul exerciþiului financiar;
Dinamica mijloacelor fixe se analizeazã pe baza indicatorilor:
• coeficientul intrãrilor de mijloace fixe (KI) – reflectã efortul firmei
de menþinere ºi creºtere a potenþialului tehnic:
Mf
I KI =
unde: I – valoarea intrãrilor de mijloace fixe;
Mf – valoarea mijloacelor fixe totale.
• coeficientul ieºirilor de mijloace fixe (KE) – evidenþiazã procesul
de dezinvestire, fie ca urmare a ineficienþei menþinerii mijloacelor fixe în
procesul de producþie, prin diminuarea parametrilor funcþionali, fie ca
urmare a inutilitãþii acestora în procesul de producþie respectiv:
Universitatea Spiru Haret
171
Mf
E KE =
unde: E – valoarea ieºirilor de mijloace fixe.
• coeficientul miºcãrii totale (KMT) – evidenþiazã fluxurile totale ale
mijloacelor fixe în perioada analizatã.
Mf
E I KMT
+
= .
Valoarea acestor indicatori se apreciazã în corelaþie cu evoluþia
cifrei de afaceri ºi cu faza de maturitate a firmei. Devansarea mijloacelor
fixe de ritmul de modificare al cifrei de afaceri înseamnã folosirea
eficientã a mijloacelor fixe disponibile pentru firmele aflate în faza de
maturitate. În faza de creºtere, în general ritmul de creºtere al mijloacelor
fixe devanseazã ritmul de creºtere al cifrei de afaceri.
Analiza structurii mijloacelor fixe are rolul de a orienta efortul
investiþional cãtre acele categorii de mijloace fixe care participã nemijlocit
la obþinerea produselor sau a serviciilor (mijloacelor fixe active).
Principalii indicatori utilizaþi în caracterizarea structuralã a potenþialului
productiv al firmei sunt:
• coeficientul de structurã pe categorii de mijloace fixe (KS) –
evidenþiazã apartenenþa sectorialã ºi modul de organizare a firmei:
Mf
mf K i
S =
• compoziþia tehnologicã a capitalului fix (KT) – evidenþiazã modul
de gestionare a potenþialului tehnic al firmei:
Mf
f M KT
Œ
=
unde: mfi – valoarea mijloacelor fixe pe categorii structurale;
f M ΠРvaloarea mijloacelor fixe active.
Cu cât ponderea mijloacelor fixe active în totalul mijloacelor fixe
este mai mare, cu atât este mai puternicã influenþa exercitatã asupra
indicatorilor de eficienþã a utilizãrii mijloacelor fixe (cifra de afaceri,
producþia exerciþiului, valoarea adãugatã, profitul la 1000 lei mijloace
fixe), existând o limitã dupã care eficienþa începe sã scadã.
Universitatea Spiru Haret
172
Starea mijloacelor fixe poate fi caracterizatã cu ajutorul urmãtorilor
indicatori:
• coeficientul de reînnoire a mijloace fixe determinat astfel:
Valoarea de achiziþie a mijloacelor fixe Kreînnoire = Valoarea brutã a mijloacelor fixe totale
Acest coeficient permite evaluarea eforturilor investiþionale ale
firmei:
– investiþii de menþinere a capacitãþii productive – când achiziþiile
noi sunt la nivelul ieºirilor;
– investiþii de creºtere – mãrirea capacitãþii de producþie a firmei
(investiþii suplimentare).
• gradul de amortizare:
100
totale fixe r mijloacelo a brutã Valoarea
Amortizare Kamortizare · =
• gradul de înzestrare tehnicã:
Valoarea medie a mijloacelor fixe Kînzestrare tehnicã = Numãrul mediu de salariaþi
Raportul dintre valoarea medie a mijloacelor fixe ºi numãrul mediu de
salariaþi relevã gradul de substituire între echipament ºi forþa de muncã.
Analiza structurii ºi a stãrii mijloacelor fixe trebuie fãcutã în
corelaþie cu specificul activitãþii desfãºurate de firmã, cu nivelul tehnic
existent ºi capacitatea managerialã de gestionare a resurselor.
4.2.1.2. Analiza utilizãrii potenþialului tehnic.
Eficienþa utilizãrii mijloacelor fixe
Principalul indicator pentru analiza utilizãrii mijloacelor fixe este
gradul de utilizare a capacitãþii de producþiei (GUcp), calculat ca raport
între producþia obþinutã (Q) ºi capacitatea maximã de producþie (Qmax):
max
cp Q
Q GU = .
Cu ajutorul acestui indicator se determinã costul subactivitãþii,
respectiv costul neutilizãrii utilajelor.
Universitatea Spiru Haret
173
Capacitatea maximã de producþie constã în producþia maximã ce
poate fi obþinutã într-o anumitã perioadã de timp utilizând mijloacele fixe
la randamentul prevãzut prin construcþie ºi în condiþii optime de
organizare a producþiei.
În literatura de specialitate sunt cunoscute trei noþiuni privind
capacitatea de producþie:
• capacitatea teoreticã – semnificã volumul maxim de producþie
finitã pentru o perioadã datã de timp, în condiþiile în care toate utilajele
sunt folosite la viteze optime, fãrã întreruperi.
• capacitatea suplimentarã – reprezintã surplusul de echipament ºi
utilaje menþinute în conservare.
• capacitatea normalã – reprezintã nivelul mediu al capacitãþii de
producþie, necesar pentru a satisface cererea potenþialã de produse.
Factorii care influenþeazã gradul de utilizare a capacitãþii de
producþie sunt: structura mijloacelor fixe, gradul de utilizare a timpului ºi
randamentul mijloacelor fixe:
100
r
r
t
t
N
N GU
max
i
max u
1 u
u
ua
cp · · · =
în care: 100
N
N GUD
u
ua · = – grad de folosire a dotãrii tehnice;
max u
1 u
T
T GUT = – grad de utilizare a timpului maxim disponibil;
max
i
r
r
– raportul dintre randamentul efectiv ºi randamentul maxim
al echipamentului.
Gradul de folosire a dotãrii tehnice (GUD), determinat ca raport
între numãrul de utilaje active (Nua) ºi numãrul de utilaje instalate (Nu),
reflectã modul de utilizare extensivã a echipamentului. Creºterea gradului
de utilizare a capacitãþii de producþie poate fi determinatã de reducerea
perioadei necesare efectuãrii reparaþiilor ºi extinderea perioadei de
exploatare între reparaþii.
Universitatea Spiru Haret
174
Gradul de utilizare a timpului maxim disponibil (GUT) este
calculat la nivelul fiecãrui echipament sau la nivelul întregului potenþial
tehnic, cu relaþia:
max u
u
T
T
GUT 1 =
unde: 1 u T – timpul efectiv lucrat al utilajelor;
Tumax – fondul de timp maxim disponibil al utilajelor
Timpul maxim disponibil se calculeazã scãzând din timpul
calendaristic timpul aferent opririlor legale, tehnologice ºi cel prevãzut
pentru reparaþii. Timpul nelucrat va fi analizat pe cauze ºi pe termene.
Randamentul echipamentului (ru) reprezintã producþia (fizicã sau
valoricã) obþinutã pe utilaj
u
u N
Q r = .
Analiza eficienþei utilizãrii mijloacelor fixe se realizeazã pe baza
unor rate de eficienþã specifice, printre care menþionãm:
a) eficienþa mijloacelor fixe exprimatã în funcþie de producþia
obþinutã destinatã vânzãrii (marfã):
1000
Q
Qf
f M
Q
f M
f M 1000
f M
Qf
max
max · ·
Œ
·
Œ
= ·
unde:
f M
f M Œ
– reprezintã compoziþia tehnologicã a capitalului fix;
f M
Qmax
Œ
– limita maximã a eficienþei mijloacelor fixe;
max Q
Qf
– gradul de utilizare a capacitãþii de producþie.
b) eficienþa mijloacelor fixe exprimatã în funcþie de cifra de afaceri:
1000
Qf
CA
f M
Qf
f M
f M 1000
f M
CA · ·
Œ
·
Œ
= · .
Universitatea Spiru Haret
175
Prin cest model se pune în evidenþã evoluþia eficienþei mijloacelor
fixe prin prisma compoziþiei tehnologice, a eficienþei mijloacelor fixe
active ..
.
..
.
Πf M
Qf
, dar ºi a gradului de valorificare a producþiei fabricate
. ..
.
. ..
.
Qf
CA
.
c) eficienþa mijloacelor fixe exprimatã în funcþie de profitul aferent
cifrei de afaceri:
1000
CA
P
Qf
CA
f M
Qf
f M
f M 1000
f M
P · · ·
Œ
·
Œ
= · .
Spre deosebire de celelalte modele, prin acest model se evidenþiazã
efectul modificãrii structurii vânzãrilor, al modificãrii costurilor ºi calitãþii
producþiei prin variaþia profitului mediu la un leu cifrã de afaceri .
CA
P
..
.
.. .
Factorii de influenþã a eficienþei utilizãrii mijloacelor fixe constituie
rezerve de creºtere a rentabilitãþii.
4.2.2. Analiza stocurilor de materiale
Stocurile reprezintã partea din activele circulante cu rol important,
atât pentru producþie, cât ºi pentru comerþ. Pentru desfãºurarea activitãþii
economice în condiþii de performanþã, fãrã întreruperi datorate epuizãrii
resurselor materiale, este necesarã o bunã gestionare a stocurilor la nivelul
firmei.
Problema gestiunii resurselor materiale trebuie abordatã sub
multiple aspecte:
• analiza pieþei de aprovizionare cu resurse materiale;
• analiza procesului de aprovizionare;
• analiza stocurilor de materiale.
Universitatea Spiru Haret
176
4.2.2.1. Analiza pieþei de aprovizionare cu resurse materiale
Scopul analizei pieþei de aprovizionare este de identificare a
posibilitãþilor firmei de a asigura principalele materii prime ºi materiale
care se consumã în cadrul activitãþii de bazã.
O aprovizionare fundamentatã pe baza unor decizii corecte
presupune achiziþionarea materialelor, serviciilor ºi echipamentelor necesare,
în cantitãþi suficiente ºi de o calitate ridicatã, la preþuri avantajoase,
în timp util ºi de la furnizori fideli. Programul de aprovizionare trebuie
realizat prin asigurarea unei corelaþii între calitatea ºi preþul resurselor
materiale achiziþionate. De asemenea, programul trebuie sã prevadã criterii
pentru identificarea celor mai buni furnizori: serviciile oferite de aceºtia,
locaþia faþã de sediul firmei, posibilitatea de cooperare, încrederea
oferitã, termenele de platã, ritmul aprovizionãrilor.
În cadrul pieþei de aprovizionare se studiazã structura surselor de
aprovizionare pe principalii furnizori ºi zone, precum ºi gradul de
dependenþã faþã de anumiþi furnizori. În acest scop, toate datele care fac
referire la aprovizionarea cu resurse materiale sunt centralizate într-un
tablou sintetic pentru ,,evaluarea necesarului de aprovizionat” într-un
anumit interval de timp.
4.2.2.2. Analiza procesului de aprovizionare
Procesul de aprovizionare se desfãºoarã pe baza unor programe
care conþin necesarul de materiale pentru o perioadã determinatã de timp.
Desfãºurarea propriu-zisã a procesului de aprovizionare presupune
parcurgerea urmãtoarelor etape:
• acoperirea cu contracte a necesarului de aprovizionat;
• realizarea programului de aprovizionare pe total ºi pe categorii de
resurse;
• asigurarea necesarului de resurse materiale pentru producþie.
În funcþie de necesitãþile de producþie ale perioadelor urmãtoare,
fiecare firmã încheie contracte ferme cu furnizorii. Urmãrirea acestui
proces în timp se realizeazã informatizat.
Pentru caracterizarea situaþiei generale a realizãrii programului de
aprovizionare, sub aspect cantitativ, se utilizeazã poziþiile din planul de
aprovizionare. Pe parcursul perioadei de gestiune, compartimentele de
specialitate trebuie sã urmãreascã derularea contractelor pe tipuri de materiale
ºi furnizori. Absenþa unor evidenþe ºi analize ferme ale procesului de
Universitatea Spiru Haret
177
aprovizionare genereazã dereglãri în desfãºurarea procesului de producþie.
4.2.2.3. Analiza stocurilor de materiale
Analiza stocurilor de materiale urmãreºte urmãtoarele aspecte:
• analiza formãrii stocurilor ºi a costului stocãrii;
• analiza stocurilor de materii prime ºi materiale;
• analiza utilizãrii resurselor materiale ºi a consecinþelor acestor
asupra performanþelor economico-financiare ale firmei.
4.2.2.3.1. Analiza formãrii stocurilor ºi a costului stocãrii
În determinarea partidei optime de aprovizionat ºi a intervalului
optim între douã aprovizionãri se folosesc conceptele modelului
WILSON. Pe baza acestui model, partida optimã de aprovizionat (qa) se
determinã utilizând relaþia:
c
c
T
ct 2 qa Œ
Œ
· · =
în care: ct – consumul total din resursa materialã analizatã;
T – perioada de gestiune luatã în calcul ca numãr de zile;
cΠРcostul cu efectuarea unei comenzi;
c Œ – costul cu stocarea unei unitãþi fizice din resursa materialã
analizatã, pe unitatea de timp.
Intervalul optim între douã aprovizionãri se determinã pe baza
relaþiei:
a
a q
ct : T q
ct
T = ·
în care:
a q
ct
– numãrul optim de aprovizionãri;
qa – cantitatea optimã de aprovizionat.
Universitatea Spiru Haret
178
Costul stocãrii se estimeazã pe baza modelului WILSON, cu relaþia:
c c T ct 2 cs Œ · Œ · · · = .
4.2.2.3.2. Analiza stocurilor de materii prime ºi materiale
Orice stoc presupune o imobilizare de capital. De aceea, este
deosebit de importantã analiza structurii stocurilor, datoritã faptului cã o
supradimensionare a acestora presupune atât cheltuieli mari cu
depozitarea ºi pãstrarea, cât ºi imobilizarea resurselor financiare în acele
materii prime cu circulaþie lentã.
Analiza propriu-zisã a stocurilor de materiale se realizeazã sub
diverse aspecte:
• analiza evoluþiei stocurilor comparativ cu dinamica cifrei de
afaceri;
• analiza evoluþiei stocurilor comparativ cu o bazã de raportare (stoc
normat, mediu, maxim);
• analiza gradului de imobilizare a stocurilor.
Analiza evoluþiei stocurilor comparativ cu dinamica cifrei de
afaceri are drept scop stabilirea influenþei mãrimii stocurilor asupra
volumului producþiei ºi al vânzãrilor.
În ceea ce priveºte al doilea aspect al analizei stocurilor de
materiale ºi anume evoluþia lor comparativ cu o bazã de raportare,
trebuie sã precizãm cã în funcþie de capacitatea de producþie ºi de cerere,
orice firmã trebuie sã îºi stabileascã o dimensiune a stocurilor ºi sã
urmãreascã respectarea acesteia. Sistemul actual de gestionare a stocurilor
permite identificarea, în orice moment, a mãrimii acestora la toate grupele
de materiale ºi abaterile de la limita prestabilitã.
Al treilea aspect se referã la analiza gradului de imobilizare a
stocurilor ºi gruparea lor în stocuri normale, cu miºcare lentã, fãrã
miºcare ºi stocuri disponibile. În acest scop, se determinã durata de
imobilizare a stocului (Di), exprimatã în zile, pe baza relaþiei:
360
E
S Di · =
în care: S – stocul mediu anual;
E – ieºirile de materiale din magazie pentru consumuri interne.
Universitatea Spiru Haret
179
Analiza stocurilor de materiale se referã ºi la determinarea rezervei
în zile (Rz), respectiv a perioadei de timp în care firma dispune de
materiale pentru desfãºurarea procesului de producþie, în condiþiile unui
consum zilnic cunoscut:
Cz
S Rz 1 =
unde: S1 – stocul efectiv la un moment dat;
Cz – consumul mediu zilnic.
4.2.2.3.3. Analiza utilizãrii resurselor materiale ºi a consecinþelor acestora
asupra performanþelor economico-financiare ale firmei
În analiza utilizãrii resurselor materiale se folosesc urmãtoarele
categorii de indicatori: analitici ºi sintetici.
Ca indicatori analitici pot fi utilizaþi:
• consumul specific (cs), respectiv cantitatea de material utilizatã
pentru obþinerea unei unitãþi de produs;
• consumul pe caracteristicã funcþionalã a produsului, specific
pentru anumite produse;
• ponderea unui anumit material în greutatea netã a produsului;
• coeficientul de randament, care exprimã gradul ºi modul de
utilizare a materialelor sub raport fizic;
Dintre indicatorii sintetici, cei mai importanþi sunt:
• gradul de valorificare a resurselor materiale (Gv):
consumatã material de Cantitatea
produsului Valoarea Gv = ;
• valoarea producþiei la 1 leu resurse materiale:
consumate or materialel Valoarea
productiei Valoarea
;
• valoarea adãugatã la 1 leu resurse materiale:
Valoarea adãugatã
Valoarea materialelor consumate ;
Universitatea Spiru Haret
180
• rezultatul exploatãrii la 1 leu resurse consumate:
Rezultatul exploatãrii
Valoarea materialelor consumate .
Modul de folosire a resurselor materiale se reflectã asupra întregului
sistem de indicatori. În continuare se va analiza influenþa consumului
specific (cs) asupra principalilor indicatori economico-financiari:
1) volumul producþiei fizice:
0
1
1
1
cs
Ct
cs
Ct cs – = Ä
în care: Ct – consumul total de material;
q – volumul producþiei fizice ..
.
..
. =
cs
Ct q .
2) valoarea producþiei obþinute:
0
0
1
1
1 p
cs
Ct
cs
Ct cs · .
..
.
. ..
.
– = Ä
în care: Q – producþia obþinutã în expresie valoricã (Q = q × p);
p – preþul unitar.
3) influenþa directã asupra costului produsului:
( ) 0 0 1 p cs cs cs Œ · – = Ä
în care: c – costul materialului aferent unei unitãþi de produs
( ) p cs c Œ × = ;
pŒ – costul (preþul materialului) pe unitatea de mãsurã.
4) profitul unitar:
( ) 0 0 1 p cs cs cs Œ · – – = Ä
5) rata rentabilitãþii resurselor consumate pe produs:
100
c
c p 100
c
c p cs
0
0 0
r
r
0 ·
–
– ·
–
= Ä
unde: 0 0 0 1
r i ch m ch p cs c + + Œ × = .
Universitatea Spiru Haret
181
Concepte cheie: aprovizionare; calificare personal; capacitate de
producþie; coeficientul miºcãrii mijloacelor fixe; coeficientul de reînnoire;
compoziþia tehnologicã; eficienþa utilizãrii mijloacelor fixe; fluctuaþie;
gradul de înzestrare tehnicã a muncii; gradul de amortizare; mobilitate;
productivitate medie (anualã, zilnicã, orarã); productivitatea marginalã;
profit pe salariat; randamentul utilajelor; resurse umane; resurse
materiale; stabilitate; stoc optim; stoc mediu; stoc de siguranþã; timp de
muncã; viteza de rotaþie.
Întrebări recapitulative
1. Precizaþi care este relaþia de determinare a influenþei modificãrii
productivitãþii muncii medii anuale asupra valorii adãugate:
a)
( ) ( ) ( ) ; va W W N 0
VA
0
VA
a S 1 1 · – ·
b) ( ) ( ) ( ) CA
a
CA
a S 0 1 1 W W N – · ;
c) ( ) ( )
0
CA
a 0 1 va w T T 0 · – ;
d) ( ) ( ) ( ) Qe
h
Qe
h 1 S 0 1 1 W W t N – · × ;
e) ( ) ( ) ( ) CA
a
CA
a S 0 1 1 W W N – · .
2) IWa (productivitatea muncii medie anualã) = 97%
IWz (productivitatea muncii medie zilnicã) = 95%
IWh (productivitatea muncii medie orarã) = 99%
Interpretaþi situaþia:
a) a crescut numãrul mediu de zile lucrãtoare ºi a scãzut durata
medie a zilei de lucru;
b) a crescut productivitatea muncii medie anualã ºi s-a redus productivitatea
muncii medie orarã;
c) a scãzut productivitatea muncii medie anualã ºi productivitatea
muncii medie orarã ºi a crescut productivitatea muncii medie zilnicã;
d) a scãzut numãrul mediu de zile lucrate ºi durata medie a zilei de
lucru;
e) a scãzut numãrul mediu de zile lucrate ºi a crescut durata medie a
zilei de lucru;
Universitatea Spiru Haret
182
3) Dacã influenþa modificãrii preþului mediu de vânzare asupra
profitului pe salariat este egalã cu ,,+500 lei/pers”, aceasta semnificã:
a) creºterea profitului pe salariat cu 500 lei/pers, ca urmare a
creºterii costului unitar;
b) menþinerea constantã a profitului pe salariat, ca urmare a creºterii
preþului mediu de vânzare cu 500 lei/pers;
c) creºterea costurilor cu 500 lei/pers;
d) creºterea profitului pe salariat cu 500 lei/pers, ca urmare a
creºterii preþului mediu de vânzare;
e) reducerea preþului mediu de vânzare cu 500 lei/pers.
4) Care sunt factorii explicativi ai utilizãrii extensive ºi intensive a
mijloacelor fixe?
5) Care sunt principalele rate de eficienþã a utilizãrii mijloacelor
fixe?
6) Care sunt etapele desfãºurãrii procesului de aprovizionare?
7) Ce corelaþie existã între evoluþia stocurilor ºi cifra de afaceri?
8) Ce indicatori cunoaºteþi pentru diagnosticarea dinamicii
mijloacelor fixe?
9) Cum se determinã rezerva în zile, respectiv perioada de timp în
care firma dispune de materiale pentru desfãºurarea procesului de
producþie?
10) Ce reprezintã gradul de valorificare a resurselor materiale?
BIBLIOGRAFIE
1. Iºfãnescu A., Robu V., Analizã economico-financiarã, Editura
ASE, Bucureºti, 2002.
2. Mãrgulescu D., Analizã economico-financiarã a întreprinderii,
Editura Tribuna Economicã, Bucureºti, 1994.
3. Moroºan Iosefina, Analizã economico-financiarã, Tehnici ºi
metode, Editura Fundaþiei România de Mâine, Bucureºti, 2002.
4. Marica Petcu, Analizã economico-financiarã a întreprinderii,
Editura Economicã, Bucureºti, 2003.
5. Niculescu Maria, Diagnostic financiar, Editura Economicã,
Bucureºti, 2003.
Universitatea Spiru Haret
183
CAPITOLUL 5
ANALIZA PERFORMANȚELOR FIRMEI
PE BAZA RENTABILITĂȚII
Obiective
• cunoaºterea principalilor indicatori de mãsurare a rentabilitãþii;
• dezvoltarea abilitãþii de a aplica modelele de analizã factorialã a
profitului ºi a rentabilitãþii;
• identificarea factorilor care influenþeazã rentabilitatea firmei ºi a
mãsurilor pentru îmbunãtãþirea activitãþii acesteia;
• prezentarea legãturii care existã între rentabilitate ºi riscurile
firmei.
5.1. Accepþiuni ale termenului de performanþã
În accepþiunea generalã, performanþa exprimã:
• fie rezultatul unei acþiuni: în cele mai multe cazuri, cuvântul
performanþã este asociat rezultatului pozitiv al unei acþiuni, rezultatul
bun obþinut într-un domeniu particular de activitate;
• fie, pur ºi simplu, reuºitã: performanþa este asociatã reuºitei,
succesului într-un anumit domeniu;
• fie o acþiune care duce la succes: altfel spus, succesul se
construieºte pe tot parcursul desfãºurãrii unui proces, din momentul
definirii planului de acþiune pânã în momentul finalizãrii acestuia.
Performanþa este întotdeauna produsul unei comparaþii.
Baza de comparaþie este o variabilã internã (un obiectiv de
progres sau un rezultat al unei perioade trecute), fie o variabilã externã.
În accepþiunea altor autori, performanþa este sinonimã cu
competitivitatea, o firmã competitivã (performantã) fiind o firmã
eficientã (capabilã de a ameliora raportul dintre rezultatele obþinute ºi
Universitatea Spiru Haret
184
mijloacele alocate) ºi eficace (capabilã sã satisfacã aºteptãrile tuturor
partenerilor sociali), în acelaºi timp.
Diversitatea de accepþiuni ale conceptului de performanþã
demonstreazã cã acesta este definit diferit de utilizatorii informaþiilor
financiare în funcþie de interesele lor. Astfel, managerii sunt orientaþi
asupra performanþei globale a firmelor, investitorii actuali ºi potenþiali
percep performanþa prin prisma rentabilitãþii investiþiilor lor, salariaþii
manifestã interes pentru stabilitatea ºi rentabilitatea firmei, creditorii,
pentru solvabilitatea acesteia, iar clienþii, pentru stabilitatea companiei.
Cea mai completã accepþiune a conceptului de performanþã este
datã de IAS 1, ºi anume aceea de performanþã globalã. În aceastã
viziune, „graniþele” rezultatului contabil sunt depãºite, incluzându-se ºi
„diferenþele din reevaluare, diferenþele din conversie, câºtiguri sau
pierderi latente asupra instrumentelor financiare, câºtigurile ºi pierderile
actuariale aferente pensiilor, efectul schimbãrilor metodelor contabile ºi
corecþiile erorilor fundamentale ”.
În decursul timpului, performanþa s-a mãsurat fie prin mãrimea
firmei, fie prin rentabilitatea ºi profitul obþinut, fie prin trezorerie.
În domeniul economic, conceptul de performanþã acoperã
accepþiuni diferite, cum ar fi: creºterea, rentabilitatea, productivitatea,
randament.
În acest capitol abordãm performanþa firmei pe baza rentabilitãþii
care are în vedere rezultatele obþinute prin utilizarea factorilor de
producþie, respectiv cele recunoscute ºi prezentate în contul de profit ºi
pierdere.
5.2. Contul de profit ºi pierdere – sursã de informaþii
pentru analiza performanþelor firmei
Performanþa financiarã reprezintã dezideratul oricãrei firme ºi
deviza tuturor utilizatorilor de informaþii financiare. Pentru a veni în
întâmpinarea acestora, organismele de normalizare contabilã au fost
preocupate de gãsirea unor modele care sã reflecte informaþiile privind
performanþa firmei. Astfel, contul de profit ºi pierdere, situaþia
modificãrilor capitalului propriu / situaþia câºtigurilor ºi pierderilor,
Universitatea Spiru Haret
185
situaþia fluxurilor de trezorerie, reprezintã componentele situaþiilor
financiare „furnizoare” de informaþii privind performanþele firmei.
Obiectivul dominant al oricãrei activitãþi economice, acela de a fi
performantã, a constituit „o provocare” pentru identificarea unui model
de reflectare a acesteia.
Contul de profit ºi pierdere face parte dintre situaþiile financiare
de închidere a exerciþiului financiar, fiind un document contabil de
sintezã care mãsoarã performanþele activitãþii unei firme în cursul unei
perioade date.
În contul de profit ºi pierdere este prezentat rezultatul activitãþii
desfãºurate de o firmã pe parcursul unui exerciþiu financiar, care poate
fi profit sau pierdere.
Profitul reflectã performanþa firmei ºi capacitatea acesteia de a
reinvesti sau de a acorda dividende.
Modul de prezentare a contului de profit ºi pierdere diferã de la o
þarã la alta, dupã conþinutul informaþional ºi dupã forma de prezentare.
Dupã conþinutul informaþional, distingem douã forme:
• cont de profit ºi pierdere, cu prezentarea veniturilor ºi
cheltuielilor dupã natura lor;
• cont de profit ºi pierdere, cu prezentarea dupã destinaþie a
cheltuielilor de exploatare (pe funcþii ale firmei);
Dupã forma de prezentare, se întâlnesc:
• sub formã de listã (verticalã) care prezintã formarea din treaptã
în treaptã a rezultatului exerciþiului;
• sub formã de cont (tablou bilateral), în care cheltuielile ºi
pierderile sunt prezentate în partea stângã, iar veniturile ºi profitul în
partea dreaptã.
Modelele mai sus prezentate sunt recomandate prin Directiva
a IV-a a Uniunii Europene.
În România, conform Ordinului Ministrului Finanþelor Publice
nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementãrilor contabile armonizate cu
directivele europene, contul de profit ºi pierderi este inspirat cu
preponderenþã din Directiva a IV-a a Comunitãþii Economice Europene
ºi este prezentat sub formã de listã, cu structurarea veniturilor ºi
cheltuielilor dupã naturã, astfel:
Universitatea Spiru Haret
186
1. Cifra de afaceri netã cuprinde sumele rezultate de vânzarea de
produse ºi furnizarea de servicii care se înscriu în categoria activitãþii
curente ale firmei, dupã deducerea reducerilor comerciale ºi a taxei pe
valoarea adãugatã, precum ºi a altor taxe legate direct de cifra de
afaceri.
2. Variaþia stocurilor de produse finite ºi a producþiei în curs de
execuþie reprezintã variaþia în plus (creºtere) sau în minus (reducere)
dintre valoarea la cost de producþie efectiv a stocurilor de produse ºi
producþie în curs de la sfârºitul perioadei ºi valoarea stocurilor iniþiale
ale produselor ºi producþiei în curs, neluând în calcul ajustãrile pentru
depreciere constituite. Aceastã variaþie a stocurilor pe parcursul
perioadei reprezintã o corecþie a cheltuielilor de producþie pentru a
reflecta faptul cã, fie producþia a majorat nivelul stocurilor, fie vânzãrile
suplimentare au redus nivelul stocurilor.
3. Producþia realizatã de firmã pentru scopurile sale proprii ºi
capitalizatã reprezintã costul lucrãrilor ºi cheltuielilor efectuate de firmã
pentru ea însãºi, care se înregistreazã ca active imobilizate corporale ºi
necorporale.
4. Alte venituri de exploatare sunt veniturile din creanþe
recuperate ºi alte venituri din exploatare.
5. a) Cheltuielile cu materiile prime ºi materialele consumabile,
costul de achiziþie al obiectelor de inventar consumate; costul de
achiziþie al materialelor nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor;
contravaloarea energiei ºi apei consumate; valoarea animalelor ºi
pãsãrilor; costul mãrfurilor vândute ºi al ambalajelor;
b) Alte cheltuieli externe: cheltuieli cu lucrãrile ºi serviciile
executate de terþi, redevenþe, locaþii de gestiune ºi chirii; prime de
asigurare; studii ºi cercetãri; cheltuieli cu alte servicii executate de terþi
(colaboratori); comisioane ºi onorarii; cheltuieli de protocol, reclamã ºi
publicitate; transportul de bunuri ºi personal; deplasãri, detaºãri ºi
transferãri; cheltuieli poºtale ºi taxe de telecomunicaþii, servicii bancare
ºi altele;
6) cheltuieli cu personalul
a) salarii ºi îndemnizaþii;
b) cheltuieli cu asigurãrile sociale, cu menþionarea distinctã a
celor referitoare la pensii.
Universitatea Spiru Haret
187
7) a) Ajustãri de valoare privind imobilizãrile corporale ºi
imobilizãrile necorporale cu acele cheltuieli de exploatare privind
amortizãrile ºi provizioanele;
b) Ajustãri de valoare privind activele circulante, în cazul în care
acestea depãºesc suma ajustãrilor de valoare care sunt normale.
8) Alte cheltuieli de exploatare: pierderi din creanþe ºi debitori
diverºi; despãgubiri, amenzi ºi penalitãþi; donaþii ºi alte cheltuieli
similare; cheltuieli privind activele cedate ºi alte operaþii de capital.
9) Venituri din interese de participare, cu indicarea distinctã a
celor obþinute de la entitãþile afiliate;
10) Venituri din alte investiþii ºi împrumuturi care fac parte din
activele imobilizate;
11) Venituri din dobânzi, cu precizarea distinctã a celor obþinute
de la entitãþile afiliate;
12) Ajustãri de valoare privind imobilizãrile financiare ºi
investiþiile deþinute ca active circulante;
13) Cheltuielile privind dobânzile, cu menþiunea separatã a
cheltuielilor în relaþia cu entitãþile afiliate;
14) Profitul sau pierderea curentã;
15) Venituri extraordinare;
16) Cheltuieli extraordinare;
17) Profitul sau pierderea din activitatea extraordinarã;
18) Impozitul pe profit;
19) Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus;
20) Profitul sau pierderea net(ã)exerciþiului financiar.
De asemenea, Nota 4 prevãzutã în „Analiza rezultatului din
exploatare” a OMFP nr.1752/2005 pentru aprobarea reglementãrilor
contabile conforme cu directivele europene are urmãtorul conþinut,
apropiat de modelul contului de profit ºi pierdere care foloseºte criteriul
destinaþia cheltuielilor:
1. Cifra de afaceri netã
2. Costul bunurilor vândute ºi al serviciilor prestate (3+4+5)
3. Cheltuielile activitãþii de bazã
4. Cheltuielile activitãþilor auxiliare
5. Cheltuielile indirecte de producþie
Universitatea Spiru Haret
188
6. Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete (1-2)
7. Cheltuielile de desfacere
8. Cheltuielile generale de administraþie
9. Alte venituri din exploatare
10. Rezultatul din exploatare (6-7-8+9)
Contul de profit ºi pierdere, prevãzut de Legea Contabilitãþii,
reprezintã un document contabil de sintezã care cuprinde veniturile ºi
cheltuielile unei firme pentru o perioadã datã ºi explicã modul de
formare a rezultatelor.
Contul de profit ºi pierdere cuprinde:
• toate veniturile generate de activitatea firmei pe parcursul
exerciþiului;
• toate cheltuielile aferente, pe parcursul aceleiaºi perioade.
Veniturile corespund resurselor obþinute din operaþiunile industriale,
comerciale, financiare, extraordinare, iar cheltuielile corespund
resurselor consumate cu ocazia realizãrii acestor operaþiuni.
În consecinþã, compararea veniturilor obþinute cu cheltuielile
efectuate permit obþinerea unui rezultat global de tipul:
Rezultat = Venituri – Cheltuieli
5.3. Analiza indicatorilor parþiali ai rentabilitãþii
Rentabilitatea poate fi definitã ca fiind capacitatea unei firme de
a obþine profit prin utilizarea factorilor de producþie ºi a capitalurilor,
indiferent de provenienþa acestora.
Rentabilitatea este una dintre formele sintetice de exprimare a
eficienþei activitãþii economico-financiare a firmei, a tuturor factorilor
de producþie, þinând cont de toate stadiile circuitului economic:
aprovizionare, producþie ºi vânzare.
Pentru mãsurarea rentabilitãþii se utilizeazã douã categorii de
indicatori: profitul ºi ratele de rentabilitate: Mãrimea absolutã a
rentabilitãþii este reflectatã de profit, iar gradul în care capitalurile sau
utilizarea resurselor firmei aduc profit este reflectat de rata rentabilitãþii.
Universitatea Spiru Haret
189
Contul de profit ºi pierdere care grupeazã veniturile ºi cheltuielile
pe tipuri de activitãþi (de exploatare, financiarã ºi extraordinarã) permit
determinarea a trei indicatori parþiali ai rentabilitãþii:
• Rezultatul exploatãrii;
• Rezultatul financiar;
• Rezultatul extraordinar.
De asemenea, contul de profit ºi pierdere permite determinarea
indicatorului global de rentabilitate: rezultatul exerciþiului (înainte ºi
dupã impozitare).
Astfel, rezultatul brut al exerciþiului se va analiza structural
pe cele trei activitãþi (exploatare, financiarã ºi extraordinarã), dupã
modelul:
Rb = RE + RF + Rex
unde: Rb – rezultatul brut al exerciþiului;
RE – rezultatul exploatãrii;
RF – rezultatul financiar;
Rex – rezultatul extraordinar.
Þinând seama de apartenenþa rezultatului exploatãrii ºi
rezultatului financiar de activitatea curentã, modelul poate fi:
Rb = RC + Rex
Sistemul factorial de analizã este urmãtorul:
Ve
RE
Che
RC
Rb Vf
RF
Chfin
Vex
Rex
Chex
Analiza structuralã a rezultatului brut se realizeazã pe baza
metodei balanþiere.
Universitatea Spiru Haret
190
În practica francezã, firmele au obligaþia de a elabora „Tabloul
soldurilor intermediare de gestiune”, care reprezintã o sursã suplimentarã
de informaþii pentru analiza rezultatelor pe diferite trepte ale formãrii lor.
Soldurile intermediare de gestiune sunt indicatori sub formã de solduri ce
pun în evidenþã etapele formãrii rezultatului exerciþiului.
În realitate, tabloul soldurilor intermediare de gestiune nu constituie
decât o altã variantã de prezentare a contului de rezultate.
Soldurile intermediare de gestiune sunt indicatori parþiali de
rentabilitate, calculaþi pe baza informaþiilor din contul de profit ºi
pierdere, ca diferenþã între douã valori, de regulã între venituri ºi
cheltuieli aferente unei anumite activitãþi (tabelul 5.1).
Soldurile intermediare de gestiune care sunt calculate în plus faþã de
rezultatele ce apar în Contul de profit ºi pierdere sunt:
• marja comercialã (MC);
• producþia exerciþiului (Qe);
• valoarea adãugatã (VA)
• excedentul (deficitul) brut din exploatare (EBE).
Sistemul indicatorilor de rezultate ºi rentabilitate determinaþi pe
baza informaþiilor din Contul de profit ºi pierdere ºi a soldurilor
intermediare de gestiune este prezentat în figura 5.1.
Indicatori
de
rezultate (activitate)
Indicatori
parþiali
ai rentabilitãþii
• Cifra de afaceri • Rezultatul brut al exploatãrii
• Marja comercialã
• Producþia exerciþiului
• Valoarea adãugatã
• Rezultatul exploatãrii
• Rezultatul curent
• Rezultatul extraordinar
• Rezultatul exerciþiului
• Capacitatea
de autofinanþare
• Autofinanþarea
Fig. 5.1. Sistemul indicatorilor de rezultate ºi de rentabilitate
Universitatea Spiru Haret
191
Nr.
crt.
Indicatori Poziþie în
CPP
Exerciþiu
financiar
1.
2.
Venituri din vânzarea mãrfurilor (ct.707)
Cheltuieli privind mãrfurile (ct.607)
poz.03
poz.14
3. Marja comercialã (rd.1-2)
4.
5.
6.
Producþia vândutã (ct.701-706+ct.708)
Variaþia stocurilor (+/-)(ct.711)
Producþia imobilizatã (ct.721+722)
poz.02
poz.06/ poz.07
poz.08
7 Producþia exerciþiului (rd.4+5+6)
8. Consumuri intermediare, respectiv cheltuieli
provenite de la terþi (gr.60 exclusiv ct.607,
gr.61, gr.62, exclusiv ct.621)
poz.11+12+
+13+25
9. Valoarea adãugatã (rd. 3+7-8)
10.
11.
12.
Venituri din subvenþii de exploatare aferente
cifrei de afaceri nete (ct.7411)
Cheltuieli cu impozitele ºi taxele (gr.63)
Cheltuieli cu personalul (gr.64+ct.621)
poz.05
poz.26
poz.15
13. Excedentul (deficitul) brut din exploatare
(rd.9+10-11-12)
14.
15.
16.
Alte venituri din exploatare ºi venituri din
provizioane
Alte cheltuieli din exploatare
Cheltuielile cu amortizarea ºi provizioanele
poz.09+20+
+23+31
poz.27
poz.19+22+30
17. Rezultatul din exploatare (rd.13+14-15-16)
18.
19.
Venituri financiare
Cheltuieli financiare
poz.42
poz.49
20. Rezultatul curent (rd.17+18-19)
21.
22.
Venituri extraordinare
Cheltuieli extraordinare
poz.54
poz.55
23. Rezultatul extraordinar (rd.21-22)
24. Rezultatul brut al exerciþiului (rd.20+23)
25. Impozitul pe profit poz.62
26. Rezultatul net al exerciþiului (rd.24-25)
Notã: CPP = Contul de profit ºi pierdere.
Universitatea Spiru Haret
192
Marja comercialã este un indicator ce permite determinarea
rezultatului obþinut din vânzãrile de mãrfuri ºi se calculeazã prin scãderea
costului mãrfurilor vândute din totalul vânzãrilor de mãrfuri.
Analiza factorialã a marjei comerciale poate fi realizatã cu ajutorul
urmãtorului model:
mc mf R CA MC · =
unde: CAmf – cifra de afaceri din vânzarea mãrfurilor;
mc R – rata medie a marjei comerciale.
Analitic, rata medie a marjei comerciale sau cota medie de adaos
comercial poate fi calculatã:
2
mc i
mc 100
r g
R i
·
= ‡”
unde: gi – structura vânzãrilor de mãrfuri;
i mc r – rata marjei comerciale pe tipuri de mãrfuri.
Sistemul factorial de analizã se prezintã astfel:
CAmf
MC gi
mc R
i mc r
Producþia exerciþiului (Qe) reprezintã valoarea producþiei globale a
unei firme într-un exerciþiu financiar ºi este formatã din:
• producþia vândutã;
• producþia stocatã;
• producþia imobilizatã.
Vânzãrile de produse, prestãrile de servicii etc., elementele care
intrã în calculul cifrei de afaceri, sunt evaluate la preþ de vânzare, exclusiv
TVA, în timp ce producþia stocatã ºi cea imobilizatã sunt exprimate în
costuri de producþie.
Universitatea Spiru Haret
193
Valoarea adãugatã reprezintã surplusul de venituri peste valoarea
consumurilor provenind de la terþi, bogãþia creatã prin valorificarea
resurselor tehnice, umane ºi financiare ale firmei. Valoarea adãugatã are
ca destinaþie remunerarea factorului uman, a statului ºi investitorilor de
capital tehnic ºi financiar.
Excedentul (deficitul) brut din exploatare este un rezultat obþinut
dupã remunerarea personalului ºi statului (notat EBE sau RBE , cunoscut
ºi sub denumirea de rezultatul brut al exploatãrii).
Valoarea adãugatã Cheltuieli cu personalul EBE = + Subvenþii pentru exploatare – + Impozite ºi taxe
Legãtura dintre EBE ºi VA este redatã în fig. 5.2.
Salarii
Cheltuieli cu
personalul
Cheltuieli
asociate
Valoarea
adãugatã
Impozite
ºi taxe
Cheltuieli
financiare
(bãnci)
Excedentul
Dividende
(acþionari)
Subvenþii brut al
pentru
exploatare
exploatãrii Impozit
pe profit
(stat)
Autofinanþare
(firmã)
Fig. 5.2. Valoarea adãugatã ºi excedentul brut al exploatãrii
Universitatea Spiru Haret
194
Practic, excedentul brut al exploatãrii reprezintã fluxul de încasãri
generat de activitatea de exploatare:
Venituri monetare Cheltuieli monetare EBE = din exploatare – din exploatare
Rezultatul brut al exploatãrii poate fi calculat ºi prin metoda aditivã
astfel:
RBE = Rezultatul exploatãrii
+ Amortizãri ºi provizioane
+ Alte cheltuieli de exploatare
– Venituri din provizioane privind exploatarea
– Alte venituri din exploatare
= Rezultatul brut al exploatãrii
(+) Excedent brut
(-) Deficit brut
În aceastã accepþiune de surplus monetar din exploatare sau de cash
flow al exploatãrii, RBE constituie baza de calcul a capacitãþii de
autofinanþare ºi de determinare a fluxurilor de trezorerie.
Rezultatul brut al exploatãrii exprimã capacitatea firmei de:
– a remunera capitalurile investite (acþionari, bãnci, etc.);
– a menþine echipamentul tehnic (amortizarea);
– a plãti impozitul pe profit.
Rezultatul exploatãrii (RE) caracterizeazã performanþele comerciale
ºi financiare ale unei firme, independent de politica financiarã ºi
fiscalã. Spre deosebire de RBE, acest sold þine cont de politica de amortizare
ºi de constituire a provizioanelor.
Venituri din
provizioane
aferente exploatãrii
Cheltuieli cu amortizãrile
ºi provizioanele aferente
exploatãrii
RE = RBE
+ Alte venituri
din exploatare
– Alte cheltuieli
de exploatare
Rezultatul exploatãrii se poate calcula ºi direct, ca diferenþã între
veniturile ºi cheltuielile aferente exploatãrii:
Venituri Cheltuieli RE = din exploatare – aferente exploatãrii
Universitatea Spiru Haret
195
Rezultatul curent (RC) reprezintã rezultatul obþinut din operaþiunile
normale, obiºnuite ale firmei. Acest indicator, determinat prin luarea în
considerare a elementelor financiare, permite aprecierea impactului
politicii financiare a firmei asupra rentabilitãþii.
RC = RE + (Venituri financiare – Cheltuieli financiare)
Rezultatul extraordinar (Rextr) se obþine ca diferenþã între veniturile
ºi cheltuielile nelegate de activitatea normalã, obiºnuitã a firmei.
Rextr = (Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare)
Elementele extraordinare sunt veniturile sau cheltuielile rezultate
din evenimente sau tranzacþii care sunt clar diferite de activitãþile curente
ºi care, prin urmare, nu se aºteaptã sã se repete într-un mod frecvent sau
regulat, de exemplu exproprieri sau dezastre naturale.
Rezultatul net al exerciþiului (Rnet) corespunde sintezei rezultatului
curent ºi extraordinar, corectat cu impozitul pe profit.
Rnet = RC ± Rextr – Impozit pe profit
5.4. Analiza marjei brute aferente cifrei de afaceri
Spre deosebire de analiza structuralã a rezultatului brut al
exerciþiului pe baza grupãrii veniturilor ºi cheltuielilor dupã naturã
(Rb = RE + RF +Rex), analiza structuralã a rezultatului brut al
exerciþiului dupã destinaþia cheltuielilor se bazeazã pe informaþii privind
clasificarea cheltuielilor dupã funcþia sau destinaþia lor ca parte a costului
vânzãrilor, distribuþiei sau activitãþilor administrative.
Sursa informaþionalã de bazã pentru analiza structuralã a rezultatului
brut al exerciþiului dupã destinaþia cheltuielilor de exploatare o
reprezintã: Contul de profit ºi pierdere, structurat pe baza grupãrii
veniturilor ºi cheltuielilor dupã natura lor ºi Nota explicativã 4 „Analiza
rezultatului din exploatare”.
Marja brutã aferentã cifrei de afaceri, (rezultatul brut aferent cifrei
de afaceri) se calculeazã ca diferenþã între cifra de afaceri netã ºi costul
vânzãrilor. În literatura de specialitate acest indicator mai poartã
denumirea de profit operaþional:
Mb = Cifra de afaceri – Costul vânzãrilor
Universitatea Spiru Haret
196
Conform Notei explicative 4 „Analiza rezultatului din exploatare”
recomandatã prin OMFP nr.1752/2005 pentru aprobarea reglementãrilor
contabile conforme cu directivele europene, costul bunurilor vândute ºi al
serviciilor prestate, denumit ºi costul vânzãrilor, este format din:
– costul de producþie al produselor finite vândute, lucrãrilor
executate ºi serviciilor prestate pentru terþi;
– costul de cumpãrare al mãrfurilor vândute.
Marja brutã aferentã cifrei de afaceri are rolul de a acoperi
cheltuielile de distribuþie ºi cheltuielile financiare, astfel încât firma sã
obþinã un profit pentru a remunera acþionarii.
Analiza factorialã a marjei brute se poate realiza cu ajutorul
urmãtoarelor modele:
1) p v v c q p q Mb · – · = ‡” ‡” .
2) ( ) .
.
.
.
. .
.
.
– · = · = · = ‡”
‡” ‡” p q
c q
1 p q m CA
CA
Mb CA Mb
v
p v
v b
3)
CA
Mb
f M
CA
T
f M T Mb · · · =
unde: Mb – marja brutã aferentã cifrei de afaceri;
CA – cifra de afaceri netã (valoarea producþiei vândute exprimatã în
preþul de vânzare, exclusiv TVA);
p v c q · ‡” – cheltuielile de producþie aferente cifrei de afaceri nete
(valoarea producþiei vândute exprimatã în costul de producþie unitar);
b m – rata marjei aferentã cifrei de afaceri;
T – timpul total lucrat de personalul firmei în cursul exerciþiului
financiar;
f M – valoarea medie a activelor fixe sau valoarea contabilã netã a
imobilizãrilor în cursul exerciþiului financiar.
Universitatea Spiru Haret
197
Potrivit modelului 1, sistemul de factori care acþioneazã asupra
marjei brute aferente cifrei de afaceri este urmãtorul:
qv
g
Mb
cp
p
în care: qv – volumul producþiei obþinute;
g – structura producþiei vândute;
cp – costul de producþie unitar;
p – preþul de vânzare pe produs fãrã TVA;
Conform modelului de analizã prezentat, rezultã cã majorarea
marjei brute se poate realiza prin: producerea ºi comercializarea unei
cantitãþi suplimentare de produse cerute pe piaþã, modificarea structurii
cifrei de afaceri în favoarea unor produse cu o marjã de profit superioarã
celei medii pe firmã, majorarea preþului de vânzare în condiþiile
îmbunãtãþirii calitãþii produselor ºi serviciilor în limitele impuse de
politica de preþuri a concurenþei, precum ºi prin diminuarea costurilor de
producþie unitare pe produs, fãrã a afecta calitatea produselor.
Sistemul de factori care acþioneazã asupra marjei brute a cifrei de
afaceri, calculatã cu ajutorul modelului 2, este urmãtorul:
qv
CA
p
Mb g
b m p
cp
Metodologia de analizã factorialã a marjei brute aferentã cifrei de
afaceri constã în:
ÄMb = Mb1 – Mb0
din care:
Universitatea Spiru Haret
198
1) influenþa modificãrii cifrei de afaceri nete:
( ) ( ) b 0 1
CA
b m CA CA M · – = Ä Ä
din care:
1.1. influenþa modificãrii volumului producþiei vândute:
( ) ( ) 0 b 0 0 0 1
qv
b m p qv p qv M · · – · = Ä ‡” ‡” Ä
unde ‡” · 0 1 p qv reprezintã cifra de afaceri netã evaluatã în preþuri de
vânzare aferente perioadei N –1 ºi se calculeazã în funcþie de indicele
preþurilor de vânzare pe baza formulei:
p
1 1
0 1 I
p qv
p qv ‡” ‡” ·
= ·
1.2. influenþa modificãrii preþului mediu de vânzare:
( ) ( ) 0 b 0 1 1 1
p
b m p qv p qv M · · – · = Ä ‡” ‡” Ä
2. influenþa modificãrii ratei marjei brute:
( ) ( ) 0 1 1
m
b b m b m CA M b – = Ä Ä
din care:
2.1. influenþa modificãrii structurii producþiei vândute:
( )
. ..
.
. ..
.
. .
.
.
. .
.
.
·
·
–
–
. ..
.
. .
.
.
·
·
– = Ä ‡”
‡”
‡”
‡” Ä
0 0
p 0
0 1
p 1
1
g
b p qv
c qv
1
p qv
c qv
1 CA M 0 0
unde ‡” ·
0 p 1 c qv reprezintã cifra de afaceri netã recalculatã pe baza
costurilor de producþie ale perioadei N –1, ºi se calculeazã în funcþie
de indicele costurilor de producþie pe baza urmãtoarei formule:
cp
p 1
p 1 I
c qv
c qv 1
0
‡” ‡” ·
= ·
2.2. influenþa modificãrii preþurilor medii de vânzare:
( )
. ..
.
. ..
.
. .
.
.
. .
.
.
·
·
–
–
. .
.
.
. .
.
.
·
·
– = Ä ‡”
‡”
‡”
‡” Ä
0 1
p 1
1 1
p 1
1
p
b p qv
c qv
1
p qv
c qv
1 CA M 0 0
Universitatea Spiru Haret
199
2.3. influenþa modificãrii costurilor de producþie unitare:
( )
. ..
.
. ..
.
. .
.
.
. .
.
.
·
·
–
–
. .
.
.
. .
.
.
·
·
– = Ä ‡”
‡”
‡”
‡” Ä
1 1
p 1
1 1
p 1
1
c
b p qv
c qv
1
p qv
c qv
1 CA M 0 1 p
Modelul 2 de analizã surprinde efectele modificãrii vânzãrilor
totale ºi a ratei marjei brute aferente cifrei de afaceri asupra nivelului
marjei brute aferente cifrei de afaceri.
Modelul 3 de analizã a marjei brute aferente cifrei de afaceri
surprinde, ca factori de influenþã, impactul utilizãrii extensive a
surselor umane, prin intermediul timpului de muncã total (T), gradului
de înzestrare tehnicã a muncii .
..
.
. ..
.
f
f M , randamentului activelor
fixe ..
.
..
.
f M
CA
ºi a marjei brute la 1 leu vânzãri ..
.
..
.
CA
Mb
:
T
T
f M
Mb
f M
CA
CA
Mb
Informaþiile rezultate din analiza marjei brute aferente cifrei de
afaceri sunt utile pentru studierea celorlalte categorii de rezultate:
rezultatul din exploatare, rezultatul net al exerciþiului ºi ratele de
rentabilitate, toþi aceºti indicatori fiind influenþaþi de dinamica, nivelul
ºi modificarea marjei brute aferentã cifrei de afaceri netã.
Universitatea Spiru Haret
200
5.5. Analiza profitului aferent cifrei de afaceri
Rezultatul exploatãrii este format din rezultatul aferent cifrei de
afaceri (Pr) ºi rezultatul din alte activitãþi din exploatare ( E R Œ ):
RE = Pr + E R Œ
Pr = CA – Cheltuielile aferente cifrei de afaceri;
E R Π= Alte venituri din exploatare РAlte cheltuieli din
exploatare.
Cheltuielile aferente cifrei de afaceri pot fi stabilite astfel:
• în mod analitic: ‡” · i i c qv
unde: ci – costul complet unitar pe produs;
• în mod sintetic: Che – (ÄQS + Qi + Ache),
unde: Che – cheltuieli de exploatre;
ÄQS – variaþia producþiei stocate;
Qi – producþia de imobilizãri;
Ache – alte cheltuieli de exploatare (ct.658).
5.5.1. Analiza factorială a profitului aferent
cifrei de afaceri pe total firmă
În cazul firmelor care desfãºoarã activitate de producþie
(industrialã, agricolã etc.), se pot utiliza urmãtoarele modele de
analizã a profitului aferent cifrei de afaceri:
1) ‡” ‡” · – · = i i i i r c qv p qv P
2) pr CA
p qv
c qv
1 p qv P
i i
i i
i i r · = .
.
.
.
. ..
.
·
·
– · = ‡”
‡” ‡”
3)
CA
P
N
CA N P r
S
S r · · =
4) ( ) Chf Mbcv Chf cv qv p qv P i i i i r – = – – = ‡” ‡”
Universitatea Spiru Haret
201
Firmele care desfãºoarã activitate de comerþ pot utiliza modele de
analizã de tipul urmãtor:
5) ( )
100
N R CA P mc mf
r
–
=
6)
100
R CA P
c
mf
r
×
=
100
r g
R
c
i i c ·
= ‡” i mc
c
i n r r i
– =
unde: N– nivelul mediu al cheltuielilor de distribuþie;
Rc – rata rentabilitãþii comerciale;
c
i r – rata rentabilitãþii comerciale pe grupe de mãrfuri;
i mc r – rata marjei comerciale pe grupe de mãrfuri;
ni – nivelul cheltuielilor de distribuþie pe grupe de mãrfuri;
gi – structura vânzãrilor.
Potrivit modelului 1, sistemul de factori care acþioneazã asupra
profitului este urmãtorul:
qv
g
Pr
c p Analiza factorialã a profitului aferent cifrei de afaceri se face dupã
urmãtoarea metodologie: ( ) ( ) ‡” ‡” ‡” ‡” – – – = – = Ä
0 0 0 0 1 1 1 1 0 1 i i i i i i i i r r r c qv p qv c qv p qv P P P
din care:
1) influenþa modificãrii volumului producþiei vândute:
( )
0 0 r qv r
qv
r P I P P – · = Ä Ä
unde: 100
p qv
p qv
I
0 0
0 1
i i
i i
qv · =
‡”
‡”
2) influenþa modificãrii structurii producþiei vândute:
( ) ( ) qv r i i i i
g
r I P c qv p qv P 0 0 1 0 1
i · – – = Ä ‡” ‡” Ä
Universitatea Spiru Haret
202
3) influenþa modificãrii costurilor complete pe produse:
( ) ( ) ( )
( ) ‡” ‡”
‡” ‡” ‡” ‡”
– – =
= – – – = Ä Ä
0 1 1 1
0 1 0 1 1 1 0 1
i
i i i i
i i i i i i i i
c
r
c qv c qv
c qv p qv c qv p qv P
4) influenþa modificãrii preþurilor de vânzare:
( ) ( ) ( )
‡” ‡”
‡” ‡” ‡” ‡”
– =
= – – – = Ä Ä
0 1 1 1
1 1 0 1 1 1 1 1
i
i i i i
i i i i i i i i
c
r
p qv p qv
c qv p qv c qv p qv P
În cazul folosirii modelului 2, sistemul de factori este urmãtorul:
qv
CA
p
Pr g
pr p
c
Spre deosebire de primul model de analizã, modelul 2 are o valoare
informaþionalã mai mare deoarece permite cuantificarea impactului
rulajului vânzãrilor (CA) ºi a marjei medii de profit la 1 leu vânzãri
asupra profitului ( pr ), douã dintre strategiile utilizate pentru mãrirea
profitului.
Metodologia de analizã factorialã a profitului, pe baza modelului 2
constã în:
0 0 1 1 r r r pr CA pr CA P P P 0 1
· – · = – = Ä
1) influenþa modificãrii cifrei de afaceri:
( ) ( ) 0 0 1
CA
r pr CA CA P · – = Ä Ä
din care:
1.1) influenþa modificãrii volumului producþiei vândute:
( ) ( ) 0 i i i i
qv
r pr p qv p qv P 0 0 0 1
· – = Ä ‡” ‡” Ä
Universitatea Spiru Haret
203
1.2) influenþa modificãrii preþurilor de vânzare:
( ) ( ) 0 i i i i
p
r pr p qv p qv P 0 1 1 1
· – = Ä ‡” ‡” Ä
2). influenþa modificãrii profitului mediu la 1 leu cifrã de afaceri:
( ) ( ) 0 1 1
pr
r pr pr CA P – = Ä Ä
din care:
2.1. influenþa modificãrii structurii producþiei vândute:
( ) ..
.
..
. –
Œ
= Ä Ä
0 1
g
r pr pr CA P
unde: ‡”
‡” – =
Œ
0 1
0 1
i i
i i
p qv
c qv
1 pr
2.2. influenþa modificãrii preþurilor de vânzare:
( ) ..
.
..
. Œ
–
= Ä Ä pr pr CA P 1
p
r
unde: ‡”
‡” – =
1 1
0 1
i i
i i
p qv
c qv
1 pr
2.3. influenþa modificãrii costurilor complete pe produse:
( ) .. .
..
.
– = Ä Ä pr pr CA P 1 1
c
r
Potrivit modelului 3, sistemul de factori se prezintã în felul
urmãtor:
S N
t
S N
CA
h w
Pr
Äg
Ä p
CA
Pr
Ä c
Universitatea Spiru Haret
204
unde:
S N
CA = a w = t · h w
CA
Pr = pr
a w – productivitatea medie anualã calculatã pe baza cifrei de
afaceri;
h w – productivitatea medie orarã calculatã pe baza CA;
t – timpul mediu lucrat de un angajat.
Modelul 3 poate fi utilizat atât de firmele cu activitate de producþie
industrialã, cât ºi în cazul firmelor din domeniul prestãrilor de servicii.
În cazul modelului 4, sistemul de factori se prezintã astfel:
qv
g
Mbcv
Pr cv
p
Chf
Analiza factorialã a profitului aferent cifrei de afaceri pe baza
modelului 4 presupune folosirea informaþiilor furnizate de metoda de
calculaþie a costurilor direct-costing ºi anume a costurilor variabile unitare
ºi a cheltuielilor fixe. Pe baza acestui model se poate cuantifica influenþa
asupra profitului a introducerii sau scoaterii din portofoliu de activitãþi a
unui produs.
Sistemul de factori utilizat în analiza profitului aferent cifrei de
afaceri, potrivit modelului 5, specifice activitãþii de comerþ, se prezintã
astfel:
Universitatea Spiru Haret
205
CAmf
gi
Pr mc R
i mc r
N gi
ni
În cazul modelului 6, sistemul de factori este urmãtorul:
CAmf
gi
Pr c R
c
i r i mc r
ni
Pentru cuantificarea influenþelor factorilor, în cazul modelelor 3, 4,
5 ºi 6 se utilizeazã metoda substituirilor în lanþ, combinatã cu metoda
balanþierã.
5.5.2. Analiza factorialã a profitului pe produs
Analiza profitului total al firmei presupune ºi studierea profitului
aferent principalelor produse ºi stabilirea influenþelor factorilor direcþi ºi
indirecþi care acþioneazã asupra acestuia.
Modelul care stã la baza analizei profitului pe produs poate fi redat
sub forma:
Prp = qv(p – c); ci csd cm c + + = ; ‡” = j jp cs cm
sh t csd × = ;
q
Ci ci =
în care: cm- cheltuielile cu materii prime ºi materiale directe pe unitatea
de produs;
csd – cheltuielile cu manopera directã pe unitatea de produs;
ci – cheltuielile indirecte pe unitatea de produs;
csj – consumul specific din resursa materialã ,,j”;
Universitatea Spiru Haret
206
pj – preþul de aprovizionare al resursei ,,j”;
t – timpul de muncã pe unitatea de produs;
sh – salariul mediu orar (inclusiv contribuþiile pentru asigurãri
sociale ºi protecþie socialã);
Ci – suma cheltuielilor indirecte;
q – volumul fizic al producþiei obþinute.
Factorii care acþioneazã asupra modificãrii profitului pe produs
sunt prezentaþi sub urmãtoarea formã:
qv csj
cm
pj
Prp t
c csd
sh
p ci
Cuantificarea influenþelor factorilor mai sus prezentaþi, cu ajutorul
metodei substituirilor în lanþ, se realizeazã în urmãtoarele etape:
( ) [ ] ( ) [ ] 0 0 0 1 1 1 p p p c p qv c p qv Pr Pr Pr 0 1
– – – = – = Ä
din care:
1. influenþa modificãrii volumului producþiei vândute:
( ) ( )( ) 0 0 0 1
qv
p c p qv qv Pr – – = Ä Ä
2. influenþa modificãrii costurilor unitare:
( ) ( ) 0 1 1
c
p c c qv Pr – – = Ä Ä
din care:
2.1. influenþa modificãrii cheltuielilor cu materiile prime ºi
materialele directe pe unitatea de produs:
( ) 0 1 1 cm cm qv cm – – = Ä
din care:
Universitatea Spiru Haret
207
2.1.1. influenþa modificãrii consumului specific din resursa
materialã ,,j”: ( ) ‡” ‡” – – = Ä
0 0 0 1 j j j j 1 j p cs p cs qv cs
2.1.2. influenþa modificãrii preþului de aprovizionare aferent
resursei ,,j”: ( ) ‡” ‡” – – = Ä
0 1 1 1 j j j j 1 j p cs p cs qv p
2.2. influenþa modificãrii cheltuielilor cu salariile directe:
( ) 0 1 1 csd csd qv csd – – = Ä
din care:
2.2.1. influenþa modificãrii timpului de muncã pe unitatea de
produs:
( ) 0 0 1 1 sh t t qv t – – = Ä
2.2.2. influenþa modificãrii salariului mediu orar: ( ) 0 1 1 1 sh sh t qv sh – · – = Ä
2.3. influenþa modificãrii cheltuielilor indirecte pe unitatea de
produs:
( ) 0 1 1 ci ci qv ci – – = Ä
3. influenþa modificãrii preþurilor medii de vânzare unitare:
( ) 0 1 1 p p qv p – = Ä
5.6. Analiza ratelor de rentabilitate
Ratele de rentabilitate fac parte din categoria indicatorilor de
eficienþã de tipul efect/efort. Efectul este exprimat prin profitul sub
diversele sale forme de calcul: brut, net, din exploatare, curent etc. Efortul
este reflectat sub forma capitalurilor (proprii, permanente), resurselor
consumate, activelor totale sau ale unor pãrþi din acestea, veniturilor etc.
În analiza economico-financiarã se constituie un sistem operaþional
de rate de rentabilitate, cele mai utile fiind urmãtoarele:
• rata rentabilitãþii comerciale;
• rata rentabilitãþii economice;
Universitatea Spiru Haret
208
• rata rentabilitãþii resurselor consumate;
• rata rentabilitãþii financiare.
5.6.1. Analiza ratei rentabilității comerciale
Rata rentabilitãþii comerciale exprimã eficienþa activitãþii
comerciale firmei ºi asigurã legãtura dintre profit ºi cifra de afaceri netã.
În literatura de specialitate sunt prezentate mai multe modele de
calcul al acestei rate, dar cele mai utilizate sunt urmãtoarele:
1) 100
CA
Pr Rc · =
2) 100
CA
Mb RMb · =
3) 100
CA
Pn Rcn · =
în care: Rc – rata rentabilitãþii comerciale;
Rcn – rata rentabilitãþii comerciale nete;
RMb – rata marjei brute din vânzãri;
CA – cifra de afaceri;
Pr – profitul aferent cifrei de afaceri nete;
Mb – marja brutã faþã de costul bunurilor vândute (sau rezultatul
brut aferent cifrei de afaceri din Nota 4 Analiza rezultatului din
exploatare);
Pn – profitul net.
Analiza factorialã a ratei rentabilitãþii comerciale (Pr/CA), calculatã
pe baza formulei 1, se poate realiza pe baza urmãtoarelor modele:
I) 100
p qv
c qv
1 100
p qv
c qv p qv
R
i i
i i
i i
i i i i
c · .
.
.
.
. .
.
.
·
·
– = ·
·
· – ·
= ‡”
‡”
‡”
‡” ‡”
II)
100
r g
R i c i
c
‡” ·
= ; 100
p
c p r
i
i i
ci
·
–
=
unde: gi = structura cifrei de afaceri nete pe produse sau activitãþi;
i c r = rata rentabilitãþii comerciale pe tipuri de produse sau activitãþi.
Universitatea Spiru Haret
209
Conform modelului I, sistemul de factori este urmãtorul:
gi
– structura cifrei de afaceri nete pe produse
sau activitãþi;
Rc pi – preþul de vânzare fãrã TVA
ci
– costul complet unitar
Metodologia de cuantificare a influenþelor factorilor, în cazul
primului model, este urmãtoarea:
100
p qv
c qv
1 100
p qv
c qv
1
R R R
0 0
0 0
1 1
1 1
0 1
i
n
1 i
i
i
n
1 i
i
i
n
1 i
i
i
n
1 i
i
c c c
·
. . . .
.
.
. . . .
.
.
·
·
– – ·
. . . .
.
.
. . . .
.
.
·
·
– =
= – = Ä
‡”
‡”
‡”
‡”
=
=
=
=
din care, datoritã:
1) influenþei modificãrii structurii producþiei vândute pe produse
sau activitãþi:
( ) 100
p qv
c qv
1 100
p qv
c qv
1 R
0 0
0 0
0 1
0 1
i
i
n
1 i
i
i
n
1 i
i
i
n
1 i
i
i
n
1 i
i
g
c ·
. . . .
.
.
. . . .
.
.
·
·
– – ·
. . . .
.
.
. . . .
.
.
·
·
– = Ä
‡”
‡”
‡”
‡”
=
=
=
= Ä
2) influenþei modificãrii preþurilor de vânzare pe produs:
( ) 100
p qv
c qv
1 100
p qv
c qv
1 R
0 1
0 1
1 1
0 1
i
i
n
1 i
i
i
n
1 i
i
i
n
1 i
i
i
n
1 i
i
p
c ·
. . . .
.
.
. . . .
.
.
·
·
– – ·
. . . .
.
.
. . . .
.
.
·
– = Ä
‡”
‡”
‡”
‡”
=
=
=
= Ä
din care, datoritã:
2.1) influenþei inflaþiei:
( ) 100
p qv
c qv
1 100
I p qv
c qv
1 R
0 1
0 1
0 1
0 1
i
n
1 i
i
i
n
1 i
i
n
1 i
p i i
i
n
1 i
i
i
c ·
. . . .
.
.
. . . .
.
.
·
·
– – ·
. . . .
.
.
. . . .
.
.
· ·
·
– = Ä
‡”
‡”
‡”
‡”
=
=
=
= Ä
Universitatea Spiru Haret
210
2.2) influenþei altor factori decât inflaþia:
( ) 100
I p qv
c qv
1 100
p qv
c qv
1 R
p
n
1 i
i i
i
n
1 i
i
i
n
1 i
i
i
n
1 i
i
i
c
0 1
0 1
1 1
0 1
·
. . . .
.
.
. . . .
.
.
· ·
·
– – ·
. . . .
.
.
. . . .
.
.
·
·
– = Ä
‡”
‡”
‡”
‡”
=
=
=
= – á
în care: Ip reprezintã indicele inflaþiei faþã de baza de comparaþie.
3) influenþei modificãrii costurilor unitare:
( ) 100
p qv
c qv
1 100
p qv
c qv
1 R
1 1
0 1
1 1
1 1
i
i
n
1 i
i
i
n
1 i
i
i
n
1 i
i
i
n
1 i
i
c
c ·
. . . .
.
.
. . . .
.
.
·
·
– – ·
. . . .
.
.
. . . .
.
.
·
·
– = Ä
‡”
‡”
‡”
‡”
=
=
=
= Ä
În cazul modelului II, sistemul de factori se prezintã astfel:
gi
– structura cifrei de afaceri nete pe produse
sau activitãþi;
Rc
i c r
– rata rentabilitãþii comerciale pe tipuri de
produse sau activitãþi;
Analiza factorialã se desfãºoarã în urmãtoarele etape:
0 1 c c c R R R – = Ä
din care, datoritã:
1) influenþei modificãrii structurii producþiei vândute pe produse:
( )
0
0 i 0 0 i 1
i
c c
c
n
1 i
i c
n
1 i
i
g
c R R
100
r g
100
r g
R РΠ=
·
–
·
= Ä
‡” ‡”
= = Ä
2) influenþei modificãrii ratei rentabilitãþii comerciale pe produse:
( )
c c
c
n
1 i
i c
n
1 i
i
r
c R R
100
r g
100
r g
R 1
0 i 1 1 i 1
i c ΠР=
·
–
·
= Ä
‡” ‡”
= = Ä
din care, datoritã:
Universitatea Spiru Haret
211
2.1) influenþei modificãrii preþurilor de vânzare pe produs:
( )
100
100
p
c
1 g
100
100
p
c
1 g
R 0
0
1
1
0
1
i i
i
n
1 i
i
i
i
n
1 i
i
p
c
·
. .
.
.
. .
.
.
–
–
·
. .
.
.
. .
.
.
–
= Ä
‡” ‡”
= = Ä
2.2. influenþei modificãrii costurilor unitare:
( )
100
100
p
c
1 g
100
100
p
c
1 g
R 0
0
1
1
1
1
i i
i
n
1 i
i
i
i
n
1 i
i
c
c
·
. .
.
.
. .
.
.
–
–
·
. .
.
.
. .
.
.
–
= Ä
‡” ‡”
= = Ä
Rata marjei brute din vânzãri reflectã ponderea marjei brute din
vânzãri în cadrul cifrei de afaceri nete. Aceastã ratã de rentabilitate
reflectã politica comercialã a firmei ºi capacitatea acesteia de a controla
costurile de producþie.
Pentru analiza de tip factorial se pot utiliza urmãtoarele modele de
analizã a ratei marjei din vânzãri:
100
p qv
c qv
1
100
p qv
c qv p qv
100
CA
Mb R I
i i
p i
i i
p i i i
Mb
i
i
·
. .
.
.
. .
.
.
·
·
– =
= ·
·
· – ·
= =
‡”
‡”
‡”
‡” ‡”
100
r g
100
CA
Mb R II i v c i
Mb
·
= = ‡”
unde: gi – structura cifrei de afaceri nete pe produs
i v c r – rata marjei brute pe produse.
În cazul primului model de analizã, nivelul ratei rentabilitãþii
comerciale este influenþat de structura producþiei vândute, preþul mediu de
vânzare (exclusiv TVA) ºi costul de producþie unitar.
Universitatea Spiru Haret
212
Modelul II de analizã a ratei marjei brute din vânzãri reflectã
acþiunea a doi factori importanþi: structura producþiei vândute ºi rata
marjei brute pe produs.
Rata rentabilitãþii comerciale nete (Pn/CA) poate fi stabilitã pe
baza informaþiilor din Contul de profit ºi pierdere. Totuºi, aceastã ratã a
rentabilitãþii comerciale nete are o valoare informaþionalã limitatã
deoarece profitul net este influenþat ºi de rezultatul din alte operaþiuni
decât vânzãrile, respectiv rezultatul financiar, rezultatul extraordinar,
precum ºi de politica fiscalã a firmei.
Analiºtii financiari recunosc relevanþa informaþionalã a ratei
rentabilitãþii comerciale nete în condiþiile în care este corelatã cu un
sistem complex de rate de rentabilitate: rata rentabilitãþii economice, rata
rentabilitãþii financiare ºi rata rentabilitãþii resurselor consumate etc.
5.6.2. Analiza ratei rentabilității economice
Rata rentabilitãþii economice pune în evidenþã performanþele
utilizãrii activului total al unei firme, respectiv a capitalului investit pentru
obþinerea acestor performanþe.
Rata rentabilitãþii economice se determinã astfel:
1) 100
A
RE R
e
e × =
2) 100
A
EBE R
t
e × =
3) 100
A
P R
t
b
e × =
în care: RE – rezultatul exploatãrii;
EBE – excedentul brut al exploatãrii;
Pb – profitul brut.
În funcþie de rezultatul utilizat pentru determinarea ratei
rentabilitãþii economice, semnificaþia acesteia este diferitã:
• utilizarea rezultatului exploatãrii va determina o ratã
independentã de politica fiscalã, de structura capitalurilor ºi de fluxurile
extraordinare;
Universitatea Spiru Haret
213
• dacã rata rentabilitãþii economice va fi calculatã pe baza
excedentului brut al exploatãrii (EBE), atunci aceastã ratã va fi
independentã ºi de politica privind amortizarea capitalului tehnic;
• folosirea profitului brut va determina un nivel ridicat al ratei
rentabilitãþii economice, în mãsura în care ºi celelalte douã activitãþi
(financiarã ºi extraordinarã) aduc profit.
Rata rentabilitãþii economice, calculatã pe baza modelului 3 (Pb/At)
este cunoscutã în teoria ºi practica internaþionalã sub forma:
TA
EBIT ROA =
unde: ROA – rata rentabilitãþii economice (return on assets);
EBIT – rezultatul înainte de impozitare ºi dobânzi
(earnings before interests and taxes);
TA – total active (total assets).
Cei mai interesaþi de rentabilitatea firmei înainte de scãderea
dobânzii sunt creditorii financiari. În acest scop se pot folosi urmãtoarele
forme:
I) Re = Rezultat înainte de impozit ºi dobândã
Active totale
• 100
sau
II) Re = Rezultat înainte de impozit ºi dobândã
Capital investit
• 100
unde Capital investit = Capital propriu + Datorii financiare
Vom lua în considerare, pentru analiza factorialã, urmãtoarea formã
de exprimare a ratei rentabilitãþii economice:
100
A
P R
t
e × =
unde: P – rezultatul înainte de impozit ºi dobândã.
Modelele de analizã factorialã a ratei rentabilitãþii economice au
urmãtoarele forme de prezentare:
I) 100
CA
P
A
CA 100
A
P R
t t
e · · = × =
Universitatea Spiru Haret
214
II)
c i
t
e
A
CA
1
A
CA
1
100
CA
P
100
A
P R
+
·
= × = ; At = Ai + Ac
unde:
CA
P
– rata rentabilitãþii comerciale;
Ai – active imobilizate;
Ac – active circulante;
t A
CA
– viteza de rotaþie a activului total.
Conform primului model de analizã, sistemul de factori care
influenþeazã asupra ratei rentabilitãþii economice este urmãtorul:
t A
CA
Re g (structura vânzãrilor)
100
CA
P ·
p (preþul unitar de vânzare)
c (costurile complete unitare)
Rata rentabilitãþii economice se analizeazã factorial, astfel:
0 1 e e e R R R – = Ä
din care, datoritã:
1) influenþei vitezei de rotaþie a activului total:
100
CA
P
At
CA
At
CA R
0
0
0
0
1
1 A
CA
e
t · · .
..
.
. ..
.
– = Ä .
..
.
. ..
.
Ä
Universitatea Spiru Haret
215
2) influenþei ratei rentabilitãþii comerciale:
100
CA
P
CA
P
At
CA R
0
0
1
1
1
1 AC
P
e · .
..
.
. ..
.
– = Ä
..
.
..
. Ä
Cel de-al doilea model de analizã a ratei rentabilitãþii economice
are la bazã urmãtorul sistem de factori:
i A
CA
(randamentul activelor imobilizate)
Re
AC
CA
(randamentul activelor circulante)
g
CA
P
(rentabilitate comercialã)
p c
Metodologia de analizã factorialã conform acestui model
presupune:
1) influenþa modificãrii randamentului activelor imobilizate:
0
0
i
0
c
0
0
i
1
c A
CA
e
AC
CA
1
A
CA
1
R
AC
CA
1
A
CA
1
R
R
0
0
1
0 i
+
–
+
= Ä .
..
.
. ..
.
Ä
2) influenþa modificãrii randamentului activelor circulante:
0
0
i
1
c
1
1
i
1
c A
CA
e
AC
CA
1
A
CA
1
R
AC
CA
1
A
CA
1
R
R
1
0
1
0 c
+
–
+
= Ä .
.. .
. ..
.
Ä
Universitatea Spiru Haret
216
3) influenþa modificãrii ratei rentabilitãþii comerciale:
( )
1
1
1
1
1
i
1
1
1
i
1
c c R
e VR
CA
At
AC
CA
1
A
CA
1 unde ,
AC
CA
1
A
CA
1
R R
R
1
1
0 1 c = = +
+
–
= Ä Ä
VR1 – viteza de rotaþie a activului total
din care:
3.1) datoritã influenþei modificãrii structurii vânzãrilor:
( ) 100
p qv
c qv
1 R unde ,
VR
R R
R
0 1
0 1
0
i
n
1 i
i
i
n
1 i
i
c
1
c c g
e ·
. . . .
.
.
. . . .
.
.
·
·
– = Œ
– Œ
= Ä
‡”
‡”
=
= Ä
3.2) datoritã influenþei modificãrii preþurilor de vânzare:
( ) 100
p qv
c qv
1 R unde ,
VR
R R R
1 1
0 1
i
n
1 i
i
i
n
1 i
i
c
1
c c p
e ·
. . . .
.
.
. . . . .
.
·
·
– = Œ
Œ – Œ
= Ä
‡”
‡”
=
= Ä
3.3) datoritã influenþei modificãrii costurilor de producþie:
( )
1
c c c
e VR
R R
R 1
Œ –
= Ä Ä
Acest model reflectã cãile de creºtere a rentabilitãþii economice ºi
anume:
• accelerarea rotaþiei activelor circulante;
• îmbunãtãþirea randamentului activelor imobilizate;
• adaptarea politicilor comerciale, în vederea creºterii eficienþei
vânzãrilor.
Universitatea Spiru Haret
217
5.6.3. Analiza ratei rentabilității resurselor consumate
Rata rentabilitãþii resurselor consumate, denumitã ºi rata
rentabilitãþii costurilor, reflectã corelaþia dintre profitul aferent cifrei
de afaceri ºi costurile totale aferente vânzãrilor:
100
Ch
P R r
rc · =
unde: Pr – profit aferent cifrei de afaceri;
Ch – cheltuieli aferente cifrei de afaceri.
Modelul analizã factorialã a ratei rentabilitãþii resurselor
consumate va fi:
100 1
c qv
p qv
100
c qv
c qv p qv
R
i i
i i
i i
i i i i
rc · .
.
.
.
. .
.
.
–
·
·
= ·
·
· – ·
= ‡”
‡”
‡”
‡” ‡”
Conform modelului, factorii ce influenþeazã rata rentabilitãþii
costurilor sunt:
g (structura cifrei de afaceri pe produse);
Rrc c (costurile complete unitare);
p (preþurile de vânzare, exclusiv TVA).
De remarcat cã asupra acestei rate de rentabilitate costul exercitã o
dublã acþiune, influenþând în sensuri diferite prin numãrãtorul ºi
numitorul indicatorului. De exemplu, în cazul depãºirii costurilor unitare
pe produse, numãrãtorul (profitul) se reduce, iar numitorul (cheltuielile
totale) creºte, ceea ce face ca influenþa negativã a acestui factor asupra
ratei rentabilitãþii resurselor consumate sã fie mult mai puternicã decât în
cazul altor rate de rentabilitate.
Metodologia de analizã ºi cuantificare a influenþelor factorilor se
prezintã astfel:
0 1 rc rc rc R R R – = Ä
Universitatea Spiru Haret
218
din care, datoritã:
1) influenþei modificãrii structurii producþiei vândute pe produse:
( ) 100 1
c qv
p qv
100 1
c qv
p qv
R
0 0
0 0
0 1
0 1
i
n
1 i
i
i
n
1 i
i
i
n
1 i
i
i
n
1 i
i
g
rc ·
. . . .
.
.
. . . .
.
.
–
·
·
– ·
. . . .
.
.
. . . .
.
.
–
·
·
= Ä
‡”
‡”
‡”
‡”
=
=
=
= Ä
2) influenþei modificãrii costurilor complete unitare:
( ) 100 1
c qv
p qv
100 1
c qv
p qv
R
0 0
0 0
1 1
0 1
i
n
1 i
i
i
n
1 i
i
i
n
1 i
i
i
n
1 i
i
c
rc ·
. . . .
.
.
. . . .
.
.
–
·
·
– ·
. . . .
.
.
. . . .
.
.
–
·
·
= Ä
‡”
‡”
‡”
‡”
=
=
=
= Ä
3) influenþei modificãrii preþurilor de vânzare:
( ) 100 1
c qv
p qv
100 1
c qv
p qv
R
1 1
0 1
1 1
1 1
i
n
1 i
i
i
n
1 i
i
i
n
1 i
i
i
n
1 i
i
p
rc ·
. . . .
.
.
. . . .
.
.
–
·
·
– ·
. . . .
.
.
. . . .
.
.
–
·
·
= Ä
‡”
‡”
‡”
‡”
=
=
=
= Ä
5.6.4. Analiza ratei rentabilității financiare
Cu ajutorul acestei rate, investitorii pot aprecia în ce mãsurã investiþia
lor este rentabilã sau nu. În cazul în care rata rentabilitãþii financiare
este mai mare decât costul capitalului propriu, atunci, prin activitatea
desfãºuratã, firma creeazã o valoare suplimentarã pentru acþionari.
Rata rentabilitãþii financiare se determinã astfel:
100
K
P R
p
n
f · =
în care: Pn – profitul net;
Kp – capital propriu.
Universitatea Spiru Haret
219
Analiza factorialã a ratei rentabilitãþii financiare a capitalurilor
proprii poate fi aprofundatã cu ajutorul modelelor multiplicative de
analizã, astfel:
I 100
V
P
K
A
A
V 100
K
P R
t
n
p
t
t
t
p
n
f · · · = · =
II 100
CA
P
A
CA
K
A 100
A
P
K
A 100
K
P R n
t p
t
t
n
p
t
p
n
f · · · = · · = · =
Sistemul factorial de analizã în cazul primului model se prezintã
astfel:
t
t
A
V
– viteza de rotaþie a activului total;
Rf
p
t
K
A
– factorul de multiplicare a capitalului
propriu sau braþul pârghiei financiare;
t
n
A
P
– profitul net la 1 leu venituri.
Utilizând acest model, influenþa factorilor asupra modificãrii ratei
rentabilitãþii financiare este urmãtoarea:
– influenþa globalã a factorilor:
100
V
P
K
A
A
V
V
P
K
A
A
V
R
0
0
0
0
0
0
1
1
1
1
1
1
t
n
p
t
t
t
t
n
p
t
t
t
f · .
.
.
.
. .
.
.
· · – · · = Ä
din care:
1) influenþa modificãrii eficienþei activului total:
100
V
P
K
A
A
V
A
V
R
0
0
0
0
0
0
1
1 t
t
t
n
p
t
t
t
t
t A
V
f · · · .
.
.
.
. .
.
.
– = Ä . ..
.
. ..
.
Ä
2) influenþa modificãrii factorului de multiplicare:
100
V
P
K
A
K
A
A
V
R
0
0
0
0
1
1
1
1 p
t
t
n
p
t
p
t
t
t K
A
f · · .
.
.
.
. .
.
.
– = Ä .
.
.
.
. .
.
.
Ä
Universitatea Spiru Haret
220
3) influenþa modificãrii ratei de rentabilitate nete a veniturilor
(profitul net la 1 leu venituri):
100
V
P
V
P
K
A
A
V
R
0
0
1
1
1
1
1
1 t
n
t
n
t
n
p
t
t
t V
P
f · .
.
.
.
. .
.
.
– · = Ä .
..
.
. ..
.
Ä
Factorii asupra cãrora pot sã acþioneze managerii pentru mãrirea
ratei rentabilitãþii financiare sunt:
1) vânzãrile generate de utilizarea activelor;
2) modul de finanþare a activelor din capitalul propriu ºi datorii;
3) profitul net la 1 leu venituri.
Cu cât viteza de rotaþie a activelor are o valoare mai mare, cu atât
creºte eficienþa capitalului investit, dacã din activitatea de exploatare se
obþine profit. Atunci când analizãm viteza de rotaþie a activelor, trebuie sã
þinem cont ºi de sectorul în care îºi desfãºoarã activitatea firma.
Aparent, cu cât factorul de multiplicare a capitalului propriu este
mai mare, cu atât rata rentabilitãþii financiare este mai ridicatã, dar trebuie
sã þinem cont cã acest indicator aratã ºi gradul de îndatorare. Stabilirea
unei valori optime a factorului de multiplicare reprezintã de fapt o analizã
permanentã între profiturile ºi costurile pe care le implicã datoriile
financiare.
Profitul net la 1 leu venituri reflectã, de fapt, capacitatea firmei de a
practica o politicã de preþuri eficientã ºi abilitatea firmei de a þine sub
control costurile.
Potrivit celui de-al doilea model de analizã, sistemul de factori este
urmãtorul:
p
t
K A
Rf
t A
CA
t
n
A
P
CA
Pn
Universitatea Spiru Haret
221
Creºterea interesului investitorilor, aºa cum rezultã din modelul 2
de analizã a ratei rentabilitãþii financiare, depinde de cei doi factori:
gradul de îndatorare a firmei (At/Kp) ºi rata rentabilitãþii economice
(Pn/At).
În ceea ce priveºte primul factor, respectiv rolul pârghiei financiare
asupra nivelului de rentabilitate financiarã, putem delimita douã cazuri:
1) Rf > Re, situaþie în care firma obþine performanþe economice
superioare costului îndatorãrii, ceea ce majoreazã remunerarea
acþionarilor firmei, pe mãsura creºterii pârghiei financiare;
2) Rf < Re, situaþie în care atragerea creditorilor mãreºte nivelul
pârghiei financiare, dar nu genereazã o rentabilitate economicã a activelor
care sã depãºeascã rata dobânzii, astfel încât rentabilitatea financiarã este
inferioarã celei economice.
În concluzie, rata rentabilitãþii financiare este un indicator important
care trebuie interpretat cu anumite limite impuse de: perioada de analizã,
riscurile pe care ºi le asumã firma, valoarea contabilã a capitalului
propriu.
De exemplu, o firmã care lanseazã o gamã de produse noi va duce
la costuri de lansare mari ale producþiei ºi atunci valoarea ratei de
rentabilitate financiarã va fi, la început, în scãdere. Acest lucru nu
înseamnã o performanþã în scãdere a firmei, ci reflectã faptul cã în calcul
s-a avut în vedere doar profitul aferent unei singure perioade de timp.
De asemenea, valoarea pe care o are rata rentabilitãþii financiare nu
reflectã ºi riscurile pe care le are firma pentru a obþine aceastã ratã.
Valoarea contabilã a capitalului propriu este luatã în calculul ratei
rentabilitãþii financiare, ºi nu valoarea de piaþã în funcþie de cursul
acþiunilor. În consecinþã, în cazul firmelor cotate la bursã, rata
rentabilitãþii financiare s-ar putea sã nu mãsoare profitul pe care îl aduce
investiþia acþionarilor.
5.6.5. Analiza ratelor de rentabilitate pe produs
La nivel de produs se pot determina douã tipuri de rate: rata
rentabilitãþii resurselor consumate ºi rata rentabilitãþii comerciale.
Modelul de analizã a ratei rentabilitãþii resurselor consumate pe
produs este urmãtorul:
Universitatea Spiru Haret
222
100
c
c p rrc ·
–
=
Metodologia de analizã factorialã se desfãºoarã dupã cum
urmeazã:
0 1 rc rc rc r r r – = Ä
din care datoritã:
1) influenþei modificãrii costului unitar:
( ) 100
c
c p 100
c
c p r
0
0 0
1
1 0 c
rc ·
–
– ·
–
= Ä Ä
2) influenþei modificãrii preþului de vânzare al produsului:
( ) 100
c
c p 100
c
c p r
1
1 0
1
1 1 p
rc ·
–
– ·
–
= Ä Ä
Modelul de analizã a ratei rentabilitãþii comerciale pe produs se
prezintã astfel:
100
p
c p rc ·
–
=
Cuantificarea influenþei factorilor este realizatã dupã cum urmeazã:
0 1 c c c r r r – = Ä
din care, datoritã:
1) influenþei modificãrii preþului de vânzare al produsului:
( ) 100
p
c 1 100
p
c 1 r
0
0
1
0 p
c · .
..
.
. ..
.
– – · .
.. .
. ..
.
– = Ä Ä
2) influenþei modificãrii costului unitar:
( ) 100
p
c 1 100
p
c 1 r
1
0
1
1 c
c · .
..
.
. ..
.
–
–
·
. ..
.
. ..
.
– = Ä Ä
Universitatea Spiru Haret
223
5.7. Analiza cost – volum – profit
Acest tip de analizã este cunoscut în literatura de specialitate ºi sub
denumirea de analiza pragului de rentabilitate
Pragul de rentabilitate sau punctul critic reprezintã acea dimensiune
a activitãþii la care veniturile din vânzarea bunurilor produse,
mãrfurilor, lucrãrilor, serviciilor sunt egale cu cheltuielile fixe plus
cheltuielile variabile, rezultatul fiind nul.
Metodologia de calcul ºi analizã a pragului de rentabilitate diferã în
funcþie de caracterul omogen sau eterogen al producþiei.
5.7.1. Analiza pragului de rentabilitate pe produs
În cazul firmelor ce produc un singur sortiment sau produse
omogene din punctul de vedere al exprimãrii în unitãþi fizice
(m, t, buc), pragul de rentabilitate poate fi calculat pe baza relaþiilor:
CA = Cht, respectiv: q · p = q · cv + Chf
unde: CA – cifra de afaceri;
Cht – cheltuieli totale;
q – volumul fizic al vânzãrilor;
p – preþ de vânzare;
Cht – suma cheltuielilor fixe.
Din egalitatea de mai sus rezultã cã volumul producþiei în
punctul critic va fi:
cv p
Chf qCR –
=
unde: p – cv reprezintã marja brutã unitarã asupra costului variabil (mbv).
Pragul de rentabilitate se înregistreazã atunci când marja brutã
totalã faþã de costurile variabile (Mbv) este egalã cu suma totalã a
cheltuielilor fixe:
Mbv = qv · mbv
Indicatorii cu ajutorul cãrora se realizeazã analiza pragului de
rentabilitate la nivel de produs sunt:
a) volumul critic al producþiei:
cv p
Chf qCR –
=
Universitatea Spiru Haret
224
b) cifra de afaceri criticã (CACR):
p q CA CR CR · =
c) gradul critic de utilizare a capacitãþii de producþie:
100
q
q g
max
CR
CR · =
unde: qmax = este capacitatea de producþie exprimatã în unitãþi fizice.
d) perioada criticã:
T
CA
CA T CR
CR =
unde:
T
CA = cifra de afaceri medie pe unitatea de timp (zi, lunã, an);
e) volumul producþiei vândute pentru obþinerea unui profit
prognozat ca sumã globalã:
cv p
p Chf qp –
+
=
f) volumul producþiei vândute pentru obþinerea unui profit estimat
pe unitatea de produs (pruŒ):
u pr cv p
Chf q
Œ – –
= Œ
unde: pruŒ ¸ (0; mbv);
g) profitul maxim:
Pmax = qmax(p – cv) – CF
5.7.2. Analiza pragului de rentabilitate la nivelul firmei
În cazul unei producþii eterogene (diversificate), pragul de rentabilitate
se mãsoarã pe baza urmãtorilor indicatori, în expresie valoricã:
1) cifra de afaceri criticã:
CA
Chv 1
Chf CACR
–
=
Universitatea Spiru Haret
225
unde:
CA
Chv – cheltuieli variabile la 1 leu cifrã de afaceri;
2) gradul de utilizare a capacitãþii de producþie în punctul critic:
100
Q
CA G
max
CR
CR · =
în care: Qmax – capacitatea de producþie exprimatã în unitãþi valorice;
3) perioada criticã:
T
CA
CA T CR
CR =
Avantajele analizei pragului de rentabilitate sunt urmãtoarele:
• permite stabilirea dimensiunii producþiei pentru care activitatea
firmei devine profitabilã;
• indicã volumul de producþie ce poate fi obþinut pentru a realiza
un anumit profit;
• oferã posibilitatea determinãrii gradului de utilizare a capacitãþii
de producþie în corelaþie cu punctul critic sau cu un anumit cuantum al
profitului;
• indicã intervalul de timp (de siguranþã) în care firma îºi poate
recupera cheltuielile efectuate;
• permite calculul profitului maxim ce poate fi obþinut în anumite
condiþii;
• reflectã corelaþia dintre dinamica producþiei ºi dinamica
costurilor, grupate în variabile ºi fixe.
Concepte cheie: performanþã; performanþã financiarã; rentabilitate;
soldurile intermediare de gestiune; rezultatul brut al exploatãrii; rezultatul
curent; rezultatul net al exerciþiului; marja brutã; marja brutã aferentã
cifrei de afaceri; profit; profit aferent cifrei de afaceri; rentabilitate
comercialã; rentabilitate economicã; rentabilitatea resurselor consumate;
rentabilitatea financiarã; pragul de rentabilitate.
Universitatea Spiru Haret
226
Întrebări recapitulative
1. Care sunt cei mai importanþi indicatori de rezultate?
2. Cum se calculeazã EBE ºi ce rate de structurã ale acestuia
cunoaºteþi?
3. Precizãri care este importanþa soldurilor intermediare de gestiune.
4. Analizaþi factorial rata rentabilitãþii resurselor consumate pe baza
datelor de mai jos:
Nr.
crt.
Indicatori P0 P1
1 Cifra de afaceri (producþia vândutã) 230 283
2 Cheltuieli aferente cifrei de afaceri 200 250
3 Indicele preþurilor de vânzare – 105%
4 Indicele costurilor – 106%
5. Care sunt factorii de influenþã ai ratei rentabilitãþii comerciale?
Cum se interpreteazã influenþa cu semnul „–” a preþului de vânzare asupra
ratei?
6. Ce modele de calcul a ratei rentabilitãþii economice cunoaºteþi? În
ce relaþie intrã cu rata rentabilitãþii financiare?
7. Ce modele de determinare a ratei rentabilitãþii comerciale
cunoaºteþi?
8. Prezentaþi diferenþele dintre rata rentabilitãþii comerciale, rata
marjei brute din vânzãri ºi rata rentabilitãþii comerciale nete.
9. Explicaþi semnificaþia ºi utilitatea informaþionalã a ratei resurselor
consumate.
10. Care sunt factorii de influenþã ai ratei rentabilitãþii financiare?
11. Sã se interpreteze urmãtoarea situaþie:
IPn = 110%; IMb = 115%; ICA = 112%; IRF = 80%,
unde: Pn – profitul net al exerciþiului;
Mb – marja brutã faþã de costul bunurilor vândute;
CA – cifra de afaceri netã;
RF – rezultatul financiar.
Universitatea Spiru Haret
227
12. Cum se calculeazã cifra de afaceri criticã ºi gradul critic de
utilizare a capacitãþii de producþie?
13. Ce informaþii oferã indicatorii de poziþie ºi coeficientul de
elasticitate? Interpretaþi situaþia în care e0 = 5 ºi e1 = 15.
14. Precizaþi avantajele analizei pragului de rentabilitate
BIBLIOGRAFIE
1. Isfãnescu A. º.a., Analiza economico-financiarã, Editura
Economicã, Bucureºti, 1999.
2. Moroºan Iosefina, Analiza economico-financiarã. Tehnici ºi
metode, Editura Fundaþiei România de Mâine, 2002.
3. Niculescu Maria, Diagnostic financiar, vol. 2, Editura Economicã,
Bucureºti, 2003
4. Russu C., Albu Mãdãlina, Diagnosticul ºi strategia firmei, Editura
Tribuna Economicã, Bucureºti, 2005
5. ªtefãnescu Aurelia, Performanþa financiarã a întreprinderii,
Editura Economicã, Bucureºti, 2005
6. Vâlceanu Gh. º.a., Analizã economico-financiarã, Editura
Economicã, Bucureºti, 2005.
Universitatea Spiru Haret
228
CAPITOLUL 6
ANALIZA POZIȚIEI FINANCIARE A FIRMEI
Obiective
• analiza stãrii de sãnãtate financiarã a firmei;
• evaluarea performanþelor managementului firmei;
• prezentarea ºi analiza indicatorilor de echilibru economico-financiar;
• identificarea principalelor rate financiare ºi efectuarea de agregãri
între acestea;
• prezentarea factorilor ºi a cauzelor care pot genera o situaþie
financiarã favorabilã sau nefavorabilã a firmei ºi propunerea de mãsuri
pentru îmbunãtãþirea acestor situaþii.
6.1. Bilanþul – suport al analizei financiare
Informaþiile privind poziþia financiarã sunt oferite în primul rând de
bilanþ. Bilanþul este documentul contabil de sintezã prin care se prezintã
elementele de activ, datorii ºi capital propriu ale entitãþii la sfârºitul
exerciþiului financiar, precum ºi în celelalte situaþii prevãzute de lege.
În bilanþ, elementele de activ ºi datorii sunt grupate dupã naturã ºi
lichiditate, respectiv naturã ºi exigibilitate.
Un activ reprezintã o resursã controlatã de cãtre entitate ca rezultat
al unor evenimente trecute, de la care se aºteaptã sã genereze beneficii
economice viitoare pentru entitate ºi al cãrui cost poate fi evaluat în mod
credibil.
O datorie reprezintã o obligaþie actualã a entitãþii ce decurge din
evenimente trecute ºi prin decontarea cãreia se aºteaptã sã rezulte o ieºire
de resurse care încorporeazã beneficii economice.
Capitalurile proprii reprezintã interesul rezidual al acþionarilor în
activele unei entitãþi dupã deducerea tuturor datoriilor sale.
Universitatea Spiru Haret
229
Conform ordinului ministrului finanþelor publice nr. 1752/2005
pentru aprobarea reglementãrilor contabile armonizate cu directivele
europene, formatul bilanþului este urmãtorul:
A. Active imobilizate
I. Imobilizãri necorporale
1. Cheltuieli de constituire
2. Cheltuieli de dezvoltare
3. Concesiuni, brevete, licenþe, mãrci comerciale, drepturi ºi active
similare, dacã acestea au fost achiziþionate cu titlu oneros
4. Fondul comercial, în mãsura în care acesta a fost achiziþionat cu
titlu oneros
5. Avansuri ºi imobilizãri necorporale în curs de execuþie
II. Imobilizãri corporale
1. Terenuri ºi construcþii
2. Instalaþii tehnice ºi maºini
3. Alte instalaþii, utilaje ºi maºini
4. Avansuri ºi imobilizãri corporale în curs de execuþie
III. Imobilizãri financiare
1. Acþiuni deþinute la entitãþile afiliate
2. Împrumuturi acordate entitãþilor afiliate
3. Interese de participare
4. Împrumuturi acordate entitãþilor de care compania este legatã în
virtutea intereselor de participare
5. Investiþii deþinute ca imobilizãri
6. Alte împrumuturi
B. Active circulante
I. Stocuri
1. Materii prime ºi materiale consumabile
2. Producþia în curs de execuþie
3. Produse finite
4. Avansuri pentru cumpãrãri de stocuri
II. Creanþe
(Sumele care urmeazã sã fie încasate dupã o perioadã mai mare de
un an trebuie prezentate separat pentru fiecare element)
1. Creanþe comerciale
2. Sume de încasat de la entitãþile afiliate
Universitatea Spiru Haret
230
3. Sume de încasat de la entitãþile de care compania este legatã în
virtutea intereselor de participare
4. Alte creanþe
5. Capital subscris ºi nevãrsat
III. Investiþii pe termen scurt
1. Acþiuni deþinute la entitãþi afiliate
2. Alte investiþii pe termen scurt
IV. Casa ºi conturi la bãnci
C. Cheltuieli în avans
D. Datorii: sumele care trebuie plãtite într-o perioadã de pânã la
un an
1. Împrumuturile din emisiunea de obligaþiuni, prezentându-se separat
împrumuturile din emisiunea de obligaþiuni convertibile
2. Sume datorate instituþiilor de credit
3. Avansuri încasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale – furnizori
5. Efecte de comerþ de plãtit
6. Sume datorate entitãþilor afiliate
7. Sume datorate entitãþilor de care compania este legatã în virtutea
intereselor de participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale ºi datoriile privind asigurãrile
sociale
E. Active circulante nete/datorii curente nete
F. Total active minus datorii curente
G. Datorii: sumele care trebuie plãtite într-o perioadã mai mare de
un an
1. Împrumuturi din emisiunea de obligaþiuni, prezentându-se separat
împrumuturile din emisiunea de obligaþiuni convertibile
2. Sume datorate instituþiilor de credit
3. Avansuri încasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale – furnizori
5. Efecte de comerþ de plãtit
6. Sume datorate entitãþilor afiliate
7. Sume datorate entitãþilor de care compania este legatã în virtutea
intereselor de participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale ºi datoriile privind
asigurãrile sociale
Universitatea Spiru Haret
231
H. Provizioane
1. Provizioane pentru pensii ºi obligaþii similare
2. Provizioane pentru impozite
3. Alte provizioane
I. Venituri în avans
J. Capital ºi rezerve
I. Capital subscris
1. Capital subscris vãrsat
2. Capital subscris nevãrsat
II. Prime de capital
III. Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve
1. Rezerve legale
2. Rezerve statutare sau contractuale
3. Alte rezerve
V. Profitul sau pierderea reportat (ã)
VI. Profitul sau pierderea exerciþiului financiar
Formatul bilanþului ºi structura lui se bazeazã pe ecuaþia:
ACTIV – DATORII = CAPITAL PROPRIU
Activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii ºi deþinute
pe o perioadã mai mare de un an. Ele trebuie evaluate la costul de
achiziþie sau la costul de producþie. Activele imobilizate sunt formate din:
• imobilizãri necorporale
• imobilizãri corporale
• imobilizãri financiare
Un activ necorporal este un activ identificabil, nemonetar, fãrã
suport material ºi deþinut pentru utilizare în procesul de producþie sau
formarea de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriat terþilor sau pentru
scopuri administrative.
Imobilizãrile corporale reprezintã active care:
a) sunt deþinute de o entitate pentru a fi utilizate în producþia de
bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terþilor sau pentru a
fi folosite în scopuri administrative ºi
b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.
Universitatea Spiru Haret
232
Imobilizãrile financiare cuprind acþiunile deþinute la entitãþile
afiliate, împrumuturile acordate entitãþilor afiliate, interesele de
participare, alte investiþii deþinute ca imobilizãri, alte împrumuturi.
Activele circulante sunt elemente patrimoniale caracterizate prin
faptul cã se utilizeazã pe o perioadã scurtã în activitatea firmei, participã
la un singur ciclu de exploatare, modificându-ºi în permanenþã forma:
stocuri, creanþe, investiþii pe termen scurt, disponibilitãþi bãneºti.
Conform noilor reglementãri contabile, un activ se clasificã ca activ
circulant atunci când:
a) este achiziþionat sau produs pentru consum propriu sau în scopul
comercializãrii ºi se aºteaptã sã fie realizat în termen de 12 luni de la data
bilanþului;
b) este reprezentat de creanþe aferente ciclului de exploatare;
c) este reprezentat de trezorerie sau echivalenþe de trezorerie a cãror
utilizare nu este restricþionatã.
Pasivul bilanþului se prezintã în continuarea activului: se începe cu
datoriile pe termen scurt, se continuã cu cele pe termen lung ºi se terminã
cu capitalurile proprii.
O datorie trebuie clasificatã ca datorie pe termen scurt, denumitã ºi
datorie curentã, atunci când:
a) se aºteaptã sã fie decontatã în cursul normal al ciclului de
exploatare al entitãþii sau
b) este exigibilã în termen de 12 luni de la data bilanþului.
Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.
Provizioanele sunt datorii cu exigibilitate sau valoare incertã. Un
provizion poate fi recunoscut numai în momentul în care:
– o entitate are o obligaþie curentã generatã de un eveniment anterior;
– este probabil ca o ieºire de resurse sã fie necesarã pentru a onora
obligaþia respectivã;
– poate fi realizatã o estimare credibilã a valorii obligaþiei.
Provizioanele se constituie pentru elemente cum sunt: litigii,
amenzi ºi penalitãþi, pãgubiri, daune ºi alte datorii incerte, cheltuieli legate
de activitatea de service în perioada de garanþie ºi alte cheltuieli privind
garanþia acordatã clienþilor; acþiunile de restructurare; pensii ºi obligaþii
similare; impozite; alte provizioane.
Universitatea Spiru Haret
233
Capitalul ºi rezervele (capitaluri proprii) reprezintã dreptul acþionarilor
asupra activelor unei entitãþi dupã deducerea tuturor datoriilor.
Bilanþul poate fi considerat deci ca o situaþie a firmei la un moment
dat, situaþie ce poate fi prezentatã ºi interpretatã într-o logicã juridicã, una
economicã sau una financiarã.
Prezentarea juridicã privilegiazã redarea situaþiei firmei ca o stare a
patrimoniului: în acest caz, în activ ºi pasiv distingem urmãtoarele :
Activ (Drepturi) Pasiv (Obligaþii)
• Drepturi de proprietate • Capitaluri proprii
• Drepturi de creanþe • Datorii
Prezentarea economicã considerã activul ca un ansamblu de
utilizãri, iar pasivul ca un ansamblu de resurse. O variantã a logicii
economice poate fi consideratã cea prezentatã de cadrul general al IASC
(standarde internaþionale de contabilitate), care graviteazã în jurul noþiunii
de avantaj economic
ACTIV PASIV
• resurse controlate de firmã • obligaþii ale firmei provenind din
evenimente trecute
• provenind din evenimente trecute
• ºi prin decontarea cãrora se aºteaptã
sã rezulte o ieºire de resurse
care încorporeazã beneficii
economice
• ºi de la care se aºteaptã sã genereze
beneficii economice
viitoare
• Prezentarea financiarã a bilanþului privilegiazã noþiunea de
datorie ºi permite verificarea capacitãþii firmei de a face faþã, cu activele
sale, datoriilor scadente, operând cu clasificarea activelor în termeni de
lichiditate ºi a pasivelor în termeni de exigibilitate.
Ca orice document normalizat, bilanþul are anumite limite în
reflectarea situaþiei unei firme ºi respectiv analiza acesteia. Bilanþul nu
înregistreazã decât mãrimile monetare ºi nu furnizeazã decât o fotografie
la un moment dat, susceptibilã de a fi modificatã rapid de operaþiunile
viitoare.
Universitatea Spiru Haret
234
Elementele legate directe de evaluarea poziþiei financiare sunt:
activele, datoriile ºi capitalul.
6.2. Analiza structurii patrimoniale a firmei
6.2.1. Bilanþul patrimonial – conþinuturi ºi valoare operaþionalã
în analiza financiarã
Analiza financiarã pe bazã de bilanþ are ca obiectiv formularea
unor judecãþi de valoare privind valoarea, echilibrul, sãnãtatea, poziþia
financiarã a firmei. Pentru realizarea unei analize financiare pertinente în
literatura de specialitate sunt prezentate douã teorii fundamentale, în baza
cãrora se propune elaborarea aºa-zisului ,,bilanþ – suport al analizei
financiare”:
– teoria bilanþului patrimonial;
– teoria bilanþului funcþional.
Abordarea patrimonialã (financiarã) este o abordare externã, care
prezintã interes pentru urmãtoarele categorii de utilizatori: acþionarii,
interesaþi sã cunoascã valoarea patrimoniului; creditorii, care privesc patrimoniul
ca o garanþie pentru creditele acordate ºi potenþialii investitori ºi
creditori.
Bilanþul patrimonial (financiar) este un instrument de analizã
realizat prin retratarea bilanþului contabil. Problemele principale ale
analizei poziþiei financiare a firmei rezolvate prin apelarea la bilanþul
patrimonial sunt:
determinarea patrimoniului net;
analiza structurii financiare;
analiza lichiditãþii ºi solvabilitãþii
determinarea gradului de îndatorare.
La elaborarea bilanþului patrimonial sunt respectate urmãtoarele
principii:
• evaluarea elementelor patrimoniale la valoarea lor netã;
• ordonarea elementelor de activ în ordine crescãtoare a gradului de
lichiditate (aptitudinea de a se transforma în numerar);
• ordonarea elementelor de pasiv în ordine descrescãtoare a gradului
de exigibilitate (perioada în care resursa este la dispoziþia firmei).
În concordanþã cu cele de mai sus, structura bilanþului patrimonial
este prezentatã în fig. 6.1
Universitatea Spiru Haret
235
ACTIV PASIV
I ACTIVE IMOBILIZATE, din care
1. Imobilizãri necorporale
2. Imobilizãri corporale
3. Imobilizãri financiare
II ACTIVE CIRCULANTE, din care
1. Stocuri
2. Creanþe
3. Investiþii financiare
4. Disponibilitãþi
I CAPITALURI PROPRII, din care
1. Capital social
2. Rezerve
3. Rezultatul exerciþiului
4. Subvenþii
5. Provizioane pentru o perioadã
mai mare de un an (care au
caracter de rezerve)
II Datorii pe termen lung
III Datorii pe termen scurt, din care:
1. Creanþe pe termen scurt
2. Obligaþii
3. Provizioane pentru o perioadã
mai micã de un an
Fig. 6.1. Bilanþul patrimonial (financiar)
Pentru a obþine un bilanþ patrimonial, posturile bilanþului contabil
sunt retratate (corectate) astfel:
a) Se eliminã, din categoria elementelor de activ, nonvalorile sau
aºa-numitele „active fictive” (cheltuieli de constituire, cheltuieli de
dezvoltare, cheltuieli în avans).
Acestea sunt cheltuieli care în mod normal trebuiau înregistrate în
contul de profit ºi pierdere. Luarea lor în considerare în cadrul activelor
imobilizate nu este decât o soluþie contabilã care permite amortizarea lor
ºi, respectiv, etalarea incidenþei asupra rezultatului.
Pentru eliminarea acestor nonvalori din bilanþul patrimonial se
procedeazã astfel:
• se deduc din activ;
• contravaloarea lor se deduce din capitalurile proprii, din pasiv.
b) Activele sunt înregistrate în bilanþ la cost istoric reprezentat,
dupã caz, prin costul de achiziþie sau costul de producþie al diferitelor
elemente patrimoniale. Reevaluarea diferitelor active, în special a
terenurilor ºi clãdirilor, a titlurilor de participare, a diferitelor componente
Universitatea Spiru Haret
236
ale stocurilor permite o actualizare a valorii patrimoniale în funcþie de
condiþiile pieþei. Aceste diferenþe de evaluare sunt înregistrate în bilanþul
patrimonial astfel:
• se majoreazã (sau diminueazã) valoarea activelor supuse reevaluãrii;
• se corecteazã în acelaºi sens valoarea capitalurilor proprii.
În cazul unor plusuri de valoare se impune luarea în considerare a
datoriei fiscale, deoarece plusul de valoare este impozabil.
c) Activele imobilizate din bilanþul patrimonial includ ºi creanþele
pentru o perioadã mai mare de un an.
d) Activele corporale deþinute în leasing operaþional, nefiind în
proprietatea firmei, nu sunt reflectate în bilanþul contabil. Tratarea
activelor deþinute în leasing se face diferit, în funcþie de optica analistului.
Dacã evaluarea se face într-o opticã lichidativã, aceste active nu sunt luate
în considerare. Dacã se are în vedere continuarea activitãþii, se impune
luarea lor în considerare în bilanþul patrimonial, deoarece concurã la
realizarea activitãþii economice a firmei. În cel de-al doilea caz, în
redactarea bilanþului patrimonial se procedeazã astfel:
– se adaugã imobilizãrile în leasing la activele corporale (la
valoarea netã: valoarea de origine minus amortizarea);
– se majoreazã în mod corespunzãtor în pasiv datoriile mai mari de
un an (pentru valoarea netã).
Acelaºi raþionament este aplicabil ºi pentru bunurile deþinute în
locaþie de gestiune sau închiriate.
e) Efectele scontate neajunse la scadenþã sunt creanþe pe care firma
le-a cedat bãncii sale, înregistrând în contrapartidã o creºtere a
disponibilitãþilor. Juridic, aceste creanþe nu mai fac parte din patrimoniul
firmei. Din punct de vedere contabil, se respectã acelaºi principiu ºi nu
mai sunt înregistrate.
În opinia specialiºtilor, aceste efecte scontate ºi neajunse la
scadenþã au semnificaþia unui credit curent obþinut de firmã. De aceea, ei
propun adãugarea acestor efecte la valoarea creanþelor ºi majorarea
corespunzãtoare a creditelor curente (mai mici de un an).
Universitatea Spiru Haret
237
f) În pasivul bilanþului patrimonial, pe lângã modificãrile de rãspuns la
corecþiile activelor, se mai opereazã urmãtoarele retratãri (corecturi):
• se diminueazã capitalurile proprii cu valoarea capitalului subscris
ºi nevãrsat ºi cu dividendele de platã (dacã bilanþul este construit înainte
de repartizarea profitului);
• se înregistreazã datoria fiscalã generatã de reintegrarea plusurilor de
inventar, provizioanelor ºi a cotei-pãrþi a subvenþiilor pentru investiþii,
virate în contul de profit ºi pierdere. Aceastã datorie fiscalã determinã, atât
diminuarea capitalurilor proprii, cât ºi creºterea datoriilor pe termen scurt.
6.2.2. Analiza structurii patrimoniale a firmei
Analiza structurii patrimoniale are ca obiectiv stabilirea raporturilor
dintre diferitele elemente patrimoniale. Metoda de analizã este metoda
ratelor.
Ratele de structurã ajutã la comparaþia între firme de dimensiuni
diferite, precum ºi la reflectarea unor modificãri structurale în cadrul
aceleaºi firme.
Analiza structurii patrimoniale a firmei vizeazã douã aspecte:
1) analiza ratelor de structurã ale activului;
2) analiza ratelor de structurã ale pasivului.
6.2.2.1. Analiza ratelor de structurã ale activului
În sistemul ratelor de structurã ale activului, cele mai semnificative
ca valoare informativã ºi totodatã mai frecvent recomandate de literatura
de specialitate sunt:
a) Rata activelor imobilizate:
100
A
A R
t
i
ai · =
unde: Ai – activele imobilizate totale;
At – activul bilanþier total.
Rata activelor imobilizate mãsoarã gradul de investire a capitalului
în firma analizatã. Conþinutul diferit al componentelor imobilizãrilor, precum
ºi reacþia nuanþatã a acestor componente la acþiunea factorilor tehnici,
juridici, economici justificã utilizarea în teoria ºi practica economicã a
unor rate complementare.
Universitatea Spiru Haret
238
a1) Rata imobilizãrilor necorporale (Rinc) care se calculeazã:
100
A
A R
t
inc
inc · =
unde: Ainc – imobilizãri necorporale;
At – activul bilanþier total.
Acest indicator mãsoarã ponderea activelor intangibile de natura
brevetelor, licenþelor, mãrcilor comerciale, fondului comercial în
patrimoniul firmei. În cazul firmelor româneºti, ponderea imobilizãrilor
necorporale este foarte redusã, în comparaþie cu alte þãri unde ponderea
imobilizãrilor necorporale este mare. Evident, în acest caz apar diferenþe
de la o firmã la alta în funcþie de specificul activitãþii, strategia de
dezvoltare, faza de maturitate.
a2) Rata imobilizãrilor corporale (Ric) care se calculeazã:
100
A
A R
t
ic
ic · =
în care: Aic – imobilizãri corporale.
Mãrimea acestui indicator este determinatã, în primul rând, de
natura activitãþii. De regulã, înregistreazã valori ridicate în cadrul firmelor
ce necesitã o infrastructurã importantã sau echipamente costisitoare
cum ar fi: producþia ºi distribuþia de energie, transporturi feroviare etc.
Nivelul acestui indicator este influenþat în mare mãsurã de politica
de amortizare, politica de investiþii sau alegerea contabilã între cost istoric
ºi valoare justã pentru imobilizãrile corporale.
a3) Rata imobilizãrilor financiare (Rif) care se calculeazã:
100
A
A R
t
if
if · =
în care: Aif – imobilizãrile financiare.
Rata imobilizãrilor financiare exprimã intensitatea legãturilor ºi
relaþiilor financiare pe care firma analizatã le-a stabilit cu alte firme.
Indicatorul înregistreazã valori ridicate în cazul holdingurilor al cãror
obiect de activitate îl reprezintã gestionarea unui portofoliu de participaþii.
Valori reduse se pot întâlni la firmele mici ºi mijlocii, la firmele care nu
dezvoltã o politicã activã de investiþii financiare.
Universitatea Spiru Haret
239
b) Rata activelor circulante (RAC) reprezintã ponderea activelor
circulante în totalul activelor firmei ºi evidenþiazã flexibilitatea financiarã
a acesteia:
100
A
A R
t
C
AC · =
în care: AC – active circulante.
Între rata activelor imobilizate ºi rata activelor circulante se
formeazã relaþia:
RAI + RAC = 100
Ca ºi în cazul activelor imobilizate, pentru procesul de decizie
operaþional se recomandã ratele analitice ale activelor circulante: rata
stocurilor, rata creanþelor comerciale ºi rata disponibilitãþilor.
b1) Rata stocurilor (RS):
100
A
S R
t
S · =
în care: S – stocurile.
Rata stocurilor ia valori diferite de la un sector la altul, în funcþie de
natura activitãþii: mai ridicatã la firmele din sfera producþiei ºi distribuþiei
de bunuri materiale ºi foarte scãzute în sfera serviciilor. Durata ciclului de
exploatare se reflectã direct în nivelul acestei rate. La firmele cu ciclu de
exploatare lung, rata stocurilor este ridicatã ºi invers. De asemenea,
nivelul stocurilor se poate modifica sub influenþa factorilor conjuncturali
ºi a condiþiilor pieþei.
Interpretarea evoluþiei în timp a stocurilor, respectiv a ratei
stocurilor necesitã corelarea cu nivelul activitãþii, admiþându-se ca ecuaþie
minimã de echilibru structural:
ICA > IS
unde ICA reprezintã indicele cifrei de afaceri;
IS – indicele stocurilor.
O creºtere a volumului de activitate genereazã o sporire justificatã a
stocurilor. În schimb, încetinirea rotaþiei stocurilor, formarea stocurilor
fãrã miºcare sau cu miºcare lentã se apreciazã negativ datoritã
dificultãþilor de transformare în lichiditãþi ºi consecinþelor negative asupra
solvabilitãþii firmei.
Universitatea Spiru Haret
240
b2) Rata creanþelor comerciale (RC):
100
A
C R
t
C · =
în care: C – creanþe comerciale.
Acest indicator reflectã importanþa relativã a portofoliului de
creanþe comerciale în patrimoniul firmei. Rata creanþelor este influenþatã
de specificul activitãþii, de puterea de negociere a firmei cu partenerii
comerciali din amonte (aceasta determinã perioada de efectuare a plãþilor
de cãtre clienþi), dar ºi de managementul firmei.
b3) Rata disponibilitãþilor (RD):
100
A
D R
t
D · =
în care: D – disponibilitãþile bãneºti.
Denumitã ºi rata de asigurare cu disponibil, aceasta reprezintã o
mãsurã a lichiditãþii interne a firmei. O valoare ridicatã a disponibilitãþilor
poate reflecta o situaþie favorabilã în termeni de echilibru financiar, dar
poate fi ºi semnul deþinerii unor resurse insuficient utilizate. De asemenea,
nivelul disponibilitãþilor poate fi foarte fluctuant într-un interval
redus.
6.2.2.2. Analiza ratelor de structurã ale pasivului
Ratele de structurã ale surselor de finanþare ale firmei permit
aprecierea politicii financiare a acesteia, prin punerea în evidenþã a unor
aspecte privind stabilitatea ºi autonomia financiarã a acesteia.
Principalele rate de structurã ale surselor de finanþare sunt:
a) Rata stabilitãþii financiare (RSF) reflectã legãtura dintre capitalul
permanent de care firma dispune în mod stabil (pe o perioadã mai mare
de 1 an) ºi patrimoniul total.
100
P
C
R p
SF · =
unde: Cp – capitalul permanent care se constituie din capitalul propriu la
care se adaugã împrumuturile pe termen lung;
p – totalul pasivului.
Universitatea Spiru Haret
241
Rata stabilitãþii financiare reflectã mãsura în care firma dispune de
resurse financiare cu caracter permanent (stabil) faþã de total resurse.
Preponderenþa capitalului permanent în resursele financiare reflectã
caracterul permanent al finanþãrii activitãþii ºi un grad ridicat de siguranþã
prin stabilitate în finanþare.
Valoarea minimã care oferã o stabilitate acceptabilã pentru o firmã
industrialã este de 50%.
Dacã rata, în dinamicã, prezintã o tendinþã de creºtere, aceasta este o
situaþie favorabilã în condiþiile în care majorarea capitalului permanent în
raport cu totalul surselor de finanþare se datoreazã modificãrii capitalului
propriu într-un ritm superior modificãrii datoriilor pe termen mediu ºi lung.
Dacã rata, în dinamicã, prezintã o reducere, aceasta este consideratã
o situaþie favorabilã în cazul în care se datoreazã în exclusivitate reducerii
datoriilor pe termen mediu ºi lung, fãrã ca rata sã scadã sub valoarea
minim acceptabilã.
b) Rata autonomiei financiare globale (RAFG) este un indicator
global referitor la autonomia financiarã a firmei apreciatã în ansamblul
finanþãrii sale
100
p
C
R pr
AFG · =
unde: Cpr – capitalul propriu.
Rata autonomiei financiare globale aratã cât din patrimoniul firmei
este finanþat pe baza resurselor proprii.
Valoarea minim admisibilã este de 33%, deºi se considerã cã
sursele proprii ar trebui sã contribuie la finanþare într-o proporþie de cel
puþin 50%. Între aceste valori, firma se poate împrumuta, însã, trebuie
obligatoriu sã beneficieze de efectul de levier al îndatorãrii. În cazul în
care capitalul propriu reprezintã cel puþin 66% din totalul resurselor;
firma are o autonomie financiarã ridicatã, prezentând garanþii aproape
certe pentru a beneficia de credit pe termen mediu sau lung. Sub valoarea
minim admisibilã, firma se aflã într-o situaþie nefavorabilã în ceea ce
priveºte riscul de insolvabilitate.
Când, în dinamicã, rata prezintã o tendinþã de creºtere, are loc ºi o
creºtere a autonomiei financiare globale ca urmare a modificãrii
capitalului propriu într-un ritm mai mare decât totalul resurselor. Este
recomandabil ca aceastã creºtere sã se datoreze sporirii într-un ritm mai
Universitatea Spiru Haret
242
rapid a rezultatului net al exerciþiului, faþã de celelalte elemente de
capitaluri proprii.
Dacã rata, în dinamicã, prezintã o tendinþã de reducere, are loc o
reducere a autonomiei financiare globale ca urmare a modificãrii capitalului
propriu într-un ritm mai lent decât totalul resurselor. Aceasta este
consideratã o situaþie normalã când se datoreazã creºterii într-un ritm mai
rapid a datoriilor din exploatare (cu condiþia ca acest lucru sã fie asumarea
unei relaxãri a termenelor de platã) ºi a creditelor bancare pe termen mediu
ºi lung (cu condiþia ca firma sã beneficieze de efectul de levier).
c) Rata datoriilor pe termen scurt (RDTS):
100
P
DTS RDTS · =
în care: DTS – datorii pe termen scurt.
Indicatorul mãsoarã ponderea datoriilor eligibile pe termen sub un
an în totalul surselor de finanþare ºi trebuie corelat cu rata activelor
circulante pentru a evidenþia gradul de echilibru financiar pe termen scurt.
d) Rata de îndatorare globalã (RIG):
100
P
DT RIG · =
în care: DT – datorii totale.
Indicatorul mãsoarã importanþa relativã a datoriilor indiferent de
perioada de exigibilitate. Rata este influenþatã de specificul activitãþii de
exploatare ºi de structura de finanþare a firmei.
6.2.2.3. Analiza patrimoniului net
În accepþiunea juridicã, patrimoniul reflectã drepturile de
proprietate ºi creanþã ale firmei, pe de o parte, ºi datoriile firmei faþã de
proprietari ºi creditori, pe de altã parte.
Activul net reprezintã interesul rezidual al proprietarilor în activele
firmei dupã deducerea tuturor datoriilor sale, fiind similar avuþiei acestora
ca urmare a alocãrii ºi implicãrii capitalurilor în activitatea sa.
Valoarea patrimonialã a unei firme coincide cu activul net contabil.
Patrimoniul net este echivalentul activului net contabil, respectiv a
capitalurilor proprii.
Universitatea Spiru Haret
243
Activul net poate fi determinat pe baza a douã metode:
a) Metoda sinteticã
ANT = AT – D
unde: ANT – activul net; AT – active totale; D – datorii totale.
Constituirea ºi dezvoltarea firmei necesitã resurse pentru finanþarea
activelor destinate desfãºurãrii activitãþii fundamentate pe baza deciziei
strategice. Apelarea la diverse surse financiare genereazã efecte directe
asupra patrimoniului net (prin mãrimea datoriilor), cât ºi efecte indirecte (prin
costul resurselor).
Dinamica activului net se poate explica prin compararea dinamicii
activelor totale cu cea a datoriilor totale; creºterea acestuia se înregistreazã
atunci când ritmul de creºtere a activelor totale devanseazã ritmul
de creºtere a datoriilor totale.
b) Metoda aditivã
ANT = Ks + Rz + Rr + Re – Rrep
în care: Ks – capital social; Rz – rezerve; Rr – rezultatul reportat;
Re – rezultatul exerciþiului;
Rrep – repartizãrile efectuate din rezultatul exerciþiului.
Analizând sursele de finanþare a patrimoniului net se pot întâlni, de
regulã, urmãtoarele aspecte:
– dinamica cea mai accentuatã o înregistreazã sursele constituie pe
seama rentabilitãþii firmei: rezervele legale pânã la limita prevãzutã de
lege, rezervele statutare majorate pe seama profitului net ca urmare a
deciziei acþionarilor ºi rezultatul reportat care poate fi profit nerepartizat
(ºi atunci determinã creºterea patrimoniului net) sau pierdere neacoperitã
(caz în care determinã diminuarea patrimoniului net);
– capitalul social se modificã doar în cazul unor noi aporturi,
respectiv a unei finanþãri din surse externe (ale vechilor acþionari sau ale
unor noi acþionari) ºi/sau prin conversia unor datorii în capital social
(stingerea unor datorii în schimbul unui pachet de acþiuni).
De asemenea, rezultatul reportat poate proveni din aplicarea pentru
prima datã a IAS, mai puþin IAS 29, modificarea politicilor contabile, corectarea
erorilor fundamentale, surplusul realizat din rezerve din reevaluare.
Rezultã cã patrimoniul net poate sã creascã pe seama surselor interne
(rentabilitatea firmei) ºi pe baza unor surse externe (aporturi, primirea cu
titlu gratuit a unor active, conversia unor datorii în capital social etc.).
Pentru stabilirea surselor de finanþare a patrimoniului net se au în
vedere informaþiile din ,,situaþia modificãrilor capitalului propriu”.
Universitatea Spiru Haret
244
6.3. Analiza echilibrului financiar
Analiza echilibrului financiar al firmei urmãreºte reflectarea raporturilor
de egalitate dintre sursele de finanþare ºi utilizãrile resurselor financiare,
dintre veniturile ºi cheltuielile aferente desfãºurãrii activitãþii firmei
pe termen lung, mediu ºi scurt.
Echilibrul financiar se analizeazã pe termene, adicã pe termen
mediu ºi lung, prin compararea capitalurilor permanente cu activele imobilizate,
pe termen scurt, prin compararea resurselor curente cu activele
circulante, ºi global, prin compararea fondului de rulment cu necesarul de
fond de rulment.
Principalii indicatori utilizaþi în analiza echilibrului financiar sunt:
• fondul de rulment;
• necesarul de fond de rulment;
• trezoreria.
Aceºti indicatori pot fi determinaþi în accepþiune patrimonialã, pe
baza bilanþului financiar, iar în accepþiune funcþionalã, pe baza bilanþului
funcþional.
6.3.1. Analiza echilibrului pe bază de bilanț financiar
Fondul de rulment patrimonial reprezintã acea parte a capitalului
permanent ce excede activele imobilizate ºi este destinat finanþãrii activelor
circulante.
Se poate observa cã fondul de rulment patrimonial exprimã, în
mãrime absolutã lichiditatea unei firme (pe termen scurt).
FR = CP – AI = (CPR + DTL) – AI
sau
FR = AC – DTS
în care: CP – capitaluri permanente;
AI – active imobilizate;
CPR – capitaluri proprii;
DTL – datorii pe termen lung;
AC – active circulante;
DTS – datorii pe termen scurt.
Fondul de rulment patrimonial privit prin prisma surselor de
finanþare, este format din:
• fondul de rulment propriu: FRp = CPR – AI
Universitatea Spiru Haret
245
• fondul de rulment împrumutat: FRî = DTL
Nevoia de fond de rulment reprezintã acea parte a activelor
circulante care trebuie finanþatã pe seama fondului de rulment:
NFR = (AC – D – IF) – OTS
sau
NFR = (S + CR) – (DTS – CTS)
în care: AC – active circulante;
D – disponibilitãþi;
IF – investiþii financiare;
OTS – obligaþii pe termen scurt;
S – stocuri;
CR – creanþe;
DTS – datorii pe termen scurt;
CTS – credite pe termen scurt.
Trezorerie netã reprezintã indicatorul care pune în corelaþie fondul
de rulment cu necesarul de fond de rulment ºi exprimã:
• dacã este pozitivã, excedentul de numerar la sfârºitul exerciþiului
financiar;
• dacã este negativã, nevoia de numerar la finalul unui exerciþiu
financiar, acoperitã pe seama creditelor de trezorerie (pe termen scurt).
Fondul de rulment se modificã datoritã posturilor de activ ºi de
pasiv din bilanþul patrimonial (financiar). Creºterea fondului de rulment
se poate realiza prin creºterea resurselor stabile (capital permanent) ºi
scãderea utilizãrilor stabile (active imobilizate).
Resursele stabile sunt formate din: capitalul propriu, la care se
adaugã rezultatul exerciþiului, resursele de capital, resursele împrumutate,
alte fonduri, scãzându-se dividendele.
Creºterea capitalului permanent se realizeazã prin:
– sporirea rezultatului exerciþiului ºi a resurselor de capital;
– creºterea capitalului propriu ca aport al acþionarilor;
– creºterea provizioanelor;
– creºterea datoriilor financiare (creºterea capitalului împrumutat
prin contractarea de credite pe termen lung, emitere de obligaþiuni etc.);
– obþinerea de subvenþii etc.
Scãderea activelor imobilizate nu poate fi un scop în sine, deoarece
are ca rezultat scãderea capacitãþii de producþie ºi micºorarea cifrei de
Universitatea Spiru Haret
246
afaceri. Reducerea justificatã, prin vânzarea activelor neproductive sau
uzate, conduce la creºterea fondului de rulment.
Dacã fondul de rulment scade, situaþia poate fi consideratã
negativã, deoarece nevoile curente sunt, într-o mãsurã tot mai micã,
acoperite din resurse permanente. Aceastã situaþie se datoreazã:
– creºterii activelor imobilizate;
– reevaluãrii activelor imobilizate;
– reducerii capitalului permanent prin: reducerea capitalului propriu,
cu efect negativ; restituirea împrumuturilor pe termen mediu ºi lung,
cu efect pozitiv asupra structurii financiare.
Necesarul de fond de rulment se modificã datoritã decalajului
temporar între fluxurile de plãþi ºi încasãri. Pot exista mai multe situaþii:
• dacã necesarul de fond de rulment este pozitiv, aceasta semnificã
faptul cã existã un surplus de nevoi temporare în raport cu sursele
temporare;
• dacã necesarul de fond de rulment este negativ, înseamnã cã
existã un surplus de surse temporare în raport cu nevoile temporare.
În primul caz:
este o situaþie normalã, dacã este determinatã de:
– politica de investiþii, care atrage creºterea nevoii de finanþare a
ciclului de exploatare;
– creºterea vânzãrilor;
– mãrirea duratei ciclului de fabricaþie datoritã creºterii
complexitãþii problemelor;
este o situaþie nefavorabilã, dacã este determinatã de:
– existenþa unui decalaj nefavorabil dintre lichiditatea activelor
circulante ºi exigibilitatea datoriilor din exploatare (s-a încetinit încasarea
ºi s-a urgentat plata obligaþiilor);
– existenþa unor stocuri fãrã miºcare sau cu miºcare lentã.
În cel de-al doilea caz:
este o situaþie pozitivã, dacã este determinatã de:
– accelerarea vitezei de rotaþie a stocurilor ºi creanþelor;
– angajarea unor datorii de exploatare cu termene de platã mai relaxante.
Mãrimea trezoreriei depinde atât de modificãrile fondului de
rulment (sub influenþa modificãrii capitalurilor permanente ºi a activelor
imobilizate), cât ºi de modificãrile necesarului de fond de rulment (sub
Universitatea Spiru Haret
247
influenþa activelor curente, respectiv a pasivelor curente). Practic, pot
exista douã situaþii:
– trezoreria pozitivã este generatã de fondul de rulment superior
necesarului de fond de rulment. Se asigurã astfel posibilitatea efectuãrii
de plasamente ºi a deþinerii de disponibilitãþi bãneºti. Firma se gãseºte
într-o situaþie favorabilã, cu menþiunea cã nu întotdeauna o trezorerie
pozitivã este semnul unei situaþii favorabile, deoarece scopul firmei este
antrenarea resurselor în activitãþi eficiente. Pe termen scurt, trezoreria
pozitivã înseamnã realizarea echilibrului financiar, dar pe termen lung ar
putea semnifica insuficienþa utilizãrii lichiditãþilor, cu efecte negative în
remunerarea capitalului (costul de oportunitate);
– trezoreria negativã reprezintã un dezechilibru financiar, când
nevoia de fond de rulment nu poate fi finanþatã în întregime din resurse
permanente, apelându-se la credite pe termen scurt (credite de trezorerie).
6.3.2. Analiza echilibrului pe bază de bilanț funcțional
Faþã de abordarea patrimonialã, cea funcþionalã permite investigarea
activitãþii pe cicluri de operaþiuni, luând în considerare rolul fiecãruia
în generarea fluxurilor fizice de numerar.
6.3.2.1. Bilanþul funcþional – instrument al analizei financiare
Analiza financiarã pe baza bilanþului funcþional este un demers
static ce permite evidenþierea legãturilor semnificative dintre resurse ºi
alocarea lor.
Scopul bilanþului funcþional este de a identifica nevoile firmei, în
continuã schimbare, ºi modul de alocare a surselor de finanþare pe diferite
cicluri.
Bilanþul funcþional este un bilanþ contabil retratat, posturile fiind
ordonate în funcþie de apartenenþa acestora la unul dintre ciclurile de
funcþionare, ºi anume:
• ciclul de investiþii;
• ciclul de exploatare;
• ciclul de finanþare.
Universitatea Spiru Haret
248
Din punct de vedere structural, bilanþul funcþional se prezintã astfel:
ACTIV PASIV
I Active stabile (aciclice) (AS)
II. Active ciclice aferente exploatãrii
(ACE)
III Active ciclice din afara exploatãrii
(ACAE)
IV Trezoreria de activ (TA)
I Resurse stabile (aciclice) (RS)
II. Resurse ciclice de exploatare
(RCE)
III Resurse ciclice din afara
exploatãrii (RCAE)
IV Trezoreria de pasiv (TP)
Fig. 6.2. Bilanþul funcþional
Redactarea bilanþului funcþional are la bazã urmãtoarele principii:
a) utilizarea valorii brute a activelor, pentru a pune în evidenþã
decizia iniþialã; amortizarea se va regãsi în pasiv, ca sursã proprie de
origine internã;
b) introducerea imobilizãrilor deþinute în leasing la valoarea de
contractare, care se asimileazã activelor aciclice; în acest caz leasingul
devine o sursã de finanþare în pasivul firmei unde majoreazã capitalul
propriu cu partea achitatã (amortizatã) ºi împrumuturile pe termen mediu
ºi lung, cu valoarea rãmasã de achitat;
c) cheltuielile ce privesc exerciþiile urmãtoare sunt considerate
active imobilizate, fiind asimilate unor investiþii;
d) cheltuielile efectuate în avans sunt considerate, dupã caz, active
ciclice de exploatare sau în afara exploatãrii;
e) efectele scontate ºi neajunse la scadenþã sunt considerate
integrate în activ la creanþe, iar în pasiv la credite curente de trezorerie.
Reconstituirea ciclurilor funcþionale ale firmei, prin respectarea
principiilor de mai sus, este sintetizatã în tabelele urmãtoare:
Tabelul nr. 6.1.
Ciclul de investiții-finanțare
ACTIV PASIV
• Active imobilizate
(la valoarea brutã)
+ Imobilizãrile în leasing
(la valoarea de origine)
+ Cheltuieli de repartizat asupra
exerciþiilor urmãtoare
• Capitalurile proprii
• Provizioanele de orice naturã
• Amortizãrile (inclusiv amortizarea
imobilizãrilor în leasing)
• Datorii financiare
Total active aciclice (stabile) AS Total resurse aciclice (stabile) RS
Universitatea Spiru Haret
249
Ciclul de exploatare ia în considerare elementele legate direct ºi
exclusiv de realizarea ciclului operaþional de aprovizionare, stocare,
producþie, vânzare ce se desfãºoarã permanent ºi continuu.
Tabelul nr. 6.2.
Ciclul de exploatare
ACTIV PASIV
• Stocuri ºi producþie în curs de
execuþie
• Creanþe privind exploatarea
+ Efectele scontate neajunse la
scadenþã
+ Cheltuieli înregistrate în avans
privind exploatarea
• Datorii aferente exploatãrii:
– Furnizori
– Datorii fiscale
– Datorii sociale
• Venituri înregistrate în avans
aferente exploatãrii
Total active ciclice din exploatare
ACE
Total resurse ciclice din exploatare
RCE
Alte elemente de activ ºi pasiv, chiar dacã nu sunt legate de procesul
de exploatare, sunt supuse unei reînnoiri frecvente în cadrul activitãþii
firmei.
Tabelul nr. 6.3.
Elemente în afara exploatării
ACTIV PASIV
• Creanþe în afara exploatãrii
– Creanþe din vânzarea de active
– Alþi debitori
• Titluri de plasament
• Cheltuieli înregistrate în avans în
afara exploatãrii
• Datorii aferente exploatãrii:
– Furnizori de imobilizãri
– Datorii fiscale
• Venituri înregistrate în avans
din afara exploatãrii
Total active ciclice din afara
exploatãrii ACAE
Total resurse ciclice din afara
exploatãrii RCAE
Elementele de trezorerie au un caracter strict financiar, componenþa
lor fiind redatã în tabelul nr. 6.4.
Universitatea Spiru Haret
250
Tabelul nr. 6.4.
Trezorerie
ACTIV PASIV
• Disponibilitãþi
(în bãnci ºi în casã)
• Credite curente
• Soldul creditor la bancã
• Efecte scontate neajunse la scadenþã
(integrate în creanþele de exploatare)
Trezoreria de activ (TA) Trezoreria de pasiv (TP)
6.3.2.2. Analiza echilibrului financiar pe baza abordãrii funcþionale
Analiza echilibrului financiar funcþional presupune studierea corelaþiei
dintre fondul de rulment net global ºi necesarul de fond de rulment,
concretizatã în trezoreria netã ºi a ratelor de rotaþie ale activelor ºi pasivelor
de exploatare.
Echilibrul financiar din punct de vedere funcþional este asigurat
atunci când firma poate sã-ºi finanþeze creºterea fãrã sã-ºi afecteze trezoreria
netã. Pentru aceasta fondul de rulment net global trebuie sã acopere
partea structuralã a necesarului de fond de rulment, iar variaþiile sezoniere
sau conjuncturale sã fie acoperite pe seama creditelor de trezorerie.
6.3.2.2.1. Analiza corelaþiei dintre fondul de rulment net global,
necesarul de fond de rulment ºi trezoreria netã
A) Fondul de rulment funcþional, denumit ºi fondul de rulment net
global (FRNG) reprezintã resursa de finanþare stabilã destinatã sã acopere
activele stabile (imobilizãrile).
Relaþia de calcul este:
Resurse stabile Active stabile FRNG = (aciclice) – (aciclice)
Se poate remarca cã FRNG reprezintã indicatorul ce caracterizeazã
ciclul de finanþare comparativ cu ciclul de investiþii.
Fondul de rulment net global poate fi:
a) pozitiv: FRNG > 0 Ì RS > AS
În acest caz, din desfãºurarea activitãþii firmei se degajã un surplus de
resurse stabile (permanente) care poate fi utilizat pentru finanþarea altor
nevoi ale firmei.
Universitatea Spiru Haret
251
b) negativ: FRNG < 0 Ì RS < AS
Este cazul când se înregistreazã o insuficienþã de fond de rulment.
Interpretarea mãrimii fondului de rulment. Aºa cum se precizeazã în
teoria economicã, nivelul fondului de rulment trebuie apreciat în funcþie de
solvabilitate ºi eficienþã.
Criteriul solvabilitãþii obligã firma sã-ºi asigure mijloacele financiare
necesare achitãrii datoriilor scadente În aceste condiþii, firma îºi va asigura
un fond de rulment suficient de ridicat pentru a-ºi onora în orice moment
plãþile scadente.
Dacã solvabilitatea ar fi singurul criteriu al raþionamentului financiar,
atunci ar însemna cã firmele se gãsesc într-o situaþie bunã atunci când au un
fond de rulment maxim. Dar, în condiþiile unui caracter restrictiv al
resurselor, fiecare firmã cautã sã le utilizeze cât mai eficient. Capitalurile
permanente sunt purtãtoare ale unui cost ºi, în consecinþã, utilizarea lor
reprezintã un imperativ major. Utilizarea raþionalã a resurselor presupune
folosirea unei pãrþi cât mai mari din resursele stabile pentru a mãri
capacitãþile de producþie, vânzãrile, rezultatele. Satisfacerea criteriului
eficienþei conduce la minimizarea fondului de rulment.
În practicã, de regulã, firma realizeazã un compromis între cele douã
criterii, ponderea fiecãreia fiind dependentã de sectorul de activitate, de
politica financiarã a firmei, de faza de maturitate a acesteia.
În analiza financiarã, pentru aprecierea nivelului FRNG se recomandã
urmãtoarele metode:
a) analiza în corelaþie cu specificul sectorului de activitate;
b) analiza prin metoda ratelor;
c) analiza prin raportare la necesarul de fond de rulment.
a) Sectorul de activitate are, în toate cazurile, o influenþã hotãrâtoare
asupra fondului de rulment. În domeniile cu ciclu lung de fabricaþie se
impune existenþa unui fond de rulment important, în mãsurã sã asigure
finanþarea activelor stabile (care au o valoare ºi o pondere ridicatã) ºi parþial
a nevoilor de exploatare. Pentru firmele cu ciclu de activitate de
3-6 luni, fondul de rulment trebuie sã finanþeze 40% din activele circulante.
Pentru firmele fãrã probleme specifice legate de stocuri, care se încadreazã
în termene de producþie normale, fondul de rulment reprezintã 10% din
cifra de afaceri sau 20% din activul circulant.
În sfera distribuþiei, activitatea se poate desfãºura normal cu un fond
de rulment mic sau negativ. Aceasta se explicã prin faptul cã în acest sector
Universitatea Spiru Haret
252
creanþele au o pondere micã ºi o duratã de rotaþie mare, comparativ cu
datoriile (creditul furnizori), care au pondere mai mare ºi o rotaþie relativ
mai lentã.
În sectorul serviciilor se impune existenþa unui fond de rulment, chiar
dacã firmele respective nu dispun de stocuri; rolul fondului de rulment, în
acest sector de activitate este de a ajusta decalajul dintre durata creanþelor ºi
a datoriilor
B) Necesarul de fond de rulment (NFR) reprezintã diferenþa dintre
nevoile ciclice ºi sursele ciclice, respectiv suma necesarã finanþãrii
decalajelor care se produc în timp, între fluxurile reale ºi fluxurile de
trezorerie determinate, în principal, de activitatea de exploatare.
Pe baza bilanþului funcþional, necesarul de fond de rulment se
determinã astfel:
NFR = Active ciclice – Resurse ciclice
Necesarul de fond de rulment se poate descompune în douã
componente: necesarul de fond de rulment din exploatare ºi necesarul de
fond de rulment din afara exploatãrii.
NFR = NFRE + NFRAF
NFRE = Active ciclice din exploatare – Resurse ciclice din
exploatare = (Stocuri + Creanþe) – Obligaþii
NFRAE = Active ciclice din afara exploatãrii – Resurse ciclice din
afara exploatãrii
Mãrimea necesarului de fond de rulment din exploatare este
influenþatã de: natura activitãþii, durata ciclului de fabricaþie, viteza de
rotaþie a stocurilor ºi creanþelor, nivelul de activitate etc.
În practicã se întâlnesc douã situaþii:
a) NFRE > 0
Este situaþia specificã firmelor industriale care au stocuri mari,
obligaþiile sunt mai mici, termenul de platã a acestora fiind redus.
b) NFRE < 0
În acest caz resursele exced necesarul. Situaþia este specificã firmelor
de distribuþie cu amãnuntul care au creanþe egale cu zero (plata se
realizeazã cu numerar), stocuri reduse (viteza acestora fiind acceleratã) ºi
obligaþii foarte mari.
Analiza necesarului de fond de rulment se face ºi prin metoda
ratelor.
Universitatea Spiru Haret
253
c) Trezoreria netã (Tn) este indicatorul care exprimã corelaþia dintre
fondul de rulment net global ºi nevoia de fond de rulment, reflectând
situaþia financiarã a firmei, atât pe termen mediu ºi lung, cât ºi pe termen
scurt.
Relaþia de calcul a trezoreriei nete pe baza bilanþului funcþional este:
Tn = FRNG – NFR
sau
Tn = Ta – Tp
unde: Ta reprezintã trezoreria de activ, respectiv soldurile debitoare
ale conturilor de disponibilitãþi ºi plasamente;
Tp reprezintã trezoreria de pasiv, respectiv soldurile creditoare ale
conturilor de credite pe termen scurt.
Trezoreria netã pozitivã este un excedent monetar al exerciþiului
financiar. În cazul în care necesarul de fond de rulment este constant, atunci
trezoreria netã pozitivã este echivalentul profitului net, diminuat cu
dividendele plãtite în cursul aceleiaºi perioade, la care se adaugã
amortizarea ºi alte cheltuieli care nu presupun plãþi.
Trezoreria netã negativã reflectã un deficit monetar la sfârºitul anului
ºi care a fost acoperit pe seama creditelor pe termen scurt. În situaþia în care
necesarul de fond de rulment este constant, trezoreria netã negativã este
efectul înregistrãrii de pierderi.
Atunci când firma realizeazã produse rentabile, dispune de piaþã (de
aprovizionare ºi de desfacere), dar înregistreazã o creºtere a necesarului de
fond de rulment, ca urmare a dezvoltãrii activitãþii, constatarea unei
trezorerii nete negative nu semnificã o situaþie economico-financiarã
nefavorabilã, ci înregistrarea unui decalaj între termenul mediu de
transformare a stocurilor ºi creanþelor în lichiditãþi ºi durata medie de
onorare a obligaþiilor pe termen scurt.
6.3.2.2.2. Analiza echilibrului financiar funcþional prin metoda ratelor
Pentru a caracteriza echilibrului financiar funcþional, se recomandã
folosirea ratelor de rotaþie ºi de finanþare.
Universitatea Spiru Haret
254
A) Rate de rotaþie
Cea mai importantã ratã este durata de rotaþie a necesarului de fond
de rulment din exploatare (DR):
T
CA
NFRE DR · =
unde: T – durata perioadei analizate (de regulã exprimatã în numãr de zile);
NFRE – necesarul de fond de rulment al perioadei;
CA – cifra de afaceri fãrã TVA.
Formulele de calcul ale duratelor de rotaþie ale componentelor
necesarului de fond de rulment din exploatare se prezintã astfel:
a1) stocuri de materii prime ºi materiale:
Stocul mediu de materii prime ºi materiale
Consumul de materii prime ºi materiale • T
a2) stocuri de producþie în curs de execuþie:
Stocul mediu de producþie neterminatã
Producþia obþinutã evaluatã în costuri de producþie • T
a3) stocuri de produse finite:
Stocul mediu de produse finite
Producþia vândutã evaluatã în costuri de producþie • T
a4) stocuri de mãrfuri:
Stocul mediu de mãrfuri
Costul de cumpãrare al mãrfurilor vândute • T
b) durata de rotaþie a creanþelor:
Soldul mediu al creanþelor
Cifra de afaceri în preþuri inclusiv TVA • T
c) durata de rotaþie a furnizorilor:
Soldul mediu al furnizorilor
Consumuri provenite de la terþi în preþuri inclusiv TVA • T
d) durata de rotaþie a altor datorii din exploatare:
Soldul mediu al altor obligaþii
Fluxul de activitate corespunzãtor • T
Universitatea Spiru Haret
255
Ratele de rotaþie ale activelor ciclice de exploatare permit mãsurarea
lichiditãþii acestora, rezultând o îmbunãtãþire a poziþiei financiare a firmei în
cazul reducerii lor ºi invers.
Ratele de rotaþie ale surselor ciclice de exploatare permit evaluarea
termenelor de platã a obligaþiilor, respectiv durata creditului comercial
obþinut din partea creditorilor (mai puþin cei financiari).
În general, acest sistem de rate de rotaþie permite desprinderea
condiþiilor în care s-a format necesarul de fond de rulment din exploatare,
inclusiv în funcþie de fluxurile de activitate ale firmei.
B) Rate de finanþare
Pe baza fondului de rulment net global se pot calcula urmãtoarele
rate:
a) rata marjei de securitate:
360
CA
FRNG ·
Se apreciazã cã aceastã ratã, pentru majoritatea firmelor, trebuie sã
fie cuprinsã între 30 ºi 90 zile cifrã de afaceri.
b) rata de finanþare a necesarului de fond de rulment:
100
NFR
FRNG ·
c) rata de finanþare a activelor ciclice de exploatare:
100
ACE
FRNG ·
Alte rate de finanþare care pot fi stabilite pe baza bilanþului funcþional
sunt:
a) rata de acoperire a capitalului investit:
Surse aciclice (stabile)
Capital investit • 100
unde: Capitalul investit = active imobilizate + necesarul de fond de rulment
din exploatare.
Echilibrul financiar este asigurat când rata este egalã cu 1. O ratã net
inferioarã lui 1 indicã finanþarea unei pãrþi importante a capitalului investit
pe seama creditelor de trezorerie.
Universitatea Spiru Haret
256
b) rata finanþãrii necesarului de fond de rulment din exploatare pe
seama creditelor de trezorerie:
Credite de trezorerie
NFRE • 100
O valoare ridicatã a acestei rate, în condiþiile reducerii sau
suspendãrii creditelor de trezorerie de cãtre bãnci, se reflectã într-un risc
important privind finanþarea activitãþii.
6.4. Analiza lichiditãþii ºi solvabilitãþii
Lichiditatea semnificã abilitatea unui activ de a fi transformat în bani
rapid ºi cu o pierdere minimã de valoare (lichiditate externã)
Abilitatea unei firme de a-ºi onora la scadenþã obligaþiile de platã
asumate pe seama activelor curente este cunoscutã sub denumirea de
lichiditate internã.
Solvabilitatea reprezintã capacitatea unei firme de a acoperi datoriile
totale.
Analiza lichiditãþii ºi solvabilitãþii se efectueazã cu ajutorul
urmãtoarelor rate financiare:
a) Rata lichiditãþii curente (generalã) aratã mãsura în care datoriile
curente (pe termen scurt) pot fi acoperite pe seama activelor curente ºi se
determinã pe baza urmãtoarei relaþii de calcul:
Active curente Rlc = Datorii curente (pe termen scurt)
Activele curente cuprind activele circulante, mai puþin stocurile fãrã
miºcare, degradate sau declasate ºi creanþele incerte (în cazul în care nu
s-au constituit provizioane).
Datoriile curente cuprind datoriile cu termen de exigibilitate mai mic
de un an.
b) Rata lichiditãþii rapide (testul acid):
Active curente – Stocuri Rlr = Datorii curente
c) Rata lichiditãþii la vedere:
Disponibil + Investiþii financiare pe termen scurt Rlv = Datorii curente
Universitatea Spiru Haret
257
Rata lichiditãþii la vedere reflectã capacitatea de platã pentru o
perioadã scurtã de timp (de regulã o lunã).
Pentru a aprecia poziþia financiarã a unei firme din punct de vedere al
lichiditãþii, ratele ,,a” ºi ,,b” se impune a fi comparate cu ratele medii
sectoriale, iar rata ,,c” se impune a fi mai mare decât 1.
Potrivit uzanþelor internaþionale rata ,,a” trebuie sã fie în jurul valorii
2, iar rata ,,b” între 0,8 ºi 1.
d) Rata solvabilitãþii generale reflectã gradul în care o firmã poate
face faþã datoriilor ºi se calculeazã astfel:
Activ total Rsg = Datorii totale
Nivelul minim al acestei rate este 1,4 (în condiþiile în care ponderea
minimã a capitalurilor proprii în totalul capitalurilor este de 30%).
O mãrime subunitarã a ratei solvabilitãþii globale aratã cã firma este
insolvabilã, activele totale fiind mai mici decât datoriile totale. Cauza unei
asemenea situaþii este reprezentatã de pierderea înregistratã, care este mai
mare decât capitalul social, rezervele constituite ºi alte surse proprii, ceea ce
a determinat un capital propriu negativ.
e) Rata solvabilitãþii patrimoniale se determinã cu relaþia:
Capital propriu Rsp = Capital propriu + Credite bancare
În general, un nivel bun depãºeºte valoarea de 0,5, în vreme ce un
nivel între 0,3-0,5 evidenþiazã o situaþie satisfãcãtoare. De regulã, o ratã a
solvabilitãþii patrimoniale sub 0,3 este apreciatã ca riscantã de cãtre
finanþatori.
6.5. Analiza vitezei de rotaþie a activelor circulante
Viteza de rotaþie a activelor circulante coreleazã cifra de afaceri sau o
componentã a acesteia cu totalul activelor circulante sau un anumit element
al acestora.
Viteza de rotaþie a activelor circulante poate fi exprimatã ca:
– numãr de rotaþii (n):
AC
CA n =
Universitatea Spiru Haret
258
unde: AC reprezintã soldul mediu al activelor circulante;
– duratã în zile (Dz):
T
CA
AC Dz · =
unde: T – numãrul de zile al perioadei analizate.
6.5.1. Analiza factorială a vitezei de rotație a activelor circulante
Analiza factorialã a vitezei de rotaþie a activelor circulante se
realizeazã pe baza modelului ca duratã (în zile).
Sistemul de factori se reprezintã astfel:
CA
( ) 1 AC
Dz
AC …
( ) n AC
( ) ( ) ( ) n 2 1 AC … AC AC AC + + + =
Metodologia de analizã factorialã este:
T
CA
AC T
CA
AC Dz Dz Dz
0
0
1
1
0 1 · – · = – = Ä
din care, datoritã:
1) influenþei modificãrii cifrei de afaceri:
( ) T
CA
AC T
CA
AC Dz
0
0
1
0 CA · – · = Ä Ä
2) influenþei modificãrii soldului mediu al activelor circulante:
( ) T
CA
AC T
CA
AC Dz
1
0
1
1 CA · – · = Ä Ä
din care, datoritã:
2.1. influenþei modificãrii stocurilor medii:
( ) T
CA
t S T
CA
t S Dz
1
0
1
1 t S · – · = Ä Ä
Universitatea Spiru Haret
259
2.2. influenþei modificãrii soldului mediu al creanþelor:
( ) T
CA
r C T
CA
r C Dz
1
0
1
1 r C · – · = Ä Ä
Pentru accelerarea vitezei de rotaþie a activelor circulante, trebuie
redus soldul mediu al creanþelor, iar la nivelul celorlalte active circulante,
reducerea pânã la limita la care nu afecteazã buna desfãºurare a activitãþii.
6.5.2. Efectele economico-financiare ale modificării
vitezei de rotație a activelor circulante
Efectul direct al modificãrii vitezei de rotaþie a activelor circulante
poate fi eliberarea de capital, în cazul accelerãrii, sau o imobilizare de
capital, în cazul încetinirii.
Relaþia de calcul este: ( ) ( )
T
CA Dz Dz I E 1
0 1 · – = .
Efectele indirecte determinate de modificarea vitezei de rotaþie a
activelor circulante se pot mãsura astfel:
a) modificarea cheltuielilor financiare cu dobânzile:
( )
2
0 0
1
0 1
100
pd K
T
CA Dz Dz · · · –
unde: K – cota de participare a creditelor la acoperirea activelor circulante;
pd – rata medie a dobânzii.
b) modificarea rezultatului financiar:
( )
2
0 0
1
0 1
100
pd K
T
CA Dz Dz · · · –
–
c) modificarea profitului net:
( )
..
.
..
. – ·
. . .
.
.
. . .
.
. · · · –
–
100
Cip 1
100
pd K
T
CA Dz Dz
0
0 0
1
0 1
în care: Cip reprezintã cota de impozit pe profit.
Universitatea Spiru Haret
260
6.5.3. Analiza vitezei de rotație pe elemente componente
ale activelor circulante
Pentru a aprofunda analiza vitezei de rotaþie a activelor circulante se
impune efectuarea analizei pe elemente componente.
a) Rotaþia creanþelor exprimatã în numãr de rotaþii (în decursul unei
perioade, de regulã de un an) se calculeazã astfel:
r C
CA Rc =
O altã modalitate de exprimare a rotaþiei creanþelor o reprezintã
indicatorul durata de recuperare a creanþelor (Drc), exprimatã în zile:
Rc
T Drc =
unde: T – numãr de zile al perioadei (360 pentru un an, 180 pentru un
semestru).
Cu cât mai mare este numãrul de rotaþii pe an sau cu cât mai scurtã
este perioada de încasare, cu atât mai rapid se recupereazã sumele ce pot fi
utilizate în onorarea obligaþiilor ce devin exigibile.
b) Rotaþia stocurilor
Stocurile oricãrei firme necesitã timp pentru a fi transformate în
creanþe ºi apoi în lichiditãþi.
Rotaþia stocurilor poate fi calculatã prin raportarea la cifra de afaceri
sau la costul vânzãrilor. În general, este preferatã urmãtoarea ratã:
Costul bunurilor vândute Rs = Stocuri
Ca ºi în cazul duratei de recuperare a creanþelor, ºi în acest caz putem
calcula durata de rotaþie a stocurilor astfel:
Rs
T Drs =
O duratã de rotaþie a stocurilor în scãdere reprezintã un semnal
favorabil.
Universitatea Spiru Haret
261
6.5.4. Analiza vitezei de rotație a stocurilor și creanțelor,
corelată cu perioada de achitare a obligațiilor
O firmã acordã perioade de încasare pentru partenerii comerciali ºi,
în acelaºi timp, primeºte un credit comercial, respectiv un interval de timp
în care poate sã achite obligaþiile faþã de furnizori sau creditori.
Indicatorul achitarea obligaþiilor (AO), exprimând un numãr de
rotaþii într-o perioadã de timp T, se poate calcula astfel:
Costul vânzãrilor AO = Obligaþii curente medii
Un alt indicator „perioada de achitare a obligaþiilor”, exprimat în
numãr de zile, se determinã cu relaþia:
AO
T Pao =
Corelarea vitezei de rotaþie a stocurilor, creanþelor ºi obligaþiilor se
poate mãsura cu indicatorul ciclul comercial (Cc):
Cc = Drc + Drs – Pao.
Acest indicator mãsoarã numãrul de zile în care capitalul este blocat
în activitatea operaþionalã.
6.6. Analiza fluxurilor de trezorerie
Problematica analizei fluxurilor de trezorerie este distinctã de
studierea poziþiei financiare ºi performanþei firmei pe baza informaþiilor
oferite de documentele componente ale situaþiilor financiare. Situaþia fluxurilor
de trezorerie (denumitã ºi situaþia cash-flow în literatura de specialitate)
reflectã capacitatea firmei de a genera numerar sau echivalenþe ale
numerarului, precum ºi capacitatea de a utiliza aceste fluxuri de trezorerie.
Sursa de informaþii pentru analizã, în cazul firmelor româneºti, este
,,Situaþia fluxurilor de trezorerie”, care este întocmitã conform IAS 7.
Importanþa fluxurilor nete de trezorerie (cash-flow) în diagnosticul
financiar este datã de faptul cã firmele pot sã înregistreze profit, dar sã nu
dispunã de lichiditãþi sau sã înregistreze pierdere ºi sã dispunã de lichiditãþi.
Informaþiile necesare întocmirii situaþiei fluxurilor de trezorerie sunt
preluate din cadrul a douã bilanþuri succesive (pe baza cãrora se determinã
modificarea numerarului în cursul anului), precum ºi din contul de profit ºi
Universitatea Spiru Haret
262
pierdere (care prezintã informaþii privind veniturile, cheltuielile ºi
rezultatele aferente diverselor activitãþi).
Fluxul net total de lichiditãþi se explicã funcþional, ºi anume din
activitãþi de exploatare, activitãþi de investiþii ºi alte activitãþi de finanþare.
6.6.1. Analiza fluxurilor de trezorerie din activități de exploatare
Fluxul net de trezorerie generat din activitãþile de exploatare este
esenþial, de mãrimea sa depinzând capacitatea firmei de a genera lichiditãþi
necesare pentru acordarea de dividende, realizarea de noi investiþii,
rambursarea împrumuturilor ºi a ratelor de leasing financiar.
Fluxul net de trezorerie din exploatare poate fi determinat prin
metoda directã ºi metoda indirectã.
A) Metoda directã
Potrivit metodei directe fluxul net de trezorerie din exploatare
(FNTE) se stabileºte ca diferenþã între fluxurile de încasãri ºi fluxurile de
plãþi aferente exploatãrii.
Standardul Internaþional de Contabilitate IAS 7 recomandã utilizarea
metodei directe, pentru cã este mai uºor de înþeles de cãtre utilizatorii de
informaþii financiare, în special de investitori. De asemenea, pe baza
informaþiilor furnizate de metoda directã, se pot realiza estimãri ale
fluxurilor viitoare de trezorerie.
Fluxul net de trezorerie prin metoda directã se poate calcula astfel:
1. Încasãri din vânzarea de bunuri (mãrfuri, produse finite etc.), execuþia
de lucrãri ºi prestãrile de servicii;
2. Încasãri totale din redevenþe, onorarii, comisioane;
3. Încasãri totale din activitãþi propriu-zise de exploatare (1+2);
4. Plãþi cãtre furnizorii de bunuri ºi servicii;
5. Plãþi cãtre salariaþi ºi în numele acestora;
6. Plãþi privind impozitele, inclusiv impozitul pe profit;
7. Plãþi privind dobânzile;
8. Plãþi totale din activitãþi propriu-zise de exploatare (4+5+6+7);
9. Flux net de trezorerie din activitãþi propriu-zise de exploatare (3-8);
10. Încasãri din operaþiile extraordinare;
11. Plãþi privind operaþiile extraordinare;
12. Flux net de trezorerie din operaþii extraordinare (10-11);
13. FLUX NET DE TREZORERIE DIN EXPLOATARE (9+12);
Universitatea Spiru Haret
263
Pe baza informaþiilor de mai sus, se pot determina urmãtorii indicatori
utili în analizã financiarã:
• ponderea încasãrilor pe tipuri de activitãþi în cadrul încasãrilor
totale din activitatea propriu-zisã din exploatare;
• ponderea plãþilor pe categorii de beneficiari în cadrul fluxului total
de plãþi din activitatea propriu-zisã din exploatare;
• raportul între plãþi ºi încasãri;
• raportul dintre fluxul net de trezorerie ºi plãþile totale;
• dinamica încasãrilor ºi plãþilor.
B) Metoda indirectã
Conform metodei indirecte, pentru a determina trezoreria netã,
profitul net sau pierderea netã este ajustatã cu efectele tranzacþiilor ce nu au
naturã monetarã, amânãrile sau angajamentele de plãþi sau încasãri în
numerar din exploatare trecute sau viitoare ºi elemente de venituri ºi
cheltuieli asociate cu fluxuri de numerar din investiþii sau finanþãri.
Deosebirea principalã dintre cele douã metode constã în structura
fluxurilor de trezorerie relative referitoare la activitãþile de exploatare,
celelalte fluxuri de trezorerie (fluxul de numerar din activitatea de investiþii
ºi fluxul de numerar din activitatea de finanþare) fiind determinate prin
metoda directã. În ceea ce priveºte selectarea metodei de calculare a
trezoreriei nete, standardul contabil internaþional IAS 7 recomandã firmelor
utilizarea metodei directe, deoarece aceastã metodã formeazã informaþii
utile estimãrii fluxurilor viitoare de trezorerie ºi care nu sunt disponibile
prin metoda indirectã. Totuºi, în practicã, firmele preferã metoda indirectã
datoritã simplicitãþii ºi costurilor sale reduse.
Fluxul net de lichiditãþi din exploatare, potrivit metodei indirecte, se
calculeazã astfel:
1. Rezultatul exerciþiului înaintea impozitãrii ºi elementelor
extraordinare.
AJUSTÃRI PRIVIND VENITURILE ªI CHELTUIELILE NEMONETARE
2. (+) Cheltuieli cu amortizarea ºi provizioanele
3. (-) Venituri din reluãri de provizioane
AJUSTÃRI PRIVIND VENITURILE ªI CHELTUIELILE NELEGATE DE
EXPLOATRE
4. (-) Profit (+) Pierdere din cesiunea de imobilizãri
5. (-) Profit (+) Pierdere din cesiunea de titluri de plasament
Universitatea Spiru Haret
264
6. (+) Cheltuieli privind dobânzile
7. (-) Venituri din dobânzi ºi dividende
8. (-) Venituri din reducerea subvenþiilor pentru investiþii
9. (=) Rezultatul din exploatare recalculat înaintea variaþiei NFR.
VARIAÞIA NECESARULUI DE FOND DE RULMENT (ÄNFR)
10. (-) Variaþia stocurilor
11. (-) Variaþia creanþelor comerciale ºi de altã naturã
12. (-) Variaþia cheltuielilor constatate în avans
13. (+) Variaþia datoriilor comerciale ºi a altor datorii din exploatare
14. (+) Venituri în avans
ÎNCASÃRI ªI PLÃÞI ATAªATE FLUXURILOR DE EXPLOATARE
15. (-) Plãþi privind impozitul pe profit
16. (-) Plãþi privind dobânzile
17. (+) Elemente extraordinare (diferenþa dintre încasãri ºi plãþi)
18. (=) FLUX NET DE TREZORERIE DIN EXPLOATARE
Fluxul net de trezorerie din exploatare depinde de:
• rezultatul exploatãrii corectat cu veniturile din subvenþii pentru
investiþii ºi cu rezultatul cedãrilor de active;
• amortizare;
• provizioane (ca sumã netã);
• variaþia necesarului de fond de rulment;
• plãþile privind dobânzile ºi impozitul pe profit.
În aceastã opticã, fluxul net de trezorerie din exploatare este influenþat
de:
– rata de creºtere a activitãþii (cifrei de afaceri);
– marja brutã din exploatare (EBE/CA);
– importanþa, caracteristicile ºi viteza de rotaþie a elementelor necesarului
de fond de rulment (stocuri, creanþe, furnizori etc.).
6.6.2. Analiza fluxurilor de trezorerie din activitățile de investiții
Fluxul net de trezorerie din activitatea de investiþii (FNTI) se
determinã prin metoda directã, astfel:
1. Încasãri din vânzarea de imobilizãri corporale;
2. Încasãri din vânzarea de instrumente de capital propriu ºi de
creanþe ale altor firme;
Universitatea Spiru Haret
265
3. Încasãri din rambursarea avansurilor ºi împrumuturilor acordate
altor pãrþi;
4. Plãþi pentru achiziþionarea de imobilizãri necorporale ºi
corporale;
5. Plãþi pentru achiziþionarea de instrumente de capital propriu ºi de
creanþe ale altor firme;
6. Plãþi privind avansurile pentru imobilizãri ºi împrumuturile
acordate altor pãrþi.
7. FLUXUL NET DE TREZORERIE DIN ACTIVITÃÞI DE INVESTIÞII
(1+2+3-4-5-6)
Fluxul net de trezorerie din activitãþi de investiþii reprezintã investiþia
netã sau dezinvestirea netã. FNTI oferã informaþii cu privire la modul în
care firma îºi asigurã creºterea internã (investiþiile în imobilizãri
necorporale ºi corporale) ºi creºterea externã (investiþiile în alte firme).
Un FNTI cu semnul minus (plãþi pentru imobilizãri mai mari decât
încasãrile din cedarea de imobilizãri) nu se apreciazã negativ, dimpotrivã
este un mesaj pozitiv pentru utilizatorii de informaþii financiare.
În cazul în care FNTI este pozitiv, iar FNTE este negativ, rezultã o
concluzie nefavorabilã pentru firmã, ºi anume cã pentru a-ºi continua
activitatea firma a fost obligatã sã vândã din activele imobilizate, ceea ce
are ca efect reducerea potenþialului de a crea fluxuri de trezorerie în viitor.
Analiza fluxurilor de trezorerie din activitatea de investiþii poate fi
aprofundatã pe baza urmãtoarelor rate:
a) rata autofinanþãrii minime (Ra):
Amortizarea anualã Ra = Plãþile totale pentru imobilizãri necorporale ºi corporale • 100
b) rata de finanþare a investiþiilor pe seama vânzãrilor de active:
Încasãri din vânzarea de imobilizãri Rfi = Plãþile pentru amortizarea de imobilizãri • 100
c) rata autofinanþãrii de menþinere ºi dezvoltare:
FNTE Rad = Plãþile totale pentru imobilizãri necorporale ºi corporale • 100
Universitatea Spiru Haret
266
6.6.3. Analiza fluxurilor de trezorerie din activitatea de finanțare
Fluxul net de trezorerie din activitatea de finanþare (FNTF) se
calculeazã prin metoda directã. Relaþia de calcul este urmãtoarea:
1. Încasãri din emisiunea de acþiuni ºi alte instrumente de capital
propriu;
2. Încasãri din emisiunea de obligaþiuni, ipoteci ºi alte împrumuturi;
3. Plãþi cãtre acþionari (rãscumpãrarea de acþiuni ºi dividende);
4. Rambursãrile privind sumele împrumutate;
5. Plãþile privind operaþiunile de leasing financiar;
6. Flux net de lichiditãþi din activitãþi de finanþare (1+2-3-4-5).
Fluxurile de trezorerie de finanþare de natura intrãrilor ºi ieºirilor au
ca efect modificãri în dimensiunea ºi ponderea capitalurilor proprii ºi
împrumutate (structura financiarã a firmei).
Dinamica intrãrilor de numerar reflectã capacitatea firmei de a atrage
noi surse de finanþare pentru exploatare ºi pentru investiþii, iar dinamica
ieºirilor de numerar reliefeazã capacitatea firmei de a remunera acþionarii ºi
a rambursa ratele scadente aferente împrumuturilor anterioare ºi
operaþiunilor de leasing financiar.
Analiza fluxurilor de trezorerie din activitatea de finanþare poate fi
completatã pe baza urmãtoarelor rate:
a) rata de finanþare a investiþiilor noi pe seama împrumuturilor
(Rfin):
Încasãri din emisiuni de obligaþiuni ºi alte împrumuturi Rfin = Plãþi privind imobilizãri necorporale, corporale ºi financiare • 100
b) ponderea dividendelor plãtite în FNTE:
Dividende plãtite
FNTE • 100
c) rata capacitãþii de a rambursa împrumuturile pe seama FNTE:
Plãþi privind rambursarea de împrumuturi
FNTE • 100
d) ponderea plãþilor privind operaþiunile de leasing financiar în
FNTE:
Plãþi privind leasingul financiar FNTE • 100
Universitatea Spiru Haret
267
În concluzie, fluxul net total de trezorerie, ca sumã a celor trei fluxuri
studiate, reprezintã îmbogãþirea sau sãrãcirea firmei în termeni de lichiditate.
Concepte cheie: bilanþ patrimonial (financiar); bilanþ funcþional;
patrimoniu net; fond de rulment; necesar de fond de rulment; trezorerie
netã; lichiditate; solvabilitate; echilibru economico-financiar; viteza de
rotaþie a activelor circulante; eliberarea / imobilizarea de capitaluri; flux
net de numerar din activitatea de exploatare; flux net de numerar din
activitatea de investiþii; flux net de numerar din activitatea de finanþare;
situaþia fluxurilor de numerar; metoda directã de prezentare a situaþiei
fluxurilor de numerar; metoda indirectã de stabilire a fluxurilor de
numerar din exploatare.
Întrebări recapitulative:
1. Care sunt principalele tipuri de bilanþ utilizate în analiza financiarã
a firmei ºi care este utilitatea lor?
2. Care este semnificaþia patrimoniului net ºi care sunt cauzele care
pot determina modificarea acestuia?
3. Cum interpretaþi situaþia:
– indicele creanþelor 115%
– indicele cifrei de afaceri 120%
– indicele profitului aferent cifrei de afaceri 105%
4. Cum stabiliþi ratele de solvabilitate ºi care este semnificaþia lor?
5. Care sunt relaþiile de calcul al ratelor de lichiditate?
6. Cum se calculeazã rata autonomiei financiare ºi care este
semnificaþia acesteia?
7. Cum interpretaþi situaþia:
– indicele capitalului propriu 115%
– indicele capitalului permanent 110%
– indicele activelor imobilizate 120%
– indicele profitului net 109%
8. Cum stabiliþi influenþa modificãrii cifrei de afaceri asupra duratei
unei rotaþii a activelor circulante ºi cum interpretaþi cazul cu „–”?
9. Raportul dintre capitalul permanent ºi activele imobilizate este
subunitar. Cum interpretaþi situaþia?
Universitatea Spiru Haret
268
10. Definiþi cele trei categorii de fluxuri nete de numerar din cadrul
Situaþiei fluxurilor de numerar ºi tipurile de operaþiuni monetare care se
încadreazã în acestea.
11. Care este diferenþa dintre metoda directã ºi metoda indirectã de
prezentare a situaþiei fluxurilor de trezorerie?
12. Pe baza informaþiilor din cadrul situaþiilor financiare ale unei
firme (bilanþul ºi contul de profit ºi pierdere) sã se întocmeascã ºi sã se
analizeze situaþia fluxurilor de numerar conform metodei indirecte.
BIBLIOGRAFIE
1. Georgescu N., Robu V., Analiza economico-financiarã, Editura
ASE, Bucureºti, 2001
2. Iºfãnescu A., Robu V., Analiza economico-financiarã, Editura
ASE, Bucureºti, 2002
3. Moroºan Iosefina, Analiza economico-financiarã. Tehnici ºi
metode, Editura Fundaþiei România de Mâine, Bucureºti, 2002
4. Niculescu Maria, Diagnostic financiar, Editura Economicã,
Bucureºti, 2003
5. Russu C., Albu Mãdãlina, Diagnosticul ºi strategia firmei, Editura
Tribuna Economicã, Bucureºti, 2005
6. ªtefãnescu Aurelia, Performanþa financiarã a întreprinderii,
Editura Economicã, Bucureºti, 2005
7. Vâlceanu Gh. º.a., Analiza economico-financiarã, Editura
Economicã, Bucureºti, 2005
Universitatea Spiru Haret
269
CAPITOLUL 7
ANALIZA RISCULUI
Obiective
• prezentarea ºi determinarea riscului economic
• evaluarea riscului economic
• prezentarea metodologiei de analizã a riscului financiar
• identificarea factorilor ºi cauzelor care genereazã riscul de faliment.
În linii generale, riscul reprezintã probabilitatea ca un eveniment
nedorit sã se producã.
Nu existã activitate economicã în care sã nu intervinã riscul la un
moment dat. Intensitatea acestuia poate fi însã diferitã în funcþie de
domeniu, de tendinþele pieþei, de imaginea þãrii în contextul mondial etc.
Orice firmã este supusã riscului: de exploatare, financiar ºi de faliment.
7.1. Analiza riscului economic (de exploatare)
Riscul economic mai este cunoscut ºi sub denumirea de risc de
exploatare sau operaþional ºi reprezintã incapacitatea unei firme de a se
adapta la modificãrile mediului, cu costuri minime.
În activitatea de exploatare, riscul depinde în mare mãsurã de modul
de gestionare a factorilor interni ºi, în principal, de evoluþia preþurilor de
vânzare, de raportul cost-preþ, de modificarea structurii cheltuielilor în
raport cu volumul de activitate.
Practic, pentru determinarea riscului de exploatare se analizeazã
pragul de rentabilitate (vezi paragraful 5.7).
Evaluarea riscului de exploatare se realizeazã pe baza interpretãrilor
date valorilor aferente indicatorilor determinaþi la pragul de rentabilitate. Se
subînþelege cã atunci când o firmã realizeazã o producþie ºi o cifrã de
afaceri sub nivelul aferent punctului mort, se înregistreazã pierderi. De
Universitatea Spiru Haret
270
asemenea, dacã perioada criticã este mai mare decât perioada implicatã în
analizã firma nu îºi acoperã toate cheltuielile de exploatare. Pe termen
scurt, o astfel de situaþie nu este alarmantã, deoarece este posibil ca în
politica firmei sã fi intervenit anumite evenimente care au modificat
evoluþia aºteptatã (de exemplu, realizarea unei investiþii care nu a condus la
obþinerea unor performanþe deosebite în acelaºi an, modificarea deciziilor
strategice etc.).
Pe termen lung, perpetuarea unei situaþii negative poate accentua
foarte mult riscul de exploatare, astfel cã autonomia financiarã a firmei se
va reduce odatã cu creºterea gradului de îndatorare. Consecinþa va fi
creºterea riscului financiar ºi chiar a riscului de faliment. Rezultã cã analiza
riscului economic (operaþional) oferã imaginea stãrii de sãnãtate a firmei.
Metodele de evaluare a riscului de exploatare prezintã însã ºi unele
limite. De exemplu, condiþiile economice se considerã relativ constante pe
timpul analizei, însã în practicã situaþia este de multe ori alta; ritmul de
creºtere al cheltuielilor variabile se considerã egal cu dinamica volumului
de activitate; cheltuielile fixe sunt considerate constante, deºi uneori ele se
pot modifica semnificativ în contextul apariþiei unor factori conjuncturali.
Din analiza pragului de rentabilitate s-a constatat cã:
– atunci când cifra de afaceri se situeazã cu pânã la 10% peste pragul
de rentabilitate, situaþia firmei este instabilã;
– când cifra de afaceri este cu pânã la 20% mai mare decât cea a
punctului critic, firma are o situaþie relativ stabilã;
– dacã cifra de afaceri depãºeºte punctul mort cu peste 20%, situaþia
este confortabilã.
În concluzie, mãrimea riscului de exploatare este datã numai de
dimensiunea cheltuielilor fixe (rata cheltuielilor variabile este constantã în
timp). Cu cât cheltuielile fixe sunt mai mici cu atât riscul de exploatare este
mai mic (deoarece pragul de rentabilitate se obþine pentru o valoare a cifrei
de afaceri mai redusã).
7.2. Analiza riscului financiar
Pentru desfãºurarea activitãþii economice, orice firmã are nevoie de
resurse financiare pentru realizarea obiectului de activitate. Aceste resurse
financiare formeazã capitalul societãþii care este alcãtuit din douã
componente: capital propriu (resurse financiare a cãror utilizare nu
Universitatea Spiru Haret
271
presupune nici un cost) ºi datoriile (creditele atrase care genereazã
cheltuieli financiare sub forma dobânzilor).
Îndatorarea, prin mãrimea costului implicat, genereazã riscuri
financiare ºi afecteazã rezultatele finale ale firmei. Metodologia de analizã
a riscului financiar este similarã celei aferente riscului de exploatare, cu
menþiunea cã mãrimea cifrei de afaceri trebuie sã fie suficient de mare încât
sã acopere pe lângã cheltuielile totale de exploatare ºi cheltuielile cu
dobânzile. La un anumit nivel de activitate ºi cheltuielile cu dobânzile sunt
considerate cheltuieli fixe.
În acest caz, pragul de rentabilitate global se determinã dupã relaþia:
mv R
Dob Ch
v R 1
Dob Ch CA F F
PR
+
=
–
+
=
în care: ChF reprezintã cheltuielile fixe;
Dob – dobânzile;
v R – rata medie a cheltuielilor variabile ( v R = Chv/CA);
mv R – rata marjei cheltuielilor variabile ( v R 1 mv R – = ).
Rezultã cã riscul financiar creºte odatã cu creºterea gradului de
îndatorare, iar volumul de activitate necesar acoperirii cheltuielilor curente
trebuie sã creascã proporþional cu creditele atrase.
Analiza evoluþiei rentabilitãþii financiare sub incidenþa politicii
financiare a firmei este un aspect fundamental al riscului financiar, de care
sunt interesaþi acþionarii. În literatura de specialitate, levierul financiar
(„efectul de levier”) permite determinarea influenþei capitalului atras asupra
rentabilitãþii capitalului propriu.
Se porneºte de la ideea cã rezultatul exploatãrii (RE) este dependent
de rentabilitatea economicã (Re) degajatã de activul economic total al
firmei; matematic, aceastã tendinþã se prezintã astfel:
RE = At · Re
în care:
At
RE Re = este rentabilitatea economicã la 1 leu activ total.
Pentru a studia riscul financiar se face abstracþie de rezultatele
extraordinare, de impozitul pe profit ºi de veniturile financiare. În aceastã
situaþie rezultatul exerciþiului (Rex) ar putea fi determinat cu relaþia:
Rex = RE – Dob (valoarea profitului dupã ce s-au dedus dobânzile).
Universitatea Spiru Haret
272
Se ºtie cã At = Pt, unde Pt este pasivul total; deci:
At = Cpr + D
unde: D reprezintã datoriile totale.
Rata rentabilitãþii financiare poate fi scrisã astfel:
( )
Cpr
Dob D Cpr
Cpr
Dob Re At
Cpr
x Re Rf
– +
=
– ·
= =
Cpr
p D Re D Re Cpr Rf
– · + ·
=
( )
Cpr
D p Re Re Rf · – + =
în care: p D Dob · = unde p este rata dobânzii;
D – datoriile.
În cazul în care firma datoreazã impozit pe profit relaþia de calcul
devine:
( ) ( ) Cip 1
Cpr
D p Re Re Rf – ..
.
..
.
· – + =
unde: Cip – cota de impozit pe profit;
Rf – rentabilitatea financiarã (a capitalului propriu);
Cpv
D – levierul;
( )
Cpr
D p Re · – – efectul de levier.
Din relaþia de mai sus rezultã cã efectul de levier acþioneazã
pozitiv atunci când rata rentabilitãþii economice este superioarã ratei
medii a dobânzilor la creditele atrase. În acest scop, toate elementele
de activ implicate în realizarea rentabilitãþii economice trebuie sã fie
utilizate cu maximum de eficienþã (randamentul activelor totale
CA/AT sã fie cât mai mare) iar rata rentabilitãþii comerciale sã creascã
foarte mult. Dacã resursele atrase nu sunt performante atunci costurile
acestora pot afecta solvabilitatea ºi lichiditatea, care în final pot duce
la blocaje financiare ce mãresc riscul financiar.
Universitatea Spiru Haret
273
7.3. Analiza riscului de faliment
Falimentul este un proces care începe financiar ºi se terminã
legal. Dezechilibrul financiar constituie etapa premergãtoare
falimentului ºi este efectul incapacitãþii activelor curente lichide de a
stinge obligaþiile curente existente în baza contractelor financiare.
Cauzele falimentului sunt diverse:
ã managementul neperformant;
ã disfuncþionalitãþi interne;
ã factori externi (concurenþa, ciclul de viaþã al firmei; recesiunea
economicã, calamitãþi);
Riscul de faliment poate fi analizat din mai multe puncte de vedere:
a) Analiza staticã a riscului de faliment se poate realiza prin
compararea mãrimilor principalelor elemente de activ ºi de pasiv ºi
prin determinarea ratelor de solvabilitate ºi de structurã financiarã a
pasivului. Pe aceastã bazã se obþin informaþii despre evoluþia fondului
de rulment al firmei, respectiv despre durata medie de rambursare a
datoriilor pe termen scurt. Se apreciazã cã riscul de faliment se
diminueazã o datã cu creºterea fondului de rulment ºi atunci când, la
termen, activele circulante transformate în lichiditãþi depãºesc
valoarea datoriilor curente.
b) De asemenea, concluzii pertinente cu privire la faliment se
pot desprinde ºi dacã se realizeazã o analizã funcþionalã a riscului de
faliment, prin studierea corelaþiei fond de rulment – necesar de fond
de rulment – trezorerie netã.
c) O importanþã deosebitã în analiza riscului de faliment o are
metoda scorurilor, utilizatã frecvent de instituþiile creditoare cu scopul
de a se asigura împotriva riscului de insolvabilitate a clienþilor.
Scorul este o metodã de diagnostic extern care constã în
mãsurarea ºi interpretarea riscului la care se expune investitorul,
creditorul firmei, dar ºi firma, ca sistem în activitatea viitoare. El se
bazeazã pe formularea unor judecãþi de valoare care combinã liniar un
grup de rate (în special financiare) semnificative.
Universitatea Spiru Haret
274
Din punct de vedere metodologic, determinarea scorului
necesitã parcurgerea urmãtoarelor etape de lucru:
• alegerea unui eºantion de firme, care sã cuprindã douã grupuri,
de exemplu, firme falimentare sau aflate în dificultate ºi societãþi care
nu întâmpinã probleme financiare;
• compararea firmelor din cele douã grupuri pe parcursul unui
interval de timp, prin utilizarea unor indicatori consideraþi cei mai
reprezentativi;
• selectarea indicatorilor care realizeazã cea mai bunã
discriminare (prin testare statisticã se reþin indicatorii consideraþi cu
acþiune permanentã ºi puternicã asupra eºantioanelor cercetate);
• elaborarea, prin tehnica analizei discriminante, a unei
combinaþii liniare Z a indicatorilor semnificativi, Xi:
n n 2 2 1 1 X a … X a X a Z · + + · + · =
Situaþia economico-financiarã se va reduce la un singur rezultat
matematic care va permite încadrarea firmei analizate în unul din
grupurile considerate.
• stabilirea unor puncte de inflexiune care sã realizeze
clasificarea predictivã a firmelor în cele douã grupuri;
• analiza a priori a ratei de succes a scorului Z prin compararea
clasificãrii predictive cu situaþia cunoscutã a firmelor din eºantion;
• analiza a posteori a ratei de succes a funcþiei Z prin
investigarea gradului de relevanþã pentru un alt eºantion de firme.
Principalele modele de analizã discriminantã utilizate în
predicþia falimentului, prezentate în literatura economicã sunt:
• Funcþia scor dezvoltatã de Altman;
• Modelul probabilistic al lui Deakin;
• Modelul SPRINGATE;
• Modelul Koh;
• Modelul ,,credit-men” sau ,,security-analysis”;
• Modelul CONAN ºi HOLDER;
• Modelul creditului comercial francez (CCF);
• Funcþia scor realizatã de Ion Anghel.
Rolul analizei discriminante în predicþia riscului de faliment este
de necontestat. Modelele economice omologate confirmã ideea în
acest sens. Experienþa aratã cã în practicã existã foarte multe cauze
care pot genera falimentul unei firme. Ele diferã de la caz la caz ºi
Universitatea Spiru Haret
275
uneori nu depind numai de firmã, ci de creditori sau alte instituþii
partenere ale acesteia (furnizori, stat, concurenþi etc.).
Teoria economicã nu a avut un rol decisiv în formularea
metodelor de predicþie a falimentului. De altfel, este foarte dificilã
determinarea unor factori, universali valabili care sã stea la baza
construirii unor funcþii scor general aplicabilã, indiferent de domeniul
de activitate, de þarã sau de grad de dezvoltare.
În lucrarea sa ,,Falimentul”, autorul Ion Anghel prezintã limitele
cercetãrilor cu privire la riscul de faliment. De exemplu, se constatã
cã problema vârstei companiilor falimentare a fost puþin analizatã, în
condiþiile în care s-a observat cã jumãtate din firmele falimentare au o
duratã de activitate mai micã de 5 ani. De asemenea, domeniul de
activitate ºi mãrimea companiei sunt esenþiale.
Un model de referinþã pentru economia româneascã îl
reprezintã funcþia scor realizatã de Ion Anghel. Autorul a construit
scorul pornind de la un eºantion de 276 de firme, repartizat în douã
grupuri – falimentare ºi fãrã dificultãþi financiare – care aparþin unui
numãr de 12 ramuri ale economiei naþionale. Analiza efectuatã pe
acestea a fost foarte riguroasã ºi a evidenþiat diferenþe notabile între
cele douã grupuri de firme, la toate categoriile de indicatori implicate
în calculul scorului. Metoda a respectat toate etapele necesare pentru
determinarea formei finale a funcþiei scor:
A = 5,676 + 6,3718X1 + 5,3932X2 – 5,1427X3 – 0,0105X4
în care: Xi reprezintã diferite variabile financiare.
Aprecierea riscului în modelul A:
Scorul Z Apreciere
A < 0 Faliment/Eºec
0 < A < 2,05 Zonã de incertitudine
A > 2,05 Non-faliment
Funcþia construitã are o ratã de succes aprioricã de 97% ºi este
susceptibilã de a fi eficientã ºi pentru o populaþie mai largã de firme.
Concepte cheie: risc economic (de exploatare); prag de
rentabilitate; risc financiar; rentabilitate financiarã; efect de levier;
dezechilibru financiar; faliment; risc de faliment; scor; funcþie scor;
model de analizã discriminantã.
Universitatea Spiru Haret
276
Întrebări recapitulative
1. Cum definiþi riscul de exploatare (economic)?
2. Care sunt factorii de care depinde riscul economic?
3. Cum se realizeazã evaluarea riscului economic?
4. Prezentaþi situaþiile în care se poate afla o firmã în cazul
depãºirii pragului de rentabilitate?
5. Care este relaþia de calcul a pragului de rentabilitate global,
utilizat în evaluarea riscului financiar?
6. Care este relaþia de calcul a efectului de levier?
7. În ce condiþii acþioneazã pozitiv efectul de levier asupra
rentabilitãþii financiare?
8. Definiþi falimentul unei firme.
9. Care sunt principalele cauze ale falimentului?
10. Cum se realizeazã analiza staticã a riscului de faliment?
11. În ce constã analiza funcþionalã a riscului de faliment?
12. Ce este scorul?
13. Care sunt principalele etape de lucru pentru determinarea
scorului?
14. Enumeraþi câteva modele de analizã discriminantã utilizate
în predicþia falimentului.
Bibliografie
1. Anghel G., Faliment. Radiografie ºi predicþie, Editura
Economicã, Bucureºti, 2002.
2. Moroºan Iosefina, Analizã economico-financiarã, Tehnici ºi
metode, Editura Fundaþiei România de Mâine, Bucureºti, 2002.
3. Mãrgulescu D. (coord.), Analizã economico-financiarã a
întreprinderii, Editura Tribuna Economicã, Bucureºti, 1994.
4. Niculescu Maria, Diagnostic financiar, Editura Economicã,
Bucureºti, 2003.
5. Vâlceanu Gh. º.a., Analizã economico-financiarã, Editura
Economicã, Bucureºti, 2005.
Universitatea Spiru Haret
277
CAPITOLUL 8
MODELE ÎN ANALIZA ECONOMICO – FINANCIARĂ
ÎN COMERȚ, TURISM ȘI EXPLOATAȚIILE AGRICOLE
Obiective
• cunoaºterea ºi modelarea principalelor indicatori de caracterizare
a activitãþii firmelor de comerþ;
• mãsurarea ºi interpretarea acþiunii factorilor specifici activitãþii de
comerþ;
• cunoaºterea ºi modelarea principalelor indicatori de caracterizare
a activitãþii firmelor din turism;
• prezentarea principalelor indicatori de caracterizare a activitãþii
exploataþiilor agricole;
• mãsurarea ºi interpretarea factorilor specifici activitãþii de turism
ºi ai exploataþiilor agricole;
• prezentarea ºi cuantificarea consecinþelor modificãrii principalilor
indicatori ai activitãþii de comerþ, turism ºi ai exploataþilor agricole.
8.1. Probleme ºi modele de analizã economico-financiarã
în comerþ
Aspectele de bazã prezentate în continuare se referã la:
1. Analiza diagnostic a cifrei de afaceri ºi a reflectãrii ºi în
performanþele economico-financiare ale întreprinderilor din comerþ.
2. Analiza diagnostic a cheltuielilor în întreprinderile de comerþ.
3. Analiza rentabilitãþii în întreprinderile de comerþ.
8.1.1. Analiza diagnostic a cifrei de afaceri în comerț
Universitatea Spiru Haret
278
Activitatea economicã desfãºuratã de unitãþile comerciale se
reflectã în volumul vânzãrilor ºi încasãrilor obþinute în cursul perioadei
analizate.
Pentru analiza de tip factorial a abaterii cifrei de afaceri faþã de un
nivel de referinþã se pot utiliza mai multe modele, ºi anume:
1. ( ) CA D d pv i i = · ‡”
2. ( ) ( )
CA D N
N N
T N
CA D
T s
op
s
z
op z
= · · ·
3. ( )
( )
CA D N
T N
CA D
T l
z
l z
= · ·
4. ( )
( )
CA D S
N S
T N
CA D
T c
l c
z
l z
= · · ·
unde:
CA(D) = cifra de afaceri (desfacerea mãrfurilor);
di = desfacerea mãrfurilor pe grupe, sectoare de
activitãþi, raioane, unitãþi, centre de cost-profit;
pvi = preþul de vânzare unitar pe articole de mãrfuri;
Ns = numãrul mediu al personalului comercial;
Nop = numãrul mediu al personalului operativ;
Tz = numãrul total de zile lucrate;
Nl = numãrul de locuri de vânzare;
Sc = suprafaþa comercialã.
Analiza factorialã a abaterii cifrei de afaceri faþã de un nivel de
referinþã, dupã modelul 2 se realizeazã pe baza sistemului factorial
prezentat în fig. 8.1.
( ) ÄNs á
Universitatea Spiru Haret
279
( ) Ä
N N
op
s
â
Ä CA(D)
( ) Ä
T N
z
op
ã
( )
( ) Ä
CA D
Tz
ë
Fig. 8.1.
Influenþele principalilor factori asupra abaterii cifrei de afaceri faþã
de un nivel de referinþã se calculeazã astfel:
1. Influenþa numãrului mediu al personalului comercial (factorul
á):
(á1 – á0)â0ã0ë0
2. Influenþa ponderii personalului operativ în totalul personalului
comercial (factorul â):
á1(â1 – â0) ã0ë0
3. Influenþa numãrului mediu de zile pe un angajat operativ
(factorul ã):
á1 â1 (ã1 – ã0) ë0
4. Influenþa desfacerii medii zilnice (factorul ë):
á1 â1 ã1 (ë1 – ë0)
Pentru explicarea eventualelor influenþe pozitive sau negative a
factorilor asupra abaterii cifrei de afaceri din activitatea de comerþ se pot
reþine urmãtoarele:
• reducerea personalului comercial, realizatã pe seama celorlalte
categorii (în afara celui operativ), se apreciazã pozitiv cu condiþia ca
mecanismul managerial la care participã diverse compartimente sã nu
afecteze desfacerea mãrfurilor;
• creºterea ponderii personalului operativ implicat direct în actul de
vânzare-cumpãrare reprezintã o situaþie favorabilã, având ca efect
Universitatea Spiru Haret
280
satisfacerea rapidã a cerinþelor clienþilor, creºterea cifrei de afaceri ºi a
calitãþii serviciilor, implicit a fidelitãþii clienþilor faþã de firmã;
• creºterea numãrului mediu de zile pe un angajat operativ
echivaleazã cu o îmbunãtãþire a utilizãrii timpului de muncã;
• creºterea desfacerii medii zilnice (productivitãþii muncii) se
apreciazã pozitiv deoarece contribuie la sporul cifrei de afaceri.
Se face sublinierea cã desfacerea mãrfurilor nu înseamnã automat
ºi creºterea productivitãþii muncii, deoarece desfacerea medie zilnicã sau
pe un salariat poate fi sensibil influenþatã de structura desfacerii (ceea ce
nu înseamnã creºterea productivitãþii muncii).
În cazul utilizãrii modelului 4, modificarea desfacerii mãrfurilor se
explicã factorial prin:
1. Influenþa suprafeþei comerciale:
( ) S S
N S
T N
D
T c c
l c
z
l z
1 0
0
0
0
0 0
0 – · ·
2. Influenþa numãrului de locuri de vânzare pe unitate de suprafaþã
comercialã (10,100 mp):
S
N
S
N S
T N
D
T c
l c
l c
z
l z
1
1
1
0
0
0
0 0
0 –
.
. .
.
. .
·
3. Influenþa timpului de muncã pe loc de vânzare:
S
N
S
T N
T N
D
T c
l c
z l
z
l z
1
1
1
1
1
0
0 0
0 · –
.
. .
.
. .
4. Influenþa desfacerii medii zilnice:
S
N
S
T N
D T
D
T c
l c
z
l z z
1
1
1
1
1 1 0
1 0 · · –
.
. .
.
. .
Primii doi factori-variabile reclamã unele precizãri, ºi anume:
• creºterea suprafeþei comerciale poate sã determine o mãrire a
desfacerii mãrfurilor, în mod direct, dacã se referã la lãrgirea reþelei de
magazine ºi în mãsura în care faciliteazã servirea mai rapidã ºi civilizatã a
clienþilor;
Universitatea Spiru Haret
281
• numãrul de locuri pe unitate de suprafaþã poate fi un factor real al
creºterii desfacerii mãrfurilor dacã implicã raþionalitatea utilizãrii
spaþiului corelatã cu volumul, frecvenþa ºi timpul de satisfacere a cererii.
În comerþ, strategia creºterii cifrei de afaceri are la bazã ºi o
multitudine de factori ai cererii de consum: factorul demografic (pe sexe,
vârstã, categorii socio-profesionale), evoluþia solvabilitãþii, schimbãri ale
modei, starea de sãnãtate etc.
8.1.1.1. Analiza reflectãrii cifrei de afaceri în indicatorii de bazã
ai performanþei economico-financiare a întreprinderii
Cifra de afaceri (desfacerea mãrfurilor), ca valoare, se reflectã în
urmãtorii indicatori ai performanþei economico-financiare a întreprinderii:
a) Suma profitului aferent desfacerii mãrfurilor:
ÄD pr · 0 sau ( ) 1
100 1 0 0 D D Rc
–
unde: pr0 = profitul mediu la 1 leu cifrã de afaceri;
Rc0 = rata rentabilitãþii comerciale
b) Valoarea adãugatã aferentã:
ÄD va · 0
unde: va0 = valoarea adãugatã la 1 leu cifrã de afaceri
c) Eficienþa activelor de exploatare:
ÄD
Ae1
d) Eficienþa mijloacelor fixe (cifra de afaceri la 1.000 lei
mijloace fixe):
ÄD
Mf1
e) Eficienþa activelor circulante de exploatare:
ÄD
Ace1
f) Eficienþa stocurilor:
ÄD
S1
Universitatea Spiru Haret
282
g) Eficienþa muncii caracterizatã pe baza profitului aferent
desfacerii mãrfurilor pe un salariat:
ÄD pr
NS
· 0
1
unde: NS = numãrul mediu al salariaþilor.
h) Eficienþa capitalurilor:
• direct:
ÄD
K1
unde: K1 = capitalul social, propriu, permanent
• prin profit:
ÄD pr
K
· 0
1
i) Suma cheltuielilor variabile:
1
100
ÄD Nv ·
unde: Nv = nivelul mediu al cheltuielilor de circulaþie variabile
j) Nivelul relativ al cheltuielilor de circulaþie fixe:
C D
C D
f f 0 0
1 0
1000 –
.
. .
.
. .
·
8.1.2. Analiza cheltuielilor în comerț
8.1.2.1. Analiza costurilor totale la 1.000 lei cifrã de afaceri
ºi a reflectãrii lor în principalii indicatori ai performanþei
economico-financiare a firmei
Se au în vedere douã modele de calcul ºi analizã a costurilor totale
în comerþ:
1. ( )
( )
C
g ct
t
i
i
n
i
1000 1
1000
100
=
·
= ‡”
Universitatea Spiru Haret
283
2. ( ) C
d ct
d pv
t
i
i
n
i
i
i
n
i
1000 1
1
1000 =
· ·
× =
=
‡”
‡”
unde:
( ) Ct
1000 = costurile totale la 1.000 lei desfacere a mãrfurilor
(respectiv, costul mãrfurilor plus cheltuielile de
circulaþie la 1.000 lei);
gi = structura desfacerii mãrfurilor pe sectoare de
activitate sau grupe de mãrfuri;
cti = costul total pe sectoare de activitate, unitãþi
operative, pe centre de cost-profit sau grupe de
mãrfuri;
di = desfacerea mãrfurilor pe sectoare de activitate sau
grupe de mãrfuri;
pvi = preþul mediu de vânzare pe unitate de mãrfuri,
articole, pe sectoare de activitate sau grupe de
mãrfuri.
Modelul 1 se aplicã factorial astfel:
Ä gi
Ä i
( ) Äcmi
1000
( ) Ct
1000 Ä pc-á
( ) Äcti
1000
Ä csj
( ) Ächi
1000 Ä i
Ä pj
Ä á
Fig. 8.2.
Universitatea Spiru Haret
284
unde:
( ) cmi
1000 = costul mãrfurilor la 1000 lei desfacere pe sectoare
de activitate, unitãþi operative sau grupuri de
mãrfuri;
( ) chi
1000 = cheltuieli de circulaþie la 1000 lei desfacere pe
sectoare de activitate, unitãþi operative sau grupuri
de mãrfuri;
csj = consumurile fizice de resurse pe sectoare sau
grupe de mãrfuri;
pj = preþul pe unitate de resursã consumatã pe sectoare
sau grupe de mãrfuri;
pc = preþul de cumpãrare al mãrfurilor;
i = inflaþia (indicele preþurilor);
á = efectul inflaþiei reflectat în preþurile de cumpãrare
(mãrfuri ºi resurse).
Modelul 2 se analizeazã dupã urmãtoarea schemã:
Ä gi
Ä i
Äpvi
( ) Ct
1000 Ä pvi-á
Ä csj
Ä cti Ä i
Ä pj
Ä á
Fig. 8.3.
Costurile la 1000 lei desfacere se reflectã în principalii indicatori ai
performanþei economico-financiare a întreprinderii astfel:
Universitatea Spiru Haret
285
1. Suma profitului aferent desfacerii mãrfurilor:
( ) ( ) ( ) – – · C C
D
t t 1 0
1000 1000 1
1000
2. Eficienþa activelor de exploatare:
relaþia 1
Ae1
unde: Ae = active de exploatare;
3. Eficienþa mijloacelor fixe:
relaþia 1
Mf1
unde: Mf = valoarea medie a mijloacelor fixe;
4. Eficienþa suprafeþei comerciale:
relaþia 1
Sc1
unde: Sc = suprafaþa comercialã;
5. Eficienþa activelor circulante de exploatare:
relaþia 1
Ace1
unde: Ace = active circulante de exploatare;
6. Eficienþa capitalurilor:
relaþia 1
K1
unde: K = capitaluri;
5. Eficienþa muncii:
relaþia 1
Ns1
unde: Ns = numãrul mediu al personalului comercial.
8.1.2.2. Analiza cheltuielilor de circulaþie totale
(variabile ºi fixe)
Cheltuielile de circulaþie, generate de procesul de cumpãrarevânzare,
se împart, în funcþie de legãtura cu dinamica volumului
desfacerii mijloacelor, în cheltuieli variabile ºi cheltuieli fixe.
Universitatea Spiru Haret
286
Analiza de tip factorial a sumei cheltuielilor de circulaþie se
realizeazã pe baza modelului general reprezentat astfel:
Ä Nl
Ä D
Ä
T
N
z
l
Ä Chv
Ä
D
Tz
Ä Cht
Ä gi
ÄNv
Ä nvi
Ä Cf Cfi cu factori proprii
Fig. 8.4. Sistemul factorial al cheltuielilor de circulaþie totale
unde:
Cht = suma cheltuielilor de circulaþie totale;
Chv = suma cheltuielilor de circulaþie variabile;
Cf = suma cheltuielilor de circulaþie fixe;
D = volumul desfacerii mãrfurilor;
Nv = nivelul mediu relativ al cheltuielilor variabile;
Nl = numãrul locurilor de vânzare;
Tz = numãrul total de zile lucrate;
gi = structura desfacerii mãrfurilor;
nvi = nivelurile relative ale cheltuielilor de circulaþie
variabile pe grupe de mãrfuri, sectoare de
activitate sau unitãþi operative.
Universitatea Spiru Haret
287
Relaþiile de stabilire a influenþelor factorilor sunt:
1. Influenþa sumei cheltuielilor de circulaþie variabile:
Chv1 – Chv0
din care:
1.1. Influenþa volumului desfacerii mãrfurilor:
( ) 1
1000 1 0 0 D D Nv
– ·
din care:
1.1.1. Influenþa numãrului locurilor de vânzare:
( ) 1
1000 1 0
0
0 0
0
0 N N
T N
D T
N l l
z
l z
v – · ·
.
. .
.
. .
1.1.2. Influenþa timpului de muncã pe loc de vânzare:
1
1000 1
1
1
0
0 0
0
0 N
T N
T N
D T
N l
z l
z
l z
v –
.
. .
.
. .
·
.
. ..
.
. ..
1.1.3. Influenþa desfacerii medii zilnice:
1
1000 1
1
1 1 0
0
1 0 N
T N
D T
D T
N l
z
l z z
v · –
.
. .
.
. .
.
. ..
.
. ..
·
1.2. Influenþa nivelului mediu relativ al cheltuielilor de circulaþie
variabile:
( ) 1
1000 1 1 0 · · – D N N v v
din care:
1.2.1. Influenþa structurii desfacerii mãrfurilor:
( ) ( ) 1
1000 1 0 · · – D N N r
v v
( ) r
v
i i N
g nv
=
· ‡” 1 0
100
unde:
gi = structura desfacerii mãrfurilor;
nvi = nivelurile relative ale cheltuielilor de circulaþie
variabile pe grupe de mãrfuri
Universitatea Spiru Haret
288
1.2.2. Influenþa nivelurilor relative ale cheltuielilor de circulaþie
variabile pe grupe de mãrfuri sau sectoare de activitate:
( ) ( ) 1
1000 1 1 · · – D N N v
r
v
2. Influenþa sumei cheltuielilor fixe:
C C f f 1 0
–
din care (cu titlul exemplificativ):
2.1. Influenþa cheltuielilor cu amortizarea:
A A m m 1 0
–
unde Am = suma amortizãrii mijloacelor fixe
din care:
2.1.1. Influenþa valorii medii a mijloacelor fixe:
( ) 1
1000 1 0 0 · – M M c f f
unde:
Mf = valoarea medie a mijloacelor fixe;
c = cota medie de amortizare.
2.1.2. Influenþa cotei medii de amortizare: ( ) 1
1000 1 1 0 · – M c c f
din care:
2.1.2.1. Influenþa structurii mijloacelor fixe pe categorii:
( ) ( ) 1
1000 1 0 · · – M c c f
r unde
( ) r i i c
g c
=
· ‡” 1 0
100
respectiv:
gi = structura mijloacelor fixe pe categorii;
ci = cotele de amortizare pe categorii de mijloace fixe.
2.2. Influenþa cheltuielilor cu chiria: chc S
chc
S
= ·
unde:
S = suprafaþa comercialã;
chc
S
= tariful pe unitatea de suprafaþã.
Universitatea Spiru Haret
289
Referitor la influenþele principalilor factori asupra modificãrii sumei
cheltuielilor de circulaþie se iau în considerare urmãtoarele elemente de bazã:
a) Influenþa volumului desfacerii mãrfurilor asupra sumei
cheltuielilor de circulaþie variabile se considerã normalã în condiþiile în
care indicele sumei cheltuielilor variabile (Ichv) este egal cu indicele
volumului desfacerii mãrfurilor (ID) : Ichv = ID. În cazul unei inegalitãþi :
Ichv < ID, se înregistreazã utilizarea eficientã a resurselor variabile
consumate pentru realizarea procesului de desfacere a mãrfurilor.
b) Referitor la factorii creºterii volumului desfacerii: creºterea
numãrului locurilor de vânzare se are în vedere în cazul extinderii reþelei
de desfacere; numãrul mediu de zile pe loc de vânzare echivaleazã cu
utilizarea timpului de muncã (limitarea sau înlãturarea unor cauze ale
absentãrii înseamnã o contribuþie la creºterea desfacerii mãrfurilor);
desfacerea medie zilnicã (productivitatea muncii) reprezintã factorul
calitativ determinant al volumului desfacerii mãrfurilor.
c) Pentru a putea fi apreciatã influenþa nivelului relativ al
cheltuielilor de circulaþie, este necesar a fi dedublatã în influenþa
structurii ºi cea a nivelurilor relative ale cheltuielilor pe grupe de mãrfuri
sau sectoare de activitate.
Influenþa structurii se explicã prin creºterea ponderii unor grupe de
mãrfuri sau sectoare de activitate cu niveluri relative ale cheltuielilor de
circulaþie mai mici sau mai mari decât nivelul mediu al aceleiaºi
perioade. Este consideratã normalã situaþia când modificarea structurii
este determinatã de cerere.
În ceea ce priveºte nivelurile relative pe grupe de mãrfuri, micºorarea
lor trebuie sã nu afecteze calitatea procesului de cumpãrare-vânzare.
d) Cheltuielile fixe pot creºte în principal datoritã preþurilor
resurselor consumate care intrã în aceastã categorie, ca urmare a inflaþiei.
Eficienþa poate fi remarcatã în cazul în care indicele desfacerii
devanseazã indicele cheltuielilor fixe (ID > ICF).
Cheltuielile fixe pot fi analizate ºi ca nivel relativ, funcþie de
volumul desfacerilor ºi suma acestora, astfel:
1. Modificarea volumului desfacerii mãrfurilor:
C D
C D
f f 0 0
1 0
1000 –
.
. .
.
. .
·
Universitatea Spiru Haret
290
sau
N
ID
N c
c
0
0 –
unde:
Nc = nivelul mediu relativ al cheltuielilor fixe;
ID = indicele desfacerii mãrfurilor.
2. Influenþa sumei cheltuielilor fixe:
C C
D
f f 1 0
1
1000
–
·
sau
N
N
ID c
c
1
0 –
Analiza cheltuielilor componente ale costurilor se realizeazã
similar celei exemplificate în prima parte a cursului, luând în considerare
unele specificaþii, acolo unde sectorul de activitate le reclamã.
8.1.3. Analiza rentabilității în firmele de comerț
Pentru analiza rentabilitãþii în firmele de comerþ se pot avea în
vedere urmãtoarele modele:
1. c R D
100
1 P · · =
2. P = A – cht
3.
D
P
T
D
N
T
N
N N P
z op
z
s
op
s · · · · =
4.
z l
z
c
l
c T
D
N
T
S
N S P · · · =
5.
D
P
A
D A P
e
e · · =
Universitatea Spiru Haret
291
6.
D
P
K
D K P
p
p · · =
unde:
P – profitul aferent desfacerii mãrfurilor;
D – volumul desfacerii mãrfurilor;
Rc – rata medie a rentabilitãþii comerciale;
A – suma adaosului comercial;
cht – suma cheltuielilor de circulaþie;
Ae – active de exploatare;
Kp – capital permanent;
Ns, Nop, Tz – vezi analiza cifrei de afaceri;
P/D – profitul la 1 leu vânzare.
Dupã primul model, profitul se poate explica factorial cu ajutorul
sistemului:
Ä D
Ä P Ä gi
ÄRc Ä nti
Ä rci
Ä cai
Modificarea sumei profitului este generatã de influenþa
urmãtorilor factori:
1. Influenþa volumului desfacerii mãrfurilor:
( ) 0 c 0 1 R D D
100
1 –
din care:
1.1. Influenþa numãrului de locuri de vânzare:
( ) 0 c
0 z
0
0 l
0 z
0 l 1 l R
T
D
N
T
N N
100
1
. .
.
.
. .
.
.
· · –
unde:
Nl – numãrul locurilor de vânzare;
Tz – numãrul de zile lucrate pe loc de vânzare.
Universitatea Spiru Haret
292
1.2. Influenþa numãrului mediu pe zile lucrate pe loc de
vânzare (utilizarea timpului de muncã):
0
0 0
0
1
1
1 c
z
0
l
z
l
z
l R
T
D
N
T
N
T
N
100
1
. .
.
.
. .
.
.
·
. .
.
.
. .
.
.
–
1.3. Influenþa desfacerii medii zilnice:
0
0 1 1
1
1 c
z
0
z
1
l
z
l R
T
D
T
D
N
T
N
100
1 ·
. .
.
.
. .
.
.
. .
.
.
. .
.
.
– ·
2. Influenþa ratei medii a rentabilitãþii comerciale:
( ) 0 1 c c 1 R R D
100
1 – · ·
din care:
2.1. Influenþa structurii desfacerii mãrfurilor:
( )
.. .
.. .
– · · 0 c c
r
1 R R D
100
1
2.2. Influenþa ratelor rentabilitãþii comerciale pe grupe de
mãrfuri (unitãþi operative, tipuri de activitãþi):
( )
.. .
.. .
– · · c
r
c 1 R R D
100
1
1
din care:
2.2.1. Influenþa nivelurilor relative ale cheltuielilor de
circulaþie pe grupe de mãrfuri:
( )
.. .
.. .- · · – t
r
t 1 N N D
100
1
1
2.2.2. Influenþa cotelor de adaos comercial pe grupe
de mãrfuri sau alte tipuri de structuri:
( )
.. .
.. .
– · · C C D
100
1 r
1 1
Modelul 2 se explicã factorial dupã urmãtorul sistem:
Universitatea Spiru Haret
293
Ä D
Ä A Ä gi
ÄC
Ä cai
Ä P
Ä D
Ä
chv
Ä gi
ÄNV
Ä cht Ä nvi
Ä chf – cu aprofundare pe
cheltuieli ºi factori proprii
Pe baza acestui model, modificarea profitului se explicã factorial
astfel:
1. Influenþa sumei adaosului comercial:
A1 – A0
din care:
1.1. Influenþa volumului desfacerii mãrfurilor:
( )0 0 1 c D D
100
1 –
din care:
1.1.1. Influenþa numãrului de locuri de vânzare:
( ) 0
z
0
l
z
l l c
T
D
N
T
N N
100
1
0 0
0
0 1 .
..
.
. ..
.
· · –
1.1.2. Influenþa timpului de muncã pe loc de vânzare:
0
z
0
l
z
l
z
l c
T
D
N
T
N
T
N
100
1
0 0
0
1
1
1 .
.
.
.
. .
.
.
·
. .
.
.
. .
.
.
–
1.1.3. Influenþa desfacerii medii zilnice:
Universitatea Spiru Haret
294
0
z
0
z
1
l
z
l c
T
D
T
D
N
T
N
100
1
0 1 1
1
1
·
. .
.
.
. .
.
.
. .
.
.
. .
.
.
– ·
1.2. Influenþa cotei medii de adaos comercial:
( ) 0 1 1 c c D
100
1 – · ·
din care:
1.2.1. Influenþa structurii desfacerii mãrfurilor:
( )
.. .
.. .
– · · 0
r
1 c c D
100
1
1.2.2. Influenþa cotelor de adaos pe grupe de mãrfuri:
( )
.. .
.. .
– · · c c D
100
1 r
1 1
2. Influenþa sumei cheltuielilor de circulaþie totale:
– (cht1 – cht0)
din care:
2.1. Influenþa sumei cheltuielilor de circulaþie variabile:
– (chv1 – chv0)
din care:
2.1.1. Influenþa volumului desfacerii mãrfurilor:
( ) 0 V 0 1 N D D
100
1 – –
din care:
2.1.1.1. Influenþa numãrului locurilor de vânzare:
( ) 0 V
0 z
0
0 l
0 z
0 l 1 l N
T
D
N
T
N N
100
1
. .
.
.
. .
.
.
· · – –
2.1.1.2. Influenþa timpului de muncã pe loc de
vânzare:
0
0 0
0
1
1
1 V
l
0
l
z
l
z
l N
N
D
N
T
N
T
N
100
1
. .
.
.
. .
.
.
·
. .
.
.
. .
.
.
– –
Universitatea Spiru Haret
295
2.1.1.3. Influenþa desfacerii medii zilnice:
0
0 1 1
1
1 V
z
0
z
1
l
z
l N
T
D
T
D
N
T
N
100
1 ·
. .
.
.
. .
.
.
. .
.
.
. .
.
.
– · –
2.1.2. Influenþa nivelului mediu relativ al cheltuielilor
de circulaþie variabile:
( ) 0 1 V V 1 N N D
100
1 – · · –
din care:
2.1.2.1. Influenþa structurii desfacerii mãrfurilor:
( )
.. .
.. .
– · · – 0 V V
r
1 N N D
100
1
2.1.2.2. Influenþa nivelurilor relative ale cheltuielilor
de circulaþie variabile pe grup de mãrfuri:
( )
.. .
.. .
– · · – V
r
V 1 N N D
100
1
1
2.2. Influenþa sumei cheltuielilor fixe:
– (cf1 – cf0).
În cazul celorlalte modele, fiecare variabilã reprezintã un factor
de gradul 1, ultimul, respectiv profitul la 1 leu desfacere, trebuie
aprofundat pe:
a) influenþa structurii vânzãrilor;
b) influenþa profitului la 1 leu vânzãri pe grupe de mãrfuri, din
care:
– influenþa preþurilor de vânzare pe grupe de mãrfuri (implicit cu
preluarea efectului inflaþiei);
– influenþa costurilor totale pe grupe de mãrfuri, adicã a costului
mãrfurilor ºi cheltuielilor de circulaþie.
8.1.3.1. Analiza rentabilitãþii pe baza marjelor
În comerþ se poate opera cu douã tipuri de marje:
a) marja comercialã, adicã diferenþa dintre desfacerea mãrfurilor
în preþuri de vânzare ºi costul acestora:
‡” ‡” · – · = i i i i c cm d pv d M
unde:
Universitatea Spiru Haret
296
Mc – marja comercialã;
Mb – marja brutã;
cmi – costul mãrfurilor.
b) marja costurilor variabile:
( ) ‡” ‡” + · – · = i i i i i b chv cm d pv dM
unde: chvi = cheltuielile de circulaþie variabile.
Marja comercialã reprezintã de fapt suma adaosului comercial,
care are funcþia de a acoperi cheltuielile de circulaþie (variabile ºi fixe)
ºi de a asigura profitul firmei. Marja costurilor variabile reflectã
cheltuielile fixe plus profitul firmei.
Marja comercialã, pornind de la modelul de bazã, poate fi
exprimatã astfel:
1. m c R D
100
1 M · · =
unde: m R – rata medie a marjei comerciale
100
rm g
100
pv d
cm d pv d
100
D
M
R
i i
i i
i i i i
c
m
‡”
‡”
‡” ‡”
·
=
·
·
· – ·
=
· =
unde:
gi – structura desfacerii mãrfurilor pe grupe de mãrfuri;
rmi – ratele marjei comerciale pe grupe de mãrfuri.
2. c D
100
1 Mc · · =
unde:
c – cota medie de adaos comercial
3. Mc = cht + P
unde:
cht – suma cheltuielilor de circulaþie totale;
P – suma profitului aferent desfacerii mãrfurilor.
Universitatea Spiru Haret
297
Abaterea marjei comerciale faþã de o valoare de referinþã,
calculatã pe baza modelului 1, se explicã factorial astfel:
1. Influenþa volumului desfacerii mãrfurilor:
( ) 0 m 0 1 R D D
100
1 –
2. Influenþa cotei medii a marjei comerciale:
( ) 0 1 m m 1 R R D
100
1 –
din care:
2.1. Influenþa structurii desfacerii mãrfurilor:
( )
.. .
.. .
– 0 m m
r
1 R R D
100
1 unde
( )
100
rm g
R 0 1 i i
m
r ‡” ·
=
2.2. Influenþa ratelor marjei comerciale pe grupe de
mãrfuri:
( )
.. .
.. .
– m
r
m 1 R R D
100
1
1
Dupã modelul 2, explicarea sistemului factorial de analizã este
redatã schematic astfel:
Ä Nl
Ä D
Ä
T
N
z
l
Ä A
Ä
D
Tz
Ä gi
Äc
Ä ci
unde ci = cotele de adaos comercial pe grupe de mãrfuri.
Universitatea Spiru Haret
298
Dupã cel de-al treilea model, analiza factorialã a marjei
comerciale echivaleazã cu analiza sumei cheltuielilor de circulaþie ºi a
sumei profitului aferent desfacerii mãrfurilor.
Se apreciazã cã, în comerþ, este important ca marja comercialã
sã creascã pe baza profitului, care reprezintã componenta de eficienþã
a acesteia, ceea ce înseamnã cã opereazã inegalitatea IP > I Mc.
8.1.3.2. Analiza ratei rentabilitãþii comerciale în comerþ
Pentru analiza ratei rentabilitãþii comerciale în comerþ se au în
vedere urmãtoarele modele sintetice:
1. 100
pv d
ct d
1 R n
1 i
i i
n
1 i
i i
c ·
. . . .
.
.
. . . .
.
.
·
·
– =
‡”
‡”
=
=
2.
100
rc g
R
n
1 i
i i
c
‡”=
·
= unde 100
pv d
ct a
r
i i
i i
i · .
..
.
. ..
.
·
–
=
3. t c N C R – = ( ) c v N N C + –
unde:
Rc – rata rentabilitãþii comerciale;
d ct i i · – volumul desfacerii pe grupe de mãrfuri în costuri
totale (costul mãrfurilor plus cheltuielile de
circulaþie pe grupe de mãrfuri);
d pv i i · – volumul desfacerii mãrfurilor în preþuri de
vânzare (pe grupe de mãrfuri);
gi – structura desfacerii mãrfurilor (ponderea
diferitelor grupe de mãrfuri);
rci – ratele rentabilitãþii pe grupe de mãrfuri;
C – cota medie de adaos comercial;
Nt – nivelul mediu relativ al cheltuielilor de circulaþie
totale;
Nv – nivelul mediu relativ al cheltuielilor de circulaþie
variabile;
Nc – nivelul mediu relativ al cheltuielilor de circulaþie fixe.
Universitatea Spiru Haret
299
Modificarea ratei rentabilitãþii se explicã, dupã modelul 3, prin:
1. Influenþa cotei medii de adaos comercial:
0 1 C C –
din care:
1.1. Influenþa structurii desfacerii mãrfurilor:
( )
0
r C C –
1.2. Influenþa cotelor de adaos pe grupe de mãrfuri:
( )
C C r
1 –
2. Influenþa nivelului mediu relativ al cheltuielilor de circulaþie
totale: ( ) 0 1 t t N N – –
din care:
2.1. Influenþa nivelului mediu relativ al cheltuielilor
variabile: (
)
0
1
v
v
N
N
–
–
din care:
2.1.1. Influenþa structurii desfacerii mãrfurilor:
.. .
.. .
– – 0 v v
r N N
2.1.2. Influenþa nivelurilor cheltuielilor variabile pe
grupe de mãrfuri:
.. .
.. .
– – v
r
v N N 1
2.2. Influenþa nivelului mediu relativ al cheltuielilor fixe: ( ) 0 1 c c N N – – .
Se poate opera cu sistemul factorial în care se presupun
repartizarea cheltuielilor fixe pe grupe de mãrfuri ºi stabilirea de rate
comerciale pe grupe de mãrfuri.
1. Influenþa structurii desfacerii mãrfurilor:
100
rc g
100
rc g n
1 i
i i
n
1 i
i i 0 0 0 1
‡” ‡”
= =
·
–
·
sau
Universitatea Spiru Haret
300
0 c c
r R R –
2. Influenþa ratelor rentabilitãþii comerciale pe grupe de mãrfuri:
100
rc g
100
rc g n
1 i
i i
n
1 i
i i 0 1 1 1
‡” ‡”
= =
·
–
·
sau
c
r
c R R 1 –
din care:
2.1. Influenþa cotelor de adaos comercial pe grupe de
mãrfuri:
C C r
1 –
2.2. Influenþa nivelurilor relative ale cheltuielilor de
circulaþie totale pe grupe de mãrfuri:
.. .
.. .
– – t
r
t N N 1 .
În comerþ se calculeazã ºi rata rentabilitãþii ca raport al
profitului aferent desfacerii mãrfurilor faþã de cheltuielile de
circulaþie ca expresie a efortului pentru realizarea procesului de
vânzare-cumpãrare.
În acest caz, modelele de calcul ºi analizã a ratei rentabilitãþii
sunt:
1. 100
c chv
P sau 100
cht
P R
f
·
+
· =
2. ( ) 100 1
nc nv d
ca d
sau 100 1
nt d
ca d
R
i i
i I
i i
i I · .
..
.
. ..
.
–
+
·
·
. ..
.
. ..
.
–
·
·
=
‡”
‡”
‡”
‡”
respectiv:
( ) 100 1
c chv
A sau 100 1
cht
A R
f
·
. ..
.
. ..
.
–
+
·
..
.
..
. – =
corespunzãtor:
( ) 100 1
N N
C sau 100 1
N
C R
c v t
·
. .
.
.
. .
.
.
–
+
·
. .
.
.
. .
.
.
– =
Universitatea Spiru Haret
301
Explicaþia factorialã a modelului de analizã a ratei rentabilitãþii
resurselor consumate în limitele cheltuielilor de circulaþie este
urmãtoarea:
1. Influenþa structurii desfacerii mãrfurilor:
100 1
N
C 100 1
N
C
0 t
0
t
r
r
·
. .
.
.
. .
.
.
–
–
·
. .
.
.
. .
.
.
–
2. Influenþa nivelurilor medii relative ale cheltuielilor de
circulaþie totale pe grupe de mãrfuri:
100 1
N
C 100 1
N
C
t
r
r
t
r
1
·
. .
.
.
. .
.
.
–
–
·
. .
.
.
. .
.
.
–
3. Influenþa cotelor de adaos pe grupe de mãrfuri:
100 1
N
C 100 1
N
C
1 1 t
r
t
1 · .
.
.
.
. .
.
.
–
–
·
. .
.
.
. .
.
.
–
Dupã modelul alternativã, adicã 100 1
N N
C R
c v
·
. .
.
.
. ..
.
–
+
= ,
modificarea ratei rentabilitãþii faþã de cheltuielile de circulaþie se
explicã factorial astfel:
1. Influenþa nivelului mediu ale cheltuielilor de circulaþie totale:
100 1
N
C 100 1
N
C
0 1 t
0
t
0 · .
.
.
.
. .
.
.
–
–
·
. .
.
.
. .
.
.
–
din care:
1.1. Influenþa nivelului mediu al cheltuielilor de circulaþie
variabile:
100 1
N N
C 100 1
N N
C
0 0 0 1 c v
0
c v
0 · .
.
.
.
. .
.
.
–
+
–
·
. .
.
.
. .
.
.
–
+
din care:
Universitatea Spiru Haret
302
1.1.1. Influenþa structurii desfacerii mãrfurilor:
100 1
N N
C 100 1
N N
C
0 0 0
c v
0
c v
r
0 · .
.
.
.
. .
.
.
–
+
–
·
. .
.
.
. .
.
.
–
+
1.1.2. Influenþa nivelurilor relative ale cheltuielilor de
circulaþie variabile pe grupe de mãrfuri:
100 1
N N
C 100 1
N N
C
0 0 1 c v
r
0
c v
0 · .
.
.
.
. .
.
.
–
+
–
·
. .
.
.
. .
.
.
–
+
1.2. Influenþa nivelului mediu ale cheltuielilor fixe:
100 1
N N
C 100 1
N N
C
0 1 1 1 c v c v
0 · .
.
.
.
. .
.
.
–
+
–
·
. .
.
.
. .
.
.
–
+
2. Influenþa cotelor medii de adaos:
100 1
N
C 100 1
N
C
1 1 t
0
t
1 · .
.
.
.
. .
.
.
–
–
·
. .
.
.
. .
.
.
–
Ca elemente ale strategiei creºterii rentabilitãþii în comerþ se pot
avea în vedere:
– studiul pieþei de desfacere (din punct de vedere al
diversitãþii ºi intensitãþii);
– asigurarea ca volum, structurã ºi timp cu mãrfurile
solicitate;
– organizarea procesului de desfacere în aºa fel încât sã
satisfacã în timp cât mai scurt cerinþele clienþilor ºi
pãstrarea fidelitãþii acestora faþã de serviciile firmei;
– redimensionarea activitãþilor generatoare de cheltuieli fixe;
– operarea de preþuri care sã conducã la creºterea vânzãrilor
ºi a masei profitului;
– eficientizarea oricãrei cheltuieli de circulaþie, fãrã a afecta
calitatea procesului de vânzare-cumpãrare.
Universitatea Spiru Haret
303
8.2. Probleme ºi modele de analizã
economico-financiarã în turism
8.2.1. Analiza cifrei de afaceri din activitatea
de cazare și a reflectării ei în principalele
performanțe economico-financiare
Indicatorii care comensureazã ºi caracterizeazã activitatea din
turism sunt: numãrul total de turiºti, numãrul total de zile-turist,
numãrul mediu zilnic de turiºti, durata medie a sejurului.
Numãrul total de turiºti (Nt) cuprinde persoanele care rãmân cel
puþin 24 ore în þarã sau în localitatea vizitatã, alta decât cea în care
domiciliazã, fãrã a efectua o activitate plãtitã.
Numãrul total de zile-turist (Ntz ) se obþine ca un produs între
numãrul de turiºti ºi durata activitãþii turistice sau durata sejurului
exprimatã în zile (z). Perioada maximã luatã în calcul este de un an.
Numãrul mediu zilnic de turiºti (Nt) se calculeazã prin raportarea
numãrului total de zile turist la numãrul de zile luat în calcul.
Durata medie a sejurului se calculeazã ca raport între numãrul
total de zile/turist ºi numãrul total de turiºti.
În analiza cifrei de afaceri din activitatea de cazare se recomandã
urmãtoarele modele:
1.
0 d
0
d L
CA
L
L
L CA · · =
2.
0
0
z zd
z
zd L
CA
L
L
L CA · · =
3.
z
z
t t
t
t N
CA
N
N
N CA · · =
Universitatea Spiru Haret
304
unde:
CA – încasãri din cazare;
Ld – numãrul de locuri disponibile;
L0 – numãrul de locuri ocupate;
Lzd – numãrul de locuri-zile disponibile;
Lz0 – numãrul de locuri-zile ocupate;
Nt – numãrul de turiºti;
Ntz – numãrul de turiºti – zile.
Modificarea cifrei de afaceri din activitatea de cazare, dupã
modelul 3, se explicã factorial astfel:
1. Influenþa numãrului de turiºti: ( ) turist zi ca D N N 0 s t t 0 0 1
· · –
2. Influenþa duratei medii a sejurului: ( ) turist zi ca D D N 0 s s t 0 1 1
· –
3. Influenþa cifrei de afaceri pe zi turist:
( ) turist zi ca turist zi ca D N 0 1 s t 1 1
– ·
Creºterea numãrului de turiºti poate reflecta eficienþa funcþiei
comerciale a firmei, calitatea serviciilor ºi gradul de solvabilitate a
solicitanþilor serviciilor. În schimb, creºterea duratei medii a sejurului
poate intra sub incidenþa unor factori motivaþionali ca: îmbinarea
ambientalului cu pragmaticul.
ªi în activitatea de cazare, cifra de afaceri (încasãrile) se reflectã
în aceeaºi gamã de indicatori ai performanþei economico-financiare pe
care îi putem reaminti în schema urmãtoare:
Universitatea Spiru Haret
305
Ä P
Ä
CA
Ae
Ä
P
Ae
Ä
CA
Mf
Ä CA(I)
Ä
P
Mf
Ä
CA
Ace
Ä
P
Ace
Ä
CA
Ld
Ä
P
Ld
Ä
CA
K
Ä
P K
Ä
P
Ns
Reflectarea cifrei de afaceri (încasãri) în principalii indicatori ai
performanþei economico-financiare din activitatea de turism
Universitatea Spiru Haret
306
Strategia creºterii cifrei de afaceri, în turism, vizeazã numãrul de
turiºti ºi, în concluzie, gradul de ocupare a capacitãþii de cazare.
8.2.2. Analiza cheltuielilor în activitatea de cazare
Pentru analiza cheltuielilor în turism se utilizeazã indicatorul
cheltuieli la 1000 lei cifrã de afaceri (încasãri din cazare).
În acest caz se pot avea în vedere ca modele de calcul ºi analizã:
1. ( ) 1000
t
c sau 1000
t N
c N
C
z t
z t 1000 · ·
·
·
=
2. ( ) 1000
t
c sau 1000
t L
c L
C
0 z
0 z 1000 · ·
·
·
=
unde:
z t N
– numãrul de turist-zile;
0 z L
– numãrul de locuri-zile ocupate;
c – costul mediu pe zi-turist sau loc-zi ocupat;
t – tariful mediu pe zi-turist sau pe loc-zi ocupat.
În cazul utilizãrii primului model de analizã, sistemul factorial
se prezintã astfel:
Ä gi
Ä t
Ä ti
Ä C(1000)
Ä gi
Äc Ä csj
Ä ci
Ä pj
unde:
Universitatea Spiru Haret
307
t – tariful mediu pe zi turist;
c – costul mediu pe zi turist;
gi – structura activitãþii pe categorii de confort;
ti – tariful pe zi turist pe categorii de confort;
ci – costul pe zi turist pe categorii de confort;
csj – consumurile fizice de resurse consumate pe zi turist pe
categorii de confort;
pj – preþul de cumpãrare pe unitate de resursã consumatã
pe zi turist pe categorii de confort.
Relaþiile de determinare a influenþelor factorilor sunt:
1. Influenþa tarifului mediu pe zi turist:
1000
t
c
t
c sau 1000
t Nt
c Nt
t Nt
c Nt
0
0
1
0
0 0 z
0 0 z
1 1 z
0 1 z · . .
.
.
. .
.
.
–
·
. .
.
.
. .
.
.
·
·
–
·
·
din care:
1.1. Influenþa structurii activitãþii pe categorii de confort:
1000
t c
t
c sau 1000
t Nt
c Nt
t Nt
c Nt
0
0
r
0
0 1 z
0 0 z
r
1 z
0 1 z · .
.
.
.
. ..
.
– ·
. . .
.
.
. . .
.
.
·
·
–
·
·
unde:
100
t g
t 0 i 1 i r ‡” ·
=
1.2. Influenþa tarifelor pe categorii de confort:
1000
t
c
t
c sau 1000
t Nt
c Nt
t Nt
c Nt
r
0
1
0
r
1 z
0 1 z
1 1 z
0 1 z · .
.
.
.
. .
.
.
– ·
. . .
.
.
. . .
.
.
·
·
–
·
·
din care:
1.2.1. Influenþa inflaþiei:
1000
t
c
IP t
c sau 1000
t Nt
c Nt
IP t Nt
c Nt
r
0
r
0
r
1 z
0 1 z
0
r
1 z
0 1 z · .
.
.
.
. .
.
.
–
·
·
. . .
.
.
. . .
.
.
·
·
–
· ·
·
Universitatea Spiru Haret
308
1.2.2. Influenþa tarifelor pe categorii de confort
exclusiv efectul inflaþiei:
1000
IP t
c
t
c sau 1000
IP t Nt
c Nt
t Nt
c Nt
r
0
1
0
r
1 z
0 1 z
1 1 z
0 1 z · .
.
.
.
. .
.
.
·
– ·
. . .
.
.
. . .
.
.
· ·
·
–
·
·
2. Influenþa costurilor pe zi turist::
1000
t
c
t
c sau 1000
t Nt
c Nt
t Nt
c Nt
1
0
1
1
1 1 z
0 0 z
1 1 z
1 1 z · . .
.
.
. .
.
.
–
·
. .
.
.
. .
.
.
·
·
–
·
·
Structura activitãþii pe categorii de confort poate contribui la
micºorarea cheltuielilor la 1000 lei încasãri prin creºterea ponderii
numãrului de zile turist în unitãþile cu categorii de confort superior.
Pentru activitatea hotelierã, care intrã sub incidenþa sezonalitãþii,
este necesar sã se þinã seama ºi de influenþa determinantã a creºterii
tarifelor pe zi turist pe categorii de confort în care se reflectã efectul
inflaþiei.
Influenþa costurilor pe zi turist ar putea determina creºterea
cheltuielilor la 1000 lei cifrã de afaceri þinând seama cã ºi preþul
resurselor consumate preia efectul inflaþiei.
Cheltuielile la 1000 lei desfacere se reflectã în performanþele de
bazã economico-financiare:
1. Profitul aferent activitãþii de cazare:
( ) ( ) ( )
1000
CA
C C 1 1000
0
1000
1 · – –
2. Eficienþa activelor de exploatare, a mijloacelor fixe, activelor
circulante de exploatare, capitalurilor muncii caracterizatã pe baza
profitului ca efect:
relaþia 1
1 s 1 1 ce 1 f l N , K , A , M , A
3. Gradul de autofinanþare ºi renumerare a capitalurilor prin
premisa lor – profitul.
Universitatea Spiru Haret
309
8.2.3. Analiza rentabilitãþii în turism
(cu referire la activitatea de cazare)
Principalele modele de analizã sunt:
1. pr CA P sau
CA
P
N
CA
N
N
N P
z t t
z t
t · = · · · =
2.
CA
P
L
CA
L
L
L P
0 z zd
0 z
zd · · · =
3. ( ) ð N c t N c N t N P z t z t z t z t · = – · = · – · =
unde:
P – profitul aferent cifrei de afaceri din activitatea de
cazare;
Nt – numãrul de turiºti;
CA – cifra de afaceri (încasãri) din activitatea de cazare;
Lzd – locuri zile disponibile;
Lz0 – locuri zile ocupate;
t – tariful mediu pe zi turist;
c – costul mediu pe zi turist;
ð – profitul pe zi turist.
Pentru calculul unor variabile utilizate în metodologia de analizã
servesc relaþiile:
a) tariful mediu recalculat pe zi turist:
100
t g
t
n
1 i 0 i 1 i r
‡”=
·
=
b) costul mediu recalculat pe zi turist:
100
c g
c
n
1 i 0 i 1 i r
‡”=
·
=
c) profitul mediu la 1 leu încasãri recalculat:
t
ð g
100
1
sau
t
ð
r
n
1 i 0 i 1 i
r
r ‡”=
·
sau:
Universitatea Spiru Haret
310
100
pr g
pr
n
1 i 0 i 1 j r
‡”=
·
=
unde:
gi – structura activitãþii pe categorii de confort stabilitã pe
bazã de numãr de turiºti-zile;
gj – structura cifrei de afaceri pe categorii de confort.
Pentru înlesnirea înþelegerii calculelor admitem ratele:
a) Structura activitãþii de cazare pe categorii de confort în Pn (pe
baza Ntz):
– categ. I 35%
– categ. II 65%
b) Tarifele medii pe zi turist pe categorii de confort în Pn-1:
– categ. I 360.000
– categ. II 150.000
c) Costurile medii pe zi turist pe categorii de confort în Pn-1:
– categ. I 200.000
– categ. II 110.000
d) Profitul mediu pe zi turist pe categorii de confort în Pn-1:
– categ. I 160.000
– categ. II 40.000
e) Profitul la 1 leu încasãri pe categorii de confort în Pn-1:
– categ. I 0,4
– categ. II 0,3
223.500
100
150.000 65 360.000 35 t r =
· + ·
= lei
78.500
100
110.000 65 200.000 35 c r =
· + ·
= lei
82.000
100
40.000 65 160.000 35 ð r =
· + ·
= lei
0,4
223.500
82.000 pr r = =
Universitatea Spiru Haret
311
Dupã modelul 1, modificarea profitului din activitatea de cazare
se explicã astfel:
1. Influenþa sumei cifrei de afaceri (încasãrilor) din cazare:
( ) 0 0 1 pr CA CA · –
din care:
1.1. Influenþa numãrului de turiºti zile:
( ) 0 0 0 z 1 z pr t Nt Nt · –
din care:
1.1.1. Influenþa numãrului de turiºti:
( ) 0 0 0 0 1 pr t Ds Nt Nt · –
1.1.2. Influenþa duratei medii a sejurului:
( ) 0 0 0 1 1 pr t Ds Ds Nt · –
1.2. Influenþa tarifului mediu pe zi turist: ( ) 0 0 1 1 z pr t t Nt · –
2. Influenþa profitului mediu la 1 leu cifrã de afaceri (încasãri
din cazare): ( ) 0 1 1 pr pr CA –
din care:
2.1. Influenþa structurii cifrei de afaceri pe categorii de
confort:
.. .
.. .
– 0
r
1 pr pr CA
2.2. Influenþa profitului la 1 leu cifrã de afaceri pe
categorii de confort:
.. … .
– pr pr CA r
1
din care:
2.2.1. Influenþa tarifelor pe categorii de confort:
..
.
..
. –
Œ
pr pr CA r
1 unde:
1
0
r
t
c 1 pr – =
Œ
Universitatea Spiru Haret
312
2.2.2. Influenþa costurilor pe categorii de confort:
..
.
..
. Œ
– pr pr Nt 1 1 z
Creºterea cifrei de afaceri reprezintã un „punct forte” al
activitãþii de cazare atunci când este vorba de cifra de afaceri realã,
deoarece prin aceasta se remarcã suportul material al ei (creºterea
numãrului de turiºti ºi a duratei medii a sejurului, ceea ce echivaleazã
cu creºterea gradului de ocupare a capacitãþii de cazare).
Influenþa numãrului de turiºti-zile este pozitivã când numãrul
acestora creºte, ceea ce înseamnã creºterea eficienþei funcþiei
comerciale pe piaþa internã ºi externã a turismului.
Creºterea duratei medii a sejurului poate reflecta: calitatea
serviciilor, solvabilitatea beneficiarilor lor, condiþiile economicoambientale.
Influenþa tarifului mediu pe zi-turist trebuie sã fie apreciatã în
funcþie de structura activitãþii de cazare pe categorii de confort ºi de
efectul inflaþiei.
Influenþa profitului la 1 leu cifrã de afaceri din activitatea de
cazare poate fi pozitivã ºi esenþial determinatã de structura activitãþii
pe categorii de confort în sensul creºterii ponderii categoriei I de
confort, care prin nivelul tarifelor asigurã un profit mai mare decât cel
mediu. ªi în acest caz se remarcã efectul inflaþiei preluat de tarife ºi de
costuri.
Reducerea costurilor serviciilor nu trebuie sã afecteze calitatea
acestora.
Dupã modelul 2, abaterea profitului aferent cazãrii se explicã
astfel:
Universitatea Spiru Haret
313
Ä Lzd capacitatea disponibilã
zd
0 z
L
L
Ä
gradul de utilizare a capacitãþii
disponibile
Ä P
0 z L
CA Ä
randamentul pe loc ocupat, tariful mediu
CA
P Ä
profitul mediu la 1 leu cifrã de afaceri din
cazare
Sistemul de analizã factorialã, potrivit celui de-al treilea model
poate fi reprezentat astfel:
Ä Nt
Ä Ntz
Ä Ds
Ä P Ä gi
Ät
Ä ti
Ä ð
Ä gi
Äc
Ä ci
În cazul utilizãrii marjelor pentru analiza rentabilitãþii activitãþii
de cazare se calculeazã marja brutã (ca diferenþã dintre cifra de afaceri
ºi costurile variabile aferente acesteia).
Universitatea Spiru Haret
314
Sistemul de analizã factorialã a marjei brute se înfãþiºeazã astfel:
Ä CA
Ä Mb Ä gi
Ämb Ä ti
Ä mbi
Ä cvi
unde:
mb – marja medie la 1 leu cifrã de afaceri;
gi – structura cifrei de afaceri pe categorii de confort;
mbi – marja brutã la 1 leu cifrã de afaceri pe categorii de
confort;
ti – tariful pe zi turist pe categorii de confort;
ci – costul variabil pe zi turist afaceri pe categorii de
confort.
Influenþele principalilor factori asupra modificãrii marjei brute
sunt:
1. Influenþa cifrei de afaceri:
( ) 0 b 0 1 m CA CA –
2. Influenþa marjei brute la 1 leu cifrã de afaceri: ( ) 0 b 1 b 1 m m CA –
din care:
2.1. Influenþa structurii cifrei de afaceri pe categorii de
confort:
100
m g
m : unde m m CA 0 b 1 i
b
r
0 b b
r
1
‡” ·
=
.. .
.. .
–
unde: gi – structura valoricã a cifrei de afaceri pe
categorii de confort.
2.2. Influenþa marjelor brute la 1 leu cifrã de afaceri pe
categorii de confort:
.. .
.. .
– b
r
1 b 1 m m CA
Universitatea Spiru Haret
315
În turism, pentru analiza de tip factorial a ratei rentabilitãþii
comerciale se utilizeazã modelele:
1. 100
t Nt
c Nt
1 R
z
z
c · .
.
.
.
. .
.
.
·
·
– =
2.
100
c g
sau 100
100
pr g
R
n
1 i
i
r
i
n
1 i
i i
c
‡” ‡”
= =
·
·
·
=
unde:
gi – structura activitãþii pe categorii de confort;
pri – profitul la 1 leu încasãri pe categorii de confort.
Dupã primul model, modificarea ratei rentabilitãþii este
determinatã de urmãtorii factori:
1. Tariful mediu pe zi turist:
100
t Nt
c Nt
1 100
t Nt
c Nt
1
0 0 z
0 0 z
1 1 z
0 1 z · .
.
.
.
. .
.
.
·
·
–
–
·
. .
.
.
. .
.
.
·
·
–
sau:
100
t
c 1 100
t
c 1
0
0
1
0 · . .
.
.
. .
.
.
–
–
·
. .
.
.
. .
.
.
–
din care:
1.1. Influenþa structurii activitãþii pe categorii de confort:
100
t Nt
c Nt
1 100
t Nt
c Nt
1
0 1 z
0 1 z
r
1 z
0 1 z · .
.
.
.
. .
.
.
·
·
– – ·
. . .
.
.
. . .
.
.
·
·
–
sau:
100
t
c 1 100
t
c 1
0
0
r
0 · . .
.
.
. .
.
.
–
–
·
. .
.
.
. .
.
.
–
1.2. Influenþa tarifelor medii pe zi turist pe categorii de confort:
100
t Nt
c Nt
1 100
t Nt
c Nt
1 r
1 z
0 1 z
1 0 z
0 1 z ·
. . .
.
.
. . .
.
.
·
·
–
–
·
. .
.
.
. .
.
.
·
·
–
Universitatea Spiru Haret
316
sau:
100
t
c 1 100
t
c 1 r
0
1
0 · .
.
.
.
. .
.
.
–
–
·
. .
.
.
. .
.
.
–
din care:
1.2.1. Influenþa inflaþiei:
100
t Nt
c Nt
1 100
IP t Nt
c Nt
1 r
1 z
0 1 z
r
1 z
0 1 z ·
. . .
.
.
. . .
.
.
·
·
– – ·
. . .
.
.
. . .
.
.
· ·
·
–
sau:
100
t
c 1 100
IP t
c 1 r
0
r
0 · .
.
.
.
. .
.
.
–
–
·
. .
.
.
. .
.
.
·
–
1.2.2. Influenþa tarifelor pe categorii de confort
determinatã de alþi factori (concurenþã, negociere etc.):
100
IP t Nt
c Nt
1 100
t Nt
c Nt
1 r
1 z
0 1 z
1 1 z
0 1 z ·
. . .
.
.
. . .
.
.
· ·
·
–
–
·
. .
.
.
. .
.
.
·
·
–
unde: IP – indicele preþurilor
sau:
100
IP t
c 1 100
t
c 1 r
0
1
0 · . ..
.
. .
.
.
·
–
–
·
. .
.
.
. .
.
.
–
2. Influenþa costurilor medii pe zi turist:
100
t Nt
c Nt
1 100
t Nt
c Nt
1
1 1 z
0 1 z
1 1 z
1 1 z · .
.
.
.
. .
.
.
·
·
–
–
·
. . .
.
. .
.
.
·
·
–
sau:
100
t
c 1 100
t
c 1
1
0
1
1 · . .
.
.
. .
.
.
–
–
·
. .
.
.
. .
.
.
–
din care:
Universitatea Spiru Haret
317
2.1. Influenþa inflaþiei:
100
t Nt
c Nt
1 100
t Nt
IP c Nt
1
1 1 z
0 1 z
1 1 z
0 1 z · .
.
.
.
. .
.
.
·
·
–
–
·
. .
.
.
. .
.
.
·
· ·
–
sau:
100
t
c 1 100
t
IP c 1
1
0
1
0 · . .
.
.
. .
.
.
–
–
·
. .
.
.
. .
.
. ·
–
2.2. Influenþa costurilor pe zi turist pe categorii de confort
exclusiv efectul inflaþiei:
100
t Nt
IP c Nt
1 100
t Nt
c Nt
1
1 1 z
0 1 z
1 1 z
1 1 z · .
.
.
.
. .
.
.
·
· ·
–
–
·
. .
.
.
. .
.
.
·
·
–
sau:
100
t
IP c 1 100
t
c 1
1
0
1
1 · . .
.
.
. .
.
. ·
–
–
·
. .
.
.
. .
.
.
–
Sistemul factorial utilizat în cazul modelului 2 de analizã este
urmãtorul:
1. Influenþa structurii activitãþii pe categorii de confort:
100
100
pr g
100
pr g 0 i 1 i 0 i 1 i · . ..
.
. .
.
. ·
–
· ‡” ‡”
2. Influenþa profitului la 1 leu încasãri pe categorii de confort:
100
100
pr g
100
pr g 0 i 1 i 1 i 1 i · .
.
.
.
. .
.
. ·
–
· ‡” ‡”
din care:
2.1. Influenþa tarifelor pe categorii de confort:
100
100
pr g
100
pr g 0 i 1 i i 1 i ·
. . .
.
.
. . .
.
. ·
–
Œ · ‡” ‡”
unde:
1
0
i
i
i t
c
1 pr – = ´
Universitatea Spiru Haret
318
din care:
2.1.1. Influenþa inflaþiei:
( )
100
100
pr g
100
pr g 0 i 1 i
i
i 1 i · .
.
.
.
. .
.
. ·
–
· ‡” ‡”
unde:
( )
IP t
c
1 pr
1
0
i
i i
i ·
– =
2.1.2. Influenþa tarifelor ca urmare a altor factori
(concurenþã, negociere etc.):
( )
100
100
pr g
100
pr g i
i 1 i i 1 i ·
. . .
.
.
. . .
.
. ·
–
Œ · ‡” ‡”
2.2. Influenþa costurilor medii pe zi turist pe categorii de
confort:
100
100
pr g
100
pr g i 1 i 1 i 1 i ·
. . .
.
.
. . .
.
. Œ ·
–
· ‡” ‡”
din care:
2.2.1. Influenþa inflaþiei (prin costuri):
( )
100
100
pr g
100
pr g i 1 i
ic
i 1 i ·
. . .
.
.
. . .
.
. Œ ·
–
· ‡” ‡”
unde: ( )
1
0
i
i ic
i t
IP c
1 pr
·
– =
2.2.2. Influenþa costurilor pe zi turist pe categorii de
confort exclusiv efectul inflaþiei:
( )
100
100
pr g
100
pr g ic
i 1 i 1 i 1 i · .
.
.
.
. . .
. ·
–
· ‡” ‡”
Rata rentabilitãþii resurselor consumate din activitatea de cazare
se calculeazã cu ajutorul urmãtoarelor modele:
1. 100
c Nt
P R
z
·
·
=
Universitatea Spiru Haret
319
2. 100 1
c
t sau 100 1
c Nt
t Nt
R
z
z · . .
.
.
. .
.
.
–
·
. .
.
.
. .
.
.
–
·
·
=
3. 100
100
pr g
sau
100
r g
R
n
1 i
i i
n
1 i
i i
·
. . . .
.
.
. . . .
.
. · ·
=
‡” ‡”
= =
Dupã modelul 2 ºi alternativa lui, abaterea ratei rentabilitãþii
resurselor consumate faþã de un nivel de referinþã se explicã factorial
astfel:
1. Influenþa costului mediu pe zi turist:
100 1
c Nt
t Nt
100 1
c Nt
t Nt
0 1 z
0 1 z
1 1 z
0 1 z · .
.
.
.
. .
.
.
–
·
·
–
·
. .
.
.
. .
.
.
–
·
·
sau:
100 1
c
t 100 1
c
t
0
0
1
0 · . .
.
.
. .
.
.
–
–
·
. .
.
.
. .
.
.
–
din care:
1.1. Influenþa structurii activitãþii pe categorii de confort:
100 1
c Nt
t Nt
100
c Nt
t Nt
0 1 z
0 1 z
r
1 z
0 1 z · .
.
.
.
. .
.
.
–
·
·
– ·
. . .
.
.
. . .
.
.
·
·
sau:
100 1
c
t 100 1
c
t
0
0
r
0 · . .
.
.
. ..
.
–
–
·
. .
.
.
. .
.
.
–
1.2. Influenþa costurilor pe zi turist pe categorii de
confort:
100 1
c Nt
t Nt
100 1
c Nt
t Nt
r
1 z
0 1 z
1 1 z
0 1 z ·
. . .
.
.
. . .
.
.
–
·
·
–
·
. .
.
.
. . .
.
–
·
·
Universitatea Spiru Haret
320
sau:
100 1
c
t 100 1
c
t
r
0
1
0 · .
.
.
.
. .
.
.
–
–
·
. .
.
.
. .
.
.
–
din care:
1.2.1. Influenþa inflaþiei (prin costuri):
100 1
c Nt
t Nt
100 1
IP c Nt
t Nt
r
1 z
0 1 z
r
1 z
0 1 z ·
. . .
.
.
. . .
.
.
–
·
·
– ·
. . .
.
.
. . .
.
.
–
· ·
·
sau:
100 1
c
t 100 1
IP c
t
r
0
r
0 · .
.
.
.
. .
.
.
–
–
·
. .
.
.
. .
.
.
–
·
1.2.2. Influenþa costurilor pe zi turist pe categorii de
confort exclusiv efectul inflaþiei:
100 1
IP c Nt
t Nt
100 1
c Nt
t Nt
r
1 z
0 1 z
1 1 z
0 1 z ·
. . .
.
.
. . .
.
.
–
· ·
·
–
·
. .
.
.
. .
.
.
–
·
·
sau:
100 1
IP c
t 100 1
c
t
r
0
1
0 · .
.
.
.
. .
.
.
–
·
–
·
. .
.
.
. .
.
.
–
2. Influenþa tarifului mediu pe zi turist:
100 1
c Nt
t Nt
100 1
c Nt
t Nt
1 1 z
0 1 z
1 1 z
1 1 z · .
.
.
.
. .
.
.
–
·
·
–
·
. . .
.
. .
.
.
–
·
·
sau:
100 1
c
t 100 1
c
t
1
0
1
1 · . .
.
.
. .
.
.
–
–
·
. .
.
.
. .
.
.
–
din care:
2.1. Influenþa structurii activitãþii pe categorii de confort:
100 1
c Nt
t Nt
100 1
c Nt
t Nt
1 1 z
0 1 z
1 1 z
r
1 z · .
.
.
.
. .
.
.
–
·
·
– ·
. . .
.
.
. . .
.
.
–
·
·
Universitatea Spiru Haret
321
sau:
100 1
c
t 100 1
c
t
1
0
1
r
·
. .
.
.
. .
.
.
–
–
·
. .
.
.
. .
.
.
–
2.2. Influenþa tarifelor pe categorii de confort:
100 1
c Nt
t Nt
100 1
c Nt
t Nt
1 1 z
r
1 z
1 1 z
1 1 z ·
. . .
.
.
. . .
.
.
–
·
·
–
·
. .
.
.
. .
.
.
–
·
·
sau:
100 1
c
t 100 1
c
t
1
r
1
1 · .
.
.
.
. .
.
.
–
–
·
. .
.
.
. .
.
.
–
din care::
2.2.1. Influenþa inflaþiei:
100 1
c Nt
t Nt
100 1
c Nt
IP t Nt
1 1 z
r
1 z
1 1 z
r
1 z ·
. . .
.
.
. . .
.
.
–
·
·
– ·
. . .
.
.
. . .
.
.
–
·
· ·
sau:
100 1
c
t 100 1
c
IP t
1
r
1
r
·
. .
.
.
. .
.
.
–
–
·
. .
.
.
. .
.
.
–
·
2.2.2. Influenþa tarifelor pe zi turist pe categorii de
confort exclusiv efectul inflaþiei:
100 1
c Nt
IP t Nt
100 1
c Nt
t Nt
1 1 z
r
1 z
1 1 z
1 1 z ·
. . .
.
.
. . .
.
.
–
·
· ·
–
·
. . .
.
. .
.
.
–
·
·
sau:
100 1
c
IP t 100 1
c
t
1
r
1
1 · .
.
.
.
. .
.
.
–
·
–
·
. .
.
.
. ..
.
–
Universitatea Spiru Haret
322
100
c g
c
n
1 i 0 i 1 i r
‡”=
·
=
unde:
gi – structura activitãþii pe categorii de confort stabilitã pe
baza numãrului de turiºti zile;
ci – costul pe zi turist pe categorii de confort.
8.3. Probleme ºi modele de analizã
economico-financiarã în exploataþiile agricole
Complementarul în analiza economico-financiarã a exploataþiilor
agricole este determinat de implicarea în procesul obþinerii bunurilor,
a pãmântului ca principal factor de producþie, a condiþiilor climatice,
biologice, respectiv natura.
Problemele de bazã ale analizei, cu relevarea unor aspecte
particulare sunt:
1. Analiza cifrei de afaceri în exploataþiile agricole ºi a reflectãrii
ei în principalii indicatori ai performanþei economico-financiare a
exploataþiei agricole.
2. Particularitãþi ale analizei calitãþii unor produse.
3. Analiza costurilor pe total producþie agricolã ºi pe produse.
4. Analiza rentabilitãþii pe total producþie agricolã ºi pe produse.
8.3.1. Analiza cifrei de afaceri în exploatațiile agricole
Pentru analiza factorialã a cifrei de afaceri pe total producþie
agricolã se poate recomanda urmãtorul model:
i i i i pv qvf pv qv · = · ‡” ‡”
în care:
i i i g qf qvf · = ‡” ‡”
i i i Pmf Nu qf · = ‡” ‡”
( ) i i i ps , K f pv =
unde:
CA – cifra de afaceri;
qvfi – volumul fizic vândut din produsul „i”;
qfi – volumul fizic obþinut din produsul „i”;
Universitatea Spiru Haret
323
Nui – numãrul de unitãþi de producþie pentru produsul „i”
(hectare, animale);
Pmfi – producþia medie fizicã pe unitatea de producþie
(hectar sau animal);
gi – ponderea producþiei vândute în producþia obþinutã;
K – calitatea produsului „i”;
psi – preþul de vânzare pentru condiþii de calitate stas pe
produsul „i”.
Schematic, sistemul de factori se prezintã astfel:
Ä Nui
Ä qfi
Ä qvfi Ä Pmfi
Ä CA Ä gi
( ) qv pv i i · ‡”
Ä Ki
Äpvi
Ä psi
Modificarea cifrei de afaceri, potrivit modelului de analizã
prezentat mai sus, se explicã factorial astfel:
1. Influenþa volumului fizic ºi/sau categorii de animale:
( ) 0 i
n
1 i 0 i 1 i pv qv qv · – ‡”=
din care:
1.1. Influenþa volumului fizic al producþiei obþinute:
( ) 0 i 0 i
n
1 i 0 i 1 i pv g qf qf · ‡” –
=
din care:
1.1.1. Influenþa numãrului de unitãþi de producþie:
( ) 0 i 0 i 0 i
n
1 i 0 i 1 i pv g Pmf Nu Nu · · · ‡” –
=
Universitatea Spiru Haret
324
1.1.2. Influenþa producþiei medii pe unitate de
producþie:
( ) [ ] ‡” · · –
=
n
1 i 0 i 0 i 0 i 1 i 1 i pv g Pmf Pmf Nu
1.2. Influenþa ponderii producþiei vândute în producþia
obþinutã:
( ) [ ] ‡” · –
=
n
1 i 0 i 0 i 1 i 1 i pv g g qf
2. Influenþa preþurilor medii de vânzare:
( ) ‡” –
=
n
1 i 0 i 1 i 1 i pv pv qv
din care:
2.1. Influenþa calitãþii produselor
( ) ‡” – Œ
=
n
1 i 0 i i 1 i pv pv qv
unde:
á pv pv 1 i i – = Œ
á – modificarea preþurilor de vânzare pentru condiþii stas
de calitate
2.2. Influenþa preþurilor de vânzare pentru condiþii stas de
calitate:
( ) ‡” Œ –
=
n
1 i
i 1 i 1 i pv pv qv
În evaluarea corectã a modificãrii cifrei de afaceri este necesar
sã se þinã seama de influenþa exercitatã de numãrul de unitãþi de
producþie (hectare, numãr de animale) ºi randamentele pe unitatea de
producþie (producþiile medii la hectar sau pe animale).
Modificarea numãrului unitãþilor de producþie poate avea drept
cauze: schimbãri de destinaþie ale suprafeþelor cultivate, mãrirea
suprafeþelor unor culturi (în funcþie de cererea estimatã în perioada de
gestiune), creºterea numãrului de animale pe categorii.
În ceea ce priveºte randamentele, pentru creºterea producþiilor
medii la hectar la diferite culturi se are în vedere asigurarea
condiþiilor: calitatea seminþei ºi lanþul tehnologic al lucrãrilor. În cazul
Universitatea Spiru Haret
325
randamentelor pe categorii de animale, factorii de influenþã sunt, în
principal, furajarea ºi asigurarea cu animale de rasã.
Îmbunãtãþirea calitãþii produselor, reflectatã în nivelul mediu al
preþurilor de vânzare, reprezintã un alt factor cu influenþã favorabilã
asupra cifrei de afaceri.
Pentru unele produse, cifra de afaceri poate fi examinatã ºi pe
bazã de modele cu variabile – factori specifice.
Analiza diagnostic de tip factorial a producþiei de lapte poate fi
realizatã cu ajutorul urmãtorului model:
Ä qvf
Ä qvs
Ä K
Ä CA
Ä gj
Äps
Ä psj
unde:
qvs – volumul producþiei vândute echivalente în unitãþi
stas;
qvf – volumul fizic al producþiei vândute;
K – calitatea produsului;
ps – preþul mediu de vânzare pe unitatea de produs stas;
gj – ponderea producþiei vândute echivalente în unitãþi
stas pe perioade de lactaþie;
psj – preþul de vânzare pe unitate de produs stas pe
perioada de lactaþie.
În acest caz, calitatea produsului este evidenþiatã prin volumul
producþiei vândute în unitãþi stas, care se stabileºte prin relaþia:
s K
K qvf qvs 1 ·
=
Relaþiile de calcul al influenþelor factorilor sunt:
1. Influenþa volumului producþiei vândute în unitãþi stas:
( ) 0 0 1 ps qvs qvs · –
Universitatea Spiru Haret
326
din care:
1.1. Influenþa volumului fizic vândut:
( ) 0 0 1 ps qvf qvf · –
1.2. Influenþa calitãþii produsului:
( ) 0 1 1 ps qvf qvs · –
2. Influenþa preþurilor de vânzare pe unitãþi de produs stas: ( ) 0 1 1 s pv s pv qvs –
din care:
2.1. Influenþa ponderii producþiei vândute pe perioade de
lactaþie: (
)
0
1
s
pv s
pv qvs –
Œ
2.2. Influenþa preþurilor pentru condiþii stas de calitate pe
perioade de lactaþie: ( ) s pv s pv qvs 1 1 Œ –
Pentru animalele tinere ºi la îngrãºat se poate utiliza urmãtorul
model de analizã:
Ä N
Ä G Ägi
Äg Ä t
Ä CA ÄSa
ÄSz
Ä K
Äpv
Ä pv
unde:
G – greutatea totalã a animalelor vândute;
N – numãrul de animalele vândute;
g – greutatea medie a unui animal vândut;
Universitatea Spiru Haret
327
gi – greutatea medie de intrare în lotul de îngrãºare
(greutatea medie iniþialã);
Sa – sporul mediu pe un animal în perioada de furajare;
t – perioada de furajare a lotului de îngrãºare;
Sz – sporul mediu zilnic;
pv – preþul mediu de vânzare;
K – calitatea producþiei;
pv – preþul de vânzare pe categorii de calitate.
Influenþele factorilor cuprinºi în sistemul de explicaþie a abaterii
cifrei de afaceri sunt:
1. Influenþa greutãþii totale a animalelor vândute:
( ) 0 0 1 pv G G · –
din care:
1.1. Influenþa numãrului de animalele vândute:
( ) 0 0 0 1 pv g N N · · –
1.2. Influenþa greutãþii medii a unui animal vândut: ( ) 0 0 1 1 pv g g N · –
din care:
1.2.1. Influenþa greutãþii medii iniþiale: ( ) 0 0 i 1 i 1 pv g g N · –
1.2.2. Influenþa sporului mediu pe un animal în
perioada de furajare: ( ) 0 0 a 1 a 1 pv S S N · –
din care:
1.2.2.1. Influenþa perioadei de furajare a lotului:
( ) 0 0 z 0 1 1 pv S t t N · · –
1.2.2.2. Influenþa sporului mediu zilnic: ( ) 0 0 z 1 z 1 1 pv S S t N · – ·
2. Influenþa preþurilor de vânzare (ca preþuri medii): ( ) 0 1 1 pv pv G –
Universitatea Spiru Haret
328
din care:
2.1. Influenþa calitãþii produsului
..
.
..
. –
Œ
0 1 pv pv G
unde: á pv pv 1 – =
Œ
á – modificarea preþurilor pentru condiþii date de calitate
2.2. Influenþa preþurilor pentru condiþii date de calitate:
..
.
..
. Œ
– pv pv G 1 1
Notã: Influenþa preþurilor pentru condiþii date de calitate preia ºi
efectul inflaþiei.
Cifra de afaceri pe total, pe culturi ºi categorii de animale se
reflectã în urmãtoarele performanþe economico-financiare:
a) suma profitului aferent:
0 pr ÄCA ·
unde:
pr – profitul la 1 leu cifrã de afaceri;
b) eficienþa fondului funciar:
1) direct:
1 S
ÄCA unde S – suprafaþa cultivatã;
2) prin profit:
1
0
S
pr ÄCA ·
c) eficienþa efectivului de animale:
1) direct:
1 N
ÄCA unde N – numãrul de animale vândute;
2) prin profit:
1
0
N
pr ÄCA ·
d) eficienþa bazei tehnice:
1 f M
ÄCA
Universitatea Spiru Haret
329
e) eficienþa capitalurilor:
direct:
ÄCA
K
unde K – capitaluri proprii sau capital permanent
prin profit:
ÄCA pr
K
· 0
1
8.3.2. Particularități ale analizei calității
unor produse agricole
Pentru unele produse agricole pentru care nu se utilizeazã categorisirea
pe calitãþi (I, II) se foloseºte un set de caracteristici, de exemplu:
greutatea hectolitricã, gradul de umiditate, procentul de corpuri
strãine, proporþia gluten-amidon, procentul de grãsime, luându-se ca
referinþã procentul stas de 3,5.
Pentru produsul lapte de vacã, coeficientul calitãþii rezultã din
raportul:
K
K
K c
s
= > 1 1
De exemplu:
K1 = 3,9 Ks = 3,5 Kc = =
39
35
11
, , ,
Deci, Kc > 1, ceea ce înseamnã îmbunãtãþirea calitãþii
produsului.
Pe aceastã bazã se determinã volumul producþiei vândute în
unitãþi stas:
qvs
qvf K
Ks
=
· 1 .
Calitatea produselor agricole se reflectã în performanþele
economico-financiare, aºa cum au fost descrise în cazul cifrei de
afaceri: eficienþa fondului funciar, eficienþa capitalurilor etc.
Universitatea Spiru Haret
330
8.3.3. Analiza costurilor la 1000 lei cifră de afaceri
(cu referire la producția agricolă vândută)
Urmãtorul model stã la baza analizei factoriale a costurilor la 1000 lei
cifrã de afaceri:
Ä gi
Ä Ki
pvi Ä i
Ä pvi
ÄC(1000) pvi – á
Ä pmfi
Ä ci
chi
unde:
gi – structura producþiei vândute;
pvi – preþul mediu de vânzare pe produs;
ci – costul pe produse;
Ki – calitatea pe produse;
pvi – preþul de vânzare pe produse pentru condiþii date
de calitate;
pmfi – producþia medie pe unitate de producþie;
i – efectul inflaþiei;
chi – cheltuielile medii pe unitate de producþie.
Influenþele factorilor asupra modificãrii costurilor la 1000 lei
cifrã de afaceri sunt:
1. Influenþa structurii cifrei de afaceri (producþiei vândute):
1000
pv qv
c qv
pv qv
c qv
0 i
n
1 i 0 i
0 i
n
1 i 0 i
0 i
n
1 i 1 i
0 i
n
1 i 1 i
·
. . . .
.
.
. . . .
.
.
· ‡”
· ‡”
–
· ‡”
· ‡”
=
=
=
=
Universitatea Spiru Haret
331
2. Influenþa preþurilor de vânzare (ca preþuri medii)
1000
pv qv
c qv
pv qv
c qv
0 i
n
1 i 1 i
0 i
n
1 i 1 i
1 i
n
1 i 1 i
0 i
n
1 i 1 i
·
. . . .
.
.
. . . .
.
.
· ‡”
· ‡”
–
· ‡”
· ‡”
=
=
=
=
din care:
2.1. Influenþa calitãþii produselor:
1000
pv qv
c qv
v p qv
c qv
0 i
n
1 i 1 i
0 i
n
1 i 1 i
i
n
1 i 1 i
0 i
n
1 i 1 i
·
. . . .
.
.
. . . .
.
.
· ‡”
· ‡”
–
Œ · ‡”
· ‡”
=
=
=
=
2.2. Influenþa preþurilor pentru condiþii stas de calitate:
1000
pv qv
c qv
pv qv
c qv
i
n
1 i 1 i
0 i
n
1 i 1 i
1 i
n
1 i 1 i
0 i
n
1 i 1 i
·
. . . .
.
.
. . . .
.
.
Œ
· ‡”
· ‡”
–
· ‡”
· ‡”
=
=
=
=
3. Influenþa costurilor pe produse:
1000
pv qv
c qv
pv qv
c qv
1 i
n
1 i 1 i
0 i
n
1 i 1 i
1 i
n
1 i 1 i
1 i
n
1 i 1 i
·
. . . .
.
.
. . . .
.
.
· ‡”
· ‡”
–
· ‡”
· ‡”
=
=
=
=
din care:
3.1. Influenþa producþiilor medii (randamentelor) pe
unitate de producþie:
( )
1000
pv qv
c qv
pv qv
c qv
1 i
n
1 i 1 i
0 i
n
1 i 1 i
1 i
n
1 i 1 i
i
r n
1 i 1 i
·
. . . .
.
.
. . . .
.
.
· ‡”
· ‡”
–
· ‡”
· ‡”
=
=
=
=
unde:
( )
1 i
0 i
i
r
Pmf
ch
c =
Universitatea Spiru Haret
332
3.2. Influenþa cheltuielilor pe unitatea de producþie:
( )
1000
pv qv
c qv
pv qv
c qv
1 i
n
1 i 1 i
i
r n
1 i 1 i
1 i
n
1 i 1 i
1 i
n
1 i 1 i
·
. . . .
.
.
. . . .
.
.
· ‡”
· ‡”
–
· ‡”
· ‡”
=
=
=
=
Influenþa preþurilor de vânzare se apreciazã pozitiv în condiþiile
când, dupã eliminarea influenþelor modificãrii lor pentru condiþii date
de calitate (stas), în care se reflectã ºi inflaþia, îºi pãstreazã sensul de
contribuþie la reducerea cheltuielilor la 1000 lei cifrã de afaceri.
Structura producþiei agricole, indiferent de sensul influenþei ei
asupra costurilor totale, se apreciazã þinând seama de cererea
producþiei, de impactul unor factori favorizanþi ce conduc la creºterea
producþiilor medii pe culturi sau categorii de animale.
Creºterea cheltuielilor pe unitatea de producþie se considerã
normalã în mãsura în care efectuarea lor contribuie la asigurarea de
randamente performante datoritã volumului ºi calitãþii lucrãrilor,
furajãrii corespunzãtoare a diferitelor categorii de animale.
Cheltuielile la 1000 lei cifrã de afaceri se reflectã în performanþe
economico-financiare esenþiale, ca de exemplu:
a) suma profitului aferent cifrei de afaceri:
( ) ( ) ( )
1000
CA
C C 1 1000
0
1000
1 · – –
CA – cifra de afaceri, respectiv ‡” · pv qv ;
b) eficienþa fondului funciar ºi, respectiv, animalier:
relaþia a
S1 sau N1
unde: S – suprafaþa cultivatã; N – numãrul de animale;
c) eficienþa capitalurilor:
relaþia a
K1
K – capitaluri în accepþiunea pe categorii sau/ºi total;
d) eficienþa muncii caracterizatã pe baza profitului pe un salariat:
relaþia a
Ns
Universitatea Spiru Haret
333
unde: Ns – numãrul mediu de lucrãtori;
e) autonomia financiarã, corespunzãtor, gradul de autofinanþare,
prin premisa lor – profitul.
8.3.3.1. Analiza costurilor pe produse ºi a reflectãrii lor
în performanþele economico-financiare
ale exploataþiei agricole
Analiza costurilor pe produse se poate realiza în douã ipoteze:
a) costurile pe unitatea de produs fizic:
Pmf
C sau
qf
C
C h t =
unde:
Ct – cheltuielile totale;
Ch – cheltuielile medii pe unitatea de producþie (hectar sau
animal);
qf – volumul fizic al produsului;
Pm
f
– producþia medie fizicã pe unitatea de producþie (hectar
sau animal).
b) costurile pe unitatea de produs stas:
Pms
C sau
qs
C
C h t
s =
unde:
qs – volumul produsului în unitãþi stas;
Pms – producþia medie stas pe unitatea de producþie.
Modificarea costurilor pe unitatea de produs fizic se explicã
factorial, pe baza primului model, astfel:
1. Influenþa producþiei medii fizice:
0
0 h
1
0 h
Pmf
C
Pmf
C
–
2. Influenþa cheltuielilor pe unitatea de producþie:
1
0 h 1 h
Pmf
C C –
Universitatea Spiru Haret
334
din care:
2.1. Influenþa consumului resursei „i” (valoricã):
1
0 i 1 i
Pmf
R R –
din care:
2.1.1. Influenþa consumului fizic al resursei „i”: ( )
1
0 i 0 i 1 i
Pmf
p cs cs · –
unde:
csi – consumul fizic al resursei „i” pe unitatea de
producþie;
pi – preþul pe unitatea de resursã „i”.
2.1.2. Influenþa preþurilor pe unitatea de resursã
consumatã „i”: ( )
1
0 i 1 i 1 i
Pmf
p p cs –
2.2. Influenþa resursei „j”:
1
0 j 1 j
Pmf
R R –
din care consumul fizic al resursei „j”: ( )
1
0 j 0 j 1 j
Pmf
p cs cs · –
2.3. Influenþa preþului pe unitatea de resursã „j”: ( )
1
0 j 1 j 1 j
Pmf
p p cs –
Utilizarea modelului costului pe unitatea de produs stas implicã
urmãtoarea explicaþie a influenþei principalilor factori:
1. Influenþa producþiei medii stas:
0
0 h
1
0 h
Pms
C
Pms
C
–
Universitatea Spiru Haret
335
din care:
1.1. Influenþa producþiei medii fizice:
*0
0 h
1
0 h
Pms
C
Pmf
C
–
1.2. Influenþa calitãþii produsului:
1
0 h
1
0 h
Pmf
C
Pms
C
–
2. Influenþa cheltuielilor medii pe unitatea de producþie:
1
0 h 1 h
Pms
C C –
din care:
2.1. Influenþa consumului fizic al resursei „i” pe unitatea
de producþie:
1
i
Pms
p Äcs ·
2.2. Influenþa preþului pe unitatea de resursã „i”
producþie:
1
i 1
Pms
Äp cs ·
8.3.4. Analiza rentabilitãþii producþiei agricole
Ca particularitate, în cazul analizei rentabilitãþii producþiei agricole
trebuie sã se þinã seama de numãrul de unitãþi de producþie (hectare,
animale) ºi randamentele acestora (producþia medie pe hectar, sporul mediu
pe animal).
* Se considerã în Pn-1 (sau altã bazã de comparaþie): Pms = Pmf.
Universitatea Spiru Haret
336
Modelele de bazã pentru analiza profitului sunt:
Ä qv
Ä gi
M1 Ä P Ä Ki
Ä
pi
Ä pi
Ä Pmfi
Ä ci
Ä chi
ÄNui
Äqfi
Ä qvi Ä
Pmfi
ÄQv Ä gi
Äpi
M2 ÄP Ägi
ÄKi
Äpr Äpi
Äpi
Ä Pmj
Äci Ä rj
Ächi
Äpj
unde:
Qv
– valoarea producþiei vândute;
pr
– profitul la 1 leu producþie vândutã;
Universitatea Spiru Haret
337
rj – consumul resursei „j” pe unitatea de produs;
pj – preþul de cumpãrare-imputare pe unitatea de resursã
„j”.
Pentru analiza profitului pe produse se utilizeazã urmãtorul model:
Ä Nu
Ä qf
Ä qv Ä Pmf
Ä g
ÄP Ä K
Äp
Äp – á
Ä pi
Ä Pmf
Äc Ärj
Ä ch
Äpj
Modelele pentru analiza ratelor rentabilitãþii producþiei agricole
sunt similare celor utilizate în industrie.
Concepte cheie: cifra de afaceri; costuri totale la 1000 lei desfacerea
mãrfurilor; cheltuieli de circulaþie totale; cheltuieli de circulaþie variabile;
cheltuieli de circulaþie fixe; profit aferent desfacerii mãrfurilor; profit la 1
leu vânzare; rata medie a rentabilitãþii comerciale; marja comercialã; cota
medie de adaos comercial; numãr total de turiºti; numãr total de zile-turist;
numãr mediu zilnic de turiºti; durata medie a sejurului; tarif mediu pe zi
turist; cost mediu pe zi turist; profit pe zi turist; eficienþa fondului funciar;
eficienþa efectivului de animale; rata rentabilitãþii producþiei agricole.
Întrebări recapitulative
1. Cum interpretaþi influenþa cu semnul „+” a desfacerii medii zilnice
(productivitãþii muncii) asupra cifrei de afaceri din comerþ?
2. Sã se interpreteze cazul: Ichv < ID, în care Ichv reprezintã indicele
sumei cheltuielilor variabile, iar ID – indicele volumului desfacerii
mãrfurilor.
Universitatea Spiru Haret
338
3. Cum determinaþi influenþa volumului desfacerii mãrfurilor asupra
modificãrii profitului din comerþ?
4. Ce reprezintã marja comercialã?
5. Exemplificaþi unul din modelele de analizã a ratei rentabilitãþii
comerciale în comerþ.
6. Ce semnificaþie are creºterea duratei medii a sejurului, în
activitatea de turism?
7. Explicaþi influenþa structurii activitãþii pe categorii de confort
asupra cheltuielilor la 1000 lei încasãri.
8. Cum se determinã gradul de utilizare a capacitãþii disponibile de
cazare în activitatea de turism?
9. Care este semnificaþia indicatorului: randamentul pe loc ocupat?
10. Care sunt factorii care genereazã creºterea producþiilor medii la
hectar la diferite culturi, în cazul exploataþiilor agricole?
11. Cum se determinã eficienþa fondului funciar?
12. Care este relaþia de calcul a eficienþei efectivului de animale?
13. Explicaþi influenþa structurii producþiei agricole asupra costurilor
la 1000 lei cifrã de afaceri (cu referire la producþia agricolã vândutã).
14. Exemplificaþi principalii factori care influenþeazã costurile pe
unitatea de produs fizic ºi costurile pe unitatea de produs stas, în
exploataþiile agricole.
15. Care sunt principalele modele de analizã a rentabilitãþii producþiei
agricole?
BIBLIOGRAFIE
1. Cojocaru C., Modele de analizã economico-financiarã în
exploataþiile agricole, Editura ASE, Bucureºti, 1994.
2. Mãrgulescu D. (coord.), Analizã economico-financiarã a
întreprinderii, Editura Tribuna Economicã, Bucureºti, 1995.
3. Moroºan Iosefina, Analizã economico-financiarã în industrie,
comerþ, turism ºi exploataþiile agricole, Editura Fundaþiei România de
Mâine, Bucureºti, 2001.
4. Moroºan Iosefina, Analizã economico-financiarã, Tehnici ºi
metode, Editura Fundaþiei România de Mâine, Bucureºti, 2002.
5. Vâlceanu Gh. º.a., Analizã economico-financiarã, Editura
Economicã, Bucureºti, 2005.
Universitatea Spiru Haret
339
BIBLIOGRAFIE GENERALÃ
Angelescu C. ºi colectiv, Economie, Editura Economicã, Bucureºti, 2003.
Anghel G., Faliment. Radiografie ºi predicþie, Editura Economicã,
Bucureºti, 2002.
Cãlin O. (coord.), Contabilitate de gestiune, Editura Tribuna Economicã,
Bucureºti, 2000.
Cojocaru C., Modele de analizã economico-financiarã în exploataþiile
agricole, Editura ASE, Bucureºti, 1994.
E. Cohen, Analyse financière, Editura Economicã, Paris, 1994.
Georgescu N., Robu V., Analiza economico-financiarã, Editura ASE,
Bucureºti, 2001
Iºfãnescu A. º.a., Analiza economico-financiarã, Editura ASE, Bucureºti,
2002.
Iºfãnescu A. º.a., Analiza economico-financiarã, Editura Economicã,
Bucureºti, 1999.
Iºfãnescu A., Robu V., Analizã economico-financiarã, Editura ASE,
Bucureºti, 2002.
Marica Petcu, Analizã economico-financiarã a întreprinderii, Editura
Economicã, Bucureºti, 2003.
Mãrgulescu D. º.a., Analiza economico-financiarã, Editura Fundaþiei
România de Mâine, 1999.
Mãrgulescu D. (coord.), Analiza economico-financiarã, Editura Tribuna
Economicã, Bucureºti, 1994.
Mãrgulescu D. (coord.), Analizã economico-financiarã a întreprinderii,
Editura Tribuna Economicã, Bucureºti, 1995.
Moroºan Iosefina, Analiza economico-financiarã, în industrie comerþ, turism
ºi exploataþiile agricole, Editura Fundaþiei România de Mâine, Bucureºti, 2001.
Moroºan Iosefina, Analiza economico-financiarã. Tehnici ºi metode,
Editura Fundaþiei România de Mâine, Bucureºti, 2002
Moroºan Iosefina, Diagnostic, analizã ºi previziune economico-financiarã,
ºi, 1998.
Universitatea Spiru Haret
340
Niculescu Maria, Diagnostic economic, Editura Economicã, Bucureºti,
2003.
Russu C., Albu Mãdãlina, Diagnosticul ºi strategia firmei, Editura
Tribuna Economicã, Bucureºti, 2005
ªtefãnescu Aurelia, Performanþa financiarã a întreprinderii, Editura
Economicã, Bucureºti, 2005
Vâlceanu Gh. º.a., Analizã economico-financiarã, Editura Economicã,
Bucureºti, 2005.
Universitatea Spiru Haret
Analiza teorie
BIBLIOGRAFIE
1. Cojocaru C., Modele de analizã economico-financiarã în
exploataþiile agricole, Editura ASE, Bucureºti, 1994.
2. Mãrgulescu D. (coord.), Analizã economico-financiarã a
întreprinderii, Editura Tribuna Economicã, Bucureºti, 1995.
3. Moroºan Iosefina, Analizã economico-financiarã în industrie,
comerþ, turism ºi exploataþiile agricole, Editura Fundaþiei România de
Mâine, Bucureºti, 2001.
4. Moroºan Iosefina, Analizã economico-financiarã, Tehnici ºi
metode, Editura Fundaþiei România de Mâine, Bucureºti, 2002.
5. Vâlceanu Gh. º.a., Analizã economico-financiarã, Editura
Economicã, Bucureºti, 2005.
Universitatea Spiru Haret
339
BIBLIOGRAFIE GENERALÃ
Angelescu C. ºi colectiv, Economie, Editura Economicã, Bucureºti, 2003.
Anghel G., Faliment. Radiografie ºi predicþie, Editura Economicã,
Bucureºti, 2002.
Cãlin O. (coord.), Contabilitate de gestiune, Editura Tribuna Economicã,
Bucureºti, 2000.
Cojocaru C., Modele de analizã economico-financiarã în exploataþiile
agricole, Editura ASE, Bucureºti, 1994.
E. Cohen, Analyse financière, Editura Economicã, Paris, 1994.
Georgescu N., Robu V., Analiza economico-financiarã, Editura ASE,
Bucureºti, 2001
Iºfãnescu A. º.a., Analiza economico-financiarã, Editura ASE, Bucureºti,
2002.
Iºfãnescu A. º.a., Analiza economico-financiarã, Editura Economicã,
Bucureºti, 1999.
Iºfãnescu A., Robu V., Analizã economico-financiarã, Editura ASE,
Bucureºti, 2002.
Marica Petcu, Analizã economico-financiarã a întreprinderii, Editura
Economicã, Bucureºti, 2003.
Mãrgulescu D. º.a., Analiza economico-financiarã, Editura Fundaþiei
România de Mâine, 1999.
Mãrgulescu D. (coord.), Analiza economico-financiarã, Editura Tribuna
Economicã, Bucureºti, 1994.
Mãrgulescu D. (coord.), Analizã economico-financiarã a întreprinderii,
Editura Tribuna Economicã, Bucureºti, 1995.
Moroºan Iosefina, Analiza economico-financiarã, în industrie comerþ, turism
ºi exploataþiile agricole, Editura Fundaþiei România de Mâine, Bucureºti, 2001.
Moroºan Iosefina, Analiza economico-financiarã. Tehnici ºi metode,
Editura Fundaþiei România de Mâine, Bucureºti, 2002
Moroºan Iosefina, Diagnostic, analizã ºi previziune economico-financiarã,
ºi, 1998.
Universitatea Spiru Haret
340
Niculescu Maria, Diagnostic economic, Editura Economicã, Bucureºti,
2003.
Russu C., Albu Mãdãlina, Diagnosticul ºi strategia firmei, Editura
Tribuna Economicã, Bucureºti, 2005
ªtefãnescu Aurelia, Performanþa financiarã a întreprinderii, Editura
Economicã, Bucureºti, 2005
Vâlceanu Gh. º.a., Analizã economico-financiarã, Editura Economicã,
Bucureºti, 2005.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Descrierea Cip a Bibliotecii Nationale a Romaniei (ID: 113687)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.