Descrierea Cercetarii Pedagogice Referitoare la Conditiile Curriculare de Proiectare Si Aplicare a Metodologiei Interactive In Predarea Disciplinei Stiinte ale Naturii

Capitolul III

DESCRIEREA CERCETĂRII PEDAGOGICE REFERITOARE LA CONDIȚIILE CURRICULARE DE PROIECTARE ȘI APLICARE A METODOLOGIEI INTERACTIVE ÎN PREDAREA DISCIPLINEI ȘTIINȚE ALE NATURII

III.1. Scopul, obiectivele și ipoteza cercetării

În zilele noastre, datorită profundelor mutații ce au loc în viața socială, creșterii rolului științei și tehnicii în toate domeniile vieții, noilor evoluții ale societății democratice care au condus la reconsiderarea finalităților și conținutului educației și instrucției, procesul de perfecționare a metodologiei instruirii se impune ca o necesitate vitală, având la bază două idei fundamentale:

• Reconsiderarea metodologiei din perspectiva cerințelor umanismului modern care impune ideea formării omului integral dezvoltat, capabil să se integreze activ, creator și responsabil în societate, apt să rezolve problemele complexe cu care se confruntă, prin valorificarea plenară a tuturor potențialităților de care dispune;

• Reevaluarea metodologiei didactice pe baza valorificării celor mai importante și recente descoperiri din domeniul psihologiei, științelor educației, sociologiei, teoriei informației pentru a realiza o mai bună adaptare a metodelor utilizate la legile dezvoltării psihice și a le spori eficiența atât în ceea ce privește informarea, cât mai ales pe planul formării personalității elevului. (Cerghit, 1998, p 181)

Pornind de la aceste premise teoretice, în lucrarea de față am urmărit să identific influența metodelor active asupra formării și dezvoltării competențelor în domeniul științelor naturii prin exersarea abilităților intelectuale și practice.

Obiective principale ale cercetării:

determinarea nivelului de pregătire la disciplina „Științe ale Naturii” al elevilor implicați în cercetare;

experimentarea unor metode didactice interactive și studiul eficienței lor prin analiza relației dintre rezultatele școlare și învățarea activă (interpretarea calitativă și cantitativă a rezultatelor elevilor la testele administrate, analizarea climatului educțional, a calității comunicării didactice, a motivației și satisfacției în activitatea didactică);

înregistrarea, monitorizarea și compararea rezultatelor obținute de elevii claselor experimentale și de control la testul inițial și la testul final;

dezvoltarea motivației intrinseci a elevilor și asigurarea unui caracter conștient al învățării;

Ipoteza cercetării

Utilizarea metodelor active de către învățătoare în cadrul disciplinei Științe ale Naturii, în mod constant, determină creșterea performanțelor elevilor la această disciplină, fapt evidențiat prin îmbogățirea bazei de cunoștințe, precum și prin sporirea funcționalității capacităților de prelucrare a informației utilizate de elevi. 

Variabilele cercetării

Variabila independentă: utilizarea sistematică a metodelor didactice interactive în cadrul disciplinei Științe ale Naturii: brainstormingul, ciorchinele, cubul, cadranele, metoda „inteligențelor multiple”, cvintetul, diagrama „Venn Euler”, explozia stelară, știu-vreau să știu-am aflat, turul galeriei.

Variabila dependentă: performanțele școlare și comportamentale ale elevilor.

III.2. Eșantionul de participanți

Subiecții cercetării sunt elevii a două clase de la Școala Gimnazială Iuliu Hațieganu din Cluj-Napoca, una fiind clasa a-IV-a B, cea de control, având în componență 22 de elevi, iar cealaltă clasă, a-IV-a A, cea experimentală, având tot 22 de elevi. Cercetarea s-a desfășurat pe parcursul anului școlar 2014-2015. Toți elevii corespund standardelor de vârstă din punct de vedere fizic și intelectual. Majoritatea copiilor provin din familii normal constituite, biparentale. Toți elevii sunt cetățeni români de naționalitate română.

III.3. Metodele de cercetare utilizate

Metodele utilizate cu preponderență în realizarea demersului investigativ sunt: observația, experimentul și analiza documentelor școlare și a produselor activității. Ca instrumente am apelat la utilizarea testelor, iar ca metode alternative am folosit portofoliul, proiectul, investigația, observarea sistematică cu scara de clasificare (ANEXA 1) si lista de control. (ANEXA 2 )

Observația – în sens strict este percepția unui eveniment, a unei conduite (în sens general, produs al activității umane, purtător de semnificații), în sens larg observația este percepția sistematică a atitudinilor, comportamentelor și interacțiunilor actorilor sociali, în momentul manifestării lor, conform unui plan dinainte elaborat și cu ajutorul unor tehnici specifice de înregistrare.

Observația parcurge următoarele etape: designul, accesul, relațiile la locul cercetării, culegerea datelor, analiza datelor, redactarea raportului, și prezintă următoarele tipuri: observația structurată, sau cantitativă, observația nestructurată, participativă, sau calitativă.

Observația structurată se materializează în grile de categorii comportamentale dinainte stabilite, utilizând scheme de variabile și are ca scop testarea acestora în condiții de viață reală.

Observația participativă presupune studierea din interior, participarea la activități, fără a avea o schemă prestabilită de categorii sau ipoteze specifice. Sistematizarea și codificarea materialului se realizează pe parcurs, observatorul propunându-și să devină membru al grupului observat. (Rotariu, Iluț, 1997, p. 99)

Pe parcursul anului școlar s-au creat situații specifice în scopul studierii comportamentului urmărit:

Capacitățile intelectuale și conduita socială în grupul școlar,

Capacitatea de adaptare la situații noi,

Maniera de raportare la probe de evaluare/fișe de lucru.

Experimentul – „este verificarea unei ipoteze încercând de a pune doi factori în relație cauzală prin cercetarea situațiilor contrastante..”(Chelcea, 2004, p.202). Această metodă este specifică studierii științifice și se consideră că „experimentarea și observarea nemijlocită a realității, constituie cei doi stâlpi de susținere ai unei metodologii active în predarea fizicii, biologiei, tehnologiei și a altor științe.”(Cerghit, 2006, p. 204)

Experimentul cu caracter de cercetare, de descoperire este o „observare provocată, o acțiune de căutare, de tatonare, de găsire de dovezi, de legități, prin încercare (lat. experimentum = încercare, dovadă; verbul experiri = a încerca, a face experiențe). Este o „provocare intenționată, în condiții determinate… a unui fenomen”. (Cerghit, 2006, p. 205)

Structura de principiu a unui experiment este:

Crearea unei motivații;

Prezentarea unei probleme;

Analiza și enunțarea de ipoteze;

Elaborarea unei strategii experimentale;

Desfășurarea propriu-zisă a experimentului;

Organizarea și efectuarea observației;

Discutarea procedeelor utilizate;

Prelucrarea datelor și elaborarea soluțiilor provizorii;

Verificarea rezultatelor;

Descoperirea validității și însemnătății concluziilor. (Cerghit, 2006, p. 205)

Spre deosebire de situația de observare, care presupune doar simpla înregistrare a celor ce se petrec în legătură cu subiectul, în mod natural, experimentul presupune un instrumentar și o strategie de provocare de conduite prin stimuli bine cunoscuți ca intensitate, calitate etc. Se știe că există mai multe feluri de experimente: experimentul natural, formativ și de laborator.

Când experimentul se desfășoară în școală, legat de influențele formative ale activității școlare mai complexe, devine formativ sau, cum mai este numit, psiho- pedagogic. Atât experimentul natural, cât și cel formativ, sunt adeseori constatative. Experimentul formativ presupune intervenția în grupul școlar în vederea determinării anumitor schimbări prin introducerea unor„factori de progres” și permite consemnarea curbelor de dezvoltare a vocabularului corect în diferite lucrări, viteza și randamentul unui algoritm al activității intelectuale nou învățat, sensibilitatea tactilă, vizuală, auditivă etc. angajate în procesele intelectuale de învățare, prezența unor aptitudini și talente.

Analiza documentelor școlare și a produselor activității – este o metodă ce permite stabilirea caracteristicilor de ansamblu ale diferitelor activități (operații, acte, strategii implicate). Există o latură acțional-operativă ce se extrage din produsele activității și se referă și la randament, performanță, și o latură a calității stilului și tensiunii proceselor, însușirilor și trăsăturilor angajate în acesta.

Analiza documentelor școlare se utilizează, potrivit ipotezei, pentru analiza comparativă a rezultatelor în evoluția elevilor, a modului de lucru a factorilor școlari implicați, a experiențelor semnalate.

Analiza produselor activității s-a realizat din perspectiva ipotezei și a obiectivelor cercetării, punându-se accent pe produsele activității independente din clasă/acasă și pe sarcinile date specific: teme, răspunsuri orale sau scrise, aplicații, notițe, proiecte, desene, produse realizate în cadrul activităților practice, portofolii.

Metoda testului – testele au la bază o paletă foarte largă de exerciții și probe. Numai că, spre deosebire de probele obișnuite, testele sunt probe care au încorporate în ele vaste experimentări constatative prealabile. În esență, testele sunt probe scurte care se aplică în mod riguros standardizat și ale căror rezultate se interpretează conform unor indicații și unor etaloane la care se raportează rezultatele.

III.4. Descrierea experimentului didactic

Experimentul didactic s-a derulat pe parcursul a trei etape:

etapa pre-experimentală;

etapa experimentului propriu-zis / a experimentului formativ;

etapa post-experimentală.

III.4.1. Etapa pre-experimentală

Cercetarea a demarat la începutul anului școlar când mi-am propus ca pe parcursul anului școlar, în cadrul orelor de Științe ale Naturii, să folosesc preponderent metodele interactive la clasa a-IV- A, pe care o îndrum. La începutul anului școlar a fost aplicată elevilor din cele două clase o probă de evaluare inițială, pentru că am dorit să identific ce cunoștințe stăpânesc elevii, astfel încât acestea să constituie baza în procesul de predare-învățare-evaluare de pe parcursul întregului an școlar. 

Această probă a vizat următoarele obiective:

să grupeze corect corpurile enumerate după cerință;

să completeze corect o propoziție lacunară;

să scrie corect nume de mamifere, păsări, insecte și pești;

să încercuiască corect răspunsul corespunzător afirmației;

să stabilească valoarea de adevăr a unor propoziții;

să scrie acțiuni favorabile/dăunătoare mediului.

PROBĂ DE EVALUARE INIȚIALĂ

Grupează următoarele materii prime după proveniență:

lemn, aur, cărbune, carne, nisip, porumb, sare, lapte, sfeclă de zahăr, petrol, lână, piele, argint, floarea soarelui, ouă.

Completează enunțurile :

Obiectele, lucrurile, ființele din jurul nostru se numesc: …………………………………

Corpurile vii au următoarele caracteristici: ……………………………………………….

Factorii de mediu sunt: …………………………………………………………………..

Apa se găsește în natură în stările de agregare: …………………………………………

Mediile de viață sunt: ……………………………………………………………………

Scrie câte trei exemple de:

Alege varianta corectă de răspuns :

Pompează sângele în tot organismul.

a) stomac b) rinichi c) inimă

Au rol în respirație.

a) schelet b) plămâni c) rinichi

Au rol în eliminarea substanțelor toxice din organism.

a) rinichi b) inimă c) plămâni

Adevărat sau fals:

Cu ochii observ sunetele străzii.

Văd gălăgia copiilor din curte.

Aud șoaptele mamei, dimineața.

Inspir mirosul iasomiei.

Simt pe obraz culorile curcubeului.

Mă mângâie în urechi căldura soarelui.

Răceala zăpezii o simt în palmă.

Completează enunțurile:

Corpul ceresc care dă lumină și căldură este__________________. Planeta pe care locuim se numește___________. Rotația Pământului în jurul axei sale duce la formarea _______________ și a ____________.Mișcarea Pământului în jurul Soarelul determină succesiunea ______________.

7. Dă exemple de:

a) 3 activități ale omului care pot polua mediul înconjurător.

______________________________________________________________________

b) 3 activități ale omului care pot proteja mediul înconjurător.

______________________________________________________________________

Descriptori de performanță:

Punctaj: 9 puncte + 1 punct din oficiu = 10 puncte

Itemul 1 15 x 0, 10= 1, 5 puncte (cincisprezece elemente)

Itemul 2 5 x 0, 20= 1 punct (cinci enunțuri)

Itemul 3 12 x 0, 10= 1, 2 puncte (doisprezece elemente)

Itemul 4 3 x 0, 45= 1, 4 puncte (trei variante)

Itemul 5 7 x 0, 20= 1, 4 puncte (șapte situații)

Itemul 6 5 x 0, 20= 1 punct (cinci enunțuri)

Itemul 7 6 x 0, 25= 1, 5 puncte (șase acțiuni)

Rezultatele probei de evaluare inițială

Tabel nr. 1 – EVALUARE INIȚIALĂ

În urma acestui test am constatat nivelul de cunoștințe științifice pe care le-au acumulat elevii până în acest moment, lacunele existente și nivelul global de pregătire al clasei.

Grafic nr. 1 – Evaluare inițială

În graficul nr.1 este comparat nivelul de însușire a cunoștintelor în urma aplicării testului de evaluare inițială. Din interpretarea rezultatelor și a informațiilor obținute, am putut constata că nu există diferențe majore între cele două eșantioane, după cum se poate observa în diagramele următoare.

Distribuția calificativelor

Fig. 1 Clasa de control

Fig. 2 Clasa experimentală

III.4.2. Etapa experimentului formativ

În cadrul procesului de predare-învățare modalitatea de abordare a conținutului a diferit de cea obișnuită, propusă eșantionului de control, deoarece pe parcursul anului școlar s-au creat situații de învățare în care s-a folosit metodologia interactivă, elevii fiind încurajați să gândească independent și să reflecteze asupra materialului informațional cu care s-a lucrat. În realizarea învățării au fost implicați activ toți elevii și s-a încurajat colaborarea și cooperarea, acceptându-se diversitatea de opinii și idei. După fiecare unitate de învățare parcursă în manieră activă și interactivă, la clasa experimentală a avut loc o recapitulare finală, însoțită de câte o evaluare formativă.

Sunt prezentate patru modele de realizarea a unor activități didactice din cadrul disciplinei Științe ale Naturii.

Demersuri didactice desfășurate cu clasa experimentală

PROIECT DIDACTIC

Clasa: a- IV-a

Aria curriculară: Matematică și Științe ale naturii

Disciplina: Științe ale naturii

Unitatea de învățare: Medii de viață

Subiectul lecției: Pǎdurea

Tipul lecției: mixtă

Scopul:

Conștientizarea rolului omului în cunoașterea și pǎstrarea mediului, adoptarea unui comportament ecologic

Obiective de referință:

să identifice relații între părțile componente ale unui sistem studiat;

să descrie relații între sisteme din mediul înconjurător;

să comunice prin maniere diverse observații privind relațiile dintre părțile componente ale unui sistem;

Obiective operaționale:

Cognitive:

să defineascǎ corespunzǎtor pǎdurea;

sǎ descrie cele trei tipuri de pǎduri, ținând cont de tipurile de copaci din care sunt alcătuite;

sǎ prezinte fauna și vegetația din pădurile din zona de munte, deal, câmpie;

sǎ alcǎtuiascǎ lanțuri trofice;

sǎ exemplifice importanța pǎdurii, realizând îndemnuri cu tematică ecologică;

Afective:

să-și formeze o atitudine pozitivă față de mediul înconjurător-pădure;

să participe în mod activ și eficient în activitatea de rezolvare a sarcinilor individuale, pe grupe;

să exprime opinii personale în aprecierea unor situații cu conținut ecologic;

Psiho – motorii:

să coopereze și să lucreze în echipă;

să realizeze postere cu tematică ecologică.

Strategii didactice:

Metode și procedee: explicația, demonstrația, conversația, exercițiul, jocul didactic, „diagrama Venn”, „hârtia de un minut”, „ metoda inteligențelor multiple”

Material didactic: videoproiector, materiale PPT, coli albe, markere, carioci, șabloane, machetă și elemente de faună și vegetație din păduri

Moduri de organizare: activitate frontală, individuală, pe grupe.

Scenariu didactic

I. Moment organizatoric

Se stabilește un climat de ordine și disciplină optim pentru buna desfășurare a lecției. Se cere elevilor să-și pregătească materialele necesare (cărți, caiete, instrumente de scris). Se descrie comportamentul pe care trebuie să-l dovedească în timpul lecției.

II. Verificarea cunoștințelor anterioare

Se adresează elevilor câteva întrebări din lecțiile ȋnvățate anterior: „Care sunt principalele medii de viață?”, “Cum se pot clasifica?”. Solicit elevilor să definească balta, să explice modul de formare, să prezinte lanțuri trofice existente în mediu acvatic.

III. Captarea atenției

Joc didactic: ,,Jocul numelui’’: Solicit elevilor să scrie o plantă/un animal care poate fi întâlnit în pădure și să înceapă cu prima literă din prenumele său. (ex. Viorica-vulpe)

IV. Anunțarea temei și a obiectivelor

Se anunță tema „Pădurea”. Se scrie pe tablă și pe caiete și se anunță obiectivele lecției.

V. Dirijarea învățării

Se prezintă un material PPT cu imagini și informații despre pădure, apelând și la cunoștințele elevilor asimilate la orele de geografie. „În ce zone de relief întâlnim păduri?”,„Care sunt tipurile de păduri de la noi din țară?”. Se reamintesc elevilor câteva informații privind vegetația și fauna pădurilor. Între plante și animale existǎ o strânsǎ legǎturǎ. Cele mai multe animale se hrǎnesc cu plante:

“-Cum se numesc? Dați exemple!”

„-Cum se numesc animalele care se hrǎnesc cu carne? Dați exemple!”

„-Cum se numesc animalele care se hrǎnesc cu carne, dar și cu iarbǎ? Dați exemple!”

„-De ce existǎ o strânsǎ legǎturǎ între plante și animale?”

Se cer exemplificǎri de lanțuri trofice. Se notează schema lecției pe tablă și în caiete, fiecare informație fiind argumentată, explicată și prezentată prin imagini la videoproiector. (Anexa 1)

Se citește o poezie din care se extrag concluziile privind importanța pădurii. (Anexa 2)

VI. Obținerea performanței

Metoda inteligențe multiple

Elevii împărțiți în 5 grupe vor primi fișe cu sarcini diferite.

Inteligența verbal – lingvistică

Citiți curiozitățile despre pădure, apoi comentați proverbul: „Pădurea, aurul verde al planetei”

Inteligența logico – matematică

Calculați operațiile scrise pe fiecare ramură și veți afla câți copaci au plantat elevii clasei a- IV-a.

Inteligența naturalistă

Prezentați câteva aspecte din pădure în anotimpul de primăvară: plante și animale

Inteligența corporal – kinestezică

Vor primi pe fișă patru sarcini pentru un joc mut – mimarea unor acțiuni de protejare a pădurii sau efectele negative ale acțiunii omului asupra mediului:

plantarea de copaci în pădure

braconaj – vânarea de animale

adunarea deșeurilor din pădure

tăierea copacilor

Inteligența spațială

Se cere elevilor să realizeze o machetă reprezentând principalele etaje de pădure, fauna și vegetația specifică. În plicuri vor primi materiale pregătite dinainte (decupaje din reviste cu plante și animale specifice fiecărui etaj de vegetație). Vor mai avea șabloane cu diferite plante, ramuri de brad, frunze de stejar, fag. Unii vor trasa conturul, alții vor decupa, alții vor lipi.

Fiecare grupă își va completa etajul său de vegetație, iar apoi treptele vor fi asamblate.

Prezentarea rezultatelor fiecărei grupe în fața clasei.

Realizarea unui poster ,,Copacul așteptărilor’’: Împart elevilor câte o frunză decupată din hârtie și cer fiecăruia să scrie un îndemn, slogan pentru ca în viitor pădurea să fie cu adevărat „plămânul Pământului”. Mesajele create (hârtia de un minut) vor fi expuse în ,,Copacul așteptărilor”.

VII. Asigurarea feed – back-ului

Metoda „diagrama Venn”

Completează diagrama Venn cu asemănări și deosebiri între pădure și grădină.(Anexa 3)

VIII. Încheierea activității

Fac aprecieri asupra desfășurării lecției și le propun să devină membrii unui cerc al naturii și le voi da un ecuson cu inscripția „Prietenii pădurii”.

Temă: le voi cere să alcătuiască un program de activitate privind ocrotirea naturii.

Concluzii, recomandări, aprecieri asupra desfășurării orei.

Anexa 1 (schema lecției)

Pădurea

Pădurea = mediu de viață natural

Clasificare:

păduri de foioase → pierd frunzele toamna;

păduri de conifere → florile sunt conuri;

păduri mixte → de foioase și conifere.

Pădurile de foioase → în zonele de deal și de câmpie

arbori: stejari, mesteceni, fagi, tei, frasini, arțari, aluni;

viețuitoare → insecte: fluturi, albine, gândaci;

→ reptile: șerpi, șopârle;

→ păsări: privighetori, ciocârlii, bufnițe;

→ mamifere: iepuri, cerbi, lupi, căprioare, vulpi.

Pădurile de conifere → în zona de munte

arbori: brazi, molizi, pini, zada;

plante: feriga, ciuperci, mușchi de copac, arbuști (coacăzul, afinul);

viețuitoare → păsări: cocoșul de munte, șoimul, vulturul pleșuv;

→ mamifere: ursul, capra neagră, cerbul, râsul, jderul, veverița;

Importanța pădurii

împrospătează aerul → oxigen;

oferă loc de agrement → recreere;

lemnul → foc, hârtie, mobilă, construcții;

oferă adăpost plantelor și animalelor;

susțin solul.

Anexa 2

„Glasul pǎdurii-i vrǎjitor;

N-ai sǎ-l auzi de nu-l iubești;

De treci prin ea rǎuvoitor

Și n-o înțelegi și n-o-ngrijești.

Cu brazii mici, fii cumpǎtat,

Nu face în pǎdure foc,

Copacul dacǎ l-ai tǎiat,

Sǎdește iute altu-n loc“.

(Passionaria Stoicescu – „Glasul pǎdurii“)

Anexa 3

Diagrama Venn – asemănări și deosebiri între pădure și grădină.

Grădina Pădurea

(deosebiri) (asemănări) (deosebiri)

PROIECT DIDACTIC

Clasa: a- IV-a

Aria curriculară: Matematică și Științe ale naturii

Disciplina: Științe ale naturii

Unitatea de învățare: Resurse naturale

Subiectul lecției: Solul

Tipul lecției: mixtă

Scopul:

Cunoașterea resurselor naturale și conștientizarea efectelor activității omului asupra mediului înconjurător;

Obiective de referință:

să comunice, în maniere diverse, observații și comparații asupra corpurilor din natură și asupra experimentelor realizate;

să realizeze experimente simple pe baza unui plan de lucru;

să conștientizeze efecte ale activității omului asupra mediului înconjurător;

Obiective operaționale:

Cognitive:

să efectueze experiențe simple de punere în evidență a prezenței în sol a unor substanțe;

să pună în evidență cu ajutorul experiențelor, însușirile principale ale solului;

să caracterizeze unele deosebiri mai importante pe care le prezintă solurile fertile față de solurile mai puțin fertile;

să descrie lucrările de pregătire a solului pentru cultura plantelor;

să precizeze cauze și efecte ale poluării solului;

Afective:

să manifeste interes față de conținutul activității;

să se implice activ în desfășurarea lecției;

să coopereze în rezolvarea sarcinilor colective;

Psiho – motorii:

să păstreze poziția corectă în bancă în timpul scrierii și al comunicării;

să respecte indicațiile privind modul de mânuire a materialelor de lucru.

Strategii didactice:

Metode și procedee: demonstrația, observația, conversația, explicația, experimentul, „cubul”, „ciorchinele”

Material didactic: diferite obiecte, mostre de sol, spirtieră, balon cu fund plat, imagini cu tipuri și profil de sol.

Moduri de organizare: activitate frontală, individuală, pe grupe, în perechi.

Scenariu didactic

I. Moment organizatoric

Se stabilește un climat de ordine și disciplină optim pentru buna desfășurare a lecției. Se cere elevilor să-și pregătească materialele necesare (cărți, caiete, instrumente de scris). Se descrie comportamentul pe care trebuie să-l dovedească în timpul lecției.

II. Verificarea cunoștințelor anterioare

Se inițiază un dialog legat de lecția anterioară: „Ce este apa?”, „Ce culoare are apa?”, „ Ce miros are apa?”, „Enumerați câteva din utilizările apei”, „Ce se produce în hidrocentrale?”, „Aproximativ cât din suprafața planetei este acoperită cu apă?”, „ Care sunt cauzele poluării apei? Dar consecințele poluării?”

III. Captarea atenției

Se prezintă o imagine în care sunt prezentate formele de relief: câmpie, deal, munte.

Ce forme de relief recunoașteți în imagine?

Numiți plantele pe care le recunoașteți?

IV. Anunțarea temei și a obiectivelor

Se anunță tema „ Solul”. Se scrie pe tablă și pe caiete și se anunță obiectivele lecției.

V. Dirijarea învățării

Se poartă un scurt dialog în urma căruia împreună cu elevii se va defini solul (Stratul de la suprafața pământului în care plantele își înfig rădăcinile și de unde își iau apa cu sărurile minerale). Elevii notează definiția în caiete.

Metoda cubului

Se împarte clasa în 6 grupe, fiecare grupă, printr-un lider desemnat de membrii grupei, trage la sorți un bilet pe care se află scrisă o cifră de la 1 la 6. Fiecare grupă de elevi, în funcție de biletul pe care l-a ales, rezolvă câte o sarcină de lucru, după cum urmează:

1. Descrie tipurile de sol care se găsesc în țara noastră:

Solul negru____________________________________________________

Solul argilos___________________________________________________

Solul brun–roșcat_______________________________________________

Solul nisipos___________________________________________________

Stabilim textura solului prin metoda umedă bazându-ne pe analizarea solului cu ajutorul organelor de simț:

– fiecare elev va lua o probă de pământ în mână pe care o va umezi și frământa până când nu se simt agregatele structurale și aceasta începe să se lipească de degete

– solul bine frământat va fi modelat în podul palmei sub formă de sul și îndoit sub formă de inel

Interpretarea rezultatelor:

la solul nisipos nu se formează sulul de pământ iar proba se sfarmă

la sol argilos se formează un sul continuu, care la îndoire nu se crapă

2. Compară solul negru cu solul argilos

Se prezintă elevilor mostre de sol și se analizează fiecare dintre acestea.

3. Asociază tipul de sol cu forma de relief corespunzătoare și întrebuințarea acestuia din tabelul de mai jos:

4. Analizează și precizează corpurile și substanțele care intră în alcătuirea solului.

Efectuăm câteva experimente simple pentru a determina compoziția solului:

1. – luăm o lingură de pământ, o afânăm și o așezăm pe o pânză de sită deasupra unei flăcări.

Constatăm că o mică parte din substanțele care compun proba de sol ard. Această parte este formată din substanțe organice (resturi de plante și animale). Partea care nu arde este formată din substanțe minerale (sfărâmături de roci)

2. – punem o probă de pământ într-un pahar Berzelius. Așezăm paharul deasupra unei flăcări:

Constatăm că pereții paharului s-au aburit ceea ce demonstrează că în sol se găsește apă

3. – punem apă într-un borcan. Aruncăm o lingură de pământ în borcanul cu apă:

Constatăm că în apă se degajă niște bule gazoase care se ridică la suprafață, acestea sunt bule de aer ( apa ia locul aerului din sol)

5. Aplică

Precizează care sunt lucrările de pregătire a solului pentru cultura plantelor. Ce importanță au acestea? ________________________

6. Argumentează afirmația: Solul este cea mai de preț bogăție a unei țări.

VI. Obținerea performanței

Activitate experimentală

În continuare se va realiza un experiment din care să reiasă una din însușirile solului și anume permeabilitatea:

– deasupra a trei vase așezăm trei pâlnii (în care am pus în prealabil câte o bucată de tifon)

– în prima pâlnie vom pune sol negru afânat, în a doua pâlnie vom pune sol nisipos, iar în a treia vom pune sol argilos (vom pune aceeași cantitate de sol în fiecare pâlnie)

– numesc trei elevi care vor umple trei recipiente cu aceeași cantitate de apă, apoi la semnalul meu elevii vor turna apa peste solul din pâlnii.

Constatăm că solul negru și cel nisipos sunt permeabile (permit apei să treacă cu ușurință prin ele) în timp ce solul argilos nu permite apei să treacă, el este impermeabil.

Permeabilitatea este importantă deoarece ajută la dezvoltarea plantelor și face ca solul să fie fertil. Solul foarte fertil se numește cernoziom.

Se subliniază necesitatea protejării solului pentru ca acesta să nu fie distrus din diverse cauze:

eroziunea provocată de râuri;

alunecări de teren;

construcția caselor;

poluare;

VII. Asigurarea feed – back-ului

Fixarea și consolidarea cunoștințelor se realizează printr-un ciorchine.(Anexa 1)

VIII. Încheierea activității

Tema pentru acasă: Pentru acasă elevii vor avea de realizat un experiment simplu din care să reiasă fertilitatea diferitor tipuri de sol. Elevii vor primi probe de sol argilos și negru,vor semăna în același timp 2-3 boabe de fasole pe care le vor ține în aceleași condiții (lumină și căldură), udându-le în mod egal.

Concluzii, recomandări, aprecieri asupra desfășurării orei.

Anexa 1

PROIECT DIDACTIC

Clasa: a-IV-a

Aria curriculară: Matematică și Științe ale naturii

Disciplina: Științe ale naturii

Unitatea: Caracteristici și proprietăți ale corpurilor

Subiectul lecției: Magneții

Tipul lecției: mixtă

Scopul:

Descrierea proprietăților magneților și importanța utilizării acestora în viața omului;

Obiective de referință:

să interpreteze succesiunea unor fenomene și procese din natură;

să realizeze experimente simple pe baza unor ipoteze date.

Obiective operaționale:

Cognitive:

să selecteze un metal dintr-un set de materiale de bază pe baza proprietăților acestuia;

să ilustreze prin experimente diferite proprietăți ale magneților (atracția magneților, gravitația, forța de împingere și de tracțiune, mișcarea și repausul);

să precizeze utilizările magneților în viața omului;

Afective:

să manifeste interes față de conținutul activității;

să se implice activ în desfășurarea lecției;

să stabilească relații de coordonare în timpul lucrului în echipă;

Psiho – motorii:

să păstreze poziția corectă în bancă în timpul scrierii și al comunicării;

să respecte indicațiile privind modul de mânuire a materialelor de lucru.

Strategii didactice

Metode și procedee: demonstrația, conversația euristică, explicația, expunerea, jocul didactic, experimentul, „știu – vreau să știu – am învățat”, „mozaic”, „explozia stelară”

Material didactic: magneți, agrafe de birou, creioane, monede, sârmă de cupru și de aluminiu, pilitură de fier, folie de aluminiu, foaie de hârtie, material textil, pungă de plastic, cui, ciocan, lumânare, ornamente cu magnet, busole.

Moduri de organizare: activitate frontală, individuală, pe grupe, în perechi.

Scenariu didactic

I. Moment organizatoric

Se stabilește un climat de ordine și disciplină optim pentru buna desfășurare a lecției. Se cere elevilor să-și pregătească materialele necesare (cărți, caiete, instrumente de scris). Se descrie comportamentul pe care trebuie să-l dovedească în timpul lecției.

II. Verificarea cunoștințelor anterioare

Verificarea se efectuează prin răspunsuri orale la întrebări despre proprietăți ale metalelor.

III. Captarea atenției

Joc didactic: „Ghiciți cum putem identifica obiectele din cutii, fără să le deschidem”.

Condițiile jocului: Prezentăm două cutii identice din carton. Într-una punem nasturi din plastic și în cealaltă punem pioneze. Cerem să fie identificate obiectele din cutii, fără să le deschidem. Demonstrăm că pot fi identificate cu ajutorul unui magnet.

IV. Anunțarea temei și a obiectivelor

Se anunță tema„ Magneții”. Se scrie pe tablă și pe caiete și se anunță obiectivele lecției.

V. Dirijarea învățării

Metoda „Știu – Vreau să știu – Am învățat”

Cer elevilor să inventarieze ideile pe care consideră că le dețin cu privire la magneți. Aceste idei vor fi notate într-o rubrică a unui tabel – „Știu”. Apoi, vor nota ceea ce ar dori să știe despre magneți. Aceste idei sunt grupate în rubrica „Vreau să știu”. Se lucrează individual, în perechi și apoi pe grupe de câte 4 elevi.

Se continuă lecția cu metoda „Mozaic”. Elevii rămân în grupuri de câte 4 elevi, fiecărui elev din grup atribuindu-se câte un număr de la 1 la 4. Textul lecției, împărțit în 4 părți, se repartizează elevilor, formându-se grupele de experți. Astfel, toți elevii cu nr.1 formează grupa de „experți 1”, elevii cu nr.2 formează grupa de „experți 2”, cei cu nr.3 fac parte din grupa de „experți 3”, iar cei cu nr.4 din grupa de „experți 4”. Elevii au sarcina de a studia și a învăța cât mai bine partea din materialul de studiu care le-a fost atribuită, pentru a o preda colegilor din grupurile inițiale. După îndeplinirea sarcinilor de lucru din fiecare grup de „experți”, elevii, specializați fiecare într-o anumită parte a lecției, revin în grupurile inițiale și predau colegilor partea pregătită cu ceilalți experți. Astfel, fiecăruia dintre cei 4 elevi specializați într-o parte diferită a lecției îi revine o responsabilitate importantă în lecție și anume: de a preda ceea ce a învățat, dar și de a învăța ceea ce i se predă. Fiecare grupă de experți primește un text și materiale necesare experimentării. Le explic elevilor ce au de făcut pentru fiecare experiment și le cer să respecte indicațiile privind modul de mânuire a materialelor de lucru. (Anexa 1)

După reconstituirea grupurilor inițiale, se rezolvă individual fișa test primită pentru a determina nivelul cunoștințelor asimilate de către elevi.( Anexa 2)

VI. Obținerea performanței

Metoda „Știu – Vreau să știu – Am învățat”: Se completează rubrica „Am învățat” cu noile idei asimilate.(Anexa 3)

VII. Asigurarea feed – back-ului

Metoda „Explozia stelară”: Pentru a se consolida cunoștințele se cere elevilor să adreseze cât mai multe întrebări despre magneți de tipul: Cum?, Ce?, De ce?, Când?, Unde?. Se urmărește nivelul cunoștințelor asimilate de elevi prin răspunsurile oferite la întrebările adresate. (Anexa 4)

VIII. Încheierea activității

Tema pentru acasă: lecția „ Magneții”

Concluzii, recomandări, aprecieri asupra desfășurării orei.

Anexa 1

Grup de experți I

Textul: Magnetul atrage corpurile ce conțin fier, nichel sau aliaje ale acestora cu alte metale (agrafe, cuie, monede). Magnetul nu atrage corpurile din lemn, plastic, cupru, aluminiu.

Magnetul atrage corpurile ce conțin fier și prin unele materiale. Magneții pot fi naturali (minereu numit magnetită) sau artificiali (creați de om).

Materiale necesare experimentării: magneți de diferite forme, agrafe de birou, creioane, monede, sârmă de cupru și de aluminiu, folie de aluminiu, foaie de hârtie, material textil, pungă de plastic.

Cerințe de îndeplinit:

Apropiați magnetul de fiecare obiect de pe bancă. Separați obiectele în două grupe: obiecte atrase și neatrase de magneți.

Acoperiți obiectele ce conțin fier cu folia de aluminiu, apoi apropiați magnetul.

Procedați la fel cu foaia de hârtie, materialul textil, punga de plastic.

Grup de experți II

Textul: Fiecare magnet are doi poli, două capete, numiți polul nord N, colorat în roșu și polul sud S, colorat în albastru. Polul nord al magnetului se orientează spre nordul geografic, iar polul sud al magnetului indică sudul geografic.

Dacă apropiem doi magneți cu poli identici, aceștia se resping. Dacă apropiem doi magneți cu poli diferiți, aceștia se atrag. Acul magnetic al busolei indică întotdeauna nordul geografic.

Materiale necesare experimentării: magneți de diferite forme, magnet tip bară suspendat de un fir, busolă.

Cerințe de îndeplinit:

Apropiați doi magneți cu polii diferiți, apoi doi magneți cu aceeași poli.

Ridicați în aer magnetul suspendat de un fir. Așteptați, fără să vă mișcați, să se oprească din balans. Spre ce direcție se orientează?

Porniți busola. Ce direcție indică acul magnetic al busolei?

Grup de experți III

Textul: Dacă un magnet se sparge, se obțin magneți mai mici. Fiecare magnet nou obținut are un pol nord și un pol sud. Un magnet atrage corpurile ce conțin fier cel mai puternic în jurul polilor. Acele corpuri devin magnetizate pentru un timp, atrăgând la rândul lor alte corpuri care conțin fier.

Materiale necesare experimentării: magnet, pilitură de fier, un ciocan, agrafe de birou, un cui, foaie de hârtie.

Cerințe de îndeplinit:

Turnați pilitura de fier pe o bucată de hârtie. Așezați un magnet sub aceasta.

Frecați un cui de un magnet. Apropiați-l de agrafele de birou.

Spargeți un magnet cu ajutorul ciocanului. Apropiați agrafele de birou de fiecare bucată obținută.

Grup de experți IV

Textul: Magneții își pierd proprietatea de a atrage corpuri ce conțin fier dacă sunt loviți sau încălziți. Magneții au diverse utilizări în viața noastră: închiderea ușilor de mobilier sau a frigiderului, fixarea diferitelor obiecte, separarea metalelor, utilizarea busolei.

Materiale necesare experimentării: magnet, lumânare, agrafe de birou, joc cu tablă magnetică și ornamente cu magnet, busolă, monede, sârmă de cupru și de aluminiu.

Cerințe de îndeplinit:

Apropiați magnetul de agrafele de birou, apoi încălziți-l cu lumânarea. Apropiați-l din nou de agrafele de birou.

Porniți busola. Ce direcție indică acul magnetic al busolei?

Apropiați magnetul de agrafele de birou, sârmă de cupru și de aluminiu, monede. Care metale sunt atrase de magnet?

Anexa 2

Fișa test

Scrie în dreptul enunțurilor A (adevărat) sau F (fals):

Magnetul atrage corpurile care conțin fier sau aliaje ale fierului cu alte metale.

Fiecare magnet are trei poli.

Magnetita este un minereu ce reprezintă un magnet natural.

Dacă apropiem doi magneți cu poli identici, aceștia se atrag.

Magneții pot fi distruși dacă sunt loviți sau încălziți.

Acul magnetic al busolei indică sudul geografic.

Anexa 3

Anexa 4

PROIECT DIDACTIC

Clasa: a- IV-a

Aria curriculară: Matematică și Științe ale naturii

Disciplina: Științe ale naturii

Unitatea de învățare: Sistemul nostru solar. Lumina

Subiectul lecției: Soarele și planetele din sistemul nostru solar

Tipul lecției: mixtă

Scopul:

Utilizarea unui limbaj științific, descrierea și explicarea unor evenimente și fenomene ;

Obiective de referință:

să descrie relații între sisteme din mediul înconjurător;

să interpreteze succesiunea unor fenomene și procese din natură;

Obiective operaționale:

Cognitive:

să denumească elementele componente ale Sistemului nostru solar;

să enumere planetele în ordinea distanței de la Soare;

să descrie planetele după criterii date;

să realizeze o scurtă poezie temetică respectȃnd cerințele;

să stabilească valoarea de adevăr a unor enunțuri;

Afective:

să manifeste interes față de conținutul activității;

să se implice activ în desfășurarea lecției;

să stabilească relații de cooperare în timpul lucrului în echipă;

Psiho – motorii:

să păstreze poziția corectă în bancă în timpul scrierii și al comunicării;

să se deplaseze în spațiul clasei pentru a soluționa sarcinile primite;

Strategii didactice:

Metode și procedee: conversația, explicația, expunerea, problematizarea, povestirea, observația,  „braistorming”, „cadrane”, „cvintetul”, „turul galeriei”.

Material didactic: planșa cu planetele, fișe de lucru în grup, flipp-chart, markere, video-proiector, material ppt, diplome.

Moduri de organizare: activitate frontală, individuală, pe grupe.

Scenariu didactic

I. Moment organizatoric

Se stabilește un climat de ordine și disciplină optim pentru buna desfășurare a lecției. Se cere elevilor să-și pregătească materialele necesare (cărți, caiete, instrumente de scris). Se descrie comportamentul pe care trebuie să-l dovedească în timpul lecției.

II. Verificarea cunoștințelor anterioare

Se adresează elevilor câteva întrebări din lecțiile ȋnvățată anterior: „Ce sunt magneții?”„Care este caracteristica magneților?”, „Planeta Pămȃnt are și ea ȋn alcătuire cei doi poli. O putem considera un mare magnet?”, „ De ce? Ce credeți că s-ar ȋntȃmpla cu lucrurile și ființele de pe Pămȃnt dacă acesta nu ar avea forța gravitațională?”

III. Captarea atenției

Tehnica braistorming

La început, pentru a reactualiza cunoștințele elevilor în legătură cu planetele Sistemului Solar se va scrie în mijlocul flipchart-ului expresia „Sistem Solar”. Apoi se va cere copiilor să spună cu voce tare, pe rând, toate cuvintele sau ideile ce le vin în minte când aud acest cuvânt. Se vor lega ideile elevilor de cuvântul dat sau între ele, stabilind conexiunile evidente. Secvența se va încheia în momentul în care nici un copil nu mai are nimic de spus. Ideile enumerate de copii constituie un punct de plecare pentru predarea lecției.

IV. Anunțarea temei și a obiectivelor

Se anunță tema „Soarele și planetele din Sistemul nostru Solar”. Se scrie pe tablă și pe caiete și se anunță obiectivele lecției.

V. Dirijarea învățării

Se va prezenta planșa cu Sistemul nostru solar. Se va preciza din ce este format Sistemul nostru solar (Soare, planete și sateliții acestora, precum și alte corpuri cerești) și se vor enumera planetele în ordinea distanței de la Soare: Mercur, Venus, Pământ (Terra), Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, Pluto (Pluton). Elevii privesc cu atenție, analizează, compară. Se vor scrie în caiete elementele componente ale Sistemului nostru solar și cele nouă planete în ordinea precizată anterior.

Se prezintă elevilor un material PPT despre Sistemul Solar cu care se continuă călătoria prin spațiul cosmic. Se pun întrebări și se cer răspunsuri ȋn timp ce se vizionează materialul. Se va caracteriza fiecare planetă în funcție de anumite criterii: poziția față de soare, planetă caldă /rece, planetă mică / mare, are /nu are sateliți naturali, există / nu există viață pe ea.

Se realizează schema lecției. (Anexa 1)

VI. Obținerea performanței

Metoda cadranelor

Elevii sunt împărțiți în 4 grupe. Fiecare grupă va avea o sarcină de lucru.

Grupa I – va enumera planetele din Sistemul nostru solar în ordinea exactă.

Grupa a II-a – va rezolva o fișă de lucru.

Grupa a III-a – va desena planeta albastră ( Terra).

Grupa a IV-a – va scrie de ce este important Soarele pentru viață.(Anexa 2)

După ce se vor rezolva sarcinile de lucru în fiecare cadran din coala de flipp-chart se va scrie rezolvarea.

VII. Asigurarea feed – back-ului

Cvintetul: Împart elevii ȋn două echipe și le cer să completeze fișele ce conțin cȃte un cvintet despre Soare și Pământ (poezie cu cinci versuri ȋn care se sintetizează cuvȃntul

tematic dat) (Anexa 3)

Turul galeriei: Fiecare echipă își expune lucrările, cealaltă echipă, prin rotație, trece pe la fiecare cvintet și studiază critic produsul colegilor, emit aprecieri.

VIII. Încheierea activității

Fac aprecieri asupra desfășurării lecției și premiez grupele pentru participarea cu interes la activitate cu câte o diplomă.

Tema: Elevii vor aduce completări legate de temă pe care le vor găsi studiind alte surse de informație (albume, reviste, atlase, internet).

Anexa 1(schema lecției)

Soarele și planetele din Sistemul nostru solar

Sistemul solar este un ansamblu de corpuri cerești care nu au lumină proprie și se mișcă în jurul unei stele.

Soarele este steaua Sistemului nostru solar.

Planetele din Sistemul nostru solar sunt: Mercur, Venus, Pământ, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, Pluton.

Viață există doar pe Pământ, datorită poziției sale față de Soare.

Toate planetele se mișcă în jurul Soarelui și în jurul axei lor, astfel luând naștere ziua și noaptea și anotimpurile.

Planetele pot avea sateliți naturali – corpuri cerești care se mișcă în jurul planetelor.

Oamenii au creat sateliți artificiali care îndeplinesc diferite roluri.

Luna este satelitul natural al Pământului.

Anexa 2 :Metoda cadranelor

Anexa 3

III.4.3. Etapa post-experimentală

Pe lângă evaluarea continuă din perioada experimentală, în etapa post-experimentală, evaluativă, ce a avut un caracter comparativ, am aplicat o probă de evaluare finală, identică pentru cele două eșantioane, în scopul comparării rezultatelor obținute după proiectarea și desfășurarea lecțiilor cu ajutorul metodelor activ-participative, cu rezultatele de la probele de evaluare inițială.

Această probă a vizat următoarele obiective:

să recunoască procesele esențiale de întreținere a vieții;

să precizeze, în ordine, etapele de dezvoltare ale unei plante;

să completeze corect o propoziție lacunară / schemă;

să deosebească stările de agregare de fenomenele apei și formele apei în natură;

să clasifice corpurile după solubilitatea lor.

PROBĂ DE EVALUARE FINALĂ

Alege varianta corectă de răspuns:

Plantele elimină oxigen în aer prin procesul de: Plantele se înmulțesc prin:

a) hrănire; a) rădăcină;

b) respirație; b) tulpină;

c) înmulțire. c) semințe.

La plantele verzi, hrana este preparată de: Datorită sensibilității, plantele:

a) frunze; a) simt variația factorilor de mediu;

b) rădăcină; b) respiră mai ușor;

c) tulpină. c) se hrănesc în timpul nopții.

2. Numerotează începând cu 1, casetele de sub ilustrațiile de mai jos, pentru a indica etapele de dezvoltare ale unei plante.

3. Completează spațiile punctate:

Steaua care se află în centrul Sistemului nostru solar se numește……………………. .

Planetele primesc mai puțină lumină și căldură de la ……………………., cu cât sunt mai………………………de acesta.

Lungimea umbrei unui corp luminat de Soare este diferită în funcție de…………………………Soarelui.

Luna este singurul …………………..natural al Pământului.

Umbra se formează când lumina este oprită de un corp …………… .

Sursele de lumină pot fi …………………. și ……………….. .

Lemnul, zidul sunt corpuri …………. .

Corpurile care permit trecerea parțială a luminii, dar împiedică vizibilitatea sunt……………………………. .

4. Încercuiește cuvintele care completează enunțul dat.

Din nori poate să cadă pe pământ …

5. Scrie Da în dreptul corpurilor care se dizolvă în apă și NU în dreptul celor care nu se dizolvă în apă:

– săpunul ……. – hârtia………….

– petrolul ………. – varul…………..

– nisipul ……… – uleiul ………….

6. Încercuiește A (dacă propoziția este adevărată) sau F (falsă):

Pădurea este un mediu de viață prielnic viețuitoarelor. A F

Fără apă viața este imposibilă. A F

Pădurea produce oxigenul necesar animalelor și omului. A F

Pentru a se dezvolta, plantele nu au nevoie de apă, hrană, lumină.. A F

Mamiferele nasc pui vii pe care îi hrănesc cu lapte. A F

7. Pune X în caseta corespunzătoare răspunsului corect:

Stările de agregare ale apei sunt:

evaporarea, fierberea, condensarea, înghețarea;

solidă, lichidă, gazoasă;

gheața, norii, grindina, roua, bruma.

Formele sub care se găsește apa în natură sunt:

evaporarea, fierberea, condensarea, înghețarea;

solidă, lichidă, gazoasă;

gheața, norii, grindina, roua, bruma.

Fenomenele prin care trece apa sunt:

evaporarea, fierberea, condensarea, înghețarea;

solidă, lichidă, gazoasă;

gheața, norii, grindina, roua, bruma.

Descriptori de performanță:

Punctaj: 9 puncte + 1 punct din oficiu = 10 puncte

Itemul 1 4 x 0, 50= 2 puncte (patru situații)

Itemul 2 4 x 0, 25= 1 punct (patru etape)

Itemul 3 10 x 0, 20= 2 puncte (zece enunțuri)

Itemul 4 3 x 0, 33= 1 punct (trei variante)

Itemul 5 6 x 0, 15= 1 punct (șase situații)

Itemul 6 5 x 0, 20= 1 punct (cinci enunțuri)

Itemul 7 3 x 0, 33= 1 punct (trei situații)

Rezultatele probei de evaluare finală

Tabel nr. 2 – EVALUARE FINALĂ

Grafic nr. 2 – Evaluarea finală

În graficul nr.2 este comparat nivelul de însușire a cunoștintelor în urma aplicării testului de evaluare finală. Din interpretarea rezultatelor și a informațiilor obținute, din analiza produselor elevilor, a portofoliilor, din observarea sistematică a elevilor, a rezultatelor la învățătură, am putut constata că există diferențe semnificative între cele două eșantioane, după cum se poate observa în diagramele următoare.

Distribuția calificativelor

Fig. 3 Clasa de control

Fig. 4 Clasa experimentală

III.5. Prezentarea și interpretarea datelor obținute

Rezultatele obținute în urma derulării experimentului didactic, m-au determinat să realizez o prezentare a acestora care poate susține și confirma ipoteza cercetării „Utilizarea metodelor active de către învățătoare în cadrul disciplinei Științe ale Naturii,  în mod constant, determină creșterea performanțelor elevilor la această disciplină, fapt evidențiat prin îmbogățirea bazei de cunoștințe, precum și prin sporirea funcționalității capacităților de prelucrare a informației utilizate de elevi.”

Pentru o viziune de ansamblu a impactului proiectării și realizării curriculumului școlar prin intermediul strategiilor moderne de învățare, în special prin utilizarea metodelor activizante, mi-am propus realizarea unei analize comparative la cele două clase, și anume între numărul elevilor care aveau cunoștințele însușite la evaluarea inițială și cei care aveau cunoștințele însușite în cadrul evaluării finale, dar și o analiză comparativă a procentajului obținut de către fiecare clasă.

Tabel nr.3 – EVALUARE COMPARATIVĂ la clasa de control

Histogramele comparative a calificativelor la clasa de control

Din histogramele prezentate mai sus reies următoarele :

Eșantionul de control – clasa a IV-a B și-a îmbunătățit cu puțin rezultatele, fără salturi majore la un anume calificativ. Rezultate „Foarte bune”(de la 41% la 45%), „Bune”(de la 36% la 41%), „Suficient” ( de la 14% la 9%) și „Insuficient” (de la 9% la 5 %). Dacă realizăm o comparație între aceste rezultate se observă o ușoară creștere a rezultatelor la evaluarea finală, care poate fi pusă pe seama dezvoltării psihice și fizice a elevilor.

Tabel nr.4 – EVALUARE COMPARATIVĂ la clasa experimentală

Histogramele comparative a calificativelor la clasa experimentală

Din histogramele prezentate mai sus reies următoarele :

Eșantionul experimental – clasa a IV-a A și-a îmbunătățit cota de rezultate „Bune” (de la 32%, la 41%)și „Foarte bune”(de la 41% la 50%), și-a înjumătățit cota de rezultate „Suficient” (de la 18% la 9%) iar ceea ce este de remarcat este absența calificativelor „Insuficient” la testarea finală.

Dacă analizăm rezultatele comparative la evaluarea inițială și cea finală se observă o creștere semnificativă a rezultatelor la evaluarea finală, unde metodele active mijlocesc activitatea investigativ- experimentală a elevilor.

Prin analiza rezultatelor obținute de clasa experimentală, se observă saltul calitativ pe care l-au făcut aceștia în comparație cu cei din clasa de control. Deși diferența este mică, ea arată totuși o acumulare suplimentară de cunoștințe, priceperi și deprinderi precum și un vocabular științific mai bine dezvoltat pe care elevii îl pot folosi ori de cîte ori au nevoie.

Am apreciat și comparat performanța elevilor din cele două eșantioane și prin punctajul realizat la evaluarea inițială si cea finală.

Histograma comparativă a procentelor realizate

de cele două clase

Din histograma comparativă se observă că, la testul inițial, clasa experimentală a realizat 77% din punctajul maxim pe clasă, iar cea de control a reușit să acumuleze 78% din punctaj, rezultatele indicând nivele asemănătoare de pregătire, colectivele de elevi fiind omogene din acest punct de vedere. La testul final însă rezultatele demonstrează progresul înregistrat de clasa experimentală, și anume elevii din lotul experimental au obținut 84% din punctajul maxim iar cei din clasa de control doar 81%.

Histograma prezintă rezultatele comparative între cele două eșantioane, dar, foarte importantă este prezentarea comparativă a rezultatelor în interiorul fiecărei clase. Diferența de șapte procente între evaluarea finală și evaluarea inițială la clasa experimentală, față de cea de trei procente la clasa de control, dovedește că strategiile de lucru la clasă au fost bine alese, iar strategia didactică pe care am ales-o a dat rezultatele scontate.

Analiza și interpretarea rezultatelor obținute indică o tendință pozitivă de ameliorare a rezultatelor școlare ale elevilor, în favoarea grupei experimentale, care nu poate fi pusă exclusiv pe seama dezvoltării psihice și fizice a elevilor, fapt ce îmi permite să afirm că ipoteza propusă de mine spre cercetare se confirmă.

Graficul evoluției celor două clase

Aceste rezultate dovedesc că metodele active utilizate constant de învățătoare în cadrul disciplinei sporesc randamentul procesului de învățare, ajută la însușirea și consolidarea cunoștințelor științifice, îmbunătățesc memorarea și creativitatea, generează relații pozitive între copii, dezvoltă sănătatea psihică și respectul față de sine și totodată este un act de descoperire și reflecție pentru copii și învățătoare, precum și o resursă importantă pentru aceștia în dezvoltarea abilităților de învățare.

Astfel brainstormingul este o metodă de grup care dezvoltă spiritul creativ, permite elaborarea unor soluții personale pentru rezolvarea problemelor identificate. În cadrul orelor de științe am folosit brainstorming-ul mai ales în cadrul unor lecții de sinteză cu caracter aplicativ, pentru soluționarea unei situații problemă, dar și la elaborarea planului unei lecții, deoarece elevul este stimulat să gândească, și toți copiii sunt activizați în exprimarea liberă, necenzurată a propriilor idei .

Metoda Știu – Vreau să știu – Am învățat am folosit-o în prima parte a unei lecții pentru actualizarea vechilor cunoștințe deoarece activează elevii și îi face conștienti de procesul învățării. Cu ajutorul acestei metode elevii au fost puși permanent în situația de a face, a judeca, a coopera, a da răspunsuri, a avea păreri, a analiza răspunsurile auzite, a ajunge la identificarea răspunsurilor corecte, din care apoi descoperă cunoștințele noi.

Metoda cubului am utilizat-o pentru ca elevii să-și dezvolte competențele necesare unor abordări complexe, pentru a explora un subiect necunoscut, pentru a-și îmbogăți cunoștințele, prin utilizarea unui algoritm care stimulează utilizarea comparației, analizei, asocierii, descrierii, aplicării și argumentării propriilor idei.

Ciorchinele l-am folosit în etapa de fixare a cunoștințelor, elevii fiind puși în situația de a stabili conexiuni între elementele studiate. În urma utilizării la clasa a acestei metode, am observat că elevii colaborează, negociază cu plăcere, comunică și scriu cu mult entuziasm informațiile necesare îndeplinirii sarcinii date.

Metoda turul galeriei este ușor de aplicat la orice vârstă și adaptabilă oricărui obiect de învățământ. Am aplicat această metodă de multe ori și am observat că elevii sunt foarte activi în rezolvarea sarcinilor, dar și în evaluarea colegială, fiind o foarte bună strategie de recapitulare și consolidare a cunoștințelor.

Explozia stelară am folosit-o la reactualizarea și fixarea cunoștințelor pe o temă dată, iar elevii au putut exersa abilitățile de comunicare interpersonală, capacitățile de a formula întrebări și de a găsi cel mai potrivit răspuns. Îndeplinirea sarcinii de investigator pe o temă dată, s-a dovedit în practică mult mai dificilă decât cea de a răspunde la o întrebare, deoarece presupunea o mai profundă cunoaștere și înțelegere a materialului de studiat. Prin formularea de întrebări și realizarea de conexiuni între ideile descoperite de copii în grup, s-a urmărit exprimarea unor puncte de vedere personală referitoare la tema pusă în discuție.

Cvintetul l-am utilizat ca o modalitate eficientă de a încheia ora, pentru a-i ajuta pe elevi să-și adune ideile legate de tema lecției și pentru a-mi da o idee mai clară despre ce s-a întâmplat, în plan intelectual, în acea oră. Această metodă mi-a oferit feed-back-ul lecției, a încurajat exprimarea personalității elevilor, a stimulat învățarea activă și conștientă dar a și creat premisele proiectării activității din următoarea oră.

Diagrama Venn am aplicat-o cu eficiență maximă în activitățile de observare, dar și pentru restructurarea ideilor unui conținut abordat, deoarece am urmărit sistematizarea cunoștințelor elevilor.

Mozaicul l-am folosit la orele de științe în cadrul unor experimente, unde elevii colaborează, comunică, cer sfaturi și îndrumări cadrului didactic, dezbat și realizează sarcinile prevăzute. Avantajul cel mai evident remarcat a fost acela că elevii înțeleg mai bine noțiunile noi datorită reluării și explicării acestora în grupurile-casă, acolo unde fiecare dintre ei vor „preda” noțiunile dobândite în echipele de experți.

Pe parcursul anului școlar, în cadrul lecțiilor am constatat o îmbunătățire a relațiilor dintre elevi, o mai bună colaborare și o responsabilizare în ceea ce privește spiritul de echipă, de asemenea am observat că elevii manifestă interes și deschidere pentru acele activități didactice în care ei se pot manifesta liber, fără constrângeri și fără teama de a fi criticați și ridiculizați. Lucrul în echipă a oferit elevilor posibilitatea de a-și împărtăși părerile, experiența, ideile, strategiile personale de lucru, informațiile, iar timpul de soluționare a problemelor a fost de cele mai multe ori mai scurt.

Pentru proiectarea și realizarea conținuturilor curriculare din domeniul Științele Naturii prin intermediul metodelor moderne, activizante, e nevoie de utilizarea cu pricepere de către dascăli a abilităților și competențelor profesionale și personale. Conștientizarea beneficiului adus de aceste strategii didactice interactive în dezvoltarea performanței copiilor, pot constitui un argument pentru utilizarea acestora în mod constant. Cunoașterea nivelului de dezvoltare psihică și fizică a elevilor din grupul experimental, au determinat cadrul didactic să le abordeze în mod creativ prin adaptarea acestora la nevoile de învățare ale grupului. Astfel majoritatea elevilor, reușesc să atingă performanțe în însușirea cunoștințelor științifice, demonstrată prin formarea unor deprinderi de cercetare și „redescoperire” a adevărurilor științifice prin forțe proprii, iar relația învățător–elev s-a transformat într-una modernă și democratică, elevii bucurându-se de o comunicare eficientă bazată pe colaborare, ajutor reciproc, libertate, inițiativă. Predarea – învățarea științelor naturii trebuie să cuprindă activități de prelucrare a noii materii învățate, care trebuie legate de ceea ce elevul știe deja. Sarcinile trebuie să fie autentice, stabilite în context semnificativ și legate de viața reală. Ele nu trebuie să implice doar repetarea unor lucruri, deoarece acest lucru duce la învățarea „de suprafață” și nu la învățarea „de profunzime”. Având în vedere faptul că învățarea elevilor va implica erori, sarcinile trebuie să le ofere ocazia de a se autoevalua, de a corecta, de a discuta cu colegii, de a primi reacția profesorului, precum și de a face alte verificări de „conformitate cu realitatea”. Astfel, a fost încurajată inițiativa elevilor la lecție, adresarea de întrebări, fiind înlăturată teama de a nu greși, iar pe parcurs elevii s-au familiarizat cu metodele și denumirile lor, au înțeles eficiența lor și pașii care trebuie urmați pentru realizarea acestora.

Folosind metodologia interactivă în cadrul orelor de științe, atât individual, frontal cât și pe grupe, am constat următoarele:

elevii își însușesc mai ușor noile cunoștințe;

crește încrederea că pot să decodifice și să înțeleagă conținuturile, atât pe cont propriu cât și în grup;

doresc să se implice în învățare și nu dau semne de oboseală pentru că se implică conștient, voit, învățând activ și logic;

elevii și-au îmbogățit și nuanțat vocabularul cu termeni științifici, datorită unor metode precum: experimentul, mozaicul, cvintetul, cadranele, ciorchinele;

a fost valorificată inteligența naturalistă, lingvistică, exprimarea științifică;

elevii au realizat un real progres curiozitatea intrinsecă de a cunoaște, dorința de a observa și explica, de a experimenta, de a construi, a explora și a descoperi, de a crea, în alcătuirea de texte, cvintete, dând dovadă de imaginație creatoare, originalitate, fluență, flexibilitate în exprimare.

Rezultatele prezentate în acest subcapitol conduc la confirmarea ipotezei teoretice : „Utilizarea metodelor active de către învățătoare în cadrul disciplinei Științe ale Naturii,  în mod constant, determină creșterea performanțelor elevilor la această disciplină, fapt evidențiat prin îmbogățirea bazei de cunoștințe, precum și prin sporirea funcționalității capacităților de prelucrare a informației utilizate de elevi.”

CONCLUZII

Metodele active, utilizate în desfășurarea activităților, le-au permis copiilor să se implice în activitate, satisfăcându-și curiozitatea și nevoia de acțiune, manifestându-și creativitatea și imaginația. Rolul acestor metode a fost de a înlătura inhibițiile copilului care percepe mediul școlar ca pe ceva străin, i-au oferit încredere în forțele proprii, l-au făcut să deprindă mai ușor cunoștințele. Ele au facilitat procesul de asimilare, fixare și consolidare a cunoștințelor și au influențat dezvoltarea personalității elevului.

Evaluarea competențelor elevilor din clasa a IV a A la disciplina Științe ale Naturii a întărit convingerea că este necesară schimbarea strategiilor didactice de abordare a tuturor conținuturilor curriculumului școlar.

Cercetarea realizată și-a propus să demonstreze influența utilizării strategiilor didactice activizante asupra formării și dezvoltării competențelor la disciplina Științe ale Naturii, a stimulării cooperării și colaborării în cadrul grupului de copii.

Instrumentele de culegere a datelor au fost elaborate în urma unui studiu aprofundat a bibliografiei specifice atât cercetării socio-umane cât și domeniului învățământ școlar. Prin aceste instrumente mi-am propus măsurarea variabilei dependente dată de următoarele competențe care au relevanță pentru cercetarea propusă și anume: explorarea caracteristicilor unor corpuri, fenomene și procese, investigarea mediului înconjurător folosind instrumente și procedee specifice, rezolvarea de probleme din viața cotidiană valorificând achizițiile despre propriul corp și despre mediul înconjurător.

Datele relevante pentru cercetare au fost culese prin: testele pedagogice, scara de clasificare și lista de control.

Datele obținute au fost sintetizate în tabele și apoi comparate prin intermediul histogramelor, a diagramelor de bară și a graficelor. Analiza acestora, a relevat o creștere semnificativă a performanțelor în învățare a elevilor din clasa a IV a A, pe parcursul derulării experimentului didactic, între momentul realizării evaluării inițiale de la începutul anului școlar și momentul realizării evaluării finale de la sfârșitul anului școlar.

Analiza și interpretarea comparativă a gradului de însușire a cunoștințelor specifice elevilor a demonstrat diferențele majore între cele două momente ale consemnării rezultatelor evaluării. Rezultatele prezentate au confirmat ipoteza cercetării și a subliniat importanța utilizării metodelor active în realizarea tuturor conținuturilor învățării cu scopul formării și dezvoltării competențelor, a cooperării elevilor din clasă.

Consider că rezultatele acestui studiu pot constitui argumente puternice în favoarea motivării și stimulării cadrelor didactice în proiectarea și utilizarea constantă a metodelor didactice activizante.

Cercetarea realizată a demonstrat că utilizarea metodelor activizante în domeniul Științelor Naturii dezvoltă abilitățile intelectuale și practice ale elevilor.

În vederea creșterii performanțelor școlare ale elevilor se recomandă dezvoltarea competențelor și abilităților cadrelor didactice de aplicare inovatoare și creativă a strategiilor didactice moderne și prin implicarea continuă în propria formare și autoinstruire. Din perspectivă constructivistă privind predarea-învățarea la Științele Naturii în învățământul primar, cadrul didactic trebuie să înțeleagă că nu mai este singurul emitent al cunoștințelor, ci este persoana care îndeplinește o multitudine de roluri și statuturi, începând cu cel de partener al elevului și ajungând la moderator și chiar „antrenor” al acestuia.

Metodele moderne de predare – învățare – evaluare oferă o ocazie benefică de organizare pedagogică a unei învățări temeinice, ușoare și plăcute, și în același timp au și un pronunțat caracter activ-participativ din partea elevilor, cu posibilități de cooperare și de comunicare eficientă. În plus, prin deprinderile pe care le dobândesc elevii își construiesc o gândire științifică corectă, se familiarizează cu învățarea autodirijată, își formează personalitatea, manifestă o conduită civică corectă și își schimbă optica asupra învățării.

Folosirea sistematică a metodelor moderne, presupune desfășurarea unor relații de comunicare eficientă și constructivă în cadrul cărora, toți cei care iau parte la discuții, să obțină beneficii în planurile cognitiv, afectiv-motivațional, atitudinal, social și practic aplicativ.

Folosirea metodelor moderne de predare – învățare – evaluare nu înseamnă a renunța la metodele tradiționale ci a le actualiza pe acestea cu mijloace moderne.

Cercetarea a relevat și câteva puncte sensibile ale utilizării metodologiei interactive în cadrul lecțiilor. Astfel se desprind următoarele:

realizarea unor asemenea activități de predare-învățare-evaluare presupune o pregătire laborioasă a cadrului didactic care trebuie să imagineze posibilele demersuri abordate de elevi, să pregătească activitatea în cele mai mici amănunte și să asigure oferta necesară de puncte de sprijin pentru a obține rezultatul dorit;

activitățile de predare-învățare-evaluare bazate pe tehnicile moderne sunt mari consumatoare de timp și nu asigură o evaluare imediată și un control al activității elevului;

unele teme grele cu un conținut nou sunt mai greu de abordat prin tehnicile moderne deoarece cer mai mult timp pentru a fi abordate în această manieră;

realizarea activităților în acest sens cere o dotare materială complexă și spațiu adecvat de desfășurare pentru a se asigura eficiența învățării;

sunt unele conținuturi ale programei școlare care nu se pretează a fi abordate în această manieră;

monitorizarea activităților moderne cere un efort suplimentar din partea învățătoarei, existând riscul ca elevii să se supraaprecieze sau să nu se implice în mod real și la standardele cerute.

Activitățile didactice bazate pe tehnicile moderne de predare-învățare-evaluare reprezintă pentru studiul științelor contextul cel mai favorabil familiarizării elevilor cu specificul gândirii științifice și a metodei științifice de investigare a realității. Aceste activități moderne favorizează aprofundarea cunoștințelor propuse de programa școlară la științe, de manualele școlare și asigură deschideri interdisciplinare.

Metodele active stimulează participarea conștientă și activă a participanților în procesul instructiv-educativ, ajută elevii să caute, să cerceteze, să găsească singuri noile cunoștințe, să afle singuri soluții la probleme, să prelucreze cunoștințele, să le sistematizeze, punând accent pe învățarea prin acțiune, pe manipularea în plan manual și mental a obiectelor, acțiunilor. Acestea sunt metode de interacțiune colectivă, facilitând colaborarea dintre copii, intensifică schimbul de idei și informații, aduc elevii în contactul direct cu realitatea înconjurătoare, cu situații concrete de viață reală, care dau prilej de participare la rezolvarea problemelor practice din realitate și îi atrag în crearea de bunuri materiale, dar și solicită cu eficacitate gândirea, imaginația, memoria și voința copiilor și imprimă actului de instruire un pronunțat caracter formativ – educativ.