Descrierea, Biologia, Ecologia Si Combaterea Speciilor Daunatoare din Culturile de Cereale Paioase din Cadrul S.c Comcereal Aria Husi

[NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] lucrarea de față se descrie speciile de dăunători prezente în culturile de păioase dar și biologia acestora, ecologia și metode de combaterea a acestora. Aria de referință este zona Huși, [NUME_REDACTAT].

Culturile de păioase afectate de dăunători sunt cele de: orzu, orzoaica, ovăzu, secara grăul. Lucrarea urmărește dăunătorii din cultura de grâu de toamnă deoarece reprezintă cultura cu suprafețele și producțile cele mai mari.

Grâul de toamnă, reprezintă una dintre cele mai valoroase plante cultivate datorită productivității rădicate și multiplelor întrebuințări a produselor sale în alimentația oamenilor, în zootehnie și în industrie. Prin suprafețele mari pe care le cultivă, dar mai ales prin producțiile care se obțin, omenirea este în mare măsură dependentă de grâu în asigurarea hranei.

Datorită aplicării unur tehnologii tot mai performante, precum și prin îmbunătățirea unor soiuri s-au întrunit condiții pentru creștere producțiilor de grâu, fiind ascendente de la un an la altu în unele țări fiind chiar spectaculoase.În aproape toate zonele de cultură a grâului, dăunătorii constituie un factor important în limitarea producției.

Nivelul de dăunare diferă de la o zonă de cultură la alta, în relațile favorabile cu mediului climatic cu rezisteță genetică a formei cultivate, dar și pe fondul influenței factorilor climatic și tehnologici .Combatera dăunătorilor contribuie la obținerea unor producții ridicate la grâul de toamnă și de aceia trebuie să i se acorde o atenție deosebită.

Combaterea dăunătorilor trebuie privită ca un aspect complex, prin cultivarea de soiuri toleranți la atacul de dăunători tratarea semințelor înaitea semănatului.Pentru prevenirea atacului se area în vedere: respectarea rotație culturii să revină pe acelaș teren după 3-4 ani, evitarea fertilizării necorespunzătoare a dozelor mari de azot, semănatul în epoca optimă, respectarea desimii optime, combaterea buruienilor, tratamente în vegetație.

Tehnologiile agricole modern promovează sistemul de protecție integral a gâului de toamnă, care îmbină toți factorii cu rol de reglere și combatere a populațiilor de organisme dăunătoare în agroecosistem. Literatura de specialitate face referire la diferite măsuri de fitoprotecție și măsuri complexe. Lucrarea de diplomă își propune să analizeze principalii dăunători din cultura grăului de toamnă și metode de combater din cadru bazei de recepție COMCEREAL.Din această categorie fac parte: Eurygaster integriceps, Aelia sp., ,Oscinella frit, Cephus pygmaeus, Haplothrips tritici, Anisoplia sp. , Lema melanopa.

PARTEA I -CONSIDERAȚII GENERALE

Capitolu 1- CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND CULTURA GRĂULUI DE TOAMNĂ

1.1. Importanța culturii grăului de toamnă și suprafețe ocupate în Romănia și pe plan mondial

Grâul (Triticum aestivum L.) este cea mai importantă plantă cultivată, cu mare pondere alimentară. Suprafețele întinse pe care este semănat, precum și atenția de care se bucură se datoresc: conținutului ridicat al boabelor în hidrați de carbon și protein și raportului dintre aceste substanțe, corespunzător cerințelor organismului uman, conservabilității îndelungate a boabelor și faptului că pot fi transportate fără dificultate, faptului că planta are plasticitate ecologică mare, fiind cultivată în zone cu climate și soluri foarte diferite și datorită posibilităților de mecanizare integrală a culturii (după GH.BÂLTEANU, 1991).

Grâul este cultivat în peste 100 de țări și reprezintă o importantă sursă de schimburi comerciale.Boabele de grâu sunt utilizate îndeosebi pentru producerea fainei, destinată fabricării pâinii – aliment de bază pentru un număr mare de oameni (după unele statistici, 35 – 40% din populația globului) și furnizează circa 20% din totalul caloriilor consumate de om.

Tulpinile (paiele) rămase după recoltat au utilizări multiple: materie primă pentru fabricarea celulozei, așternut pentru animale, nutreț grosier, îngrășământ organic, încorporate ca atare în sol imediat după recoltare, sau după ce au fost supuse unui proces de compostare.

Târâțele- reziduuri de la industria de morărit – sunt un furaj concentrat deosebit de valoros, bogat în proteine, lipide și săruri minerale.Boabele de grâu pot reprezenta și un furaj concentrat foarte apreciat, superior porumbului, sub aspectul valorii nutritive, al prețului și chiar ca productivitate. Folosirea boabelor de grâu ca furaj este mai puțin răspândită la noi, dar este mult extinsă în majoritatea țărilor mari producătoare de grâu. (după MIH. AXINTE- 2006).

Grâul este reprezentat de un număr mare de elemente chimice (K, Ca, Mg, Si, Na, Cu, Mb, Mn) au o pondere de 1,5-2,3% aflăndu-se spre părțile periferice ale bobului acesta conține și vitamine din complexul B (B1, B2, B5, B6) și vitamina PP. Valoarea biologică a proteinelor din boabele de grâu este ridicată, deoarece acestea conțin toți cei 30 aminoacizi esențiali, pe care organismul uman nu-i poate sintetiza. Totuși, un impediment îl constituie conținutul redus al boabelor de grâu în lizină și triptofan.( AGL. MOGĂRZAN-2012)

Producția medie mondială la grâu a fost în ultimii ani în jur de 2.800 kg boabe/ha (2001 – 2005).Prin comparație, producția medie în Europa a fost 5115 kg/ha, din care 6.030 kg/ha în țările [NUME_REDACTAT] și 3.480 kg/ha în țările Europei de Est. Numeroase țări europene realizează peste 7.000 kg boabe/ha (Belgia, Danemarca, Franța, Germania, Irlanda, Olanda, [NUME_REDACTAT]). Prin comparație, principalele țări cultivatoare (și exportatoare) de grâu pe plan mondial (SUA, Canada, Argentina) nu depășesc producții medii de 2.5000 – 2.900 kg/ha.

În cultura grâului în România, în ultimele decenii, producțiile medii au oscilat, de regulă, între 1.760 kg/ha și 3.500 kg/ha, fiind supuse influenței variațiilor climatice destul de mari de la un an la altul. Producțiile medii realizate în anii 1977 (2.820 kg/ha), 1989 (3.380 kg/ha), 1990 (3.301 kg/ha), 1995 (3.082 kg/ha), 2004 (3.780 kg/ha). De asemenea, sunt unități agricole care recoltează, în anii favorabili, 5.000 – 6.000 kg boabe/ha, în medie pe mii de hectare.

Totodată, trebuie menționat că în anul 2005, an în care s-a realizat cea mai mare recoltă de grâu din istoria României, în unele zone ale țării au fost recoltate producții medii pe peste 5.000 kg/ha pe suprafete întinse (de exemplu, județul Timiș), iar unele exploatații agricole au recoltat, în medie pe mii de hectare, peste 6.000 kg/ha, și peste 8.000 kg/ha pe unele suprafețe (după MIH. AXINTE- 2006).

Conform datelor statistice Food and [NUME_REDACTAT] (FAO), România ocupă locul patru în Europa, pe aceeași poziție cu [NUME_REDACTAT], după Franța (5,1 milioane hectare), Germania (3,2 milioane ha) și Polonia (2,3 milioane ha). Cu toate acestea, randamentul la hectar, de 2,4 tone, este la mai puțin de jumătate din randamentul mediu al [NUME_REDACTAT].

Danemarca în 2009 a avut o producție medie la hectar de 8,1 tone, astfel ocupănd o poziție deasupra României ca producție totală, cu toate că suprafața cultivată cu grâu este de doar 740.000 de hectare.

România în anul 2009 a fost pe locul 7 din punct de vedere a producției, ca urmare a randamentului, care a însemnat mai puțin de jumătate (44,7%) din randamentul mediu al UE. În anul 2010 producția a fost de 5,6 milioane de tone de grâu, exporturile a fost de 2,3 milioane de tone, iar importurile au fost de 685.000 tone. Necesarul de grâu al țării noastre se situează între 3,5 și 4 milioane de tone incuzănd consumul uman (urban, rural), cel industrial mai ales în domeniu panificației 3,5 de milioane tone de grâu , precum și grâul de sămânță.

În comparație Bulgaria cererea internă este de 2,2 milioane de tone de grâu anual. În anul 2007, peste 60% din culturile agricole au fost distruse de secetă, iar România a obținut o producție de grâu de 3 milioane de tone, fiind apreciată de specialiști ca cea mai mică din 1940. În anul 2008, prețul cu care se comercializa tona de grâu era de 500 de lei (115 euro/tonă). Prin comparație, în anul 2003 prețul era de 200 dolari/tonă.

Tabelul 1.1. Suprafețe ocupate cu grâu în U.E.

Conform tabelelor 1.1 și 1.2 se apreciază că în viitor suprfețele cultivate cu grâu vor crește dar într-un ritm mai scăzut, datorită noilor tehnologi producțile de grău pe ha sunt mai mari, urmărinduse ca suprafețele cultivate sa fie mai scăzute în favoarea unor producții mai mari t/ha.

Tabelul 1.2. Producția media U.E.

1.2 Cerințele grâului de toamnă față de mediu ambiant

1.2.1. Cerinințele grâului de toamnă față de climă

Perioada de vegetație a grâului de toamnă durează, în condițiile din țara noastră, circa 9 luni (270 – 290 zile). In acest interval, de la germinare și până la maturitate, plantele de grâu trec prin anumite faze (stadii) fenologice, care se recunosc prin schimbările în aspectul exterior al plantelor și care sunt însoțite de modificări interne în biologia plantei.

Pentru germinat semințele de grâu necesită temperaturi de minim 1 – 3°C. Pe teritoriul Romaniei temperatura aerului în momentul semănării grâului, se situează în jur de 14 – 15°C.

Iarna, grâu de toamnă bine înfrățit și călit, se caracterizează printr-o mare rezistență la temperaturi scăzute (până la -15°C, chiar -20°C la nivelul nodului de înfrățire), mai ales dacă solul este acoperit cu strat de zăpadă.

Primăvara o dată cu reluarea vegetației cresc cerințele plantelor față de temperatură, temperaturile favorabile plantelor de grâu aflate în faza de alungire a paiului sunt de 14 – 18°C, iar la înspicat 16 – 18°C. În fazele următoare, temperaturile pot crește până la 20°C, valori care asigură, în cele mai bune condiții, fecundarea și formarea și umplerea boabelor. (D. SOLTNER, 1990).

1.2.2. Cerințele grâului față de umiditate și sol

Față de apa din sol, cerințele sunt moderate, dar are nevoie de o umiditate echilibrată pe întreaga perioadă de vegetație. Se consideră că în zonele de cultură a grâului, trebuie să cadă cel puțin 225 mm precipitații pe perioada de vegetație (optimum 600 mm precipitații). Coeficientul de transpirație al grâului este de 350 – 400, ceea ce reflectă o bună valorificare a apei de către planta de grău.

Grâul preferă solurile mijlocii, lutoase și lutoargiloase, cu capacitate mare de reținere a apei, permeabile, cu reacție neutră sau slab acidă (pH = 6 – 7,5).

Cele mai favorabile pentru grâu sunt solurile bălane, cernoziomurile, cernoziomurile cambice, cernoziomurile argilo-iluviale, solurile brun-roșcate. Nu sunt indicate pentru grâu solurile pe care stagnează apa, fiind expuse la asfixiere pe timpul iernii sau acolo unde apa freatică se ridică.

1.3.Stadiul actual al cercetărilor la nivel global a dăunătorilo la cereale păioase.

Studiul asupra celui mai important dăunator Eurygaster integriceps în 2010 ([NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]-Bouhssini, [NUME_REDACTAT] and [NUME_REDACTAT]) ”Characterization of a prolyl endoprotease from Eurygaster integriceps puton (Sunn pest) infested wheat” ne prezint semințe de grâu infestate și neinfestate ce au fost obținute de la [NUME_REDACTAT] pentru Agricultură de cercetare în zonele uscate (ICARDA), Alep, Siria, cu obiectivul principal de a identifica tipul de enzime depuse de către dăunătorilor pe grâul responsabile de degradarea glutenului cu dăunatorul Eurygaster integriceps. Valorile enzimelor a fost identificată cu un scimb anionic, Cu (2+) sepharoză, și cu filtrarea pe gel au fost utilizate pentru a purifica parțial și îmbogți probe de protein din grâu , atât infestate si neinfestate. Un test SDS-glute a fost utilizat pentru a demonstra specificitatea glutenului, timp în care un dispozitiv de peptide prolină cromogen benziloxicarbonil-Gly-pro-p-nitroanalide (ZGPpNA), a fost utilizat pentru a identifica fracțiile conținând activitatea enzimatică specifică activă prolină și pentru a determina cinetica Michaelis-Manten. În ciuda nivelului scăzut de enzime pe grâu infestate, enzima a fost parțial purificat și îmbogățit prezintănd o activitate specifică de 4,5 U / mg de proteină totală de gluten într-un test gluten SDS. Enzima prezentat activitate optimă între pH 8 și 10 la temperaturi cuprinse între 20 grade și 35 grade C. Enzima a fost identificat ca fiind o endoprotează prolil.

În anu 2012 [NUME_REDACTAT] Trissi1, [NUME_REDACTAT] Bouhssini, [NUME_REDACTAT] Al Salti1, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] and Bruce L. Parker publică lucrarea ”Virulence of Beauveria bassiana against Sunn pest, Eurygaster integriceps Puton (Hemiptera: Scutelleridae) at different time periods of application” în care Eurygaster integriceps, este un dăunător al grâu din Europa de Est și în apropiere [NUME_REDACTAT] (Parker et al., 2011).Etapa vegetativă a boabe de grâu și de maturare sunt afectate de adulți și nimfe. Sunt dăunători ce se hrănește cu frunze, tulpini și cereale (Hariri et al., 2000). Prin hrănirea pe cereale, insectele injecta o endoprotează prolil (Darkoh et al., 2010). Această enzimă determină degradare glutenului, ceea ce reduce considerabil calitatea creștere și coacere a aluatului (Hariri et al., 2000). Controlul dăunătorilor se bazează în principal pe utilizarea de insecticide chimice, aproximativ 40 de milioane de dolari sunt cheltuiți în fiecare an pe pesticide chimice (El-Bossini et al., 2009). Folosirea continua de insecticide chimice a dus la probleme grave de management, cum ar fi rezistenta la insecticide, reapariția dăunătorilor, eliminarea insectelor benefice și toxicitate pentru oameni și animale sălbatice (Hendrawan și Ibrahim, 2006). Aceste pro-bleme și cerința de alimente fără pesticide au crescut presiunea de a găsi strategii de gestionare alternativă (Mahdneshin et al., 2009).

De gestionare integrată a dăunătorilor (IPM), care să utilizeze factorii ecologici, cum ar fi parazitoizi, prădători și agenți de control microbiene, dar și alternative la substanțele chimice convenționale folosite în administrarea dăunătorilor de plante și bolilor (Hanh et al., 2007).

Ciuperci entomopatogene care paraziteaza insectele sunt arme valoroase pentru biocontrol și joacă un rol important în promovarea IPM (Cooke, 1977). Beauveria bassiana (Balsamo) Vuillemin este ciuperci cea mai raspandita ataca Eurygaster integriceps populațiile din țările în care această insectă este o problemă (Parker et al., 2003). Diferite tulpini de B. bassiana au fost studiate și au demonstrat un potențial pentru a fi incluse într-un IPM.

Fig.1.1. [NUME_REDACTAT] bassiana (Balsamo)[NUME_REDACTAT] : http://vertigo.revues.org

Obiectivul cercetări a fost de a arăta și determina virulenta unora Beauveria bassiana izolate colectate din diferite regiuni și cu diferite tulpini cum ar fi: GHA, SP22, SP566,SPSR2 fig.2.

Tab1.3. Locația diferitelor tulpine pentru analiză

Fig.1.2. Grafice cu mortalitate în diferite luni din an și cu diferite tulpini a ciuperci Beauveria bassiana

Mortalitatea dăunătorilor variaza în funcție de tulpinile izolate,concentrația și perioada de aplicare. Mortalitatea la tulpina Sunn începe la 5 zile după aplicare iar apoi crește treptat, crestera mortalității la sută a fost clar pronuțată între prima și a treia perioadă de aplicare pentru tulpinile(df = 6, 36; F = 16.58, P <0,001). ) ( [NUME_REDACTAT] Trissi1 et all.)

Diferențele de mortalitate între concentrațiilor scăzute conidian (2 x 103, 2 x 104 și 2 × 105 conidia/ml-1) nu au fost semnificative statistic pentru nici una dintre tulpini testate, când s-au făcut tratamente în noiembrie și ianuarie, dar mortalitatea a fost semnificativ diferit martie (df = 6, 81; F = 44,66, p <0,001), între toate concentrațiile. ([NUME_REDACTAT] Trissi1 et all.)

Diferențe semnificative (df = 48, 288, p = 0,007; F = 1,64) au fost observate între diferite concentrații, în special pentru concentrații mari (2 x 106, 1 x 107, 2 x 107, 1 x 108 conidia/ml1),. Mortalitatea cauzată de SPSR2 a fost mai mare decât celelalte izolate testate cu o mortalitate maxim de 100% la 108 și 2 × 107 conidia/ml-1 , în luna martie. În schimb mortalitatea a variat fiind de aproximativ 64 și 36%, atunci când dăunătorii au fost tratate în aceleași concentrații, respectiv, în luna noiembrie. ([NUME_REDACTAT] Trissi1 et all.)

Când adulți au fost tratați cu SP566, mortalitatea a fost de 100 și de 90% cu 108 și 2 x 107 conidii / ml-1, respectiv, în martie. În timp ce, mortalitatea a fost de aproximativ 49 și 30%, în aceleași concentrații, respectiv, atunci când tratamentul a fost făcut în noiembrie.

Mortalitatea de SP22 a fost de 38, 42 și 80%, cu 108 conidia/ml-1, când dăunătorii li sa administrat SP22 în noiembrie, ianuarie și martie. ([NUME_REDACTAT] Trissi1 et all.)

Mortalitate mai mică a fost observată cu GHA, estimările LC50 au variat de la 3,7 × 103 – 1.5 × 1013 conidii / ml-1, în funcție de izolatre și perioade de timp de aplicare. Dăunătorilor au fost mai sensibile la infecție de B. bassiana, atunci când tratamentul a fost făcută în martie perioada de migrației a dăunătorilor la câmpurile de grâu ([NUME_REDACTAT] Trissi1 et all.)

1.4.Stadiul actual al cercetărilor în România a dăunătorilo la cereale păioase.

Problema dăunătorilor grâului și orzului a reprezentat o sarcină importantă a cercetărilor de entomologie încă de la deschiderea institutului de cercetare Fundulea și s-a menținut constant la cote mari, datorită apariției altor dăunători de importanță economic.

În perioada creierii institutului, gândacul ghebos (Zabrus tenebrioides) prin atacul său aducea, pagube deosebite, ajungănd uneori chiar la compromiterea culturilor.

Din această motiv, s-a impus abordarea diferitelor cercetări în vederea înlocuirii combaterii dăunătorului cu insecticide cloroderivate, aplicate sub formă de pulberi, care nu reușeau să limiteze atacul dăuntorilor prea mult, creinduse un sistem de prevenire a atacului dăunătorului bazat pe tratamentul chimic al seminței. A fost inventat preparatul FB7 (un amestec de clorură etilmercurică și lindan) care a combătut simultan atăt larvelor gândacului ghebos, dar și mălura comună a grâului. Această metodă a fost răspăndită în producție, ajungându-se a se trata în perioada anilor 70 cca 1–1,1 milioane de hectare cultivate cu grâu, a jungănd ca gândacul ghebos să fie controlat și eliminat din culturi, acesta rămânând prezent în faună, fără semnificație economică.

În anul 1996, produsul FB7 datorită gradului rădicat de poluare a fost înlocuit cu o serie de alte amestecuri insectifungicide, studiile ulterioare au evidențiat posibilitatea promovării de noi amestecuri cu grad redus de poluare, unele fiind eliminate, conform standardelor vremii.

Un alt dăunător studiat încă din 1965 a fost ploșnițele cerealelor. Acestea au fost și continuuă să fie și în prezent datorită influenței asupra producțiilor de grâu, în special sub aspect calitativ. S-a stabilit structura speciilor pe zone, accentuânduse faptul că specia Eurygaster integriceps, predominantă inițial în Dobrogea, a devenit, într-un timp relativ scurtă, specia dominantă în sud-estul țării, răspăndindu-și arealul către vest și nord.

Fig. 1.3. Stadiul de dezvoltare al ploșnițelor

Sursă : http://www.incda-fundulea.ro/50ani/agrofito.html

Pe baza studilor întocmite, s-a stabilit pragului economic de dăunare (PED) și elementele de avertizare a tratamentelor, sunt diferențiate în funcție de fenologia plantei gazdă și gradele de dezvoltare ale insctei, în interacțiune cu factorii de mediu.

Rezultatele dobăndite privind biologia (cu evidențierea corpului gras asupra mortalității insectelor în diapauză și a prolificității), precum și ecologia dăunătorului (inclusiv a paraziților oofagi), în diferite zone din arealul de dăunare, au permis crearea unei metodologii unice de prognoză (prin stabilirea anuală a mărimii populațiilor) și de avertizare a tratamentelor chimice.

Stabilirea produselor de insecticide a fost o preocupare continuă, fiind avizate la început produsele organofosforice (dimetoat și triclorfon), urmate de piretroizi de sinteză și recent produse neonicotinoide, la doze reduse și cu un grad redus de risc ecologic.

Au mai fost studiați și alți dăunători de importanță economică, precum muștele și afidele cerealelor, tripsul cerealelor, viespea grâului, gândacul ovăzului, cărăbușeii cerealelor. A fost depistat un nou dăunător al grâului – viermele roșu al paiului (Haplodiplosis marginata) care, o lungă perioadă, a reprezentat un factor de risc major. .(sipozion Fundulea 50ani)

În 2010 Tălmaciu M. , Filipescu C., Păunrț P. în teza de doctorat”Contribuții la studiul biologiei, ecologiei și combaterii principalilor dăunători din culturile decereale în condițiile județului Vaslui”

Creșterea producției de cereale și mai ales a producției de grâu, este posibilă numai printr-un sistem de cultură intensivă, prin aplicarea tehnologiilor moderne de lucrare și fertilizare a solului, în concordanță cu cerințele soiurilor cultivate, irigații, prevenirea și combaterea integrată a bolilor și dăunătorilor, buruienilor, prin mecanizare, care să asigure executarea lucrărilor la timp și în condiții optime.

În ultimul deceniu datorită modificării structurilor fondului funciar, majoritatea exploatațiilor agricole din țară și mai ales din Moldova, datorită neaplicării tehnologiilor moderne recomandate de specialiști, s-au produs grave dereglări bioecologice la principalele culture agricole si anume: cresterea gradului de îmburuienare, răspândirea și creșterea potențialului de atac a numeroase specii de agenți patogeni și dăunători, mai ales plosnițele cerealelor, care au produs adevărate calamități în culturile de grâu din Moldova, în perioada 1995 – 1997.

Sa observant aspecte negative, din zona de cercetare Huși – Vaslui pașii parcurși fiind următori:

– inventarierea speciilor dăunătoare din ordinul Coleoptera si anume: Zabrus tenebrioides Goeze – familia Carabidae (gândacul ghebos); Lema melanopa L. (gândacul ovăzului); Chaetocnema arridula Gyl. (puricele de pământ); Phyllotreta vittula Redt. (puricele dungat al cerealelor) – familia Chrysomellidae; Anoxia villosa Gyll. (cărăbusul de stepă); Anisoplia austriaca Herbst.; Anisoplia segetum Herbst.; Anisoplia agricola Poda (cărăbuseii cerealelor); Agriotes obscurus L.; Agriotes lineatus L.; Agriotes ustulatus L. (gândacii pocnitori, adulții viermilor sârmă) – familia Elateridae; Opatrum sabulosum L. (gândacul pământiu, adultul viermelui sârmă fals) – familia Tenebrionidae.

– contribuții la studiul biologiei, ecologiei, plantele atacate și modul de dăunare a principalelor specii dăunătoare în culturile de cereale;

– aportul la cunoașterea structurii speciilor de carabide și analiza unor parametrii ecologici ai acestora.

– stoparea integrată prin măsuri agrofitotehnice, fizico-mecanice, biologice si chimice a dăunătorilor.

În județul Vaslui în anul 2005 în cultura cerealelor păioase în special cultura gâului au fost semnalați:

– Anisoplia spp.(cărăbuseii cerealelor), atacul plantelor fiind slab, sub 5 %;

– Cephus pygmaeus(viespea paiului), s-a înregistrat un atac slab pe plante, fiind între 2 si 5 %.

– Plosnițele genurilor Eurygaster si Aelia, au avut un atac slab- mijlociu, în medie sub 2 exemplare/m2 ;

– Viermele roșu al paiului (Haplodiplosis marginata), atacul foarte slab lipsind aproape complet;

– Tripsul grâului (Haplothrips tritici), gradul de atac a indivizilor a fost cuprins între 5-30

exemplare în medie /spic, atacul fiind slab;

– Gândacul ovăzului (Lema melanopa), atacul plantelor a fost slab cu pagube produse de 2-5 %;

– Păduchele verde al cerealelor (Schizaphis graminum), a avut un atac slab, sub 25 %

plante atacate;

– Gândacul ghebos (Zabrus tenebrioides), atacul pe plante a fost slab sub 5 %;

– Mustele cerealelor (Mayethiola destructor, Phorbia spp., Oscinella frit) au avut un

atac slab până la mijlociu, cu valori ale atacului cuprinse între 2-5 % si 20-24 %;

Combaterea integrată a dăunătorilor în culturile de cereale, se poate realiza prin aplicarea mai multor metode cum ar fi: metode agrofitotehnice, fizico-mecanice, biologice, chimice.

Metoda chimică de combatere este metoda cea mai utilizată și constă în aplicarea tratamentelor chimice numai la avertizare și se urmăreste folosirea de produse din grupa a III-a si a IV-a de toxicitate, în scopul protejării faunei. Astfel, dinamica parazitării pontelor de Eurygaster spp., de către viespea oofagă Trissolcus grandis Thoms., în culturile de grâu în perioada 2004 – 2006. În cele trei localități din zona de cercetare (Husi, Vaslui, Bîrlad) au fost realizate câte 3 sondaje fiind cercetate câte 100 plante, procentul de ponte parazitate în această perioadă fiind cuprins între 19% (2004) si 28,9% (2005). Infestarea cea mai mare a fost observată în zona Vaslui în anul 2005 iar cel mai mic în zona Huși în anul 2004.

Pentru determinarea structurii, dinamicii si evoluției atacului de plosnițe dăunătoare la cereale s-au făcut examinări în zona de cercetare în perioada 2004 – 2006. Sondajele sistematice au fost făcute toamna și primăvara, cu rama metrică de 0,5 x 0,5 m, totalizând la un sondaj 1mp. Din datele dobăndite reiese că s-au recoltat 3573 exemplare de Eurygaster sp., si anume: 1564 exemplare în anul 2004 cu o densitate medie/mp de 8,6 exemplare; 757 exemplare în anul 2005 cu o densitate medie/mp de 4,2 exemplare; iar în anul 2006 sa înregistrat 1252 exemplare cu o densitate medie/mp de 6,9 exemplare.

În anul 2007, pe baza observațiilor privind biologia și ecologia speciilor dăunătoare în culturile de cereale, sa observat eficacitatea unor insecticide .Sa experimentat produse fitosanitare în baza unei scheme de aplicare a tratamentelor împotriva plosnițelor cerealelor dar și a altor dăunători, în funcție de perioada de dăunare a acestora și a fazelor fenologice ale culturii grâului din anul 2007, conform tratamentele chimice.

Tratarea semințelor s-au efectuat cu produse: Tirametox 90 PTS – 3 Kg/t semințe; Gammavit 85 PUS – 3 Kg/t semințe; Vitalin 85 PTS – 3 Kg /t semințe; Procarb – 3 Kg/t semințe; [NUME_REDACTAT] – 3 Kg/t semințe, Promet 400CS – 25 l/t semințe; Mospilan 70 WP – 50 Kg/t semințe ,Gaucho 70WP – 3 Kg/t semințe; Cruiser 350 CS – 10 l/t semințe.

În perioada de vegetație au fost aplicate două tratamente: primul tratament la apariția ultimei frunze, iar al doilea la începutul înspicării.

În ceea ce priveste eficiența produselor chimice, în faza de apariție a ultimei frunze, în anul 2007 au fost folosite produsele: Fastac 10 EC (0,2l/ha), Karate 2,5 EC (0,3l/ha) si Fury 10 EC (0,1l/ha); Actelic 50 EC (1,0l/ha), Ecalux 25 EC (1,5l/ha), Sinoratox 35 EC (3,0l/ha) și Sumithion 50 EC (1,0l/ha); Trebon 30 EC (0,250l/ha) și Regent 200 SC (0,075l/ha).

Eficacitatea cea mai bună au avut-o produsele Sinoratox 35 EC (95,6%), Regent 200 SC (94,5%), Sumithion 50 EC (93,8%) si Trebon 30 EC (92,0%).

La începutul înspicării grâului s-au aplicat tratamente cu diferite produse chimice si anume:

– două produse din grupe diverse;

– trei produse piretroide de sinteză;

– patru produse organo-fosforice.

Apreciind din punct de vedere ecologic, putem menționa că eficacitatea produselor piretroide de sinteză aplicate (Fury 10 EC, Fastac 10 EC si Karate 2,5 EC) cuprinse între 88,3% si 90,3%, ca fiind de preferat, acestea prin acțiunea lor nepunând în pericol omul, animalele și poluarea mediului.

Capitolul 2 – DESCRIEREA CADRULUI NATURAL

2.1.Considerați generale privind județul Vaslui

2.1.1.Pozitia fizico-geografică a orașului [NUME_REDACTAT].2.1. Jud. [NUME_REDACTAT] : http://zarnesti.net

Poziția geografic-matematică a orașului Huși este la intersecția paralelei de 46 grade și 41 minute latitudine nordica cu meridianul 28 grade 03 minute longitudine estica. De aici putem deduce desfășurarea condițiilor climatice și social-economice din acest teritoriu.

Din punct de vedere geografic, orașul este așezat în sud-estul [NUME_REDACTAT], parte structurală a [NUME_REDACTAT] Moldovenesc, ce se încadrează în [NUME_REDACTAT], ca diviziune a [NUME_REDACTAT] din nord-estul României.

Este situat pe direcția sud-nord se afla între orașele Galați și Iași (circa 130 km, respectiv 83 km), iar pe directia est-vest se afla la distanța aproximativ egala între orasele Bîrlad si Chișinau, la limita dintre placa Rusa și cea a Dobrogei.

[NUME_REDACTAT] s-a format printr-un lung proces de eroziune, după retragerea apelor [NUME_REDACTAT], în postglaciar.

Administrativ, orașul Huși (fostă reședință a judetului Fălciu) face parte de județul Vaslui, fiind limitat la nord-vest cu comuna Tătarani, la nord După-Epureni, nord-est comuna Drănceni, la sud-est comuna Stănilești, la sud comuna Padureni, iar la vest comuna Crețești.

Ca forma de relief, la nord sunt dealurile Lohan, Sara, Rotundoaia și Corni; la est – Dric și Galbena; la sud- Voloseni, Vulpe si Rusca, iar la vest- Dobrina.

2.1.2.Substratul litologic

Are un înveliș destul de variat tipologic. În alcătuirea învelișului se poat găsi de la molisolurile stepei și silvostepei (cernoziomuri, cernoziomuri levigate, solurile cenușii) la argiluvisolurile etajului forestier(soluri brune, brune podzolite și insular podzolice).

Cernoziomurile levigate și solurile cenușii, sunt cele mai răspandite în [NUME_REDACTAT] fiind și cele mai valoroase pentru plantațiile viticole, textura lor nisipo-lutoasă care îmbunătățește proprietatățile fizice prin caracteristicile lor bio-chimice de bază: intensă activitate biologică, conținut apreciabil de humus, capacitate mărită de schimb cationic, reacție neutrală slab acidă, grad ridicat de saturație în baze și elemente nutritive.

2.1.3.[NUME_REDACTAT] alcătuit dintr-o succesiune de coline larg rotunjite, orientate NV-SE ,dealurile au orientări, caracteristici morfologice și pante diferite. Pantele terenului variază între 50 și 250, valorile mai mari de 100-200 fiind frecvente pe coastele structurale ( Huși, Crasna și Lohan).

În aceast areal viticol se pun în contact subunități distincte: una deluroasă în jur de 300 m

și una colinară depresionară cu o medie altitudinală de 150 m, albia Prutului din sectorul la care ne referim coborănd imperceptibil de la 29 m la 22 m .

Dealurile au orientări, caracteristici morfologice și pante diferite ca fundal pentru unele dintre regiunile podgoriei. Dealurile enumerate ne interesează în special prin panta terenurilor care variază sectorial între 5° și 25°, în special pe [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] este limitată de dealurile înalte din S, V și N, respectiv de valea Prutului la E, adăpostește peste 70% din plantațiile viticole ale Podgoriei.

Văile de separare a colinelor din această regiune cu versanți ușor asimetrici, iși împing obarșiile în planul costier al coronamentului deluros, modeland înlănțuirea de golfuri depresionare (Voloseni, Huși, Epureni, Novaci, Diuca, Fundătura, Arsura, Ghermănești), care impreună cu colinele mai inalte ale depresiunii, dețin cele mai valoroase suprafețe viticole.

2.1.4.Climatul.

Este de tip temperat continental, cu nuanță moderat continentală la nivelul dealurilor înalte și excesiv-continentală la nivelul [NUME_REDACTAT]. Radiația solară globală este în jur de 120kcal/cmp/an, cu variații între 110 pe versanții slab însoriți și 130 pe versanții cu o bună expoziție solară. Aceleași variații se constată și în ceea ce privește durata medie de strălucire a soarelui: sub 2000 de ore pe dealurile înalte și peste 2100 de ore in [NUME_REDACTAT] și în [NUME_REDACTAT]. Urmărind regimul mediu anual al valorilor radiative și heliotermice, remarcăm că ele se mențin crescute pe toată perioada de vegetație, permițănd o bună dezvoltare vegetativă, fructificarea și maturarea strugurilor.

Frecvența, putere și durata gerurilor din această regiune (temperaturi mai mici de

-20°C), avertizează asupra riscului de micșorare drastică a numărului de ochi la viile neîngropate.

Vănturile predominante sunt cele din V, NV și N, care însumează anual peste 60% din frecvenț și care la coborărea pe versanții dealurilor spre depresiune, manifestă caractere fonice.Vănturile din NE, în special crivațul, accentuează fenomenul de îngheț iar cele din E și SE sunt fierbinți și uscate în sezonul cald, accentuand fenomenul de secetă – ambele fiind intens resimțite atăt în [NUME_REDACTAT] cat și în lunca Prutului.

Temperatura medie anuală în arealul Huși, este de °C ca valoare fiind egală cu media țării. Cea mai ridicată temperatură pentru orașul Huși s-a înregistrat la 3 iulie 1938, fiind de 40,2°C, iar cea mai scăzută, la 1 februarie 1937, fiind de – 29,1°C. Cantitatea medie anuală de precipitații pentru orașul Huși este de 524, 08 mm.

2.1.5.Hidrografia.

Județul este străbătut de răul Bărlad prin Crasna și Lohan din zona deluroasă vestică, văi cu scurgere permanentă dar cu debite modeste și oscilante în timpul anului și Prutului prin totalitatea paraurilor care drenează [NUME_REDACTAT], între care cele mai mari și aproape permanente sunt [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT], ce colectează toate paraurile semipermanente (Voloseni, Huși unit cu Recea și Valea lui Ivan) din sud-vestul depresiunii, păraul Șoparleni (cu Ruginosu și Barahoi) care împreună cu micile părăuri temporare Bărboși, Luncani și [NUME_REDACTAT] drenează partea de nord-est a acesteia.

De semnalat sunt debitele reduse, care variază sezonier și chiar episodice, fapt ce a condus la necesitatea amenajării a numeroase iazuri din care prea puține se mai păstrează în prezent.Rețeaua hidrografică, ce drenează teritoriul orașului este constituită din două artere mai importante: Drăslăvățul, în sud și Răiești, format din Turbata și Șara, în nord. Aceste artere se unesc la est de oraș formand răul Huși. Regimul hidrografic al paraielor Drăslăvăț și Răiești are un caracter torențial. Primăvara, cand topirea zăpezilor se face in ritm rapid, în urma creșterii bruște a temperaturii, sau vara, în urma ploilor torențiale, păraiele acestea transportă mari cantități de apă.

2.1.6. [NUME_REDACTAT] Hușului datorită unor compartimente geomorfologice și climatic bine individualizate a determinat și o diferențiere a vegetației naturale , în zonele mai joase întalnim o vegetație de stepă și silvostepă. În sectoarele mai înalte întălnim o vegetație de podiș aparținănd zonelor padurilor de foioase ,vegetația de stepă propiu-zisă ocupă suprafețe restrănse pe versanți dealuri.

Vegetația ierboasă se caracterizează prin plante xerofile cum ar fi :Festucetum valesiacae (cobalcească) , Poetum bulbosae , Andropogonetum ischaemi, Stipeum lessingianae ,majoritatea pajistilor sunt folosite prin păsunat și au o compoziție floristică săracă ,necorespunzătoare din cauza eroziunii solului și a pășunatului excesiv.

Vegetația de silvostepă este cea care predomină și se caracterizează prin prezența a numeroase pălcuri de păduri unde întalnim Quercus robur , Q petraea ,Ulmus foliacea ,Cerasus avium ,Tilia platyphyllos și alte speci de arbori și arbuști .Vegetația ierboasă este asemănătorea cu cea de stepă și este dominant de asociațile de :Festuca valesiaca, Festuca pseudovinae, Stipa capillata, Poa bulbosa, Artemisa austriaca.

Vegatația prezentă prin pajiștile de lunci și depresiuni este reprezentată de Poa pratensis, Lolium perene și Agropyrum repente .Majoritatea pajiștilor au o producție scăzută ,redusă și o valoare nutritivă slabă datorită compoziției floristice nefavorabile și folosirea lor nerațională.

PARTEA II – CONTRIBUȚII PROPRII

Capitolul 3 – OBIECTIVELE ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

3.1. Scopul și obiectivele cercetării

Această lucrare are drept scop de a semnala principalii dăunători din cultura de gâului de toamnă din cadrul COM CEREEAL Huși descriere, biologia, ecologia și combaterea.

Obiectivele generale ale lucări:

Documentare și străngerea de informați din cărți de specialitate, deplasări în teren, efectuare a unor poze din cadrul fermei.

Depistarea gradului de infestare a culturilor, influența factorilor de mediu asupra dăunatorilor, anii favorabili dezvoltarii dăunătorilor.

Stabilirea metodelor de combatere și eficiența acesteia, metode de protective a culturii grâului.

Depistare gradului de infestare maxim, perioada de efectuare a tratamentelor.

3.2.Materialul de studiu și metoda de cercetare

Materialul de studiu este de a identifica principalii dăunători care se dezvoltă în cultura de grâu de toamnă din cadrul S.C. COM. CEREEAL și a stabili metodele de combatere ale acestora.

Metode de cercetare utilizate, au fost:

Documentarea și consultarea literaturii de specialitate.

Observarea și analiza situației din teren.

Determinarea tuturor elementelor caracteristice în vederea măsurilor de combatere.

Interpetarea datelor din fișele de evidență a dăunătorilor înregistrate la SC COM CEREEAL pentru perioada 2011– 2013.

3.3. Măsuri și metode de prevenire și combatere a dăunătorilor.

Metode de protecție a culturilor împotriva dăunatorilor se realize numai prin aplicare raționala a unui complex de măsuri și soluții.

Pentru o combatere eficientă se urmărește sincronizare unor măsuri preventive și curative, avănduse în vedere și biologia dăunătorilo, stadiul de dezvoltare al acestora, condițile climatice și de eficiența economic.

Măsurilor de combatere utilizate trebuie aibă în vedere două aspect principale: interdependența diferitelor metode și valorificarea lor din punct de vedere al protecției mediului înconjurător.

După caracterul lor măsurile de proteție se pot grupa în:

Măsuri preventive –constituie protecția plantelor, aceste fiind:

– măsuri de carantină fitosanitară.

– măsuri agrofitotehnice.

Măsuri curative –constituie terapia plantelor, acestea fiind:

-măsurile fizice.

-mecanice.

-chimice.

-biologice.

La etapa de prevenire a apariților organismelor dăunătoare în cultura grâului rolul principal revine măsurile preventive, agrofitotehnice, completate cu tratament chimice în special la sămânță.

3.3.1.Măsurile de carantină fitosanitară

Prin carantina fitosanitară se întelege un complex de măsuri care se aplică pentru a preântâmpina pătrunderea în țară a unor dăunători periculoși care nu au fost încă semnalați, pentru limitarea arealului de răspăndire a unor specii existente, sau pentru lichidarea unor focare izolate. După obiectivul pe care îl urmărește, carantina fitosanitară poate fi internă și externă.

Carantina internă are ca scop împedicarea răspădirii unor specii dăunătoare periculoase ( de carantină) în interiorul țării în zonele în care nu au fost semnalate prezența lor. Pe plan intern măsurile de carantină sunt asigurate de,, Inspectoratele teritoliale de carantină” care organizează și execută controlul fitosanitar al culturilor pentru depistarea eventualilor dăunători de carantină, stabilesc aria de răspăndire și măsurile de limitare a extinderii sau de lichidare a lor.

Carantina externă se referă la controlul tuturor produselor vegetale care se import și se export sau sunt în transit , în vederea împedicarii pătrunderii în țara a dăunătorilo care figurează pe lista de carantină. Controlu se efectuează la vămile: feroviare, maritime, aeroporturi. Produsele care se export sau se import trebuie să fie însoțite de certificatele fitosanitare, în care se specifică originea produselor și dacă este lipsită de dăunători de carantină.

Cănd se depistează dăunători de carantină se au în vedere măsuri prin care, fie că marfa se returnează, fie aceasta se supune unor tratamente (gazarea, refrigerarea) care să asigure distrugerea lor. Pe plan internațional, problemele de carantină fitosanitară sunt reglementate prin convenții multilaterale de protecție a plantelor și de carantină fitosanitară, precum și prin clauzele contractual . Lista dăunătorilor de carantină diferă de la o țară la alta după specificul faunei dăunătorilor.

3.3.2 Măsuri agrofitotehnice de combatere.

Principalele măsuri agrotehnice care au un rol important în prevenirea și combaterea dăunătorilor sunt:

Alegere terenului are rol deosebit de impottant în prevenirea atacului unor dăunători , ceea ce duce la asigurarea unei producții maxime. Astfel se va evita amplasarea culturii grâului pe terenuri cu exces de umiditate și ușor acide care favorizează apariția și extinderea dăunătorilor precum viermele sărmă (Agriotes spp.) evitarea terenurilor aplasate lăngă pădurile de foioase, deoarece ierneză în stare de adult în frunze ploșnița cerealelor Eurygaster și [NUME_REDACTAT] asemenea, se vor evita solurile cu o structură slabă pe care se înregistrează frecvent un stres hidric accentuat care sunt propice atacului de boli și dăunători.

Asolamente pe lăngă rolul pe care îl are datorită succesiunii culturilor în timp și spațiu, contribuie la limitarea populațiilor de dăunători, ceea ce duce la obținerea de producții sporite din punct de vedere cantitativ și calitativ. Asolamentul permite combatere dăunătorilor care se înmulțesc în masă într-o monocultură. Prin cultivare grâului după grâu în monocultură se constată creșterea atacului de dăunători găndacu ghebos (Zabrus tenebroides), a atacului cărăbușului cerealelor (Anisoplia spp.), a viermilor roșu al paiului (Haplodiplosis equestris), precum si atacul de muscă suedeză (Oscinella frit).

Prin introducerea în asolament a unor culturii care nu au agenți patogeni și dăunători comuni cu , grâul de toamnă, rezerva biologică se epuizează direct proporțional cu numărul de ani în care cultura grâului nu revine pe același teren.

Lucrările solului :arătura de vară și de toamnă, grăpatu, discuitul, prășitul, etc., contribuie la creare condiților optime pentru dezvoltarea plantelor, ceea ce duce la diminuarea rezervei biologice a dăunătorilo care își desfășoară în întregime sau parțial ciclul biologic în sol prin acțiunea direct a pieselor active ale mașinilor agricole contribuie la distrugera:

– buruienilor sau a samulastrei gazede intermediare pentru dăunători.

– schimbarea microclimatului prin îngroparea sau aducerea la suprafață a unor larve, ouă, pupe.

Aplicarea rațională a îgrășămintelor și a amendamentelor are un efect benecific asupra plantelor, sporind rezistența acestora la atacul dăunătorilor. În unele cazuri au o acțiune direct asupra dăunătorilor. Prin faptul că îngrășămintele stimulează și accelerează stimularea plantelor, aceste contribuind în mod indirect la diminuarea pagubelor produse de agenții patogeni și dăunători, datorită rezistenței sporite a plantelor.

De exemplu aplicarea azotului de amoniu, duce la creșterea mortalității larvelor sârmă (Agritotes spp.), aplicarea superfosfatului duce la mortalitatea nematozilor (Anguina tritici ).

Amendare cu caliciu a terenurilor podzolice creează condiții defavorabile dezvoltării viermilor sârmă, care prefer solurile acide.

Stabilirea epocii de semămnat, folosirea semintelor și material săditor sănătoase, neinfestate pot influiența dinamica atacului dăunătorilor. Epoca de semănat are o importanță deosebită, prin aceea că în anumite situații prin deplasarea acesteia se poate evita sau limita atacul unor dăunători. În stabilirea epocii de semănat trebuie ținut cont de apariție a dăunatorilor, denisitatea , dezvoltarea plantei.

Cerealele de toamnă în special grăul, sunt mai puțin atacate de musca de Hessa, musca suedeză (Oscinella frit) dacă răsărirea plantelor are loc după depunerii pontei, unii dăunători trăiesc o paret din viață în sămănța cum ar fi nematozii (Anguina tritici).

Epoca de semănat căt și semănarea unui material săditor sănatos influențează atăt uniformitatea de răsărire, rezistența la atacul dăunatorilor dar și transmiterea unor boli.

Recoltarea la timp a culturilor are o importanță mare în lupta împotriva dănunătorilor.

Prin recoltarea la timp se evită scuturarea boabelor și deci forma samulastrei pe care se dezvoltareă numeroși dăunători.

Dăunătorii preponderenți sunt: musca de Hessa (Mazetiola destructor), musca suedeză (Oscineella frit ), viespea grâului (Cephus pygmaeus), rozătoarele.

Cultivarea speciilor soiurilor și hibrizilor rezistente sau torențiale la atacul dăunătorilor

Creare de soiuri și hibrizi rezistenți și introducerea lor în cultură, rezolvă în bune condiții problemele protecției plantelor împotriva dăunătorilor.

Desțelenitul se aplică în cazul culturilor perene (lucernă, trifoi) , pajiștilor, infestate puternic cu viermele sârmă (Agriotes spp), rozătoare (Microtus arvale),uneori necesitănd schimbarea modului de folosire sau reânsămânțarea.

Irigarea sau desecarea terenului .Există dăunători al căror grad de dăunare este mai mare în condițiile de irigare dar există și unele specii de dăunători al cărui grad de dăunare scade, prin urmare la irigarea porumbului prin asprsiune se realizează o umiditate relative ridicată în interior culturii de porub care, favorizează îmulțirea și atacul sfredelitorului porumbului.

Drenarea terenului cu exces de umiditate, creează condiții mai puțin favorabile dezvoltării larvelor viermilor sârmă (Agriostes spp.)

3.3.3. Măsuri mecanice de prevenire și combatere a dăunătorlor

În general, metodele mecanice au o aplicabilitate limitată, deoarece necesită un volum mare de muncă și nu asigură o combatere eficientă în timpul util, comparativ cu altele metode.

Din grupa măsurilor mecanice mai importante sunt:

adunare insectelor cu diferite aparate.

șanțuri capcană

inele cu clei

momeli capcană pentru atragere și distrugerea dăunătorilor.

irigare culturilor

3.3.4. Metode fizice de combatere a dăunătorilor.

În aceste grupă sunt cuprine diferite procedee fizice în combaterea insectelor și altor animale dăunătoare și anume:

-folsirea temperaturilor ridicate sau scăzute (temperaturi letale ) pentru combaterea dăunătoarelor din depozitarea, magazii și sere.

– focul se folosește pentru distrugerea prin arderea a diferitelor resturi vegetale, în care se găsesc unele insect dăunătoare.

– lumina este utilizată în capturaraea insectelor cu fototropism pozitiv (diferite specii de noctuide, torticide, carabicide, etc.) cu ajutorul curselor luminoase.

– capacitatea vizuală, reprezintate de vase, plăci diferit colorate se folosesc mai ales în avertizarea și mai puțin în combaterea insectelor.

– razele x și y sunt utilizate din ce în ce mai mult în protecția plantelor.

Razele x se folosesc în depistarea infestărilor ascunse la diferite specii de insect, iar razele y se utilizează la distrugerea direct a insectelor prin metoda autocidei (sterilizarea masculilor la musca pepenilor).

3.3.5. Metoda chimică de combatere a dăunătorilor.

Metoda chimică sau chimioterapia constă în combaterea dăunătorilor, agenților patogenici și buruienilor cu ajutorul produselor fitofarmaceutice.

Avantajele utilizării metodelor chimice de combatere a dăunătorilor sunt:

în caz de invazie a unui dăunător sau a unor focare este singura metodă care asigură distrugerea dăunătorilor într-un interval scurt de timp.

posibilitatea aplicării mecanizate a tratamentelor, utilizăndu-se mijloace modern cu aparatură terestră de mare capacitate, generatoare de aerosoli (avioane utilitare, elicoptere în locuri greu acesibile)

reducerea nuărului de tratamente în vegetație datorită posibilității de tratare a semințelor cu o gamă largă de pesticide.

3.3.6.Metode biologice de combatere

Lupta biologic are drept scop principal reducerea densității numerice a populațiilor dăunătorilor sub limită pragurile economic de dăunare (PED).Prin schimbarea rapoturile dintre dăunători are loc reducerea sau limitarea populației dăunătoare și contribuie la stabilirea unui nou nivel de echilibru biocenotic.

În comparație cu celelalte metode de control ai dăunătorlor , metoda biologic nu prezintă pericol pentru om sau animalele, protejează fauna utilă, nu determină apariția fenomenului de rezistență, în unele cazuri este economică, iar în cazul utilizării biopreparatelor, acestea sunt în general compatibile cu multe insecticide.

Mijloace de luptă împotriva dăunătorilor incluse îm lupta biologic sunt:

-folosirea microorganismelor patogenice.

-folosirea zoofagilor

-lupta hormonală

-lupta genetică

-lupta fiziologică

3.3.7.Metode de combatere cu biopesticidelor

Deosebit de importantă în tehnicile de combatere, este combaterea biologică. Această metodă are scopul nu de a eradica agenții de dăunare, ci de a limita densitatea populațiilor acestora. Metodele de combatere biologică cuprind o serie de practici, care implică utilizarea mijloacelor microbiologice cu acțiune directă sau indirectă asupra patogenilor sau asupra plantei gazdă.

Utilizarea biopesticidelor în agricultură a crescut semnificativ, datorită multiplelor lor avantaje, și anume:

• Nu lasă reziduuri nocive;

• Impact semnificativ redus asupra speciilor nețintă;

• Pot fi mai ieftine decât pesticidele chimice, când sunt produselocal;

• Pot fi mult mai eficiente pe termen lung decât pesticidele chimice;

• Sunt selective și nu determină apariția unor noi agenți de dăunare problemă;

• Nu este necesară producerea unor noi substanțe chimice.

• Organismele de combatere se vor înmulți și răspândi în mod natural;

• Agentul de dăunare este incapabil să dezvolte rezistență (sau aceasta se dezvoltă foarte încet);

Durabilitatea tratamentelor prin multiplicarea continuă a agenților de combatere biologică.

In același timp, combaterea biologică are și dezavantaje:

• Specificitateă, care necesită o identificare exactă a dăunătorului.

• Viteza de acțiune lentă (aceasta făcându-le nepotrivite pentru aplicarea în cazul în care un focar de infecție reprezintă o amenințare imediată pentru o cultură)

• Adesea au o eficacitate variabilă datorită influenței factorilor biotici și abiotici (deoarece biopesticidele sunt organisme vii care combat dăunatorii.

• Organismele vii evoluează și își măresc rezistența la mijloacele de combatere biologice, chimice, fizice sau orice altă formă de combatere. Dacă populația țintă nu este exterminată sau împiedicată să se înmultească, supravietuitorii pot deveni toleranti, rezultand rase evoluate, rezistente la produsele aplicate;

• Metodele de combatere biologică implică costuri destul de mari și necesită consultarea specialiștilor în domenii.

Capitolul 4 – DUĂNTORII SEMNALAȚI ÎN CADRUL SC. COMCEREAL SA ÎN CULTURA DE GRĂU DE TOAMNĂ METODELE DE COMBATERE APLICATE

4.1.Caracterizarea firmei SC COMCEREAL SA VASLUI

Fig.4.1. Sigla companiei

[NUME_REDACTAT] a fost înfințată în 1995 ocupanduse de cultura cerealelor și a plantelor ajungănd la 28 ferme vegetale care exploatează peste 35.000 de hectare de teren agricol, localizate în mare parte în judetul Vaslui dar si în judetele limitrofe: Galati, Neamt si Iasi. Concomitent cu cultura cerealelor (grâu, orz și porumb) care ocupă cea mai mare pondere în structura culturilor, în ultimii ani s-a acordat o atenție deosebită și culturii plantelor tehnice în special rapiță, SC COMCEREAL SA Vaslui fiind unul dintre cei mai mari cultivator de rapiță di țară.

Aceasta mai are si diferite sectoare agricaole cum ar fi:

– sectorul zootehnic este reprezentat de cele 3 ferme de crestere a animalelor situate în judetul Vaslui în localitatile Tarzii, Badeana si Pogonesti.

– vinificație [NUME_REDACTAT] Tutovei se întinde pe o suprafata de 105 ha îngloband o paleta larga de soiuri superioare de vita de vie  – fetesca regala, feteasca alba, riesling, merlot, otonel, hamburg, chasla.

Producția agricolă este depozitată de catre SC COMCEREAL SA în 16 baze de receptie si 2 baze de siloz cu o capacitatea totală de peste 250.000 tone. Infrastructura acestor baze de receptie s-a modernizat prin achizitionarea de utilaje specifice si mijloace de transport.

   Pentru realizarea unor culturi superioare calitativ si cantitativ, producția agricolă se realizează cu mijloace de productie moderne și performante. Astfel, societatea dispune de 18 instalații de irigat pivot și 16 instalații de irigat cu tambur și de peste 250 utilaje agricole (tractoare și combine), majoritatea achizitionate după anul 2000, o mare parte dintre acestea purtând marca Landini, McCormik, Laverda, [NUME_REDACTAT] si [NUME_REDACTAT]. O preocupare constanta a SC COMCEREAL SA este modernizarea exploatațiilor vegetale prin dotarea cu tractoare noi, utilaje agricole moderne și combine performante pentru recoltat care permit aplicarea unor noi practici agricole, bazate pe cele mai avansate cunoștințe științifice.
          SC COMCEREAL SA Vaslui este și producator autorizat de samanta de cereale și plante oleaginoase iar în acest sens, societatea întreține loturi semincere pentru obținerea semințelor de cereale și plante oleaginoase destinate înființării culturilor proprii. Pentru îmbunatățirea purității fizice a produselor și realizarea unor loturi omogene din punct de vedere al uniformității și calității semințelor societatea are în dotare selectoare de semințe cu ajutorul carora efectueaza operații de precurățire și curățire a semințelor de cereale sau plante olaginoase.
          Mijloacele de producție precum si tehnologiile folosite de catre SC COMCEREAL SA Vaslui contribuie la eficientizarea activitatii, cresterea productivității globale, alinierea la standardele comunitare din domeniul agricol precum și la obținerea unor produse de calitate superioara,  societatea fiind capabila sa raspunda astfel cerintelor din ce în ce mai riguroase ale pieței din domeniu.

4.2. Mașini și utilaje disponibile din cadrul fermei

Tab. 4.1. Mașini și utilaje

Fig.4.2. [NUME_REDACTAT] Holland T8040

Fig.4.3.Tractor U 650

Fig.4.4.[NUME_REDACTAT] Holland TC 5070

Fig.4.5.[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT].4.5.Masina de efectuat tratamente [NUME_REDACTAT].4.6.Disc greu GL 400

Fig.4.7.Combinator

4.3. Rotația culturilor și suprefețe lucrate în cadrul fermei.

Grâu de toamnă(Triticumsp.) – 900 ha

Porumb boabe (Zea mays)– 300 ha

Floarea soarelui (Helianthus annuus)- 600 ha

Rapiă toamnă(Brassica napus ) – 600ha

Măre (Glycine max ) – 200ha

Orz (Hordeum vulgare) – 100 ha

Rotația culturilor în cadrul fermei are la bază principia care i-a în considerație factorii naturali, principiile economice- organizatorice și cerințele agrobiologice ale plantelor.

Rotația fiind realizată în ordinea ce urmează:

Grâu de toamnă(Triticumsp.) – 900 ha

Floarea soarelui (Helianthus annuus)- 600 ha

Porumb boabe (Zea mays)– 300 ha

Rapiă toamnă(Brassica napus ) – 600ha

Măre (Glycine max ) – 200ha

Orz (Hordeum vulgare) – 100 ha

4.4.Suprafețe cereale paioase județu [NUME_REDACTAT]. 4.8. CEREALE PĂIOASE –77688 ha, agenția fitosanitară pe anul 2011

GRÂU = 67979, ORZ + ORZOAICĂ = 6267, OVĂZ = 3442

Fig. 4.9.CEREALE PĂIOASE – 75431 ha agenția fitosanitară pe anul 2012

GRÂU = 67269, ORZ + ORZOAICĂ = 5519, OVĂZ = 2643

4.5.Prezentarea principalior dăunători din cultura cerealelor păioase din anii 2011-2013.

Atăt agenții fitopatogeni căt și numărul insectelor care invadează cultura grâului influențează producția, calitatea mai ales atacul ploșniței care devalorifică calitatea făini pentru panificație dar fiind și o deschizătoare de drumuri pentru boli prin atacul ei asupra plantei de grău.

4.5.1.Ploșnițele cerealelor sunt cunoscute sub denumirea de ploșnițele asiatică a cerealelor, importanța economică a acestui dăunător constă în faptul că numărul lor variază enorm, de la un an, la altul, atacuri semnificative manifestându-se odată la șapte ani. Poate produce pierderi de producție de până la 50-90%.

a.Eurygaster integriceps.

Adulți au un aspect ovoid, datorită conturului exterior care prezintă o linie comună a capului, acesta este triunghiular și înclinat. Extremitatea anterioară este trilobată prin două șanțuri paralele și constituie unul dintre principalele caractere de identificare a speciei.

Antenele sunt lungi, formate din 5 articole inegale, pronotul este aproape hexagonal, slab bombat, iar scutelul este dezvoltat, depășind uneori vărful abdomenului, culoare corpului poate fi de la gălbui-maroniu cu dense dungi characteristic, mai închise la culoare.

Oule sunt rotunjite, de 1mm de culoare verde la depunere iar în sfărșitul dezvoltării ebrionare apare în zona superioară un inel roșcat.

Larvele seamănă cu adulți și parcur 5 vărste: -larvele de vărsta 1 proaspăt eclozate au 1,5mm.

-larvele de vărsta 2 ating dimensiuni de 1,5-2,2 mm iar cele de vărsta a 3 au dimensiuni de 2,5-3,5 mm formă ovală.

-larvele de vărsta a 4 au dimensiuni de 3,4-4,5 mm iar cele de vărsta a 5 sunt de 6-6,5mm de culoare galben- maronie.

Ouă și larve de vărsta 1 Larve vărsta 3și 4 [NUME_REDACTAT]. 4.10. Eurygaster integriceps-Ploșnita cerealelor.

Sursă:www.bayercropscience.ro

b. Aelia sp.

Adulți au capul are formă triunghiulară ascuțit, cu laturele ușor bombate, antenele au culoarea roșiatice-portocali, cu al 2-lea articol egal cu ½ din al 3-lea articol. Pronotul este triunghiular , iar scutelu acoperă doar parțial abdomenul.Picioarele sunt galbene și prezintă pe femurele mediane și posterioare căte 2 pete negre. Scuteul este de formă triunghiulară și depășește jumătate din abdomen.

Lungimea corpului este de 7-10 mm, larva este asemănătoare cu adultu, oule au formă de butoiaș, lungi de aproximativ 1mm, de culuare crem, modul de viață este ca la Eurygaster.

Fig. 4.11.Aelia sp. –ploșnița vărgat

Sursă:www.bayercropscience.ro

Biologie.

Devine activă în primăvară, cănd temperature medie zilnică atinge 8-9ºC, iar cea maximă 14-15ºC, care se înregistreză în cea de a III-a decadă a lunii martie și durează 9-38 de zile, migrarea în masă are loc 18-20ºC. Condițile favorabile sunt verile fară precipitați și călduroase iernează prepoderent în pădurile de foioase migrarea în culturi fiind îtărziată de precipitații sau de scăderea temperaturilor.

Depunerea pontei are loc la 20 de zile de la începutul migrării, incubația ouălor durează 36-49 zile, în funcție de condițile climatice. Depunerea ouălor are loc la sfărșitul lunii mai, începutul lunii iunie. Cea mai active perioadă dar și toate etapele principale ale ploșniței sunt în lunile mai- iulie. Prima serie de larve nu fac pagube în cultura de grane deoarece acesta nu are maturitatea deplină, dar a doua generație apare în perioada cand bobul grăului este în lapte ceară înregistand pagube. Acestea se hranesc pănă în prima și a doua decadă a lunii august în pădurile de stejar ajungănd la o greutate medie de 110-130 mg femela iar masculu 96-130mg, pe parcursul evoluției anuale ploșița are 2 dipauze, prima estivală în (august-octombrie) și a doua iernarea (octombrie-mai).

Larvele care în funcție de condițiile concrete climatice ale anului respective care nu ajung la maturitate se hrănesc cu graminee din flora spontană (pir- Agropzron repens, odos- Avena fatua, obisigă- Bromus inermis). Mortalitatea fiind scazută de 10-25%, female depun în jur de 20 de ouă în anii nefavorabili și 50-60 în anii favorabili.

Mod de dăunare.

Se dezvoltă de obicei pe cultura grăului dar și pe gramineele din flora spontană, atacul este eșalonat de la sfărșitul lunii aprilie și pănă la recoltare fiind atacate toate parțile plantei: frunze, tulpina, spicul și boabele. La locul de înțepare a bobului se formează o mică unflătură numit (con salivar ) în jurul căreia apare o zonă de culoare galbuie.

Frunza atacata se îngalbeneste, se rasucește și se usuca de la locul ințepăturii, atărnănd ca o sfoara. Atacul ploșnițelor se recunoaste, odata cu formarea spicelor prin prezenta unui procent oarecare (ce poate ajunge la 40%) de spice albe, sterile. Plantele atacate de plosnite, cu spice albe, se recunosc cu usurinta de cele atacate de tripsi, viespea paiului (Cephus spp.) sau molia cerealelor paioase (Cnephasia spp.) prin simplu fapt ca trase de spicul alb, tija acestuia se rupe iar la locul de rupere (locul de unde dăunătorul a ințepat și supt), se constata o necroza a tijei și

o ingustare a acesteia.

Boabel atacate sunt șiștave, zbărcite iar dacă nu sunt deformate au un punct negru, înconjurat de o zonă decolorată. Sub influența enzimelor secretate de către ploșniță și introducerea prin procesul de hrănire au loc modificări care duc la degradarea glutenului.

Un astfel de gluten face aluatul să devină moale și lipicios, făcănd dificilă operația de frămăntare, crește la început normal, apoi scade brusc și se întinde, nu se coace bine.

Pragul de dăunare (PED-ul) a generația hibernante este de 7 adulți pe pentru culturile cu densitate optimă, bine fertilizate și cu fenologia plantei corespunzătoare numărul este de 5 exemplare , pentru noua generație stadiul I și II PED-ul este de 5 exemplare de larve pe . La culturile de producer a sămănței PED-ul este de 1 exemplar pe .

Combatere.

La acest dăunător nu se pot utiliza metode agrotehnice deoarece aceste au capacitatea de a efectua zboruri destul de mari, lucrarile ajutănd la diminuare numarului de indivizi de pe suprafața respectivă.

Rcoltarea timpurie, distruge mecanic noii adulți și larve, dar împedică în acelaș timp acumularea de substanță de rezervă din corp, scăzănd capacitatea de hibernare.

Un alt factor care împedică la crestera numărului de ploșnițe sunt paraziți, aceștea pot fi grupați în două categorii.

Din grupa I fac parte paraziți oofagi acestea fiind viespele de talie mică din familia Scelionidae și Encyrtidae, iar din grupa a II-a fac parte paraziți stadilor postembrională (larve și adulți) muștele din familia Phasinae. Pontele de ploșnițe sunt consummate în primul rănd de numeroase speci de carabide (Pterostichus sericeus, P. longicollis, P. punctualus, Harpalus rufipes, Calosoma denticolle, Benbidion properans.

Factorii cheie de reducere a nivelului atacului acestui dăunător sunt:

• cunoașterea ciclului de viață;

• respectarea pragului economic de dăunare și a ghidurilor de aplicare și siguranța a pesticidelor;

• crearea condițiilor de dezvoltare a dușmanilor naturali ai dăunătorului (culturile verzi, soiuri rezistente, perdele de protecție)

Tratamentul chimice, in vegetatie se impun produsele avizate: Actara 25 WG (0,07 kg/ha), Decis 2,5 EC (20 g.s.a./ha), Mavrik 2 F (0,2 l/ha), [NUME_REDACTAT] 2,5 CE (0,2 l/ha), Sinoratox 35 CE (1,5 l/ha).

4.5.2.Cărăbușeii cerealelor

(Anisoplia sp. ) atacă în special culturile de grâu din [NUME_REDACTAT] și de Vest. În țara noastră apar două specii: Anisoplia segetum Herbst și Anisoplia austriaca Anisoplia segetum este un carabus de 0,8-1,2 cm, de culoare aramie-verzuie închisă cu luciu, capul negru, aripile anterioare au culoare castanie, cu marginile prevazute cu perișori rigizi.

Anisoplia austriaca are culoarea verzuie cu reflexe, capul este de culoare neagră aripile anterioare castanii, cu o pata neagră și marginile prevazute cu perișori, corpului are lungimea de 1,3-1,5 cm. Biologia lui se aseamănă cu cea a speciei Anisoplia segetum, această specie are o generatie la 2 ani, iar larvele au la maturitate lungimea de 2,5-3,5 cm.

Fig.4.12. Cărăbușeii cerealelor- Anisoplia sp.

Sursă: http://agronomija.rs

Biologie.

Această specie iernează în stadiul de larvă, în stratul de suprafață al solului, iar nimfele apar primăvară, chiar la începutul lunii mai. Dupa ce se termina stadiul nimfal, adulții apar la începutul lunii iunie cănd se formează spicul grăului. În primele zile ei urcă pe diferite specii de graminee, pentru a se hrăni cu frunzele acestora, apoi migreaza în culturile de grău sau alte cereale care sunt in faza formarii boabelor. În zilele însorite adulții pot fi vazuți hranindu-se pe frunzele plantelor, iar odata cu venirea serii ei se retrag în crapaturile solului. Dupa copulație, femela depune un numar de 35-50 de oua la adancimi de 15 cm în sol, a căror incubație dureaza 3 săptămaâni. La aceasta specie se formeaza o singura generatie pe an, timp de 11 luni. Larva are la maturitate lungimea de 2,5-3 cm.

Mod de dăunare.

Ambele specii atacă numeroase semințe de graminee, producănd pagube mai ales în culturile de grău și secară. Insectele adulte rod ovarele florilor, desfac paleele spicelor, rod boabele aflate în faza de coacere în lapte și până la coacerea în părgă cărăbușii, la care se adauga și pierderile indirecte prin scuturarea boabelor cănd aceștia se mișcă pe spic în timpul hrănirii, astfel încat s-a estimat ca un singur individ distruge 10 spice. Larvele sunt polifage și prefer organele subterane ale plantelor graminee.

Combatere.

Distrugerea galeriilor, a ouălelor, larvelor și a pupelor se distruge prin lucrări mecanice de pregătire a solului: arături, discuituri și grăpări. Lucrările influențează umiditatea solului contribuind la creșterea mortalității speciei prin uscarea stratului superficial ouăle și a pupele mor.

Cărăbușeii cerealelor se combat prin tratamente efectuate la apariția adulților (sfărșit lunii mai, început de iunie) la un PED de 5 exemplare /m2 se excută tratamente cu ONEFON 90 (triclorfon min.90%), doza 1,0l/ha; REGENT 200 SC (fipronil 200g/l), doza 0,075l/ha; SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza 3,5l/ha;, piretroizi de sinteză (DECIS 2,5 = 300ml/ha, KARATE 2,5 = 300 ml/ha, FASTAC 10 = 150 ml/ha).

4.5.3.Muștele cerealelor includ: musca suedeză (Oscinella sp.), musca galbenă (Chlorops pumilionis)

a.Musca neagră.

(Oscinella frit) este o specie cu un grad de răspăndire destul de mare (Europa, Asia și America de Nord), în Romănia produce pagube însemnate în Transilvania și Moldova.

Este o muscă cu lungimea de 1.5-2mm, culoare neagră lucioasă, cu primul segment abdominal dorsal roșcat. Antene de culoare neagră, ochii de culoare roșie și acoperă ¼ din suprafața capului pe partea dorsală a toracelui are șiruri de peri.

Prezintă dimorphism sexual, femela are primul articol al aripilor vizibil mai lung decăt la mascul, oul este alungit, de 1mm de culoare alb luciaosă cu striuri longitudinal, larva are aspect vermiform lipsită de picioare de culoare albă.

Biologie.

Este cel mai des des întâlnit dăunător ce are două sau chiar trei generații pe an, și care poate fi găsit în culturile de cereale, în special în cele de grâu și orz de toamnă. Oscinella frit se întâlnește preponderent în grâu, iernează ca larve complet dezvoltate mai rar ca pupă.

Adulți generației hibernante, zboară în zilele însorite din lunile aprilie- mai, copulația are loc la 10-12 zile după apariție iar depunerea ouălor are loc cănd temperature aerului are 16-17ºC, femela depunănd 25-60 ouă sub teacă sau limbul foliar.

După aproximativ o lună apar larve neonate, acestea merg spre zona inferioară a tecii, intrănd și hrăninduse în tulpină sub mugurii de creștere, urmănd ca după 3-4 saptămăni larvrle apărute să împupeze în acelaș loc din plantă.

La sfărșitul lunii iunie apar adulții iar femelele depun ouă în florile, spicele sau paniculele altor cereal sau chiar samulastră unde se dezvoltă larvele și pupele datorită condiților favorabile timpul de dezvoltare a larveleor fiind mai scurt adulți ajung la maturitate la sfărșitul lunii iulie.

A treia generație este întălnită în cămp pănă în luna octombrie acestea depunănd ouă în semănăturile de toamnă pe graminee din flora spontană sau cele cultivate în faza de 2-3 frunze, în zonele mai friguroase sunt 2 generații pe an.

Fig. 4.13.Dezvoltarea cronologică pe luni și generații [NUME_REDACTAT] (Oscinella frit)

Sursă:www.iogturfcare.com

Mod de dăunare.

Larvele atacă atăt graminele din cultură căt și cele din flora spontană (Lolium perene- raigras, Dactzlis glomerata- golomăț. Oscinela frit atacă planta în stadiul de 2-3 frunze fie atacă spicele sau în zona unde este situat mugurele de crestere.

Frunza central atacată se îngălbenește și se desprind cu ușurință dacă este smulsă, în acest caz plantele se usucă, fie se îngroașă baza tulpinii și înfrățește exagerat. Primăvara plantele atacate pot avea următoarele sintome culoare albă, uscate, înconjurate de frați de culoare verde, iar atunci cand planta este despicată la bază întălnim larve în diferite stadii.

Unde infestarea are loc în număr mai mare 3-6 larve pe plantă aceasta stagnează din crestere se încovoaie sub formă de cărjă, degajarea frunzelor este central este stănjenită, iar frunzele degajate prezintă perforații alungite dispuse în rănduri transversal, la atacurile puternice producția scade cu 25-40 aceste devenind mai sensibile la micoze și fusarioză.

b. Musca galbenă a cerealelor.

(Chlorops pumilionis) adultul are 3 – 5mm, culoarea predominantă fiind galben, dar prezintă pe torace cinci dungi longitudinale de culoare negru-brun. Larva este apodă, inițial transparent apoi alb–galbuie. Zborul începe la sfârșitul lui iulie sau începutul lui august, depunerea ouălor începe din prima jumătate a lui august și dureaza pana la mijlocul lui octombrie, iar atunci cand vremea continua sa fie calda adultii sunt prezenți și în luna noiembrie. Muștele își depun ouăle pe cereale sau pe diferite graminee din flora spontana. O cauză a atacului apare datorită întarzierii semănatului larvele produc pagube țesuturilor tinere, inclusiv punctelor de creștere. Tulpina se deformează internodurile se opresc din creștere, spicul nu mai apre. Când semănatul se face devreme, spicele au timp să apară. După ce ajung la spic, larvele coboara către bază hrănindu-se cu părțile mai subțiri.

Fig. 4.14.Musca galbenă a cerealelor-în diferite stadia de dezvoltare- Chlorops pumilionis

Sursă:www.pesticide.ro

Combatere.

Pentu combaterea acestui dăunator trebuie avut în vedere rotația culturilor deoarece acesta se poate dezvoltă și pe plantle de porumb în faza de 2-3 frunze, în primăverile reci și umede.Epoca de semănat poate influența gradul de infestare prin semănarea unor soiuri mai timpuri acestea ajung să se dezvolte mai rapid împiedicănd larvele neonate sa migreze către partea central a plantei. Avănd în vedere că mandibulele larvelor sunt insuficient dezvoltate pentru a pătrunde în țesutul frunzelor ele se hrănesc numai în zona centrală a plantei unde sunt țesuturi nedefinite.

Lucrări agrotehnice, arături și încorporarea resturilor vegetale a samulastrei în sol, semănat mai târziu a cerealelor de iarnă și semănat mai devreme a cerealelor de primăvară, sprijinirea dezvoltarii rapide a plantelor, pentru a evita și acoperi faza critică rapidă 2-4 frunze de dezvoltare.

Combaterea chimică consta în folosire insecticidelor împotriva adulților sau împotriva larvelor. Se recomandă pulverizarea insecticidelor îm stadiul de 2-3 frunze față de prima generație a dăunătorului.

  Pulverizarea împotriva larvelor din a doua generație începe după șapte zile, după 14 zile se repetă. Următoarele insecticide pot fi utilizate: CALYPSO 480 SC (tiacloprid 480 g/l) 0,1 l/ha;

DECIS 25 WG (deltametrin 25%) 0,030kg/ha; DECIS MEGA 50 EW (deltametrin 50 g/l) 0,150 l/ha ;FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100 g/l) 0,1 l/ha ;FASTER 10 CE (cipermetrin 100 g/l) 0,1 l/ha ; FURY 10 EC (zeta-cipermetrin 10%) 0,1 l/ha ; KAISO SORBIE 5 WG (lambda cihalotrin 5%) 0,150 l/ha; KARATE ZEON (lambda-cihalotrin 50 g/l) 0,150 l/ha.

4.5.4. Viespea paiului.

(Cephus pygmaeus) specie semnalată în România pe tot cuprinsul țării, dar cu pondere mai mare în culturile de grău din estul și sudul țării. Adultul are corp alungit, subțire cu lungimea de 8-10mm, femela este mai mare culuare corpului neagră lucioasă.

Dimorfismul sexual, masculul are de obicei corpul de culuare neagră cu dungi galbene pe abdomen, iar coloritul galben la femelă este mai puțin evident. Oule au dimensiuni de 0.9-1.2 mm, iar larvele au lungimea de 20 mm forma literei S, atăt oule căt și larvele au culoarea albă. 

[NUME_REDACTAT]

Fig.4.15. Viespea paiului – (Cephus pygmaeus),

Sursă: www.botanistii.ro

Biologie.

Specia are o generație pe an și ierneaza ca larva complet dezvoltata, în interiorul paiului de grău, intr-un cocon realizat in tulpina, deasupra primului nod. In cursul primăverii se transformă în pupa, apoi în aprilie-mai, la adancimea solului de 10 cm devin adulți (prima data apar adulții). După copulație ouale sunt depuse de femele, căte un ou în fiecare plantă, iar o femela depune circa 50 oua.

Dezvoltarea embrionara dureaza 7-10 zile, în funcție de temperatura. Larvele apărute se hrănesc cu peretele interior al paiului pe care îl rod în formă de galerii neregulate, coborănd treptat spre

baza spicelor și perforănd nodurile întălnite.

Mod de dăunare.

Larvele atacă în special grâul de toamna, mai rar pe cel de primăvară sau alte graminee.

De asemenea, atacă graminee cultivate și spontane, o importanță deosebită prezintă atacul pe grâu, secară, orz si ovaz. Spicele nu se mai dezvoltă, se ingalbenesc și se usucă, fenomenul fiind cunoscut ca “albeata spicelor”. Tulpinile atacate se rup de la vânt și ploaie, provocănd caderea lanurilor, iar spicele pot rămâne seci sau cu boabe mai mici.

Combatere.

Rotația culturilor,
măsuri agrotehnice, în special cele legate de prelucrarea solului, străngerea paielor, balotarea acestora, arătura adâncă de toamnâ reduce atacul speciei.
 O altă metodă de combatere a dăunătorului este cultivaraea de soiuri rezistente, cu paiul plin.

Pentru combaterea adulților în cursul perioadei de zbor, culturile de cereale păioase atacate de dăunător, sunt avizate și se recomandă pentru a fi utilizate o serie deosebit de largă de insecticide, avizate și incluse în Codex.

Combatere chimică: Actara 25 WG (0,07 – 0,1 kg/ha), Basudin 600 EW (2,0 l/ha), Cartus 60 EC (2,0 l/ha), Diazol 60 EC (2,0 l/ha).

4.5.5. Tripsul cerealelor

(Haplothrips tritici) este o insesctă raspăndita în Europa, [NUME_REDACTAT] America de Nord și nordul Africii, iar la noi în țara se găsește în zona de câmpie și în zona submontană.Corpul adultului este de 1,3 – 1,5 mm, de culoare neagră-brună, pe cap acesta prezintă peri postoculari lungi, ascuțiți și hialini, iar antenele sunt formate din 8 articule, cu al 3-lea articul mai deschis la culoare. Aripile sunt membranoase, cu o singură nervură pe mijloc. Larva are culoarea roscată-cărămizie, cu capul, picioarele și ultimul segment abdominal negre, lungimea corpului este de 13 – 15 mm.

Oul are o forma ovala – alungita, de 4 mm lungime, de culoare alb-gălbui, devenind roz imediat dupa depunere.

[NUME_REDACTAT] iernează în faza de larvă, pe porțiuni de plante din miriștea de grâu, în interiorul resturilor de paie, la suprafața solului sau la adâncimea de încorporare a miriștei.

Adulții iși fac apariția în luna mai, dupa ce trec prin stadiul de prenimfă și nimfă, chiar înainte de inspicatul grăului de toamnă.Aceștia stau grupați la baza ultimelor două frunze pe plantele de grâu pănă în momentul desfacerii burdufului, după care pătrund în spic.

Femelelor depun între 4 și 27 ouă,  în condiții naturale, în grupe de 2 – 6 ouă, frecvent la baza bobului și mai rar între palei și glume.

Incubație dureaza 8—12 zile apar larvele a caror evoluțiia are loc prin două vârste: cele de primă vârstă se instaleaza pe palei, în spiculețele sterile, iar cele de vârsta a doua patrund în zona bobului prin partea apicală și se instalează în șănțulețul ventral.

Aceasta insecta prezintă o singură generație pe an, iar dezvoltarea ei eșalonându-se pe o perioadă medie de 57 de zile pe plantă, ca adulți, ou și larvă activă și 308 de zile în sol, ca larvă în diapauză și nimfă.

Mod de dăunare

Larvele atacă de obicei boabele în formare până la faza de coacere în ceară. Boabele atacate în faza de lapte nu se mai dezvoltă și devin siștave .

Tripșii, pe lângă faptul că determină reduceri din producția potențială de până la 10 %, provoacă deprecierea calității glutenului și a însușirilor biologice ale seminței. Din boabele atacate răsar plante cu o slabă capacitate de vegetație. Adulții și larvele înțeapă și sug seva din organele plantei, ( floare rahis boabe) în urma atacului adulților pe rahis și spiculețe are loc atrofierea organelor florale și  sterilitatea parțială sau totală a spicului.

Fig. 4.16.Tripsul graului (Haplothrips tritici)- adulți și larve.

Sursă:http://animalesalbatice.ro

[NUME_REDACTAT] prevenirea apariției atacului de tripși se recomandă măsuri agrotehnice ca: rotația culturilor la 3 – 4 ani, discuitul miriștei, arătura de toamnă și semănatul la epoca optimă. S-a constatat că soiurile precoce sunt mai puțin atacate. Când există infestări ce depășesc 8 adulți/spic, sunt recomandate tratamente chimice.

Tratamentele chimice aplicate frecvent în combaterea larvelor ploșnițelor cerealelor și gândacului ovăzului sunt eficiente și împotriva tripsului grâului, Fastac 10 EC, Efcypermetrin 10 EC, Fury 10 Ec, Mavrik , Mospilan 20 SP, [NUME_REDACTAT], Dackillin, Biscaya 240 OD.

4.5.6.Gândacul bălos

(Lema melanopa) sunt întălniți în toate zonele țării, pănă în zonele muntoase la 1200m altitudine.

Adultul are corpul de 4-4,8 mm lungime, de culoare albastra, cu reflexe metalice verzui. Capul, antenele si tarsele au culoarea neagra iar pronotul, femurele si tibiile, au culoarea roscata. Elitrele albastre, având striuri, între ele cu puncte dispuse în rănduri longitudinale.
Oul este alungit are formă rotunjit terminal, de culoare galbenă portocalie de 1mm lungime. Larva este de culoare alb- galbuie sau portocalie cunoscută sub denumirea vierme bălos, și prezintă o capsulă cefalică puternic chitinizată.

Larva este oligopodă are 5-7 mm lungime, capul este mare de culoare brună cu mandibule dințate, picioarele sunt formate din 3 articole scurte.

[NUME_REDACTAT] o generatie pe an, ierneaza ca insecta adulta sub ierburi, gunoaie, in frunzarul padurilor. Apar in primavara, cand temperatura medie zilnica este de 9-10º C, in aprilie. La aparitie insectele se hranesc perforand frunzele sub forma de dungi longitudinale. Depunerea oualor are loc la inceputul lunii mai. Acestea sunt depuse pe partea superioara, paralel cu nervura mediana a frunzei. Dupa cca. 2 saptamani apar larvele, care se hranesc pe seama limbului foliar.

După 3 năparliri, în 2-4 săptămăni, larvele ajung la matruritate, sacul sterocoral dispare si coboară în sol pentru impupare la 4-5 cm adăncime, iar după 10-12 zile apar noii adulți. Aceștia se hrănesc cu graminee din flora spontane sau samulastră, iar spre sfarsit de august, început de septembrie se retrag pentru hibernare.O femelă poate avea o pontă de 200 ouă, depuse succesiv .

Mod de dăunare

Adulții rod frunzele plantelor tinere, perforandu-le sub forma unor dungi longitudinale scurte, paralele cu nervurile. Larvele rod epiderma superioara și parenchimul frunzelor, tot sub forma de dungi longitudinale, iar epiderma inferioara se usuca, albindu-se. Atacul se produce în vetre și se observă de la distanță. Atacă de obicei ovăzul dar și orzul inclusiv alte graminee. Insectele se hrănesc în stadiul de larvă căt și de adult cu graminee cultivate dar și graminee din flora spontană .

[NUME_REDACTAT]

Fig. 4.17.Gândacul bălos (Lema melanopa)

Sursă:http://www.bayercropscience.ro

[NUME_REDACTAT] unor tehnologii agrotehnice corespunzătoare grăbește procesul de dezvoltare a părții foliar a plantei, astfel pagubele pricinuite de distrugere a unei suprafețe de asimilație foliară cu repercursiuni asupra recoltelor viitoare fiind mai scăzute. Pentru adulții hibernați PED-ul este de peste 10 exemplare pe m².Atacul larvelor se manifestă sub formă de vetre, iar PED-ul pentru larvele de 250 larve pe m² și reprezintă densitatea dăunătorilor în vatră.

Tratamentele se fac la avertizare împotriva insectelor adulte, înaintea de depunerea ouălor și atunci cănd există o medie de o insectă pe două frunze și defoliere mai mare de 15 la suta. Larvele se combat cănd au eclozat în majoritate, în primele stadii de dezvoltare. Insecticide recomandate: Biscaya 240 OD, [NUME_REDACTAT] 50 EW, [NUME_REDACTAT].
Se va evita aplicarea la temperaturile ridicate din timpul zilei, când dăunătorii sunt puțin expuși și fotodegradarea este intensă.

4.6.Dăunătorii semnalați și măsurile de protecție și combatere aplicate pe 2011-2013 în cultura grăului de toamnă

Tab. 4.2. Suprafețe controlate de dăunănători din zona Huși pe ani 2011-2013 agenția Fitosanitară

4.6.1. Evoluția dăunătorilor

În anul 2011 datorită cauzelor meteo nefavorabile în special secetă, grăul a răsărit cu întărziere la sfărșitul lunii martie concomitent dezvoltănduse și dăunătorii pe plantele aflate în întărziere fenologică. Ataculu populațiilor fost: Lema melanopa (Gândacul bălos), a atins PED- 9-10 adulți m², Haplothrips tritici (Tripsul grăului) atac mijlociu spre slab 3-4 adulț plantă, Cephus pygmaeus (Viespea paiului) a înregistrat un atac mijlociu, Eurygaster integriceps (Ploșnițele cerealelor), PED -5 adulți m², și a reprezentat situații de risc importante, în fenofazele sensibile de la apariția burdufului și a spicului.

Pentru combaterea dăunătorilor în loturi s-au asigurat:

-tratamentul seminței cu un insecticid sistemic de remanență indelungată;

-tratamentul 1, pe vegetație – la desprimăvărare cu insecticide sistemice, sau cel târziu concomitent cu erbicidarea;

– tratamentul 2, pe vegetație, aplicat în fenofaza de burduf, care e din a 2-a decadă a lunii mai.

În anul 2012 dăunătorii semnalați au fost: Eurygaster integriceps(Ploșnițele cerealelor) a înregistrat un atac slab spre mijlociu cu 2 adulți m², Lema melanopa (Gândacul bălos), atac mijlociu spre slab 4-5 adulți m² Haplothrips tritici (Tripsul grăului) a atins PED-8 adulți pe spic, Schizaphis graminum (Păduchele verde) atac slab.

Dezvoltarea dăunătorilor grâului a înregistrat situații de risc în perioada 10-15 mai 2012, dominanți fiind: tripsul grâului ca adulți atingănd PED-8 adulți pe spic. Atacul acestor dăunători este ținut sub control de tratamentul la fenofaza de burduf, care se atinge din a 2-a decadă a lunii mai. Tripsul grâului, favorizat de anii călduroși, manifestă în mod deosebit explozii a populației în anii cu precipitații abundente, mai ales în lunile mai-iunie.

Temperaturile ridicate din aprilie-mai au diminuat populațiile de larve de Lema melanopa.

Ca urmare sunt importante măsurile de combatere preventivă cu insecticide aplicate la sămânță și pe vegetație, la desprimăvărare și la faza de burduf, conform specificului biologiei speciilor și suprapunerii momentelor critice de risc.

Anul 2013 a fost favorabil Eurygaster integriceps(Ploșnițele cerealelor) atac mijlociu spre puternic 4-5 adulți m², Haplothrips tritici (Tripsul cerealelor) atac mijlociu 4-5 adulți spic, Anisoplia spp. (Cărăbușeii cerealelor) atac mijlociu spre slab 1-2 m², Muștele cerealelor atac mijlociu spre slab încă di toamnă 2-3 larve planta.

Datorită condițiilor ecologice din toamna anului 2012, dăunătorii grâului și ai altor cereale păioase au prezentat un potențial de atac deosebit de periculos pentru culturile din 2013. Toamna prelungită cu temperaturi ridicate până în noiembrie și particularitățile de dezvoltare fenologică ale culturilor, mai ales răsărirea timpurie a semănăturilor de toamnă, au determinat creșterea periculoasă a populațiilor de cicade și afide, de muște și purici de pământ, precum și de dăunători din sol.

Pe semănăturile din toamna anului 2012 au avut posibilitatea să se dezvolte suedeză (Oscinella frit) și alte chloropide, acumulând un potențial biologic periculos pentru primăvara 2013. De asemenea, pentru primăvara anului 2013, sunt rezerve biologice periculoase acumulate de puricii de pământ, tripșii și ploșnițele cerealelor, de dăunătorii din sol al căror atac se va derula în lunile de primăvară, datorită perioadei de încălzire și aridizare climatică, respectiv cu 3-4 săptămâni mai repede față de normal, tratamentele se vor efectua în fenofaza de la sfârsitul înfrățitului și în fenofaza de burduf.

Pentru primăvara anului 2013, se prognoză ca aceste grupe de dăunători să prezinte densități ale populațiilor peste pragurile economice de dăunare, fiecare grup având un potențial de atac capabil să cauzeze pierderi de 5-10 % în culturi.

Combatere trebuie să includă măsurile preventive și curative de tratamente cu insecticide pentru acești dăunători țintă: tratamente aplicate la sămânță și pe vegetație (tratamentul 1: la sfârșitul înfrățitului-erbicidare; tratamentul 2: la fenofaza burduf-apariția spicului și alte tratamente potențiale la avertizare), care se impun, în cadrul tratamentelor fitosanitare complexe.

4.6.2.[NUME_REDACTAT]. 4.3. Substanțe folosite pentru combaterea dăunătorilor.

4.6.3. Descriere insecticide

[NUME_REDACTAT] 50 EW

Substanta activa: Deltametrin 50 g/l

Caracteristici: Insecticid piretroid, omologat pentru combaterea daunatorilor din culturile de camp si horticole.

Mod de actiune: [NUME_REDACTAT] 50 EW actioneaza prin contact si ingestie, cu efect repelent si de soc si actiune suplimentara ca inhibitor de nutritie asupra insectelor. Acoperirea completa si uniforma a plantelor este esentiala pentru o buna protectie. Formularea unica pentru deltametrin, emulsie in apa, prezinta avantajele formularilor lichide, dar fara dezavantajul continutului ridicat de solvent la formularile tip emulsie concentrata. Acest lucru conduce la o influenta mai scazuta a temperaturilor ridicate asupra eficientei tratamentelor.

Mod de utilizare: la grău se utilizeaza in 1-2 tratamente pe vegetatie, la avertizare. Interval minim între tratamente de 14 zile. Volumul de solutie este de 200-400 l/ha.

Timp de pauza 30 zile.

Fastac 10 EC

Substanta activa: alfacipermetrin 100 gr/litru

Caracteristici: Fastac 10 EC este un insecticid sub forma de concentrat emulsionabil cu o concentratie de 10% alfacipermetrin, cea mai activa molecula existenta. Fastac 10 EC combate un spectru larg de daunatori, asigura protectia unui numar mare de culturi agricole si protejeaza entomofauna utila (prietenul albinelor).

Mod de actiune: Fastac 10 EC este un insecticid din grupa piretroizilor de sinteza, cu actiune prin contact si ingestie asupra adultilor si larvelor.

Mod de utilizare: Fastac se recomanda a se aplica la avertizare, la depasirea pragului economic de daunare, functie de daunatorul tinta. Este foarte important ca produsul sa fie aplicat astfel incat sa se asigure acoperirea uniforma a plantelor cu solutie, de regulă, în 300 litri apă/ha

Actara 25 WG

Substanta activa: thiametoxam 25%

Caracteristici: Actara 25 WG este insecticid sistemic cu efect de lunga durata ce combate un spectru larg de daunatori la un numar mare de culturi. Actioneaza prin contact si ingestie. Produsul patrunde rapid in planta si apoi este transportat ascendent (acropetal) prin sistemul vascular, protejând intreaga planta, precum si noile cresteri. Combate daunatorii atât in stadiul de larva, cât si de adult.

Mod de utilizare: Pentru aplicari foliare, se recomanda 1-2 tratamente pe sezon, la avertizare, in functie de cultura si biologia fiecarui daunator. Se recomanda alternarea cu produse din alte grupe chimice (piretroizi), de exemplu insecticidul [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT] 50 CS

Substanta activa: lambda – cihalotrin 50 gr/litru

Caracteristici: [NUME_REDACTAT] este insecticid de contact care, pe langa efectul rapid si de soc impotriva daunatorilor, ofera cea mai lunga perioada de protectie, datorita tehnologiei Zeon. Formularea in capsule Zeon permite ca o cantitate maxima de insecticid sa ajunga pe planta, fara pierderi in atmosfera la aplicare. Eliberarea treptata a insecticidului din capsule determina formarea unui depozit stabil pe suprafata plantelor, rezistent la actiunea razelor UV si a precipitatiilor.

Mod de utilizare: Tratamente la avertizare in frunctie de biologia fiecarui daunator. Pentru a se asigura un efect maxim de combatere, se recomanda o acoperire cat mai buna si uniforma a culturilor tratate. Se va evita aplicarea la temperaturi ridicate din timpul zilei, cand daunatorii sunt putin expusi si fotodegradarea este intensa. Nu se vor aplica mai mult de 2-3 tratamente cu produsul [NUME_REDACTAT] pe sezon. Se recomanda alternarea cu produse din alte grupe chimice (ex. Actara).

Actellic 50 EC

Substanta activa: 500 gr/litru pirimifos metil

Caracteristici: este un insecticid pentru combaterea daunatorilor din culturile de camp, furajere si in depozite. Insectele sunt distruse prin contact, ingestie sau actiune fumigena.

Mod de utilizare: Poate fi aplicat sub forma de pulverizare sau prafuire. Este eficient din punct de vedere economic, fiind aplicat in doze mai mici decat alte insecticide. Datorita persistentei sale indelungate, nu este necesara reaplicarea lui.

Timp de pauza: 28 de zile la grâu.

4.7. Măsuri agrofitotehnice:

1) Rotația culturilor influențeaza direct protecția plantelor. Diferitele practici agricole asociate cu rotația culturilor agricole influențează rezerva de dăunători și agenți patogeni – de exemplu la cereal aratura de toamnă influențează direct nivelul atacului la ploșnițele, afidele și carăbușeii cerealelor sau a fitopatogenilor ce se instaleaza pe organele verzi.

2.Aplicarea îngrasamintelor minerale sau organice este o alta practică agricolă ce influențează protecția plantelor. Prin nivelul alocării elementelor nutritive se poate limita

atacul unor fitopatogeni sau altor organisme dăunătoare. Influența fertilizării se datoreaza:

• acțiunii directe a îngrasămintelor minerale asupra organismelor dăunatoare;

• acțiunii asupra mecanismelor enzimatice ale acestor organisme;

• asupra influenței indirecte prin schimbarea biochimiei sucului celular la planta gazdă;

• dezvoltării corepsunzătoare a sistemului de apărare din plantă,

• creșterea ritmului de dezvoltare a elementelor structurale ale țesuturilor;

• schimbarea epocii de maturare;

• schimbarea proceselor de diferențiere etc.

3.Soiuri rezistente, deoarece dăunătorii cerealelor sunt vectori a unor boli și provoacă încetinirea ritmului de dezvoltare a plantei, se urmărește semănarea de soiuri rezistente la dăunători ( Apache, Fundulea, Rena).

4.Încadrarea culturii în asolamente cultura grăulu este o plantă care poate fi semănată și doi ani pe acelaș teren dacă acesta nu a prezentat dăunătorii și bolile din anul precedent, se poate reveni pe acelaș sola dup 3-4 pentru a se cultiva grău.

5. Lucrările solului prin aplicarea de lucrărări ale solului se urmărește atăt înlăturare și distrugerea larvelor distrugera microclimatului de creștere și dezvoltare pupelor hibernale cât și îmbunătățirea regimului de aer, apă și înlăturarea harpanului, indepartarea și încorporarea dar și îngroparea samulastrei. Lucrările se efectuânduse cu plugul reversibil, cu combinatoare, grape cu discuri.

6.Semănatul și epoca optimă la temperature de 10- 12º C la adăncimea de 4-5cm are ca scop o încolțire rapidă și o dezvoltare rapidă a plantei duce la o rezistență crescută a atacului dăunatorilor, se mai urmărește și tratarea semințelor cu Tirametox 90 P.T.S.-3 kg/t

( linden+tiram+metiltiofanta), Yunta 246 FS -2-2,25l/t (imidacloprid+tebuconazol).

[NUME_REDACTAT] urma analizelor efectuate în cadru SC COMCEREAL SA au fost depistați atât dăunători luați în studiu, cât și alți dăunători care nu au fost luați în studiu. Acești dăunători merită o atenție deosebită, deoarece pot produce daune sau chear pagube în proporție deosebit de mari dacă se ignoră prezența lor în cultura de grăului sau nu se aplică corespunzător măsurile de prevenire și combatere a acestora.

Dăunătorii cu atac mai puternic semnalți au fost:

1.Lema melanopa (Gândacul bălos ),

2.Haplothrips tritici (Tripsul cerealelor),

3.Cephus pygmaeus (Viespea paiului),

4.Eurygaster integriceps (Ploșnițele cerealelor),

Pentu combaterea și diminuarea numărului acestora din cultura de grău sa aplicat măsuri preventive și curative de combatere, urmărindu-se datele preventive de la [NUME_REDACTAT] .

Din studiu efectuat în ferma, folosind datele a celor 3 ani, se poate spune că dăunătrii de la grăul de toamnă se pot ține cu ușurință sub [NUME_REDACTAT] de Dăunare, dacă se aplică tratamentele corespunzătoare în timpul optim. Fără a aplica tratamente în vegetație trebuie ținut cont riguros de măsuri agrotehnice cum ar fi:

-locul culturii în asolament.

– lucrările solului.

-alegerea de soiuri tolerante și rezistente la dăunători și boli.

-semănatul în epoca optimă, tratarea semințelor cu produse fitosanitare, care diminuează considerabil atacul în primele faze de vegetație a plantei.

Toate aceste metode pot oferi protecția culturi dar nu împotriva tuturor dăunătorilot cum ar fi ploșnita care poate zbura pe suprafețe destul de mari în căutarea hranei, avănd în vedere ca măsurile agrotehnice nu au rezultate prea bune în combatere, aceasta afectănd și influețănd calitatea glutenului din boabele de grău dar fiind și un vector al bolilor.