descopeream bucuria în fragmentele de sticlă colorată prin care priveam soarele sperând să -l pot prinde într -o culoare atât cât să -i mângâi… [602758]

1

Maria Gradinaru

Tripl u sec
Poeme

2

vitralii

copil fiind
descopeream bucuria în fragmentele de sticlă
colorată
prin care priveam soarele
sperând să -l pot prinde într -o culoare atât cât să -i
mângâi conturul cu pleoapele

dar cel mai mult îmi plăceau bucă țile lipsă din
fereastra de pe ca sa scării
pe care mă că țăram cu u șurința celui care știe că
poate ține cerul într-o mână

acolo
între două lumi
timpul s -a oprit să -mi arate că fericirea nu stă în
cioburi
ci în întreg

o mamă
un tată
o fiică
Dumnezeu

atunci am în țeles că aș putea mu ri de fericire

3

simbioză

simt o nevoie absurdă să scriu
despre cum am locuit ani la rând într -un subsol
lugubru
divagând dintr -un cerc într -altul
până când am găsit cristalizată în mine
sub coasta neumblată
o crisalidă
pe care am ținut cu tot dinadinsu l să o readuc la via ță

la început am tras de un fir aproape invizibil
am vrut să o înal ț
precum un copil primul gângurit

s-a desprins la prima încercare
și a atins în treac ăt un g ând taumaturg care
(fără să știe că nimfa aceea aproape pietrificat ă
rătăcea ca o poezie răpită -n chimvalele inimii)
a susurat premonitoriu

habar nu am de ce se încăpă țâneaz ă oamenii
să creadă că fluturii trăiesc doar o clipă
eu cunosc cel pu țin unul care gust ă nestingherit
nectarul ve șniciei

4

(r)evoluție

între o sc himbare de fus orar
și o sesiune de examene introspective
câteva rânduri scrise în grabă sub impulsul
momentului
într-un avion uzat
prevestesc cod ro șu

de după fereastră
un copil mă îmbie la joacă
nu aude cum bate toaca pe partea dreaptă a căii
lactee

prea târziu să ne mai jucăm
spun
cu șoapta trudit ă de g ânduri
dar el zglobiu
sare peste pervaz și mă anunță cu aplomb

e vremea restan țelor

5

eu și cu mine

acum fie vorba între noi
bagheta magică nu -i la mine
dar am o suli ță înfipt ă în coasta
sub care m -am autoexilat
și scriu s ă-mi țin de ur ât

6

spune -mi

chiar crezi că te -ai putea împiedica de o literă
n-am fost niciodată mai sigură
că dincolo de cuvânt stă lumina aceea
care ține totul în echilibru

acum dă -mi mâna și nu te teme
pășește în lumea mea at ât cât să vezi un copil
jucându-se cu soarele

7

triplu sec

despre noi citesc dintr -o carte
scrisă cu mult timp în urmă
de un poet al cărui drum s -a risipit înainte ca timpul
să-i piardă umbra

fără frică desene z curcubeie pe oglinda din care
respir
chiar dacă unii oameni nu pot în țelege de unde vine
lumina

și mă bucur c ă pot împărți secunda la doi
ignifugând percep ții la marginea unui vers

8

un răspuns

dacă ți-aș spune c ă am îngenuncheat t ăcerea
lângă un cuvânt cât toate celelalte la un loc
nu-i așa că ai înțelege de unde vine poezia
și nu te -ar mai cople și teama c ă aș putea c ăuta
evadarea
într-un univers care nu cunoa ște răsăritul

9

intersecții

bruma unei idei care î și deap ănă sensul
cu viteza unui arc îndrăgostit de lumină
croiește avalan șei trenă
din cuvintele unui gând evadat
la marginea rugăciunii

sufletul coboară ca un alpinist pe oglinzi
până în buza iadului
să culeagă semnul îndoi elii
înainte ca acesta să fie rostit

10

reverbera ție

uneori mă regăsesc în haina străinului
sfărmând lacătul dintre lumi cu o privire
peste care nici moartea nu poate trece fără să se
întrebe
dacă nu cumva s -a deghizat aiurea

oare dacă a ș culege soarele cu m âna dreapt ă
și l-aș rostogoli pe propria cruce
lumina și-ar putea p ăstra echilibrul

11

pas alb

nimic din ce spui nu e nou
și totuși
văd literele pă șind în mine
una câte una
dezarmant de simplu

culeg surprinderea dintre p leoape
picătură cu picătură
și mulțumesc lui Dumnezeu pentru darul
de a putea vedea dincolo

12

optimism

copilul din mine pă șește descul ț printre versuri
cu soarele într -o mână și luna în cealalt ă
nimic nu -i poate umbri existen ța
nicio senti nță dinspre timpul acestei lumi
nici măcar orizontul îngenuncheat lângă urma
șarpelui

13

cuib

ieri
galaxii necunoscute se ciocneau în mine
ca și cum grani ța dintre lumi nu ar fi existat

dimineața înclinase universul
rostogolind toate nedumeririle sale
în fereastra prin care mai devreme respiram
poezie

astăzi
în îmbrățișarea ta
doar cuvântul respiră
pârguind clipa

mâine
sper să mă pot trezi din nou lângă tine
fără teama că altcineva ți-ar putea citi printre
rânduri
versul acela nescris
în care m i-am cuibărit privirea

14

uitare de sine

poetul meu preferat pă șește prin mine
în căutarea celor mai frumoase versuri
uneori îl simt când se a șază sub ramuri
așteptând ploaia care s ă-i răcoreasc ă arșița
alteori îi aud pa șii prin labirintul spaime lor

astăzi l -am zărit îngenuncheat în cel mai întunecat
loc al fiin ței mele
tânguindu -se

Marie
Marie
de ce uiți că te-am l ăsat pe lume
poezie

15

condei

m-am dezbrăcat de lume în casa aceea cu vedere
spre veșnicie
acolo am descoperit poe zia
reverber a în mine
precum un stradivarius la atingerile celui mai fin
arcuș

atunci am sim țit prima dată în ceafă
respirul timpului care uimit
se oprise să mă citească

16

resemnare

răsărit al inimii mele
numai tu îmi bucuri dimine țile de pa rcă nu ar exista
alt soare
doar lumina ta mă îmbracă
ca pe o primăvară

de-ar fi să nu apui
aș sta lângă tine s ă-mi descoperi ve șniciile toate
dar știu c ă n-ai să poți opri nici de aceast ă dată
timpul

17

semn

mă întreb dacă nerostindu -le
cuvintele adunate în mine
vor putea aprinde soarele pe cerul mirărilor tale

18

decoupage

spunea cineva
că nu am frumuse țea fetelor de pe copertele
revistelor
dar că aș avea acel ceva care îți captureaz ă privirea
într-o poezie fără drept de apel

m-am amuzat gândindu -mă la banda dublu adezivă
cu care lipesc uneori cerul tău de al meu
fără să -mi prind degetele

19

floarea de mu șețel s-a îndrăgostit

nu știu dac ă de cana din care îți bei ritualic infuzia
sau de tine
cert este că la un mo ment dat
am ajutat -o să urce pe o șuviță din p ărul meu
pentru a -i despleti într -un orizont paralel
curcubeie de ce ști colorate
crezând că astfel va ie și din starea de apatie
caracteristică iubirilor neîmpărtă șite

dar n -a fost să fie

s-a ofilit subit
când ai apărut cu bra țul plin de margarete

20

distanțe

m-am așezat pe z âmbetul uria ș al lunii
îmi bălăngănesc picioarele ca un copil nestâmpărat

știi că de aici v ăd totul

te privesc căutând neobosit pa șii mei pe trotuar
ca și cum în aflarea lor ți-ai găsi liniștea

cine sunt eu să -ți stric visele

21

vertical

dimineața
trage ușor de pleoapa sub care iri șii se odihnesc
le șoptește ceva
nu știu ce
dar pentru o clipă s -au albăstrit

mă agăț de un lujer cu toate ale mele
precum o iederă în căutarea luminii

22

premoni ție

frămânți argila cu t ălpile goale
fără frică stingi varul
cu peria din nă gară pictezi casei
un brâu albastru de sărbătoare
nu ai timp pentru pove ști
ai întâlnire cu cerul
fără să știi reciți
moartea caprioarei

23

persuasiune

mi-ai spus într -o noapte
că pot să fiu orice
dacă trec de bariera triste ții minerale

și pentru o clip ă m-am v ăzut ler
pe buzele unui zgâmboi cu ochi alba ștri
în seara de Crăciun

oare mă vrei colindă
Doamne

24

răscruce

daruri sfinte
îmi sunt gândurile cu care ating
apropierea dintre noi
miroase a botez din apa Iordanului
a mir și smirn ă curat ă
aștern pe un drum
răstignit de iubire

25

tăceri

de ce ți-aș spune c ă-n och ii mei stau ag ățate
fâșii din tine
când Dumnezeu ne îmbracă pe amândoi
cu aceeași lumin ă

eu te vreau liber
să-l poți vedea pe Cel care -mi ține inima între palme
așteptându-te

26

decroșaj

un val de lini ște izbește tâmpla
pe care se dă în leag ăn ultimul crâmpei din zi
pătrunde prin urechea unui ac de ceas
își face cuib undeva
între două emisfere
paralel cu o pistă pentru decolare
a gândurilor de lung parcurs
și așteapt ă
să mă desprind din mine

de sub genunchi
cineva mă strigă pe numele mi c

27

totuși mă locuiești de o clip ă

ți-ai făcut cuib din amintirile mele
îmi dezbraci fiecare gând
până când esen ța unui cuv ânt las ă prad ă vederii
locul în care cerul î și are înfipt ă rădăcina

28

luminii

dacă inima mea ar putea vorbi
nu s-ar împotmoli în cuvinte
ți-ar spune ceea ce deja ai aflat
când mi -ai surprins ochii
străbătând întunericul
căutându -te

29

reproș

inimă trădătoare ce -mi ești
de ce mă împingi afară din mine
într-o incertitudine ingrată
acum când soarele și-a făcut din noi
leagăn

30

revelație

mă învelesc pe ascuns
în poezia pe care generos
o lași pradă privirii mele
descopăr că sunt frumoasă
cum nu m -am știut
înainte ca tu să -mi fii casă
și cină de tain ă

31

iubire

tu îmi descoperi lumea pe care o port în mine
colorându -mi clipele pe toate păr țile fără pauz ă
ești răsăritul în care mi -am mutat dimine țile
și ceea ce urmeaz ă să fiu

32

tăcerea

tăcerea e iubita mea
i-am citit pe buze
când am sărutat -o prima dată
știu c ă nu m ă va tr ăda cu primul cuv ânt

poate doar eu în ardere
cu toate literele alfabetului
din care m -am născut

33

poate luna

voi scrie mereu pentru tine
chiar dacă tu vei colinda nop țile iub ind alte femei
căutându -mă

când va veni vremea
lumea se va sparge în mii de bucă ți
și aerul acesta din care am respirat la unison f ără să
știm
ne va uni în cea mai frumoasă călătorie

vom fi doi licurici pe buzele ve șniciei

dar până atunci
poate luna t e va aduce în drumul meu

34

dragostea mea fără nume

este adevărat că te -am dorit cu toate nop țile
în care ai ascuns lunile altor ceruri
dar abia acum
când nu mai caut spre spațiul mirărilor tale
te iubesc

35

dragoste de taină

mai ții minte prima noastr ă îmbrățișare

o explozie a unui miliard de sori la unison
apocalipsă și renaștere instantanee
înmugurire de clipă
la pieptul tău

36

îți aminte ști

îmi spuneai
marie tu ești poezia
eu râdeam ca un copil alerga m și strigam
avion cu motor ia -mă și pe mine -n zbor
unei jucării imaginare să mă elibereze din cerul
ochilor tăi

habar nu aveam de ce te iubeam
plângeai și-mi udai t ălpile cu oglinda botezului meu
într-o vreme în care nu știam c ă am r ădăcini

mă fascin ează culoarea acelui timp
și nu știu dac ă exist ă un nume care s ă o defineasc ă
dar m -a restituit cuvântului
marie

37

drog

de câte ori privesc în ochii tăi
toate nedumeririle mele înfloresc ca o livadă de meri
în pragul apocalipsei

38

în cămașă de forță

pot așterne t ăceri kilometrice
pe o hârtie de calc aerul umed al Londrei
lângă big bangul nostru cotidian
instigator mă înarmez cu dragoste
dezarmez fix -urile
te vreau poezie
lângă mine
în mine
să-mi îndulce ști amarul trezirii
dimineața
când curcubeul î și face somnul de frumuse țe
să te deschizi fereastră spre o lumină neatinsă de
gând
în care să -mi spăl tălpile

oare vei în țelege vreodat ă că dincolo de mine sunt
tot eu

39

poveste fără sfâr șit

știu c ă auzi cuvintele acestei sc risori
înainte ca ele să se a ștearn ă pe h ârtie
promotor al universului meu
tu care ai văzut lumina înainte de răsărit

poate nici nu ar trebui să î ți scriu
dar simt plesnind primăvara sub tălpi
și poezia arz ând înlăuntrul meu muntele de epistole
ne-trim ise

nu pot răbda a șteptarea
sfâșii tăcerea cu for ța uraganului
și iată focul strig ându-te prometeic pe nume
destinatar al acestei iubiri fără sfâr șit

40

cuvinte pu ține

de-aș scrie tomuri de poezii c ât pentru toate
bibliotecile
tot nu ai s ă știi cât de mult te iubesc
niciun vers nu poate descrie vaierul morii care mă
măcină
de aceea te -aștept cu inima pe tav ă
să muști ca din cea mai bună pâine
aluatul acesta frământat de Dumnezeu

41

gravitație

e destul să știu c ă orbitezi în jurul meu
și un flux de emo ții str ăpunge fiecare celul ă
poezia freamătă între noi
fără bariere
ești cu mine
în mine
nimic nu poate schimba cursul acestei for țe
ineluctabile
care afundă în tăcere
o clipă interminabilă de iubire

42

vulnerabilitate

de ce să joci biliard cu inima mea
când e mai simplu să te oglinde ști
în lumina nedomolită de spaime a ochilor mei
acolo unde astăzi e ști poezie

43

tăceri locuite

am mângâiat pentru o clipă
liniștea dintre noi pe d inlăuntru
constelații necunoscute universului nostru
s-au cuibărit între palme
de parcă acolo ar fi fost locul lor dintotdeauna

degetele mele
luate cu asalt de această capodoperă a luminii
au rescris în tâmpla timpului
tot ceea ce știam despre mine

44

sărut

zâmbetul meu se pierde în adâncimile universului
când nu e ști lângă mine
să-l pot despleti pe buzele tale
poezie

45

paradox

tu care nu -i atribui lui Dumnezeu
minunile acestei lumi
ai zidit în mine
fără să știi
cea mai frumoasă biserică

46

poezie cuminte

cel care știe să tacă
a citit poezia din mine cu lumina atingerii

surprins de arcul clipei care îi țintea cerul
a plecat să -și ascund ă uimirile printre c ărți

de atunci nu l -am mai văzut
dar uneori îi simt în preajmă tăcerile

47

când amintirile

când amintirile vor cre ște în mine precum iedera
agățându-se de ochii mei în căutarea luminii aceleia
prin care respiram cândva
le voi smulge cu rădăcini cu tot
și le voi arde în fața casei tale la ceas t ârziu

oare vei ști cine a aprins focul

48

alegere

să mor sau să trăiesc îmi e totuna
de nu -ți răsfrângi pe cerul meu
lumina

49

unui muz

în joacă aruncăm
cuvintele făcute ghem
încercând să spargem unul altuia fereastra
până la un punct
când
derutat
bați în retragere
așa cum îi stă bine unui muz
ancorat în tăcerea
pe care eu abia a ștept s ă o explorez

poate aflu
într-un sfârșit
de ce te rever și peste mine
poezie

50

tandem

îți sprijini întreb ător privirea
în roțile bicicletei desenate pe tricoul meu
și pedalele se pun în mișcare
dezvăluindu -ți o alt ă dimensiune a timpului

la prima curbă
gândurile cad sub țesătura fin ă
rătăcesc printr -o coloană sonoră necunoscută
până acolo unde clipa se dilată
aglutinând lumile într -un unic respir

51

atât de aproape

între noi s -a așternut poezia

eu nu pă șesc spre tine de team ă să nu o tulbur
tu nu pășești spre mine de team ă să nu-i știrbești
frumusețea

devorăm cu privirea autostrăzi de versuri
anulând distan țe
fără să ne atingem câtu și de puțin

eu în lumea mea
tu dincolo de cuvinte