Descompunerea numărului 8. [621036]
1
Universitatea Babeș -Bolyai Cluj -Napoca
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Speciali zarea: Pedagogia învățământului primar și preșcolar
STRATEGII DE STIMULARE A ABILITĂȚIILOR PRIN METODE
INTERACTIVE ÎN CADRUL ACTIVITĂȚILOR MATEMATICE LA
PREȘCOLARI
Coordonator științific:
PROF. DR. SOMEȘAN EUGENIA
Absolvent ă:
MAN DIANA -CLAUDIA
Târgu Mureș
2019
2
CUPRINS
ARGUMENT ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 4
CAPITOLUL I – SPECIFICUL EDUCAȚIEI ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL
PREȘCOLAR
I.1.Conceptul de educație ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 5
I.2. Educația preșcolarilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 6
I.3. Procesul de învățământ. – Funcții și roluri ale învățămantului preșcolar ………………………….. 8
I.4. Finali tățile învățămantului preșcolar ………………………….. ………………………….. …………………. 10
I.5.Importanța învățării matematicii în dezvoltare a copiilor de vârstă preșcolară ………………….. 13
I.6. Rolul activităților matematice în dezvoltarea psiho -comportamentală a copiilor preșcolari 13
CAPITOLUL II – STRATEGII DE STIMULA RE A PREȘCOLARILOR ÎN
CADRUL ACTIVITĂȚILOR MATEMATICE
II.1. Stimularea preșcolarilor la activitățile matematice din grădiniță ………………………….. ……… 16
II.2.. Specificul formării abilităților matematice la vârsta timpurie ………………………….. ………….. 18
II.3. Mijloace și materiale didactice specifice act ivitățiilor matematice ………………………….. …… 21
II.4. Metode și procedee specifice în cadrul activităților matematice la preșcolari ………………… 23
II.5. Modalități de stimulare a preșcolarilor la activităților matematice ………………………….. ….. 32
II.5.1.Exemple de activități integrate cu conținut matematic ………………………….. ………………. 32
II.5.2 . Modalități de utilizare a metodelor activ -participative a activităților matematice …….. 33
II.5.3.Jocul didactic matematic ………………………….. ………………………….. ………………………….. 42
CAPITOLUL III – CERCETAREA PRIVIND STATEGIILE DE
STIMULARE A ABILITĂȚILOR PRIN METODE INTERACTIVE ÎN
CADRUL ACTIVITĂȚILOR MATEMATICE A PREȘCOLARILOR
III.1.Scopul cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 44
3
III.2.Ipoteza cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 44
III.3.Obiectivele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 44
III.4.Variabilele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 44
III.4.1.Variabila independentă ………………………….. ………………………….. ………………… 45
III.4.2.Variabila dependentă ………………………….. ………………………….. …………………… 45
III.5.Metodologia cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 45
III5.1.Experimentul psihopedagogic ………………………….. ………………………….. ……….. 45
III.5.2.Metoda obser vării sistematice ………………………….. ………………………….. ………. 46
III.5.3.Metoda autoobservației ………………………….. ………………………….. ……………….. 46
III.5.4.Metoda testelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 47
III.6.Prezentarea eșantioanelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 47
III.6.1.Eșantionul de subiecți ………………………….. ………………………….. ………………….. 47
III.6.2.Eșantionarea de conținut ………………………….. ………………………….. ……………… 48
III.7.Locul și perioada desfășurării cercetării ………………………….. ………………………….. …………… 48
III.8.Desfășurarea cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 49
III.8.1.Etapa preexperimentală ………………………….. ………………………….. ………………… 49
III.8.2.Etapa experimentală ………………………….. ………………………….. …………………….. 52
III.8.3.Etapa postexperimentală ………………………….. ………………………….. ………………. 57
III.9.Prezentarea, preluarea și interpretarea rezultatelor cercetării ………………………….. ………….. 60
CAPITOLUL IV
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 64
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 65
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 67
4
ARGUMENT
„ Limbajul ne formează și ne definește ca și oameni, dar mai ales, ne poate limita propria
lume sau ne poate lărgi orizontul.”
Ludwig Wittgenstein
. Perioada preșcolarității este tot mai mult apreciată ca vârsta ce cuprinde cea mai importantă
experiență educațională din viața unei persoane, o perioadă în care preșcolarul înregistrează
ritmurile cele mai pregnante în dezvoltarea proceselor intelectuale ,,Întreaga viață a omului își are
izvorul în această epocă a existenței și dacă această viață este senină sau tristă, liniștită sau
zbuciumată, rodnică sau zadarnică, asta depinde de îngrijirile mai mult sau mai puțin înțelepte, date
la începutul vieții.” (Șchiopu, U., 1970).
În atingerea acestui scop, activitățile cu conținut matematic au un rol deosebit de important
pentru că ele stimulează cel mai mult dezvoltarea intelectuală. Varietatea conținuturilor activităților
matematice, conduce copiii spre o exersare intensă și sistematică atât a proceselor gândirii: analiza,
comparația, sinteza, abstractizarea, cât și a însușirilor ei: rapiditatea, flexibilitatea, independența.
Formarea și dezvoltarea limbajului, ca proces specific uman de exprimare și comu nicare de
informații referitoare la realitatea obiectivă, reprezintă scopuri prioritare pentru învățământul
preșcolar. Dezvoltarea limbajului este strâns legată de dezvoltarea gândirii matematice a copilului și
de înțelegerea simbolurilor. În acest context , activitățile matematice urmăresc familiarizarea copiilor
cu limbajul matematic, în forme accesibile înțelegerii copiilor.
Astfel, pe parcursul celor trei ani de grădiniță, copilul trebuie să stabilească contacte nemijlocite cu
mulțimile de obiecte, să d enumească, să descrie, să compare, să identifice, să selecteze, să le
descopere proprietățile caracteristice, să stabilească relații între ele și să efectueze diverse operații
din care să rezulte noi mulțimi cu noi proprietăți (Petrovici C., Neagu M., 200 6).
Un rol esențial în bunul mers al procesului de învățământ și al rezultatelor obținute îl au
metodele utilizate. Marii pedagogi subliniază faptul că folosirea diferitelor metode duce la obținerea
unor diferențe esențiale în pregătirea copiilor, că îns ușirea unor noi cunoștințe sau comportamente se
poate realiza mai ușor sau mai greu, în funcție de metodele aplicate. Metodele sunt instrumente
importante care stau la dispoziția educatoarei, de cunoașterea și utilizarea lor depinzând eficiența
muncii ed ucative. Cunoașterea varietății metodelor, particularităților copiiilor cu care lucrează,
5
obiectivelor pe care trebuie să le atingă, ajută educatoarea în procesul de valorificare a personalității,
ea devenind un creator în materie de strategii, metode și p rocedee didactice .
Metodele interactive de grup au rolul de a promova interacțiunea dintre mințile
participanților, dintre personalitățile lor, conducând la o învățare mai activă, cu rezultate evidente.
Această interactivitate determină identificarea subiectului cu situația de învățare în care acesta este
antrenat, preșcolarul devenind astfel, stăpânul propriei transformări și formări. (Breben S., Gongea
E., Ruiu G., Fulga M., 2002) .
CAPITOLUL I
SPECIFICUL EDUCAȚIEI ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR
I.1. CONCEPTUL DE EDUCAȚIE
Etimologic vorbind termenul de ,,educație” își are originea în substantivul latin educatio,
derivat din două verbe latinești înrudite: educo -educare, – a crește, a alimenta , a hrăni, a cultiva (o
plantă, o ființă) și educo – educere – a scoate din, a ridica, a înălța.
Educația este o structură complexă a existenței umane, o întâlnire între individ, societate și în
experiențele de viață. Fiind o activitate specifică umană, educația presupune intercțiuni, relații și
inter-relații între pers oane, iar modelarea personalității se desfășoară în conformitate cu norme și
principii specifice care tind spre atingerea unor finalități educaționale, astefel putem să spunem că
educația are un caracter finalist.
De-a lungul timpului conținutul acestui co ncept s -a schimbat în funcție de cerințele socio –
culturale și spirituale ale fiecărei epoci sau etape în parte.
Conceptul de educație a fost folosit de Rousseau într -o acceptație largă. El credea că
,,educația ne provine de la natură, de la oameni și de la lucruri” . Cu alte cuvinte, formarea
personalității, devenirea omului este un rezultat al naturii individualității, al întregului mediu socio –
cultural și spiritual în care se naște, evoluează și trăiește omul. Personalitatea individului este
rezultatul tut uror influențelor posibile, dinăuntrul și dinafară.
Majoritatea pedagogilor contemporani consideră educația drept totalitatea acțiunilor
desfășurate conștient și sistematic într -o societate, având scopul de a trasmite noilor generații un
nivel adecvat de c ultură, spiritualitate, conștiință, o experiență utilă integrării în muncă și în viață, un
6
volum necesar de deprinderi, abilități, comportamente orientate de valori caracteristice etapei
istorice date.
,,A educa’’ înseamnă a utiliza diverse forme de învățare împreună, indivizii copiind diferite
forme de gesticulare de la o persoană la alta. Prin toate aceste scopul educării este dezvoltarea
aptitudinilor, îmbogățirea cunoștințelor, familiarizarea cu noi direcții. Ea trebuie să deschidă toate
direcțiil e existenței, să ușureze toate formele de dezvoltarea a personalității.
Educația conține un ansamblu de metode, procedee, tehnici, mijloace necesare exercitării
influențelor formative, ea presupune abilități de utilizare a acestora în diferite situații. Ac tivitățile
educative sunt strcturate după principii didactice, se utilizează diferite metode de predare și învățare.
Metodele de învățare sunt selectate de cadrele didactice , în dependeță de contingentul intelectual al
indivizilor și dupa cri terii psiholog ice și pedagogice.
Din acest motiv, educația ca acțiune socială este considerată și o artă,eficiență ei
presupunând creativitate, ingeniozitate, imaginație , curaj, perseverență, tact pedagogic din partea
educatorilor. Individul uman prin educație se ridi că din starea de natură la cea de cultură . Tinerele
generații i -au în considerare experiența trecutului, asimilează valorile, scopurile, normele și
comportamentele prezentului pregătindu -se pentru integrarea în viața socială.
Produsul educației este omul. Progresul societății contemporane, dezvoltarea științei,
tehnicii, artelor și a întregii civilizații vor depinde în mileniul al treilea , în tot mai mare mîsură de
puterea educației.
I.2. Educația preșcolarilor
Educația preșcolarilor sau cum îi se mai spune ,,educația timpurie ’’ este o etap ă
foarte importantă și complexă din punct de vedere al dezvoltării copiilor, acesta acoperă intervalul
de la naștere până în jurul vârstei de intrare a copilului în învățământul obligatoriu( în gereral la 6
ani) și ac estă perioadă reprezintă cele mai profunde transformări și achiziții fundamentale.
Drept urmare ,în acest interval de vârstă trebuie abordat cu toată atenția ,dăruirea și
profesionalismul celor implicați în oferirea celor mai bune servicii integrate de ca litate.
De-a lungul anilor s -au făcut unele cercetări prin care au evidențiat conexiuni
semnificative între mediul și dezvoltarea capacității intelectuale, între învățarea timpurie și învățarea
care are loc în anumite etape ale vieții unui om. Astfel copi ii crescuți într -un mediu stimulativ au o
dezvoltare intelectuală mult mai accelerată în raport cu cei crescuți într -un mediu restrict. De la
naștere până când cresc, copiii sunt persoane care au o dezvoltare afectivă și o receptivitate specială
7
făță de di feritele categorii de stimul, aspetc ce poate fi influențat de informațiile care le primește
copilul din mediul său înconjurător.
Educația preșcolarilor este o necesitate în contextul social actual, deoarece perioada
cuprinsă între naștere și 6/7 ani este cea mai importantă ăn dezvolatarea rapidă a copiilor. Dacă acest
proces de dezvoltare este neglijat, mai târziu vor apărea multe l ipsuri din punct de vedere intelectual,
iar compensarea acestor lipsuri este costisitoare și foarte dificilă. Investiția în copii la vârste fragede
este una importantă și conduce, pe termen îndelungat, la dezvoltarea socială a acestora și la
realizarea sus ținută a drepturilor copiilor. Dacă la nivelul educației timpurii sunt depistate și
remediate deficiențele de învățare și psiho -comportamentale ale copiilor vor apărea niște beneficii
recunoscute care se referă la performanțele școlare superioare, dar și u n astept destul de important
cum ar fi diminuarea ratei eșecului școlar și a abandonului.
Educația desfășurată în grădiniță trebuie să reflecte sau să mediteze problemele
contemporanității și să încerce să întâmpine prin anumite mijloace specifice cerințe lor pe care
societatea de azi le formulează pentru prima etapă a educației formale. Transformarea globală a
școlii românești din punctul de vedere al finalităților, structurilor, conținuturilor și al pregătirii
resurselor umane vizează și îmvățământul preș colar.
Într-un proces de dezvoltare și adaptare educația preșcolară trebuie să se angajeze
într-un proces din următoarele trei motive : schimbările multiple ale societății comtemporane, nevoia
sau necesitatea reformei învățământului și asumarea rolului de formator al premiselor dezvoltării
personalității copilului. Ea înfățișează fundamentul în dezvoltarea copilului preșcolar, deoaece
această perioadă clădește baza formării ca adult. La vârsta dintre 3 și 6/7 ani copilul receptează și
asimilează cunoștințe și informații , iar acest lucru duce la realizarea mai rapidă a conexiunilor ce vor
dura întreg parcursul vieții. Sunt motorizate astfel , ca produse al învățării, alături de priceperile și
deprinderile, valorile și atitudinile și chiar anumite competențe de bază.
Educația preșcolară au ca obiective generale următoarele :
Dezvoltarea normală și deplină a copiilor preșcolari, fructificând sa u valorificând
potențialul psihic și fizic al fiecăruia, ținând seama de ritmul propriu al copilului, de nevoile sale
afective și de activitatea sa fundamentală.
Capacitatea copilului preșcolar de a interacționa cu alți copii, cu adulți dar și cu
mediul pe ntru a asimila sau dobândi cunoștințe, priceperi, desprinderi atitudini și conduite noi. Prin
toate acestea încurajarea se face prin explorări,exerciții, încercări și experimente ,ca experiențe
autonome de învățare.
8
Descoperirea de către fiecare copil a pr opriei identități, și crearea unei imagini de
sine pozitive.
Sprijinirea copilului de a achiziționa cunoștințe,capacități, deprinderi și atitudini
necesare acestuia în viitoarele sale activității la școală dar și pe parcursul vieții.
Un rol important are grădinița ca etapă fundamentală în dezvoltarea copilului, nu numai prin
conținutul științific al procesului educativ, ci și prin libertatea de acțiune a copilului preșcolar.
Putem spune că prin această libertate de acțiune îi stimulam interesele de cunoașt ere, și contribuim
la lărgirea câmpului de relații sociale.
I.3. Procesul de învățământ. -Funcții și roluri ale învățămantului preșcolar
Procesul de învatamânt este principalul subsistem al siste mului de învatamânt în
cadrul căruia se realizează instruirea și învățarea a copiilor prin intermediul activităț ilor proiectate,
organizate si dirijate d e catre cadrul didactic , în conformitate cu anumite norme si principii
didactice, într -un context metodic adecvat, apelând la resurse materiale si didacti ce potrivite, în
vedere a atingerii dezideratelor educaț iei.
Procesul de învatamânt reprezintă dimensiunea dinamica a sistemului de învatamânt,
deoarece în cadrul lui are loc activitatea de învăț are, iar preșcolarii sunt îndrumati de către cadul
didactic c um să se ghideze. Funcț iile generale ale sistemului de învatamânt sunt realizate în cadrul
procesului de învatamânt prin intermediul programelor de instruire formală (dar și nonformala).
Procesul de învăță mânt este subordonat din punct de vedere structural și funcțional față de
sistemul de învăță mânt. Dimensiun ea operațională a procesului de învățământ, dependentă de
decizia cadrului didactic, conferă acestuia un anumit grad de libertat e în proiectarea, realizarea și
dezvoltarea curriculară a instruirii, di namizând ș i actual izând permanent sistemul de învăță mânt.
Ca funcții și roluri ale învățământului preșcolar transformările au loc la nivelul social care au
determinat și încă determină restructurări ale tuturor comportamentelor sau treptelor ale sistemului
educațional. Faptul că vârstele mici reprezintă perioade de fundamentare a construcției personalității
copilului și de dezvoltare a structurilor adaptative ce îi permit o fixare sau inserare sicială optimă.
Educația preșcolară are o înaltă platformă pentr u temele majore ale cercetării pedagogice, iar
dezvoltarea ei în forme instituționalizate reprezintă unul dintre obiectivele principale ale reformelor
din ultimele decenii. Mult timp s -a considerat că în grădiniță copii trebuie doar supravegheați și să
nu participe la un program instructiv -educativ coerent.
9
În cosecință cu acest lucru, în ultimii ani a apărut o înclinare de generalizare a educației
preșcolar,conferindu -i acesteia un statut asemănător celorlalte trepte de învățământ.
În privință dezvoltării capacităților adaptative copiilor, grădiniței îi revine un rol important
din punct de vedere social. Conform studiilor psihologului B.S.Bloom se consideră că : ,,până la 6
ani copilul acumulează prin inteligență 69% din totalul de operativități intelectual e pe care le -ar
avea la 17 ani.”(Petrovici C. 2012, p.13). Cea mai mare perioadă a preșcolarității este dominată de
acțiunea de dezvontare a personalității și de implicarea inteligenței în structurarea răspunsurilor la
marile întrebări : ,, cum? “, ,, de ce ?”. ,, ce este?”. Toate aceste întrebări reprezintă o exprimare a
curiozității și din dorința de a cunoaște cât mai multe , investigarea a realității înconjurătoare.
Conform teoriei moderne, în grădiniță învățarea este îndreptată pe dezvoltarea psihosocial ă a
copilului, nu doar pe acumularea de cunoștințe.
În învățământul românesc, activitatea din grădinițe se desfășoară pe două niveluri de vârstă:
Nivelul I (3-5 ani)
Nivelul II (5 -6 ani)
Aceste două niveluri se regăsesc în planul de învățământ preșcolar ca reper pentru
delimitarea categoriilor de activități și având obiective speficice.
Nivelul I (3-5 ani) , reprezintă socializarea copilului, care face referire la dobândirea
unui deprinderi de integrare și relaționare socială cât mai variate, dar și la achiziționarea unor
capacități de descoperire a propriei identități.
Nivelul II (5 -6 ani) ,reprezintă pregătirea cât mai bună pentru școală, ce implică
pregătirea copilului pentru statutul de elev.
Activitatea în grădiniță presupune împărțirea copii lor, în funcție de vârstă, în grupele :
Mică
Mijlocie
Mare
Dar mai putem întâlnii grupe combinate( cuprinde copii de vârste diferite).
Educația preșcolară îndeplinește următoarele funcții:
Funcția propedeutico -școlară sau de pregătire a copiilor pentru scoală. Educația
preșcolară vizează implicarea copiilor într -un proces educativ organizat de la vârste mici. Această
funcție o afinitate a obiectivelor educației preșcolare cu cele ale învățământului primar, asigurând
astfel o continuitate.
10
Funcția socială se referă la sprijinul acordat familiilor în creșterea și educarea
copiilor.
Funcția de egalizare a șanselor în educație și care urmărește dezvoltarea capacități lor
intelectuale și gradul de socializare la unii copii ca re prvin din medii familiale mai puțin favorabile.
I.4. Finalitățile învățămantului preșcolar
Finalitățile educației cuprinde totalitatea idealurilor, scopurilor și obiectivelor
educaționale de diferite niveluri și categorii.
Noțiunea de finalitate reprezintă o orientare a procesului de învățământ care asigură
toate direcțiile și sensurile calitative și cantitative ale activității instructiv -educative.
Finalitățile educației de -a lungul trecerii timpului a suportat o evoluție calitativă, ca
urmare a schimbării de paradigma din științele educației, respectiv trecerea de la învățământul
tradițional la cea modernă. Procesul de instruire și forma a tinerelor generații es te un proces finalist,
iar această caracteristică se aplică atât sistemului de învățământ în ansamblu, cât și fiecăreia dintre
treptele acestuia.
Educația reprezintă un sistem de acțiuni informativ -formative, desfășurate in mod
conștient și sistematic asupra copilului în vederea trasformării acestuia în conformitate cu finalitățile
educaționale urmărite.
Idealul educațional prin conținutul său instructiv -educativ este rezultatul unui proces
de raționalizare, generalizare a unor fenomene sociale, psihol ogice și pedagogice. Acesta realizează
legătura dintre ceea ce esre și ceea ce trebuie să devină omul în procesul educației. În școala
românească idealul educațional nu se referă doar la desăvârșirea interioară a personalității, ci are în
vedere și asigura rea dimensiunii de ordin vocațional al procesului instructiv -educativ.
În altă formă de idei idealul educațional include o țintă supremă sau un mod perfect
către care tinde educația, astfel s -au format trei dimensiuni complementare ale idealului pedagogic :
Dimensiunea socială care tinde spre o dezvoltare a societății pe termen lung.
Dimensiunea psihologică care se referă la tipul de personalitate pe care îl cere
societatea.
Dimensiunea pedagogică care permite o transpunere practică în planul instructiv –
educativ.
11
,,Cât privește nivelurile de la care vom porni în fixarea unui ideal pedagogic, acestea ar
putea fi, după unii pedagogi ’’ (Nicolescu, 1995, p.24).
Valoarea pedagogică a oricărui idea l educativ depinde de echilibrul pe care reușește să -l
stabilească între realitate și posibilitate. În formarea și educării omului idealul educațional are o
valoare orientativă.
,,Idealul și datoriile morale care definesc moralicește atitudinea față de al ți,
responsabilitatea și judecățile apreciative”, confirmă Ioan Grigoraș (1983, p.169).
Scopul educațional au un nivel mediu de generalitate care se realizează în intervale
medii de timp. Ele sunt anticipări ale diferitelor acțiuni de formare a personalității umane și se referă
la rezultatele ce urmează să se obțină în cadrul unui șir de acțiuni educaționale.
Ca acțiuni instructiv -educativ scopurile pun în evidență orientările strategice ale
procesului de învățământ, stabilesc tendințe, aspirații pe termen mediu.
Analizând structura scopurilor educaționale a lui Geissler, distingem patru perechi de
scopuri co ntradictorii, dar complementare :
Scopuri materiale ( centrate pe similarea de cuno ștințe punctuale) și scopuri formale (
urmărind modelarea aptitudinilo r și cultivarea personalității) ;
Scopuri de conținut ( centrate pe achizi ții de cunoștințe) și scopuri c omportamentale
(formare și interiorizarea unor acțiuni sau deprinderi);
Scopuri utilitare ( axate pe formarea deprinderilor și competențelor cerute de
actibitatea practică) și scopuri nepragmatice (vizează formarea unor conduite fără o finalitate
practică imediată);
Scopuri specifice disciplinelor (caracteristicile fiecărei materii) și scopuri
supradisciplinare ( dezvoltarea inteligenței, motivației).
Obiectivele educaționale reprezintă o detaliere a scopurilor, și este considerată cea mai
concretă ipostază a finalităților educaționale, ele reprezentând finalitățile unor activități educaționale
determinate. Acestea au un nivel redus de generalitate și serealizeaza în intervale scurte de timp
Dacă scopul educativ vizează evoluții și schimbări mai exti nse din punct de vedere cognitiv,
afectiv, comportamental, obiectivele educacaționale au în vedere achiziții concrete mai bine spus
observabile în mod direct.
12
,,Raportate la influențele manifestate asupra tuturor componentelor strategiei didactice,
obiectivele educaționale pot exercita mai multe funcții.” ( Potolea,1988, pp. 139 -142).
La nivelul curriculum -lui finalitățile se concretizează ca obiective de cadru și de
referință pentru categoriile de activități prevăzute în planul de învățământp preșco lar.
Obiectivele de cadru au un grad ridicat de generalitate și complexitate,care sunt
urmărite pe parcursul mai multor ani de studiu a unei discipline de învățământ, cu acestea putem
forma capacități, atitudini, valori.
Obiectivele de referință defines c rezultate urmărite în fiecare an de studiu, în urma
unor activități de învățare a conținutului unei discipline de învățământ și care descriu creșterea în
achiziția de prodese ale învățării de la un an de studiu la altul.
Cele două obiective și -au dovedi t utilitatea practică în ghiderea proiectării și
organizării sistematice a activitățil or instructiv -formative, cu atât mai mult în grădinițe. Singurele
repede curriculare la îndemâna cad relor didactice erau aceste două obiective educaționale , dincolo
de ac estea, educatoarele având o putere de decizie semnificativă în alegerea conținuturilor potrivite
pentru atingerea finalităților.
În ceea ce privește finalităților în grădinița de copii, pe tot parcursul ariilor și
ciclurilor curriculare se urmărește ating erea obiectivelor generale ale educației timpurii :
Dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a personalității copilului , în funcșie de
ritmul propriu și de trebuințele sale.
Dezvoltarea capacității de a interacționa cu ceilalți copii, cu adulți și cu mediul
înconjurător pentru a asimila cunoștințe, deprinderi, atitudini și conduite noi.
Descoperirea de către copil, a propriei identități, a autonomiei și dezvoltarea unei
imagini de sine pozitive.
Sprijinirea copilului în achiziționarea de cunoștințe, deprinderi și atitudini necesare
acestuia la intrarea în școală și pe tot parculsul vieții.
13
I.5.Importanța învățării matematicii în dezvoltarea copiilor de vârstă preșcolară
Însușirea cunoștințelor și formarea deprinderilor, abilităților și priceper ilor, a unor
capacități și competențe, vizate prin activitățile matematice, au o deosebită importanță în
dezvoltarea generală și mai ales intelectuală a copiilor, ca și în pregătirea pentru intrarea în școală.
Familiarizarea cu mulțimi de obiecte ale căro r elemente, întâlniri cu mediul
înconjurător, au o natură deosebită care contrinuie la lărgirea sferei de cunoștințe, precum cele
referitoare la cantitate, mărime,culoare și număr.
Descoperirea și perceperea corectă a acestor însușiri se realizează prin l egătură
directă cu realitatea din jur, în procesul mânuirii de către copil a obiectelor concrete sau a imaginilor
acestora. Această acțiune directî cu obiectele favorizează dezvoltarea analizatorilor tactili, vizuali,
auditivi, olfactivi , gustativi. Astfel , se acumulează primele cunoștințe despre mărimi, despre modul
cum sunt distribuite în spațiu, despre modul concret în car se conservă, crește sau descrește o
cantitate. Prin toate aceste se accelerează dezvoltarea proceselor de cunoaștere, cum sunt
perce pțiile, reprezentările, memoria.
În procesul formării reprezentările matematice, copiii își exercită vorbirea, își
însușesc terminologia adecvată, care îi ajută să exprime corect și cu ușurință ceea ce gândesc, și
rezolvă practic diferite sarcini. Activitățile desfășurate în scopul formării reprezentărilor matematice
permit realizarea unei corelații permanente între toate cunoștințele însușite de copii în cadrul altor
activități (observări, lecturi după imagini, desen, jocuri didactice).
Exercițiul individual efectuat sistematic, în conformitate cu cerințele cadrului
didactic, contribuie la formarea deprinderilor de muncă intelectuală și practică, a s imțului de ordine
și disciplină (Petrovici, C., 2014)
I.6. Rolul activităților matematice în dezvo ltarea psiho -comportamentală a copiilor preșcolari
Scopul concretizării caracteristicilor gândirii copilului preșcolar este acela de a
determina implicațiile dezvoltării stadiale asupra formării noțiunilor matematice la această vârstă.
Formarea noțiunilor matematice la preșcolari este un proces complex, p regresiv și de durată ce se
desfășoară încă din punctul inițial al preșcolarităților în strânsă legătură cu nivelul de dezvoltare al
copiilor pe baza acțiunii directe cu obiectivele.
14
După noul curriculum, activitățile matematice fac parte alături de activ itățile de
cunoaștere a mediului, din domeniul Științe. Activitățile matematice din grădiniță urmăresc însușirea
și dezvoltarea conceptelor matematice (formă, culoare, mărime, lungime,poziții spațiale), însușirea
și utilizarea numerelor , cifrelor, unităților de masură prin folosirea unui vocabular adecvat,
denumirea, construirea, recunoașterea și utilizarea formelor geometrice. Dezvoltarea capacității de a
stabili relații spațiale, temporale, cauzale și a capacității de rezolvare a problemelor.
Cadrul didactic pentru a atinge obiectivele propuse recurge la diverse strategii prin
care preșcolarii își îmbogățesc experiența senzorială, care contribuie la asimilarea unor cunoștințe
matematice de mulțimi, pe baza unor însuțiri comune (formă, mărime, culo are). De asemenea, în
activitățile matematice din grădiniță preșcolarii învață să numere, să efectueze operații de adunare și
scădere cu 1 -2 unități, în limitele 1 -10 și chiar să compună probleme simple ( grupa mare).
În noua programă a învățământului pr eșcolar , numărul de activități matematice este
stabilit pe săptămână pentru cele două niveluri. Astfel pentru nivelul I progrma cuprinde un număr
de activitate matematica pe săptămână, iar la nivelul II sunt obligatorii două activități matematice pe
săptăm ână.
Nivelul I cuprinde copii cu vârstele între 3 -5 ani, reprezentările în general sunt mai lipsite de
conținut și mai instabile. Preșcolarul nu percepe criteriul de grupare ( proprietatea caracteristică a
mulțimii), și nici însușirile calitative, dar spre finalul acestui nivel, reprezentările sunt mai
pricopsite/bogate în conținut.
Nivelul II cuprinde copii cu vârstele înt re 5-6 ani, reprezentările sunt clare, diferențiate,
adaptate într -un sistem mai larg de imagini. Pe măsură ce copilul înaintează spre vârsta de 6 ani,
acțiunile directe cu obiectivele pot fi înlocuite cu alte simboluri. Dezvoltarea limbajului matematic
permite preșcolarului să efectueze operații în plan mintal, să verbalizeze acțiunile.
Asimilarea noțiunilor matematice nu presupune doa r o simplă însușire, ci vizează
formarea unui anumit mod de a gândi printr -un antrenament permanent al gândirii. Înainte de a
forma un copil noțiunea de număr este necesar un nivel al proceselor psihice care să asigure
priceperea acestui concept.
Dacă pr eșcolarul mic întâmpină dificultăți date de insuficiența dezvoltării a
proceselor de gândire în aprofundarea conținuturilor matematice și nu poate să sesizeze decât
trasăturile principale ale unui obiect, preșcolarul mare are capacitatea să opereze cu noțiunile
elementare care are atât trăsături fundamentale, cât și nefundamentale.
15
Activitățile și noțiunile matematice din gradiniță au un rol important deoarece ajută
preșcolari i:
Să-și formeze deprinderi de a efectua unele activități de alcătuire a grupelor de
obiecte(simboluri, imagini) după criterii date;
Să-și cultive deprinderea de a compara, asocia și aprecia glogal cantitatea de două
sau mai multe mulțimi sau prin formarea de perechi( punerea în corespondență și indicarea gruoei în
care sunt ,,mai multe’’ , ,, mai puține’’ , sau ,, tot atâtea’’);
Să-și dezvolte deprinderea de a efectua exerciții de ordonare a obiectelor dintr -un
grup după dimensiuni( mări me, grosime, lungine etc.);
Să se familiarizeze cu numerele și număratul de la 0 -10, cu recunoașterea cifrelor
corespunzătoare ;
Să-și formeze șirul numeric în ordinea crescătoare( mulțimea cu cele mai puține la
mulțimea cu cele mai multe elemente) și respe ctiv descrescătoare.
Dezvoltarea intelectuală a preșcolarului, implicit a gândirii acestuia se realizează,
conform teoriei genetice a lui J. Piaget, în mai multe stagii, fiecare cu structura propie, asimilarea
cunoștințelor matematice fiind prezentate în fiecare. Această vânstă a preșcolarității constituie
,,stadiul gândirii preoperatorii ’’ (Piaget, J. Inhelder, B., 1978).
Activitățile cu conținut matematic formează unele deprinderi de activitate intelectuală și
anume :
De a asculta cu atenție cerințele formulate de către cadrul didactic;
De a acționa corect în raport cu aceste cerințe;
De a răspunde la întrebări;
De a corecta și completa răspunsurile celorlalți copii;
De a pune întrebări și de a găsi soluții originale în diferite situații problematice .
Jerome Bruner , psiholog amarican evidenția faptul că ,, orice concept poate fi predat
la orice vârstă dacă e preluată corespunzător particularităților de vârstă ’’(Bruner, J., 1970, p.72).
16
CAPITOLUL II
STRATEGII DE STIMULARE A PREȘCOLARILOR ÎN CADRUL
ACTIVITĂȚILOR MATEMATICE
II.1. Stimularea preșcolarilor la activitățile matematice din grădiniță
În perioada preșcolarității, informația științifică este permanent subordonată
dezvoltării copilului, nu doar prin predarea de cunoștiințe,ci și prin adaptarea sau acomodarea cu
diferite domenii ale vieții. Numerele, operațiile simple cu acestea constituie pentru preșcolari
instrumentul pentru rezolvarea unor situații zilnice concrete, legate de propria persoană. Aceste
activității matematice nu trebuie privite ca o disciplină de studiu aparte, așa cum este de exemplu
matematica în învățământul primar, ci îmbinate, corelate și integrate cu activitățile din alte domenii.
Scopul principal al acestor activității este dezvoltarea gândirii logice a pr eșcolarului,
înzestrarea acestuia cu instrumente practice pentru rezolvarea unor probleme concrete.
În prezent educația timpurie se concentrează pe dezvoltarea emoțională, intelectuală,
fizică, socială, cât și pe abordarea copilului ca și persoană activ ă, care ia parte la propria formare.
Prin adaptarea la societatea actuală, curriculum actual recurge la o serie de strategii prin care să
asigure o transmitere a informațiilor bazată pe înțelegerea, pe interiorizare.
Strategiile de stimulare a abilitățilo r matematice la vârsta timpurie urmăresc
pregătirea cadrlui didactic în vederea atingerii obiectivelor propuse de curriculum prin metode și
mijloace adecvate, prin strategii specifice acestor activități. Activitățile matematice prin
desfășurarea lor se bazează pe cunoașterea psihologiei preșcolarului, a particularităților individuale ,
a specificul formării noțiunilor matematice la această vârstă. Tot la această vârstă timpurie se
urmărește spiritul logicii ștințelor moderne, obiectivele, conținuturile, strategiile didactice,
mijloacele de învățământ, formele de activitate și organizare a copiilor, modalități de evaluare a
progresului, bazele cultivării unor repertorii motivaționale favorabile învățării.
Strategia didactică este un dispozitiv acțional ce se poate construi pe mai multe
paliere sau componente:
1. Mediul de organizare a situațiilor de învățare:
a. Formal, la nivelul orei înscrise în program;
b. Semiformal (peri -școlar), în spațiile și contextele de dinainte sau de după
intervalele stricte ale programului;
c. Extra -școlar, prin activități corelative și complementare traseelor didactice.
17
2. Forma de organizare a educaților:
a. individuală;
b. pe grupe;
c. frontală.
3. După gradul de explicitare a conținuturilor:
a. directe;
b. sugerate;
c. ascunse.
4. După dime nsiunea (cantitatea) conținutului transmis:
a. secvențial;
b. integrat, pe unități tematice;
c. global.
5. După gradul de intervenție sau asistență a cadrului didactic:
a. permanent;
b. episodic;
c. combinat.
6. După coeziune și gradul de legătură dintre diferitele secvențe:
a. episoade independente, autonome;
b. episoade corelate pe un plan sincronic;
c. episoade derivate pe un plan diacronic.
Însușirea cunoștinț elor și formarea abilităților, deprinderilor și priceperilor vizate
prin activitățile matematice, au o deosebită importanță în dezvoltarea generală intelectuală a
copiilor, ca și pregatirea în vederea intrării în școală. Familiarizarea cu mulțimi de obiecte ale căror
elemente ăntâlnite în mediul înconjurător, au o natură variată care contribuie la lărgirea sferei de
cunoștințe, precum cele referitoare la cantitate, mărime, culoare, numărul de elemente.
Descoperirea și perceperea corectă a acestor însușiri se realizează prin legătura
nemijlocită cu realitatea din jur, în procesul mânuirii de către copil a ob iectelor cobcrete sau a
imaginilor acestora. Prin acțiunea directă cu obiectele favorizează dezvoltarea analizatorilor tactili,
18
vizuali, auditivi, olfactivi, gustativi. Prin înglobarea acestora, se acumulează primele cunoștințe
despre mulțimi, despre modul cum sunt distribuite în spațiu, despre modul real prin care se
conservă, crește sau descrește o cantitate. Pe baza acestor cunoștințe se stimulează dezvoltarea
proceselor de cunoaștere ca percepții, reprezentări, memorie.
Gândirea, cu procesele sale (an aliza, sinteza, comparația, generalizarea,
abstractizarea) și însușirile ei (rapiditatea, flexibilitatea, independență, originalitatea) se exersează
intens și sistematic, ca urmare a activității permanente și variate desfășurate cu copiii, în scopul
alcătu irii mulțimilor după anumite criterii (formă, mărime, culoare, poziție spațială), al stabilirii de
relații între diferite mulțimi (echipotență, neechipotență), al ordonării acestora, al asocierii
numărului cu mulțimile de obiecte.
Rezolvarea acestor sarci ni de către copii contribuie totodată la educarea atenției voluntare și
a puterii de concentrare asupra aceluiași gen de activitate pe perioade de timp din ce în ce mai lungi,
a interesului pentru activitate, la coordonarea mișcărilor mâinii de către anali zatorul vizual și
auditiv. În procesul formării reprezentărilor matematice, copiii își exercită vorbirea, își însușesc
terminologia adecvată, care îi ajută să exprime corect și cu ușurință ceea ce gândesc și rezolvă
practic diferite sarcini. Activitățile d esfășurate în scopul formării reprezentărilor matematice permit
realizarea unei permanente corelații între toate cunoștințele însușite de copii în cadrul altor activități
(observări, lecturi după imagini, desen, jocuri didactice).
Exercițiul individual ef ectuat sistematic, în conformitate cu cerințele educatoarei, contribuie
la formarea deprinderilor de muncă intelectuală și practică, a simțului de ordine și disciplină.
II.2.Specificul formării abilităților matematice la vârsta timpurie
În acest stadiu se constituie operațiile de seriere (ordonare) și cele de clasificare (grupare
după anumite criterii). În finalul acestui stadiu apare conceptul de număr, ca urmare a aso cierii
cantității la număr, a sc rierii, clasificării, etc . Condiția esențială a însuși rii conceptelor elementare
este organizarea unor experiențe de învățare, care să favorizeze accesul copilului la exemple
concrete, care evidențiază ansamblul de însușiri esențiale ale conceptului. În procesul de învățare,
formarea structurilor cognitive, a conceptelor, este asociată cu formarea unor structuri operatorii
concretizate în deprinderi, priceperi și abilități dobândite ca urmare a parcurgerii traseului de la
acțional spre cognitiv în formarea conceptelor.
19
Deprinderile reprezintă moduri de acțiun e și operații consolidate prin exercițiu care
favorizează însușirea conceptelor, fiind componente automatizate ale unor acțiuni. Condițiile care
determină calitatea priceperilor și dep rinderilor sunt următoarele :
• calitatea instructajului verbal – explic area acțiunii pentru stabilirea schemei mentale; •
demonstrarea acțiunii;
• valoarea exercițiilor alese pentru însușirea operațiilor; • cunoașterea rezultatelor și
corectarea succesivă a acțiunii prin întărire, control și autocontrol. Prima fază în formar ea
deprinderilor, cea de cunoaștere, este faza formării conceptului de acțiune. În această etapă, copilul
ia cunoștință de operațiile pe care urmează să le însușească prin:
• instructaj verbal;
• intuirea componentelor acțiunii printr -o orientare selecti vă și dirijată în complexul acțiunii;
• executarea dirijată a acțiunii. Percepția pregătește deprinderea motrică, ajutând la
descifrarea ei senzorială și la stimularea însușirii ei. Dispoziția creată copilului oferă starea de
pregătire pentru efectuare a unui act motor. Reacția dirijată constituie deprinderea pe baza
componentelor discriminate. Pe măsura exersării prin acțiune, deprinderile intră în faza de
organizare și sistematizare. Această etapă constă în:
• corectarea operațiilor disparate c are dev in astfel mai precise;
• conștientizarea modului de organizare a fiecărei operații;
• asamblarea componentelor acțiunii.
Ca efect al exercițiilor sistematic efectuate, componentele acțiunii se automatizează,
formarea deprinderii situându -se în etapa au tomatizării. În această fază, deprinderile nu mai
constituie un scop, ci mijloace de a executa eficient acțiunea. Elaborarea și consolidarea
deprinderilor se realizează prin exerciții.
Priceperea se definește ca îmbinarea optimă a deprinderilor și cunoști nțelor în vederea
soluționării situațiilor noi pentru efectuarea în mod conștient, cu o anumită rapiditate, a unei acțiuni
adecvate unui scop. Priceperile sunt produse ale învățării și exersării specifice, cu grade diferite de
complexitate. Activitățile ma tematice conduc la formarea de priceperi de grupare, ordonare,
măsurare, reprezentare grafică. În condițiile în care sarcinile de învățare solicită anumite categorii de
deprinderi și priceperi, acestea devin treptat abilități.
Abilitățile specifice activi tăților matematice reprezintă un ansamblu de priceperi, deprinderi
și capacități ce se formează prin acțiunea directă cu obiectele, valorificând potențialul senzorial și
20
perceptiv al copilului. Abilitățile matematice sunt rezultatul dezvoltării bazei senzo riale de
cunoaștere și a familiarizării cu toate formele de gândire matematică și logică.
Formarea abilităților matematice conduce la înțelegerea noțiunii de număr prin percepția
mulțimilor de obiecte, a șirului numeric, la efectuarea de operații și rezol varea problemelor cu
conținut concret.
Abilitățile matematice dobândite în grădiniță dezvoltă capacități ce conduc ulterior la
formarea conceptelor fundamentale (mulțime, număr), fără a recurge la terminologia specifică
matematică, dar și la însușirea formelor de exprimare corectă din punct de vedere logic.
Etapa de formare a abilităților matematice concretizată prin acțiuni și operații logico –
matematice asigură suportul învățării conceptuale, precede învățarea oricărei noțiuni matematice și
realizează legătura între etapa preșcolară și cea șco lară.
Procesul de formare și dezvoltare a abilităților se desfășoară treptat, pe grade de dificultate,
de la simplu la complex. Dezvoltarea capacităților se produce atât în sens cantitativ, cât și calitativ,
prin evoluția și întărirea abilităților formate anterior, generalizarea capacităților însușite prin
aplicarea acestora în situații multiple și variate, precum și prin producerea unui transfer optim al
capacităților însușite pe baza repetării, întreținerii și extensiei lor.
Z. P. Dienes identifică tre i stadii în formarea conceptelor matematice la vârsta preșcolară,
stadii cărora le sunt specifice diferite tipuri de jocuri:
1. Stadiul preliminar – în care copilul manipulează și cunoaște obiecte, culori, forme, în
cadrul unor jocuri preliminare fără un scop aparent.
2. Stadiul jocului dirijat – în scopul evidențierii constantelor și variabilelor mulțimii prin
jocuri structurate.
3. Stadiul de fixare și aplicare a conceptelor – asigură asimilarea și explicitarea conceptelor
matematice în așa numitele j ocuri practice sau analitice .
Z. P. Dienes stabilește principiile care stau la baza oricărui model de instruire centrat pe
formarea unui concept matematic:
• Principiul constructivității orientează învățarea conceptelor într -o succesiune logică, de la
nestructurat la structurat.
• Principiul dinamic – experiențele pe care le realizează copilul în contactul nemijlocit cu
material adecvat și sub formă de joc conduc la formarea unui concept. Astfel, învățarea progresează
de la un stadiu nestructurat de joc, la un stadiu mai structurat, de construcție, în care se asigură
înțelegerea și care apoi se integrează într -o structură matematică.
21
• Principiul variabilității matematice asigură formarea gândirii matematice ce are la bază
procesul de abstractizare și gen eralizare.
• Principiul variabilității perceptuale presupune ca formarea unei structuri matematice să se
realizeze sub forme perceptuale variate. Respectarea acestui principiu conduce la operația de
abstractizare ce va sprijini formarea unei gândiri matem atice.
Integrarea în practică a acestor principii conduce la dobândirea unor reprezentări matematice
și concepte sub forma concretizărilor pe materiale structurate ce transmit aceeași structură
matematică prin acțiune dirijată, imagine și simbol verbal sa u nonverbal. Pentru a -și forma
reprezentări conceptuale corecte, copilul trebuie să -și însușească procedee de activitate mentală cu
ajutorul cărora se realizează sinteza caracteristicilor unei anumite clase de obiecte.
II.3. Mijloace și materiale didactice specifice activitățiilor matematice
Mijloacele didactice sunt elemente materiale adaptate pentru preșcolari, având scopul
îndeplinirii sarcinilor instructiv -educative, încărcat cu un potențial pedagogic și cu funcții specifice.
Faptul ca mijloac ele de învățământ sunt instrumente în procesul de învățare se pot clasifica în două
categorii :
Care includ mesaje sau informații didactice ;
Care facilizează transmitarea de mesaje sau informații.
Dacă aceste mijloace sunt folosite de copil sub directa îndrumare a educatoarei, eficiența
învățării m atematicii atinge cote maxime.
Alte mijloace de învățământ ar fi:
materiale grafice și figurative – scheme, grafice, diagrame, fotografii, planșe, benzi
desenate, etc.;
modele substanțiale, funcționale și acți onale (riglete, numere în culori, tabla
magnetică cu modelele aferente, jetoane ștampilate, etc.);
În literatura pedagogică românească, mijloacele tehnice de instruire sunt definite ca
ansamblu al mijloacelor de învățământ cu suport tehnic și care pretind respectarea unor norme
tehnice de utilizare speciale.
Mijloacele tehnice de instruire se pot clasifica după analizatorul solicitat astfel: vizuale,
auditive, audiovizuale.
22
După caracterul static sau dinamic al imaginii ele pot fi: statice (epidiascopul,
retroproiectorul); dinamice (filmul, televiziunea, calculatoarele electronice);
Mijloace tehnice vizuale:
aparate – epiproiectorul, epidiascopul, diascopul, aspectomatul, aspectarul,
retroproiectorul, videoproiectorul, camera de luat vederi și instalația video;
materiale – pentru proiecția cu aparate video, documente tipărite, documente rare
(manuscrise, pergamente), diapozitive, diafilme, microfilme, folii pentru proiecție, casete video.
Mijloacele tehnice audio frecvent utilizate în școală sunt: radioul , pick -up-ul, magnetofonul,
casetofonul, reportofonul, playerul CD etc.
Mijloacele tehnice audio -vizuale sunt: televizorul, videocasetofonul în conexiune cu un
monitor TV sau videoproiector.
Diferitele funcții pedagogice ale mijloacelor didactice determină o nouă clasificare a
acestora în:
mijloace informativ -demonstrative ce servesc la exemplificarea, ilustrarea și
concretizarea noțiunilor matematice și sunt constituite din:
– materiale in tuitive ce ajută la cunoașterea unor proprietăți ale obiectelor, specifice fazei
concrete a învățării;
– reprezentări spațiale și figurative, corpuri și figuri geometrice, desene (specifice rezolvării
problemelor după imagini);
– reprezentări simbolice, reprezentări grafice introduse de educatoare în faza semiabstractă
de formare a unor noțiuni (simbolizările elementelor unor mulțimi, conturul mulțimii, cifrele și
simbolurile aritmetice).
mijloace de exersare și formare de dep rinderi – din această categorie fac parte
jocurile de construcții, trusă Diènes, trusele Logi I și Logi II, rigletele.
mijloace de raționalizare a timpului – constituite din șabloane, jetoane, ștampile,
folosite de copii în activitățile matematice. Aceste a se folosesc atât în activitățile frontale, cât și în
cele individuale.
23
II.4. Metode și procedee specifice în cadrul activităților matematice la preșcolari
Metodologia didactică reprezintă ansamblul metodelor și procedeelor didactice
posibil de u tilizat în procesul de învățământ. „În calitate de teorie stricto sensu, metodologia
instruirii precizează natura, funcțiile și clasificările posibile ale diferitelor metode de învățământ”
(Cucoș, C., 2002, p.286).
Noțiunea de m etoda constituie modalitatea prin care se obține transmiterea și
însușirea conținutului noțional al activităților matematice.
,,Metodele de învățământ sunt, de multe ori, fie subestimate, fie supraestimate în
funcție de personalitatea celui care le utilizează” .(Cerghit I. , 2006, p.40).
Metoda influențează și determină modul de receptare a conținutului, gradul de
accesibilitate a cunoștințelor și valoarea informativă și formativ -educativă a actului didactic. Astfel,
între scop și conținut, metoda apare ca un instrument în vederea atingerii finalităților urmărite.
,,Procedeul didactic reprezintă o secvență a metodei, un simplu detaliu, o tehnică mai
limitată de acțiune, o componentă sau chiar o particularizare a metodei. O metodă apare ca un
ansamblu corelat de procedee considerate a fi cele mai oportune pentru o situație dată de învățare.
Valoarea și eficiența pragmatică ale unei metode sunt condiționate de calitatea, adecvarea și
congruența procedeelor care o compun. De regulă, în interiorul unei metode, procedeele se p ot
reordona, în funcție de exigențele exterioare, ceea ce face ca una și aceeași metodă să poată dobândi
trăsături și dimensiuni praxiologice noi, date tocmai de combinarea procedeelor. Mutațiile
intervenite pot fi atât de mari, încât, la limită, metoda po ate deveni ea însăși procedeu, în contextul
altei metode, după cum un 164 procedeu își poate aroga, la un moment dat, demnitatea de metodă”
(Cucoș, C., 2002, p.287).
Noțiunea de ,,strategie” în sens comun se definețte ca modalitate de desfășurare și
ameliorare a acțiunilor întreprinse în vederea atingerii unui anumit scop. În sens pedagogic,
conceptul ,,strategie’’ se referă la ansamblul de tehnici de lucru, decizii, procedee și operații care
vizează modernizarea și perfecționarea diferitei componente ale procesului de învățământ, în acord
cu obiectivele generale ale educației.
Principalele componente ale strategiilor didactice sunt :
sistemul metodologic, respectiv sistemul metodelor și al procedeelor didactice
sistemul formelor de organizare și desfășurare a activităților educaționale
24
sistemul mijloacelor de învățământ
Acestea formează o dinamică componentă a situațiilor de instruire, ce determină o mare
flexibilitate și elasticitate inter nă. Toate aceste componente ale strategiilor de instruire alcătuiesc un
sistem, îmtre ele se stabilesc conexiuni, interrelații și chiar interdepentență. O strategie didactică se
poate împărții într -o suită de operații, etape, reguli de desfășurare, reguli de decizie, corespunzptoare
diferitelor secvențe didactice.
Utilizarea metodei reprezintă o acțiune care vizează învățarea în termenii unor performanțe
imediate, la nivelul unor activități de predare -învățare -evaluare.
În didactica modernă, metoda de învățământ este înțeleasă ca un anumit mod de a proceda,
care ține să plaseze elevul într -o situație de invățare, mai mult sau mai puțin dirijată, care să se
apropie până la identificarea cu una de cercetare științifică, de urmărire și descoperire a adevărului și
de legare a lui cu aspecte practice ale vieții. Astfel privită, metoda poate deveni o ,,cale de
descoperire a lucrurilor descoperite” după opinia lui Volcov G.N.(1969).
Toate aceste motode ale învățământului reprezin tă modalitatea de acțiune, instrumente cu
ajutorul cărora elevii sub îndrumarea cadrului didactic sau chiar în mod independent, își însușesc
cunoștințe, își dezvolta priceperi și deprinderi practice și intelectuale, atitudini. Metoda de
învățământ este pri cepută ca un mod de a proceda, care ține să plaseze elevul într -o situație de
învățare, mai mult sau mai puțin dirijată, care să se apropie până la identificarea cu una de cercetare
științifică, de urmărire și descoperire a adevărului și de legare a lui cu aspecte practice ale vieții.
Fiecare cadru didactic are sarcina de a reproduce prin ele însuși diferitele modalități de lucru
pentru a reține ceea ce -i pare mai semnificativ și mai valabil dintre metode și variantele pe care le
aplică, ținând seama de ori entarea generală a pedagogiei moderne care pune accent pe un învățământ
mai activ, mai pragmatic.
,, O metodă reflectă într -o oarecare măsură, nivelul general de cunoaștere al societății în
acest domeniu ”.(Cerghit I., 2006, p. 40)
Adaptarea unei metode în tr-o anumită clasă nu este definită, ci relativă. O metodă se
definește prin predominanța unor caracteristici la un moment dat, caracteristici care se pot
metamorfoza astfel încât metoda să treacă într -o clasă complementară sau chiar contrară. De
exemplu, o metodă așa -zis tradițională poate evolua spre modernitate, în măsura în care secvențele
procedurale care o cumpun îngăduie restructurări inedite sau în acel caz circumstanțele de aplicare a
acelei metode sau cu totul noi.
25
Pentru a alege metodele potrivite într -o anumita situație de învățare, cadrul didactic
trebuie sa țină seamă de factorii obiectivi și de factorii subiectivi. Factorii obiectivi se referă la
obiectivele educației si la logica internă a științei din cadrul căreia sunt selectate inf ormațiile
transmise. Factorii subiectivi se refera la contextul uman și social, personalitatea profesorului,
psihologia elevilor și a colectivului de elevi.
În prezent educația are o nouă imagine în ceea ce privește metodele didactice, care
pun un mare ac cent pe modul în care metodele didactice sunt implementate în procesul didactic
astfel încât să reprezinte o maximă eficiență în procesul de educare -învățare și evaluare.
Adoptarea unui criteriu de clasificare ține de aderența la o anumită concepție
pedag ogică și metodologică.
Danciu E.L.(2007, p.230) descrie o sistematizare a metodelor didactice :
Criteriul istoric :
-metode tradiționale : expunerea, conversația, exercițiul, demonstrația, observarea ;
-metode moderne : algoritmizarea, problematizarea, brainstrming -ul, învățarea programată .
Criteriul gradului de generalitate :
-metode generale : expunerea, prelegerea ,conversația, cursul magistral ;
-metode speciale : exercițiul moral, jocul de rol.
Criteriul bilateralității de învățamânt :
-metode de predare ;
-metode de învățare .
Criteriul funcției fundamentale :
-metode de transmitere și asimilare a noilor cunoștințe ;
-metode de formare a priceperilor și deprinderilor ;
-metode de consolidare ;
-metode de evalua re și autoevaluare ;
-metode de aplicare .
Criteriul modului de organizare a muncii :
26
-metode de muncă individuale ;
-metode de predare -învățare în grupuri ;
-metode frontale, cu întreaga clasă ;
-metode de lucru în echipă ;
-combinate.
Criteriul de determinare a activităților mintale :
-metode algoritmice;
-metode euristice.
Criteriul gradului de participare a elevilor :
-metode active ;
-metode pasive.
Criteriul opoziției dintre învățarea mecanică și învățarea conștientă :
-metode bazate de receptare;
-metode care aparține preponderent descoperirii dirijate;
-metode de descoperire propriu -zisă.
Criteriul domeniilor sau laturilor educației :
-metode de comunicare orală : metode expozitive și metoda prolematizării;
-metode bazate pe limbaj intern : reflecț ia personală.
Criteriul scopului didactice urmărite :
-metode de predare a materialului nou, de fixare a cunoștințelor, de formare a priceperilor și
deprinderilor;
-metode de verificare și apreciere a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor;
-metode și strategii de dezvoltare a gândirii critice.
27
II.5. Metode de învățământ specifice activităților matematice.
Literatura pedagogică oferă variante de clasificare a metodelor de învățământ, dar luând în
considerare specificul activităților matematice în învățământul preșcolar, considerăm utilă
următoarea clasificare:
după scopul didactic urmărit, metodele de învățământ se clasifică în:
– metode de dobândire a cunoștințelor;
– metode de consolidare și formare de priceperi și deprinderi;
– metode de sistematizare și verificare.
Această clasificare stă la baza alegerii sistemului de metode în funcție de tipul de activitate
matematică. În activitățile matematice din grădiniță, scopul principal îl constituie dezvoltarea bazei
senzoriale de cunoaștere și de familiarizare cu forme de gândire matematică și logică, bazate pe
activitatea concretă a copilului.
Ținând cont că acțiunea cu obiectele declanșează actul intelectual, metodele se pot clasifica
în:
metode intuitive (concret senzoriale) – copilul observă obiectele, reacționează și
acumulează percepții și reprezentări, realizând o cunoaștere intuitivă;
metode active – copilul acționează cu obiectele, însușindu -și treptat și nuanțat
reprezentări;
metode verbale – copilul ajunge la cunoaște re prin intermediul cuvântului.
Explicația
Metodă verbală de asimilare a cunoștințelor prin care se progresează în cunoaștere, oferind
un model descriptiv la nivelul relațiilor. A explica înseamnă, în viziunea lui D’Hainaut, a descoperi,
a face să apa ră clare pentru copil relații de tipul cauză -efect.
Pentru a fi eficientă, explicația, ca metodă de învățământ specifică în cadrul activităților
matematice trebuie să aibă următoarele caracteristici:
• să favorizeze înțelegerea unui aspect din realitate;
• să justifice o idee pe bază de argumente, adresându -se direct rațiunii, antrenând operațiile
gândirii (analiza, clasificarea, discriminarea);
• să înlesnească dobândirea de cunoștințe, a unor tehnici de acțiune;
• să respecte rigurozitatea logică a c unoștințelor adaptate pe nivel de vârstă;
28
• să aibă un rol concluziv, dar și anticipativ;
• să influențeze pozitiv resursele afectiv -emoționale ale copiilor. În utilizarea eficientă a
acestei metode se cer respectate următoarele cerințe:
• să fie precis ă, concentrând atenția copiilor asupra unui anume aspect;
• să fie corectă din punct de vedere matematic;
• să fie accesibilă, adică adaptată nivelului experienței lingvistice și cognitive a copiilor;
• să fie concisă.
Dacă explicația, ca metodă, este corect aplicată, ea își pune în valoare caracteristicile, iar
copiii găsesc în explicație un model de raționament matematic, de vorbire, un model de abordare a
unei 47 situații -problemă, și astfel ei înțeleg mai bine ideile ce li se comunică. La nivelul
activităților matematice, explicația este folosită atât de educatoare, cât și de copii.
Educatoarea:
• explică procedeul de lucru (grupare de obiecte, formare de mulțimi, ordonare etc.);
• explică termenii matematici prin care se verbalizează acțiunea;
• explică modul de utilizare a mijloacelor didactice (material intuitiv); • explică reguli de joc
și sarcini de lucru.
Copilul:
• explică modul în care a acționat (motivează);
• explică soluțiile găsite în rezolvarea sarcinii didactice, folosind limbajul matematic.
Explicația însoțește întotdeauna demonstrația și o susține. În cursul explicației se pot face
întreruperi, cu scopul de a formula și adresă întrebări copiilor, prin care să se testeze gradul de
receptare și înțelegere a celor explicate, dar î ntreruperile trebuie să fie de scurtă durată, pentru a nu
rupe firul logic al demersului susținut.
Metoda explicației se regăsește în secvențele didactice ale diverselor tipuri de activități.
Demonstrația
Este metoda învățării pe baza contactului cu mate rialul intuitiv, contact prin care se obține
reflectarea obiectului învățării la nivelul percepției și reprezentării.
Demonstrația este una din metodele de bază în activitățile matematice și valorifică noutatea
cunoștințelor și a situațiilor de învățare. Ca metodă intuitivă, ea este dominantă în activitățile de
dobândire de cunoștințe și valorifică caracterul activ, concret senzorial al percepției copilului. O
situație matematică nouă, un procedeu nou de lucru vor fi demonstrate și explicate de educatoare.
29
Nivelul de cunoștințe al copiilor și vârsta acestora determină raportul optim dintre demonstrație și
explicație.
Eficiența demonstrației, ca metodă, este sporită dacă sunt respectate anumite cerințe de
ordin psihopedagogic:
• demonstrația trebuie să se sprijine pe diferite materiale didactice demonstrative ca
substitute ale realității, în măsură să reprezinte o susținere figurativă, indispensabilă gândirii
concrete a copilului, noțiunile fiind prezentate în mod intuitiv prin experiențe concret -senzoriale ;
• demonstrația trebuie să respecte succesiunea logică a etapelor de învățare a unei noțiuni
sau acțiuni;
• demonstrația trebuie să păstreze proporția corectă în raport cu explicația, funcție de scopul
urmărit;
• demonstrația trebuie să favorizeze învățarea prin crearea motivației specifice (trezirea
interesului).
Conversația –
Metodă de instruire cu ajutorul întrebărilor și răspunsurilor în scopul realizării unor sarcini și
situații de învățare. În raport cu ob iectivele urmărite și cu tipul de activitate în care este integrată,
conversația, ca metodă, are următoarele funcții: .(Cerghit I. )
• euristică, de valorificare a cunoștințelor anterioare ale copiilor pe o nouă treaptă de
cunoaștere (conversație de tip e uristic);
• de clarificare, de aprofundare a cunoștințelor (conversația de aprofundare); • de
consolidare și sistematizare (conversația de consolidare);
• de verificare sau control (conversația de verificare).
Mecanismul conversației constă într -o succ esiune logică de întrebări. Întrebările trebuie să
păstreze o proporție corectă între cele de tip reproductiv -cognitiv (care este, ce este, cine, când) și
productiv -cognitive (în ce scop, cât, din ce cauză).
Ca metodă verbală, conversația contribuie opera țional la realizarea obiectivelor urmărite, iar
întrebările constituie instrumentul metodei ce trebuie să satisfacă următoarele cerințe:
• să respecte succesiunea logică a sarcinilor de învățare;
• să stimuleze gândirea copilului orientând atenția spre e lementele importante, dar neglijate,
ale unei situații -problemă;
30
• să ajute copiii în a -și valorifica și reorganiza propriile cunoștințe, pentru a ajunge la noi
structuri cognitive prin întrebări ajutătoare, necesare rezolvării unor situații problematice; • să fie
clare, corecte, precise;
• să nu sugereze răspunsurile;
• să nu supraestimeze capacitatea de explorare a copiilor, respectând principiul „pașilor
mici”.
Răspunsurile copiilor trebuie să fie:
• complete, să satisfacă cerințele cuprinse în înt rebare;
• să dovedească înțelegerea cunoștințelor matematice, să fie motivate;
• să fie formulate independent.
Educatoarea trebuie să creeze cât mai multe situații generatoare de întrebări și căutări, să
dea posibilitatea copilului de a face o selecție a posibilităților de lucru, să recurgă la
întrebăriproblemă, să -i încurajeze pentru a formula ei înșiși întrebări, să pună probleme. Întrebările
de tipul: „Ce ai aici?, „Ce ai făcut?”, „De ce?” pun copiii în situația de a motiva acțiunea și astfel
limbajul relevă conținutul matematic al acțiunii obiectuale și se realizează schimbul de idei.
Observația
Constă din urmărirea sistematică de către copil a obiectelor și fenomenelor ce constituie
conținutul învățării, în scopul surprinderii însușirilor semnifi cative ale acestora. Ion Cerghit
apreciază observarea ca una dintre metodele de învățare prin cercetare și descoperire.
Funcția metodei nu este în primul rând una informativă, ci mai accentuată apare cea
formativă, adică de introducere a copilului în cerc etarea științifică pe o cale simplă.
Dacă întâi copilul doar recunoaște, descrie, analizează progresiv, el trebuie învățat să
explice cauzele, să interpreteze datele observate, să reprezinte grafic rezultatele, să arate dacă
corespund sau nu cu unele idei , să aplice și alte situații, create prin analogie.
Calitatea observației poate fi sporită prin respectarea următoarelor condiții:
• organizarea unor condiții materiale propice observației;
• acordarea timpului necesar pentru observație;
• dirijarea prin cuvânt (explicație, conversație);
• acordarea libertății de a pune întrebări în timpul observației;
• valorificarea cunoștințelor obținute prin observație;
31
• reluarea observării însoțite de explicații, de câte ori se impune.
Exercițiul
Este o metodă ce are la bază acțiuni motrice și intelectuale, efectuate în mod conștient și
repetat, în scopul formării de priceperi și deprinderi, al automatizării și interiorizării unor modalități
de lucru de natură motrice sau mentală. Prin acțiune exersată repetat, conștient și sistematic, copilul
dobândește o îndemânare, o deprindere, iar folosirea ei în condiții variate transformă deprinderea în
pricepere.
Ansamblul deprinderilor și priceperilor, dobândite și exersate prin exerciții în c adrul
activităților matematice, conduce la automatizarea și interiorizarea lor, transformându -le treptat în
abilități.
La nivelul activităților matematice din grădiniță, abilitățile se dobândesc prin acțiunea
directă cu obiecte și exersează potențialul se nzorial și perceptiv al copilului. O acțiune poate fi
considerată exercițiu numai în condițiile în care păstrează un caracter algoritmic.
Ea se finalizează cu formarea unor componente automatizate, a unor abilități deci, ce vor
putea fi aplicate în rezolv area unor noi sarcini cu alt grad de complexitate.
Pentru ca un ansamblu de exerciții să conducă la formarea unor abilități, acesta trebuie să
asigure copilului parcurgerea următoarelor etape:
• familiarizarea cu acțiunea în ansamblul ei, prin demonstraț ie și aplicații inițiale;
• familiarizarea cu elementele componente ale deprinderii (prin descompunerea și efectuarea
pe părți a acțiunii);
• unificarea acestor elemente într -un tot, asigurând organizarea sistemului;
• reglarea și autocontrolul efectuăr ii operațiilor;
Problematizarea reprezintă una dintre cele mai utile metode, prin potențialul ei euristic și
activizator. Se face o distincție foarte clară între conceptul de problemă și conceptul de situație –
problemă implicat în metoda problematizării.
Primul vizează problema și rezolvarea acesteia din punctul de vedere al aplicării, verificării
unor reguli învățate, al unor algoritmi ce pot fi utilizați în rezolvare.
O situație -problemă desemnează o situație contradictorie, conflictuală, ce rezultă d in trăirea
simultană a două realități: experiența anterioară, cognitiv -emoțională și elementul de noutate,
necunoscutul cu care se confruntă subiectul.
32
II.5. Modalități de stimulare a preșcolarilor la activităților matematice
II.5.1.Exemple de activități integrate cu conținut matematic
Activitățile matematice în grădiniță sunt unele dintre cele mai roditoare categorii de
activități, acestea fiind abordate în forme diversificate, în orice moment al zilei, atât în activităț ile
liber alese, cât și cele obligatorii, ca activitate de sine stătătoare, cât și în cadrul activitățiilor
integrate.
Educarea limbajului -activitate matematic ă
Obiectivele educării limbajului are la bază dezvoltarea și exprimarea verbală și scrisă, limnajul fiind
principalul instrument prin care se poate realiza orice activitate din grădiniță, inclusiv cele
matematice.
În ceea ce privește metodele folosite în activitățile de educare a limbajului și care pot fi utilizare și la
activitățile matematice, cele mai întâlnite sunt: memorizarea, povestirea.
Exemplu de memorizare, în poezia ,,Cum să faci un curcubeu ’’, preșcolarii învață culorile pe care le
au din natură, din poezia ,,Sfatul Degetelor ’’, preșcolarii își însușesc și compară mărimi
(mare,mijloci u,mic). Cu ajutor poeziilor ,preșcolarii pot învăța să numere, să efectueze operații de
adunare și scădere.
Exemplu de povestire, din povestea ,, Capra cu trei iezi’’ sau ,,Alba ca zăpada cu cei sapte pitici’’,
pot fi mijloc de consolidare -evaluare a numer ației de la 1 -3, 1-7. Copii pot număra personajele care
participă la poveste.
Cunoașterea mediului -activitate matematică
În grădiniță, cunoștințele matematice se pot consolida prin activitățile de cunoaștere a mediului. De
exemplu în activitățile de observa re a plantelor, animalelor, fenomene ale naturii se face întotdeaunu
apel la cunoștințele matematice, astfel preșcolarul stabilește forma, culoarea, lumgimea, diverselor
componente ale obiectelor studiate: forma capului,ochilor,urechilor,la animale, forma unor
fructe,legume.
Tot aici se familiarizează cu noțiunile de întreg, jumătate, sfert, rotund, oval, compară pentru a
stabili mai bine dimensiunile:mai mare -mai mic, mai lung -mai scurt, mai gros -mai subțire.
Educație fizică -activitate matematică
33
Rolul educației fizice în grădiniță este unul foarte important deoarece asigură dezvoltarea
armonioasă a preșcolarilor pe plan fizic. Mișcarea reprezintă una din activitățile cele mai îndrăgite
de preșcolari, fapt care trebuie exploatat de cadrul didactic în sen sul utilizării ei cât mai dese,
implicit într -o activitate integrate.
Astfel, activitățile de educație fizică pot fi corelate cu activitățile matematice pentru atingerea
obiectivelor matematice
De exemplu în timpul activităților de încălzire copiii merg ca soldați în pas repetat 1 -2, așsezați în
formații ei efectuază alergări pe loc, îndoiri, răsuciri, aplecări, sărituri și mențin ritmul numărând în
limitele 1 -8.
Activități artistico -plastice și practice
Activitățile artistico -plastice (desenul,pictura,mod elajul) și cele practice sunt alte categorii de
activități utilizate în grădiniță și la care preșcolarii participă activ. Pe lângă rolul lor în dezvoltarea
motricității și al simțului estetic aceste activități pot fi utilizate de educatoare pentru realizar ea unor
activități matematice.
Spre exemplu prin desen, pictură, modelaj se evaluează culori, forme, poziții spațiale, mărimi,
lungimi, scrierea cifrelor, mulțimi.
Educație muzicală -activități matematice
Activitățile de educație muzicală includ cântece și jocuri muzicale cu teme diferite din viața
oamenilor, plantelor,animalelor. Cadrul didactic poate introduce într -o activitate muzicală elemente
de adunare și scădere, de consolidare a cifrelor.
De exemplu pentru consolidarea număratului educatoarea poate apela la cântece precum: ,,10
elefanți’’, ,,Hai să zicem una’’ , ,,10 negrii mititei’’.
II.5.2. Modalități de utilizare a metodelor interactive în activităților matematice
Metodele activ -participative sunt proceduri care pornesc de la ideea că învăț area este o
activitate personală, care nu poate fi înlocuită cu nimic, iar cel care învață este considerat managerul
propriei învățări, al întregului proces de învățare. Aceasta devine o activitate unică și diferită de la o
34
persoană la alta, fiind determin ată de istoria personală a subiectului, de mediul din care provine dar
și de relațiile sociale pe care acesta le dezvoltă.
Metodele activ -participative presupun activism, dorința de a observa, a explica, a explora, a
descoperi. Sunt considerate activ -participative acele metode care mobilizează energiile elevului,
care îl ajută să își concentreze atenția, să -i stârnească curiozitatea. Metodele activparticipative pun
accent pe cunoașterea operațională, pe învățarea prin acțiune, aduc elevii în contact nemij locit cu
situațiile de viață reală. Ele se centrează exclusiv pe copil și sunt decisive în formarea personalității
acestuia.
În cadrul activitățiilor matematice educatoarea antrenează preșcolarii utilizând o serie de
medote cu caracter activ, bazate pe acțiunea directă, pe manipulare,
observare,colaborare,investigație personală. Alături de jocul didactic matematic, metoda
preponderentă în cadrul acestui gen de activități din grădiniță, în ultimul timp au început să fie tot
mai mult abordate o serie de m etode noi, metodele activ -participative. În continuare, câteva
exemple de folosire a acestor metode în activitățile matematice.
1. Metoda ciorghinelui
Este utilizată în etapa de consolidare -evaluare a cunoștințelor, prin care se stimulează stabilirea de
cone xiuni între idei, găsirea unor noi sensuri la idei mai vechi. Desfășurarea unei activități bazate pe
această metoda presupune ca preșcolarii să expună o idee scrisă sau orală, apoi în jurul acestei idei
se desenează sau spune cuvinte sau cifre legate de ac easta.
La activitățile matematice metoda poate fi aplicată de exemplu, în rezolvarea unor probleme de
adunare și scădere, compunere și descopunere.
Activitate matematică .
Tema : Descompunerea numărului 8.
Materiale : un panou mare în mijlocul căruia este trecut numărul 8. Se pun la dispoziția copiilor
jetoane colorate și numerotate.
Descrierea:
Copiii se împart în grupe a câte doi. Fiecare echipă primește un nume ascociat cu o culoare. În
mijlocul panoului este tre cut numărul 8. Se lucrează în echipe, fiecare echipă are sarcina de a da
două variante de descompunere a numărului 8. După ce se vor epuiza toate ideile, toate cunoștințele
35
copiilor legate de descompunerea numărului 8, se unesc imaginile, se stabilesc legă turile și
conexiunile. Se citește și analizează fiecare variantă de răspuns, se discută, se emit idei. La sfărșitul
activității se face sinteza finală se structurează ciorchinele grupând variantele de descompunere a
numărului 8 emise de către copii. Dacă e ste nevoie se fac completări.
2. Metoda Mozaic
Este o metodă de învățare prin cooperare, prin interdependența grupurilor și exercitarea
statutului de expert în rezolvarea unei sarcini de învățare.
Metoda „Mozaic” are un pronunțat caracter formativ, deoarece stimulează încrederea în sine a
copiiilor, dezvoltă abilități de comunicare argumentativă și de relaționare în cadrul grupului,
capacitează gândirea logică, critică și independentă, impulsionează și educă răspunderea individuală
și de grup.
Obiectivele : documentarea și prezentarea rezultatelor studiului independent celorlalți, devenind
expert pentru tema studiată.
Etapele metodei:
1. Se stabilește o temă care este împărțită în 4 -5 subteme Pentru fiecare subtemă trebuie stabilit pe
ce anume va pune ac cent copilul atunci când va studia independent. Se pot formula întrebări pentru
orientarea studiului. Se elaborează o fișă expert și se distribuie copiiilor pentru a o completa.
2. Organizarea grupelor de învățare:
Copiii se grupează în 4 -5 grupe și fiecărui copil i se dă câte un simbol sau cifră ce corespunde unei
subteme. Subtema se studiază independent în cadrul fiecărei echipe de către expert. În faza
individuală fiecare copil investighează subtema dată și fișa e xpert.
3.Construirea grupelor de experți:
Experții au același număr sau simbol se unesc în scopul dezbaterii și aprofundării, clarificării,
ordonării cunoștiințelor însușite independent. Copiii prezintă rezultatul studiului independent și au
loc discuții care lămuresc noile cunoștințe care vor fi transmise echipei de învățare din care fac
parte.
4. Activități în echipa de învățare:
Experții raportează într -un mod atractiv cunoștințele colegilor de echipă care sunt și e i experți
pentru alte subteme.
Modal itatea de predare/învățare se va baza pe materiale intuitive, audio -video pentru a ușura atât
învățarea cât și predarea. Copiii ascultă activ în timp ce unul expune, apoi adresează întrebări până
este convins că a înțeles dar a și reținut întreaga informaț ie exprimată pe rând de experți.
36
Expertul adresează întrebări colegilor de grup până când este sigur că au înțeles, reținut și învățat
materialul expus.
5. Evaluarea:
Fiecare grup își prezintă rezultatele demonstrând ce au învățat. Se concep fișe de eval uare cu
întrebări pentru fiecare copil. Ca toate celelalte metode de învățare prin cooperare și această metodă
are următoarele avantaje:
– dezvoltă capacități de ascultare, cooperare, implicare activă în rezolvarea independentă a unei
sarcini;
– dezvoltă gândirea logică, critică și independentă;
– copiii învață să se documenteze din mai multe surse;
– exersează deprinderea de prezentare și expunere prin folosirea de căi variate pentru a învăța pe
ceilalți;
– învață să comunice ideile, descoperirile personale grupului;
– dispar ierahiile de grup, fiecare devenind lider pe rând;
– capătă încredere unii în alții.
Activitate matematică.
Tema : Numărul și cifra 6
Obiectivul metodei este acela de a documenta ș i prezenta rezultatele studiului independent
celorlalți, devenind expert pentru tema studiată.
Materialele folosite pentru această activitate au fost, fișe individuale de lucru și numere respectiv 1,
2, 3, 4, 5, 6.
Descrierea:
Copiii au fost împărțiți în grupe de câte cinci. Fiecare copil a primit un număr 1, 2, 3, 4, 5, 6 și o
fișă individuală.
Copiii s -au regrupat după numărul care l -au primit de exemplu toți copiii care aveau numărul 1 au
format o grupă ( grupa 1), toți copiii care au avut numărul 2 au format grupa 2, toți copiii care aveau
numărul 3 au format grupa 3, toți copiii care aveau n umărul 4 au format grupa 4, toți cei care aveau
numărul 5 au format grupa 5, toți cei care aveau numărul 6 au format grupa 6.
3. Metoda cubului
37
Este folosită în cazul în care se dorește explorarea unui subiect sau a unei situații din
mai mult e perspective – oferă posibilitatea de a dezvolta competențele necesare unei abordări
complexe și integratoare. Această metodă a fost descoperită în anul 1980.
Etapele metodei :
Se realizează un cub pe ale cărei fețe se notează cuvi ntele: DESCRIE, COMPARĂ,
ANALIZEAZĂ, ASOCIAZĂ, APLICĂ, ARGUMENTEAZĂ (altele, în funcție de resurse, nu
neapărat pe toate fețele cubului).
Se anunță tema / subiectul pus în discuție. Se împarte grupul în șase subgrupe, fiecare
subgrup rezolvând una dintre cerințele înscrise pe fețele cubului. Se comunică întregului
grup, forma finală a scrierii.
Lucrarea în formă finală poate fi desfășurată pe tablă sau pe foi albe A3 Avantajele acestei
metode sunt multiple p rintre care se enumeră și:
– determină participarea conștientă a preșcolarilor prin implicarea maximă a acestora în
rezolvarea sarcinilor.
– permite diferențierea sarcinilor de învățare;
– formează deprinderi de muncă intelectuală;
– stimulează gândirea logică a copiiilor;
– crește responsabilitatea elevului față de propria învățare, dar și față de grup;
– sporește eficiența învățării – preșcolarii învață unii de la alții;
– dezvoltă abilități de comunicare și cooperare.
Această metodă are și anumite dezavantaje:
– rezolvarea sarcinilor solicită resurse mari de timp;
– se creează un zgomot oarecare;
– facilitează erori în învățare;
– nu există un control precis asupra cantității / calității cunoștiințelor dobândite de fiecare
preșcolar.
Activitate matematică.
Tema : „Coșul cu legume”.
Material: Legume de diferite mărimi, în conformitate cu sarcina primită de fiecare
grupă.
38
Descrierea activității :
Copiii sunt impărțiți în 6 grupe a câte 3 -4 copii fiecare grupă.
Grupa 1 are sarcina de a descrie elementele reprezentate și să facă gr upe după mărime: roșii mari,
ardei mici, vinete mijlocii.
Grupa 2 are sarcina de a c ompara numărul elementelor celor doua grupe: roșii și adreii, mărimea
(mari , mici) și culoarea legumelor (roșii, galbene și verzi)
Grupa 3 analizează grosimea morcovilor alcătuind un șir crescător.
Grupa 4 asociază forma roșiilor cu forma geometrică pe care o desenează ( cerc ).
Grupa 5 deduce succesiunea elementelor dintr -un șir de legume ( ceapă, gogoșari, usturoi )
continuând șirul început.
Grupa 6 argumentează de ce șirul nu respectă alternarea culorilor.
4. Metoda Turul Galeriei
Presupune evaluarea interactivă și formativă a produselor realizate de grupul de copii. Este o
tehnică de învățare prin cooperare.
Obiectivul este acela de a elabora un plan care să conducă la finalizarea unui produs ce constituie
opinia tuturor membrilor grupului.
Se realizează parcurgând urmatoarele etape:
1. Se formează grupe a câte 3 -4 copii:
2. Copiii organizați în grupuri lucrează întâi la o problemă care se poate finaliza într -o diagramă;
3. Produsele sunt expuse pe pereții grupei care se transf ormă astfel într -o galerie expozițională
(desene, colaje, postere);
4. La semnalul educatoarei, grupurile se rotesc prin sală, pentru a examina și a discuta fiecare
produs.
5. După turul galeriei, grupurile revin la locul inițial și reexaminează propriil e produse prin
comparație cu celelalte.
Activitate matematică .
Tema : Descompunerea numărului 7.
Copiii lucrează în grupuri de câte patru. Au la dispoziție cinci minute pentru a găsi patru soluții de
descompunere a numărului 7.
În timp ce copiii lucrea ză se monitorizează activitatea lor și se oferă sprijin acolo unde este nevoie.
După scurgerea timpului alocat pentru rezolvarea cerinței se expun posterele pe pereții clasei. Se
examinează corectitudinea rezolvării descompunerii numărului 7, dacă este res pectat numărul de
39
variante propus la începutul activității, dacă sunt utilizate corect semnele convenționale învățate, se
fac notații pe marginea posterului. Timp de cinci minute fiecare grup observă dacă are notații pe
marginea posterului și aduce corecți ile necesare .
5. Metoda Schimbă pereche
Este o metodă de predare -învățare interactivă de grup care constă în rezolvarea sarcinii de lucru în
pereche.
Obiectiv : stimularea comunicării și rezolvarea de probleme prin lucrul în pereche. Materialele
folosite sunt: simboluri, fluturași, cifre, litere pentru constituirea perechilor. Etapele metodei:
1. Organizarea colectivului de copii
– copiii se împart în două grupe egale și sunt așezați în 2 cercuri concentrice pe scaune. – împărțirea
se face pri n diferite modalități:
a) se dau două feluri de simboluri, câte unu pentru fiecare grup;
b) se numără din doi în doi și copiii cu numărul 1 se așează în cercul din interior, iar cei cu numărul
2 în cercul din exterior;
c) cei din grupele mari pot primi litere mari și mici li se așează copiii cu literele mici în interior,
ceilalți în exterior formând perechea inițială;
d) dacă numărul copiiilor este impar educatoarea face pereche cu copilul respectiv.
2. Comunicarea sarcinii didactice / problemei / cazu lui – se comunică sarcina didactică sau
problema propusă pentru rezolvare, cazuri pentru studiu din activitatea copiilor.
3. Activitatea în perechi :
– copiii lucrează în perechi, ei formând perechea inițială;
– la un semnal schimbă perechea, copiii din cercul exterior se mută spre dreapta pe scaunul următor,
în sensul acelor de ceasornic;
– copiii în cercul interior rămân permanent pe loc; – perechile se schimbă mereu când se dă o nouă
sarcină de învățare, pâ nă se termină și până se ajunge la perechea inițială.
4. Prezentare a rezultatelor:
– copiii revin în cerc, sau semicerc;
– are loc analizarea ideilor perechilor;
– pe o foaie educatoarea reține concluziile.
Beneficiile metodei:
– stimulează învățarea în perechi activizând întreg colectivul;
40
– se aplică cu ușurință la vârsta preșcolară, la toate categoriile de activitate; – permite copiiilor să
lucreze în pereche cu fiecare coleg din grupă;
– dezvoltă inteligențe multiple;
– educă toleranța și înțele gerea față de opinia celuilalt;
– dezvoltă gândirea și operațiile ei, limbajul, atenția.
Activitate matematică.
Tema : „Să formăm grupe”.
Obiectiv: formarea deprinderii de a lucra în pereche pentru clasificarea obiectelor după diferite
criterii în mod i ndependent.
Material: fișe cu frunze în forme, culori, mărimi diferite, cariocă.
Descrierea:
Împărțirea copiilor în două grupe se realizează prin „exercițiunumerare” care permite formarea
grupelor cu numărul 1 și numărul 2. Se formază cele două cercuri concentrice. Are loc prezentarea
sarcinii didactice, fiecare pereche își alege câte o culoare diferită de a celorlalți. Formați grupe de
frunze, prin încercuire, după criterii la alegere.
Culoarea cu care se lucrează nu se schimbă pe parcursul activității. Fiecare pereche primește o fișă
de lucru, timp de 3 minute, o analizează și își alege un criteriu după care forează grupa de frunze.
6. Metoda Explozia stelară
Este o metodă de stimulare a creativității, o modalitate de relaxare a copiiilor și are la bază
formularea de întrebări pentru rezolvarea de probleme și noi descoperiri.
Obiectivele acestei metode sunt formularea de întrebări și realizarea de conexiuni între ideile
decoperite de cop ii în grup prin interacțiune și individual pentru rezolvarea unei probleme.
Materialul folosit: o stea mare, cinci stele mici de culoare galbenă, cinci săgeți roșii, jetoane.
Descrierea metodei.
1. Copiii așezați în semicerc propun problema de rezolvat, pe steaua mare se scrie sau se desenează
ideea centrală.
2. Pe cinci steluțe se scrie câte o întrebare de tipul: CE?, CINE?, UNDE?, DE CE?, CÂND?, iar
cinci copii din grupă extrag câte o întrebare . Fiecare copil dintre cei cinci își alege câte trei patru
colegi organizându -se astfel în cinci grupuri.
3. Grupurile cooperează în elaborarea întrebărilor.
41
4. Când expiră timpul copiii revin în semicerc în jurul steluței mari și comunică întrebările el aborate,
fie un reprezentant al grupului, fie individual, în funcție de potențialul grupei/grupului. Copiii
celorlalte grupuri răspund la întrebări sau formulează întrebări la întrebări.
5. Se apreciază întrebările copiiilor, efortul lor de a elabora într ebări corecte și modul de cooperare
și interacțiune.
Beneficiile metodei:
– reprezintă o nouă cale de realizare a obiectivelor programei;
– se utilizează în activități: lecturi după imagini, convorbiri, povestiri, jocuri didactice, activități
matematice , poezii, în activități de evaluare;
– stimulează creativ itatea în grup și individuală;
– facilitează crearea de întrebări la întrebări în grup și individual, pentru rezolvarea problemei
propuse;
– dezvoltă și exersează gândirea cauzală, divergentă, ded uctivă, inteligențele multiple, limbajul,
atenția distributivă.
Activitate matematică.
Tema: „Rezolvă problema”.
Obiective : Capacitatea de a compune și rezolva problema prin formularea de întrebări specifice
exploziei stelare.
Material : steluțe, grupe de obiecte, cifre simboluri, jucării, fluturași.
Descrierea :
1. Copii sunt așezați în semicerc și primesc sub formă de surpriză mijloacele de învățământ. Se
intuiesc materialele și se prezintă sarcina de lucru : să formuleze întrebări de tipul ce?, cine?, unde?,
de ce?, când? pentru compunerea și rezolvarea de probl eme.
2. Copiii primesc fluturași cu cifrele de la 1 la 5 și formează grupurile de lucru. Din ghiozdanul cu
surprize câte un copil de la fiecare grupă extrage o steluță pe care este scrisă întrebarea.
3. Fiecare grup gândește și formulează împreună întreb ări de tipul celei scrise pe steluță, prin care
compun și rezolvă probleme cu materialele existente.
4. La semnalul educatoarei copiii revin în semicerc și prezintă rezultatele muncii în grup, întrebările
formulate, în jurul materialelor ajutătoare manipu lându -le pentru convingere. Se pot realiza întrebări
la întrebări realizând astfel o conexiune între ideile elaborate.
5. În final se aleg întrebările al căror răspuns conduce la compunerea și rezolvarea de probleme.
Ce sunt aceste materiale?( R. Grupe d e jucării, cifre, simboluri matematice )
42
Ce puteți face cu ele? ( R. Aceste materiale pot fi grupate după mărime și după culoare )
Ce am mai putea face cu ele? ( R. Putem să le numărăm, să ne jucăm cu ele, să facem operații de
adunare și scădere )
Ce fa cem pentru a fi tot atâtea mașini roșii câte mașini galbene sunt? Cine compune o problemă cu
materialele date ? ( R. Mihai are 8 mașinuțe galbene și o grupă de mașinuțe roșii cu una mai puțin
decât cele galbene )
Cine rezolvă problema dată ?
1. Unde adău găm o mașinuță pentru a av ea tot atâtea în ambele grupe?
2. De unde luăm o mașinuță pentru a avea tot atâtea?
3. De ce nu sunt în ambele grupe tot atâtea mașinuțe?
4. Când spunem că în ambele grupe sunt tot atâtea mașini? R. În ambele grupe sunt tot atâtea
mașinute când adăugăm la cele 7 mașinuțe roșii o mașinuță, sau când din cele 8 mașinuțe galbene
luăm o mașinuță.
II.5.3 .Jocul didactic matematic
Jocul didacti c matematic reprezintă o activitate de bază, organizată în gradiniță, în scopul
dezvoltării intelectuale a copiilor preș colari.
Jocul didactic matematic este una dintre formele de organizare a activităților din grădiniță
care răspund solicitării educației contemporane, de formare a unei personalități active, creatoare,
îndrăznețe, de dezvoltare a tuturor proceselor psihice prin acț iunea directă, prin stimularea subieților
de a participa la propria formare, el fortifică energiile intelectuale și fizice ale acestora, constituind o
prezență indispensabilă în ritmul accentuat al activităților din grădiniță. În același timp facilitează
transferul cunoștințelor (termenilor, noțiunilor) matematice din planul extern în planul intern, el
oferind astfel oportunitatea educatoarei de a atinge mai ușor, prin implicarea activă a copiilor,
obiectivele stabilite de programă.
Ca și activitate ant renantă, care implică activ copiii, oferindu -le astfel multiple satisfacții de
ordin sentimental, jocul devine în grădiniță, principala formă de activitate pe care cadrul didactic o
utilizează în procesul instructiv -educativ. Jocul didactic matematic, unul dintre formele de joc
didactic din grădiniță.
43
Exercițiile -joc sau jocurile didactice pot avea multiple variante. Acestea servesc de obicei
efectuării în diferite forme a exercițiilor atât de necesare consolidării unor cunoștințe (pe plan
cognitiv) sau al formării unor deprinderi, ori dezvoltarea unor laturi ale personalității (pe plan
formativ).Variantele pot cuprinde sarcini asemănătoare dar prezente în formă diferită sau mărind
gradul de dificultate în funcție de vârstă sau nivel de cunoștințe.
Trecere a prin grade diferite de dificultate se face și pe cale metodică prin modul de
prezentare a sarcinii didactice și de desfășurare a jocului: cu explicații și exemplificare; cu explicații,
dar fără exemplificare; fără explicații, cu simpla enunțare a sarcini i.
Jocurile didactice, prin marea lor diversitate, prin variantele pe care le poate avea fiecare
dintre ele, precum și prin faptul că pot fi jucate de o clasă întreagă sau de grupe de copii sau chiar
individual constituie un instrument maleabil.
Organi zarea activităților matematice sub forma jocului didactic realizează modificări
semnificative atât în conținutul, dar și în calitatea proceselor cognitive. Prin joc, activitatea
matematică devine mijloc de formare intelectuală:
• jocul face trecerea în etape de la acțiunea practică spre acțiunea mintală;
• favorizează dezvoltarea aptitudinilor imaginative (imaginația reproductivă și creatoare);
• realizează trecerea de la reproducerea imitativă la combinarea reprezentărilor în imagini;
Organizarea a ctivităților matematice sub forma jocului didactic oferă multiple avantaje de
ordin metodologic:
• același conținut matematic se consolidează, se poate repeta și totuși jocul pare nou, prin
modificarea situațiilor de învățare și a sarcinilor de lucru;
• aceeași sărcină (obiectiv) se exersează pe conținuturi și materiale diferite, cu reguli noi de
joc, în alte situații de instruire;
• regulile și elementele de joc modifică succesiunea acțiunilor, ritmul de lucru al copiilor;
• stimulează și exerse ază limbajul în direcția urmărită prin obiectivul operațional, dar și
aspecte comportamentale prin regulile de joc;
• în cadrul aceluiași joc, repetarea răspunsurilor, în scopul obținerii performanțelor și
reproducerea unui model de limbaj adaptat conțin utului pot fi reguli de joc.
Ca formă de activitate, jocul didactic este specific, pentru vârstele mici, iar forma dominantă
de organizare a instruirii pentru vârstele mai mari o constituie activitățile pe bază de exercițiu cu
material individual ce incl ude elemente de joc.
44
CAPITOLUL III – CERCETAREA PRIVIND STATEGIILE DE STIMULARE A
ABILITĂȚILOR PRIN METODE INTERACTIVE ÎN CADRUL ACTIVITĂȚILOR
MATEMATICE LA PREȘCOLARILOR
III.1.Scopul cercetării
Scopul acestui demers experimental a fost stimularea abilităților matematice prin
intermediul metodele interactive care au contribuie la realizarea obiectivelor propuse în cadrul
activităților matematice la grupa mare.
III.2.Ipoteza cercetării
Am presupus ca prin utilizarea metode lor interactive în predarea -învățarea -evaluarea
noțiunilor matematice la grădiniță atunci preșcolarii vor fi stimulați să se implice conștient, creativ și
activ în rezolvarea sarcinilor primite și performanțele vor fi îmbună tățite.
III.3.Obiectivele cercetăr ii
Stimularea formării și dezvoltarea limbajului matematic al preșcolarului prin utilizarea metodelor
interactive în activitățile matematice.
Dezvoltarea unor operații ale gândirii: analiza, sinteza, comparația, generalizarea și abstractizarea
precum și a unor calități ale acesteia: independența, promptitudinea, corectitudinea .
Formarea unor deprinderi de activitate intelectuală: de a asculta cu atenție cerințele formulate, de a
răspunde la întrebări, de a completa și analiza răspunsurile celorlalți colegi , de a găsi soluții, de a
pune întrebări .
Determinarea nivelului de pregătire al preșcolarilor implicați în cercetarea.
Înregistrarea, monitorizarea și compararea rezultatelor obținute la copiii grup elor experimentale.
III.4.Variabilele cercetării
III.4.1.Variabila independentă
45
utilizarea metodele interactive introduse în cadrul activităților matematice: metoda mozaic, metoda
cubului, explozia stelară, metoda cadranelor, schimbă perechea, turul galeriei.
III.4.2.Variabila dependentă
stimularea și eficientizarea învățării, însemnând creșterea performanțelor matematice ale acestora.
performanța copiilor se modifică ca urmare a introducerii metodelor interactive în cadrul
activităților matematice.
III.5.Metodologia cercetării
Este recunoscută ideea că educarea și cunoașterea copilului constituie momentele solidare
ale aceleiași activități ,, profesorul cunoaște elevul educându -l și îl educă mai bine cunoscându -l’’
Testarea s -a efectuat în timpul programului instructiv -educativ , câte 20 -25 de minute, în sala
de grupă, unde preșcolarii îsi desfășoară activitatea zilnică.
Pentru confirmarea ipotezei s -au utilizat ca metode de cercetare experimentul
psiho pedagogic, observația sistematică, autoobservația și testul.
III.5.1.Experimentul psihopedagogic
Experimentul psihopedagogic sau experimentarea constă, practic, în provocarea anumitor
fapte pedagogice, în scopul studierii lor. Pe baza rezultatelor obținute în cadrul experimentului
didactic, ipoteza cercetării este confirmată sau infirmată și eventual se sugerează alte întrebări sau
ipoteze.
Cercetarea pedagogic ă a presupus parcurgerea a trei etape :
Etapa preexmerimentală
Etapa experimentală
Etapa postexperimentală
În prima etapă ,etapa preexperimentală (etapa cu caracter constatativ sau pretestul) am stabilit
nivelul grupei la momentul inițierii experimentului psihopedagogic. Acest lucru a fost posibil prin:
verificarea datelor obținute în urma observărilor directe a activității și a comportamentului
preșcolarilor precum și prin valorificarea datelor o bținute în urma aplicărilor unui test de evaluare
inițială.
46
În a doua etapă ,etapa experimentală a presupus introducerea la grupă a variabilei independente
respectiv utilizarea în cadrul activităților matematice a metodelor și jocului didactic în vederea
formării și dezvoltării limbajului matematic. De asemenea pe parcursul acestei etape s -a avut în
vedere: verificarea gradului de asimilare și înțelegere a cunoștințelor, stabilirea valorilor variabilelor
dependente și adoptarea unor măsuri de ameliorare. A ctivitățile didactice au fost monitorizate prin
observarea sistematică și evaluarea formativă.
În a treia etapă, etapa postexperimentală (etapă de control sau posttestul) a presupus
administrarea eșantionului de subiecți a unui test de evaluare finală urmăr ind același conținut.
Datele și rezultatele obținute au fost comparate cu cele înregistrate inițial.
III.5.2.Metoda observării sistematice
În cercetările pedagogice, metoda observației sistematice , presupune urmărirea intenționată,
metodică și sistematică a unui eveniment sau a unui complex de evenimente educaționale, în condiții
obișnuite de existență și desfășurare (fără nici o intervenție din partea cercetătorului), în scopul
explicării, înțelegerii și ameliorării lor.
,,Observația, ca metod ă, constă într -o urmărire atentă și sistematică a unor reacții psihice cu
scopul de a sesiza aspectele lor esențiale” (Cosmovici, A., 1996, pag.30).
În cazul de față, observația a fost valorificată de educatoare atât la grupa de control cât și la
cea exp erimentală, stabilindu -se în prealabil aspectele ce trebuie observate (nivelul de implicare al
preșcolarilor în cadrul activităților de matematică și a comportamentului acestora în timpul
desfășurării jocurilor, reacțiile preșcolarilor implicați în cerceta re, precum și orice eveniment ivit pe
parcurs, cu relevanță în cercetare.
Mediul în care s -a desfășurat observația a fost sala de grupă, copii neștiind că sunt observați.
Această observare, prezintă avantajul de a înregistra toate comportamentele ce apar în
perioada observației, indiferent de frecvența apariției.
III.5.3.Metoda autoobservației
Ca metoda de cercetare, metoda autoobservației presupune „scufundarea”
cercetătorului în experiența sau situația analizată și studierea propriilor sale t răiri af ective, gânduri,
stări interioare, sentimente, motivații, așteptări, dorințe, reacții, comportamente, prestații, ceea ce
sprijină înțelegerea fenomenelor investigate.
Am folosit această metodă în toate etapele experimentului psihopedagogic, fiind permanent
preocupată de proiectarea, realizarea, evaluarea și reglarea propriei activități
47
III.5.4.Metoda testelor
Testele reprezintă un instrument de cercetare alcătuit dintr -un ansamblu de itemi, care
vizează cunoașterea fondului informativ și formativ, dobândit de subiecții investigați, respectiv
identificarea prezenței sau absenței unor cunoștințe, capacități, competențe.
A fost utilizat pentru a măsura cât mai exact volumul și calitatea limbajului matematic al
preșcolarilor, înainte și după efectuarea experimentului.
Numărul și natura acestora variază în funcție de tema abordată, ipoteza formulată. În etapa
postexperimentală, s -a alocat un nou test de evaluare pentr u preșcolarii grupei mijlocii în
următoarele scopuri: relevarea modului de evoluție a grupei, compararea datelor de start cu cele
finale, stabilirea diferențelor dintre rezultatele obținute și stabilirea eficienței actului didactic
datorate implicării acti ve a copiilor în jocurile didactice desfășurate. În această etapă cercetătorul
este interesat să stabilească dacă diferența dintre performanțele inițiale și cele obținute în cadrul
posttestului este semnificativă, caz în care se confirmă și ipoteza cercetă rii.
III.6.Prezentarea eșantioanelor
III.6.1.Eșantionul de subiecți
Cercetarea a fost efectuată pe un grup de copii preșcolari, eșantionați aleator, în cadrul natural în
care ei își desfășoară activitatea zilnică.
Pentru cercetarea întreprinsă, s -a utilizat tehnica eșantionului unic, același grup experimental
fiind urmărit în etape diferite.
Descrierea grupei de preșcolari :
Cercetarea psihopedagogică s -a desfășurat pe un singur eșantion, fiind implicată grupa mare de
la Grădinița cu Program Prelung it nr. 5 din Reghin , grupă formată din 18 copii cu vârs te cuprinse
între 4 și 5 ani.
Grupul experimental este unul omogen din următoarele puncte de vedere: au aceeași vârstă,
prezintă același nivel de dezvoltare, în ceea ce privește:
-cunoștințele, priceperile și deprinderile acumulate și însușite;
-capacitatea de concentrare a atenție i și stabilitatea acesteia, de antrenare a voinței și a
motivației în activitățile didactice;
48
-capacitatea de exprimare verbală, de operare cu noțiuni diverse, capaci tatea de orientare
spațială, precum și din punct de vedere fizic .
III.6.2.Eșantionul de conținut
Experimentul didactic a constat în abordarea conținutul pe care programa îl prevede pentru
domeniul Științe.
Din aria curriculară Științe am abordat Matematica, axându -mă pe următoarele tipuri de
conținuturi:
diferențierea obiectelor după diferite criterii (formă, mărime, culoare, grosime)
aprecierea globală a cantității și apreciere prin punere în perechi în limitele 1 -10 (multe, puține, tot
atâtea );
forme geometrice (cerc, pătrat, triunghi, dreptunghi);
număr atul și cifrele de la 1 la 10;
alcătuirea grupelor d e obiecte în limitele 1 -10;
recunoașterea și denumire a cifrelor în intervalul 1 -10;
asocierea cantit ății la cifra corespunzătoare;
descoperirea cifrei care lipsește într -un șir dat;
formarea șirului crescător și descrescător în limitele 1 -10;
compunerea și descompunerea numerelor în intervalul 1 -10;
vecinii din dreapta sau din stânga unui număr (cifre) dat;
poziția unui obiect într -un și r utilizând numeralul ordinal;
efectuarea operațiilor de adunare și scădere cu 1 -2 elemente, în limitele 1 -10, prin manipulare de
obiecte.
III.7.Locul și perioada desfășurării cercetării
Locul de desfășurarea a cercetării:
Locul de desfășurarea a cercetării psihopedagogice, a fost în incita unității de
învățământ Grădinița cu Program Prelungit nr. 5 din Reghin
Perioada de desfășurarea:
Cercetarea psihopedagogică s -a desfășurat pe întreg parcursul anului școl ar 2018 –
2019.
49
III.8.Desfășurarea cercetării
III.8.1.Etapa preexperimentală
Acestă etapă are rolul de a stabili nivelul existent în momentul inițierii cercetării, adică
nivelul cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor intelectuale ale copiilor . Pentru a testa nivelul de
cunoștințe al copiilor în cadrul activităților matematice am elaborat și aplicat un pretest(test inițial).
50
Pretestul
1.Formează mulțimea figurilor geometrice după formă.
2.Desenează cu un cerc mai puțin decât pătratele și formează perechi între elementele celor două
mulțimi.
51
3.Desenează în căsuțele goale tot atâtea cerculețe cât arată cifra.
4.Desenează cu un element mai puțin decât cifra:
2
4
6
3
5
4
5
3
52
Barem de corectare al pretestului:
ITEMI
Formează prin încercuire 3 grupe de mulțimi.
Desenează cu un cerc mai puțin decât pătratele și formează perechi între elementele
celor două mulțimi .
Desenează corect în căsuțele goale tot atâtea cerculețe cât arată cifra.
Desenează corect cu un element mai puțin decât cifra Cotare
1 p
1p
1 p
1 p
Total 4 p.
III.8.2.Etapa experimentală
În cadrul acestei etape am aplicat metode interactive.
1. Metoda „Cubul” aplicată în cadrul jocului didactic matematic
„Așază -mă la căsuța mea din cartierul meu “ (conform anexei 1)
Obiectivul metodei : acestă metodă vizează descrierea, comparația, asocierea, analizarea,
aplicarea și argumentarea atunci când se dorește explorarea unui subiect nou sau unul deja cunoscut
pentru a fi îmbogățit cu alte cunoștințe.
Materialul didactic : pe care l -am folosit a fost trusa Diennes confecționate din diferite
materiale (lemn, plastic, polistiren, carton), cubul. Introducerea în joc am făcut -o prin prezentarea
unor planșe pe care sunt desenate: pe prima planșă căsuțe din pătrate și triunghiuri de măsuri
diferite, pe a doua planșă au fost desenate căsuțe din triunghiuri și dreptunghiuri, pe a treia planșă
căsuțe din cercuri și triunghiuri. Doi copii au lecturat aceste planșe, după care au purtat o scurta
conversație despre construcția caselor pentru oameni și despre instrumentele de lucru și materialele
care se folosesc la construirea caselor.
Desfășurarea activității : am anunțat copiii că ne vom juca jocul logic matematic „Așază -mă
la căsuța mea din cartierul meu“. Le -am spus că prin intermediul acestui joc vor înv ăța să efectueze
53
operații logice cu piesele geometrice, recunoscându -le, descriindu -le, comparându -le, asociându -le,
argumentându -le părerile pro și contra. Am împărțit copii în șase echipe prin tragere la sorți cu
ajutorul cubului; pe fiecare față a cubul ui sunt notate cuvintele: descrie, compară, analizează,
asociază, aplică, argumentează. Pe covor au existat trei cercuri desenate de culori diferite fiecare
reprezentând câte un cartier, primul cartier a fost „Cartierul căsuțelor pătrate”, al doilea „Carti erul
căsuțelor dreptunghice”, iar al treilea, „Cartierul căsuțelor cercuri”; triunghiul va fi folosit la
acoperișurile caselor.
Pe rând câte un copil de la fiecare echipă a venit în față și a ales o piesă geometrică, care a
fost înmânată la prima echipă. Acestă echipă a descris toate însușirile piesei ( culoare, formă,
mărimea, grosimea ), piesa a fost dată la a doua echipă, și a fost comparată cu altă piesă primită de
la cadrul didactic ( exemplu un pătrat cu un dreptunghi de aceeași culoare sau nu, de ac eeași mărime
sau nu de aceeași grosime sau nu) apoi piesa geometrică a ajuns la a treia echipă aceasta a asociat
piesa cu unele obiecte din mediul înconjurător și a stabilit asemănări ale formei. Piesa a trecut la a
patra echipă care a spus din ce este con fecționată figura geometrică și au denumit alte obiecte din
același material. Cea de -a cincea echipă a așezat piesa în casuță și în cartierul respectiv, de exemplu
„Cartierul căsuțelor pătrate”, „Cartierul căsuțelor dreptunghice” ultima echipă a argumenta t pro și
contra de ce au construit colegii lor aceste cartiere.
Fiecare răspuns bun dat a fost stimulat. Dacă răspunsul dat de copil este negativ, atunci
echipa va fi penalizată, răspunsul corect fiind dat de copilul „arhitect șef”.
2. Metoda „Mozaic ” aplicată în cadrul jocului matematic :
„Numărul și cifra 6” (conform anexei 2)
Obiectivul metodei: este acela de a documenta și prezenta rezultatele studiului
independent celorlalți, devenind expert pentru tema studiată.
Materialele didactice : folosite pentru această activitate au fost, fișe individuale de lucru și
cifrele 1, 2, 3, 4, 5, 6.
Desfășurarea activității : Copiii au fost împărțiți în grupe, o grupă a fost alcătuită din șase
copii. Fiecare a primit câte o cifră 1, 2, 3, 4, 5, 6 și o fișă individuală. Copiii s -au regrupat după
numărul care l -au primit de exemplu toți copiii care aveau numărul 1 au format o grupă ( grupa 1),
toți copiii care au avut numărul 2 au format grupa 2 și tot așa până la grupa 6. Grupați în acest fel ei
54
au lucr at în grupa lor (cea nou inființată ), după care s -au regrupat ca la început și au devenit experți
în grupul lor. Au prezentat colegilor conținutul fișei și au dat lămuriri unde a fost cazul.
S-a monitorizat activitatea copiilor.
Copiii cu cifra 1 pe pie pt
Desenează un obiect care să semene cu cifra 6.
Copiii cu cifra 2 pe piept
Numără și desenează în a doua mulțime cu un element mai mult.
Copiii cu cifra 3 pe piept
Pune cifra corespunzătoare numărului de elemente.
55
Copiii cu cifra 4 pe piept
Unește punctele pentru a obține acoperișul casei.
3
6
1 2 4 5
Copiii cu cifra 5 pe piept
Trasează drumul de la soare până la lună și invers.
Copiii cu cifra 6 pe piept
Scrie un rând cu cifra pe care o ai prinsă pe piept folosind carioca.
56
3.Metoda „Cadranelor” am folosit -o în cadrul activităților matematice prin intermediul
unei fișe, exemplificată mai jos, tema fiind „ Numărul și cifra 6 ”– consolidare (conform anexei 3).
Rezolvarea fișei s -a făcut individual .
1.Formează mulțimi. Unește -le cu cifra 2.Număra elementele care sunt în prima mulțime și
Desenează în a doua mulțime cu un element mai mult.
corespunzătoare numărului de elemente Scrie câte un element în fiecare mulțime.
|
6 3 4
|
3.Descompune numărul 6. 4. Încercuiește vecinii numărului 4.
1 2 3 4 5
57
4.Metoda interactivă „Schimbă perechea !”.(conform anexei 4)
Obiectivul acestei metode este acela de a simula comunicarea și rezolvarea de probleme prin lucru
în pereche.
Tema : „ Spune vecinul mare/ mic! “.
Desfășurarea activității : am organizat copiii în două grupe egale. Fiecare copil a ocupat un scaun,
fie în cercul din interior, fie în cercul exterior. Stând față în față, fiecare copil are un partener. O dată
așezați am c omunicat cerința „Spune vecinul mare/ mic! “, după care copiii au lucrat doi câte doi
pentru câteva minute. Copilul aflat în cercul interior spune un număr iar celălalt vecinii. Apoi copiii
din cercul exterior s -au mutat un loc mai la dreapta pentru a schi mba partenerii, realizând astfel o
nouă pereche. Jocul a continuat până când s -a ajuns la partenerii inițiali. A avut loc analiza ideilor și
s-au elaborat concluzii. Copiii s -au regrupat și pe tabla magnetică au aranjat în ordine crescătoare/
descrescătoar e șirul numeric în limitele 1 -8.
III.8.3. Etapa postexperimentală(posttest)
În această etapă a experimentului, am aplicat eșantionului de subiecți un test de evaluare a
cunoștințelor. Am aplicat posttestul pentru a stabili modul în care preșcolarii au e voluat, s -au
înregistrat datele în tabele, apoi au fost comparate cu cele inițiale, această comparație permițându -ne
o interpretare obiectivă a rezultatelor celor două testări.
POSTTESTUL
1. Formează mulțimile figurilor geometrice de același fel și încercuiește în tabel cifra care
corespunde numărului elementelor fiecăreia .
58
2. Formează perechi între elementele mulțimilor, apoi scrie în fiecare casetă tot atâtea linii câte
elemente sunt.
59
3. Colorează căsuța unde găsești cifra 8.
1 4 8 6 3 5 7 8 0 2
8 7 4 3 1 8 6 3 8 1
4. Caută vecinii mai mici și mai mari ai numerelor din coloană .
4
5
6
7
8
5.Identifică li colorează formele geometrice în felul următor: pătratul cu albastru , cercul cu
roșu, triunghiul cu galben și dreptunghiul cu verde .
60
Barem de corectare a postestului:
Formează mulțimile figurilor geometrice de același fel și încercuiește în
tabel cifra care corespunde numărului elementelor fiecăreia .
Formează perechi între elementele mulțimilor, apoi scrie în fiecare casetă tot
atâtea linii câte elemente sunt .
Colorează căsuța unde găsești cifra 8.
Caută vecinii mai mici și mai mari ai numerelor din coloană
Identifică li colorează formele geometrice în felul următor: pătratul cu
albastru, cercul cu roșu, triunghiul cu galben și dreptunghiul cu verde. 1 p
1 p
0.50 p
0.50 p
1 p
Total 4 p
III.9.Prezentarea, preluarea și interpretarea rezultatelor cercetării
Pentru interpretarea rezultatelor în urma aplicării testelor cotarea s -a efectuat de la 4 puncte
la 0 puncte, după cum urmează:
ITEMI
Toți itemii rezolvați corect
3 itemi rezolvați corect
2 itemi rezolvați corect
1 item rezolvat corect
Nici un item rezolvat corect COTARE
4 p
3 p
2 p
1 p
0 p
A. Etapa preexperimentală
În urma aplicării acestei probe preșcolarii au obținut următoarele rezultate :
Tabel 1.III. Rezultatele grupei experimentale la pretest
61
Nr. CRT Rezultate Nr. de copii Procente
1. Foarte bine 5 27,777 %
2. Bine 6 33,333 %
3. Suficient 3 16,666 %
4. Insuficient 4 22,222 %
În urma probei aplicate,în cadrul grupei experimentale (așa cum reiese din graficul
reprezentat mai sus), 5 subiecți au obținut calificativul Foarte Bine, ceea ce reprezintă 27,777% din
cei 18 subiecți ai grupei, 6 subiecți calificativul Bine, ceea ce reprezintă 33,333% din numărul de
subiecți, 3 dintre ei calificativ ul Suficient, ceea ce repreintă 16,666% din numărul de subiecți, 4
subiecți Insuficient, ceea ce reprezintă 22,222% din totalul de copii.
Diagrama 1.III. Situația grupei experimentale la pretest
B. Etapa postexperimentală( posttestul)
0123456
Foarte bine
Bine
Suficient
Insuficient
62
În urma aplicării acestei probe preșcolarii au obținut următoarele rezultate:
Tabel 2 .III. Rezultatele grupei experimentale la prosttest
Nr. CRT Rezultate Nr. de copii Procente
1. Foarte bine 12 66,666%
2. Bine 3 16,666%
3. Suficient 2 11,111%
4. Insuficient 1 5,555%
Diagrama 2.III.Situația grupei experimentale la posttest
024681012
Foarte Bine Bine Suficient Insuficient
63
Compararea rezultatelor la etapa preexperimentală și etapa postexperimentală
Tabel 3.III. Rezultatele comparate obținute de grupa experimentală la pretest și posttest
Calificative Foarte Bine Bine Suficient Insuficient
Rezultate
pretest(nr. copii) 5 6 3 4
Rezultate
posttest(nr.copii) 12 3 2 1
Diagrama 3.III.Situațiile comparate obținute de grupa experimentală la pretest și posttest
Comparativ cu proba inițială:
Progresul la grupa experimentală: numărul calificativelor Foarte Bine a crescut la a doua
probă cu 38,88%, numărul calificativelor Bine a scăzut cu 16,677%, numărul calificativelor
Suficient a scăzut cu 5,55% și numărul calificativelor Insuficient a scăzut cu 16,677%.
Datele obținute confirmă ipoteza cercetării pedagogice, ceea că metodele interactive
contribuie la însușirea mult mai rapidă a noțiunilor matematice în cazul preșcolarilor de la Grădinită
cu P.P. Nr.5 din Reghin.
024681012
Foarte Bine Bine Suficient InsuficientA doua probă
Prima probă
64
CAP ITOLUL IV
CONCLUZII
În urma experimentului psiho -pedagogic prin desfășurarea activităților practice, am observat
că metodele interactive au fost foarte bine primite de către copii, ei participând cu mare interes la
rezolvarea tuturor sarcinilor, fapt ce a dus la rezultate pozitive.
De asemenea considerăm că metodele interactive au un rol foarte important în dezvoltarea
personalității copilului, acesta învățând să își impună punctul de vedere, să își formeze propriile idei,
să găsească o alternat ivă proprie de rezolvare a unei probleme.
Noțiunile matamatice predate cu ajutorul metodelor interactive au devenit mult mai
accesibile, acestea fiind oferite într -un cadru mult mai atractiv și interesant. Ele au stârnit
curiozitatea și au scos în evidenț ă inventivitatea copiilor astfel încat ei au asimilat informația oferită
mult mai ușor. Un învățământ modern, bine conceput permite inițiativa, spontaneitatea și
creativitatea copiilor, dar și dirijarea, îndrumarea lor, rolul educatoarei căpătând noi vale nțe,
depășind optica tradițională prin care era un furnizor de informații.
Utilizarea metodelor interactive de predare – învățare în activitatea didactică contribuie la
îmbunătățirea calității procesului instructiv – educativ, având un caracter activ – participativ și o
reală valoare activ – formativă asupra personalității preșcolarului.
Aplicând metodele interactive am ajuns la urmatoarele concluzii:
1. După fiecare metodă aplicată se pot obține performanțe pe care copiii le percep și -i fac
responsabil i în rezolvarea sarcinilor de lucru viitoare;
2. Copiii înțeleg și observă că implicarea lor este diferită, dar încurajați își vor cultiva
dorința de a se implica în rezolvarea sarcinilor de grup;
3. Grupul înțelege prin exercițiu să nu -și marginalizeze partenerii de grup, să aibă răbdare cu
ei, exersându -și toleranța reciproc;
4. Copiii se stimulează reciproc, se ajută, cooperează pentru a rezolva o problemă cu care se
confruntă, negociază soluțiile individuale, iar atunci când au de realizat un produs, fiecare își aduce
contribuția în funcție de abilitățile de care dispune;
65
5. Construirea diferențiată a sarcinilor de învățare trebuie să fie realizată cu maximum de
profesionalism, astfel încât să faciliteze succesul atât al sarcinii în sine, cât și al fiecărui copil.
Așadar, ipoteza de la care am pornit în cadrul cercetării noastre a fost confirmată, iar
obiectivele atinse, ceea ce mă determină să îmi propun utilizarea cu preponderență a acestor metode
interactive în demersul pedagogic al activităților la grupă.
BIBLIOGRAFIE
1. Albulescu, I., (2008), Pragmatica predării. A ctivitatea profesorului intre rutină și
creativitate, Ediție revăzută și adăugită, Editura Paralela 45, Pitești
2. Bocoș, M., Avram, I., Calatano, H., Someșan, E., (coord. 2009), Pedagogia învățământului
preșcolar. Instrumente didactice, Editura Presa Univ ersitară Clujeană, Cluj -Napoca
3.Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M. (2002) Metode interactive de grup Editura
Arves, Craiova
4. Bruner, J., (1970), Pentru o teorie a instruirii Editura Didactica și Pedogogia București
5.Cerghit, I. (2006) Metode de Învățământ , Editura Polirom, Iași
6.Colceriu, L., (2008), Psihopedagogia Învățământului Preșcolar, Sinteza de materiale
7.Chiș, V.,(2014), Fundamentele pedagogiei. Repere tematice pentru studenți și profesori,
Editura EIKON, Cluj -Napoca
8.Chiș, O., Juca n, D., (2013), Ghid de practică pedagogică în învățământul primar și
preșcolar, Editura EIKON, Cluj -Napoca
9.Cucoș, C.,(2002), Pedagogie, Editura Polirom, Iași
10.Danciu, E.L., (2007) Teoria și metodologia instruirii, Note de curs, editura Nagard, Logoj
11.Glava, A., Glava, C.,(2002), Introducerea în pedagogia preșcolară, Editura Dacia, Cluj –
Napoca
12.Glava, A., Suport de curs ,, Pedagigia învățământului primar și preșcolar’’ Universitatea
Babeș -Bolyai, Cluj -Napoca, Facultatea de Psihologie și Științele al e Educației
13.Neagu, M., Beraru, G.,(1995), Activității matematice în grădiniță , îndrumător
metodologic, Editura AS’S
14.Petrovici, C.,(2014), Didactica activitățiilor matematice în grădiniță, Editura Polirom
66
15.Piaget, J., Inhelder, B., (2005), Psihologia copilului , Editura Cartier , Chișinău
16.Roșu, M., Pedagogia învățământului primar și preșcolar, Ministerul Educației și
Cercetării – Proiectul pentru Învățământul Rural
17.Someșan, E., (2013), Modelarea în predarea și învățarea matematicii în ciclul primar,
Editura Nico, Târgu Mureș
18.Stan, C., (2001), Teoria educației, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj -Napoca
19.Tăbîrcă, M., Manea, A., Suport didactic ,,Aplicarea Curriculum -lui pentru Învățământul
Preșcolar’’ , Editura Delta Cart Educațional
20.Volcov, G.N.(1969), Sociologia științei, Editura Politica, București
***CURRICULUM PENTRU EDUCAȚIE TIMPURIE (copii de la naștere la 6 ani) ,
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
67
ANEXE
ANEXA 1
PROIECT DIDACTIC
Grupa : mare “ALBINUȚELE”
Unitatea de învățământ : G.P.P nr. 5 -Reghin
Categoria de activitate : Activitate matematică
Tema : Operații cu mulțimi de forme geometrice
Subtema : „Așază -mă la căsuța mea din cartierul meu!”
Formă de realizare : joc logic de descriere și comparare prin folosirea metodei interactive
„Cubul”
Formă de organizare : pe grupe
Tipul de activitate : fixare și consolidare de cunoștințe, priceperi și deprinderi
Scopul: Consolidarea deprinderii de a construi mulțimi de forme geometrice, după criteriile
învățate: al formei, mărimii, culorii, grosimii.
Obiective operaționale:
O1 – să descrie piesele geometrice după formă, mărime, culoare și grosime;
O2 – să compar e două piese, asemănări și deosebiri;
O3 – să asocieze piesa cu un obiect asemănător din mediul înconjurător , stabilind asemănări
ale formei;
O4 – să analizeze din ce material este făcută piesa geometrică;
O5 – să grupeze prin argumentarea apartenenței unei figuri geometrice la „Cartierul
căsuțelor” corespunzător.
Sarcina didactică : – gruparea pieselor geometrice de același fel după formă, împărțirea lor
după mărime, culoare, grosime.
68
Reguli de joc:
– grupa de copii va fi împărțită în 6 echipe, iar prin aruncarea zarului, fiecare va avea câte o
sarcină de îndeplinit: prima va descrie piesele geometrice, a II -a va compara două piese
asemănătoare, a III -a va asocia piesa cu un element din natură , a IV -a va analiza materialul din care
este confecționată piesa geometrică, a V -a va construi căsuțe cu ajutorul pieselor descrise, a VI -a va
argumenta pro și contra o serie de motive ale căsuțelor construite din piese geometrice;
– fiecare copil de la fiecare echipă va trebui să execute sarcinile trasate enumerând,
descriind, comparând, asociind, analizând și construind cartierul de „căsuțe”.
Elemente de joc : întrecerea, cooperarea, recompensarea, penalizare.
Strategii didactice :
Meto de și procedee :
o interactive: „Cubul”;
o bazate pe acțiune: – reală : exercițiul – fictivă: jocul
o expozitive: explicația, conversația, problematizarea
o de explorare directă: observația
o de evaluare: verificare orală, observarea curentă, aprecieri verba le și stimulative, analiza produselor
activității
Material didactic : planșe, zar, trusa Diennes confecționate din diferite materiale (lemn, plastic,
polistiren, carton).
Locul de desfășurare : sala de grupă
Durata : 30-40 min.
Material bibliografic :
1. Neagu, M., Beraru, G., (2002) Activități matematice în grădinița de copii. Îndrumător
metodologic, Editura Polirom, Iași
2.*** Curriculum pentru învățământul preșcolar( 3 -6/7 ani), (2008);
3.*** Revista Învățământul preșcolar, nr. 1 -2/2006
69
Desfășurarea activității:
Secvențele activității
didactice Conținut științific Strategii didactice Evaluare
(instrumente și
indicatori)
Moment
organizatoric Se creează condiții
pentru o bună
desfă șurare a
activității:
-aerisirea sălii de
grupă;
-așezarea mobilierului;
-pregăti rea materialelor
necesare;
-intrarea ordonată a
copiilor în sala de
grupă
Captarea atenției Introducerea în joc se
va realiza prin
prezentarea unor
planșe pe care sunt
desenate: pe prima
planșă căsuțe din
pătrate și triunghiuri de
măsuri diferite, pe a
doua planșă vor fi
desenate căsuțe din
triunghiuri și
dreptunghiuri, pe a
treia planșă căsuțe din
cercuri și triunghiuri.
Doi copii vor lectura
aceste planșe, dupa convorbirea descrierea
planșe comportamentul verbal
asigurarea interesului
copiilor pentru
activitatea propusă
70
care s e va purta o
scurtă conversație
despre construcția
caselor pentru oameni
și despre instrumentele
de lucru și materialele
care se folosesc la
construirea acestora .
Enunțarea temei și a
obiectivelor Astăzi la activitatea
matematică ne vom
juca jocul logic
matematic: “Așază -mă
la căsuța mea din
cartierul meu!”. Prin
intermediul acestui joc
vom învăța să
efectuăm operații
logice cu piesele
geometric e,
recunoscându –
le,descriindu -le,
comparându -le,
asociindule,
argumentând părerile
pro și contra. conversația explicația capacitatea de
înțelegere a
obiectivelor
Reactualizarea
cunoștințelor Cer copiilor să
enumere piesele
geometrice învățate
(cercul, pătratul,
triunghiul,
dreptunghiul) Forme geometrice Analiza răspunsurilor
71
Desfășurarea
activității Cu ajutorul meu se
prezintă materialul
didactic de către
preșcolari: piese
geometrice de diferite
mărimi, materiale și
culori. Explicarea și
demonst rarea jocului –
organizarea grupei de
copii în șase echipe
prin tragere la sorți cu
ajutorul cubului; – pe
fiecare față a cubului
sunt notate cuvintele:
descrie, compară,
analizează, asociază,
aplică, argumentează; –
pe covor există trei
cercuri dese nate de
culori diferite fiecare
reprezentând câte un
cartier, primul cartier
va fi “Cartierul
căsuțelor pătrate”, al
doilea va fi “Cartierul
căsuțelor
dreptunghice”, iar al
treilea va fi denumit,
“Cartierul căsuțelor
cercuri”; – triunghiurile
va fi folosit la
acoperișurile caselor; –
„Cubul” conversația
examinatoare
explicația exercițiul
se va aprecia gândirea
logică
aplicarea cunoștintele
72
câte un copil, pe rând
de la fiecare echipă, va
veni în față și va alege
o piesă geometrică;
aceasta va fi înmânată
primei echipe care va
descrie toate însușirile
piesei (culoarea,
forma, mărimea,
grosimea); – piesa va
fi dată apoi celei de -a
doua echipă, care o va
compara cu o altă piesă
primită de la mine
(exemplu: un pătrat cu
un dreptunghi de
aceeași culoare sau nu,
de aceeași mărimi sau
nu, de aceeași grosime
sau nu…); – piesa
geometrică ajunge la
echipa a treia care o va
asocia cu unele obiecte
din mediul
înconjurător, stabilind
asemănări ale formei;
– din nou piesa va trece
la a patra echipă care
are sarcina să spună
din ce este
confecționată figura
geometrică și să figuri geometrice individuale și în grup
73
denumească ș i alte
obiecte din același
material; – cea de -a
cincea echipă va așeza
piesa la căsuța și
cartierul respectiv, de
exemplu: “Cartierul
căsuțelor pătrate”,
“Cartierul căsuțelor
dreptunghice” etc.; –
ultima echipă va
argumenta pro și
contra de ce au
construi t colegii lor
aceste cartiere.
Obținerea
performanței Copiii își îndeplinesc
sarcinile de lucru. Se
urmărește implicarea
fiecărui component al
grupei în derularea
jocului didactic . Aprecieri asupra
comportamentului
rezolvarea sarcinilor
jocului
Asigurarea retenției
și a transferului Se cere reamintirea
titlului jocului pentru
fixarea acestuia și
explicarea sarcinilor de
lucru ale fiecărei
echipe chestionare orală
Evaluare Se vor lua în
considerare
următoarele criterii:
– colaborare cu ceilalți
colegi din grup; explicația
conversația evaluare de grup și
individuală aprecieri
verbale
74
– respectarea regulilor
jocului;
– numărul răspunsurile
corecte;
Raportarea rezultatelor
la obiective și la
celelalte anterioare.
Încheierea activității -se stabilesc
câștigătorii;
– se oferă recompense
și se fac aprecieri
asupra
comportamentului
copiilor pe parcursul
activității Aprecierea verbală recompense
Anexa 2
PROIECT DIDACTIC
Grupa : mare „ALBINUȚELE”
Unitatea de învățământ: G.P.P nr. 5 -Reghin
Categoria de activitate : Activitate matematică
Tema : „Numărul și cifra 6”
Forma de realizare : joc didactic prin folosirea metodei interactive de grup „Mozaic”
Formă de organizare : frontal și pe grupe
Tipul de activitate: dobândire de cunoștințe
Scopul activității : Însușirea cunoștințelor matematice referitoare la numărul și cifra 6,
perfecționarea operațiilor matematice de numărare exprimate într -un limbaj corespunzător.
Obiective operaționale:
75
O1 – să-și reactualizeze cunoștințele acumula te anterior privitoare la număr și numerație în
limitele 1 -5;
O2 – să compare numărul de obiecte al grupelor;
O3 – să asocieze cifrele corespunzătoare numărului de obiecte din fiecare grupă;
O4 – să formeze un șir crescător;
O5 – să redea grafic cifr a 6.
Sarcina didactică :
– aprecierea cantității prin numărare;
– raportarea conștientă a cantității la numărul respectiv, la cifra corespunzătoare.
– însușirea număratului până la 6
-perceperea corectă a componenței numărului 6
– familiarizarea copiilor cu scrierea cifrei 6
Regulile jocului :
– toate acțiunile încep și se termină la semnalul educatoarei ;
– copiii lucrează pe grupe și individual, respectând spațiul și timp ul aferent momentului
jocului.
– răspunsurile corecte sunt semnalizate prin aprecieri și aplauze.
Elemente de joc : mânuirea materialului, deplasarea, întrecerea, bătăi din palme, aplauze
Strategii didactice:
Metode și procedee :
o interactive: „Mozaic”;
o bazate pe acțiune: – reală : exercițiul – fictivă: jocul
o expozitive: expunerea, explicația , conversația, problematizarea
o de explorare directă: observația
o de evaluare: verificare orală, observarea curentă, aprecieri verbale și stimulative, analiza produselor
activității
Material didactic : cifre 1 -6, coșuleț, steluțe, fișe individuale de lucru, carioca
76
Locul de desfășurare : sala de grupă
Durata : 30-40 minute
Material bibliografic:
1. Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M. (2002) Metode interactive de grup, Editura
Arves, Craiova;
2. Neagu, M., Beraru, G. (2002) Activități matematice în grădinița de copii.Îndrumător
metodologic, Editura Poli rom, Iași;
3.***Curriculum pentru învățământul preșcolar( 3 -6/7 ani) , 2008;
4.***Revista Învățământul preșcolar , nr. 3 -4/2009
Desfășurarea activității:
Secvențele activității
didactice Conținut științific Strategii didactice Evaluare
(instrumente și
indicatori)
Moment
organizatoric Se creează condiții
pentru o bună
desfășurare a
activității:
-aerisirea sălii de
grupă;
-așezarea
mobilierului;
-pregătirea materialelor
necesare;
– intrarea ordonată a
77
copiilor în sala de
grupă.
Captarea atenției Introducerea în joc prin
intermediul unei
poezii, ale cărei versuri
s-au completat pe
măsură ce se învață
cifrele:
“ Hai să numărăm,
copii!
de Al. Bălănescu
În casa cu jucării/ Hai
să numărăm, copii! 1
este un cârlig cu nas
ascuțit de frig;/ 2 e
parcă un rățoi de pe
lacul din zăvoi;/ 3 e
oare un cercel sau
codiță de purcel?/ 4
este un frumos scaun
cu spătaru -n jos;/ 5 e
seceră întoarsă. poezie Evaluare orală
Enunțarea temei și a
obiectivelor Voi întreba copiii de
câte ori am bătut din
palme și câte steluțe
am scos pe măsuță. Îi
voi întreba de ce în
coșuleț a mai rămas o
steluță. Le voi
spune că astăzi vom
învăța cifra 6 și trebuie
să găsim obiect e în exercițiul
explicația analiza răspunsurilor
78
jurul nostru care
seamănă cu ea, să
ascociem cantitatea
corespunzătoare, să o
așezăm în șirul
numeric și să o redăm
grafic.
Reactualizarea
cunoștințelor Voi avea împreună cu
copiii o scurtă
convorbire
recapitulativă. Îi voi
întreba: ce au învățat
până acum la
activitatea de
matematică, până la cât
au învățat să numere.
Voi executa împreună
cu copiii exerciții
recapitulative de
numărare până la 5,
înainte și înapoi, de
compunere și
descompunere a
numerelor în elemente
componente și de
raportare a cifrei la
mulțimea de elemente
corespunzătoare.
Mai departe eu voi
bate din palme de un
număr de ori egal cu 5.
Copiii vor avea sarcina conversația
explicația
bătăi din palme capacitatea de
înțelegere a
obiectivelor.
79
să scoată din coș un
nr.egal de steluțe cu cel
al bătăilor din palme .
Desfășurarea
activității Copiii cu cifra 1 pe
piept
Desenează un obiect
care să semene cu cifra
6
Copiii cu cifra 2 pe
piept
Numără și desenează
în a doua mulțime cu
un element mai mult.
Copiii cu cifra 3 pe
piept
Pun cifra
corespunzătoare
numărului de elemente.
Copiii cu cifra 4 pe
piept
Unesc punctele pentru
a obține acoperișul
casei
Copiii cu cifra 5 pe
piept
Trase ază dr umul de la
melc până la varză.
Copiii cu cifra 6 pe Metoda „Mozaic”
conversația
explicația
exercițiul
fișe de lucru
carioca
observarea atentă a
modului în care se
comportă, lucrează și
cooperează
aprecierea pozitivă a
80
piept
Scrie un rând cu cifra
pe care o ai prinsă pe
piept folosind carioca.
copiilor care răspund și
rezolvă corect
Obținerea
performanței Copiii își îndeplinesc
sarcinile de lucru. Se
urmărește implicarea
fiecărui component al
grupei în derularea
jocului didactic. rezolvarea fișelor și a
sarcinilor jocului
Asigurarea retenției
și a transferului Copiii s -au regrupat
după numărul care l -au
primit, de exemplu toți
copiii care aveau
numărul 1 au format o
grupă (grupa 1), toți
copiii c are au avut
numărul 2 au format
grupa 2 și tot așa până
la grupa 6. Grupați în
acest fel ei lucrează în
grupa lor, după care se
regrupează ca la
început și devin experți
în grupul lor. Prezintă
colegilor conținutul
fișei și au dat lămuriri
unde a fost cazu l. munca în echipă
problematizarea
verbalizarea acțiunilor
explicația aplicarea cunoștintele
individuale și în grup
Evaluare Se vor lua în
considerare
următoarele criterii: -Conversația
explicația evaluare de grup și
individuală aprecieri
verbale
81
colaborare cu ceilalți
colegi din grup; –
respectarea regulilor
jocului; Se vor
face aprecieri asupra
calității rezolvării
sarcinilor, raportându –
se rezultatele la
obiectivele propuse și
la rezultatele anterioare
Încheierea activității Se oferă recompense și
se fac aprecieri asupra
comportamentului
copiilor pe parcursul
activității. Aprecieri verbale Recompense
ANEXA 3
PROIECT DIDACTIC
Grupa : mare “ALBINUȚELE”
Unitatea de învățământ : G.P.P nr. 5 -Reghin
Categoria de activitate : Activitate matematică
Tema : „Numărul și cifra 6!”
Formă de realizare :joc-exercițiu prin utilizarea metodei interactive „Metoda Cadranelor”
Formă de organizare : frontal și individual
Tipul de activitate : fixare și consolidare de cunoștințe, priceperi și deprinderi
Scopul activității:
– consolidarea cunoștințelor privind numărul și cifra 6.
82
Obiective operaționale :
O1- să construiască independent mulți mi de elemente;
O2 – să asocieze numărul la cantitate și invers;
O3- să compare numărul de elemente utilizând termenii „mai multe, mai puține, tot atâtea” ;
O4 – să descompună un număr dat în unități mai mici ;
O5 – să transpună grafic sarcini propuse pentru rezolvare.
Reguli de joc :
– jocul se desfășoară frontal și individual;
– fiecare răspuns corect va fi aplaudat;
– fișele se rezolvă individual, iar cele corecte vor fi notate cu steluță roșie.
Elemente de joc:
– călătoria pinguinului, probele, mânuirea materialelor, aplauze, întrecerea.
Strategii didactice :
Metode și procedee :
o interactive: „Metoda Cadranelor”;
o bazate pe acțiune: – reală: exercițiul, munca i ndependentă –
o expozitive: explicația, conversația, problematizarea;
o de explorare directă: observația;
o de evaluare: verificare orală, observarea curentă, aprecieri verbale și stimulative, analiza produselor
activității.
Material didactic : pinguin jucărie, scara numerică, coșulețe, cifre, jetoane cu imagini, fișă
de muncă independentă, creioane grafit.
Locul de desfășurare : sala de grupă
Durată: 30 – 40 min.
83
Bibliografie:
1. Libotean, I., Seling M., (1998) „Jocuri didactice matematice pentru grădiniță”, Editura
V&I Integral, București;
2. Dumitrana, M.,(2002) ,,Activități matematice în grădiniță – ghid practic, însoțit de 105
sugestii de activități”, Editura Compania, București;
3.*** Programa activităților instructiv -educative în grădinița de copii,(2005), Editura V&I
Integral, București.
Desfășurarea activității:
Secvențele activității
didactice Conținut științific Strategii didactice Evaluare
(instrumente și
indicatori)
Moment
organizatoric Se creează condiții
pentru o bună
desfășurare a
activității:
– aerisirea sălii de
grupă
-așezarea mobilierului;
-pregătirea
materialelor necesare;
– intrarea ordonată a
copiilor în sala de
84
grupă
Captarea atenției Se prezintă un pinguin
jucărie, care vrea să
pornească într -o
călătorie. Dar, pentru
a pleca în călătorie,
trebuie să treacă niște
probe și cere ajutorul
copiilor. Se intuiesc
materialele conversația, explicația
pinguin – jucărie
jetoane cu diferite
imagini, cifre Capacitatea de
orientare a atenției
Enunțarea temei și a
obiectivelor Se an unță tema și
obiectivele
operaționale la nivelul
de înțelegere al
copiilor conversația
explicația capacitatea de
înțelegere a
obiectivelor
Reactualizarea
cunoștințelor Se vor verifica
cunoștințele copiilor
referitoare la
număratul în limitele
1-6:
– se cere copiilor să
numere în șir crescător
și descrescător.
– se recunoaște cifra 6; Conversația
Exercițiul
scara numerică Evaluarea orală
Desfășurarea
activității Pentru a pleca în
călătoria sa, pinguinul
trebuie să rezolve mai
multe probe cu aj utorul
vostru:
1. Formează mulțimea
fulgilor de zăpadă după
formă. conversația, explicația,
exercițiul,
problematizarea
coșulețe
jetoane
suport jetoane cu cifre se va aprecia gândirea
logică în rezolvarea
exercițiilor
aplicarea cunoștintele
individuale și în grup
85
2. Numără patinele
copiilor și arată cifra
corespunzătoare.
3. Scoateți din coșuleț
tot atâția brăduți câte
zile lucrătoare are
săptămâna.
4. Împarte cele 6
căciulițe cu prietenul
tău.
Obținerea
performanței Se solicită observarea
fișei și se explică
sarcina de lucru.
Rezolvarea individuală
a unei fișe împărțită în
patru cadrane. Se vor
da indicații copiilor
care întâmpină
greutăți. „Metoda Cadranelor”
explicația
Exercițiul
fișă, creioane Evaluare scrisă
Asigurarea retenției
și a transferului Se cere copiilor să
verifice corectitudinea
rezolvării fișei lucrând
în perechi. Se discută
modul de rezolvare a
fișei și se corectează
greșelile fiecărui copil. conversația
problematizarea analiza și corectarea
răspunsurilor
Evaluare Se vor lua în
considerare
următoarele criterii: –
respectarea regulilor
jocului;
-numărul răspunsurile conversația autoevaluare
coevaluare
86
corecte; – modul de
rezolvare a fișei.
Se fac aprecieri asupra
modului cum s -au
comportat copiii la
activitate
Încheierea activității Se oferă recompense și
se fac aprecieri asupra
comportamentului
copiilor pe parcursul
activității. Aprecieri verbale recompense
ANEXA 4
PROIECT DIDACTIC
Grupa : mare “ALBINUȚELE”
Unitatea de învățământ : G.P.P nr.5 – Reghin
Categoria de activitate : Activitate matematică
Tema: Număratul și socotitul în limitele 1 -8
Subtema : „ Spune vecinul mare/ mic! “
Formă de realizare : joc didactic prin folosirea metodei interactive de grup „Schimbă
perechea”
Formă de organizare : în perechi
Tipul de activitate : sistematizare de cunoștințe, priceperi și deprinderi
Scopul:
Verificarea și consolidarea cunoștințelor privind utilizarea numerelor în limitele 1 -8 .
87
Obiective operaționale :
O1 – să recunoască și să denumească cifrele de la 1 la 8;
O2 – să compare numerele pentru a le determina „vecinul” mai mare sau mai mic;
O3 – să sesizeze poziția fiecărui număr în șirul numeric;
O4 – să colaboreze cu colegii în rezolvarea sarcinii.
Sarcina didactică:
– compararea a două numere și găsirea numărului mai mare sau mai mic cu o unitate în
vederea stabiliri „ vecinilor”, prin lucru în pereche.
Reguli de joc:
– copiii se organizează în două cercuri concentrice, față în față, doi câte doi;
– fiecare dint re perechi primesc aceeași sarcină de lucru, alegerea unui număr și indicarea
vecinilor mai mici sau mai mari ai acestuia;
– la semnalul verbal „schimbă perechea” se deplasează un scaun spre dreapta formând astfel
o nouă pereche și rezolvând mai departe s arcina didactică;
– jocul continuă în sensul acelor de ceasornic, până se finalizează schimbul de perechi,
revenindu -se la cele inițiale;
– fiecare răspuns corect va fi notat de educatoare pentru a se face clasamentul perechilor.
Elemente de joc : invitatul Arlechino, formarea perechilor, aplauze, întrecerea, semnalul
verbal „schimbă perechea”.
Strategii didactice:
Metode și procedee:
– interactive: „Schimbă perechea”;
– exercițiu, explicația, conversația, problematizarea, observația
Material didactic : păpușa „Arlechino”, scăunele, săculeț, jetoane cu cifre, tablă magnetică
cu cifre.
Locul de desfășurare : sala de grupă
88
Durată : 30 – 40 min.
Material bib liografic :
1. Breben S., Gancea E., Ruiu G., Fulga M. (2002) – Metode interactive de grup – Ghid
metodic – Editura Arves, Craiova;
2. Cioflica, A., Smaranda,M.,(2000) Jocuri didactice matematice, Editura Emia, Deva.
Desfășurarea activității:
Secvențele activității
didactice Conținut științific Strategii didactice Evaluare
(instrumente și
indicatori)
Moment
organizatoric Pregatirea materialului
didactic necesar
desfășurării jocului;
Aranjarea scăunelor
față în față sub forma a
două cercuri
concentrice.
Captarea atenției „ Să ne imaginăm că
pe o stradă se află
căsuțe care sunt
numerotate de la 1 la 8.
Exemplu: Strada
Avioanelor – căsuțele
1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8
Arlechino vrea să ne
jucăm cu el și să
ghicim care este
numărul casei sale și la
ce număr stau vecinii
lui”. exercițiul de
imaginație păpușa
Arlechino observarea
comportamentului
non-verbal asigurarea
interesului copiilor
pentru activitatea
propusă
Enunțarea temei și a Anunț tema și capacitatea de
89
obiectivelor obiectivele:
„Astăzi, la activitatea
matematică vom
desfășura jocul „Spune
vecinul mare/ mic!”
Prin intermediul
acestui joc vom
descoperi vecinii
numerelor învățate în
activitățile anterioare,
folosind metoda
„Schimbă perechea”. înțelegere a
obiectivelor
Reactualizarea
cunoștințelor Se face o scurtă
recapitulare a
numerelor și
numerației în limitele
1-8. explicația
exercițiul
Evaluare orală
Desfășurarea
activității Se dau explicații
despre modul de
desfășurare al
activității: – am
organizat copiii în
două grupe egale și sau
așezat cu scăunelele
sub forma a două
cercuri concentrice,
fiecare copil având un
partener cu care stă
față în față. O dată
așezați am comunic at
cerința „Spune vecinul
mare/ mic!“, după care Conversația
Expl icația
exercițiul
„Schimbă perechea
observarea atentă a
modului în care se
comportă, lucrează și
cooperează
90
copiii au lucrat doi câte
doi. Copilul aflat
în cercul interior,
anunță că Arlechino
locuiește pe Strada
Avioanelor la numărul
5, 6, 3, etc., iar celălalt
numește vecinii
numărului. Apoi copiii
din ce rcul exterior se
mută un loc mai la
dreapta pentru a
schimba partenerii,
realizând astfel o nouă
pereche. Jocul
continuă, până când se
ajunge la partenerii
inițiali, copiii numesc
vecinul unui număr
dat, mai mare sau mai
mic cu o unitate.
Obținerea
performanței Se urmărește ca toți
copiii să respecte
regulile fixate și să
îndeplinească corect
sarcina dată. Se
stimulează buna
dispoziție și întrecerea
între copii.
rezolvarea sarcinilor
jocului aprecieri asupra
comportamentului
Asigurarea retenției
și a tra nsferului Copiii s -au regrupat
și pe tabla magnetică exercițiul verbalizarea
acțiunilor tablă Evaluare scrisă
91
au aranjat în ordine
crescătoare/
descrescătoare șirul
numeric în limitele 1 –
8. magnetică
Evaluare Precizez că jocul
„Schimbă perechea” va
fi reluat și în alte
activități . Se
apreciază
comportamentul
copiilor și modul de
desfășurare al
activității, oferinduse
recompense.
conversația steluțe
roșii evaluare de grup și
individuală
recompense
Încheierea activității Arlechino îi invită la
dans. cântece pentru copii
jocuri ritmice și de
mișcare aplauze aprecieri
verbale
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Descompunerea numărului 8. [621036] (ID: 621036)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.