Deschiderea procedurii în reglementarea Legii nr . 85/2006 privind procedura insolvenței. Efectele deschiderii procedurii insolvenței Noțiuni… [603043]

1

Universitatea “Dunărea de Jos”

Facultatea de Științe Juridice, Sociale și Politice

Departamentul pentru învăță mânt la distantață și cu
frecvență redusă

PROCEDURA INSOLVENȚEI

Note de curs

Galați – 2017

2

Deschiderea procedurii în reglementarea Legii nr . 85/2006 privind procedura
insolvenței. Efectele deschiderii procedurii insolvenței

Noțiuni generale și elementele de noutate introduse de noua legislație

În noua reglementare cuprinsă în Legea nr. 8 5/2006 privind procedura insol venței, apar o
serie de reglementări novatoare, cu deosebite aplicații practice. Aceste reglementări sunt
rezultatul încercărilor legiuitorului de a adapta preve derile referitoare la insolvență, realităților
economice, relațiilor comerciale și pieței econ omice în continuă schimbare și evoluție cu scopul
de a imprima o mai mare celeritate procedurii și de a impune mediului comercial și de afaceri o
mai mare siguranță și predictibilitate.
I. Noțiuni generale și elementele de noutate introduse de noua legisla ție
Un prim element de noutate se referă la făptui ca, pe lângă introducerea noțiunii de
insolvență iminenta, sfera categoriilor de persoane care pot fi supuse procedurii insolvenței este
lărgită prin noua reglementare.
Astfel în conformitate eu art. 1 ali n. (I) din lege, procedura generală se poate aplica
debitorilor aflați în stare de insolvență sau d e insolvență iminentă care fac parte din următoarele
categorii:
1) societăți comerciale;
2) societăți cooperatiste;
3) organizațiile cooperatiste;
4) societă țile agricole;
5) grupurile de interes economic;
6) orice alta persoana juridică de drept privat care desfășoară și activități economice.
De asemenea, procedura generală poate fi aplicată și comercianților persoane fizice,
acționând individual, asociațiilor familiale, societăților dizolvate anterior formulării cererii
introductive, debitorilor care și -au declarat prin cererea introductivă inte nția de intrare în
faliment sau car e nu suni îndreptățiți să bene ficieze d e procedura d e reorganizare prevăzută d e
prezenta lege așa cum rezultă foarte clar din coroborarea prevederile art. 1 alin. (1) și (2) din
lege.

3

Un al doilea element de noutate intr odus de actuala reglementare este intro ducerea, în
premieră, a noțiunii de procedură simplificată. Necesitatea intro ducerii unei proceduri
simplificate de faliment directe a fost impusă de rațiuni ce țin de eliminarea procedurilor
administrate sub vechea reglementare, proceduri extrem de complexe și consumatoare de timp și
de resurse. în practică se așteaptă ca această procedură simplificată să accelereze ieșirea de pe
piață a firmelor falimentare și să curețe mediul de afaceri de firmele – fantomă.
Așa c um voi arăta în analiza care urmează, prin introducerea acestei proceduri
simplificate se va permite închiderea procedurii falimentului în maximum cinci luni pentru
firmele dizolvate, comercianți – persoane fizice autorizate și asociații familiale. In cazu l
societăților comerciale care nu dețin bunuri, falimentul se poate declara în 60 de zile.
Trebuie menționat că în accepțiunea noii reglementări, procedura simplificată înseamnă
numai procedura de faliment, dreptul de reorganizare al debitorului fiind excl us.
Astfel, în conformitate cu actuala reglementare, procedura simplificată se poate aplica
debitorilor aflați în stare de insolvență1, care se încadrează în categoriile de:
a) comercianți persoane fizice, acționând individual;
b) asociații familiale,
c) comercianți care fac parte din categoriile cărora li se aplică procedura generală
conform prevederilor art. 1 alin. (i) și care îndeplinesc una dintre urmă toarele condiții: nu dețin
nici un bun în patrimoniu lor; actele lor constitutive sau contabile nu po t fi găsite;
administratorul nu poate fi găsit; sediul nu mai exista sau nu corespunde adresei din Registrul
Comerțului.
d) debitorii fac parte din categoriile cărora li se aplică procedura generală conform
prevederilor art. 1 alin. (1) din lege și care nu au prezentat, documentele prevăzute de lege la art.
28 alin. (1) lit. b), c), e) și h) din lege, și anume: lista completa a tuturor bunurilor, lisla numelor
și adreselor creditorilor, lista activităților curente pe care debitorul intenționează să le desfă șoare
în perioada de observație și declarația debitorului de intrare în procedura simplificată sau de
reorganizare, conform unui plan de reorganizare, prin restructurarea activității ori prin lichidarea,
în tot sau în parte, a averii, în vederea stingerii datoriilor sale,
e) societăți comerciale dizolvate anterior formulării cererii introductive;

1 Din interpretarea legii rezultă că această procedură nu poate fi aplicată și debitorilor aflați în stare de insolvență
iminentă. A se vedea art. 1 alin. (2) din legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

4

f) debitori care și -au declarat prin cererea introductivă intenția de intrare în faliment sau
care nu sunt îndreptățiți să beneficieze de procedura de reorganizare judiciară prevăzută de legea
privind procedura insolvenței.
Scopul noii reglementări privind procedura insolvenței este instituirea unei proceduri
colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.
Insolvență este definită de lege ca r eprezentând „ acea stare a patrimoniului debitorului
care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor,
certe, lichide și exigibile2”. Se observă că spre deosebire de vechea reglementare, actuala lege nu
prevede în mod expres și căile sau modalitățile de realizare a scopului procedurii.
Noua reglementare introduce o prezumție a insolvenței vădite care apare atunci când
debitorul, după 30 zile de la scadență, nu a plătit datoria sa fața d e unul sau mai mulți credi tori3.
Insolvența iminentă, noțiune care nu a fost reglementată în vechea regle mentare a legii nr.
64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a fali mentului, presupune dovedirea
imposibilității plății la scadență a datoriilor exi gibile angajat e cu fondurile disponibile la data
scadenței4.
Pentru debitor insolvența este certă și efectivă atunci când fondurile bănești de care
dispune sunt insuficiente pentru plata datoriilor exigibile. Pentru același debitor insolvența este
iminentă când are cert itudinea că la scadență nu va putea plăti datoriile exigibile angajate cu
fondurile bănești disponibile la aceeași dată.
Un al treilea element de noutate este includerea și stabilirea valorii -prag. Valoarea prag
este definită de lege în art. 3 pct. 12 ca r eprezentând cuantumul minim al creanței pentru a putea
fi introdusă cererea creditorului. Aceasta este de 30.000 (RON). în situația creditorilor salari ați,
noua lege păstrează ca va loare -prag cuantumul a 6 salarii medii p e economie. De remarcat că
întinder ea creanței ca valoare prag este importantă doar în cazul cererilor creditorilor deoa rece
debitorul poate solicita deschiderea procedurii indiferent de cuantumul creanței.
Procedura generală reprezintă procedura prin car e un debitor care înde plinește con dițiile
prevăzute în art. 1 alin. (1) din lege, Iară a îndeplini simultan și pe cele a le alin. (2), intră, după
perioada de observație, succesiv, în procedura de reorganizare judiciară și în procedura

2 Art. 2 din Legea nr. 85/2006 privind proced ura insolvenței publicată în M.Of. nr. 359 din 21.04.2006.
3 St. D. Cărpenaru, V. Nemeș, M.A. Hotca, Noua lege a insolvenței Legea nr. 85/2006 Comentarii pe articole , 2006,
pag.25.
4 Art. 3 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvențe i publicată în M.Of. nr. 359 din 21.04.2006.

5

falimentului sau, separat, numai în reor ganizare judic iară ori doar în procedura falimentului .5
Reorganizarea judiciară este definită ca fiind procedura care sc aplică debi torului,
persoană juridică, în vederea achitării datoriilor acestuia, conform progra mului de plată a
creanțelor. Procedura de reorganizare presupune întocmirea, aprobarea, implementarea și
respectarea unui plan de reorganizare, care poate să prevadă, împreună sau separai:
a) restructurarea operațională și/sau financiară a debitorului:
b) restructurarea corporativă prin modificare a structurii de capital social:
c) restrângerea activității prin lichidarea unor bunuri din averea debitorului.
Prin procedura falimentului se înțelege procedura d e insolvență c oncursuală colectivă și
egalitară care se aplică debitorului în vederea lichidă rii averii acestuia pentru acoperirea
pasivului, fiind urmată de radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
Procedura simplificată, este definită ca reprezentând procedura prin care debitorul care
îndeplinește condițiile prevăzute la art . 1 alin.(2) din lege. prin deschiderea procedurii intră direct
în procedura falimentului, fie odată cu deschiderea procedurii insolvenței, fie după o perioada de
observație de maximum 60 de zile, perioadă în care vor fi analizate elementele prevăzute în a rt. 1
alin. (2) lit. c) și d) și anume: existența bunurilor în patrimoniu, posibilitatea identificării actelor
constitutive sau contabile, a administratorului, existența sediului.
În situația deschiderii procedurii simplificate, judecătorul -sindic va desemna, un
lichidator provizoriu, cu respectarea prevederilor art. 11 alin (I) lit. c) coro borat eu art. 19 alin.(1)
din lege.
Un alt element apărut în această nouă reglementare a procedurii insolvenței este și
conceptul de „administrator special” defini t de lege ca fiind reprezen tantul desemnat de adunarea
generală a acționarilor/asociaților debitorului, per soană juridică, împuternicit să efectueze în
numele și pe seama acestuia actele de administrare necesare în perioadele de procedură când
debitorulu i i se permite să își administreze activitatea și să le reprezinte interesele în procedură
pe perioada în care debitorului i s -a ridicat dreptul de administrare. Adunarea generală a acțio –
narilor, asociaților sau membrilor persoanei juridice va fi convocat ă dc admi nistratorul judiciar
ori de lichidator pentru desemnarea administratorului special.
În termen de maximum 20 de zile de la deschiderea procedurii sau, după caz, de la
ridicarea dreptului debitorului de a -și administra averea. Adunarea generală va fi prezidată de

5 Art. 24 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței publicată în M.Of. nr. 359 din 21.04.2006.

6

administratorul judiciar sau de lichidator, după caz. Dacă adunarea asociaților/acționarilor
convocată conform prezentului punct nu desemnează un administrator special, debitorului i se va
ridica dreptul de administrare, dacă acesta nu a fo st ridicat, iar debitorul, respectiv
asociații/acționarii sunt decăzuți din drepturile recunoscute de procedură și care sunt exercitate
prin administrator special. Dacă un administrator special nu a fost desemnat, pentru soluționarea
acțiunilor prevăzute l a art. 46 și a celor reglementate de art. 79 și 80 din lege, debitorul va fi
reprezentat de un curator special desemnat dintre organele de conducere statutare aflate în
exercițiul funcțiunii la data deschiderii procedurii. Desemnarea se va face de către judecătorul –
sindic în camera de consiliu și fără citarea părților.

Principiile procedurii simplificate
Din prevederile Legii nr. 85/2006 rezultă principiile car e stau la baza noii legislații și
anume:
1. principiul celerității;
2. principiul unității și col ectivității procedurii, caracterul colectiv fiind de esența acestei
proceduri;
3. principiul maximizării averii debitorului;
4. principiul priorității redresării față d e faliment;
5. principiul participării active a creditorilor.

Persoanele supuse procedu rii simplificate
În conformitate cu prevederile art. 3 pct. 25 din lege: „ procedura simplificată reprezintă
procedura prin care debitorul care îndeplinește condițiile prevăzute la art. 1 alin. (2) intră direct
în procedura falimentului, fie odată cu deschi derea procedurii insolvenței, fie după o perioadă
de observație de maximum 60 de zile, perioadă in care vor fi analizate elementele arătate la art.
1 alin. (2) lit. c) și d .”
Conform art. 1 alin. (2) din lege: „ Procedura simplificată se aplică debitorilor aflați în
stare de insolvență, care se încadrează în una din următoarele categorii:
a) comercianți, persoane fizice, acționând individual;
b) asociații familiale;
c) comercianți care fac parte din categoriile prevăzute la alin. (1) și îndeplinesc una

7

dintr e următoarele condiții:
1. nu dețin nici un bun în patrimoniul lor;
2. actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite;
3. administratorul nu poate fi găsit;
4. sediul nu mai există sau nu corespunde adresei din registrul comerțului;
d) debi torii care fac parte din categoriile prevăzute la alin. (1,) care nu au prezentat
documentele prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. b), c), e) și h), în termenul prevăzut de lege;
e) societăți comerciale dizolvate anterior formulării cererii introductive;
f) debitorii care și -au declarai prin cererea introductivă intenția de intrare în faliment
sau care nu sunt îndreptățiți să beneficieze de procedura de reorganizare judiciară prevăzută de
legea privind procedura insolvenței .”
Art. 30 din lege prevede că nu s unt în drept să beneficieze de procedura de reorganizare
prevăzută de legea privind procedura insolvenței debitorii persoane juridice, care în ultimii 5 ani
anteriori pronunțării sentinței de deschidere a procedurii au mai (acut o astfel de cerere sau au
mai făcut obiectul unei proceduri de reorganizare, in temeiul legii privind procedura insolvenței,
având drept consecință reorganizarea activității sale.

Titularii sesizării
Putem defini cererea adresată instanței judecătorești ca fiind mijlocul pro cedural prin care
o persoană fizică sau juridică solicită instanței judecă torești ocrotirea drepturilor și intereselor
sale legale6.
Cererile introductive de instanță sunt cererile prin intermediul cărora se declanșează
activitatea instanței în vederea so luționării unui litigiu. Intră în această categorie cererile
formulate de reclamant (creditor) prin care acesta dorește soluționarea unui litigiu concret.
Cererile incidente sunt acelea care se formulează după sesizarea instanței și au ca scop fie
lărgirea cadrului procedural cu privire la părți sau la obiectul judecății, fie soluționarea unor
incidente ivite în cursul judecății.
Cererile incidente pot fi formulate atât de reclamant, cât și de către parat (debitor) sau
terțe persoane cu scopul de a lărgi ca drai procesual stabilit inițial7.

6 G. Porumb, C. proc. civ. – Comentat și adnotat , vol. I, pag. 181.
7 V.M. Ciobanu, Tratat teoretic și pra ctic de procedură civilă , voi. II, pag. 8.

8

In ceea ce privește procedura colectivă reglementată atât de către actuala lege privind
procedura insolvenței cât și în materie comercială, cererea formulată de reclamant -creditor se
numește cerere introductivă. Cererea fo rmulată de pârâtul -debitor are o reglementare specială
prevăzută în dispozițiile art. 33 alin. (2)din lege purtând denumirea de contestație. Astfel potrivit
prevederilor acestui articol, in termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să
conteste, fie să recunoască existența stării de insolvență. Dacă debitorul contestă starea de
insolvență, iar contestația sa este ulterior respinsă, el nu va mai avea dreptul să solicite
reorganizarea judiciară.
De menționat că forma scrisă a cererii intro ductive și a contestației este obligatorie.
Forma verbală a cererilor incidentale este mai restrânsă (de exemplu: se poate formula o cerere
verbală cu privire la achitarea onorariului administratorului sau lichidatorului judiciar pe
parcursul procedurii, a onorariului expertului desemnat, dacă instanța nu s -a pronunțat în acest
sens, ori cererii de recuzare, abținere sau incompatibilitate, referitoare la judecătorul sindic,
experți, administrator sau lichidator judiciar, dar menționarea lor în încheierea de ședință este
obligatorie.
Așa cum prevede art. 82 Cod proc. civ și art. 112 Cod proc . civ. orice cerere adresată
instanței trebuie să cuprindă arătarea instanței, numele, domiciliul, sediul sau reședința părților,
iar pentru persoane juridice, denumirea și sediul lor, numărul de înmatriculare în registrul
comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal (CUI) și contul bancar.
Dacă reclamantul -creditor are sediul în străinătate, se va arăta și sediul ales în România,
unde urmeaz ă să i se facă toate comunicările privind procesul .

Efectele cererii introductive
Cererea introductivă produce efecte importante, unele de natură strict procedurala, iar
altele cu implicații și asupra raportului de drept substanțial, și anume:
– Cererea de chemare în judecată investește instanța cu soluționarea cererii („creează
instanța”)8
– Cererea de chemare în judecată determină cadrul procesual cu privire la părți și cu
privire la obiectul litigiului

8 P. Vasilescu, Comentariu Cod. Procedură. Civilă, voi. I, pag. 480; I. Deleanu, Tratat de Procedură Civilă, voi. I,
pag. 238.

9

In procedura insolvenței, la introducerea cererii intro ductive, există atât o parte „activă” și
anume cererea unui creditor formulată în condițiile art. 31 din lege, cât și o parte „pasivă” în
persoana debitorului.
Există situații când partea „activa” este chiar debitorul care introduce în mod voluntar sau
obligatoriu c ererea pentru aplicarea procedurii prevăzute de lege și parte „pasivă” dar activă în
persoana celorlalți creditori, prin solicitarea de recuperare a creanțelor.
In procedura colectivă a insolvenței reglementată de actuala legislație există întotd eauna
numai un singur debitor, „solidaritatea pasivă” nefiind permisă pentru mai mulți debitori.
Terțele persoane care pot fi introduse în procedura colectivă, după fixarea cadrului
procesual cu privire la părți, este limitativ acceptată și numai în cazul transferurilor patrimoniale
frauduloase încheiate de către debitor, sau mai rar, în cazurile atragerii răspunderii patrimoniale a
organelor de conducere ale debitorului.
– Cererea de chemare în judecată întrerupe prescripția
Acest efect se fundamentează pe faptul că prin orice cerere d e chemare în judecată se
manifestă dorința neîndoielnică a reclamantului -creditor de a părăsi starea de pasivitate și de a -și
valorifica creanța sa.
Dacă cererea a fost expediată prin poștă, efectul întreru perii se produce la data depunerii
ci Ia oficiul poștal.
Întreruperea prescripției are un caracter provizoriu, dar se consolidează odată cu
rămânerea definitivă a hotărârii de admitere a cererii de chemare în judecată.
În art . 1865 pct. 1 C.civ se precizea ză însă, că prescripția se întrerupe „ printr -o cerere
tăcută în judecată, fie introductivă de instanța dar numai incidență într -o instanță deja începută”.
– Cererea de chemare în judecată întrerupe calculul dobânzilor, majo rărilor sau
penalizărilor de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii (art. 41 din lege)
Această reglementare este contrară prevederilor dreptului comun care prevede în art.
1088 C. civ că nu există debite „decât din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în
care, după lege, dobânda curge de drept”.
In dreptul comun, cererea introductivă arc valoare d e punere în întârziere și dobânzile se
datorează din ziua chemării în judecată, chiar dacă acestea nu au fost solicitate prin cererea
inițială.
– Cererea de chemare în judecată produce efectul transmiterii unor acțiuni cu caracter

10

personal asupra moștenitorilor în materie comercială, acest efect are importanță în cadrul
procedurii de atragere la răspundere patrimoniala a organelor de conducere a debitorului în
sensul că dacă administratorul debitorului decedează, drepturile patrimoniale asupra cărora
urmează să sc exercite procedura colectivă prevăzută d e legea privind procedura insolvenței, se
transmit moștenitorilor.

Cererea debitorului
Cererea debitorului, persoană fi zică sau societate comercială, aflat în stare de insolvență
sau insolvență iminentă, se face în condițiile stipulate în art. 27 – 30 din lege. Legiuitorul a
conferit debitorului posibilitatea introducerii cererii de insolvență, deoarece este cel mai în
măsură să aprecieze asupra situației sale economico -financiare, iar creditorii sunt cei mai
interesați în declanșarea procedurii insolvenței pentru a -și satisface creanțele pe care le dețin
împotriva averii debitorului.
Astfel, potrivit art. 27 alin. (1) și ( 2), debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să
adreseze tribunalului o c erere în termen d e maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență.
De asemenea, poate adresa o cerere tribunalului și debitorul în cazul căruia apariția stării de
insolvență este iminentă.
Cererea debitorului va fi judecata de urgență în termen de 5 zile în camera de consiliu.
În lipsă de alte precizări, apariția stării de insolvență coincide cu scade nța datoriilor.
Numai că subiec tivitatea nu -i poate fi oportună debitorului deoarece legea pedepsește intro –
ducerea tardivă a cererii. Astfel, introducerea tardivă a cererii de deschidere a procedurii
insolvenței constituie infracți unea de bancrută simplă. De ase menea, depunerea prematură, cu rea
credință, a cererii d e deschidere a pro cedurii insolvenței atrage răspunderea patrimonială a
debitorului pentru prejudiciile cauzate9

Documentele care trebuie să însoțească cererea debitorului
In conformitate cu art. 28 alin. (1) din lege cererea debitorului de deschidere a pr ocedurii
insolvenței trebuie să fie însoțită de următoarele acte:
a) bilanțul certificai de către administrator și cenzor/auditor, balanța de. verificare pentru
luna precedentă datei înregistrării cererii de deschidere a procedurii;

9 Art. 27 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței publicată în M.Of. nr. 359 din 21.04.2006.

11

b) o listă completă a t uturor bunurilor debitorului, incluzând toate conturile și băncile prin
care debitorul își rulează fondurile; pentru bunurile grevate se vor menționa datele din registrele
de publicitate;
c) o listă a numelor și a adreselor creditorilor, oricum ar fi crean țele acestora: certe sau
sub condiție, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente, necontestate ori contestate, ară tându –
se suma, cauza și dr epturile de preferință;
d) o listă cuprinzând plățile și transferurile patrimoniale efectuate de debitor în cele 120
de zile anterioare înregistrării cererii introductive;
e) o listă a activităților curente pe care intenționează să le desfășoare în perioada de
observație;
f) contul de profit și pierdere pe anul anterior depunerii cererii;
g) o listă a membrilor grupului de interes economic sau, după caz, a asociaților cu
răspundere nelimitată, pentru societățile în nume colectiv și cele in comandită;
h) o declarație prin care debitorul își arată intenția de intrare în procedura simplificată,
faliment sau de reorg anizare, conform unui plan, prin restructurarea activității ori prin lichidarea,
în lot sau în parte, a averii., în vederea stingerii datoriilor sale; dacă această declarație nu va fi
depusă până la expirarea termenului stabilit la art. 28 alin. (2), se pr ezumă că debitorul este de
acord cu inițierea procedurii simplificate;
i) o descriere sumară a modalităților pe care le are în vedere pentru reorganizarea
activității;
j) o declarație pe propria răspundere, autentificată la notar ori certificată de un avoc at, sau
un certificat de la registrul societăților agricole ori, după caz, oficiul registrului comerțului în a
cărui rază teritorială se află domiciliul profesional1 sediul social, din care să rezulte dacă a mai
fost supus procedurii prevăzute de prezenta lege într -un interval de 5 ani anterior formulării
cererii introductive;
k) o declarație pe proprie răspundere autentificată de notar sau certificată de avocat, din
care să rezulte că nu a fost condamnat definitiv pentru fals ori pentru infracțiuni prevăzu te în
Legea concurenței nr. 21/1996 și că administratorii, directorii și/sau asociații nu au fost
condamnați definitiv pentru bancrută frauduloasă, gestiune frauduloasă, abuz de încredere,
înșelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, infracțiuni de fals o ri infracțiuni prevăzute în
Legea nr 21/1996, în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii;

12

l) un certificatul de admitere la tranzacționare pe o piață reglementată a valorilor
mobiliare sau a altor instrumente financiare emise.
Bilanțul contabil pe c are debitorul are obligația să îl anexeze nu este un bilanț contabil
oarecare, ci numai bilanțul contabil certificai de către administra torul judiciar și cenzor/auditor,
împreună cu balanța de verificare pentru luna precedentă datei înregistrării cererii de deschidere
a procedurii de insolvență și cu copii de pe registrele contabile curente. D e remarcat că în cazul
în care cererea introductivă este înregistrată la tribunal în prima parte a lunii, respectiv înainte ca
debitorul să ti reușit închiderea situa țiilor financiare ale lunii precedente, ia c erere trebuie
anexată balanța de verificare pe luna anterioar ă.
În cererea de deschidere a procedurii insolvenței, debitorul trebuie să prezinte și o listă
completă a tuturor bunurilor sale. în ceea ce privește b unurile imo bile, debitorul va prezenta lista
completă a bunurilor imobile aflate în patrimoniul său la data formulării cererii fiind identificate
prin datele cuprinse în registrele de publicitate imobiliara și unde vor fi menționate și eventualele
sarcini și modalități de care sunt afectate bunurile debitorului.
Lista clienților cu datorii, mai ales în situația în care valoarea creanțelor de încasat are o
valoare semnificativă în raport cu pasivul neacoperit, lista contu rilor bancare din România și
străin ătate, atât a conturilor operaționale la data formulării cererii dar și a celor care, deși nu sunt
operaționale, nu au fost închise, o listă completă a creditorilor așa cum sunt evidențiați în
contabilitatea debi torului la data introducerii cererii, o lis ta completă a plăților și transferurilor
patrimoniale efectuate în perioada „suspectă” de 120 de zile anterior înregistrării cererii, sunt
documente pe care debitorul trebuie să Ic atașeze cererii de deschidere a procedurii.
Odată cu cererea introductivă, debitorul trebuie să arate opțiunea între procedura
simplificata sau procedura de reorganizare pe baza unui plan de reorganizare. Absența sau
nedepunerea ulterioară în termenul prevăzut de lege a unei astfel de opțiuni creează prezumția că
debitorul este d e acord cu instituirea procedurii simplificate.
De asemenea, debitorul trebuie să depună o declarație din care să rezulte dacă a mai fost
supus procedurii insolvenței într -un interval de 5 ani anterior formulării cererii introductive.
Această declarație es te absolut necesara pentru a se aprecia o eventuală cerere de reorganizare
formulată de debitor, știut fiind faptul că art. 30 din lege interzice formularea unei cereri de
reorganizare judiciară a debitorilor persoane juridice, care în ultimii 5 ani preced enți hotărârii de
deschidere a procedurii, au mai fost supuși unei astfel de proceduri.

13

Cererea creditorilor
Art. 3 pct. 8 din lege definește creditorul ea fiind „ acel creditor care a formulat și căruia
i-a fost admisă, total sau în parte, o cerere de înregistrare a creanței sale pe tabelele de creanțe
contra debitorului întocmite în procedură și care are dreptul de a participa și de a vota în
adunarea creditorilor, inclusiv asupra unui plan de reorganizare judic iară admis de
judecătorul -sindic, de a fi desemnai în calitate de membru al comitetului creditorilor, de a
participa la distribuțiile de fonduri rezultate din reorganizarea judiciară a debitorului sau din
lichidarea averii debitorului, de a fi informat ori . notificat cu privire la desfă șurarea procedurii,
și de a participa la orice altă procedură reglementată de prezenta lege. De precizai ca salariații
debitorului au calitatea de creditor îndrep tățit să participe la procedura insolvenței, fără a
depune pe rsonal declarațiile de creanță .”
Art. 31 din lege stabilește condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea creditorilor
pentru declanșarea procedurii insolvenței precum și prin cipalele mențiuni pe care aceste cereri
trebuie să le îndeplinească. A stfel:
(1) orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de legea
procedurii insolvenței împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere
introductivă, în care va preciza:
a) cuantumul și temeiul creanței sal e:
b) existența unei garanții reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;
c) existența unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;
d) declarația privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debi torului, caz în
care va trebui să precizeze, cel puțin la nivel de principiu, moda litatea în care înțelege să
participe la reorganizare.
(2) creditorul va anexa documentele justificative ale creanței și ale actelor dc constituire
de garanții.
Creanțele care justifică aplicarea procedurii insolvenței trebuie să înde plinească aceleași
condiții cu creanțele pentru care se poale începe o executare silită asupra bunurilor mobile sau
imobile ale debitorului, în temeiul Codului de procedura civilă.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 379 C. proc. civ., creanța este certă dacă
existența ei rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice , emanate d e

14

la debitor sau recunoscute d e către acesta .
Creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin actul de creanță sau când
este determinabilă cu ajutorul actului de creanță, sau și a altor acte emanând de la debitor sau
recunoscute de el, sau când aceste acte sunt acte opozabile debitorului în baza unei dispoziții
legale sau a stipu lațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă pentru această determinare este
nevoie de un calcul.
Creanța este exigibilă atunci când a ajuns la scadență. Pe lângă îndeplinirea scadenței,
prevederile legii privind procedura insolvenței arata că pentru declanșarea procedurii este
necesară scurgerea unui termen de cel puțin 30 de zile de la data scadenței.
în concluzie putem spune ca starea de insolvență presupune încetarea plăților timp de mai
bine de 30 de zile, menținându -se astfel concepția tra dițională a legiuitorului, potrivit căreia
numai insolvență, nu și insolvabi litatea. poate constitui temei al procedurii falimentului. Totuși
există o excepție, în care insolvabilitatea este prezentă ca și temei al procedurii insol venței.
Astfel, ari. 1 a lin. (2) lit. c) pc t. 1 prevede că procedura simplificată se aplică și în cazul în care
debitorul nu deține nici un bun în patrimoniu. Cu alte cuvinte, insolvabilitatea poate 11
considerată drept fundament al procedurii insolvenței, caz în care debitorul v a fi supus direct
procedurii simplificate.
Cererile creditorilor urmează modelul cererilor de chemare în judecată așa cum sunt
reglementate în art. 112 C.proc.civ., conținând, bineînțeles, și aspectele expres prevăzute de
actuala reglementare a procedurii insolvenței.
Printre elementele esențiale pe care trebuie să le precizeze creditorul în cererea sa se
număra cuantumul și temeiul creanței, existența unor garanții reale, convenționale sau legale,
existența unor măsuri asigurătorii precum și declarația de opțiune de a participa sau nu la
reorganizarea debitorului.
In ceea ce privește cuantumul creanței, art. 3 pct. 12 prevede ca „ valoarea — prag
reprezintă cuantumul minim al creanței, pentru a putea fi introdusă cererea creditorului. Acesta
este de 30.000 l ei (RON), iar pentru salariați, de 6 salarii medii pe economie ”.

Deschiderea procedurii insolvenței la cererea debitorului

Situația când debitorul solicită deschiderea procedurii generale a insol venței reprezintă
situația de fapt a debitorului aflat în insolvență vădită iar averea sa îi permite reorganizarea

15

activității în baza unui plan de reorganizare judiciară.
În această situație, judecătorul sindic va examina atent solicitarea debitorului în baza
actelor care trebuie să însoțească cererea de deschidere a procedurii insolvenței conform art. 28
din lege, tocmai pentru ca cererea debitorului să nu fie considerată ca fiind abuziv introdusă.

Deschiderea procedurii insolvenței la cererea creditorului
Art. 33 din lege prevede că după înregistrarea u nei cereri introductive de către creditor,
judecătorul -sindic va comunica debitorului, în termen de 48 d e ore de la înregistrare, o copie
după această cerere. Din prevederile legale rezultă că debitorul este singura persoană căreia i se
comunică cererea cr editorului de deschidere a procedurii insolvenței.
Comunicarea cererii de deschidere a procedurii nu trebuie confundată cu notificarea
încheierii de deschidere a procedurii, care trebuie comunicată persoanelor și instituțiilor
prevăzute în art. 61 din lege .
Dacă debitorul apreciază cererea creditorilor ca fiind neîntemeiată, acesta o poate ataca
folosind calea contestației. Practic, în termen de 10 zile de la primirea copiei după cererea
creditorului de deschidere a procedurii insolvenței. debitorul trebuie fie să conteste, fie să
recunoască existența stării de insolvență. Dacă, cu rea credință, debitorul contestă starea de
insolvență, iar contestația sa este ulterior respinsă, el nu va mai avea dreptul să solicite
reorganizarea judiciară.
Pentru a putea fi evitate anumite abuzuri care pot apare în practică, legiuitorul a prevăzut
că la cererea debitorului, judecătorul -sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea
de deschidere a procedurii insolvenței să consemneze, în termen de 15 zile, la b ancă, o cauțiune
de cel mult 10% din valoarea creanțelor. Trebuie remarcat că, așa cum este prevăzut în actuala
regle mentare, judecătorul -sindic are posibilitatea și nu obligația dispunerii consemnării unei
cauțiuni.
Dacă judecătorul -sindic stabilește că debitorul este în stare de insolvență, îi va respinge
contestația și va deschide procedura generală a insolvenței printr -o sentință, caz în care
procedura reorganizării judiciare a debitorului este posibilă. în această situație, planul de
reorganizare poat e ti formulat numai de către administratorul judiciar sau de către creditorii
deținând împreună sau separat minimum 20% din valoarea masei credale, printr -un raport
întocmit cu privire la cauzele și împrejurările care au condus la apariția insolvenței debi torului

16

respectându -se prevederile art. 59 alin. (1) și art. 60 alin. (2) din lege.
Dacă judecătorul -sindic stabilește că debitorul nu este în stare de insol vență, respinge
cererea creditorilor, care va fi considerată ca lipsită de orice efect chiar de la data înregistrării
sale.
Dacă debitorul nu contestă, în termenul legal, că ar fi în stare de insol vență și își exprimă
intenția d e a-și reorganiza activitatea, judecătorul -sindic va pronunța o sentință d e deschidere a
procedurii generale. în cazul în car e, din declarația debitorului, tăcută până la data pronunțării
sentinței de deschidere a procedurii insolvenței, rezultă că acesta se încadrează în una din
categoriile prevăzute la art. 1 alin. (2) din lege sau că a mai beneficiat de reorganizare în ultimi i 5
ani anteriori deschiderii procedurii, judecătorul -sindic va pronunța o sentință de deschidere a
procedurii simplificate.

Situația în care debitorul contestă starea d e insolvență invocată d e creditor
Dacă debitorul nu acceptă starea de insolvență invoc ata de creditor și iese din pasivitatea
de a fi supus procedurii insolvenței, în termen de 10 zile de la primirea cererii introductive,
formulează o cerere -contestație prin care își face apărările în combaterea susținerilor creditorilor
cu înscrisuri doved itoare conform art. 1169 -1170 C. civ și art. 46 C.Com. De asemenea,
debitorul poate invoca excepții de ordine publică care pot duce la paralizarea pretențiilor
creditorului. Spre exemplu poate invoca prescripția, perimarea, inadmisibilitatea acțiunii, etc. ).
Dacă judecătorul sindic stabilește că debitorul este în stare de insolvență, va respinge contestația
formulată de către acesta și, în temeiul art. 33 alin. (4) din lege, va pronunța deschiderea
procedurii generale a insolvenței, admițând cererea credito rului.

Situația creditorilor care au de recuperat creanțe bugetare
Potrivit art. 1 din Ordonanța nr. 1186/2006 a Ministerului Finanțelor Publice, în vederea
deschiderii procedurii de faliment, organele fiscale competente vor respecta termenele și
condițiile reglementate de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală. înainte de
formularea cererii de deschidere a procedurii insolvenței, orga nele fiscale vor parcurge etapele
premergătoare de recuperare a creanțelor prevăzute în art. 3 din lege.
În temeiul art. 8 alin. (1), organele fiscale care au calitatea de creditori fiscali vor propune
judecătorului sindic și vor vota desemnarea administra torilor sau lichidatorilor din lista

17

practicienilor în insolvență agreați.
În cazul în care creanțele fiscale au valori mai mari de 3.000.000 lei, vor propune
judecătorul ui -sindic desemnarea administratorului sau a lichidatorului selectat de Agenția
Națio nală de Administrare Fiscală din lista practicienilor în insolvență agreați.
Din analiza acestor texte de lege rezultă două obligații de ordin procedural pe care
judecătorul sindic trebuie să le respecte.
În primul rând judecătorul -sindic trebuie să verifi ce procedura prealabilă de recuperare a
creanțelor instituită de art. 3 din urdin. Dacă această procedură de verificare nu a fost urmată,
cererea astfel formulată va fi respinsă ca fiind inadmisibilă.
A doua obligație a judecătorului sindic se referă la de semnarea administra torului sau
lichidatorului judiciar. Această desemnare trebuie să se materializeze atât în funcție de opțiunea
creditorilor fiscali, cât și de cuantumul creanței fiscale care este obligatorie conform art. 8
a]in.(3) din ordin.
În practi ca instanțelor, în majoritatea cauzelor aflate pe rol există creanțe fiscale. în
consecință, acest criteriu de desemnare are caracter discriminatoriu față de ceilalți practicieni în
insolvență care depun oferte de colaborare la dosar în condițiile art. 19 din lege și care se văd
astfel îngrădiți în exercitarea unei profesii liberale nepermițându -le nici accesul liber la actul de
justiție reglementai de Constituția României.

Efectele legale ale deschiderii procedurii insolvenței. Acțiuni impuse în această f ază
procesuală
Art. 34 -61 din lege reglementează principalele efecte legale ale deschiderii procedurii
insolvenței. Scopul acestor efecte și acțiuni impuse in această fază procesuală este menținerea
averii debitorului în starea existentă la data deschideri i procedurii.
Astfel, principalele efecte legale și acțiuni impuse de deschiderea procedurii sunt:
1) desemnarea administratorului judiciar sau a lichidatorului (art. 34);
2) obligarea debitorului să depună documente și să furnizeze informații (art. 35 și art. 44);
3) suspendarea de drept a tuturor acțiunilor judiciare sau măsurilor de executare silită
pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția căilor de atac
declanșate de debitor(art. 36) și posibilitatea ridicării susp endării (art. 39);
4) notificarea procedurii de deschidere (art. 37);

18

5) continuarea furnizării serviciilor către debitor (art. 38);
6) suspendarea cursului prescripției (art. 40);
7) înghețarea creanțelor negarantate (art. 41):
8) mențiunile trilingve din art. 45;
9) nulitatea actelor debitorului (art. 46);
10) ridicarea dreptului de administrare (art. 47 – 49);
11) situația contractelor financiare calificate (ari. 51);
12) compensarea creanțelor (art. 52);
13) regimul juridic al bunurilor debitorului vând ute (art. 53);
14) prezentarea raportului de 30 de zile de către administratorul judiciar, cu propunerea
privind procedura care va fi urmată (art. 54);
15) reconstituirea documentelor debitorului (art. 55);
16) îndatoririle privind probele (art. 56);
17) citațiile și notificările (art. 57);
18) solicitarea de informații (art. 58);
19) raportul de 60 de zile și aprobarea lui de către adunarea creditorilor (art. 59):
20) adoptarea hotărârii adunării creditorilor privind intrarea în faliment (art. 60);
Trebui e reținut că suspendarea proceselor și actelor de urmărire silită contra debitorului și a
averii sale se produc chiar dacă hotărârea de deschidere a procedurii nu este irevocabilă conform
art. 12 din lege și a art. 720 pct. 8 Cod proc.civ.
Art. 35 din lege reglementează obligația debitorului de a depune la dosarul cauzei
documentele și informațiile prevăzute d e lege, pentru cazul în care procedura a fost deschisă la
cererea creditorilor. Sancțiunea neconformării debitorului de a depune aceste acte și inform ații
este cuprinsă în art. 147 din lege. Astfel, refuzul debitorului persoană fizică sau al
administratorului, directorului, directorului executiv ori al reprezentantului legal al debitorului,
persoană juridică, de a pune la dispoziția judecătorului -sindic , administratorului judiciar sau
lichidatorului, în condițiile prevăzute de art. 35 din lege, documentele și informațiile prevăzute la
art. 28 alin. (1) lit. a) – f) ori împiedicarea acestora, cu rea -credință, de a întocmi documentația
respectivă, sc pedep sește cu închisoare de la un 1 an la 3 ani sau cu amendă.
De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau măsurile
de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția

19

căilor de atac declanșate de debitor.
Astfel, începerea oficială a procedurii insolvenței impune suspendarea generală a tuturor
acțiunilor intentate împotriva debitorului și a activelor acestuia, inclusiv a procedurilor de
executare silită, precum lichidarea, instituirea sechestrului asupra activelor sau veniturilor etc.,
însă sunt excluse acțiunile în apel pe care le poate introduce debitorul în cadrul litigiilor aflate pe
rol. Suspendarea va continua pe parcursul procedurii de insolvență și poate fi modificat ă numai
printr -o cerere specială introdusă de către o parte interesată (de cele mai multe ori, un creditor
garantat sau un creditor asimilat unui creditor garantat).
Trebuie precizat că deschiderea procedurii insolvenței suspendă doar acțiunile împotriva
debitorului, nu și acțiunile judiciare sau extrajudiciare exercitate de debitor împotriva propriilor
debitori10

10. Nulitatea actelor debitorului
Toate actele și operațiunile efectuate după deschiderea procedurii insolvenței vor trebui
supuse autorizării judecătorului -sindic.
Nerespectarea acestei obligații atrage după sine nulitatea tuturor actelor, operațiunilor și
plăților efectuate de debitor. Având în vedere car acterul concursual și egalitar al procedurii. în
literatura de specialitate s -a susținut că sancțiunea este nulitatea absolută. Excepția salvgardării
actelor, operațiunilor și plăților efectuate se întâlnește, pe lângă autorizarea judecătorului -sindic,
și în cazul continuării desfășurării activității curente în conformitate cu prevederile art. 4 9 din
lege16?. Astfel, pe perioada de observație , debitorul va putea să continue desfășurarea activităților
curente și poate efectua plăți către creditorii cunoscuți, care se interesează în condițiile obișnuite
de exercitare a activității curente, după cum urmează:
a) sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de
reorganizare, în sensul art. 28 alin. (1) lit. h), și nu i -a fost ridicat dreptul de administrare;
b) sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de
administrare.

10 St. D. Cărpenaru, V. Nemeș, M.A. Hotca. op.cit., pag. 154.

20

11. Ridicarea dreptului d e administrare (art. 47 -49)
Art. 3 pct. 30 din lege prevede că „ mandatul administratorilor statutari încetează de la data
ridicării dreptului de administrare sau de la data desemnării adm inistratorului special.
Mandatul administratorului special se limitează la reprezentarea intereselor
acționarilor/asociaților de la dala ridicării dreptului de administrare. încetarea mandatului impune
obligația predării gestiunii. ”
Aceste prevederi sunt completate cu cele cuprinse în art. 47 din lege confo rm cărora „ 1.
Deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare – constând în dreptul de a -și
conduce activitatea, de a -și administra bunurile din avere și de a dispune de acestea dacă ac esta
nu și -a declarat, în condițiile art. 28 alin. (I) lit. h) sau, după caz, ale art. 33 alin. (6). intenția de
reorganizare judiciară.
(2) Cu excepția cazurilor prevăzute expres de lege, prevederile alin. (1) sunt aplicabile și
bunurilor pe care debitoru l le-ar dobândi ulterior deschiderii procedurii.
(3) Judecătorul — sindic va putea ordona ridicarea, în tot sau în parte, a dreptului de
administrare al debitorului odată cu desemnarea unui administrator judiciar, indicând totodată
și condiția de exercitare a conducerii debitorului de către acesta.
(4) Dreptul de administrare, al debitorului încetează de drept la data la care se dispune
începerea falimentului.
(5) Creditorii, Comitetul Creditorilor ori administratorul judiciar pot oricând adresa
judecătorului sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, având ca
justificare pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilității de realizare a unui
plan rațional de activitate.
(6), Judecătorul – sindic va examina, in termen de 15 zile, cererea prevăzută la alin: (5),
într-o ședință la care vor fi citați administrator ul judiciar, Comitelui Creditorilor și
administratorul special
(7) De la data intrării în faliment, debitorul va putea desfășura doar activitățile ce sunt
necesare derulării operațiunilor lichidării. ”
De precizat că ridicarea dreptului de administrare nu afectează cu nimic dreptul de
proprietate al debitorului asupra bunurilor sale.
Odată cu desemnarea unui administrator judiciar, judecătorul -sindic va putea să ordone
ridicarea, în lot sau în parte, a dreptului de administrare al debitorului, indicând în același timp și

21

condiția de exercitare a conducerii debitorului de către acesta.

Ce este perioada de observație. Care sunt activitățile comerciale curente în perioada
de observație?
Perioada de observație este un element de noutate introdus de actuala reglementare
legislativă. în perioada de observație, care poate fi de maxim 60 de zile, cuprinsă între data
deschiderii procedurii generale și data co nfirmării planului de reorganizare sau, după caz, data
intrării în faliment, activitatea, comercială continuă în interesul debitorului cu scopul de a
contribui la redresarea acestuia. Reorganizarea nu poate fi concepută dacă debitorul nu își
continuă opera țiunile curente, deoarece oprirea totală a activității înseamnă practic falimentul.
Desigur că toți participanții la procedură debitor, creditori, administrator, judecători își pun
întrebarea ce este permis și ce nu este permis în perioada de observație, d eoarece nu se poate face
abstracție de starea de insolvență și d e necesitatea protejării creditorilor.
Practic, în perioada de observație sunt analizate aspecte importante legate de activitatea
debitorului, dintre care aș enumera: existența bunurilor în pa trimoniu, posibilitatea identificării
actelor constitutive sau contabile, ale administratorului, existența sediului și a conformității
acestuia cu datele înregistrate la Oficiul Registrului Comerțului, prezentarea de către debitor, în
termenul legal a list ei complete a tuturor bunurilor, incluzând toate conturile și băncile prin care
își rulează fondurile, lista conținând numele și adresele creditorilor, lista activităților curente pe
care înțelege să le desfășoare în perioada de observație, declarația pri n care înțelege să intre în
procedura simplificată sau de reorganizare.
Art. 20 lit. j) din lege prevede printre atribuțiile stabilite de lege în sarcina
administratorului judiciar și menținerea sau denunțarea unor contracte încheiate de debitor.
Astfel, î n cadrul activităților de supraveghere sau de conducere a activității debitorului,
administratorul judiciar va trebui să analizeze și contractele aflate în curs de execuție la data
deschiderii procedurii. în funcție de analiza economică, de oportunitate, d e interesul societății, de
considerațiile financiare ale societății și de perspectiva reală a debitorului de a își aduce la
îndeplinire obligațiile aflate în sarcina sa, administratorul judiciar are dreptul să mențină sau să
denunțe contractele aflate în c urs de execuție.
în perioada de observație se vor plăti cu prioritate creanțele născute din con tinuarea
activității, fiind interzisă plata creanțelor născute anterior deschiderii procedurii de insolvență.

22

Continuarea activității comerciale curente presupu ne, în mod logic, atât executarea
contractelor în curs cât și plata creanțelor născute din executarea acestora. Nu se vor putea plăti
creanțele născute anterior deschiderii proce durii deoarece acestea nu au fost definitiv stabilite
prin tabelul prevăzut l a art. 3 pct. 17 din lege, plata acestora urmând s ă fie făcută ori în
conformitate cu planul aprobat, ori în procedura falimentului.
20. Raportul de 60 de zile și aprobarea lui de către adunarea creditorilor
Art. 59 din lege prevede obligația administrato rului judiciar, sau după caz a lichidatorului,
în cazul procedurii simplificate, de a întocmi ș i supune judecă torului -sindic, în termenul stabilit
de jud ecătorul -sindi c, dar care nu va putea depăși 60 de zile de la desemnarea sa, un raport
amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu
mențio narea persoanelor cărora le -ar fi imputabilă această situație.
Este important d e reținut că momentul procedural de la care se calculează termenul de 60
de zile, este ace la al desemnării administratorului judiciar sau al lichidatorului, după caz, și nu de
la data depunerii raportului consacrat de art. 54 din lege ori d e la data instituirii procedurii
simplificate.
Stabilirea cauzelor și împrejurărilor care au determinat ap ariția insolvenței debitorului, cu
menționarea persoanelor cărora l e-ar ti imputabilă, prezintă o importanță deosebită în procedura
de atragere la răspundere a membrilor organelor de conducere a debitorului, în temeiul art. 138 și
urm. din lege. Aceasta ar contribui la instituirea măsurilor asigurătorii și ar justifica, totodată,
aceste măsuri, în temeiul art. 141 și urm. din lege.
În conformitate cu prevederile art. 60 din lege, propunerea privind intrarea în faliment a
debitorului în procedura generală es te supusă aprobării adunării generale a creditorilor. în
consecință, autorizarea propunerii de intrare în faliment este de competență adunării generale a
creditorilor și nu a Comitetului Creditorilor. Administratorul judiciar are obligația de a -i informa
pe creditorii prezenți despre voturile valabile primite în scris cu privire la propunerea de intrare
în faliment a debitorului în procedura generală. Rezultă deci că creditorii nu trebuie să fie
neapărat prezenți în adunare pentru a vota, votul lor putând să fie exprimat și în afara acestei
adunări.
Decizia de intrare în faliment a debitorului în cadrul procedurii generale va fi luată îu
situația în care adunarea generală a creditorilor va aproba propunerea administratorului judiciar
cu cel puțin doua treim i din creanțele prezente la vot.

23

Primele măsuri consecutive deschiderii proceduri insolvenței; măsuri ulterioare
deschiderii procedurii insolvenței
a) termenul limită de depunere, de către creditori, a opozițiilor la sentința de deschidere a
procedurii, pronunțată ca urmare a cererii formulate de debitor, in condițiile ari. 32 alin. (1),
precum și termenul de soluționare a opozițiilor, care nu va depăși l O zile de la data expirării
termenului de depunere a acestora;
b) termenul limită pentru înregistrare a cererii de admitere a creanțelor asupra averii
debitorului, care va fi de maximum 60 de zile de la deschiderea procedurii, precum și cerințele
pentru ca o creanță înregistrată să fie considerată valabilă;
c) termenul de verificare a creanțelor, de întocm ire, afișare și comunicare a tabelului
preliminar de creanțe, care nu va depăși 30 de zile pentru procedura generală sau, respectiv 15
zile. în cazul procedurii simplificate, de la expirarea termenului prevăzut la lit. b);
d) termenul de definitivare a tab elului creanțelor. care nu va depăși 30 de zile în cazul
procedurii generale și, respectiv, 15 zile în cazul procedurii simplificate., de la expirarea
termenului corespunzător fiecărei proceduri, prevăzut la lit. c);
e) locul, data și ora primei ședințe a adunării generale a creditorilor, care va avea loc în
maximum 5 zile de la expirarea termenului prevăzut la lit. c).
Pentru creditorii cu sediul sau domiciliul în străinătate notificarea se va face
reprezentanților acestora din țară. în cazul în care credi torii străini nu au reprezentanți în țară.
aceștia vor fi citați cu respectarea prevederilor art. 7 din lege199 și a art. 87 pct. 8 din Cod. Proc.
Civ.
Pct. 3 al art. 61 din lege prevede obligativitatea ca în toate cazurile, notificarea deschiderii
procedu rii insolvenței să se realizeze după regulile Codului de procedură civilă plus publicarea,
pe cheltuiala averii debitorului, într -un ziar de largă circulație și în Buletinul procedurilor de
insolvență.
Rezultă că c ele trei cerințe ale efectuării notificări i sunt cumulative. Neîndeplinirea sau
îndeplinirea defectuoasă (spre exemplu publicarea într -un ziar local) atrage sancțiunea nulității,
putând fi invocată de orice persoană interesată. Ca efect al nulității, administratorul judiciar va
trebui să repete no tificarea în concordanță cu prescripțiile normei legale în discuție".

24

Înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor
Cu excepția salariaților ale căror creanțe vor fi înregistrate de administratorul judiciar
conform evidențelor contabile ale debitorulu i11, toți ceilalți creditori, ale căror creanțe sunt
anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creanțelor în
termenul fixat în sentința de deschidere a procedurii. Cererile de creanțe vor f i înregistrate într –
un registru, care se va păstra la grefa tribunalului.
Astfel cererea de admitere a creanței va cuprinde informațiile prevăzute în art. 65 alin. (1)
din lege și anume:
a) numele și denumirea creditorului;
b) domiciliul și sediul;
c) suma datorata;
d) temeiul creanței;
e) mențiuni cu privire la eventualele drepturi de preferință sau garanții de care se bucură
creanța.

Procedura de verificare a creanțelor
Pentru a putea fi plătite din averea debitorului, toate creanțele vor ii supuse procedurii de
verificare prevăzute în art. 66 -70 din lege, cu două excepții, și anume:
1) creanțele constatate prin titluri executorii (art. 66 alin. 1 din lege);
2) creanțe bugetare rezultând dintr -un titlu executoriu neconte stat în termenele prevăzute
de legi speciale (art. 66 alin. 2 din l ege).
Prin creanțe bugetare se înțelege creanțele care constau în impozite, taxe, contribuții,
amenzi și alte venituri bugetare, precum și accesoriile acestora.

Întocmirea și înregistrarea tabelului preliminar de creanțe
Odată cu expirarea termenului limita pentru înregistrarea cererii de admitere a creanțelor
asupra averii debitorului, care, așa cum prevede dispozițiile art. 62 alin. 1 lit. b) din lege, este de

11 Legea nr. 200/2006 privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale,
publicată în M.Of nr. 453 din 25 mai 2006 și care va intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2007, reglementează
condițiile privind constituirea, gestionarea, utilizarea și controlul fondului de garantare ce va asig ura plata creanțelor
salariate ce rezultă din contractele individuale de muncă și din contractele colective de muncă, încheiate de salariați
cu angajatorii, împotriva cărora au fost pronunțate hotărâri judecătorești de deschidere a procedurii insolvenței și
fața de care a fost dispusă măs ura ridicării totale sau parțiale a dreptului de administrare.

25

maximum 60 de zile de la deschiderea procedurii, urmare a ver ificărilor făcute în temeiul art. 66
din lege, administratorul judiciar sau lichidatorul, după caz, au obligația să întocmească un tabel
preliminar de creanțe.

Contestarea tabelului preliminar de creanțe
Debitorul, creditorii și orice altă parte interesa tă vor putea sa formuleze contestații cu
privire la creanțele și drepturile de preferințe trecute de administra torul judiciar sau lichidator,
după caz, în tabelul preliminar d e creanțe. în literatura de specialitate s -a considerat că noțiunea
de „parte in teresată” este greu de identificat, ea putând să -i vizeze pe cei care au consimțit o
cauțiune personală sau reală pentru garantarea obligațiilor debitorului".
Termenul de depunere a contestațiilor Ia tribunal este de 10 zile înainte de data stabilită,
prin sentința de deschidere a procedurii, pentru definiti varea tabelului de creanțe atât în
procedura generală, cât și în procedura simplificată.

Înregistrarea tabelului definitiv de creanțe
După ce toate contestațiile de creanțe au fost soluționate, admini stratorul judiciar,
lichidatorul, după caz, va întocmi tabelul definitiv al tuturor creanțelor împotriva averii
debitorului.
Conform art. 3 pct. 17 din lege, prin tabel definitiv de creanțe se înțelege tabelul car e
cuprinde toate creanțele asupra averii de bitorului la data deschi derii procedurii, acceptate în
tabelul preliminar d e creanțe și împotriva cărora nu s -au formulat contestații în conformitate cu
prevederile art. 73 din lege, precum și creanțele admise în urma soluționării contestațiilor.

Situați a creditorilor care nu și -au înregistrat creanțele în termenul legal prevăzut de
lege
În conformitate cu art. 76 din lege. titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii,
care nu depune cererea de admitere a creanțelor până la expirarea termenului prevăzut de lege în
art. 62 alin. (1) lit. Ir21, este decăzut, pentru creanța respectivă, din următoarele drepturi:
1. dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor, nedobândind astfel calitatea de creditor
îndreptățit să participe ia procedură.2. dreptu l de a -și realiza creanțele împotriva debitorului sau a
membrilor ori asociaților cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitor, ulterior

26

închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancruta simplă sau
frauduloas ă ori să nu i se fi stabili t răspunderea pentru efectuarea de plăți ori transferuri
frauduloase.
Această decădere poate fi invocată oricând, de orice parte interesată, pe cale de acțiune
sau excepție. De precizat că decăderea cuprinsă In art. 76 din lege. nu operează în cazul în care
această procedură de notificare a deschiderii procedurii insolvenț ei nu a fost făcută eu
respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 7 din leg e.

27

Capitolul 2 . Procedura de reorganizarea judiciară

Noțiuni generale
În actuala reglementare, reorganizarea judiciară este definită în art. 3 pct. 20 ca fiind
procedura care se aplică debitorului, persoana juridică, în vede rea achitării datoriilor acestuia,
conform programului de plată a creanțelor.
Așa cum am ar ătat mai sus, procedura de reorganizare judiciară este un mecanism care
facilitează reorganizarea operatorilor economici aflați în stare do insolvență în vederea lichidării
datoriilor acestora și presupune întocmirea, aprobarea, implementarea și respectare a unui plan,
numit plan de reorganizare, care poate să prevadă, împreună sau separat:
a) restructurarea operațională și sau financiară a debitorului;
b) restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social;
c) restrângerea activității p rin lichidarea unor bunuri din averea debitorului.
Practic în urma declanșării procedurii de insolvență, acceptată de către instanță, debitorul
are două opțiuni: reorganizarea judiciară sau lichidarea.
Așa cum am menționat mai sus, procedura de reorganizar e presupune întocmirea,
aprobarea, implementarea și respectarea unui plan de reor ganizare.
Art. 103 din lege prevede că în urma confirmării unui plan de reor ganizare, debitorul își va
conduce activitatea sub supravegherea administra torului judiciar și î n conformitate cu planul
confirmat, până la momentul în care judecătorul -sindic va dispune, motivat, fie încheierea
procedurii in solventei și luarea tuturor măsurilor pentru reinserția debitorului în activitatea
comercială, fie încetarea reorganizării judi ciare și trecerea la procedura falimentului, în condițiile
art. 107 și urm. din lege.
Una dintre cele mai importante obligații din perioada d e reorganizare judi ciară este
cuprinsă în alin, (3) al art. 103 din lege prin care se prevede obligația debitorului de a îndeplini,
tară întârziere, schimbările d e structură prevăzute de pianul de reorganizare. Majorarea
capitalului prin noi aporturi de capital, prin conversia unor creanțe, prin incorporarea rezervelor
sau a beneficiilor sau prin fuziune poa te fi considerată o schimbare de structură în planul de
reorganizare.

28

Planul de organizare. Natura juridică a planului de reorganizare
Procedura d e reorganizare judiciara presupune întocmirea, aprobarea, imple mentarea și
respectarea unui plan, numit pl an de reorganizare, care poate să prevadă, împreună sau separat:
a) restructurarea operațională și sau financiară a debitorului;
b) restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social;
c) restrângerea activității prin lichidarea unor b unuri din averea debitorului.
Din analiza prevederilor legale referitoare la planul de reorganizare, a moda lităților de
aprobare și a efectelor acestuia, rezultă că planul d e reorganizare arc o triplă natură juridică:
contractuală, judiciară și legală.

I. Propunerea planului de reorganizare judiciară (art.94)
I. Propunerea unui plan de reorganizare judiciara
1.Intenția d e a propune un plan de reorganizare judiciară. Categorii de persoane care au
calitatea cerută de lege pentru a propune un plan de reorga nizare judiciară
In conformitate cu prevederile art. 94 alin. 1 din lege, vor putea propune un plan de
reorganizare judiciară, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de persoane:
a) debitorul, cu aprobarea adunării generale a acționarilor sau asocia ților, în termen de 30
de zile de la afișarea tabelului definitiv de creanțe, cu condiția formulării, potrivit art. 28, a
intenției de reorganizare, dacă procedura a fost declanșată de acesta, și potrivit art. 33 alin. (6), în
cazul în car e procedura a fost deschisă ca urmare a cererii unuia sau a mai multor creditori;
b) administratorul judiciar, de la data desemnării sale și până la împlinirea unui termen de
30 de zile de la data afișării tabelului definitiv de creanțe, cu condiția să își fi manifestat această
intenție până la votarea raportului întocmii d e administratorului judiciar sau de lichidator după
caz, cu respectarea prevederilor art. 59 alin. (2) din lege;
c) unul sau mai mulți creditori care și -au anunțat această intenție până la votarea raportului
Întocmit de administratorului judiciar sau de lichidator după caz, cu respectarea prevederilor
cuprinse în art. 59 alin. (2), creditor care dețin împreună sau cel puțin 20% din valoarea totală a
creanțelor cuprinse în tabelul de finitiv de creanțe, în termen de 30 de zile de la data afișării
tabelului definitiv de creanțe.

29

Conținutul planului de reorganizare
Cu siguranță procedura reorganizării judiciare presupune continuarea activității debitorului
cu încercarea acestuia de a sc redresa, de a se salva din punct de vedere economic și de a începe
sau a continua plata datoriilor sale. Tocmai de aceea, planul de reorganizare va putea să prevadă
fie restructurarea și conti nuarea activității debitorului, fie lichidarea unor bunuri d in averea
acestuia, fie o combinație a celor două variante de reorganizare. Cu alte cuvinte, planul de
reorganizare poate să prevadă, împreună sau separat următoarele:
1) restructurarea operațională sau financiară a debitorului.
Restructurarea operațională presupune schimbarea managementului, marketingului sau a
activității debitorului. Restructurarea financiară presupune modificarea parametrilor d e ordin
bănesc în care își derulează activitatea debi torul, în sensul reducerii cheltuielilor, a optimizării
raportului venituri -încasări. De asemenea, poate fi considerată o restructurare financiară aceea
prin care sunt atrase resurse financiare externe, altele decât majorarea de capital social12.
2) restructurarea corporativă prin modificarea structurii d e capita l social, fără îndoială,
majorarea de capital social reprezintă o sursă financiară externă foarte importantă pentru
redresarea debitorului aflat în dificultate financiară.
3) restrângerea activității prin lichidarea unor bunuri din averea debi torului. Ac eastă
măsură poate duce la redresarea activității debitorului aflat în dificultăți financiare. Cu prețul
obținut din vânzarea bunurilor lichidate din averea debitorului se pot achita parțial sau total
datoriile debitorului.
4) combinarea măsurilor sus menț ionate. Cele trei tipuri de măsuri pot fi combinate. în
funcție de nevoile debitorului. Spre exemplu, modificarea structurii capitalului social poate fi
combinat cu restrângerea activității prin lichidarea unor bunuri din averea debitorului.

Modificarea p lanului de reorganizare judiciară
Modificarea planului de reorganizare judiciară confirmat ulterior intrării în vigoare a noii
legislații. Un plan de reorganizare judiciară confirmat ulterior intrării în vigoare a noii legislații și
a cărui perioadă d e executare este mai mică de 3 ani calculată de la data confirmării, va putea fi
modificat prin prelungirea acestui termen cu respectarea prevederilor privind termenul limită și

12 St. D. Cărpenaru, V. Nemeș, M.A. Hotca, op.cit., pag. 265.

30

modalitățile de aprobare a propunerii de prelungire.
La recomandarea administrator ului judiciar, după trecerea unui termen de cel mult 18 luni
de la confirmarea planului de reorganizare judiciară, această perioadă va putea fi extinsă cu cel
mult încă o perioadă de un an, dacă propunerea este votată de cel puțin două treimi dintre
credit orii aflați în sold la acea dată.
Cu alte cuvinte, vor vota toți creditorii, inclusiv cei care au votat pentru respingerea
planului de reorganizare judiciară la momentul acceptării sale inițiale. Totuși, creditorii ale căror
creanțe suni curente, fiind ult erioare deschiderii procedurii prevăzute de actuala reglementare
privind procedura insolvenței, nu participă la votarea prelungirii planului, fiind excluși prin
limitarea introdusă de art. 3 p ct. 8 din lege. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 3 pc t. 8 din
lege este creditor îndreptățit să participe la procedura insolvenței acel creditor care a formulat și
i-a fost admisă, total sau în parte, o cerere de înregistrare a creanței sale pe tabelul definitiv de
creanțe contra debitorului și care are drep tul de a participa și de a vota în adunarea creditorilor,
inclusiv asupra unui plan de reorganizare judiciară admis de judecătorul -sindic, de a fi desemnat
în calitate de membru al Comitetului Creditorilor, de a participa la distribuțiile de fonduri
rezult ate din reorganizarea judiciară a debitorului sau din lichidarea averii debitorului, de a fi
informat ori notificat cu privire la desfășurarea procedurii și de a participa la orice altă procedură
reglementată de actuala reglementare.
In cazul în care se ho tărăște prelungirea termenului, judecătorul -sindic va lua act de
aprobarea prelungirii de către creditori pronunțând o încheiere care să aib[ regimul juridic al unei
hotărâri de expedient.
Modificarea planului de reorganizare judiciară confirmat anterior i ntrării în vigoare a noii
legi dar a cărui executare se prelungește sub imperiul acestei legi. Conflict temporar de legi
Planul de reorganizare judiciară al cărui termen de executare a fost stabilit sub cel de 2
ani prevăzut de vechea reglementare, sau de 2 ani de la data confirmării sale, poate fi prelungit,
cu respectarea condițiilor legale prevăzute de noua lege, până la împlinirea unui termen de
maximum 3 ani, termen care începe să curgă de la data confirmării inițiale a planului d e
reorganizare.
De pre cizat că acest lucru nu reprezintă o retroactivitate mascată a legii, ci din contră,
reprezintă tocmai respectarea principiului neretroactivității legii conform căruia actele îndeplinite
anterior intrării în vigoare a noii legi, în formele și la termenele prevăzute de legea atunci în

31

vigoare, rămân valabile.
Perioada d e reorganizare scursă d e la confirmarea planului de reorgani zare până la
intrarea în vigoare a noii legi trebuie considerată ca fiind vala bilă și inclusă în termenul maxim
de executare a pla nului de reorganizare.
Noua reglementare privind procedura insolvenței prevede că, prin derogare de la
prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii
nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare, planul de reorganizare propus de
creditori poate prevedea modificarea, fără acordul statutar al membrilor, asociaților sau
acționarilor debitorului, a actului constitutiv, dacă se îndeplinesc cumulativ, următoarele condiții:
h) planul de reorga nizare propus de debitor oferă o recuperare mai redusă a creanțelor
debitorului;
i) în caz d e faliment, membrilor, asociaților sau acționarilor debitorului nu li s -ar cuveni
nimic din distribuire;
j) membrii, asociații sau acționarii debitorului refuză să participe la planul de
reorganizare propus de creditori.
Înregistrarea mențiunii modificărilor efectuate se realizează la registrul comer țului,
mențiunea fiind solicitată de către administratorul judiciar pe cheltuiala debitorului, pe baza
hotărârii de co nfirmare a planului de reorganizare judiciară

Admiterea planului de reorganizare judiciară de către judecătorul -sindic
Conform dispozițiilor art. 98 alin. (1) din lege, o copie a planului d e reorganizare
judiciară propus va fi depus ia grefa tribunalulu i și la oficiul registrului comerțului sau, după caz,
la registrul societăților agricole. Copii după planul de reorganizare propus vor fi comunicate și
debitorului, prin administratorul special, administratorului judiciar și Comitetului Creditorilor.
După îndeplinirea procedurii de comunicare a planului de reorganizare propus,
judecătorul -sindic va convoca, în termen de 20 de zile de la înregistrarea planului de
reorganizare la tribunal, o ședință pentru admiterea sau respingerea planului de reorganizare
propus.
La ședință sunt convocați, prin procedura de citare reglementată de lege, atât persoanele
care au propus planul de reorganizare cât și debitorul prin adminis tratorul special,
administratorul judiciar, Comitetul Creditorilor și reprezentantul deținăt orilor participațiilor la

32

capitalul debitorului (membrii, asociați sau acțio nari). De precizat că toți cei citați au dreptul să
fie ascultați cu privire la admiterea sau respingerea planului de reorganizare.
După audierea persoanelor citate, efectiv preze nte sau absente dar cu con cluzii depuse la
dosar, judecătorul -sindic se va pronunța în sensul admiterii sau respingerii planului de
reorganizare propus.
Pentru a fi admis, planul de reorganizare propus trebuie să conțină toate informațiile
prevăzute de le ge. Deși actuala reglementare nu mai prevede în mod expres cerința conform
căreia planul de reorganizare propus trebuie să denote șanse obiective de realizare, șansele de
reușită ale unui plan de reorganizare pot fi apreciate de judecătorul -sindic care are posibilitatea
să solicite unui practician în insolvență să își exprime opinia privind posibilitatea de realizare a
planului de reorganizare înainte de admiterea acestuia.
Admiterea planului de reorganizare implică o minimă verificare din partea judecătoru lui-
sindic a condițiilor de admisibilitate. Ulterior admiterii planului de reorganizare, judecătorul –
sindic va dispune administratorului judiciar convocarea adunării generale a creditorilor și a
debitorului într-un termen cuprins între 20 și 25 de zile. da r nu mai înainte de afișarea tabelului
definitiv d e creanțe.
Dacă au fost exprimate mai multe intenții de depunere a unor planuri de reorganizare,
judecătorul -sindic va fixa un termen maxim până la care acestea pot fi depuse, cu respectarea
dispozițiilor a rt. 74 alin. (2) din lege, astfel încât votarea planurilor admise să se facă în aceeași
ședință a adunării generale a credi torilor . Parcurgerea etapelor procedurii de admitere va fi
aceeași și pentru celelalte planuri de reorganizare propuse.

Publicitatea planului de reorganizare judiciară admis
În termen de 5 zile de la admiterea planului de reorganizare, judecăto rul-sindic va
dispune administratorului judiciar publicarea unui anunț referitor la propunerea planului dc
reorganizare în Buletinul proceduril or de insolvență, cu indicarea celui care l -a propus, a datei
când planul va fi votat inclusiv mențiunea că este admisibilă votarea prin corespondență. De
asemenea anunțul va include și data de confirmare a planului de reorganizare, care nu va depăși
15 zi le de la data exprimării votului asupra planului de reorganizare.
Buletinul procedurilor de insolvență reprezintă publicația editată de Oficiul Național al
Registrului Comerțului, care are drept scop publicarea citațiilor, con vocărilor, notificărilor și

33

comunicărilor actelor de procedură efectuate de instanțele judecătorești, administratorul judiciar
sau lichidator, după caz, după deschiderea procedurii prevăzute de legea insolvenței.
Având în vedere că acțiunile și titlurile de valoare la purtător se pot transmite prin simpla
tradițiune (remitere), pentru a nu opera sancțiunea decăderii din dreptul de a vota, legea prevede
în art. 99 alin. (3) obligativitatea depunerii acestora în original, la administrator cu cel puțin 5
zile înainte de data fixată pentru exprimarea votului.
Din momentul publicării planului de reorganizare în Buletinul procedurilor de insolvență,
toate părțile interesate vor fi socotite că au luat la cunoștință atât de planul de reorganizare cât și
de data de exprimare a votului. în toate cazurile, debitorul va asigura posibilitatea consultării
planului de reorganizare la sediul său. pe cheltuiala solicitantului.
„După înregistrarea tabelului definitiv, numai titularii creanțelor înregistrate în tabelul
definitiv pot să participe la votul asupra planului de reorganizare sau la orice repartiții de sume în
caz de faliment în procedură simplificat” art. 74 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenței.

Confirmarea planului de reorganizare judiciară de către judecătorul -sindic
Planul de reorganizare judiciară va fi confirmat de către judecătorul -sindic printr -o
sentință dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții:
A) cel puțin jumătate plus una dintre categoriile de creanțe menționate în programul de
plăți, dintre cele menționate la art. 100 alin. (3) din lege acceptă sau suni socotite că acceptă
planul de reorganizare, cu condiția ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte
planul;
B) în cazul în care sunt doar două categorii, planul de reorganizare se consideră acceptat
în cazul în care categoria cu valoarea totală cea mai mare a creanțelor a acceptat planul;
C) fiecare categorie defavorizată de creanțe care a respins planul va fi supusă unui
tratament corect și echitabil prin plan.

Executarea planului de reorganizare judiciară
Activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător în momentul în care
sentința care confirmă un plan de reorganizare intra în vigoare. Conform prevederilor art. 12 din
lege, senti nța de confirmare a unui plan de reorganizare judiciară este definitivă și executorie,

34

putând fi atacată separat cu recurs. Practic, Ia data pronunțării sale, hotărârea de confirmare a
unui plan de reorganizare este executorie, ceea ce înseamnă că activitatea debitorului este sau
urmează să fie reorganizată în mod corespunzător, iar creanțele și drepturile credi torilor și ale
celorlalte părți interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în planul de reorganizare. Pe
de altă parte, în cazul intrării în faliment ca urmare a eșuării plan ului de reorganizare sau a unei
executări silite, planul de reorganizare confirmat va fi socotit ca fiind o hotărâre definitivă și
irevocabilă împotriva debi torului. Pentru executarea silită a acestor creanțe, calitatea de titlu
executoriu o va avea senti nța de confirmare a planului de reorganizare .
Creditorii conservă acțiunile lor, pentru întreaga valoare a creanțelor, împo triva
codebitorilor și a fidejusorilor debitorilor, chiar dacă au votat pentru acceptarea planului de
reorganizare.
Odată cu confirm area unui plan de reorganizare, debitorul își va conduce acti vitatea sub
supravegherea administratorului judiciar și în conformitate cu planul de reorganizare judiciară
confirmat, până când judecătorul -sindic va dispune, motivat, fie încheierea procedurii insolvenței
și luarea tuturor măsurilor pentru reinserția debitorului în activitatea comercială, fie încetarea
reorganizării judiciare și trecerea în faliment, în condițiile art. 107 și urm. din lege.
Pe întreaga durată a procedurii de reorganizare, debit orul va fi condus dc administratorul
special, sub supravegherea administratorului judiciar. Acționarii, asociații și membrii cu
răspundere limitată nu au dreptul să intervină în conducerea activității ori în administrarea averii
debitorului, cu excepția și în limita cazurilor expres și limitativ prevăzute de lege și în planul de
reorganizare.
Debitorul este obligat să îndeplinească, tară întârziere, schimbările de structură prevăzute
în planul de reorganizare.
Așa cum am mai arătat, pe întreaga perioadă de executare a pianului de reorganizare,
furnizorii d e utilități (electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice etc.) nu au dreptul să
schimbe, să refuze ori să întrerupă temporar un astfel de serviciu față de averea debitorului.
Pentru protejarea ac estor furnizori, legea prevede însă că, prin excepție de la disp ozițiile art. 38
din lege, jude cătorul -sindic poate, la cererea furnizorului, să dispună ca debitorul să depună o
cauțiune la o banca, cauțiune care nu va depăși 30% din costul serviciilor pre state debitorului și
neachi tate ulterior deschiderii procedurii insolvenței.
Chiar dacă Legea insolvenței ar putea fi interpretată ca permite administra torului judiciar

35

sau lichidatorului, după caz, să încheie și să efectueze, sub rezerva aprobării preala bile de către
comitetul creditorilor, tranzacții în afara cursului normal de desfășurare a activității, aceasta nu
prevede în mod expres, iar instanțele judecătorești din România nu s -au confruntat încă cu un
mecanism similar celui stabilit în conformitate cu § 364 (e) și (d) din Codul Falimentului asa
cum este reglementat în SUA, prin care administratorului judiciar, lichidatorul sau debitorul care
a reținut dreptul de a se administra, cu aprobarea prealabilă a instanței judecătorești și după ce a
prezenta t probe suficiente pentru a demonstra imposibilitatea de a obține credit în alt mod, poate
să beneficieze de:
a) credit negarantat cu prioritate asupra cheltuielilor administrative;
b) credit garantat printr -o garanție reală sau ipotecă constituită asupra bunurilor averii
debitorului care nu face obiectul niciunei alte garanții;
c) credit garantat printr -o garanție reală subordonată sau printr -o ipo tecă constituită
asupra bunurilor averii debitorului care face obiectul unei garanții; sau
d) credit garantat printr -o garanție reală sau ipotecă de același rang sau subordonată,
constituită asupra bunurilor averii debitorului care fac obiectul unei garanții, sub rezerva
asigurării unei protecții corespunzătoare dețină torului garanției asupra bunurile care sunt propuse
pentru acordarea unei garanții de același rang sau subordonate.
Practica arata ca, furnizorilor majori de finanțare (cum sunt băncile și alte instituții
financiare) le este aproape imposibil, să extindă creditele recente ale debitorilor aflați în
insolvență și ale celor care fac obiectul unei proceduri formale de insolvență datorită
reglementărilor și regulamentelor extrem de împovărătoare referitoare la riscul asociat acordării
de împrumuturi acestor categorii de entități și la obligația d e a menți ne o valoare adecvată a
capitalului.
Cu toate acestea, modificările recente ale legii fac, in opinia mea, să fie mai puțin clar
faptul dacă instituțiile de credit sunt obligate să își mențină anga jamentele de finanțare pe care le
au în virtutea unui contr act existent de finanțare după deschiderea unui caz de insolvență.
Spuneam mai sus ca, pe întreaga perioada de reorganizare, debitorul trebuie sa respecte
întocmai prevederile planului d e reorganizare. In situația în care debitorul nu se conformează
pianu lui de reorganizare sau desfă șurarea activității debitorului aduce pierderi averii sale,
administratorul judiciar, Comitetul Creditoril or sau oricare dintre creditori, pre cum și
administratorul special pot solicita oricând judecătorului -sindic să aprobe i ntrarea în procedura

36

falimentului cu respectarea condițiilor prevăzute la art . 107 și urm. din lege. e precizat că
înregistrarea unei astfel de cereri nu suspendă continuarea activității debitorului până când
judecătorul -sindic nu hotărăște asupra ei, prin încheiere.
Un element de noutate introdus de ac tuala reglementare a procedurii insol venței îl
constituie aprobarea de către Comitetul Creditorilor și apoi de către adunarea creditorilor a
rapoartelor trimestriale prezentate de debitor prin admi nistrator ul special, sau după caz
administrat oral judiciar. în acest mod, creditorii controlează stricta respectare a planului de
reorganizare d e către debitor putând să propună în timp util măsuri de încadrare In planul de
reorganizare sau de trecere în procedura de faliment .
Astfel, art. 106 din lege prevede că pe întreaga perioadă de executare a pla nului de
reorganizare, debitorul, prin administratorul special, sau, după caz. administratorul judiciar va
trebui să prezinte trimestrial rapoarte Comitetului Cre ditorilor, cuprinzând situația financiară a
debitorului. De asemenea, adminis tratorul judiciar trebuie să prezinte și situația de cheltuieli
efectuate pentru bunul mers al activității debitorului, în vederea recuperării acestora. Aceste
cheltuieli trebuies c avizate de către Comitetul Creditorilor. Aceste rapoarte vor fi înregis trate la
grefa tribunalului. In vederea consultării, aceste rapoarte vor fi notificate tuturor creditorilor de
către debitor sau. după caz, d e către administratorul judiciar.

37

Capitolul 3 . Procedura falimentului

Noțiuni generale
Prin procedura falimentului se înțelege dizolvarea și lichidarea în cazul persoanelor
juridice și lichidarea averii în cazul persoanelor fizice.
Astfel, art. 107 alin.(l) din lege prevede că judecătoru l-sindic va decide prin sentință sau,
după caz. prin încheiere, în condițiile art. 32, intrarea în faliment în următoarele cazuri:
A), a) debitorul și -a declarat intenția de a intra în procedura simplificată.
Dacă sunt îndeplinite cerințele legale stabilit e pentru procedura simplificată și debitorul
își declară intenția de a intra în această procedură, judecătorul -sindic va hotărî intrarea
debitorului insolvent în procedura falimentului.
b) debitorul nu și -a declarat intenția de reorganizare sau, la cererea creditorului de
deschidere a procedurii insolvenței, a contestat că ar fi în stare de insolvență, iar contestația a fost
respinsă de judecătorul -sindic. In această situație judecătorul -sindic hotărăște intrarea în
procedura falimentului.
c) nici unul dint re celelalte subiecte de drept îndreptățite nu a propus un plan de
reorganizare, în condițiile prevăzute de art. 94 din lege, sau nici unul dintre planurile propuse nu
a fost acceptat și confirmat. Cu alte cuvinte, în lipsa propunerii unui plan de reorgani zare de către
persoanele îndreptățite să propună un astfel de plan. sau planul de reorganizare propus nu a fost
acceptat sau confirmat, judecătorul -sindic va decide intrarea debitorului insolvent în procedura
falimentului.
B) debitorul și -a declarat intenț ia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare
ori planul propus de acesta nu a fost acceptat și confirmat. De precizat că simpla declarație a
debitorului că dorește aplicarea procedurii reorganizării, nu este suficientă dacă acesta nu
propune și depune un plan d e reorganizare. Aceeași este situația în cazul în care debitorul a
propus un plan de reorganizare dar acest plan nu a fost acceptat și confirmat.
C) Obligațiile de plată și celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite în condițiile
stipulate prin planul de reorganizare confirmat sau desfășurarea activității debitorului în decursul
reorganizării sale aduce pierderi averii sale. De precizat ca nu orice neîndeplinire a sarcinilor
cuprinse în planul de reorganizare duce la aplicarea procedu rii de faliment, pentru simplul motiv
că sunt situații când, deși sunt încălcate anumite sarcini cuprinse în plan. debitorul înregistrează

38

rezultate financiare pozitive care pot acoperi creanțele sale. Dar, dacă pe perioada executării
planului de reorganiz are sunt înregistrare pierderi ale averii debitorului, se impune intrarea în
procedura falimentului.
D) a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune, după caz,
intrarea debitorului în faliment, potrivit art. 54 alin. (5)13 sau art. 60 alin. (3) din lege14.
În cee a ce privește măsurile pe care judecătorul sindic poate să le ia în această fază
procedurală, art. 107 alin. (2) din lege reglementează conținutul hotărârii de intrare în procedura
falimentului. Astfel, prin hotărâre a prin care se decide intrarea în faliment, judecătorul -sindic va
pronunța dizolvarea debitorului și va dispune următoarele măsuri:
a) ridicarea dreptului de administrare al debitorului, dreptul de administrare a.1
debitorului urmând să fie exercitat de că tre lichidator.
b) în cazul procedurii generale, desemnarea unui lichidator provizoriu, precum și
stabilirea atribuțiilor și a remunerației acestuia, în conformitate cu criteriile aprobate prin legea
de organizare a profesiei. Deci, funcția lichidatorului provizoriu durează până la data intrării în
atribuții a lichidatorului desemnat definitiv, ales de adunarea creditorilor15.
c) în cazul procedurii simplificate, confirmarea, în calitate d e lichidator al
administratorului judiciar, desemnat conform ari. 19 a lin. (2)16 sau ari. 34 din le ge17, după caz.
Se poate observa că hotărârea prin care se dispune intrarea în procedura falimentului diferă în
raport de procedura aplicată: generală sau simplificată.
d) termenul maxim de intrare în procedura de faliment în cad rul procedurii generale, de

13 Art. 54 alin. (5) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței „dacă este aprobat raportul administratorului
judiciar de intrare în procedura simplificată, judecătorul -sindic, prin aceeași sentința, intrarea în faliment a
debitorului”.
14 Art. 60 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței „în cazul aprobării de către adunarea
generală a creditorilor a propu nerii administratorului judiciar de intrare a debitorului în faliment, judecătorul -sindic
va decide prin sentință, intrarea în faliment a debitorului”.
15 St. D. Cărpenaru, V. Nemeș, M.A. Hotca, op.cit., pag. 289.
16 Alt 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006' p rivind procedura insolvenței prevede câ „La recomandarea comitetului
creditorilor, în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care dețin cel puțin 50% din
valoarea totală a creanțelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator, stabilindu -i
remunerația (…) Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de
către judecătorul -sindic” iar art (2!) introdus prin recenta modificare legislativă prevede creditoru l care deține cel
puțin 50% din valoarea totală a creanțelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui
administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori să confirme
administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul provizoriu și să îi stabilească remunerația.
17 Art. 34 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței prevede că „Prin sentința de deschidere a procedurii
generale, judecătorul -sindic va de semna un administrator judiciar, iar în cazul deschiderii procedurii simplificate va
desemna un lichidator provizoriu”.

39

predare a gestiunii averii de la debitor sau administratorul judiciar către lichidator, împreună cu
lista actelor și operațiunilor efectuate după deschiderea procedurii menționate la art. 46 alin. (2)
din lege18.
e) întocmirea de către administratorul judiciar și predarea către lichidator, în termen de
maximum 10 zile de la intrarea în faliment, în cadrul procedurii generale, a unei liste cuprinzând
numele și adresele creditorilor și toate creanțele acestora la data intrării în fa liment, cu indicarea
celor născute după deschiderea procedurii.
f) Notificarea intrării în procedura de faliment.

Intrarea în faliment în procedura generală
În cazul intrării în faliment în procedura generală, lichidatorul va trimite o notificare
tuturor creditorilor menționați în lista depusă de debitor sau de către administratorul judiciar,
menționată la art. 107 alin. (2) lit. e) din lege, debitorului și oficiului registrului său, după caz,
registrului societăților agricole unde debito rul este înmatric ulat, pentru efectuarea mențiunii.
Lista depusă d e debitor cuprinde numele și adresele creditorilor, inclusiv toate creanțele acestora
la data intrării în procedura falimentului, cu indicarea celor care s -au născut după data
deschiderii procedurii. Dacă cr editorii cu sediul sau domiciliul în străinătate au reprezentant în
țară, notificarea va fi trimisă reprezentantului din țară.

Intrarea în faliment în procedura simplificată
Art. 109 alin. (1) din lege prevede ca în cazul intrării în faliment prin pro cedura
simplificată, lichidatorul va trimite o notificare privind intrarea în procedura falimentului și, în
cazul debitorului persoană juridică, ridicarea dreptului de administrare și dizolvarea acestuia,
tuturor creditorilor noti ficați conform art. 61, d ebitorului și oficiului registrului comerțului, sau,
după caz, registrului societăților agricole ori registrului asociațiilor și fundațiilor în care debitorul
este înmatriculat, pentru efectuarea mențiunii.
Vor fi supuse verificării toate creanțele asupra averii debitorului, inclusiv cele bugetare,
născute după data deschiderii procedurii.

18 Art. 46 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței prevede că „debitorul și/sau, după caz,
administratorul judiciar , sunt obligați să întocmească și să păstreze o listă cuprinzând toate încasările, plățile și
compensările efectuate după deschiderea procedurii, cu precizarea naturii și valorii acestora și a datelor de
identificare a cocontractanților”.

40

Titularii creanțelor născute după deschiderea procedurii, care nu depun cererea de
admitere a creanțelor în termenul prevăzut la art. 109 alin. (2) din lege, li se aplică , în mod
corespunzător, prevederile art. 76 din lege. Astfel titularul unor astfel de creanțe este decăzut, în
ceea ce privește creanța respectivă, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor și nu va
dobândi calitatea de creditor îndreptățit să pa rticipe la procedură, El nu va avea dreptul de a -și
realiza creanțele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaților cu răspundere nelimitată ai
persoanei juridice debitoare ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost
cond amnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru
efectuarea de plați ori transferuri frauduloase.
Decăderea creditorilor va putea fi invocată oricând, de orice parte interesată, pe cale de
acțiune sau excepție.

Intrarea în procedura falimentului după confirmarea unui plan de reorganizare
În cazul intrării în procedura falimentului, după confirmarea unui plan de reorganizare,
titularii creanțelor participă la distribuiri cu valoarea aces tora, astfel cum au fost pre zentate în
planul de reorganizare confirmat, mai puțin cota încasată în cursul procedurii de reorganizare
judiciară.
Garanțiile reale și personale constituite pentru îndeplinirea obligațiilor asumate prin
planul de reorganizare rămân valabile în favoarea c reditorilor pentru plata sumelor datorate
acestora potrivit planului de reorganizare.
Sumele încasate de către creditori pe timpul reorganizării nu sunt supuse restituirii după
intrarea în procedura falimentului. Actele cu titlu gratuit, efectuate între da ta confirmării planului
de reorganizare și intrarea în faliment sunt nule. Nulitatea în acest caz este absolută și nu poate să
fie acoperită în nici un fel.
Celelalte acte efectuate de debitor între momentul confirmării pianului de reorganizare și
acela al intrării în procedura falimentului, sunt prezumate ca fiind în frauda creditorilor și vor fi
anulate cu următoarele excepții: a) actele tăcute cu respectarea dispozițiilor art. 49 alin. (1) și (2)
din lege; b) c ele permise expres de către planul de reorganizare; c) cele cu privire la car e
cocontractantul debitorului dovedește buna sa credință la momentul în cheierii actului.
De menționat că toate creanțele bănești asupra averii debitorului se consideră scadente la
data deschiderii procedurii de faliment.

41

Capitolul 4. Măsuri premergătoare procedurii de lichidare

Măsurile premergătoare procedurii de lichidare sunt reglementate în art. 113 -115 din lege
și constau în:
1) sigilarea bunurilor din averea debitorului, cu e xcepțiile prevăzute la art. 113 alin. (3)
din lege, precum și luare tuturor măsurilor necesare pentru conservarea acestor bunuri;
2) luarea în posesie de către lichidator a bunurilor inventariate, lichidatorul devenind
astfel depozitarul judiciar^.
3) înto cmirea inventarului bunurilor debitorului. Inventarul va trebui sa descrie toate
bunurile identificate ale debitorului și sa indice valoarea lor aproximativă la data inventarului. în
toate cazurile actul de inventar va fi semnat de lichidatorul judiciar, d e debitor, prin
administratorul special, iar dacă acesta nu participă la inventariere, actul va fi semnat numai de
către lichidatorul judiciar.
În tabelul următor, o prezentare schem atică a procedurii falimentului:

42

Metodele și modalități de vânzare a bunurilor debitorului
Lichidarea bunurilor debitorului va începe imediat după finalizarea de către lichidator a
inventarierii bunurilor cuprinse în averea debitorului. Bunurile vor putea fi vândute în bloc – ca
un ansamblu în stare de funcționare – sau in dividual. în ceea ce privește alegerea metodei de
vânzare a bunurilor, art. 116 alin. (2) din lege prevede că bunurile pot fi vândute fie Ia licitație
publică, fie prin negociere directă, fie se poate utiliza o combinație a celor două.

Modalitățile de vânzare a bunurilor debitorului
Lichidatorul este cel care trebuie să propună creditorilor cea mai bună modalitate de
vânzare a bunurilor care alcătuiesc averea debitorului. Bunurile din averea debitorului pot fi
vândute prin vânzarea în bloc sau prin vânz are directă.
Vânzarea în bloc
Art. 117 alin. (1) din lege prevede că în cazul propunerii de vânzare în bloc, lichidatorul
întocmește un raport pe care -1 prezintă Comitetului Creditorilor. In acest raport vor fi indicate,
descrise și evaluate bunurile ce ur mează să fie vândute împreună, precizându -se și sarcinile d e
carc, eventual, sunt grevate. De asemenea, acest raport trebuie să cuprindă propuneri vizând
modalitățile de vânzare în bloc, precum:
– vânzarea prin negociere directă către un cumpărător deja id entificat,
cu precizarea condițiilor minime ale contractului, cum ar fi prețul și modalitatea de plată;
– vânzarea prin negociere directă fără cumpărător identificat, cu
precizarea prețului minim propus. în acest caz, lichidatorul poate negocia prețul conc ret al
vânzării bunurilor, iar dacă prețul minim nu se poate obține, adunarea generală a creditorilor se
va întruni din nou pentru a decide dacă prețul minim inițial scade sau urmează să se treacă la
vânzarea individuală a bunurilor, vânzarea la licitație.
În termen de cel mult 20 de zile de la data ședinței Comitetului Creditorilor, lichidatorul va
convoca adunarea generală a creditorilor în termen de maximum 20 de zile de la data ședinței
Comitetului Creditorilor, înștiințându -i pe creditori despre posibi litatea studierii raportului și a
procesului -verbal al ședinței Comitetului Creditorilor privind raportul19.
Dacă adunarea generală a creditorilor aprobă raportul, judecătorul -sindic, prin încheiere, va

19 Art. 117 alin. (3) din legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. ’45 S.Dumitu, op.cit., pag. 5.

43

da dispoziție lichidatorului să efectueze actele și op erațiunile de lichidare.
Dar ce se întâmplă în situația în care, deși hotărârea adunării creditorilor este nelegală,
judecătorul -sindic, neînvestit încă cu o cerere de desființare a hotărârii adunării creditorilor, dă
dispoziție lichidatorului, prin închei ere, să efectueze actele și operațiunile de lichidare? în
literatura de specialitate, s -a apreciat ca într-o atare situație, solicitarea unuia sau unora dintre
creditori. în temeiul art. 14 alin. (7) din lege, de desființare a hotărârii adunării creditoril or pentru
nelegalitate nu poate atrage și desființarea hotărârii judecătorului -sindic prin care a dat dispoziție
lichidatorului să efectueze actele și operațiunile de lichidare, întrucât nu este posibil ca
judecătorul -sindic să -și desființeze propriile hot ărâri. în acest caz, este absolut necesar ca, în
termenul de recurs, creditorul să formuleze recurs împotriva acelei încheieri prin care
judecătorul -sindic, luând act de hotărârea adunării creditorilor, a dispus vânzarea bunurilor.
Prevederile de mai sus p rivind vânzarea în bloc se aplică în mod corespunzător și pentru
autorizarea vânzării în bloc a creanțelor deținute de debitor împotriva unor terțe persoane.

Vânzarea directă
Conform prevederilor art. 118 din lege, imobilele vor putea fi vândute direct, în urma
propunerii lichidatorului și aprobată de adunarea generală a creditorilor.
În propunerea d e vânzare, lichidatorul trebuie să identifice imobilul, prin situația de pe
teren și prin datele din registrele de publicitate imobiliară, să arate sarcinile de care este grevat.
De asemenea, lichidatorul trebuie să indice pasul de supraofertare și data pân ă la care, în caz dc
aprobare a vânzării, sunt acceptate supraoferte.
Lichidatorul trebuie să convoace adunarea generală a creditorilor în termen de maxim 20
de zile de la data propunerii, să notifice propunerea administratorului special, creditorilor cu
garanții reale asupra imobilelor, titularilor unor drepturi de retenție și Comitetului Creditorilor și
va supune propunerea de vânzare a votului adunării generale a creditorilor .
În cazul în care adunarea generală a creditorilor aprobă propunerea lichidator ului, vânzarea
acestora nu poate fi făcută, sub sancțiunea nulității, decât după trecerea unei perioade dc 30 de
zile de la data ultimei publicări făcute de lichidator în ziar a anunțului privind condițiile de
supraofertare.
În cazul valorilor mobiliare (c reanțe, obligațiuni etc.) vânzarea acestora are loc cu
respectarea legii specifice în domeniu, legea nr. 297/2004 cu modificările și completările

44

ulterioare.
În situația vânzării prin negociere directă, lichidatorul va încheia contracte de vânzare –
cumpărar e. Sumele realizate din aceste vânzări vor fi depuse în contul deschis pentru cheltuielile
cu efectuarea procedurii, iar recipisele acestora vor fi predate judecătorului -sindic.
În cazul în care bunul este vândut prin licitație publică nu se încheie contra ct de vânzare –
cumpărare. În această situație procesul -verbal de adjudecare semnat de lichidatorul judiciar
constituie titlu de proprietate și va fi înscris, în cazul imobilelor, în registrele de publicitate
imobiliara.

Distribuirea sumelor realizate în ur ma lichidării
Legea prevede că fondurile obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate,
în favoarea creditorului, d e ipoteci, gajuri sau alte garanții reale mobiliare ori drepturi de retenție
de orice fel, vor fi distribuite în următoare a ordine:
1) taxe, timbre și orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv
cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea acestor bunuri, precum și plata
remunerațiilor persoanelor angajate în condițiile art. 10, 19 alin . (2), art. 2 3 și 24 din lege;
2) creanțele creditorilor garantați, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorările și
penalitățile de orice fel, precum și cheltuielile efectuate.
În situația în care sumele obținute din vânzarea bunurilor nu sunt îndestulătoare pentru
plata integrală a creanțelor garantate, creditorii vor avea, pentru diferență, creanțe chirografare,
creanțe care însă vor veni în concurs cu creanțele cuprinse în categoria corespunzătoare, potrivit
naturii lor, prevăzute la art. 123 , fiind supuse dispozițiilor art. 41 din lege.

Ordinea de distribuție a creanțelor
Art. 123 din lege reglementează ordinea în care vor fi plătite creanțele. Astfel, „in cazul
falimentului, creanțele vor tî plătite în următoare ordine:
(1) taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite de lege, inclusiv
cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea bunurilor din averea debitorului,
precum și plata remunerațiilor persoanelor angajate în condițiile art. 10, ari. 19 alin. (2), art. 23,
24 și ale art. 98 alin. (3) din lege, sub rezerva celor prevăzute la art. 102 alin. (4) din lege;
(2) creanțele izvorâte din raportul de muncă;

45

(3) creanțele reprezentând creditele, cu dobânzile și cheltuielile aferente, acordate de
instituț ii de credit după deschiderea procedurii, precum și creanțele rezultând din continuare
activității debitorului după deschiderea procedurii;
(4) creanțele bugetare (inclusiv asigurări sociale, asigurări de sănătate sau contribuții
obligatorii de asigurări s ociale);
(5) creanțele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terți, în baza unor obligații
de întreținere, alocații pentru minori sau de plată a unor sume periodice destinate asigurării
mijloacelor de existență;
(6) creanțele reprezentând sume le stabilite de judecătorul -sindic pentru întreținerea
debitorului și a familiei sale, dacă acesta este persoană fizică;
(7) creanțele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile și dobânzile afe rente, cele
rezultând din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, precum și din chirii;
(8) alte creanțe chirografare;
(9) creanțele subordonate în următoarea ordine de preferință:
a) creanțele acordate persoanei juridice debitoare de către un asociat sau acționar deținând
cel puțin 10% din cap italul social, respectiv din drepturile de vot în adunarea generală a
asociaților, ori, după caz, de către un membru al grupului de interes economic;
b) creanțele izvorând din actele cu titlu gratuit”.

46

Capitolul 5. Închiderea procedurii insolvenței

Noua procedură a insolvenței instituie regula conform căreia închiderea procedurii este
urmată de radierea din registrul corespunzător prin aceasta consemnându -se încetarea existenței
sau a calității debitorului.

Cazuri de închidere a procedurii insolven ței
În practică întâlnim următoarele cazuri de închidere a procedurii insolvenței:
1. închiderea procedurii insolvenței pentru lipsa de resurse (art. 131)
2. închiderea procedurii insolvenței în caz de reorganizare sau de faliment (art. 132)
3. închiderea procedurii insolvenței pentru lipsa creditorilor (art. 134)
4. Alte cazuri de închidere a procedurii insolvenței (art. 133)
Art. 129 din lege prevede ca: ‘'(1) După ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate,
lichidatorul va supune judecătorului -sindic un raport final însoțit de situațiile financiare finale;
copii de pe acestea vor fi comunic ate tuturor creditorilor și debitorului și vor fi afișate la ușa
tribunalului. Judecătorul -sindic va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de
zile de la afișarea raportului final. Creditorii pot formula obiecții la raportul final cu cel puțin 5
zile înainte de data convocării.
(2) La data ședinței, judecătorul -sindic va soluționa, prin încheiere, toate obiecțiunile la
raportul final, îl va aprob a sau va dispune, dacă este cazul, modificarea corespunzătoare a
acestuia.
(3) Creanțele care la data înregistrării raportului final vor fi încă sub condiție nu vor
participa la ultima distribuire.”

Închiderea procedurii insolvenței pentru lipsa de resurs e
În orice stadiu al procedurii insolvenței, judecătorul -sindic poate dis pune, prin sentință,
închiderea procedurii, dacă constată că nu există bunuri în averea debitorului sau dacă acestea nu
sunt suficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să
avanseze sumele corespunzătoare. De precizat că legea reglementează explicit interdicția aplica –
bilității prevederilor art. 129 în situațiile descrise mai sus.
Prin sentința dată de judecătorul -sindic se dispune și radier ea debito rului din registrul

47

comerțului în care acesta este înmatriculat. In practică s -a decis că pentru închiderea procedurii
este irelevan tă cauza care a provocat insol vența debitorului. De asemenea, în situația în care s -a
dispus închiderea proce durii pentru lipsă de resurse și s -a dispus dizolvarea prin faliment și
radierea din registrul comerțului a debitorului societate comerciale, nu poate fi admisă o nouă
cerere de deschidere a procedurii falimentului față de același debitor, justificată cu faptu l că nu a
fost executată dispoziția privind radierea. Redeschiderea proce durii nu este permisă nici în
situația în car e creditorul nu a participat la procedură pentru că nu a fost notificat din cauză că în
evidența contabilă a debitorului nu figura creanț a lui .

Efectele închiderii procedurii insolvenței
Efectele închiderii procedurii insolvenței sunt reglementate în art. 135 -137 din lege astfel:
1. Un prim efect este cel al notificării închiderii procedurii insolvenței.
Astfel, sentința de închidere a proceduri insolvenței va fi notificată de către judecătorul –
sindic direcției teritoriale a finanțelor publice și oficiului registrului comerțului, sau, după caz,
registrului societăților agricole unde debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea mențiuni i.
2. Un al doilea efect este descărcarea de îndatoriri a organelor și a altor participanți la
procedura insolvenței. Descărcarea de îndatoriri sau responsa bilități cu privire la procedură,
debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați, a judecătorului -sindic,
administratorului judiciar, lichidato rului și a celorlalte persoane care au asistat în cursul
procedurii insolvenței, (pre cum persoanele de specialitate folosite de către judecătorul -sindic,
administratorul judiciar sau lichidator), se numără printre primele consecințe ale închiderii
procedurii insolvenței.
3. Prin sentință de închidere a procedurii insolvenței, judecătorul -sindic se desesizează din
cauza respectivă.
4. Un alt efect important al închiderii procedurii insolvenței este descărcarea debitorului de
obligații.

48

Capitolul 6. RĂSPUNDEREA MEMBRILOR ORGANELOR DE
CONDUCERE

Natura juridică
Actuala reglementare a răspunderii membrilor organelor d e conducere în cadrul procedurii
insolvenței, din păcate a fost și a rămas în bună măsură suficient de lapidară pentru a lăsa loc la
diferite interpretări și abordări practice. Acest fapt a generat o practică extrem de diferită a
instanțelor existând abordări opuse chiar în cadrul aceleiași instanțe la judecători -sindici diferiți.
Spre exemplu, unii judecători -sindici soluționează cererile referitoare la răspunderea membrilor
organelor de conducere numai după ce închid procedura, deși au fost investiți anterior sau dispun
suspendarea procedurii insolvenței, în temeiul pre vederilor art. 244 p ct. 1 Cod. proc. civ.
îndrumându -i pe creditori să înregistreze la tribunal cereri distincte pentru stabilirea acestei
răspunderi.
O problemă pur teoretică dar cu serioase implicații în practică o constituie răspunsul la
întrebarea: car e este natura juridică a răspunderii reglementate de legea insolvenței.
În funcție de sancțiunile specifice, în dreptul comun, răspunderea juridică poate fi:
1) răspundere civilă care are ca finalitate o sancțiune pecuniară datorată celui afectat de
condui tă ilicită.
2) răspundere penală cu sancțiuni privative de libertate sau pecuniare datorate statului.
La rândul său, în funcție de izvorul dispoziției încălcate, răspunderea civilă poate fi:
a) răspundere civilă contractuală cu încălcarea dispozițiilor con tractuale și
b) răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie, fapta ilicită comisă încălcând o
dispoziție legală cuprinsă într -un act normativ.

Persoanele răspunzătoare
Art. 138 alin. (I) din lege prevede că, la cererea administratorului judiciar sau a
lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană
juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau
supraveghere din cad rul societății, precum și de orice altă p ersoană care a cauzat starea de
insolvență a debitorului.

49

Din analiza textului rezultă că o prima categorie din membrii organelor de conducere care
răspund în cazul comiterii infracțiunilor cuprinse în art. 138 din lege sunt administratorii din
conducerea societăților comerciale, societățile agricole, societățile cooperative și grupurile d e
interes economic. Trebuie precizat că în situația în care, administrarea debitorului este efectuată
în fapt de către o altă persoană decât cea care figurează în mod ofic ial, administratorul în fapt va
putea fi tras la răspundere.
Directorii, cenzorii și alte persoane precum acționarii, asociații care s -au implicat în
administrarea debitorului, șefii d e servicii financiare, șefii unor departamente, contabilii etc. care
au comis acte având ca rezultat insolvență parțială sau totală a debitorului pot, de asemenea,
răspunde în baza art. 138 din lege.

Condițiile antrenării răspunderii membrilor organelor de conducere
Pentru ca răspunderea membrilor organelor de conducere să poată fi invocată în cadrul
procedurii insolvenței, trebuiesc îndeplinite următoarele condiții și anume:
a) fapta ilicită;
b) prejudiciu;
c) raportul de cauzalitate dintre fapta și prejudiciu creat și
d) culpa delictuală.

A. Fapta ilicită
Prima condiție car e trebuie îndeplinită pentru a antrena răspunderea organelor de
conducere în procedura insolvenței este existența unei fapte ilicite, iar această faptă ilicită trebuie
să se încadreze în ipotezele enumerate de lege. Enumerarea este limitativă, neputând fi e xtinsă și
la alte fapte. Acest clement conferă caracterul special al acestei răspunderi care se poate traduce
prin aceea că nu orice faptă ilicită a unui executiv al societății care aduce un prejudiciu acesteia
poate fi sancționată prin exercitarea procedu rii instituită de legea insolvenței.
Sunt realizate elementele unei fapte ilicite care pot antrena răspunderea organelor de
conducere în cadrul procedurii insolvenței atunci când membrii organelor de supraveghere sau de
conducere precum și alte persoane ca re au cauzat parțial sau total starea de insolvență a
debitorului:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în folosul

50

unei alte persoane. De precizat că aceste fapte pot realiza și conținutul infracțiunii prevăzute de
art. 272 p ct. 2 din legea nr. 31/1990 sau al infracțiunii de gestiune frauduloasă ori delapidare,
după caz. Practica a decis că nu este aplicabilă această situație în cazul în care administratorul
societății a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, dar aceasta nu are
legătură de cauzalitate cu starea de insolvență a debitorului .
Tot practica a decis că prin rămânerea în pasivitate prin nerecuperarea unor datorii de la
partenerii de afaceri, bunurile debitorului au fost folosite în in teresul persoanelor în favoarea
cărora a fost lăsat să curg ă.
b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice. Dacă sunt
îndeplinite condițiile prevăzute de art. 272 pct. 1 sau 2 din lege nr. 31/1990 se poate invoca și
răspunderea penală.
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit,
persoana juridică la încetarea de plăți. în practică a fost reținută această faptă în cazul în care,
alături de neregulile contabile s -a constatat ine xistența unei strategii manageriale viabile și
derularea unor activități comerciale riscante care au atras insolvență debitorului. Într-un alt caz,
dimpotrivă, s -a reținut faptul că nu poate ti angajată răspunderea persoanelor din conducerea
debitorului, d acă nu se face dovada că acestea au cauzat starea de insolvență, prin continuarea
unei activități în folosul propriu.
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au
ținut contabilitatea în conformitate cu lege. Neținerea contabilității în conformitate cu legea sau
spre exemplu, nedepunerea bilanțurilor sau a documentelor cerute de lege, nu este suficientă.
Pentru ca acțiunea în răspundere să fie invocată trebuie ca prin acțiunea de neținere a
contabilității în c onformitate cu legea trebuie să se fi produs starea d e insolvență. a debitorului.
Practica a decis că în cazul în care insolvență unui debitor a fost cauzată de blocarea conturilor
ca urmare a falimentului unei bănci nu se poate vorbi despre culpa administ ratorului384.
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv
pasivul acesteia.
Constituie infracțiunea de bancrută frauduloasă fapta persoanei care falsifică, sustrage sau
distruge evidențele debitorului ori ascunde o parte din activul averii acestuia.
f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul
întârzierii încetării de plăți. Dacă această faptă este săvârșită cu rea credință poate întruni

51

elementele constitutive ale infracțiunii de gestiune frauduloasă sau abuz în serviciu.
g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să sc plătească cu preferință
unui creditor, în dauna celorlalți creditori. Plata către un creditor, prin prejudicierea celorla lți, în
sensul că lichidările suni orientale către unul sau anumiți creditori, este un caz de angajare a
răspunderii delictuale a persoanelor care au cauzat starea de insolvență deoarece ceilalți creditori
își văd diminuate posibilitățile de realizare a cr eanțelor.
De precizat că aplicarea dispozițiilor prevăzute în art 138 alin. (1) nu înlătură aplicarea
legii penale pentru faptele care constituie infracțiuni.
Mai mult. Comitetul Creditorilor sau creditorul care deține mai mult de jumătate din
valoarea tut uror creanțelor poate cere judecătorului -sindic să fie autorizat să introducă acțiunea
prevăzută la art. 138 alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în
raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de st area de insolvență a
patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea
prevăzută la art. 139 alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă art. 138 alin. (1)
amenință să sc prescrie.
Caracterul ilicit al fapt ei poate fi exclus în următoarele situații:
1) legitima apărare;
2) starea de necesitate;
3) ordinul legii sau comanda autorității legitime;
4) exercitarea unui drept;
5) consimțământul victimei:
6) fapta unui terț pentru care cel vizat nu este ținut să răspundă;
7) fapta creditorului.

Răspunderea administratorilor
Răspunderea civilă a administratorilor care nu introduc cererea intro ductivă de deschidere
a procedurii de insolvență sau se angajează în alte acțiuni care constituie delicte civile
Răspunder ea penală a administratorilor care nu introduc cererea introductivă a procedurii
de insolvență sau se angajează în alte acțiuni care constituie infracțiuni
Orice persoană (inclusiv administratori, directori sau acționari în cadrul unui debitor
persoană jur idică) poate fi sancționată penal cu pedeapsa închisorii de până la 5 (cinci) ani dacă

52

este găsită vinovată pentru săvârșirea unor acțiuni economice frauduloase (infracțiune cunoscută
si sub denumirea de bancrută frauduloasă), care pot consta în oricare di ntre următoarele fapte:
– falsificarea, sustragerea sau distrugerea evidențelor contabile ale societății sau ascunderea
unei părți din activul acesteia;
– înfățișarea de datorii neexistente sau prezentarea în registrele societății sau în alte acte
(inclusi v față de creditorii persoane juridice) a unor sume nedatorate sau a unor suine mai mari
decât cele datorate în realitate, cu scopul d e a frauda creditorii; sau
– înstrăinarea, în frauda creditorilor, a activului persoanei juridice insolvente.
Lipsa de coo perare și neacordarea de asistență corespunzătoare de către administratorii
debitorului insolvent administratorului judiciar, lichidatorului, sau judecătorului sindic, refuzul
de a pune la dispoziția acestora registrele societății sau împiedicarea administ ratorului judiciar de
a intra, conform legii, în posesia registrelor societății reprezintă infracțiune pedepsită cu
închisoarea pe o perioadă de până la 3 (trei) ani sau cu amendă penală.
Acțiunea în răspundere a persoanelor care au cauzat insolvență debi torului se prescrie în
termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia să fie cunoscută persoana care a
cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere
a procedurii de insolvență. De reți nut că, deși la prima vedere se pare că termenul prescripției
este de 3 ani, analizând textul legal se poate concluziona că este posibil ca termenul să 11c mai
mare de 3 ani în cazul în care persoana care a cauzat starea de insolvență a fost cunoscută cu m ai
puțin de 1 an anterior pronunțării hotărârii privind deschiderea procedurii insolvenței, caz în care
termenul poate avea o durată de până la 5 ani fără o zi.

Executarea silită împotriva membrilor organelor de conducere ale debitorului sau
asupra oricăr ei persoane care a cauzat starea de insolvență a debitorului. Măsuri
asigurătorii
In cuprinsul cererii de chemare în judecată a persoanelor care au cauzat starea d e
insolvență a debitorului, se poate solicita și luarea unor măsuri asigurătorii precum seche strul,
poprirea și orice alte măsuri prevăzute de legea procesul -civilă. In acest sens, administratorul
judiciar sau lichidatorul ori, după caz, Comitetul Creditorilor va putea cere judecătorului -sindic
instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor a cestor persoane. Pentru prevenirea unor
eventuale abuzuri și pentru acoperirea unor prejudicii create prin exercitarea abuzivă a dreptului

53

procesual este obligatorie fixarea unei cauțiuni în cuantum de 10%. Conform noilor reglementări,
judecătorul sindic n u mai poate dispune din oficiu instituirea măsurilor asigurătorii. Măsurile
asigurătorii pot fi luate oricând în cursul rezolvării cererii privitoare la angajarea răspunderii
persoanelor care au cauzat starea de insolvență a debitorului.

54

NOTĂ
Prezentele n ote de curs sunt după lucrarea Lect. univ. dr. ANA BIRCHALL –
„PROCEDURA INSOLVENȚEI – Reorganizarea judiciară și procedura
falimentului „– Note de curs – ediția a III -a revizuită și adăugită . Editura Universul
Juridic, București 2010

BIBLIOGRAFIE

– Șt. D. Cărpenaru – Procedura reorganizării și lichidării judiciare. Editura
Atlas Lex, București , ed. 1996 ;
– Șt. D. Cărpenaru , V. Nemeș , M. A. Hotca – Noua lege a insolvenței . Legea
85/2006. Comentarii pe articole. Editura Hamangiu , București , ed. 2006;
– Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale – Monitorul Oficial nr.
1066/17.11.2004 ;
– Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței – Monitorul Oficial nr.
359/21.04.200 6