Derularea Unui Contract de Leasing la S.c Mantrans S.r.l

Universitatea “CONSTANTIN BRÂNCOVEANU”-Pitești Facultatea: Management Marketing în Afaceri Economice-Brăila

Programul de studiu: Standarde Reglementari si Politici

Contabile

Derularea unui contract de leasing la S.C Mantrans S.R.L

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

Lect. Univ. Dr. Gianina Ciorășteanu

ABSOLVENT:

Manolescu Georgian

CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………

CAPITOLUL I – APARIȚIA ȘI DEZVOLTAREA LEASINGULUI

1.1 Istoricul și definirea leasingului……………………………………………………

1.2 Formele leasingului………………………………………………………………………

1.3Asemănări și deosebiri între leasing și credit, respectiv între leasing

și închiriere………………………………………………… ………..……

CAPITOLUL II – STRUCTURA CONTRACTULUI DE LEASING FINANCIAR

2.1Definirea și structura operațiunilor de leasing financiar………….…

2.2Executarea contractului de leasing financiar…………………………

2.3Efectele și încetarea contractului de leasing financiar………..………

2.3.1. Drepturile și obligațiile părților contractante…………..……………

2.3.2. Riscul contractului de leasing…………………………………………

2.3.3. Încetarea contractului de leasing ……………………………………

CAPITOLUL III – DERULAREA UNUI CONTRACT DE LEASING LA FIRMA SC MANTRANS SRL

3.1 Prezentarea firmei……………………………………………………..

3.2 Derularea unui contract de leasing pentru un autocamion………………

Concluzii si propuneri…………………………………………………………..

Bibliografie …………………………………………………………………….

INTRODUCERE

Am încercat să fac o cercetare asupra leasingului, pentru a înțelege cauzele dezvoltării rapide a acestei tranzacții, de ce se spune că leasingul este o tranzacție de sine stătătoare și care sunt elementele care îl diferențiază de celelalte modalități de investire cunoscute. De asemenea am căutat să văd care sunt noutățile interesante ale acestei noțiuni, căutând o anumită explicație pentru eventuala supremație a acestei variante de investiție față de celelalte alternative posibile, însă trebuie arătat faptul că și leasingul are limitele si riscurile sale.

În continuarea lucrării am analizat particularitățile și avantajele leasingului, de asemenea am făcut comparație între diferitele posibilități de investiție și am prezentat diferitele variante de leasing. Pentru a arăta care este importanța industriei leasingului în România, parcurg condițiile existente pentru dezvoltarea acestuia, efectuând o abordare financiară a leasingului.

Unul din principalele motive pentru care leasingul este o alternativă financiară atât de populară în lume, este acela care sintetizează de fapt “filosofia” leasingului: nu proprietatea asupra mijloacelor fixe ci utilizarea lor efectivă este aceea care aduce la profit.

Leasingul este o soluție care permite depășirea neajunsurilor și obținerea în folosință, cu un minim de capital investit a unor echipamente moderne, performante, care măresc eficiența și atrag mărirea volumului afacerii și al activității, ceea ce înseamnă în final mai mult profit.

CAPITOLUL 1 APARITIA SI DEZVOLTAREA LEASINGULUI

1.1 Istoriul si definirea leasingului

Leasingul ca notiune si raspandire , ca mijloc de finantare are radacinile inca din anii 50 , insa temelia economica s-a format mai devreme , chiar dinaintea celui de a-l doilea razboi mondial

Cuvintul „leasing „ provine din engleza , de la cuvintele „leasing„` si „to lease „ care se pot traduce prin „ a inchiria , a imprumuta „

Leasingul își află rădăcinile în forma arhaică a creditului pe care o constituia în dreptul roman „fiducia”: împrumutătorul își rezerva pentru garanția creanței sale proprietatea unui lucru. Există o mare asemănare a leasingului și în special a modalității „sale and lease-back” cu forma arhaică a gajului din dreptul roman „fiducia cum creditare”.

În epoca modernă, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, aveau loc în S.U.A. primele operațiuni care prefigurau leasingul. În 1877 aparatele de telefon au fost închiriate abonaților, iar acest contract avea să fie denumit „lease”.

Evolutia din ultimii ani a leasingului , a confirmat si o metoda specifica de finantare , a carui nume s-a distantat de primul inteles , in zilele noastre fiind reprezentate mai bine de verbele „ to hire „ sau „ to rent „

Deosebirea fata de chirie nu este mare , avand in prim plan , tot utilizarea obiectelor inchiriate ( vehicule , cladiri , alte echipamente), proprietatea avand-o tot locatorul , insa utilizatorul este cel care dobandeste dreptul de a folosii obiectele care ii raman in custodie si nimic mai mult , ne avand dreptul de proprietate asupra lor

Ca si metoda de finantare , leasingul este o metoda buna , datorita operativitatii care poate satisface nevoile financiare ale persoanelor fizice si ale agentilor economici.Un avantaj al leasing-lui este acela ca sunt evitate contractele de tip „ bancar „ ,care de cele mai multe ori presupun imobilizarea oricaruia dintre elementele patrimoniului unei societati sau ale unui agent privat , pentru a oferii o garantie .

Leasingul (lease financing) s-a folosit în S.U.A. în anii 30 pentru finanțarea bunurilor imobile. La începutul anilor ‘50, el a început să fie folosit și ca instrument de finanțare a echipamentelor mobiliare. Operațiunile de lease financing s-au dezvoltat foarte mult după al II-lea război mondial și datorită încurajărilor pe care S.U.A. le-au dat prin facilitățile fiscale. Leasingul echipamentelor (finance equipment leasing) a apărut în 1952, odată cu primele societăți specializate de leasing.

În 1963, cea mai importantă rețea bancară, National Banks, a primit această autorizație urmată de Bank Holding Companies în 1970. Până în anul 1975, deci în mai puțin de 15 ani, băncile fuseseră autorizate să desfășoare operațiuni de leasing în mod direct în 41 de state americane. Dezvoltarea explozivă a leasingului în America a avut loc pe fondul unei economii expansive și într-un climat fiscal încurajator.

Foarte rapid, această operațiune a fost preluată în Marea Britanie, pentru ca apoi, începând cu anii ‘60, să se răspândească în Europa continentală (Franța, Olanda, Belgia etc.), unde au apărut reglementări juridice specifice. Ca și în Statele Unite, prima formă a leasingului care s-a răspândit în Marea Britanie a fost „sale and lease-back”. În Marea Britanie, cele mai multe dintre societățile de leasing- „leasing companies”- sunt înființate și susținute de bănci. Ele beneficiază de un regim fiscal extrem de favorabil. Valoarea bunului, spre exemplu, poate fi dedusă pană la 100% din profitul impozabil. Acest fapt a determinat ca și Marea Britanie să cunoască o dezvoltare explozivă a acestor societăți, ele finanțând un sfert din totalul investițiilor de la finele anilor ‘80.

După anii ‘70 leasingul se extinde și în Asia și în America Latină, rare fiind țările în care leasingul nu este practicat sub o formă sau alta. În țările socialiste leasingul a fost utilizat și reglementat prima dată în Cehoslovacia prin anii ‘80 iar apoi a fost utilizat în țări ca Polonia și Bulgaria. În Ungaria leasingul apare pe la mijlocul anilor ‘80.

Pe glob există asociații multinaționale de leasing, printre care și cele prezentate în tabelul de mai jos:

Tabel 1.1

Sursa: www. leseurope.org.

* denumirile asociațiilor sunt păstrate în limba engleză.

** n.a. (non available dates) – nu se dispune de date.

1.2 Formele leasingului

Fără îndoiala că diverse forme și modalități de leasing au fost practicate cu mult înainte de presupusa dată de naștere a industriei leasingului. În noțiunea de leasing au fost incluse, treptat, sensuri noi, aduse de nenumăratele variante ale închirierii și arendării bunurilor mobile și imobile din sfera producției, dar și a bunurilor de folosință îndelungată din domeniul particular.

Extinderea operațiunilor de leasing în lume a dus la modalități diferite de organizare și finanțare a lor, cuprinse într-un sistem de criterii de clasificare a acestor operațiuni, astfel:

După modalitățile de finanțare a operațiunilor de leasing există:

leasing cu finanțare internă când finanțatorul utilizează surse proprii de finanțare (leasing în forma sa clasică, leasing furnizor)

leasing cu finanțare externă când finanțatorul utilizează resurse externe pentru finanțarea leasingului (leasing cu finanțare bancară, leasing cu credit furnizor).

Leasingul furnizor este situația extrem de simplă când furnizorul coincide cu societatea de leasing. În acest caz, nu mai sunt necesare fonduri pentru achiziționarea bunului de către societatea de leasing deoarece aceasta este însăși cu furnizorul. Această modalitate de finanțare este, desigur, și cea mai ieftină, dar destul de rar întâlnită în practică.

Schema de derulare se prezintă astfel:

Figura nr.1.1 Schemă de derulare a leasingului „furnizor”

Sursa: Achim Monica Violeta- Leasing- o afacere de succes, ed: Economică, București 2005

Leasingul în forma sa clasică este acea operațiune de leasing în care finanțatorul (societatea de leasing) dispune de resurse proprii utilizate în achiziționarea bunului care va face obiectul contractului de leasing. În acest caz, bunul este achiziționat din surse financiare proprii, iar în structura ratelor de leasing beneficiarul va plăti dobânda pe care ar fi plătit-o unei bănci dacă i-ar fi acordat un împrumut. Adeseori, dobânda percepută acoperă și profitul vizat de finanțator din operațiune și trebuie să fie atractivă pentru beneficiar. Schematic, această formă de leasing se prezintă astfel:

Figura nr.1.2. Schemă a leasingului în forma sa clasică

Sursa: Andreica M- Leasingul- cale de finanțare a IMM-urilor, Ed: Crimm, București, 1997, pag 37

Leasingul cu finanțare bancară se caracterizează prin aceea că societatea de leasing finanțează bunul pe baza unor resurse financiare atrase, de obicei, de la bănci. În acest caz, dobânda percepută de bancă este transferată beneficiarului prin ratele de leasing.

Această modalitate de finanțare este cea mai des întâlnită în practică, deoarece volumul operațiunilor de leasing depășește potențialul financiar al societăților de leasing. Schema de derulare a leasingului cu finanțare bancară se prezintă astfel:

Figura nr.1.3. Schemă de derulare a leasingului cu finanțare bancară

Sursa: Achim Monica Violeta- Leasing- o afacere de succes, ed: Economică, București 2005

Leasingul cu credit furnizor apare în situația în care furnizorul livrează bunul pe credit, urmând a încasa contravaloarea sa de la societatea de leasing pe măsura încasării ratelor de leasing de către aceasta de la beneficiari. Și în acest caz, ratele de leasing ar trebui majorate cu dobânda aferentă vânzării pe credit (practic a vânzării în rate).

Figura nr.1.4. Schemă de derulare a leasingului cu credit furnizor

Închiriază

Creditează bunul

Achită eșalonat

bunul

Livrează bunul

Sursa: Achim Monica Violeta- Leasing- o afacere de succes, Ed: Economică, București, 2005

Leasingul laverage este utilizat frecvent în tranzacțiile cu echipamente de mare valoare cum ar fi avioane, în care societatea de leasing finanțează doar o parte din valoarea bunului, restul fiind acoperit de diferiți creditori care, contra unei dobânzi, își vor recupera sumele avansate din ratele de leasing încasate de la beneficiari. Schematic, modalitatea de derulare a acestei forme de leasing arată astfel:

Figura nr.1.5. Schemă de derulare a leasingului “laverage”

Rambursează creditul

Achită bunul Închiriază bunul

2) După conținutul ratelor percepute, leasingul poate fi brut sau net. Leasingul net se caracterizează prin aceea că ratele de leasing se calculează numai pe baza prețului net de vânzare al obiectului contractului, fără să includă costul întreținerii sau al reparațiilor.

Leasingul brut (full-service) leasing este caracterizat prin aceea că ratele de leasing includ cheltuieli de întreținere, service, reparații și asigurare. În mod normal, în cazul leasingului operațional se încheie și un contract de full-service sau acesta este integrat celui anterior.

3) În funcție de durata de leasing, distingem: leasing pe termen scurt, leasing pe termen mediu și leasing pe termen lung.

Leasingul pe termen scurt, constă în închirierea bunurilor pe o durată de câteva ore, zile sau luni mai multor beneficiari. Amortizarea se realizează prin închirierea pe termene scurte mai multor clienți.

Leasingul pe termen mediu, presupune amortizarea bunului prin închirierea consecutivă a acestora mai multor beneficiari pe termene scurte, de doi-trei ani.

Leasingul pe termen lung, se practică frecvent pe piața bunurilor imobiliare pentru clădiri complet utilate, durata fiind de circa 20-30 de ani.

4) După particularitățile tehnicii de realizare, se disting diferite forme de leasing: lease-back, leasing acționar, leasing experimental, time-sharing, master leasing, leasing cu operator intercalat, operațiuni de hire-renting.

Lease-back-ul este o formă specială a leasingului, conținutul economic al acestei operațiuni, ca și în cazul leasingului obișnuit, fiind de creditare. Schema de derulare a operațiunii de lease-back se prezintă astfel :

Figura nr.1.6. Schema de derulare a leasingului “lease-back"

Vinde bunuri aflate în proprietate

Închiriază bunul cumpărat

Leasingul acționar reprezintă o tehnică financiară, care a fost inventată pentru a întâmpina cerințele tot mai mari ale întreprinderilor mici și mijlocii în ce privește alegerea de fonduri. Beneficiarul nu vinde bunuri, ci acțiuni ale societății unui fond de investiții care le va ceda în locație în schimbul unei chirii stipulate în contractul de locație. La încheierea contractului, societatea emitentă are posibilitatea de a răscumpăra propriile acțiuni la un preț convenit între părți, ținând seama de vărsămintele efectuate până în momentul respectiv.

Figura nr.1.7. Schema de derulare a leasingului “acționar”

Sursa: Hoanță, Nicolae- Finanțele firmei, Ed: Economică, București, 2003

Master leasingul sau leasingul de containere este utilizat adesea de expeditorii de mărfuri și de cărăuși pentru care este mai avantajoasă închirierea de containere decât achiziționarea lor. Această modalitate de leasing se prezintă sub două forme:

– term leasing, ceea ce reprezintă o închiriere pe termen dat;

– trip leasing sau închirierea cu voiajul și în care intră în calcul poziția containerelor pe trasee și regimul exportării lor.

Leasingul experimental reprezintă o tehnică de realizare a unei operațiuni de leasing care se utilizează în scopul promovării exportului de mașini și utilaje și care constă în închirierea acestora pe termen scurt, cu condiția să fie achiziționate de beneficiarii locațiunii dacă sunt corespunzătoare cerințelor, sau să fie restituite dacă prezintă unele neajunsuri.

Time-sharingul presupune sistemul de închiriere în timpi partajați, simultan mai multor clienți care își împart minutele sau orele de utilizare-funcționare.

Leasingul cu operator intercalat apare în situația în care beneficiarul nu are bonitatea solicitată de finanțator pentru a putea beneficia de facilitățile contractului de leasing. Astfel, se poate apela la o altă societate comercială care să devină titulara contractului de leasing și cu care să se asocieze în participațiune pentru a derula contractul.

Operațiunile de hire-renting sunt considerate forme “intermediare” de leasing.

Prin “hire” se înțelege închirierea pe termen scurt a unor mijloace de transport, utilaje și aparate, inclusiv asigurarea service-ului.

5) În funcție de natura obiectului tranzacției există: leasing mobiliar, leasing imobiliar și leasing de personal.

Leasingul mobiliar reprezintă acel contract de leasing ce presupune darea în locație a unui bun mobil cum ar fi mijloace de transport (automobile) dar și mijloace de producție (mașini, utilaje, echipamente).

Leasingul imobiliar este acel contract de locație ce presupune darea în locație a unui bun imobil, cum ar fi clădiri, hale industriale și terenurile aferente lor.

Leasingul de personal s-a dovedit a fi o formă foarte eficientă pentru satisfacerea nevoilor temporare de personal ale societăților mici și mijlocii pentru durate mai scurte sau mai lungi.

6) După direcția leasingului, distingem leasing intern și leasing internațional (extern). Leasingul intern intervine atunci când părțile implicate în contractul de leasing provin din aceeași țară.

Leasingul internațional sau extern, intervine atunci când părțile implicate în contractul de leasing provin din cel puțin două țări diferite. Acesta poate fi, la rândul său, de import, de export, și de tranzit.

7) În funcție de conținutul ratei de leasing, avem:

• leasing financiar;

• leasing operațional.

1.3. Asemănări și deosebiri între leasing și credit, respectiv între leasing și închiriere

Leasingul este oarecum similar cu împrumutul; ambele situații impun o serie de plăți contractuale fixe, pe o durată stabilită. Avantajul leasingului față de un credit este că locatorul are o poziție mai bună decât un creditor, dacă firma utilizatoare se confruntă cu greutăți financiare. Dacă locatarul nu îndeplinește obligațiile contractului de leasing, locatorul are un drept legal mai puternic de recuperare a mijlocului fix, deoarece locatorul este încă proprietarul mijlocului fix. Un creditor, chiar unul garant, se poate confrunta cu costuri și întârzieri în recuperarea activelor care au fost finanțate direct sau indirect. Deoarece locatorul are un risc mai mic decât alte surse de finanțare utilizate la achiziția de mijloace fixe, cu cât firma care solicită finanțarea este mai riscantă, cu atât mai puternic este motivul furnizorului de finanțare să propună o tranzacție de leasing și nu un împrumut. Totuși deoarece leasingul poate fi considerat o formă de finanțare prin îndatorare, aceasta oferă o pârghie financiară, crescând astfel atât riscul cât și rentabilitatea anticipată pentru investitorul în acțiuni.

Dacă o investiție este finanțată din credit bancar, dreptul de proprietate și cel de folosință nu sunt strict separate, deoarece debitorul apare în calitate de cumpărător,

efectuând imediat plata bunului și devenind astfel proprietar. În cazul închirierii apare însă foarte clar această separație între cele două drepturi. Din punct devedere al acestei caracteristici, leasingul este înrudit cu închirierea,libertatea de dispoziție a utilizatorului fiind mai limitată decât cea în cazul creditului.

De asemenea faptul că finanțatorul investește fonduri într-un mijloc determinat, face legătura iarăși cu închirierea, deoarece finanțatorul dă cu titlu de împrumut bunul însuși, cumpărat de el, iar ratele de leasing acoperă aceasta investiție făcută de el. În schimb, investiția creditorului ia formă bănească (credit bancar), creând o anumită creanță, el așteptând o rambursare tot sub formă de bani. Ca urmare, creditorul are o posibilitate de verificare mai redusă a utilizării sumei acordate cu titlu de credit decât locatorul unei închirieri sau finanțatorul unui leasing.

Creditorul nu are nici o intervenție în ceea ce privește evaluarea parametrilor bunului ce urmează a fi cumpărat și în alegerea acestuia, aceasta, împreună cu plata, cad în sarcina exclusivă a debitorului. Așadar garantarea bunului și răspunderea pentru acesta este datoria exclusivă a furnizorului. Finanțatorul poate să aibă un anumit rol de consultant, el fiind interesat ca bunul să corespundă cerințelor, în caz contrar contractul ajungând la soarta rezilierii, chiar dacă obligația de plată a ratelor scadente nu se schimbă.

Față de credit și leasing, într-o închiriere, participantul finanțator, locatorul, are un rol activ în ceea ce privește alegerea bunului și pe deasupra acordă și garanții. Rolul lui este asemănător cu cel al furnizorului celorlalte două forme de finanțare. În ceea ce privește cheltuielile de transport, cele de montare și de punere în funcțiune, cele trei construcții discutate sunt identice, deoarece în toate cele trei cazuri, în mod echivoc, aceste cheltuieli sunt suportate de către cel care utilizează bunul respectiv. Cheltuielile de întreținere și cele de asigurare sunt suportate de asemenea de către utilizator, chiar dacă în cazul închirierii propriu-zise, acesta nu apare evidențiat în mod direct, ci doar inclus în suma redevenței, în mod indirect.

Dacă avem în vedere dreptul de dispoziție asupra bunului primit în folosință, posibilitățile utilizatorului operațiunii de leasing, sunt similare cu cele ale chiriașului, în timp ce în cazul creditului, mâinile debitorului nu sunt legate de către creditor, acesta nefiind proprietar al bunului. În cazul leasingului și al închirierii, pentru modificarea locului de utilizare a bunului, se necesită autorizarea proprietarului, autorizare care se acordă de obicei printr-o simplă modificare în contract. Pagubele și problemele de rezolvat în cazul în care utilizatorul nu mai are nevoie de acesta sunt mai reduse în cazul închirierii, el putând preda imediat bunul respectiv proprietarului, în cel mai rău caz pierderea lui fiind egală cu plățile efectuate în zadar, a redevențelor scadente până la sfârșitul perioadei contractuale, dar în caz optim, dacă în contract s-a prevăzut o mare parte din aceasta poate fi chiar rambursată de către proprietar. În cazul leasingului sau al creditului, riscul societății utilizatoare este mult mai ridicat: pierderea lui poate să atingă valoarea obligației de plată contractuale încă neefectuate, micșorarea sau stingerea ei fiind posibilă doar printr-o valorificare secundară reușită.

Activul corporal aflat în proprietatea debitorului operațiunii de credit, nu poate constitui o garanție atât de sigură pentru instituția financiară creditoare (bancă), ca un bun reprezentând obiectul unei operațiuni de leasing pentru finanțatorul acestei din urmă operațiuni. Creditorul poate obține cel mult un drept de gaj asupra bunului respectiv, ceea ce înseamnă că în cazul unei eventuale incapacități de plată a clientului sau în caz de lichidare a acestuia, nici prin valorificarea acestui drept nu este sigură recuperarea creanței sale, știut fiind faptul că recuperarea creanțelor provenite din drepturi de gaj, urmează în rând după satisfacerea creanțelor salariaților (drepturi de salarii) și după efectuarea cheltuielilor legate de lichidare. Din aceste motive, o bancă solicită de obicei de la debitor garanții de valoare mai ridicată decât un finanțator de leasing, care de altfel finanțează o investiție de o valoare asemănătoare.

Spre deosebire de cele spuse anterior, finanțatorul leasingului, în caz de neplată, faliment sau lichidare a clientului, poate să-și valorifice dreptul său de proprietate, preluând bunul de leasing, care are astfel un rol de garanție principală. El nu trebuie să aibă în vedere nici o altă obligație a utilizatorului, deoarece bunul, nefiind proprietatea acestuia din urmă, nu poate fi folosit pentru stingerea obligațiilor fată de alți creditori.

În ceea ce privește tipurile de garanții, nu există deosebire semnificativă între credit, leasing si închiriere, finanțatorii preferând garanția bancară, cauțiunea, gajul și ipoteca.

CAPITOLUL II – STRUCTURA CONTRACTULUI DE LEASING FINANCIAR

2.1Definirea și structura operațiunilor de leasing financiar

Leasingul financiar a fost practic forma de comerț și creditare pe care au îmbrăcat-o operațiunile autentice de leasing, convenția UNIDROIT arătând că leasingul financiar are ca obiect echipamente industriale. Doctrina economică, precum și cea de drept al comerțului internațional au definit leasingul financiar ca fiind leasingul prin care, în principiu, în perioada de închiriere de bază (prima închiriere), se realizează întregul preț de export al obiectului contractat, inclusiv costurile auxiliare, precum și un beneficiu, în perioada leasingului de bază (care este de regulă mai scurtă decât durata normală de folosință a bunului), părțile nu au voie să rezilieze contractul, fiind ținute să își îndeplinească toate obligațiile asumate, iar riscurile economico-financiare se transferă la utilizator, prin încheierea contractului.

Legea definește leasingul financiar, ca fiind operațiunea de leasing care îndeplinește una sau mai multe dintre următoarele condiții :

• riscurile și beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul încheierii contractului de leasing;

• părțile au prevăzut expres că la expirarea contractului de leasing se transferă utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului;

• utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, iar prețul de cumpărare va reprezenta cel puțin 50% din valoarea de intrare (piață) pe care acesta o are la data la care opțiunea poate fi exprimată. Perioada de folosire a bunului în sistem de leasing acoperă cel puțin 75% din durata normală de utilizare a bunului, chiar dacă în final dreptul de proprietate nu este transferat. Contractul de leasing este un contract sinalagmatic (bilateral), cu titlul oneros, comutativ, consensual, având conținut patrimonial, cu executarea succesivă, numit, negociat, translativ al dreptului de folosință.

Contractul de leasing (anexa.1.) poate fi definit ca fiind acele raporturi contractuale, în baza cărora o parte, denumită locator/ finanțator, transmite pe o perioadă determinată de timp dreptul de folosință asupra unui bun al cărui proprietar este sau pe care îl va produce sau îl va achiziționa de la un terț furnizor, unei alte părți, denumită utilizator, contra unei plăți periodice, denumită rată de leasing, cu dreptul utilizatorului de a opta pentru cumpărarea bunului, restituirea sa ori continuarea folosirii acestuia.

În cadrul leasingului financiar se utilizează termeni și noțiuni specifice, astfel:

• valoarea de intrare – valoarea de achiziție a bunului de către finanțator ( cost de achiziție);

• valoarea totală – valoarea totală de leasing plus valoarea reziduală ( valoarea de achiziție a bunului de către utilizator la momentul expirării contractului de leasing);

• preț de opțiune – suma pe care trebuie să o plătească cumpărătorul la sfârșitul contractului de leasing pentru a intra în posesia juridică a bunului.

Contractele de leasing financiar trebuie să cuprindă obligatoriu următoarele elemente:

• părțile contractului de leasing: furnizor, societatea în calitate de locator/ finanțator și respectiv utilizatorul care se mai numește și locatar.

Cumpără bunul Închiriază bunul

• obiectul contractului de leasing: îl constituie închirierea temporară a bunurilor de investiții, a bunurilor imobiliare, a serviciilor;

• durata contractului de leasing;

• valoarea totală a contractului de leasing;

• valoarea ratelor de leasing și termenul de plată a acestora;

• clauza privind obligația asigurării bunului;

• valoarea inițială a bunului;

• clauza privind dreptul de opțiune al utilizatorului cu privire la cumpărarea bunului și la condițiile în care acesta poate fi exercitat;

• garanții;

• obligațiile și drepturile părților;

• răspunderi, notificări, litigii, clauze finale.

Contractul de leasing financiar este orice contract, care îndeplinește cel puțin una din următoarele condiții:

• riscurile și beneficiile dreptului de proprietate care face obiectul leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte;

• contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul leasingului către utilizator, la momentul expirării contractului.

Nerespectarea dreptului de opțiune al utilizatorului obligă societatea de leasing la plata de daune, egale cu valoarea reziduală a bunului la momentul expirării contractului de leasing:

• perioada de leasing depășește 75% din durata normală de utilizare a bunului ce face obiectul leasingului; în înțelesul acestei definiții, perioada de leasing include orice perioadă pentru care contractul de leasing poate fi prelungit;

• la începutul contractului de leasing, valoarea actualizată a plăților minime de leasing este aproape egală cu valoarea justă a bunului;

• bunul care face obiectul contractului este de natură specială, astfel încât utilizatorul îl poate folosi fără modificări semnificative.

Operațiunile de leasing financiar sunt reglementate în legislația românească prin Ordonanța Guvernului nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, republicată în M.O. nr. 9/2000, modificată și completată de Legea nr. 533/2004 precum și Legea nr. 571/ 2008 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare. 

Relațiile dintre participanții unei operațiuni de leasing, sunt prezentate în următoarea figură:

Fig Nr: 2.1. Schema operațiunii de leasing

dreptul de proprietate

BUNUL

livrare, DE contractul de leasing

garanție LEASING

a răspundere pentru dreptul de

a bunul produs folosință

Sursa: Hoanță Nicolae- Finanțele firmei, Ed: Economică, București, 2003

2.2 Executarea contractului de leasing financiar

Contractul de leasing se va supune regulilor generale din dreptul comun care guvernează încheierea contractelor. Astfel, contractul se încheie prin întâlnirea cererii cu oferta, fiind aplicabile dispozițiile art. 35-39 din Cod Comercial privitoare la formarea contractelor.

I. Etapa de formare a contractului

Art. 4 din O.G. nr. 51/2008 prevede că pentru efectuarea unei operațiuni de leasing, orice persoană fizică sau juridică va formula unei societăți de leasing o ofertă fermă, însoțită de lista de bunuri care vor constitui obiectul contractului, precum și de acte din care să rezulte situația să financiară. Utilizatorul are dreptul de a-și alege, cu acordul societății de leasing, furnizorul, precum și societatea care va asigura bunul (art. 5).

Pentru a se încheia un contract de leasing inițiativa îi va aparține utilizatorului; însă, inițiativa poate aparține și finanțatorului, constând în trimiterea unei oferte către potențialul utilizator, oferta care va fi acceptată de acesta, practica frecvent uzitată în activitatea comercială a societăților de leasing. În oferta societății de leasing vor fi menționate bunurile ce pot fi puse la dispoziție în baza contractului de leasing, condițiile de acordarea creditului(valoarea bunului și a ratelor de leasing, valoarea dobânzii practicate, numărul ratelor de achitat și garanțiile cerute), actele necesare pentru încheierea contractului de leasing și, eventual, termenul de livrare.

Societatea de leasing are obligația de a prezenta, în materialele publicitare, cuantumul integral al ratei de leasing sau cuantumul net al acesteia, însă cu obligația menționării vizibile a componentelor care se adaugă la rata de leasing.

Potrivit legii, oferta utilizatorului va fi însoțită de o listă de bunuri, care vor constitui obiect al contractului. Deși legea nu prevede în mod expres, pentru a se evita orice neînțelegeri cu privire la bunurile cumpărate de finanțator, această listă va conține întocmai descrierea și caracteristicile bunurilor dorite de către utilizator.

II. Momentul și locul încheierii contractului de leasing

În cazul în care contractul de leasing se încheie între părți prezente, momentul formării consimțământului determină și momentul încheierii contractului, iar locul în care se găsesc părțile este locul încheierii contractului.

Dacă părțile nu sunt de față la încheierea contractului, iar acceptarea și oferta sunt trimise prin scrisoare, fax sau alte mijloace de trimitere la distanță, contractul de leasing se consideră încheiat în momentul în care ofertantul-utilizator primește acceptarea ofertei sale de la finanțator în termenul hotărât de utilizator, prezumându-se juris tantum că prin primirea acceptării, utilizatorul a luat la cunoștință de conținutul acesteia.

Soluția a fost admisă atât de către literatura de specialitate, cât și de legislația noastră recentă, în Ordonanța Guvernului nr. 130/2008, privind regimul juridic al contractelor la distanță, stipulându-se expres că, în cazul în care părțile nu au convenit altfel, momentul încheierii contractului la distanță îl constituie momentul primirii comenzii de către comerciant În acest caz, locul încheierii contractului este locul unde se află ofertantul și unde i-a fost adresată corespondența.

2.3 Efectele și încetarea contractului de leasing financiar

Dacă în cadrul unei operațiuni de leasing iau parte toate cele trei părți, și anume, furnizorul, finanțatorul și utilizatorul, se impun a fi menționate următoarele precizări:

• Deși contractul de vânzare-cumpărare (care are ca obiect bunul ce urmează a fi dat în leasing) se încheie între furnizor și finanțator, utilizatorul are acțiune directă împotriva furnizorului în cazul reclamațiilor privind livrarea, calitatea, asistența tehnică, precum și service-ul necesar în perioada de garanție.

• De asemenea, contractul de vânzare-cumpărare, la care utilizatorul nu este parte, își produce direct efectele în patrimoniul său, întrucât, deși bunul în cauză trece în proprietatea societății de leasing, el este livrat direct utilizatorului;

• Corespunzător acțiunii directe a utilizatorului împotriva furnizorului, apare răspunderea furnizorului față de utilizator, pentru livrarea, calitatea, asistența tehnică și service-ul bunului dat în leasing, deși cele două părți nu au luat parte împreună la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, iar pentru furnizor, contractul de leasing încheiat de utilizator cu finanțatorul este rest inter alias acta;

• Contractul de asigurare a bunurilor date în leasing se încheie între finanțator și societatea de asigurare, însă își produce efectele asupra utilizatorului întrucât acesta va plăti primele de asigurare, dacă s-a stipulat astfel în contractul de leasing. Ca operațiune tripartită, leasingul creează obligații tuturor părților implicate și anume, furnizorului, finanțatorului și utilizatorului. Obligațiile derivă pe de-o parte, din contractul de vânzare-cumpărare încheiat între furnizor și societatea de leasing, dar mai ales din contractul de leasing propriu-zis încheiat între societatea de leasing și utilizator.

2.3.1. Drepturile și obligațiile părților contractante

Drepturile finanțatorului sunt următoarele:

a) Să încaseze taxe de leasing;

b) Să inspecteze periodic starea utilajului închiriat și modul de exploatare;

c) Să realizeze contractul înainte de termen, adică utilizatorul nu și-a îndeplinit obligațiile comerciale, aceasta atrăgând după sine restituirea utilajului închiriat, plata în continuare a chiriei, precum și a unor eventuale daune.

Obligațiile locatorului / finanțatorului.

Locatorul/ finanțatorul este obligat față de utilizator prin încheierea contractului de leasing, obligațiile fiind corelative și în strânsă interdependență cu drepturile utilizatorului, prevăzute de lege. Potrivit art. 9 din O.G. nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, locatorul/ finanțatorul are următoarele obligații:

a) Să respecte dreptul utilizatorului de a alege furnizorul, potrivit necesităților;

b) Să asigure, printr-o societate de asigurare, bunurile oferite în leasing;

c) Să încheie contract de vânzare-cumpărare cu furnizorul desemnat de utilizator, în condițiile expres formulate de acesta;

d) Să încheie contract de leasing cu utilizatorul și să transmită acestuia, în temeiul contractului de leasing, toate drepturile derivând din contractul de vânzare-cumpărare, cu excepția dreptului de dispoziție;

e) Să respecte dreptul de opțiune al utilizatorului care constă în posibilitatea de a opta pentru prelungirea contractului sau pentru achiziționarea ori restituirea bunului;

f) Să îi garanteze utilizatorului folosința liniștită a bunului, în condițiile în care acesta a respectat toate clauzele contractuale.

Finanțatorul și furnizorul vor răspunde numai pentru viciile ascunse nu și pentru cele aparente, pe care utilizatorul ar fi putut să le cunoască. Necesitatea răspunderii pentru vicii a finanțatorului alături de furnizor este cu atât mai mare cu cât finanțatorul nu răspunde pentru prejudiciile cauzate terților prin folosința bunului de către utilizator, inclusiv dacă acestea sunt cauzate de viciile ascunse ale bunului. Drepturile utilizatorului

Drepturile utilizatorului sunt următoarele:

a) Dreptul de folosință asupra bunului închiriat;

b) Autonomie tehnică și de gestiune în utilizarea bunului închiriat;

c) Beneficiază de asistență tehnică din partea societății de leasing sau a furnizorului;

d) Poate înlocui utilajul uzat moral cu altul corespunzător progresului tehnic înregistrat în ramura respectivă, cu majorări ale chiriei;

e) Beneficiază, la sfârșitul contractului, de tripla opțiune;

f) Poate înlocui utilajele avariate, cu condiția de a respecta instrucțiunile de folosire.

Obligațiile utilizatorului

Obligațiile utilizatorului sunt stipulate în art. 10 din lege, după cum urmează:

a) Să efectueze recepția și să primească bunul la termenul stipulat în contractul de leasing;

b) Să restituie bunul, în conformitate cu prevederile contractului de leasing;

c) Să exploateze bunul conform instrucțiunilor elaborate de către furnizor și să asigure personalului desemnat să îl exploateze;

d) Să nu greveze de sarcini bunul ce face obiect al contractului de leasing, fără acordul finanțatorului;

e) Să nu aducă modificări bunului, fără acordul finanțatorului;

f) Să efectueze plățile cu rată de leasing, în cuantumul valoric stabilit și la termenele prevăzute în contractul de leasing;

g) Să suporte cheltuielile de întreținere și alte cheltuieli ce decurg din contractul de leasing;

h) Să își asume pentru întreaga perioadă a contractului, în lipsa unei stipulații contrare, totalitatea obligațiilor ce decurg din folosirea bunului direct sau prin prepușii săi, inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze fortuite, și continuarea plăților cu titlu de rată de leasing, până la achitarea integrală a valorii contractului de leasing;

i) Să permită finanțatorului verificarea periodică a stării și a modului de exploatare a bunului care face obiect al contractului de leasing;

j) Să îl informeze pe finanțator, în timp util, despre orice tulburare a dreptului de proprietate, venită din partea unui terț.

2.3.2. Riscul contractului de leasing

Regula generala în materie arată că riscul unui contract este suportată de debitorul obligației imposibil de executat, regulă care se aplică corespunzător și în cazul locațiunii.

În accepțiunea O.G. nr. 51/2008, prin art. 10 lit. f se instituie o prezumție relativa de suportare a riscului contractului de leasing de către utilizator. Astfel, utilizatorul va suporta riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat din cauze fortuite, continuând efectuarea plaților cu titlu de rata de leasing, pana la achitarea integrală a valorii contractului, în lipsa unei stipulații contrare. Utilizatorul poate fi exonerat de pieirea fortuită a bunului, numai în situația în care acest lucru s-a stipulat expres în contractul de leasing. Dacă asemenea cauză a fost inserată în contract, riscul va fi suportat de către finanțator, ca debitor al obligației imposibil de executat, putând fi răsturnată astfel, prezumția legală relativă instituită prin prevederile O.G. nr.51/2008. În lipsa unei astfel de clauze, riscul va fi suportat de utilizator, în virtutea legii, întocmai ca si comodatarul, prevăzut de lege a suporta și el pieirea fortuită a bunului in cazul in care acesta a fost prețuit, suportând riscul și în cazul în care putea sa sustragă de la pieire bunul primit în leasing, înlocuindu-1 cu un bun al său. Dreptul care se transmite în baza unui astfel de contract nu este real, ci mai degrabă un drept de creanță, întrucât dreptul real de proprietate asupra bunului este și rămâne în patrimoniul finanțatorului. Însăși legea, arată că drepturile reale ale finanțatorului asupra bunului utilizat în baza unui contract de leasing sunt opozabile judecătorului în situația în care utilizatorul se află în lichidare judiciară și/ sau faliment, ceea ce înseamnă ca bunul este folosit de utilizator în virtutea contractului de leasing, însă dreptul de proprietate cu prerogativele sale, rămâne la finanțator. Riscul contractului de leasing financiar este suportat de creditorul obligației de a da, adică utilizatorul, cu excepția cazului în care finanțatorul a fost pus în întârziere de către utilizator, situație în care riscul îl suportă finanțatorul.

2.3.3. Încetarea contractului de leasing

Exercitarea dreptului de opțiune al utilizatorului în sensul restituirii bunului luat în leasing la data stipulată în contract, duce la încetarea efectelor contractului de leasing, cu alte cuvinte, contractul de leasing încetează prin ajungerea la termen. Dacă utilizatorul optează pentru cumpărarea bunului, contractul de leasing încetează, de asemenea, să își mai producă efectele, din momentul transferării dreptului de proprietate de la finanțator la utilizator, prin achitarea valorii reziduale. Manifestarea dreptului de opțiune acordat de lege utilizatorului, în sensul folosirii în continuare a bunului dat în leasing, nu duce la încetarea efectelor contractului de leasing, acesta continuându-și efectele, în condițiile stipulate în contract sau în noile condiții stabilite de părți. În ceea ce privește, încetarea contractului de leasing la termen, utilizatorul are trei posibilități: să achiziționeze bunul, să-l restituie sau să continue contractul de leasing.

CAPITOLUL III – DERULAREA UNUI CONTRACT DE LEASING LA FIRMA SC MANTRANS SRL

Societatea comercială SC MANTRANS SRL este o societate comercială cu răspundere limitată, cu capital privat mixt, a fost înfiintată în cursul anului 2002.
Firma noastra este deschisa clientilor nostri în vederea satisfacerii nevoilor acestora la nivel superior, călătorul fiind în centrul atentiei noastre, fiindcă, noi suntem pentru clienti, si nu invers, întreaga noastră activitate desfăsurându-se în spiritul acestei afirmatii.
Obiectul principal de activitate este transportul de persoane în trafic intern, prin servicii regulate, speciale, ocazionale si turistice, dar si transportul de marfuri vrac, cereale si agregate de balastriera. 
Firma detine un parc de 23 de microbuze si 2 camioane cu care încercăm să satisfacem nevoile publicului călor la nivelul standardelor europene. 
Începând din anul 2002 efectuăm curse de transport persoane prin servicii regulate în trafic intern, în prezent având licente/autorizatii internationale pentru efectuarea a doua traseie in interiorul orasului Braila:
– Traseul 33: Carrefour – Gradina Zoologica – Viziru – Santierul Naval – Bariera – Concordia – Centru – Penitenciar – Bl. Turn – Gara CFR – Retur

– Traseul 34: Carrefour – Mistral – Buzaului – Bariera – Concordia – Pta. Mare – Gara – Retur

Firma efectueaza curse ocazionale si turistice pe orice relatie, aplicând tarife competitive pe piata transporturilor rutiere, asigurând o calitate superioară a serviciilor de transport.
Firma noastra asigura legatura cu lumea, prin vânzarea biletelor pentru cursele interne in regim transport public.

Extinderea firmei si pe segmentul de piata a transportului de marfa generala vrac a fost o provocare pentru conducerea firmei si a inceput in anul 2008 cu un camion, iar in 2014 sa mai achizitionat unul.

Firma pune la dipozitie doua camioane euro 5, cu un volum de 55 metri cubi fiecare, pentru efectuarea de curse in regim de inchiriere autovehicol.
Firma SC MANTRANS SRL este adminstrata de catre Manolescu Nelu, acesta fiind singurul actionar, si are o cifra de afaceri de 13.325.72 lei, cu un numar de 31 de angajati.

Principali concureti de pe acelasi segment de piata sunt firmele: TCF IMPEX, MINIBUS, GEBAMY TRANS JUNIOR si DUO-TEX PAX. Printre aceste firme MANTRANS ocupa locul doi.