Depunerile de Gheata

Cuprinsul

pag

Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .2

1. Cauzele genetice ale depunerilor de gheață . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .5

1.1. Procesele de formare a chiciurii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .6

1.2. Procesele de formare a poleiului. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .8

1.3. Procesele de formare a depunerilor complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .10

2. Principalii parametri care caracterizează depunerile de gheață . . . . . . . . 12

2.1. Datele medii și extreme de producere a depunerilor de gheață. . . . . . . . .12

2.2. Durata și diametrul maximal al depunerilor de gheață . . . . . . . . . . . . . . 14

3. Condițiile sinoptice care favorizează depunerile de gheață in Republica Moldova și prognozarea lor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .17

3.1. Condițiile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . .21

3.2. Prognozarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22

4. Potențialul riscului depunerilor de gheață și măsurile de prevenire și diminuare a lui . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31

4.1. Vulnerabilitatea teritoriului Republicii Moldova față de riscul depunerilor de gheață . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . 33

4.2. Studiul de caz privind riscul depunerilor masive de gheață în Republica Moldova . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37

4.3. Măsurile de prevenire și diminuare a riscului depunerilor de gheață . . .41

Concluzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43

Bibliografie selectivă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45

Anexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .47

Introducere

Vremea, clima și apa au avut influență permanentă asupra dezvoltării civilizațiilor umane din cele mai vechi timpuri. Ele și astăzi condiționează aproape toate aspectele existenței și activității omului.

Pe lîngă celelalte riscuri din sezonul rece al anului, care au implicații majore asupra activităților socio-economice și a peisajului geografic local, pot fi incluse și depunerile de gheață, atît pe sol, cît și în aer.

Ca fenomene climatice de risc, nu prezintă interes depunerile masive caracterizate prin doi parametri de bază: greutate mare și durată mare.

Depunerile de gheață rezultă fie dintr-un fenomen meteorologic de iarnă (chiciură, polei, măzăriche, zăpadă umedă, brumă), fie dintr-o combinație de depuneri formate succesiv, în diferite condiții de timp, specifice pentru cele care le avantajează.

În majoritatea cazurilor depunerile de gheață pe conductor apar pe diverse căi:

– prin topirea pe conductori a fulgilor de zăpadă umedă (lapoviță) și a înghețării ulterioare a acestora;

– din cauza apei supra răcite care se află în aer sub formă de ceață,aer cețos,burniță sau ploaie care determină chiciura tare și bruma;

– prin trecere directă sub formă de ace de gheață a vaporilor de apă din aer (sublimare),care formează chiciura moale,cristalină sau pufoasă;

– prin înghețarea picăturilor fine de ploaie (burniță) supra răcite pe conductorii aerieni,precum și prin înghețarea picăturilor de ploaie ce cad peste o suprafață supra răcită care formează poleiul.

Uneori, iarna, sub influența maselor de aer cu diferite caracteristici care se află în pasaj peste teritoriul Moldovei, se întîmplă că peste un tip de depunere să se formeze și alta și astfel depunerile de gheață apar cu o structură mixtă combinată, favorizînd apariția unor sarcini de presiune mai maripe conductorii aerieni.

Așadar, în funcție de cauzele genetice, se deosebesc depunerile simple, cînd se datorează unui fenomen, de exemplu polei sau chiciură, sau depuneri complexe, cînd se datorează mai multor fenomene, polei și chiciură, sau chiciură și lapoviță.

Dimensiunile și dinsitatea depunerilor de gheață (care condiționează greutatea lor) sunt influențate de condițiile meteorologice din timpul depunerii (temperatura și densitatea ploii, lapoviței, densitatea ceții, mărimea picăturilor suprarăcite, direcția și viteza vîntului) precum și de condițiile geografice locale.

1. Cauzele genetice ale depunerilor de gheață.

Depunerile de gheață constituie un fenomen climatic de risc cu impact negativ asupra diferitelor sectoare economice (transporturi, agricultură, silvicultură, pomicultură, pășunat). De asemenea, gheața depusă pe conductorii aerieni impune pilonilor, izolatorilor și mai ales conductorilor aerieni o suprasarcină care determină torsionarea și vibrarea lor, soldată în multe cazuri cu ruperea conductorilor.

Depunerile de gheață pot fi simple, cînd rezultă dintr-un singur tip de depunere (brumă, chiciură, polei, măzăriche, lapoviță, zăpadă umedă) sau complexe, cînd rezultă dintr-o combinație de depuneri succesive și suprapuse (polei și chiciură,sau chiciură și lapoviță) în diferite condiții meteorologice specifice pentru fiecare în parte.

Formarea depunerilor de gheață este determinată, în primul rînd, de o anumită interacțiune a maselor de aer, și anume: înlocuirea unei zone de aer cu presiune atmosferică joasă (cîmp depresionar) cu o zonă de aer cu presiune înaltă (cîmp anticiclonic) in extindere sau invers, fenomen ce determină înghețul și sublimarea vaporilor de apă care dau naștere la diferite tipuri de depuneri.

Depunerile de gheață sînt influențate sub aspect morfologic și morfometric de condițiile meteorologice în care se formează, astfel încît, o depunere de gheață este definită de numeroși parametri (durată,diametru și greutatea depunerii).

Pe conductorii aerieni depunerile de gheață apar:

din cauza apei suprarăcite, care se află în aer sub formă de ceață, aer cețos , burniță sau ploaie, care determină chiciura tare și bruma;

prin trecerea directă sub formă de ace de gheață a vaporilor de apă din aer (sublimare), care formează chiciura moale, cristalină sau pufoasă;

prin topirea pe conductori a fulgilor de zăpadă umedă (lapovița) și a înghețării ulterioare a acestora;

prin înghețarea picăturilor fine de ploaie (burniță) suprarăcite pe conductorii aerieni, precum și prin înghețarea picăturilor de ploaie ce cad peste o suprafață suprarăcită care formează poleiul etc.

Depunerile de gheață se formează pe sol și pe diferite obiecte datorită înghețării picăturilor de apă sau sublimării vaporilor de apă din atmosferă, în condițiile scăderii temperaturii sub 0°C. Principalele forme de depuneri de gheață sînt reprezentate prin chiciură și polei.

1.1 Procesul de formare a chiciurii.

Chiciura se formează prin sublimarea vaporilor de apă pe diferite obiecte subțiri, cum sînt ramurile arborilor și conductorii, în condițiile unor temperaturi scăzute. Atunci cînd temperatura este foarte scăzută ( sub – 15°C), pe timp calm se formează chiciura cristalină cu aspect pufos, asemănător unei ghirlande de culoare albă.

Cînd bate vîntul și este un timp cețos cu temperaturi sub – 2° – -5°C, se formează o chiciură cu aspect de gheață compactă de culoare albă, numită chiciură granulară.

In sud-estul Mongoliei, de exemplu, poleiul frecvent in depresiuni atinge grosimea de 5-10-20 cm, influențînd negativ sectorul de creștere a animalelor.

Densitatea ei constituie predominant 0,1 – 0,6 g/cm3. La înghețarea picăturilor foarte mici în rezultatul sublimării vaporilor de apă din ceața formată din picături mici de negură are loc depunerea chiciurii cristaline cu densitatea de 0,01 – 0,08 g/c.

1.2 Procesul de formare a poleiului.

Poleiul reprezintă un strat dens de gheață, greutatea specifică a căruia cel mai des oscilează în limitele de 0,6 – 0,9 g/cm3. Densitatea ei constituie predominant 0,1 – 0,6 g/cm3. Poleiul se formează prin înghețarea pe suprafața solului sau pe obiectele situate în apropierea acestuia a picăturilor de ploaie. Depunerile de polei se mai pot forma și în rezultatul căderii lapoviței.

Pentru formarea poleiului pe o anumită suprafață, este necesar ca aceasta să aibă temperaturi sub 0°C, cele mai favorabile fiind cele cuprinse între 0°C și – 1°C.

La schimbarea condițiilor meteorologice în perioada formării poleiului (scăderea sau creșterea temperaturii aerului, schimbării vitezei vîntului și altele) apar depuneri mixte, formate din diferite depuneri.

În dependență de mărimea picăturilor și vitezei de înghețare a lor la atingerea cu careva obiecte depunerile se deosebesc după structură și înfățișarea exterioară.

Teritoriul Republicii Moldova se caracterizează printr-o activitate intensivă a depunerilor de gheață, fiind determinată de predominarea vremii ciclonale în perioada rece a anului, de pătrunderea maselor de aer cald și umed, de moine frecvente și cețuri.

Numărul de zile cu polei pe teritoriul Moldovei variază în medie între 4 și 18 pe an; numărul zilelor cu chiciură variază în limitele a 5 – 16. Poleiul și chiciura se observă predominant în perioada noiembrie – aprilie, și doar uneori, în octombrie.

Repartizarea neuniformă a poleiului și chiciurii în teritoriu foarte mult depinde de caracterul reliefului. În partea de nord și centrală a republicii poleiul se semnalează cel mai frecvent în luna decembrie, mai rar în ianuarie și februarie; în sudul țării numărul maxim de zile cu polei se observă în luna ianuarie. În lunile noiembrie și martie condiții favorabile pentru formarea depunerilor atmosferice de gheață se creează doar în unii ani, și doar în regiunea Codrilor acest fenomen nefavorabil se semnalează în lunile noiembrie și martie anual.

1.3 Procesul de formare a depunerilor complexe.

Frecvența producerii poleiului și a chiciurii în unii ani se deosebește semnificativ de valorile medii menționate. Astfel, cel mai mare număr anual de zile cu polei pe teritoriul Moldovei constituie de la 10 pînă la 46 de zile, iar cu chiciură-de la 13 pînă la 24 de zile. Repartizarea lor în teritoriu este similară repartiției valorilor medii pe an.

Valorile maxime ale depunerilor de gheață (de toate tipurile) în partea de nord și centrală a republicii se semnalează predominant în timpul vînturilor de sud-est, iar în sudul țării în timpul vînturilor din sud și nord.

Viteza vîntului în combinare cu alte elemente meteorologice, de asemenea, determină particularitățile depunerilor de gheață pe conductorii aerieni. Cele mai favorabile condiții pentru atingerea dimensiunilor maxime ale poleiului sînt în limitele vitezei vîntului de 2-5 m/s.

Fenomenele atmosferice care contribuie la formarea și menținerea poleiului sînt foarte variate. Predominant acestea sînt burnițele, (25-50% cazuri), ploile slabe și cețurile (20-40% cazuri), dar pot fi și ploile de gheață, crupușoara de zăpadă,ninsorile slabe. Chiciura se formează cel mai frecvent în prezența ceții sau aerului cețos, în a doua jumătate a nopții, iar poleiul se formează cel mai des dimineața și seara. Distrugerea și apariția acestora are loc de obicei în orele de zi.

Repartizarea neuniformă a poleiului și chciurii pe teritoriul Moldovei este determinată de influența complexă a diferiților factori care iau parte în procesul de formare a lor (caracterul reliefului, expoziția și înclinația versanților, altitudinea locului, gradul de expunere față de vînturile umede).

2. Principalii parametri care caracterizează depunerile de gheață.

Condițiile meteorologice din timpul depunerii influențează caracteristicile morfologice și morfometrice ale acesteia.

Astfel, o depunere de gheață se caracterizează printr-o gamă largă de parametri ca:

– datele medii și extreme de apariții ;

– datele medii și extreme;

– intervalul mediu anual favorabil depunerii de gheață;

– numărul mediu și maxim anual și lunar de zile cu depuneri de gheață;

– numărul mediu și maxim anual și lunar de cazuri cu depuneri de gheață;

– durata maximă a unui caz de depunere;

– diametru maxim al depunerii;

– durata diametrului maxim;

– greutatea maximă a depunerii de gheață.

2.1 Datele medii și extreme de producere a depunerilor de gheață.

Adesea, o depunere de gheață nu se produce simultan peste toate teritoriile joase, aflate de o parte sau alta a barajului orografic al Carpaților, care scot în evidență asimetria repartiției ei, în funcție de cauzele genetice și influențele climatice exterioare cunoscute.

Prima depunere de gheață pe conductori. Data medie a primei depuneri de gheață se plasează în luna noiembrie, sau la începutul lunii decembrie în regiunile de cîmpie și întîrzie către începutul lunii ianuarie pe litoralul Mării Negre (datorită influenței termoregulatoare a acestui acvatoriu), ca și în aria de adăpost a Subcarpaților Getici și de la Corbură unde procesele foehnale intensitatea răcirilor.

Cu creșterea altitudinii pe culmile muntoase pînă la 1500 m, primele depuneri de gheață apar în medie în a doua decadă a lunii octombrie; la peste 1700-1800 m. Acestea se produc circa o lună mai devreme, în a doua decadă a lunii septembrie; pe culmile cele mai înalte, a peste 2000 m, altitudinile astfel depunerile sunt posibile în toate lunile anului.

Ultima depunere de gheață .În medie, ultima depunere de gheață se formează pe cea mai mare parte a teritoriului României, în a doua jumătate a lunii martie.Se detașează Dobrogea, LitoralulMării Negre, Delta Dunării, izolat sudul Transilvaniei, ca si Subcarpații Getici si de la Curbură unde, ultima depunere de gheață se produce în luna februarie și chiar ianuarie.

În regiunea muntoasă, ultima depunere de gheață are loc decalat, pe trepte altitudinale, de la începutul lunii aprilie la contactul cu dealurile subcarpatice și pînă la sfîrșitul lunii iunie pe cele mai înalte culmi.

Față de aceste date medii, dependente deintensitatea și durata staționării advecțiilor de aer rece, depunerile de gheață pot să apară mult mai devreme si să dispară mult mai tîrziu.

Cea mai timpurie și respectiv cea mai tîrzie depunere de gheață poate avea loc cu o lună mai devreme sau mai tîrziu decît datele medii de producere ale acestor fenomene. Acest lucru este posibil, ori de cîte ori se întrunesc condițiile favorabile de formare a diferitelor timpuri de depunere.

2.2 Durata și diametru maximal a depunerilor de gheață.

Gradul de periculozitate al depunerilor de gheață depinde în mare măsură de durata menținerii depunerilor de gheață; raportul dintre durata și consecințele depunerilor de gheață este direct proporțional: cu cît menținerea gheții pe conductori este mai mare, cu atît și efectele negative sunt mai mari.

Există o diferență bine marcată între durata unui caz de depunere și durata în zile a depunerilor. În scopuri practice interesează mai ales durata maximă a unui caz de depunere și a celorlalte depuneri laolaltă, deoarece riscul acestora este destul de mare.

Durata maximă a unui caz de depunere de gheață .Acesta poate depăși 100 ore consecutiv, ceea ce înseamnă peste 4 zile consecutiv.

Durata maximă a tuturor cazurilor de depuneri într-o lună. Este posibil să varieze între 300 ore și 600 ore în regiunile muntoase, unde sunt cele mai favorabile condiții de formare și de menținere.

În situații extreme, depunerile de gheață pot avea un diametru maxim mult mai mare creînd pagube însemnate rețelei de transport aerian. Așa spre exemplu, la Hîrșova în luna ianuarie 1966, depunerile de polei au atins diametrul de 118 mm; la Dej,în 1967 acesta a atins 75 mm.

În regiunea muntoasă, depunerile de gheață pot atinge diametrul maxim și mai mare. Durata diametrului maxim este, de asemenea, interesant de cunoscut, deoarece cu cît o depunere de gheață cu diametru maxim care atinge grosimi excepționale este mai mare, cu atît consecințele depunerilor de gheață sunt mai mari.

Depunerile cu diametru maxim mai mare de 100 mm au avut o durată de 25 zile pe vîrfurile carpatice cele mai înalte în intervalul iulie 1972- iunie 1973.

Depunerile de gheață se mențin atîta timp cît se mențin condițiile meteorologice care le-au determinat; persistența lor este legata de unele condiții deosebit de favorabile, dintre care cele mai importante sunt: umezeala relativă a aerului ridicată, ceața densă și persistentă ca expresie a unei umidități ridicate a atmosferei, fără de care depunerea nu poate avea loc; temperature negative, nebulozitate mare, vînturi umede din vest și sud-vest cu viteze sub 10 m/s. În condițiile depășirii acestui prag, de viteză are loc distrugerea depozitului de gheață.

Diametrul maxim al chiciurii este dependent de condițiile genetice ale atmosferei în contact cu suprafața subiacentă. Observații instrumentale asupra acestui parametru al depunerilor de gheață sau început la stațiile meteorologice în anul 1952 cu ajutorul chiciurometrului. Acesta reprezintă o instalație formată din 3 stîlpi metalici cu o lungime de 425 cm și un diametru de 50 mm. Stîlpii sunt uniți între ei cu niște conductori confecționați din sîrmă de oțel cu diametrul de 5 mm și lungimea de 100 cm, care formează între ei unghiuri diferite. Diametrul maxim al depunerilor de chiciură moale pe teritoriul republicii constituie de la 15 până la 60 mm, iar chiciura tare – de la 30 până la 75 mm.

În situații extreme depunerile de gheață pot avea un diametrul maxim mult mai mare, creînd pagube însemnate rețelei de transport aerian al energiei electrice. Așa spre exemplu, pe 15-18 februarie 1969, în Podișul Moldovei Centrale (Codrii) pe conductorii electrici de înaltă tensiune de pe traseul Chișinău-Călărași depunerile de gheață au atins 140 mm. Sub povara greutății au fost rupți stîlpii de telefon și tensiune înaltă, coroanele arborilor au fost aplecate până la pămînt, rupîndu-se. Această situație cu ruperea firelor electrice și a copacilor a continuat și în zilele următoare – deja după întreruperea depunerilor de gheață.

3. Condițiile sinoptice care favorizează depunerile de gheață in Republica Moldova și prognozarea lor.

Alături de celelalte riscuri din sezonul rece al anului, care au implicații majore asupra activităților socio-economice și a peisajului geografic local, poate fi inclus și poleiul. Acesta reprezintă o depunere de gheață, compactă și netedă, în general transparentă, care provine din înghețarea picăturilor de ploaie sau burniță suprarăcite, pe obiectele a căror suprafață are o temperatură negativă sau puțin mai mare de 0 °C.

În general, depunerile de gheață rezultă, fie dintr-un fenomen meteorologic de iarnă (chiciură, polei, măzăriche, zăpadă umedă, brumă), fie dintr-o combinație de depuneri formate succesiv, în diferite condiții de timp, specifice pentru fiecare, condiții care le avantajează.

Acțiunea lor asupra mediului se exercită în două moduri: pe de o parte, prin temperaturile negative, în care ele însele se mențin și pe care le întrețin asupra vegetației (provocînd înghețarea sucului celular și distrugînd țesuturile vegetale), fie prin acțiunea mecanică exercitată asupra tuturor obiectelor din aer (ramuri, mai ales cele tinere, corzile viței de vie, cablurile aeriene de toate felurile), care sub influența greutății, provoacă ruperea acestora înfruntînd transportul de energie electrică, telecomunicațiile, etc.

Cauza principală de formare a poleiului o constituie starea atmosferei determinată de circulația generală a maselor de aer și anume: înlocuirea unui cîmp depresionar cu un cîmp anticiclonic în extindere sau invers, înlocuirea unui cîmp anticiclonic care se află în retragere cu un cîmp depresionar în extindere, fenomen ce determină înghețul și sublimarea vaporilor de apă, care dau naștere la diferite tipuri de depunere de gheață.

Poleiul acoperă toate părțile obiectelor expuse precipitațiilor și este în general destul de omogen, morfologic fiind asemănător cu chiciura transparentă. Fenomenul se formează și pe sol și în vecinătatea imediată a solului, atunci când picăturile de ploaie sau burniță traversează un strat de aer suficient de gros și a cărui temperatură este negativă. Prin impactul cu suprafața solului sau a diferitelor obiecte, suprafață care poate avea temperatura ușor pozitivă, picăturile suprarăcite se sparg și se transformă într-o peliculă de gheață. Dacă prin schimbul de căldură dintre pelicula de gheață și suprafața pe care se depune nu se ajunge la o temperatură uniform negativă, depozitul de gheață se topește la scurt timp după formare. În atmosfera liberă, poleiul se formează și se observă pe aeronave sub formă de givraj când acestea traversează zone cu precipitații suprarăcite.

Poleiul de pe sol nu trebuie confundat cu gheața de pe sol, formată prin unul din următoarele procese:

Apa rezultată din precipitații lichide (ploaie sau burniță) care a înghețat ulterior pe suprafața solului;

Apa provenută din topirea parțială sau totală a stratului de zăpadă care a acoperit solul și care a înghețat din nou;

Zăpada, care acoperind solul a devenit compactă și tare (bătătorită și alunecoasă), datorită circulației rutiere.

Se pot observa două forme de polei: una mată, care îmbracă aspecte diferite, însă în același timp destul de asemănătoare cu formele de tranziție către chiciura granulară; în asemenea cazuri, depunerea de gheață este mai puțin densă și mai puțin compactă și se formează atunci când temperatura aerului este mai coborîtă, iar picăturile precipitației sunt de dimensiuni mici. Cealaltă este poleiul transparent sau sticlos, care are forma unei depuneri de gheață groasă, densă și transparentă, ce îmbracă obiectele în special pe părțile expuse vîntului; în asemenea cazuri, crusta de gheață poate avea grosimi considerabile, putînd ajunge până la zeci de cm, în situații excepționale, determinînd ruperea suporurilor mai fragile prin greutatea masei de gheață (conductori electrici, arbori, etc), cum a fost, ca exemplu, poleiul din 26-28 noiembrie 2000.

Cea mai timpurie și respectiv cea mai tîrzie depunere de gheață poate avea loc cu o lună mai devreme sau mai tîrziu decît datele medii de producere ale acestor fenomene. Acest lucru este posibil ori de cîte ori se întrunesc condițiile favorabile de formare a diferitelor tipuri de depuneri.

Constatăm, că cele mai multe zile cu polei au fost înregistrate în partea centrală și de sud-vest, unde au fost observate și cele mai semnificative valori extreme, ceea ce se confirmă și cu valorile abaterii medii pătratice. Cele mai nesemnificative valori sunt caracteristice Stepei Bălțului și părții de sud-est.

În aspect interanual, cea mai mare probabilitate de formare a poleiului îi revine lunii ianuarie (25,60%) și decembrie (25,40%), în timp ce în anotimpurile de tranziție (lunile aprilie și octombrie), necătînd la probabilitatea redusă (cca 0,4% pentru fiecare lună), manifestarea acestui fenomen în intervalele de timp susmenționate confirmă un grad înalt de alternanțe a stărilor de vreme contrastante (cald-rece).

Chiciura reprezintă o depunere de gheață, provenită în general din înghețarea picăturelor de ceață sau de nor, în stare suprarăcită, pe obiecte a căror suprafață are temparatura negativă sau puțin mai mare de 0 °C .

În practică se pot observa trei feluri de chiciură: chiciură moale, chiciură tare și chiciură transparentă. Cea mai periculoasă este chiciura tare sau granulară. Acest hidrometeor se formează prin înghețarea rapidă a picăturelor de apă rămase în stare lichidă după încetarea stării de suprarăcire, ceea ce determină înghețarea lor mai mult sau mai puțin individuală, lăsînd între ele spații cu aer. Spre deosebire de chiciura moale, chiciura tare aderă destul de puternic de obiectele pe care se depune și nu se desface de pe acestea decât prin rupere. Se depune pe suprafața obiectelor de pe sol sau din apropierea solului, expuse la un vînt de intensitate cel puțin moderată. În direcția de unde suflă vîntul, grosimea depozitului poate crește foarte mult, căpătînd aspect de pană, flamură, lamă lată, în funcție de dimensiunile sau diametrul obiectelor pe care se depune. În atmosfera liberă, chiciura tare constituie una din formele de givraj care se depune pe părțile avioanelor expuse curentului.

Pe timp favorabil producerii ei, chiciura granulară depusă în jurul conductorilor aerieni, poate avea diametrul de 20-30 cm, ceea ce duce la sporirea cu 4-6 kg a greutății fiecărui metru liniar de conductor.

În unele situații, diametrul ei poate depăși chiar 60 cm, astfel că greutatea suplimentară a unui mentru de conductor crește cu 50 kg. Deși fragilă, chiciura granulară este totuși suficient de consistentă pentru a se desprinde de pe conductori în bucăți de 5-10 cm și groase de 1-2 cm.

În majoritatea cazurilor, depunerile de chiciură pe conductor apar pe diverse căi astfel:

– prin topirea pe conductori a fulgilor de zăpadă umedă (lapovița) și a înghețării ulterioare a acestora;

– din cauza apei suprarăcite care se află în aer sub formă de ceață, aer cețos, burniță, sau ploaie care determină chiciura tare și bruma;

– prin trecere directă sub formă de ace de gheață a vaporilor de apă din aer (sublimare) care formează chiciura moale, cristalină sau pufoasă;

Uneori iarna, sub influența maselor de aer cu diferite caracteristici care se află în pasaj peste teritoriul Republicii Moldova, se întîmplă ca peste un tip de depunere să se formeze alta și astfel, depunerile de gheață apar cu o structură mixtă, combinată, favorizînd apariția unor sarcini de presiune mai mari pe conductorii aerieni.

3.1 Condițiile.

Condițiile indispensabile de formarea poleuilui:

Ceață, nebulozitatea joasă, precipitațiile (deficitul punctului de rouă în stratul limită pînă la 3C) la temperaturi la sol de la 0,5 pînă la -6C.

Existența inversiei în stratul limită în cazul advecției aerului cald în stratul 925-850 hPa și advecției aerului rece în stratul din apropierea solului sau temperatura pozitivă la hotarul superior al inversiunei și temperatura negativă la sol.

Geopotențialul relativ H850/1000 în limitele 128-132 dcm gp (pentru poleiul frontal).

Particularitățile de formare poleiului în Republica Moldova. Polei în Republica Moldova se observă în perioada din noiembrie pînă în martie, iar polei puternic – în ianuarie-februarie în timpul deplasării cicloanelor sudice (70% din cazuri cu polei puternic) dinspre Marea Mediterană și Marea Neagră. Formarea intensă a poleiului are loc, ca regulă, în zona precipitațiilor înnaintea frontului cald, cînd în stratul limită se formează inversiunea adîncă, iar la sol se observă contrastele termice mari.

Uneori polei se formează și în cîmpuri cu gradienții barice mici cu presiunea atmosferică ridicată în condițiile favorabile pentru ceață formată din picăturile mare de apă, burniță și la temperaturi negative la sol.

Pe teritoriul Republicii Moldova se deosebesc raioanele cu cea mai mare frecvența poleiului: stațiile meteorologice Briceni, Cornești, Comrat. Rar polei se observă pe Statiile Meteorologice Bălți.

Pe parcupsul zilei polei des se observă în orele dimineții (6-9 orele), iar cea mai mică frecvența poleiului este în intervalul 12-15 ore, adica procesul formare poleiului este strîns legat de mersul zilnic temperaturii, precipitațiilor și a ceții în perioada rece a anului.

3.2 Prognozarea.

Prognoza poleului și a chiciurei.Poleiul reprezintă o depunere de gheață pe obiectele aflate pe sol (mai ales pe suprafețele exspuse vîntului), condiționată de inghețarea picăturilor de apă suprarăcite, a burniței sau ceții ce se depune la temperaturi negative în stratul de aer din apropierea solului. Gheață asemenătoare ce se formează la suprafața solului poartă nume de ghețuș.

Ghețuș apare și în urma înghețării ploii sau a apei rezultate din topirea zăpezii, atunci cînd se produce o răcire bruscă. Ghețuș se observă concomitent cu polei. Chiciura este o depunere cristalină sau grăuntoasă albă, ce se produce pe conductorii sau ramuri, condiționată de ceață mult răcită (aer cețos) sau de o burniță slabă. Deseori, în mod incorect, chiciură este confundată cu brumă, a cărei formare este legată de răcirea radiativă a obiectelor și vin de o advecție caldă. Chiciură poate fi de mai multe feluri: depunere albă și se formează în urma sublimării vaporilor de apă pe obiectele reci, cînd gerul slăbește sau prin producerea dezghețului denumit anterior depunere tare. Temperatura corpului este negativă. Depunere tare este o formă slabă de depunere, analoagă cu brumă, dar care se formează pe o vreme cu cer acoperit în urma unei advecții calde.

Se deosebesc și altele forme formațiilor de gheață. Crusta de gheață este stratul de gheață ce acoperă solul atunci cînd un nou strat de zăpadă se depune pe suprafața unui strat de zăpadă densă și care se transformă într-un strat de gheață transparent ce nu-și păstrează structura stratului de zăpadă. După o ninsore proaspătă crusta de gheață este înclusă în stratul de zăpadă. Ele ajung să fie mai multe, stratul de zăpadă prezentîndu-se în secțiune ca o succesiune de structuri de gheață și zăpadă.

Zăpadă înghețată sunt fulgi mari de zăpadă înghețați pe conductori și pe ramurile arborilor, formată după ninsoare cu fulgi mari umezi (apoși) urmată de o răcire.

Se deosebește polei frontal și polei din interiorul unei mase de aer. În interiorul aceleași mase de aer poleiul se formează în zona advecției calde, atunci cînd temperatura aerului la sol este negativă, dacă există o nebulozitate stratiformă suficient de groasă din care să poată cădea burnița. În astfel de cazuri este caracteristică existența unui strat de inversiune a cărui limita inferioară se găsește la înălțimea de 500-1000 m, iar limita superioară la o înălțime de 1500 m, fapt pentru care temperatura la limita superioară a stratului de nori este pozitivă. Astfel de condiții le întîlnim iarna în sectorul cald sau partea anterioară a unui ciclon, cît și la periferia nordică sau nord-vestică a unui anticiclon.

Poleiul frontal se observă mai ales în fața fronturilor calde sau a fronturilor ocluse de tip cald, unde se observă căderea ploilor suprarăcite. Plouă din norii formați din picături de apă în care se observă temperaturipozitive asupra stratul de inversiune. Largimea zonei în care se formează polei de-a lungul frontului constituie aproximativ 100-150 km. Aceste depuneri sunt cele mai intense și cele mai periculoase. Pentru poleiurile frontale este caracteristică schimbarea bruscă a temperaturei negative prefrontale în temperaturi pozitive postfrontale. De obicei aceasta se observă în timpul mișcării lente a frontului atmosferic cald, cînd înnaintea frontului temperatura aerului oscilează de la –1C pînă la –8C, iar după frontului – de la +5C pînă la +10C. În fața frontului se observă un strat de inversiune cu valori pozitive de temperatura la hotarul superior, situație în care ploaia cade din nori apoși. În unele cazuri, depuneri de polei sunt legate de deplasarea fronturilor reci de gradul I, mai ales dacă pe acestea apar unde frontale. Dacă în timpul poleiului se observă și vînt tare, depunerea stratului de gheață este deosebit de intensă, avînd un caracter distructiv.

Prognoza poleiului este mult ușurată atunci cînd putem prevedea deplasarea zonei în care s-a observat deja depunerea poleiului. Pentru prognoza poleiului trebuie folosite concluziile prognozei precipitațiilor și a stării lor de agregare și cele referitoare la prognoza temperaturii. Prognoza trebuie pusă de acord cu prognoza deplasării zonei precipitațiilor și a fronturilor. Pentru prognoza poleiului frontal se recomandă efectuarea unor calcule suplimentare a probabilității poleiului, folosind hărțile TA 850. Pentru aceasta se calculează variația advectivă TR850-1000 pentru următoarele 24 ore la care se aplică corecția privind transformarea masei de aer. În funcție de valoarea probabilă H850-1000 se determină grafic probabilitatea poleiului.

Cele mai favorabile condiții meteorologice de formare poleiului sunt următoarele:

– ploaie suprarăcită, burnița, ceața sau norii stratiforme joși în diferite combinații;

– straturi de inversiune groși în stratul limită a atmosferei;

– temperatura aerului la suprafața solului de la +0,5 pînă la –3C, iar la nivelul de 850 hPa de la +5 pînă la –5C;

– temperatura aerului la limita inferioară a primului de la suprafața solului stratului de inversiune de la –0,5 pînă la –8C;

– deficitul punctului de rouă sumar în stratul sol–850 hPa 3–5C și mai mic;

– focarul aerului cald la suprafața de 850 hPa;

– vîntul moderat sau puternic în stratul limită a atmosferei

Prognoza chiciurei poate fi realizată cu șanse de reușire, cînd se intervede formarea ceții la temperaturi negative. În afară ceților advective, formarea chiciurei poate avea loc și în prezența cețurilor advectiv-radiative sau a cețurilor prin radiație, dacă răcirea aerului continuă la sol favorizînd sublimarea vaporilor de apă și depunerea picăturilor de ceață care îngheață în asociație cu cristalele de gheață.

Prognoza ghețușului este foarte probabilă atunci cînd după un dezgheț sau după o ploaie se întervede o răcire bruscă. Acestea poate avea loc la trecerea unui front rece de ordinul II. În astfel de condiții se formează cruste de gheață. Dacă a căzut o zăpadă ce se lipește pe conductorii sau pe ramuri, în urma răcirii ea se transformă în zăpadă înghețată.

Metoda de prevederea poleiului.Concluzie privind existența sau lipsa poleiului în punctul prognozei se alcătuește pe baza interdependenței valorilor probabile a temperaturilor și umidității în stratul limită a atmosferei și grosimei stratului între niveluri izobarice 850 și 1000 hPa.

Set de date necesare pentru prognoza poleiului pentru următoarele 24 ore:

Harta sinoptică a presiunei la sol în momentul inițial,

Hărți probabile a presiunei la sol cu anticipare de 12 și 24 ore,

Hărți probabile a cîmpurilor de precipitații continue cu anticipare de 12 și 24 ore;

Hărti reale de TA 850 și 925 hPa;

Hărți probabile a cîmpului de temperatură la niveluri 850 și 925 hPa cu anticipare de 12 și 24 ore,

Hărți probabile a cîmpului de umiditate la niveluri 850 și 925 hPa cu anticipare de 12 și 24 ore,

Stratificarea probabilă a temperaturei și punctului de rouă cu anticipare de 12 și 24 ore,

Hărți circulare.

Notă: Pe hărțile sinoptice reale se notează toate zonele, unde există condițiile favorabile pentru formarea acestuia:

norii joși (pînă la 300 m) stratiforme, din care cad precipitații (burnița, ploaie slabă),

temperaturi negative a aerului în apropierea solului (de la 0C pînă la –6C);

zonele fronturilor calde, ce divizează masele de aer cu temperaturi pozitive și negative.

Descrierea metodelor de calcul ale parametrelor.

Temperatura aerului la sol se calculează conform metodei respective.

Deficitul punctului de rouă în stratul limită a atmosferei se determină conform stratificarii probabile a temperaturii și punctului de rouă, cu ajutorul hărților reale prin construirea traiectoriei particulei de aer sau cu ajutorul hărților probabile a cîmpului de umiditate la nivelurile 925 și 850 hPa.

Precipitațiile se apreciează conform hărților probabile a cîmpurilor de precipitații continue, cu anticipare de 12 și 24 ore.

Geopotențialul relativ H850/1000 se determină conform formulei:

H850/1000 = H850 – H1000 = H850 – 0,8 (P0 – 1000);

unde H850 – geopotențialul la nivelul 850 hPa, H1000 – geopotențialul la nivelul 1000 hPa, care ușor de determinat prin relația H1000 = 0,8 (P0 – 1000), aici P0 – valoarea presiunei atmosferice la sol.

Fig. 1. Probabilitatea formarii poleiului.

Fig.2. Graficul intensitatii poleiului.

Ordinea întocmirii prognozei poleiului.

Se determină situația sinoptică. Dacă se prevede una din situațiile sinoptice favorabile formării poleiului, se analizează stratificarea probabilă a temperaturei și a punctului de rouă.

Dacă temperatura probabilă a aerului la sol depășește +0,5C (Т>+0,5C), atunci parametrele pentru prognoza poleului nu se calculelează.

Dacă pe stratificarea probabilă există straturi de inversiune, se analizează caracterul acestei, în caz contrar polei nu se prevede.

Dacă temperatura aerului la hotarul superior pozitivă sau în jur de 0C, iar la sol negativă, se analizează repartizarea umidității în stratul limită a atmosferei și se apreciază condițiile de apariția norilor joși, ceții și a precipitațiilor (deficitul punctului de rouă în stratul sol-850 hPa nu depășește 3C (T–Td<3C)).

Dacă în perioada prognozei se prevăd ploi, ceață sau norii joși, se calculează geopotențialul relativ H850/1000.

Dacă valoarea geopotențialului relativ H850/1000 este în limitele de 128-132 dcm gp, probabilitatea formării poleiului depășește 50% și se determină intensitatea poleiului.

Intensitatea posibilă a poleiului se determină conform graficul de relație între temperatura la nivelul 850 hPa (sau la limita superioară a stratului de inversiune termică) și temperatura la sol (sau la limita inferioară a stratului de inversiune termică). În cazuri cînd inversiunea este ridicată, sau hotarul superior al inversiunei sub nivelul 925 hPa, sau temperatura la sol în jur de 0C, în loc de temperatura la sol se ia temperatura medie în stratul de la suprafața solului pînă la nivelul 925 hPa.

Se analizează condițiile adăugătoare: caracterul precipitațiilor și viteza vîntului. Pentru poleiul moderat sunt caracteristice precipitațiile slabe, iar celui puternic – precipitațiile moderate, legate de fronturi calde, ocluse sau unde frontale la vînturi din sectorul estic cu viteza 5-10 m/s și mai mult.

Poleiul se formează și în cazul temperaturilor negative la nivelul 850 hPa sau la hotarul superior al inversiunei, atunci cînd deficitul în stratul limită nu depășește 1C.

Lipsa unui sau mai multe din condițiile indespensabile de formarea poleiului trebuie de așteptat polei cu intensitatea mai slabă decît cea obținută din grafic.

4. Potențialul riscului depunerilor de gheață și măsurile de prevenire și diminuare a lui.

Depunerile de gheață constituie fenomene climatice de risc atît cînd se produc pe sol, cît și în aer, prin:

– greutatea mare a depunerii ;

– durată mare de menținere a stratului depus;

– temperaturile negative care le condiționează și care acționează asupra vegetației provocînd înghețarea sucului celular și distrugînd țesuturile vegetale;

– diametrul mic al depunerii, atunci cînd aceasta are densitate mare, stagnează un timp mai îndelungat pe conductori și este însoțit de viteze mari ale vîntului;

– depunerile complexe a căror densitate și implicit greutate este mai mare ca urmare a tasării mecanice exercitate de straturile superioare și de presiunea vîntului.

Ariile cele mai vulnerabile la depunerile de gheață sînt culmile cele mai înalte dar și depresiunile și culoarele de vale, versanții sudici și vestici mai expuși vînturilor umede unde există cele mai favorabile condiții pentru geneza depunerilor de gheață.

Dacă pentru sectorul agricol, pomicol și silvic are impact orice depunere de gheață, pentru rețelele de conductori aerieni de transport, impactul este determinat numai de depunerile masive‚ caracterizate prin durată și greutate mare.

Chiciura încarcă mult crengile copacilor și conductorii cu greutăți, care pot să ajungă la 3 – 5 kg pe metrul liniar, determinînd uneori ruperea acestora.

Poleiul reprezintă un important hazard din sezonul rece pentru circulația rutieră, pentru circulația pietonilor și pentru aeroporturi. Urmări grave se înregistrează anual în partea de nord a Rusiei și pe teritoriul Americii de Nord. În regiunea Marilor Lacuri, poleiul afectează suprafețe întinse de peste 10000 km2, determinînd uneori întreruperea circulației rutiere pe numeroase autostrăzi.

În Republica Moldova aceste fenomene mai frecvent se observă în zona Codrilor. Dimensiunile poleiului în raioanele centrale ale republicii în perioada 15-18 februarie 1969 la înălțimea de 2m de la suprafața solului a atins 30 – 60 mm în diametru și greutatea de 110 – 460 grame pe metrul liniar și poleiul din anul 2000, care a pricinuit pierderi colosale pentru economia naționala.

Dimensiunile poleiului în raioanele centrale ale republicii în perioada 15-18 februarie 1969 la înălțimea de 2m de la suprafața solului a atins 30 – 60 mm în diametru și greutatea de 110 – 460 grame pe metrul liniar.

În rezultat sub greutatea stratului de polei au fost distruse cablurile aeriene de toate felurile, suprafețe imense cu pomi fructiferi, plantații de viță de vie, suprafețe mari silvice.

Depunerile intensive de polei din 26-28 noiembrie 2000 au fost semnalate în raioanele de nord și centrale ale republicii. Diametrul poleiului (la înălțimea de 2 m deasupra solului) pe alocuri a atins valoarea de 29-33 mm, iar greutatea maximă de 720 grame pe metrul liniar. Pe conductorii cu diametrul de 10 mm la înălțimea de 10 m s-a format polei cu diametrul de 60 – 70 mm și greutatea de circa 4000 grame pe metrul liniar. Formarea poleiului a fost însoțită de vînt cu viteza de pînă la 20 m/s, ceea ce a mărit forța de distrugere.

Pe conductorii aerieni a segmentului Chișinău – Călărași depunerile de gheață au atins 140 mm.

4.1 Vulnerabilitatea teritoriului Republicii Moldova față de riscul depunerilor de gheață.

Vulnerabilitatea teritoriului față de polei.Elaborarea hărții vulnerabilității teritoriului față de acest risc atmosferic, ne-a permis să identificăm cinci calificări ale acesteia cu următoarele praguri:

Teritorii cu vulnerabilitate foarte mică (4,5-7 zile/an);

Teritorii cu vulnerabilitate mică (7-9,5 zile/an);

Teritorii cu vulnerabilitate medie (9,5-12 zile/an);

Teritorii cu vulnerabilitate mare (12-14,5 zile/an);

Teritorii cu vulnerabilitate foarte mare (>14,5 zile/an); – fapt ce ar trebui să se țină cont la luarea deciizilor privind asigurarea normală a circulației transportului, plantarea pomilor fructiferi prețioși (piersici, etc), proiectarea liniilor electrice de tensiune medie și mare

Conform fig.3, observăm că teritoriul Podișului Moldovei Centrale și extremitatea de sud-vestică a acestuia are cea mai înaltă vulnerabilitate, iar extremitatea sud-estică și nordică sunt teritorii cu vulnerabilitatea mică.

În final putem menționa că poleiul produs în condiții optime pentru acest fenomen hidrometeorologic (între 0,1 și – 1,0 °C) poate atinge însă grosimi de mai mulți centimetri, ceea ce determină uneori ruperea crengilor pomilor fructiferi și a conductorilor aerieni, atât la podiș, cât și în regiunile de câmpie. Indirect, poleiul produce pagube importante prin dificultățile pe care le impune circulației rutiere.

Fig. 3. Vulnerabilitatea teritoriului R. Moldova față de polei (zile/an).

Vulnerabilitatea teritoriului față de manifestarea chiciurii. Analiza vulnerabilității teritoriului față de manifestarea chiciurii pe teritoriul Republicii Moldova ne denotă, că teritoriile cele mai vulnerabile față de acest fenomen sunt Podișul Moldovei Centrale și extremitatea de nord-vest, ceea ce în mare măsură „repetă” legitatea de repartiție a numărului zilelor cu chiciură.

Câmpia Moldovei de Sud, a Nistrului inferior și Câmpia Bălțului dimpotrivă sunt teritoriile mai puțin vulnerabile către chiciură. Frecvența mică a acestuia pe câmpiile amintite mai sus, se poate explica prin faptul că acestea având altitudini mai joase decât regiunile vecine, sunt, într-un fel, mai protejate de vânturile reci (fig. 4).

Fig. 4. Vulnerabilitatea teritoriului R. Moldova față de chiciură.

La elaborarea hărții vulnerabilității teritoriului față de depunerile de chiciură sau folosit date despre numărul mediu anual de zile cu acest fenomen. În final s-au delimitat cinci grade de vulnerabilitate ale teritoriului față de depunerile de chiciură:

Teritorii cu vulnerabilitate foarte mică (3,5-6 zile/an);

Teritorii cu vulnerabilitate mică (6-8,5 zile/an);

Teritorii cu vulnerabilitate medie (8,5-11 zile/an);

Teritorii cu vulnerabilitate mare (11-13,5 zile/an);

Teritorii cu vulnerabilitate foarte mare (>13,5 zile/an).

Din analiza hărții se remarcă faptul că cele mai expuse teritorii la riscul depunerilor de chiciură sunt regiunile din partea nord-vestică și centrală cum ar fi: Podișul Moldovei Centrale și Platoul Moldovei de Nord. Cele mai puțin vulnerabile sunt: Cîmpia Colinară de Stepă a Bălțului și Cîmpia Moldovei de Sud.

Frecvența mică a depunerilor complexe de chiciură din cele două cîmpii amintite mai sus, se poate explica prin faptul că acestea având altitudini mai joase decât regiunile vecine, sunt, într-un fel, mai protejate de vânturile reci.

Proiectarea și construirea liniilor de comunicație este legată de cheltuirea unor mijloace financiare și materiale scumpe. Din punct de vedere al ridicării rezistenței liniilor electrice este necesar de mărit diametrul conductorilor (grosimea depunerii este în general mai mică pe conductori cu diametru mare) și consolidarea pilonilor de sprijin. În același timp aceste măsuri luate inadecvat dau o majorare a prețurilor de construcții și exploatare a liniilor electrice. Lipsa totală de luare a acestor măsuri poate aduce la frecvente accidente, precum și la întreruperea proceselor tehnologice de producție. De aceea este necesar de a construi linii de legătură telefonică și de energie electrică așa încît, construirea și exploatarea lor să se efectueze cu cheltuieli minime.

Prin încărcarea suplimentară care apare în prezența ei pe conductorii aerieni și crengile arborilor, chiciura tare, granulară, constituie un pericol real, de care trebuie să se țină seama la proiectarea liniilor de înaltă tensiune și a altor conductori aerieni (Internet, cablu TV, etc), precum și la plantarea diferitelor specii de pomi fructiferi.

Pagubele produse frecvent prin ruperea conductorilor aerieni prea subțiri sau cu stîlpii prea îndepărtați și a crengilor pomilor fructiferi nu sunt deloc neglijabile.

4.2 Studiul de caz privind riscul depunerilor masive de gheață în Republica Moldova.

În intervalul 17-19 decembrie, în raioanele de nord-est ale țării s-a înregistrat polei puternic. Conform datelor Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale, ruperea liniilor de transport a energie electrice a dus la deconectarea de la energia electrică a 25 de localități din 5 raioane de nord-est ale țării.

Situația sinoptică a fost următoarea: teritoriul Moldovei se afla în zona de influență a două sistme barice – periferia de vest a unui anticiclon rece, care se intensifica deasupra Cîmpiei Europei de Est (cu presiunea în centru de 1041,5 hPa), și sectorul cald a unui ciclon mediteranean, care se adîncea deasupra Italiei (presiunea în centru – 1001,8 hPa). Structura cîmpului termobaric a determinat în troposfera medie, mai sus de 1 km, pătrunderea din sud-vest a aerului cald și foarte umed, iar în stratul de la sol – pătrunderea din est a aerului rece din interiorul continentului. În consecință, la sol s-a format o inversiune adîncă, s-a semnalat ceață asociată cu burniță.

Formarea poleiului și creșterea lui în diametru a început pe 16-17 decembrie. La înălțime a continuat advecția de aer cald, s-a acutizat zona frontală cu contraste termice la înălțimea de 1,5 km de 10-12°С la 500 km. Pe 18-19 decembrie un front cald a provocat ploi, deosebit de intense în noaptea de 19 decembrie (pînă la 28 mm). În condițiile de inversiune termică (în stratul de 1 km de la sol temperatura a atins -6,-8°С, în stratul de la sol valorile termice erau ușor negative), căderea ploii suprarăcite a dus la continuarea procesului de creștere a diametrului poleiului, în general în raioanele de nord-est ale republicii, care erau mai aproape de anticiclonul rece. Este de menționat faptul că rețeaua de stații meteorologice ale Serviciului Hidrometeorologic de Stat a înregistrat doar polei slab (pînă la 6 mm în diametru), în timp ce în zonele mai înalte din aceleași raioane procesul de creștere a diametrului poleiului a fost mai intens, datorită repartizării temperaturii pe verticală.

La 23-24 noiembrie pe teritoriul Moldovei s-au semnalat precipitatii slabe preponderent sub formă de polei, izolat ceață și burniță. Precipitațiile cu timpul s-au intensificat (izolat puternice – pînă la 15-44 mm/12 ore), în unele raioane de nord la 28 noiembrie trecînd în polei. Temperatura aerului pe teritoriu a oscilat în limite considerabile: de la -1 la nord pînă la +14 la sud. În multe raioane s-a intensificat vîntul gradient din direcție de est, rafalele lui atingînd 15-20 și chiar 24 m/s. S-a semnalat ceață deasă,seara la 25 și noaptea la 26 noiembrie în jumătatea de nord a republicii a început depunerea poleiului: la Camenca, Cornești și Chișinău diametru poleiului a constituit 2-6 mm. Ziua la 26 noiembrie depunerea poleiului a început la Briceni și Rîbnița.

La 27-28 noiembrie procesul creșterii a continuat și diametru depunerii poleiului în jumătatea de nord a republicii a atins 29-30 mm, iar greutatea – pînă la 720 g/m (Rîbnița). Incomparabil dimensiuni mari depunerea poleiului s-a dovedit a fi pe pomi, fire electrice și alte obiecte.

Depunerea poleiului a fost însoțită de viteza mare a vîntului, ceea ce a majorat greutatea rezultată pe liniile de telecomunicație și transmitere a energiei electrice și a dus la distrugerea pilonilor lor. Potrivit cercetărilor la data de 14 decembrie teritoriul părții de nord-est a Moldovei încă nu au fost restabilite. Durata depunerii poleiului pe obiectele din împrejurimi izolat a constituit 18 zile. Economiei naționale i-au fost cauzate daune colosale.

Potrivit datelor Departamentului Protecției Civilă și Situații Excepționale în urma calamităților stihiinice în republicî în perioada dela 26 pînă la 30 noiembrie 2000 în raioanele de nord și centrale fără lumină electrică au rămas 235 de localități, fără legătură telefonică 150 de localități, au fost deteriorate 38 de stații de transformatoare, deteriorarea firelor electrice s-a semnalat pe 2673 km, au căzut la pămînt 40853 de piloni pentru electricitate. Liniile de comunicație au fost dăunate 5959 km, 1755 de piloni. Semănăturile au fost dăunate pe suprafață de 48048 ha, livezi – 24135 ha, vița de vie – 6975 ha, păduri – 56720 ha. La lichidarea urmărilor stihiei au fost antrenate 146 de unități de tehnică, 877 de persoane. În ansamblu au fost aduse prejudicii în suma de 370 mil 426 mii lei ($-13.00).

Conform datelor Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale, la data de 13 februarie 2010, din cauza vîntului puternic și depunerilor de polei au rămas fără energie electrică 17 raioane și 126 localități, inclusiv:

– raionul Hîncești – 25; – raionul Călărași – 18;

– raionul Ștefan Vodă – 2; – raionul Rîșcani – 5;

– raionul Orhei – 10; – raionul Fălești – 1;

– raionul Căușeni – 6; – raionul Sîngerei – 4;

– raionul Nisporeni – 8; – raionul Glodeni – 9;

– raionul Cimișlia – 1; – raionul Rezina – 10;

– raionul Dondușeni – 1; – raionul Ialoveni – 5;

– raionul Drochia – 4; – raionul Strășeni – 16;

– U.T.A. Găgăuzia – 1.

La lucrările de curățire a carosabilului și împrăștierea materialului antiderapant în rezultatul depunerilor de polei și formarea ghețușului pe drumuri, sunt antrenate 105 unități de tehnică și 320 persoane.

Comisia pentru situații excepționale raională a evaluat paguba materială în mărime de peste 12 mii de lei

4.3 Măsurile de prevenire și diminuare a riscului depunerilor de gheață.

Efectele negative a depunerilor de polei au fost enorme nu numai pentru natură dar și pentru unele sectoare ale economiei. Au fost distruse 51 mii ha de pădure, predominant în partea de nord și centrală a republicii. Au fost afectate sau distruse total suprafețe mari de pomi fructiferi. În partea de nord și parțial centrală a Moldovei a fost distrusă infrastructura legată de transportul energiei electrice către consumatori.

Dimensiunile poleiului în raioanele centrale ale republicii pe firele chiciurometrului (la înălțimea de 2 m de la sol) a atins în diametru 30 – 60 mm, greutatea de 110 – 460 g/m lungime (grosimea pereților poleiului pe fire a atins 6 – 16 mm). Durata creșterii poleiului a fost de 14 – 48 ore iar toată perioada de formare și menținere a poleiului a fost de la 118 ore (Cornești) pînă la 250 ore (Chișinău).

Pe conductorii aerieni a segmentului Chișinău – Călărași depunerile de gheață au atins 140 mm.

Efectele negative produse diferitelor sectoare economice, impun studierea depunerilor de gheață sub toate aspectele, în vederea determinării sau chiar a eliminării efectelor pe care le-ar putea produce.

Studiile efectuate pînă acum au evidențiat un număr foarte mare de avarii și incidente pe liniile electrice, 25% fiind cauzate de depunerile de gheață și de vînt.

Acest fapt evidențiază necesitatea unei analize serioase și aprofundate a fenomenului și luarea unor măsuri corespunzătoare de combatere a efectelor depunerilor de gheață asupra mediului înconjurător care constau în:

– proiectarea liniilor electrice aeriene pentru sarcini maxime (vînt maxim, depuneri maxime) pe baza datelor de observație meteorologică privind depunerile de gheață și caracteristicile vîntului;

– alegerea traseului liniilor electrice aeriene, astfel încît să evite

regiunile favorabile formării chiciurii și vînturilor puternice, exploatînd avantajele oferite de teren, respectiv evitarea pantelor și coastelor dispuse perpendicular pe direcția maselor de aer umede;

– încălzirea preventivă a conductorilor prin asigurarea unei circulații de putere care împiedică răcirea acestora sub 0oC;

– topirea gheții formate pe conductoarele liniilor prin măsuri adecvate;

– instalarea avertizoarelor de chiciură concepute pentru a alarma atît la depășirea greutății admise a conductorului acoperit cu gheață, cît și la creșterea inadmisibilă a sarcinii ca urmare a depunerilor de chiciură și a intensificărilor de vînt;

– stabilirea zonelor de depuneri și întocmirea unor hărți amănunțite pentru proiectarea traseelor viitoarelor linii electrice aeriene.

Concluzii:

Depunerile de gheață sunt fenomene meteorologice cu un caracter dăunător pentru agricultură și nu numai.

Depunerile de gheață constituie un fenomen climatic de risc cu impact negativ asupra diferitelor sectoare economice (transporturi,agricultură, silvicultură,pomicultură,pășunat). În textul acestei teze sunt descrise și analizate cauzele acestor depuneri, metodele de prevedere a lor și metodele de protecție agricolă contra acestor fenomene, în urma cărora s-au tras niște concluzii:

Depunerile de gheață rezultă fie dintr-un fenomen meteorologic de iarnă(chiciură, polei, măzăriche, zăpadă umedă, brumă), fie dintr-o combinație de depuneri formate succesiv, în diferite condiții de timp, specifice pentru cele care le avantajează.

Se deosebesc depunerile simple, cînd se datorează unui fenomen, de exemplu polei sau chiciură, sau depuneri complexe, cînd se datorează mai multor fenomene, polei și chiciură, sau chiciură și lapoviță

Depunerile de gheață se formează pe sol și pe diferite obiecte datorită înghețării picăturilor de apă sau sublimării vaporilor de apă din atmosferă, în condițiile scăderii temperaturii sub 0°C.

Repartizarea neuniformă a poleiului și chiciurii în teritoriu foarte mult depinde de caracterul reliefului.

Cea mai timpurie și respectiv cea mai tîrzie depunere de gheață pot avea loc cu o lună mai devreme sau mai tîrziu decît datele medii de producere ale acestor fenomene.

Depunerile de gheață se mențin atîta timp cît se mențin condițiile meteorologice care le-au determinat.

Depunerile de gheață constituie fenomene climatice de risc atît cînd se produc pe sol, cît și în aer.

Poleiul reprezintă un important hazard din sezonul rece pentru circulația rutieră, pentru circulația pietonilor și pentru aeroporturi.

Chiciura încarcă mult crengile copacilor și conductorii cu greutăți, care pot să ajungă la 3–5 kg pe metrul liniar, determinînd uneori ruperea acestora.

Cunoscîndu-se condițiile meteorologice care favorizează apariția sau distrugerea depunerilor de gheață, dimensiunile și repartiția spațială a parametrilor caracteristici acestora,se poate interveni și preîntîmpina unele consecințe grave ale acestor fenomene meteoclimatice.

Bibliografie:

Bălescu O. Condițiile sinoptice care favorizează depunerile de gheață. RPR, MHGA, VII, 4, București, 1962.

Bălteanu D., Alexe R., „Hazarde naturale și antropogene”, Ed. Corint, București, 2001. 110 pag.

Bogdan O. Noi puncte de vedere pentru studiul hazardelor climatice, Lucr. Sesiunii Anuale/ 1993, Inst. Geogr., București, 1994, p. 68-71.

Bogdan O., Niculescu E., Riscurile climatice din România, Institutul de Geografie, București, 1999, 280p.

Bogdan O. ,,Riscul de mediu și metodologia studierii lui. Puncte de vedere, în Riscuri și Catastrofe’’ Vol.II , Cluj – Napoca : Casa Cărții de Știință, 2003.

,,Buletinele meteorologice lunare’’. Serviciul Hidrometeorologic de Stat , Chișinău (1975 – 2006).

Ciulache S., Ionac N., Fenomene atmosferice de risc și catastrofe climatice”, Edit. Științifică, București, 1995, 179p.

Cociug A., Grama T., Triboi A., Gavrilița A. „Calamitățile în Moldova și combaterea lor”. Chișinău, 1997.

Mihailescu C. ,, Modificările climatice și frecvența calamităților naturale pe teritoriul Moldovei” // Starea mediului ambiant în Republica Moldova’’. Chișinău : AGEPI , 1999;

Mihailescu C., „Clima și hazardurile Moldovei – evoluția, starea, predicția”. Ed. Licorn, Chișinău, 2004, 192p.

Mihăilescu C., Boian I. ,,Fenomene naturale de risc în Republica Moldova’’ Revista Mediul Ambiant nr. 5 (23 octombrie), Chișinău, 2005.

Puțuntică A.,Vulnerabilitatea teritoriului Republicii Moldova față de depunerile complexe de gheață, Revista ,,Mediul Ambiant”, nr.1 (37).

Sorocovschi V. Riscuri și catastrofe nr. 2/ 2005 (anul 1v ), Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2005, 220 p.

Țepeș Elena. Primele rezultate ale măsurărilor instrumentale asupra depunerilor de gheață pe conductoare, HGAM, 13, 4, București, 1968

,,Агроклиматические ресурсы Молдавской ССР”. Гидрометеоиздат, Ленинград, 1982. 198 c.

Атлас Молдавской ССР. Отдел Географии , Москва, 1990.Стихийные метеорологические явления на Украине и в Молдавии. Под редакцией В. Н. Бабиченко, Гидрометеоиздат, Лениниград, 1991, 224 стр.

Лассе Г.Ф. „Климат Молдавской ССР”, Гидрометеоиздат, Ленинград, 1978, 375 р.

Vol.3: Hazardurile naturale / aut. coord.: Valeriu Cazac, Ilie Boian, Nina Volontir; red. șt. coord.: Ilie Boian.- 2008.- 208 p.

Anexa 1

Anexa 2

Anexa 3

Anexa 4

Fig. 1. Imaginea sistemelor de nori recepționată de satelitul geostaționar METEOSAT-9 pentru 00 TMG pe 19.12.2008.

Anexa 5

Fig. 2. Harta la sol pentru 00 TMG pe 19.12.2008.

Anexa 6

Fig. 3. Schema cîmpului termobaric la TA 850 hPa pentru 00 TMG pe 19.12.2008 (alcătuită în cadrul Centrului de Prognoze Globale, SUA).