Depresiunea Comanesti Dezvoltare ÎN Context Regional ȘI Strategii ȘI Strategii Socio Economice

LUCRARE DE DISERTAȚIE

DEPRESIUNEA COMANESTI – DEZVOLTARE ÎN CONTEXT

REGIONAL ȘI STRATEGII ȘI STRATEGII SOCIO-ECONOMICE

Candidat – Chiriluș Lenuța

Profesor Coordonator – Prof.Univ:Dr. Iațu Corneliu

Iași, lulie 2016

Cuprins

Introducere …………………….p3

Capitolul I : Caracterizarea fizico-geografica a Depresiunii Comănești…………..p 5

Așezarea geografică…………………….p5

Denumirea teritoriului………………p6

Condiții climatice și importanța lor economică………………p8

Caracteristicile hidrografiei………..p9

Codițiile geolegice si resursele de subsol……………p9

Activități economice………………..p11

Capitolul II : Caracterizarea fizico-geografica a localitaților din Depresiunea Comănești…….p12

2.1. Orașul Comănești………p 12

2.2. Orașul Moinești………..p20

2.3. Orasul Dărmănești…………….p22

2.4. Comuna Asău……p23

2.5. Comuna Dofteana….p28

Capitolul III- Economia

3.1. Economia regiunii de Nord-Est…………..p 25

3.2. Economia Județului Bacău și pe regiuni……p 28

Introducere

Dezvoltarea regionala

Dezvoltarea regionala este un concept nou ce urmareste impulsionarea si diversificarea activitatilor economice, stimularea investitiilor in sectorul privat, contributia la reducerea somajului si nu in cele din urma sa conduca la o imbunatatire a nivelului de trai.

Pentru a putea fi aplicata politica de dezvoltare regionala s-au infiintat opt regiuni de dezvoltare, care cuprind tot teritoriul Romaniei.

Fiecare regiune de dezvoltare cuprinde mai multe judete. Regiunile de dezvoltare nu sunt unitati administrativ-teritoriale, nu au personalitate juridica, fiind rezultatul unui acord liber intre consiliile judetene si cele locale.

Politica de dezvoltare regionala reprezinta un ansamblu de masuri planificate si promova de autoritatile administratiei publice locale si centrale, in parteneriat cu diversi actori (privati, publici, voluntari), in scopul asigurarii unei cresteri economice, dinamice si durabile, prin valorificarea eficienta a potentialului regional si local, in scopul imbunatatirii conditiilor de viata.

Principalele domenii care pot fi vizate de politicile regionale sunt: dezvoltarea intreprinderilor, piata fortei de munca, atragerea investitiilor, transferul de tehnologie, dezvoltarea sectorului I.M.M.-urilor, imbunatatirea infrastructurii, calitatea mediului inconjurator, dezvoltare rurala, sanatate, educatie, invatamant, cultura.

Dezvoltarea rurala ocupa un loc distinct in cadrul politicilor regionale si se refera la urmatoarele aspecte: inlaturarea/diminuarea saraciei in zonele rurale; echilibrarea oportunitatilor economice si a conditiilor sociale dintre mediul urban si cel rural; stimularea initiativelor locale; pastrarea patrimoniului spiritual si cultural.

Cadrul de implementare si de evaluare a politicii de dezvoltare regionala il reprezinta regiunea de dezvoltare, constituita ca o asociere benevola de judete vecine. Regiunea de dezvoltare nu este unitate administrativ-teritoriala si nu are personalitate juridica.

Obiectivele de baza ale politicii de dezvoltare regionala sunt urmatoarele:

• diminuarea dezechilibrelor regionale existente, cu accent pe stimularea dezvoltarii echilibrate si pe revitalizarea zonelor defavorizate (cu dezvoltare intarziata); preantampinarea producerii de noi dezechilibre;

• indeplinirea criteriilor de integrare in structurile Uniunii Europene si de acces la instrumentele financiare de asistenta pentru tarile membre (fonduri structurale si de coeziune);

• corelarea cu politicile sectoriale guvernamentale de dezvoltare; stimularea cooperarii interregionale, interne si internationale, care contribuie la dezvoltarea economica sicare este in conformitate cu prevederile legale si cu acordurile internationale incheiate de Romania.

Principiile care stau la baza elaborarii si aplicarii politicilor de dezvoltare regionala sunt:

• Descentralizarea procesului de luare a deciziilor, de la nivelul central/guvernamental, pre cel al comunitatilor regionale;

• Parteneriatul intre toti actorii implicati in domeniul dezvoltarii regionale;

• Planificarea – proces de utilizare a resurselor (prin programe si proiecte) in vederea tingerii unor obiective stabilite;

• Cofinantarea – contributia financiara a diversilor actori implicati in realizarea rogramelor si proiectelor de dezvoltare regionala.

Capitolul I

Caracterizarea fizico-geografică a Depresiunii Comănești

Așezarea geografică a depresiunii Comănești

În sprijinul delimitării depresiunii tectonice Comănești, care se află în sud-estul grupei centrale a Carpaților Orientali, există o interferență evidentă a unor factori geologici și geografici, care au drept rezultantă crearea unei limite naturale mai mult sau mai puțin evidentă în teren. În funcție de aceștia depresiunea Comănești, cu o altitudine medie de 400 m, are următoarele limite:

la est vine în contact cu munții Berzunți de-a lungul unor dealuri ( Măgura, Ciungăriile, Sub Stejari, Runcul Mare, Poiana Bâtcei, Plaiul Plopatului, Plaiul Brădățelului ) ce se mențin între între 600-650 m;

la sud limita cuprinde defilelul de la Cireșoaia, creat de Trotuș în gresia eocenă a dealurilor Drăcoaia și Piscul, continuând apoi pe un aliniament de „picioare de munte” ce se mențin la altitudini de 600-650 m, respective: Piscul, Ciungi, Tulei, Păcurița și Nineasa;

la vest limita se îndepărtează foarte mult de axul principal al depresiunii, respectiv râul Trotuș, fiind marcată de marginea unor muncie cu aspect de plai ce se desprind din munții Nemira și a căror altitudine variază între 600-700 m. Mai importanți sunt: Bohodor, Basacan, Steja Mică, Dealul Mare, Obcina Sălătrucului, Coasta Luminei, Dealul Rus, Plaiul Danciului;

limita nordică este bine pusă în evidență de munții Tarcău. Ea pornește de sub Plaiul Danciului, traversând un relief colinar cu altitudini de 600-650 m, reprezentat prin culmile Osoi, Lacul, Tajbuga, Chinetul, Copăcel, Căliman și Moinești;

Depresiunea Comănești este așezată pe cursul mijlociu al Trotușului, în zona flișului marginal, la interferența faciesului median cu cel intermediar, ocupând unul din cele mai importante bazine neogene din Carpații Orientali.

Are o formă alungită și orientată de la N-NV spre S-SE, cu o lungime de aproape 25 km și o lățime medie de 14 km, și cuprinde următoarele localități: Dărmănești, Comănești, Dofteana, Asău, Moinești. Lățimea maximă este în zona de confluență a râului Uz cu Trotuș ( aproape 17 km ).

Ca urmare a celor prezentate mai sus, concluzia care se impune este aceea că depresiunea se întinde pe un teritoriu limitat la nord de munții Goșmanu (1370 m) și Tarcău (1662 m), spre vest de munții Nemira (1648 m) Șandru Mare și Șandru Mic, iar spre est este închisă de culmea Berzunțului cu înălțimi cuprinse între 698 m și 760 m, iar spre sud până la defileul Cireșoaia.

Pe valea mijlocie a Trotușului ,la poalele munților Goșmanu din Carpații Orientali, la capătul de vest al Depresiunii Dărmănești-Comănești, condițiile au constituit mediul prielnic întemeierii  comunităților umane cu multe milenii în urmă.

Denumirea teritoriului

Este o problemă care a fost analizată de geograful N.N Lupu, încă din anul 1932. Totuși până în zilele noastre nu s-a ajuns la o unitate de vederi, în sensul că unii geografi numesc această depresiune , Depresiunea Dărmănești, iar alții Depresiunea Comănești sau Comănești – Dărmănești. Întrebarea ce se pune este: care din aceste denumiri este cea mai adecvata și care dintre ele reflectă dintre ele mai bine particularitățile acestei regiuni?

Numele de Depresiunea Comănești a aparținut și a aparține în special geologilor, care foarte adesea vad depresiunea identică cu bazinul carbonifer Comănești. E drept că acest bazin ocupă o mare parte din depresiune, dar nu o ocupă în întregime. El se află mai mult în jumătatea nordică a depresiunii, iar exploatările miniere nu au depășit niciodată zona de confluență a Uzului cu Trotușul. Deci nu putem confunda bazinul carbonifer cu depresiunea propriu-zisă care este mult mai extinsă.

În ultimele decenii s-a observat că centrul de greutate al economiei industriale se deplasează spre partea centrală a depresiunii, respectiv spre Dărmănești, zonă care prin amenajarea râului Uz, are condiții prielnice pentru industrialzare.

Denumirea dublă de Comănești-Dărmănești, care are în vedere atât centrul industrial cel mai important cât și zona de dezvoltare maxima a depresiunii, este mai cuprinzătoare,dar mai puțin folosită.

Condițiile climatice și importanța lor economico-geografică

Depresiunea se caracterizează printr-un climat de adăpost. Deși aceasta se desfășoară în latitudine pe 25 km, există totuși importante diferențieri climatice între nordul și sudul ei. Astfel în nord, depresiunea se află mai mult sub influența climatului montan, cu temperaturi medii anuale între 7ºC și 8ºC și cu precipitații ce depășesc 700mm/an (785,6mm/an la Asău), pe când în sud temperaturile medii anuale sunt cu un grad mai ridicate, iar precipitațiile scad până la 650mm/an, apropiindu-se în ce privește regimul termic și pluviometric de zona subcarpatică.

Aspectele climatice prezente din această zonă sunt determinate de o serie de factori, printre care se numără: inversiunile termice existente atât în albia majoră a Trotușului , cât și pe văile secundare ce converg spre depresiune ( Asău, Uz, Dofteana ); înălțimea și expunerea reliefului; brizele de munte; curenții de convecție descendenți din curenții principali; albedoul; acoperirea solului cu vegetație, etc.

Vânturile vestice , care au cea mai mare frecvență în toate anotimpurile ating valori maxime în timpul verii care determină fenomene de secetă dar și precipitații îndeosebi pe rama montană înaltă ce înconjoară depresiunea, cu efecte pozitive în dezvoltarea vegetației forestiere și in formarea unor sisteme hidrografice cu debite ridicate. Ajung însă săraci vapori de apă în depresiune, accentuând caracterul continental al climatului de aici.

Vântul de nord se resimte iarna și primăvara, iar cel de nord-vest la sfârșitul primăverii și vara. Ele determină scăderi accentuate de temperatură aducând precipitații abundente în special iarna și timp schimbător primăvara (aprilie). Tot din aceste vânturi iau naștere vânturi descendente, reci, foarte puternice, cu efect distrugător asupra pădurilor.

Vânturile de est întâlnesc în calea lor munții Berzunți și prezintă caracter de foehn pe versantul vestic al acestora, contribuind, alături de ceilalți factori, la creșterea temperaturii și scăderea precipitațiilor în această parte a depresiunii.

Vântul de nord-est este cu totul aparte fiindcă are o mare intensitate și formează ca urmare a schimbului de mase de aer dintre depresiune cu climat de adăpost și regiunea subcarpatică expusă maselor continentale estice care comunică prin înșeuarea de la Moinești ( iarna el predomină în nord-estul depresiunii și duce la apariția unei arii cu temperaturi mai scăzute cu 1ºC până la 3ºC, decât în restul regiunii.

Vânturile de sud și sud-est sunt mai puțin frecvente și aduc precipitații bogate în perioada rece a anului. O frecvență similară o au și vânturile dinspre sud-vest, cu deosebirea că acestea se resimt mai ales vara și aduc seceta.

Local se semnalează și brizele de munte și de vale, de acțiunea cărora este legată în perioada caldă a anului, formarea deasupra culmilor din jur a norilor cumulus. Iarna aceste brize determină temperaturi scăzute, în special pe fundul văilor și duc la formarea cețurilor și norilor stratiformi. Briza de munte contribuie direct la apariția inversiunilor termice. Aceasta explică în parte prezența făgetelor pure pe culme în timp ce pădurile amestecate și rășinoasele ocupă regiuni cu altitudini inferioare.

Clima se caracterizează printr-un regim moderat al oscilațiilor temperaturii aerului, prin amplitudini termice anuale cuprinse între 10-12 grade C.

În mod obișnuit pe văi se localizează masa de aer rece și umed, în timp ce între culmi predomină timp senin cu soare și temperaturi mai ridicate.

Clima se caracterizează printr-un regim moderat al oscilațiilor temperaturii aerului, prin amplitudini termice anuale cuprinse între 10-12 grade C.

În mod obișnuit pe văi se localizează masa de aer rece și umed, în timp ce între culmi predomină timp senin cu soare și temperaturi mai ridicate.

Caracteristicile hidrografice

Principalul curs de apă este Trotușul care are ca afluent important Uzul, care izvorăște din munții Bodocului situat în partea internă a Carpaților având direcția de vărsare vest spre est.

Furtuni și inundații înregistrate în decursul timpului – debitele maxime se produceau de regulă primăvara (aprilie-mai) și prin topirea zăpezilor din zona montană, combinată cu ploi. Vara ploile torențiale alimentează bazinul hidrografic. În timpul marilor viituri nivelurile pot crește cu 3-4 m pe Trotuș și 2,5-3 m pe afluenți, producând adesea inundații locale.

Probleme fac torenții mici, care transportă cantități mari de aluviuni pe care le depun la piciorul pantei obturând albiile și producând revărsări. Regimul debitelor este în directă legătură cu regimul scurgerii.

Condițiile geologice și resursele subsolului

Depresiunea face parte din bazinele neogene care conțin importante resurse minerale. Cărbunele și petrolul au fost semnalate aici încă din secolul XVI, iar exploatarea acestor bogății a marcat începuturile industriilor de acest fel din țara noastră. Fiind de origine tectonică, aceasta s-a format în sarmațian, prin prăbușirea unei părți din flișul median extern, la interferența faciesului median cu cel intermediar.

Fundamentul depresiunii este format din depozite senoniene, eocene și oligocene. Senonianul este format din marne calcaroase de culoare cenușie cu intercalații de gresii. Eocenul este în continuitate de sedimentare peste senonianul superior, fiind format din gresie de Tarcău cu intercalații de argile șistoase de culoare roșie sau verzuie, iar oligocenul apare tot în continuitate de sedimentare și este format dintr-un orizont de gresie fină albă, cuarțoasă, peste care se află orizontul marnelor albe bituminoase cu intercalații de menelite, orizontul șisturilor argiloase disodilice, orizontul gresiei de Kliwa și orizontul disodilelor și menelitelor superioare cu care se încheie sedimentarea.

În depozitele din fundament, respectiv în cele de vârstă eocene și oligocenă, se găsesc cele mai importante zăcăminte de petrol și gaze naturale. Ele totalizează peste 13 % din rezervele de petrol din județul Bacău. Tot în aceste formațiuni se găsesc importante materiale de construcție, printre care menționăm gresiile silicioase dure.

O problemă foarte importantă privind geologia acestei regiuni și care a influențat direct formarea și repartiția unor bogății ale subsolului, este tectonica depresiunii. Aceasta a determinat formarea unei depresiuni cu relief foarte accidentat, împărțită încă de la început în mai multe sinclinale separate între ele de creste anticlinale paleogene. Aceste creste au împărțit bazinul în șapte cuvete secundare, cu direcție NNV-SSE și anume: Lapoș, Asău, Sălătruc, Lăloaia-Galion, Văsiești-Dărmănești-Dofteana, Larga și Tajbuga. Adâncimea acestor cuvete este variabilă, ele fiind etajate de la est spre vest.

Materiale de construcții sunt reprezentate mai mult prin roci detritice cimentate și necimentate. Dintre acestea cele mai importante sunt: gresia de Tarcău, Kliwa și Lucăcești, prundișurile, nisipurile și argilele. Prundișurile și nisipurile sunt legate de cele mai noi formațiuni geologice. Ele se găsesc în terase acumulative și în albiile majore ale principalelor râuri. Argile se găsesc din abundență dar sunt puțin exploatate, regiunea nefiind specializată în prelucrarea acestui material de construcție.

Activitățile economice

Încă din cele mai vechi timpuri locuitorii din această zonă au avut ca principale ocupații agricultura, creșterea animalelor, exploatarea și prelucrarea lemnului și unele îndeletniciri casnice prin care își produceau cele necesare traiului.

Dintre industriile casnice mai cunoscute erau prelucrarea lânii , cojocăria, rotăria, dogăria.Pe lângă aceste ocupații, treptat apar și alte îndeletniciri determinate de condițiile și bogățiile naturale din această unitate administrativă cum ar fi extracția cărbunelui și a petrolului. La începuturi exploatarea cărbunelui se făcea manual cu ajutorul vagoneților trași de cai.

Capitolul II

Caracterizarea fizico-geografică a regiunilor din depresiunea Comănești

2.1. Orașul Comanești

2.1.1. Istoric și așezare

Comănești este un oraș din județul Bacău, Moldova, România. Are o populație de 23.796 locuitori.

Zona orașului Comănești a fost locuită încă din perioada neolitică. Rămășițe din această perioadă au fost găsite în satul aparținător Vermești. Numele orașului vine de la cumanii care au stăpânit cândva regiunea. Prima atestare documentară datează din 1657 iar prima menționare pe o hartă datează din 1696, pe harta Samson.

Începând cu sfârșitul secolului XVIII, orașul a fost domeniul familiei de boieri Ghika, care și-au menținut prezența în zonă până la jumătatea secolului XX. Palatul Ghika, parcul din fața muzeului și gara sunt câteva din mărturiile lăsate în urmă de familia Ghika.

Construirea căii ferate Adjud-Palanca, care face mai departe legătura dintre Moldova și Transilvania, a condus la o creștere semnificativă a economiei, prin deschiderea exploatării industriale a resurselor lemnoase din munții învecinați (peste 15 gatere înainte de 1900), dar și a minelor Galion, Asău, Lăloaia.

A fost declarat oraș în 1952.

Prima atestare documentară a orasului Comănești este din  anul 1409, în perioada domniei lui Alexandru cel Bun. Într-un document al vremii este localizat un sat “unde este coman”, din  cadrul Ocolului Tazlăul de sus , ca localitate de răzeși cu drepturi de vămuire a negustorilor ce tranzitau Valea Trotușului cât și pentru apărarea zonei.

  În urma unor cercetări arhivistice, cel mai vechi document referitor la localitatea Comănești ar fi o scrisoare din 23 iunie 1606, a căpitanului Ioan Matireș către căpitanul Ion Pettky, în care se precizează că traseul dinspre Dunăre spre Transilvania este cel mai sigur prin Comănești.

Localitatea  a fost o zonă de primă destinație a refugiaților sau emigranților din Transilvania ca urmare a persecuțiilor stăpânirii austro-ungare. Căile pe care le urmau refugiații nu erau cele obișnuite de comunicație, ci veneau peste plaiuri și locuri dosite, care astăzi sunt vestite pentru practicarea turismului montan.

Poziția geografică a orașului Comănești, traversat de DN 12 A și calea ferată construită de peste 100 de ani, îl include în circuitul de tranzit, prin pasul Ghimeș-Făget, făcându-se legătura Moldovei cu Transilvania.

Poziția geografică a orașului Comănești, traversat de DN 12 A și calea ferată construită de peste 100 de ani, îl include în circuitul de tranzit, prin pasul Ghimeș-Făget, făcându-se legătura Moldovei cu Transilvania.

Orașul este înconjurat la nord de Munții Goșmanu, la est de Munții Berzunți, la sud de Munții Nemira i la sud-vest de Munții Ciucului.

Zona este de origine tectonică (de scufundare a scoarței) și s-a format în urma cu circa 25 milioane de ani în era Neozoică- perioada Neogenă, fapt ce se poate demonstra prin descoperirile arheologice de la Cetățuia-Vermești, Podul lui Mitrache și Lutărie.

Cea dintâi menționare cartografică a Comăneștilor se găsește pe harta Dunării alcătuită de geograful SANSON și tipărită în anul 1696. În anul 1864- prin Legea Administrației Locale s-a înființat Comuna Comănești formată din 7 cătune cu 3486 locuitori.

Conform Dicționarului geografic din anul 1895 în Comănești funcționau 5 biserici ortodoxe, 1 biserică catolică, 2 școli mixte, o fabrică de cherestea cu aburi, mai multe ferăstraie de apă, 4 izvoare cu apă minerală, cărbuni și azocherită.

Un rol important în evoluția localității, timp de un secol și jumătate, l-a avut puternica familie Ghica, devenită la mijlocul secolului al XIX-lea Ghica de Comănești. Domeniul Ghica s-a constituit   între 1800-1804 din pământul răzășesc însușit prin diverse forme sau din danii domnesti.

Ambițiile acestei familii, puterea ei economică și legăturile cu familiile boierești au fost benefice pentru dezvoltarea Comăneștilor. Acestor inițiative li se datorește prelungirea căii ferate până la Comănești și mai departe la Palanca cât și constituirea Stației C.F.R. Comănești.

În anul 1905, când poetul Alexandru Vlahuță vizitează valea Trotușului, constată pe lângă frumusețile naturale și un avânt industrial al zonei, notând:

“Gonit de steiurile solului din Transilvania, Trotușul sparge pe la Palanca meterezele Tarcăului și dând stâncile la o parte deschide văi largi și rodoase pe poalele munților și le împodobește cu sate, fabrici, cu minunate castele și parcuri, așterne drum de fier, desfundând izvoare de păcură, mine de cărbuni, miscă sute de fierăstraie, cară plutele la vale și strângând pâraiele codrilor se lasă voios la vale, la luncă, unde tolănit pe nisip, ascultă fluierele doinașilor și joacă solzii de argint în razele soarelui”.
Un eveniment important în viața localității, s-a petrecut în 1952, prin declararea Comăneștilor ca oraș. Ridicarea la rangul de oraș a avut în vedere puterea economică, densitatea populației și perspectivele de dezvoltare a localității.

Cu această ocazie fostele sate înconjurătoare: Lăloaia, Șupan, Leorda, Lunca de jos și Șipoteni au devenit cartiere ale orașului Comănești, iar Vermești  și Podei-Podina au dobândit calitatea de localități componente.
Ca mărime orașul Comănești este de categoria IV, având  o populație de 23.670 de locuitori într-un teritoriu administrativ de 6 387 ha din care, 1168.10 intravilan și 5218.90 extravilan.
Așezarea administrativă a orașului Comănești se întinde pe circa 10 km în lungul văii râului Trotuș, pe segmentul  mijlociu  al acestuia. Dintre afluenții Trotușului, cel mai important, cu un bazin hidrografic de 24kmp în arealul teritoriului administrativ, este Șupanul.

Poziția geografică a orașului Comănești, traversat de DN 12 A și calea ferată construită de peste 100 de ani, îl include în circuitul de tranzit, prin pasul Ghimeș-Făget, făcându-se legătura Moldovei cu Transilvania.

Orasul Comanesti are acces pe cale ferata, fiind la la 75 km de Adjud si 42 km de Ghimes, dar si pe sosea fiind la: 58 km de Bacau – DN 2G, la 22 km de Tg.Ocna – DN 12A, la 75 km de Adjud – DN 11A si la 82 km de Miercurea Ciuc – DN 12A. Orasul este o asezare intramontana tipica, cu un relief deluros si colinar, destul de accidentat, dominat de rama muntoasa cu o altitudine de 500 – 1349 m ce-l înconjoara

2.1.2. Activitățile economice din cadrul orașului Comănești sunt:

a) Industria carboniferă cu atestare certă din anul 1836; Primele vapoare care funcționau cu aburi în sec.XIX între Dunăre și Viena și fabricile de morărit de la Iași utilizau cărbunele de Comănești;

Bazinul carbonifer Comănești a fost singura sursă principală de astfel de combustibil din jumătatea de răsărit a României.

În sec.XX, cantitatea de cărbune extras anual a început cu 10.000 tone anual în anul 1900 ajungând la 500.000 tone anual în 1989.

În anul 2000 s-au închis minele de cărbune din Comănești din cauza costurilor mari de exploatare.

b) Industria petrolieră -este mai tânără decât cea a cărbunelui, dezvoltându-se mai puternic după al doilea război mondial.

În orașul Comănești în prezent funcționează 47 de sonde de foraj.
c)Industria de prelucrare a lemnului – s-a dezvoltat ca activitate industrială la sfârșitul secolului al XIX-lea prin înființarea societății de prelucrare a lemnului din cartierul Lunca de Jos și prin apariția fierăstraielor cu aburi.
După 1952 în orașul Comănești se amplifică industria de prelucrare  a lemnului înființându-se Combinatul de Prelucrare a Lemnului care după 1990 și-a restrâns activitatea prin privatizare.

Tot după 1952 se construiește în orașul Comănești Uzina Termică – electrică,  care asigura necesarul de energie electrică a localității și energia termică pentru încălzirea orașului Comănești și Moinești. După 1990 activitatea acestei unități s-a restrâns numai la furnizarea energiei termice necesare orașului Comănești.

2.1.3. Activitățile economice din cadrul orașului Comănești au fost și mai sunt:

– Industria carboniferă cu atestare certă din anul 1836 În sec.XX, cantitatea de cărbune extras anual a început cu 10.000 tone anual în anul 1900 ajungând la 500.000 tone anual în 1989. În anul 2000 s-au închis minele de cărbune din Comănești din cauza costurilor mari de exploatare.

– Industria petrolieră – este mai tânără decât cea a cărbunelui, dezvoltându-se mai puternic după al doilea război mondial. În orașul Comănești în prezent funcționează 47 de sonde de foraj.

– Industria de prelucrare a lemnului – s-a dezvoltat ca activitate industrială la sfârșitul secolului al XIX-lea prin înființarea societății de prelucrare a lemnului din cartierul Lunca de Jos și prin apariția fierăstraielor cu aburi. După 1952 în orașul Comănești se amplifică industria de prelucrare a lemnului înființându-se Combinatul de Prelucrare a Lemnului care după 1990 și-a restrâns activitatea prin privatizare.

2.1.4. Monumente

Monumentele , sunt valori de patrimoniu cultural- istorice care fac cinste și astăzi zestrei edilitare a localității :

Monumentele istorice ale orașului Comănești sunt adevărate documente istorice, mărturii ale evoluției acestui oraș. Patrimoniul cultural al orașului păstrează încă multe monumente istorice și de arhitectură de certă valoare.

Palatul Ghika realizat în ultimul deceniu al sec.al XIX de către Dimitrie N.Ghika sub îndrumarea arhitectului Albert Galleron (a fost și arhitectul Ateneului din București), în stil baroc;

Din ianuarie 1989 are destinația de muzeu de etnografie.

Clădirea stației C.F.R. Comănești realizată în anul 1892.Construcția a suferit unele avarii cu ocazia operațiunilor militare din al doilea război mondial dar a fost restaurată în totalitate. O clădire asemănătoare mai există în Europa la Lusanne (Elveția).

 Biblioteca orășenească –o clădire veche  din 1910, cu aspect architectonic foarte frumos,  fosta  proprietate a colonelului Ștefan Trandafil.

Primăria orașului Comănești – Clădirea a fost  proprietatea lui P.Polter până în anul 1946, fost administrator al domeniului familiei Ghika ;

Clădirea  în care astăzi își desfășoară activitatea Clubul Elevilor  a fost construită în anul 1906 și a fost casa Brugher,reprezentant al asociaților austrieci la Întreprinderea de Exploatare a Cărbunelui Comănești;

Școala primară din Lăloaia construită în anul 1903.

Monumente de artă religioasă:

Biserica ortodoxă cu hramul”Sf.Neculai”–Leorda a fost construită din lemn în anul 1751 și extinsă în anul 1901;

Biserica ortodoxă cu hramul”Sf.Spiridon”- construită la poalele dealului Comăneștiului, în anul 1810-1815 de către Căminarul Spiridon Pandele, în timpul domniei lui Scarlat Calimachi;

 Biserica ortodoxă cu hramul ”Sf.Apostoli Petru și Pavel” – Șupan a fost construită între anii 1802-1807, ctitor fiind Năstase Donici;

 Biserica ortodoxă cu hramul ”Nașterea Maicii Domnului”- Lăloaia a fost construită între anii 1908-1929, cu întreruperi din cauza războiului mondial;

 Biserica ortodoxă Șipoteni

 Biserica catolică cu hramul “Sf.Anton de Padova”- Lunca de jos construită în anul 1925.

Monumente comemorative

 În orașul Comănești se află singurul  Cimitir Internațional al eroilor din România, special construit în anul 1933 după încetarea ostilităților din primul război mondial, unde au fost adunate osemintele eroilor căzuți, indiferent de tabăra din care au făcut parte; aici odihnesc 165 de eroi români,

46 soldați  germani, 2141 soldați ruși, 370 soldați unguri și 191 soldați austrieci.
  Troița Comemorativă a Eroilor din Războiul de Independență din 1877  și din Primul Război Mondial amplasată pe dealul Comăneștiului, construită în anii 1925-1928;
 Monumentul Eroilor din  curtea bisericii din Lăloaia construit între anii 1933-1938.

Vestigii arheologice

În afara ansamblului architectonic, pe teritoriul localității se mai găsește în Vermești (cartier al orașului Comănești) situl arheologic Cetățuia, din epoca bronzului, cultura Cucuteni și neolitic timpuriu cultura Starcevo-Cris.
Rezervații naturale protejate

Pârâul Șupan- stratotip pentru formațiunea de Șupan (tip sarmațian) cu o suprafață de 0.10 ha, prezintă un interes paleontologic.  

2.1.5. Economia

Comăneștiul se află în centrul unui bazin carbonifer care include 34 de sate din împrejurimi, dintre care 7 exploatabile economic. În proporție mai mică există în zonă și resurse de petrol. În satul component Vermești există o mină în care se exploatează cărbune brun din 1836. Mina, care în 1989 avea 5.000 de angajați, a fost închisă definitiv în 2005, iar ultimii 260 de mineri care mai lucrau aici au rămas șomeri.

Este dezvoltată industria prelucrătoare a lemnului, aici existând un combinat care produce mobilă, plăci lemnoase, placaj, cherestea. Combinatul însă a fost închis iar activitatea din domeniu s-a transferat către intreprinderi de profil mici.

Un rol important pentru economia orașului îl are și industria alimentară. Importantă pentru economia orașului este și centrala electrică de termoficare, care are o putere de 25MW și a fost construită în 1954.

În anul 2003 Comăneștiul avea o rată a șomajului de 18,1%, mult peste media națională, ceea ce a dus la declararea orașului ca zonă defavorizată.

2.1.6. Turism

Printre clădirile istorice ale orașului se numără Palatul Ghika (actualmente muzeu al orașului) și Gara din Comănești (construită în 1890), ambele situate în centrul orașului. Biserica Sfântul Spiridon, construită în secolul XIX (1812) este o ctitorie a familiei Ghika. De asemenea, puteti vizita: Parcul Ghica, Parcul Zăvoi, Valea Șupanului, Biblioteca orășenească, Primăria orașului, Biserica ortodoxă cu hramul Sf.Neculai, Biserica ortodoxă cu hramul Sf. Apopstoli Petru și Pavel si Biserica ordodoxă „Nașterea Maicii Domnului”.

Potentialul turistic este susținut de gradul de interes fata de obiectivele turistice sau zonele de agrement si sport corespunzatoare. Traseul de la Comanesti la Ghimes este o succesiune de defilee cu versanti bine impaduriti de conifere, care despart bazinele ce adapostesc frumoase sate de munte (Goioasa, Agas, Brusturoasa, Palanca, Ghimes).

Obiectivele turistice Comanesti: Palatul Ghika ce adaposteste muzeul Comanesti, Gara Comanesti o splendida piesa de arhitectura romaneasca; biblioteca orasului; monumentul eroilor ridicat in cinstea ostasilor armatei romane care au luptat si au cazut in primul razboi mondial.

Cai de acces Comanesti: – pe cale ferata, fiind la 75 km de  Adjud si 42 km de Ghimes; – pe sosea fiind la: 58 km de Bacau – DN 2G, la 22 km de Tg.Ocna – DN 12A, la 75 km de Adjud – DN 11A si la 82 km de Miercurea Ciuc – DN 12A.

2.1.7. Obiective generale

Obiectivele principale ale dezvoltării orașului Comănești sunt următoarele:

• Dezvoltarea infrastructurii de bază și asigurarea accesului neîngrădit al populației și consumatorilor industriali la această infrastructură( apă, canal, agent  termic, electricitate, distribuție gaze, căi de transport, sistem de protecție a orașului împotriva inundațiilor).

• Dezvolatarea unui mediu economic care să asigure creșterea susținută a economiei locale;
• Reabilitarea și dezvoltarea infrastructurii de bază și asigurarea accesului tuturor locuitorilor și agenților economici la servicii continue și de calitate;

• Dezvoltarea resurselor umane;

• Relansarea coeziunii și incluziunii sociale;

• Accesul la locuință;

• Protecția mediului;

• Evaluarea nevoilor comunităților sărace și a capacității administrației publice locale de a asigura accesul acestora la locuință, locuri de muncă și serviciile publice de bază;

• Regenerarea urbană (regenerarea capitalului natural, în special a terenurilor și a resurselor de apă contaminate, precum și reabilitarea urbană prin refacerea clădirilor istorice și redezvoltarea clădirilor prin fațadism și a funcțiunilor de bază sau redefinirea acestor funcțiuni);

• Identificarea nevoilor comunității locale și a priorităților acesteia; corespondența între lansarea unui program sau proiect și nevoile comunității;

.

2.2. Orașul Moinești

2.2.1. Așezare

Municipiul se află în partea de nord-vest a județului, pe malurile Tazlăului Sărat și ale afluentului acestuia, pârâul Gâzu. Este străbătut de șoseaua națională DN2G, care îl leagă spre sud-vest de Comănești (unde se termină în DN12A) și spre est de Bacău (unde se termină în DN2). Din acest drum, la Moinești se ramifică șoseaua județeană DJ117, care duce spre sud-est la Poduri, Berzunți și Livezi (unde se termină în DN11).

2.2.2. Istoric

Prima atestare documentară a orașului datează din anul 1467, iar în lucrarea Descriptio Moldaviae, savantul umanist Dimitrie Cantemir menționează satul Moinești în preajma Tazlăului Sărat. În 1832 este atestat un târg pe teritoriul actual al municipiului. În această perioadă s-a format în târg o comunitate evreiască puternică, ce a rezistat până la instaurarea comunismului. Printre evreii născuți în Moinești se numără Moșe David Iancovici, Mordechai Bernstein, Tristan Tzara și Moses Rosen, fost șef-rabin al cultului mozaic din țară.

Din orașul Moinești a emigrat, în 1882, primul grup de evrei sioniști care a inițiat colonia evreiască Roș Pina în Palestina.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, Moinești avea statut de comună rurală, reședință a plășii Muntelui a județului Bacău și era formată din satele Târgușorul-Moinești, Lunca-Moinești, Pârâul-Moinești și Dealu Mare, având în total 3777 de locuitori.

În comună existau 15 fabrici de petrol, un herăstrău de apă, o fabrică de lumânări de stearină, o fabrică de prelucrare a lemnului, o școală de băieți deschisă în 1862, una de fete deschisă în 1867 și una evreiască, două biserici ortodoxe și una catolică, iar principalul proprietar de pământ era „Societatea de comerț și industrie a petroleului Moinești-Tazlău-Solonțul”.[6] La acea vreme, pe teritoriul actual al municipiului mai funcționau și comunele Văsâești (în aceeași plasă) și Valea Arinilor (în plasa Trotușul a aceluiași județ).

Comuna Valea Arinilor era alcătuită din satele Lucăcești (reședința), Valea Arinilor, Tazlău, Chiliile, Asău și Gârlele, cu o populație totală de 2833 de locuitori. Existau și aici 16 fierăstraie de apă, 14 fabrici de petrol, o fabrică de cherestea cu aburi, două școli mixte (la Lucăcești și Valea Arinilor) și cinci biserici (una în fiecare sat cu excepția satului Gârlele).[7] Comuna Văsâești avea în compunere satele Văsâești, Leorda, Vermești, Urminișu (Hângani) și Șipoteni, având în total 1911 locuitori; aici erau o școală mixtă deschisă în 1885 la Văsâești și patru biserici (una în fiecare sat).[8]

Anuarul Socec din 1925 consemnează trecerea comunei Moinești în rândul comunelor urbane, având 4950 de locuitori și fiind reședința plășii Comănești.[9] Comuna Valea Arinilor își schimbase denumirea în Lucăcești, după cea a reședinței, și rămăsese cu satele Gârlele Găzăriei, Lucăcești, Tazlău de Sus, Valea Arinilor și Bolătău (după speararea satului Asău pentru a forma o comună de sine stătătoare), sate ce aveau o populație totală de 3580 de locuitori.[10] Comuna Văsâești avea 3414 locuitori în satele Glodurile, Hângani, Leorda, Șipoteni, Văsâești și Vermești.[11]

În 1931, comuna Văsâești fusese desființată, fiind împărțită între comuna Comănești (satele Glodurile, Vermești, Șipoteni și Leorda) și orașul Moinești (satele Hângani și Văsâești).

În 1950, Moinești a devenit oraș raional, reședință a raionului Moinești din regiunea Bacău. În 1964, comuna Lucăcești a fost desființată și ea, orașului Moinești revenindu-i satul de reședință al acesteia.[13] În 1968, orașul a pierdut statut de centru administrativ, devenind oraș al județului Bacău, reînființat. Satele Albotești, Dealu Mare, Hângani, Lucăcești, Lunca și Văsâești au fost atunci desființate și comasate cu localitatea urbană Moinești, satul Găzărie (fost Gârlele-Găzăriei) rămânând singura localitate distinctă aparținătoare orașului.[14][15] Orașul a fost declarat municipiu în 2001.[16]

2.2.3. Monumente istorice

În municipiul Moinești se află situl arheologic de interes național de pe „Dealul Cetățuia” din fostul sat Lucăcești, unde s-au găsit urmele unei cetățui dacice din secolele I î.e.n.–I e.n. În rest, în municipiu se mai află trei alte obiective incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt clasificate ca monumente de arhitectură: biserica „Cuvioasa Paraschiva” (construită în 1776 și cu transformări în 1847) aflată în fostul sat Hânganu; și fosta școală primară de băieți (1894), astăzi atelier al școlii „Ștefan Luchian”. Monumentul eroilor din Războiul Ruso-Turc din 1877–1878, ridicat în 1908, este clasificat ca monument memorial sau funerar.

2.2.4. Economie

Zona orașului Moinești dispune de resurse naturale precum petrol, gaze naturale, sare și material lemnos. Aflat la intersecția dintre Carpații Orientali și Subcarpați, municipiul Moinești se caracterizează printr-o așezare colinară strategică ce a permis dezvoltarea unui oraș împărțit în mai multe zone principale: centru (strada Tudor Vladimirescu), Lucăcești, Văsâiești, Hangani, Micleasca, Măgura. Moinești a cunoscut o perioadǎ de înflorire economică în perioada 1950-1980 ca urmare a dezvoltării extracției petrolului. După 1990 declinul economic a cunoscut aspecte dramatice: rata șomajului de 50%, rata mortalității mult peste media națională.

2.3. Orașul Dărmănești

2.3.1. Așezare

Orașul se află în extremitatea vestică a județului, la limita cu județul Harghita, la poalele Munților Nemira, pe malurile râului Trotuș si în bazinul hidrografic al aflluentului acestuia, râul Uz. Este traversat de șoseaua națională DN12A, care leagă Oneștiul de Miercurea-Ciuc.

Din acest drum, la Dărmănești se ramifică șoseaua județeană DJ123 care duce spre vest în județul Harghita la Sânmartin (unde se intersectează cu DN12) și Sânsimion (deși porțiunea ce traversează munții nu este asfaltată).

Prin oraș trece și calea ferată Adjud–Comănești–Siculeni, pe care este deservit de halta Valea Uzului și de halta de călători Valea Uzului Haltă.

2.3.2. Istorie

În regiune au avut loc în 1434 lupte între Iliaș Vodă, susținut de poloni, și fratele său Ștefan al II-lea, din care al doilea a ieșit victorios. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Dărmănești avea statut de comună rurală, făcea parte din plasa Muntelui a județului Bacău și era formată din satele Dărmănești, Lapoș, Plopu, Păgubeni și Poiana Uzului, cu 3968 de locuitori. În comună funcționau o școală mixtă cu 41 de elevi deschisă în 1864 la Dărmănești, cinci biserici ortodoxe (două la Dărmănești și câte una în celelalte sate cu excepția satului Păgubeni) și una catolică la Dărmănești, iar principalii proprietari de terenuri erau principele Al. B. Știrbei, Eug. Ghica și statul. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Comănești a aceluiași județ, având 6000 de locuitori în satele Dărmănești, Dărmăneasca, Lapoș, Plopu, Păgubeni, Poiana Uzului și în cătunul Pivniceri.

În 1950, comuna a trecut în administrația raionului Moinești din regiunea Bacău. În 1968, ea a revenit la județul Bacău, reînființat; tot atunci a apărut și satul Sălătrucu, iar satele Poiana Uzului și Pivniceri au fost desființate și comasate cu satul Dărmănești. Comuna a căpătat statut de oraș în 1989.

2.3.2. Monumente istorice

Palatul Știrbei din Dărmănești, monument istoric de arhitectură de interes național

În orașul Dărmănești se află palatul Știrbei, monument istoric de arhitectură de interes național, datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea și aflat pe strada Dumbravei. În rest, cinci alte obiective din oraș sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente de interes local, toate clasificate ca monumente de arhitectură: complexul de instalații tehnice hidraulice din cartierul Boiștea, cuprinzând o dârstă hidraulică (datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea), o piuă hidraulică și o vâltoare (ambele de la începutul secolului al XX-lea); biserica de lemn „Sfântul Nicolae” (1808, cu adăugiri în 1884); moara de apă Hazaparu (începutul secolului al XX-lea); biserica de lemn „Sfinții Boievozi” (1813) din satul Lapoș; și biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” din satul Plopu.

2.4. Comuna Asău

2.4.1. Așezare

Comuna se află în nord-vestul județului, într-o zonă montană de la limita cu județul Neamț și cuprinde mare parte din valea râului Asău, localitățile locuite fiind concentrate pe cursul inferior al acestui râu, în zona în care el se varsă în Trotuș, orașul Comănești aflându-se la sud-est și în aval de comuna Asău. Prin comună trece șoseaua națională DN12A, care leagă Oneștiul de Miercurea Ciuc. Este străbătută și de calea ferată Adjud–Comănești–Siculeni, pe care este deservită de halta de mișcare Asău și de halta de călători Caralița.

2.4.2. Istorie

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna nu exista, câteva din satele actuale (Lunca Asău, Asău, Straja și Gura Ciobănușului) făcând parte din comuna Comănești din plaiul Muntelui al județului Bacău. Anuarul Socec din 1925 consemnează apariția comunei Asău, formată atunci din satele Apa Asău, Asău, Lunca Asău, Ciobănuș, Păltiniș și Straja și cătunul Gura Ciobănușului, având în total 3120 de locuitori și făcând parte din plasa Comănești a aceluiași județ. În 1931 din comuna vecină Agăș s-a separat comuna Goioasa, căreia i s-au alipit și satele Ciobănuș și Gura Ciobănușului.

În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Moinești din regiunea Bacău. În 1968, ea a revenit la județul Bacău, reînființat, tot atunci satele Gura Ciobănușului și Leorzeni (foste în comuna Goioasa) fiind desființate și comasate cu satul Ciobănuș

2.4.3. Monumente istorice

Două obiective din comuna Asău sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente de interes local. Unul este situl arheologic de la Asău, aflat pe un promontoriu la nord de stația de apă și la 150 m de șoseaua națională și care cuprinde vestigii din perioada de tranziție la Epoca Bronzului (cultura Horodiștea-Foltești). Celălalt, clasificat ca monument de arhitectură, este moara lui Mazilu, de la începutul secolului al XX-lea, din satul Asău.

2.5. Comuna Dofteana

2.5.1. Așezare

Comuna se află în zona montană din vestul județului, la poalele munților Nemira, la limita cu județele Covasna și Harghita, cuprinzând bazinul hidrografic al râului Dofteana, până la confluența sa cu Râul Trotuș. Comuna este traversată de șoseaua națională DN12A, care leagă Oneștiul de Miercurea Ciuc. Prin comună trece și calea ferată Adjud–Comănești–Siculeni, pe care este deservită de stația Dofteana Bacău.

2.5.2. Istorie

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Trotuș a județului Bacău și era formată din satele Dofteana, Bogata, Larga și Cucuieți, cu 2848 de locuitori ce trăiau în 640 de case. În comună existau o fabrică de gaz, o fabrică de cherestea cu aburi, mai multe fierăstraie de apă, o școală mixtă cu 47 de elevi (35 de băieți și 12 fete), patru biserici ortodoxe și două catolice, iar principalii proprietari de pământ erau N.N. Ghica și G.N. Ghica. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Comănești a aceluiași județ, având 3489 de locuitori în satele Cucuieți, Dofteana, Larga, Seaca, Valea Câmpului și Valea Codrului.

În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Târgu Ocna din regiunea Bacău. În 1968, ea a revenit la județul Bacău, reînființat; tot atunci, satele Valea Câmpului și Valea Codrului au fost desființate, fiind incluse respectiv în satele Ștefan Vodă și Cucuieți.

2.5.3. Monumente istorice

Castelul Ghika, monument istoric de interes național din comuna Dofteana.

În comuna Dofteana se află ansamblul castelului Ghika, monument de arhitectură de interes național. Ansamblul, datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea, este compus din castelul propriu-zis și parcul acestuia și se află în satul Dofteana.

ECONOMIA REGIUNII NORD EST

Regiunea Nord – Est, este o parte din vechea regiune istorică a Moldovei și este alcătuită din șase județe: Bacău, Botoșani, Iași, Neamț, Suceava, Vaslui, care însumează o suprafață de 36.850 kmp și o populație de 3.714.050 locuitori (2009), situându-se, din acest punct de vedere, pe primul loc între cele opt regiuni ale țării (17,27% din populația totala a României).

Ca întindere, regiunea acoperă 15,46% din suprafața totală a țării, cele mai întinse județe fiind Suceava, cu o suprafață de 8.553 kmp și Bacău, cu 6.621kmp.

Județul Bacău are o suprafață de 6.621 kmp. și ocupă 2,8% din teritoriul României. Județul are un număr de 85 comune și 491 sate, 8 orașe din care 3 municipii. Din punct de vedere geografic este situat în jumătatea estică a țării în bazinul mijlociu al Siretului și Trotușului.

Amplasarea sa a contribuit la dezvoltarea zonei beneficiind de avantajele drumului european ce-l traversează. Stațiunea turistică Slănic Moldova este renumită datorită apelor curative bogate în săruri. În orașul de reședință, Bacău, se concentrează o gamă diversificată de întreprinderi din sectorul industrial, infrastructura afacerilor, servicii bancare, precum și instituții de învățământ de stat și particulare.

Județul Botoșani are o suprafață de 4.986 kmp și ocupă 2,1% din suprafața României. Este situat în extremitatea de nord est a României la granița cu Ucraina și Moldova, între cursurile superioare ale râurilor Siret la vest și Prut la est. Județul are un număr de 71 comune și 333 sate, 7 orașe din care două (Botoșani și Dorohoi) au statutul de municipiu.

Județul Iași are o suprafață totală de 5.476 kmp și reprezintă 2,3% din suprafața României. Județul este situat în partea central-estică a Moldovei, în bazinele mijlocii ale râurilor Prut și Siret și cuprinde 4 orașe, respectiv 93 comune și 418 sate.

Orașul Iași, denumit și capitala Moldovei istorice, este cel mai mare oraș din regiune și este cunoscut în țară ca un important centru universitar. Tot aici, este dezvoltat un important nucleu de cercetare-dezvoltare, orientat spre sectorul industrial, reprezentat în majoritatea ramurilor sale.

Județul Neamț este situat în partea central nordică a Moldovei, în bazinele râurilor Bistrița, Siret și Moldova. Cu o suprafață de 5.896 kmp acesta deține 2,5% din suprafața României având în structura sa 5 orașe, 78 comune și 344 sate.

Județul Suceava este situat în partea de nord a Moldovei, în bazinele superioare ale râurilor Siret și Bistrița. Cu o suprafață de 8.553 kmp, Suceava deține 3,6% din suprafața României ocupând locul doi în țară la acest capitol. Pe teritoriul Sucevei se găsesc 16 orașe (5 municipii) și 98 comune cu 379 sate.

Județul Vaslui are o suprafață de 5.318 kmp și reprezintă 2,2% din suprafața României. În structura județului sunt incluse 5 orașe, din care 3 municipii, 81 comune și 449 sate. Acesta este situat în partea de est a României, pe cursul mijlociu al râului Bârlad. Județul are un important potențial agricol. Bogăția naturală care face faima acestor locuri o reprezintă viile (în principal podgoriile de la Huși).

Singurul județ din Regiunea de Nord Est în care produsul intern brut a înregistrat o creștere, fiind, de altfel, și unul dintre cele zece din țară, este Suceava, cu o creștere de un milion de lei. În scăderea cea mai drastică a PIB-ului ar fi înregistrată în județul Iași, cu 978 de milioane de lei . Scăderi importante s-au înregistrat în Botoșani – 442 milioane de lei, Neamț – 336 milioane de lei, Vaslui – 511 milioane, Bacău – 266 de milioane, Vrancea – 235 de milioane de lei .

Conform datelor provizorii furnizate de Institutul Național de Statistică, Produsul Intern Brut (PIB) a crescut anul trecut cu 2,5%, după un avans de 1,9% în ultimul trimestru comparativ cu aceeași perioadă din 2010, dar activitatea economică a încetinit În intervalul octombrie-decembrie față de trimestrul al treilea, înregistrând o scădere cu 0,2% ca serie ajustată.

Se pune întrebarea de ce nu este Moldova pe harta marilor investitori străini. Forță de muncă este ieftină, spațiile industriale sunt disponibile. Unde apare blocajul, astfel încât Regiunea de nord-est a țării nu poate depăși handicapul de a fi printre cele mai puțin dezvoltate zone? Cea mai ieftină și sigură soluție pentru o creștere economică de durată este atragerea de bani de la UE. Iar în următorii doi ani, Moldova ar putea simți o revigorare pe această variantă.

Deși sunt șanse netăgăduite de a ne urni din loc, banii europeni stau încă în conturile de la Bruxelles, gradul de absorbție fiind încă deficitar. Cele mai multe dintre firmele din România nu au vocație pentru credit, iar multe dintre administrațiile publice din Moldova abia reușesc să-și achite cheltuielile curente, ceea ce arată că ritmul investițiilor nu se va îmbunătăți nici în perioada următoare, condamnând Moldova la subdezvoltare.

Evoluția principalilor indicatori economico-sociali în Regiunea Nord Est

modificări procentuale

Constatări:

se constată o creștere a PIB-ului pentru toate județele Regiunii, anul 2011 înregistrând valori pozitive în fiecare dintre cele șase județe, fapt ce conduce și la creșterea PIB-ului pe locuitor;

valori pozive se înregistrează și în ceea ce privește numărul mediu de salariați, în condițiile în care anul 2010 a înregistrat valori negative pentru toată Regiunea;

la nivelul Regiunii Nord Est, anul 2011 a înregistrat scăderi ale ratei șomajului, rata șomajului cea mai mare înregistrându-se în județul Vaslui, 9,6%, cea mai mică rată a șomajului fiind în Botoșani, 4,0%;

câștigul salarial mediu net lunar a cunoscut creșteri în anul 2011, cea mai mare valoare fiind în Iași, cu o creștere netă de 83 lei/salariat, cele mai mici creșteri înregistrându-se în Bacău, 39 lei/salariat.

ECONOMIA JUDEȚULUI BACĂU

Situația agenților economici

Prezenta radiografie a stării economiei județului Bacău, reprezintă o sinteză a principalilor indicatori economici realizați la nivelul anului 2011, comparativ cu cei înregistrați în perioada 2002 – 2011, după datele privind agenții economici din județ, în totalitatea lor.

Pentru a avea o imagine completă a evoluției economiei județului Bacău, materialul analizează indicatorii economici realizați de firmele băcăuane în perioada 2002-2011.

Materialul este structurat după următoarele capitole:

situația agenților economici;

principalii indicatori economici ai societăților comerciale;

situația indicatorilor pe domenii de activitate;

situația exporturilor și importurilor;

situația investițiilor străine;

situația IMM-urilor.

Terminologie:

operatori economici: toate categoriile de operatori care înregistrează venituri: societăți pe acțiuni (SA), societăți comerciale cu răspundere limitată (SRL), societăți comerciale în comandită (SCC), organizații cooperatiste (OC), regii autonome (RA), alte persoane juridice care au obligația de a se înregistra la Oficiul Registrului Comerțului (APJ), asociații familiale (AF), persoane fizice autorizate (PFA), întreprinderi individuale (II), ONG-uri, profesiuni liberale;

agenți economici: toate entitățile care prestează activități de natură economică: societăți pe acțiuni, societăți comerciale cu răspundere limitată, societăți comerciale în comandită, organizații cooperatiste, regii autonome, alte persoane juridice care au obligația de a se înregistra la Oficiul Registrului Comerțului, asociații familiale, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale;

societăți comerciale: toate entitățile care prestează activități de natură economică, cu excepția IF, PFA, II: (firme) societăți pe acțiuni, societăți comerciale cu răspundere limitată, societăți comerciale în comandită, organizații cooperatiste, regii autonome, alte persoane juridice care au obligația de a se înregistra la Oficiul Registrului Comerțului.

În vederea reflectării cu cât mai multă acuratețe a mediului economic al județului Bacău, s-au luat în considerare indicatori specifici activității economice după cum urmează:

numărul de societăți comerciale cu activitate;

cifra de afaceri;

profitul brut;

rata profitului;

pierderi;

număr salariați;

productivitatea muncii.

În calculul indicatorilor s-a luat în considerare cursul mediu de schimb stabilit de Banca Națională a României.

1 euro = 4,2379 RON

Domeniile de activitate abordate în prezentul material acoperă întregul spectru economic, respectiv:

agricultură;

industria alimentară;

industria prelucrătoare;

industria lemnului;

industria ușoară;

construcții;

servicii;

transporturi;

turism;

comerț

domenii care, la rândul lor sunt împărțite pe registrele comercianților, funcție de diviziunile codului CAEN.

Situația generală a înmatriculărilor / radierilor la nivelul județului Bacău

Conform datelor Oficiului Registrului Comerțului, situația înmatriculărilor/radierilor la nivelul județului Bacău se prezintă astfel:

După cum se observă, comparativ cu anul 2010, numărul de firme înregistrate a crescut cu aprox.5%, de la 29.540 firme înregistrate în anul 2010 la 30.987 firme înregistrate în anul 2011.

Din cele 55.107 firme înmatriculate, 37,70% sunt PF-uri / AF-uri / II-uri.

Situația generală a agenților economici în anul 2011

Situația din anul 2011 a tuturor categoriilor de operatori cu activitate, care înregistrează venituri, conform datelor furnizate de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău și Oficiul Registrului Comerțului Bacău, este prezentată în tabelul următor:

Constatări:

societățile comerciale contribuie cel mai mult la realizarea cifrei de afaceri/veniturilor județului Bacău;

cele 9.574 de firme au realizat în 2011, o cifră de afaceri de 3.544,50 mil euro, un profit de 311,40 mil. euro, având un număr de 73.703 de salariați;

dintre celelalte categorii de operatori, PF / AF / II înregistrează cifrele cele mai mari la venituri brute de 43,73 mil. euro, Profesiile liberale la venitul net de 9,59 mil. euro și ONG-urile la numărul de salariați de 4.319;

ponderea cea mai mare în realizarea indicatorilor principali o au societățile comerciale, respectiv: 97,38% din cifra de afaceri / venit brut și 93,39% din profit / venit net / excedent;

este de remarcat numărul relativ mare de PF / AF / II care au activitate, 15.277, dar care realizează doar 1,20% din cifra de afaceri/venit brut.

Notă: Având în vedere faptul că societățile comerciale sunt cele care realizează ponderea cea mai mare din cifra de afaceri / venit brut al județului, 97,38%, analiza din prezentul material se va face doar pentru acestea, ponderile celorlalte categorii (1,20%; 0,81%; 0,61%) având o influență nesemnificativă.

Chiar dacă influența PF-urilor / AF-urilor / II-urilor la realizarea cifrei de afaceri a județului Bacău reprezintă doar 1,20 %, acestea au un rol foarte important în asigurarea locurilor de muncă pentru aproximativ 18% din totalul salariaților din județul Bacău, respectiv 16.657 de persoane.

Comparativ cu anul 2010, situația tuturor categoriilor de operatori cu activitate, care înregistrează venituri, din județul Bacău se prezintă astfel:

Constatări:

a fost înregistrată o ușoară creștere la numărul total de operatori economici, cu 5% față de anul 2011;

a crescut cu 12,77% cifra de afaceri înregistrată în anul 2011 (3.639,81 mil.euro) față de 2010 (3.227,61 mil.euro);

a crescut cu 29,40% profitul brut realizat în 2011 (333,44 mil.euro) față de cel realizat în 2010 (257,68 mil.euro);

a crescut cu 7,34% numărul de salariați/liber profesioniști înregistrați în 2011 (95.697) față de cei din 2010 (89.157);

în cadrul profesiilor liberale, profitul brut realizat în anul 2011 a înregistrat o ușoară creștere de 4,35% față de anul 2010;

a crescut cu 15,81% numărul de salariați din cadrul operatorilor economici înregistrați ca PF, AF, II, de la 14.383 în anul 2010 la 16.657 în 2011.

Concluzii:

ponderea cea mai mare în cadrul tuturor indicatorilor analizați, respectiv: cifra de afaceri, profit, număr salariați, o dețin societățile comerciale, astfel: 97,38% din cifra de afaceri, 93,39% din profitul brut, 91,65% din numărul salariaților;

operatorii economici înregistrați ca PF, AF, II înregistrează cea mai mare pondere ca număr total, respectiv 54,91%;

ONG-urile înregistrează cea mai scăzută pondere, atât ca număr ce activează în județul Bacău (2,30%), cât și a profitului brut / venit net/ excedent realizat de toți agenții economici (1,71%);

numărul de salariați în cadrul PF, AF, II a scăzut, rezultatul fiind dispariția din mediul de afaceri a anumitor agenți economici (suspendarea activității, lichidare, dizolvare, radiere) cât și din cauza concedierilor înregistrate în decursul anului 2011.

Conform datelor Oficiului Național al Registrului Comerțului, situația generală a agenților economici în 2011, se prezintă astfel:

număr total de agenți economici înregistrați (decembrie 1990 – decembrie 2011): 55.107

societăți comerciale: 33.728

PF, AF, II: 20.757

număr total de agenți economici radiați (decembrie 1990 – decembrie 2011): 24.120

număr societăți comerciale care și-au suspendat activitatea: 362

număr total de societăți comerciale care au depus bilanț cu cifră de afaceri strict pozitivă: 9.574

Notă: Societățile comerciale care și-au suspendat activitatea au obligația de a depune bilanț cu activitate nulă.

Constatări:

diferență foarte mare între numărul agenților economici înregistrați, 55.107, și societățile comerciale cu activitate (cifră de afaceri strict pozitivă), 9.574;

numărul PF, AF, II înregistrate este la jumătate din numărul total de societăți comerciale;

numărul agenților economici radiați, respectiv 24.120, reprezintă 43,77% din numărul total de numărul agenților economici înregistrați, 55.107;

firmele cu activitatea suspendată, respectiv 362, reprezintă 0,66% din totalul societăți comerciale înregistrate și 3,78% din numărul total de agenți economici cu activitate.

Comparativ cu anul 2010, situația generală a agenților economici din județul Bacău se prezintă astfel:

Constatări:

crește cu 5,20% numărul total al agenților economici înmatriculați, de la 2.964 în 2010, la 3.118 în 2011;

numărul societăților comerciale înmatriculate în anul 2011 crește cu 312 față de anul precedent, adică cu 31,64%;

numărul PF, AF, II scade cu 7,99%, de la 1.978 în 2010 la 1.820 în anul 2011;

scade numărul întreprinderilor individuale cu 44,90%, de la 630 în 2009 la 347 în 2010;

scade cu procent mare, 83,06%, numărul agenților economici radiați, de la 7.737 în 2010 la 1.311 în 2011;

scade cu 77,45%, numărul agenților economici care și-au suspendat activitatea, de la 1.605 în 2010 la 362 în 2011.

Concluzii:

mulți întreprinzători preferă să renunțe la organizarea afacerii pe structura de societate comercială în favoarea întreprinderii individuale sau PF/AF, evitând birocrația excesivă și o parte din presiunea fiscală.

Principalii indicatori economici ai societăților comerciale în anul 2011

Situația comparativă a indicatorilor din anii 2002 – 2011

Din analiza indicatorilor prezentați se constată următoarele:

numărul societăților comerciale cu activitate a scăzut, anul 2011 fiind anul cu cele mai puține societății comerciale cu activitate din ultimii șase ani;

numărul societăților comerciale cu activitate în 2011 este sensibil egal cu numărul firmelor cu activitate din anul 2005, de la 9.654 firme în 2005 la 9.574 în anul 2011;

În ceea ce privește cifra de afaceri:

cifra de afaceri realizată în anul 2011 înregistrează o ușoară creștere față de anii 2009 și 2010 (de la 3.479,52 mil.euro, respectiv 3.135,04 mil. euro la 3.544,50 mil.euro);

în anul 2010 cifra de afaceri a înregistrat valori sensibil egale cu cele înregistrate în anul 2009, creșterea fiind de 1,87%%, de la 3.479,52 mil. euro în 2009 la 3.544,50 mil. Euro în anul 2011;

În ceea ce privește profitul brut:

profitul brut a crescut în 2011 față de cel înregistrat în anul 2010, cu 32,63% de la 234,73 mil euro la 311,40 mil.euro.

În ceea ce privește rata profitului:

rata profitului a crescut în 2011 față de toată perioada analizată;

în anul 2011 s-a înregistrat o rată a profitului mai mare cu 0,92% față de anul 2009 (de la 8,71% în anul 2009 la 8,79% în anul 2011);

În ceea ce privește pierderile:

pierderile înregistrate sunt cu 47,10 mil.euro mai mici în anul 2011 față de cele înregistrate în anul 2010 și cu 18,11 mil. euro mai puțin ca în anul 2009;

anul 2011 a înregistrat pierderi cu 6,67% mai mari decât în anul 2006, de la 72,42 mil. euro în 2006 la 77,25 mil. euro în 2011;

în 2011 se înregistrează cea mai scăzută valoare a pierderilor din ultimii 5 ani.

În ceea ce privește numărul de salariați:

este indicatorul care a cunoscut scăderi, de la an la an, anul 2011 fiind anul când s-a înregistrat o ușoară creștere față de 2010 și 2009, cu 6,01%, respectiv cu 1,76%;

în 2011, numărul salariaților înregistrați a fost cu 15,74% mai mic decât în anul 2008.

În ceea ce privește productivitatea:

productivitatea înregistrată în anul 2011 (48,09 mii euro/sal.) este aproximativ egală cu cea înregistrată în anul 2009 (48,04 mii euro/sal.);

în anul 2011 productivitatea a crescut cu 6,65% față de anul 2010;

Distribuția domeniilor de activitate și contribuția acestora la realizarea indicatorilor economici în anul 2011, se prezintă astfel:

Din analiza indicatorilor prezentați, se constată următoarele:

numărul cel mai mare de societăți comerciale activează în comerț, respectiv 3.757 societăți, urmat de sectorul servicii cu 2.198 societăți comerciale, construcții cu 1.160 societăți comerciale;

cele mai puține societăți comerciale cu cifră de afaceri sunt în domeniile industria ușoară, 160 societăți comerciale și în industria alimentară, un număr de 203 societăți;

valorile cele mai mari la indicatorul cifra de afaceri sunt înregistrate de firmele din comerț (1.537,14 mil. euro), urmate de firmele din construcții (709,02 mil. euro), apoi de firmele din servicii (304,45 mil. euro) și într-o proporție mică de firmele din turism (40,12 mil. euro);

cele mai mari valori ale profitului brut au fost înregistrate în domeniul construcțiilor 103,91 mil. euro, urmate de firmele din comerț unde s-a înregistrat profit în valoare de 88,86 mil. euro;

cele mai mici ponderi ale profitului brut au fost realizate de sectoarele agricultură (4,43 mil. euro) și turism (3,75 mil. euro);

pierderi majore s-au înregistrat la firmele care activează în comerț 15,63 mil. euro, construcții 14,26 mil. euro, cele mai mici pierderi înregistrându-se în agricultură 0,81 mil. euro;

în ceea ce privește numărul de salariați, se poate observa că numărul cel mai mare este înregistrat în comerț, 18.775 salariați, construcții 12.098 salariați, servicii 10.345 salariați, cei mai puțini salariați fiind în turism unde s-au înregistrat 2.595 salariați și agricultură 1.455 salariați.

Contribuția domeniilor de activitate la realizarea indicatorilor economiei județului Bacău în anul 2011, structurate după secțiunile Camerei de Comerț și Industrie Bacău, este următoarea:

Pe baza informațiilor prezentate în tabelul anterior, se pot face următoarele constatări:

în ceea ce privește numărul societăților comerciale cu activitate:

a scăzut numărul de firme în următoarele domenii de activitate: industria alimentară (cu 89 de firme), industria prelucrătoare (cu 56 firme), industria lemnului (cu 20 de firme), industria ușoară (cu 21 de firme), construcții (cu 158 de firme) și în comerț (cu 450 de firme) – fiind cea mare mare scădere înregistrată;

a crescut numărul de firme cu activitate în următoarele domenii: agricultură (cu 23 de firme), servicii (cu 312 firme), transporturi (cu 42 firme) și turism (cu 13 firme);

cea mai mare scădere a numărului de firme cu activitate se înregistrează în domeniul comerțului, unde în anul 2010 funcționau 4.207 societăți comerciale, iar în anul 2011 s-au înregistrat 3.757 firme;

cea mai mică scădere a numărului de firme cu activitate s-a înregistrat în sectorul industriei ușoare, în anul 2010 funcționau 181 firme, iar în anul 2011 s-au înregistrat 160 firme.

în ceea ce privește cifra de afaceri:

analizată pe ansamblu, cifra de afaceri a crescut cu 13,06% în 2011 față de anul 2010, de la 3.135,04 mil. euro în 2010 la 3.544,50 mi. euro în anul 2011;

valori pozitive ale cifrei de afaceri s-au înregistrat în: agricultură, de la 59,48 mil. euro în 2010 la 113,10 mil. euro în anul 2011 (o creștere de 90,15%), industria prelucrătoare, de la 244,61 mil.euro la 256,15 mil.euro (o creștere de 4,72%), industria lemnului, de la 111,40 mil.euro la 136,94 mil.euro (o creștere de 22,93%), industria ușoară, de la 70,92 mil.euro la 80,98 mil.euro (o creștere de 14,18%), construcții, de la 584,86 mil.euro la 709,02 mil.euro (o creștere de 21,23%), servicii, de la 189,70 mil.euro la 304,45 mil.euro (o creștere de 60,49%), comerț, o creștere cu doar 7,07%;

scăderi mari ale cifrei de afaceri s-au înregistrat în domeniul turismului, de la 48,50 mil. euro în 2010 la 40,12 mil. euro în anul 2011, urmat de transporturi și industria alimentară.

în ceea ce privește profitul brut:

analizat în ansamblu, acest indicator a înregistrat o creștere în 2011 față de 2010, ajungând de la 234,73 mil. euro în 2010 la 311,40 mil. euro în 2011;

trenduri ascendente semnificative ale profitului s-au înregistrat în domeniul serviciilor unde acest indicator a cunoscut o creștere de 349,19% și în agricultură, unde a crescut cu 156,07%;

la polul opus se situează firmele din domeniul industriei prelucrătoare precum și firmele din domeniul transporturilor.

în ceea ce privește rata profitului:

analizată pe ansamblu aceasta a înregistrat o creștere de la 7,49 în anul 2010 la 8,79 în anul 2011;

domeniile în care acest indicator a înregistrat valori negative sunt: industria prelucrătoare, de la 7,11% în 2010 la 4,73% în 2011, industria lemnului, de la 4,23% în 2010 la 4,18% în 2011, construcții, de la 16,65% în 2010 la 14,66% în 2011, transporturi, de la 6,74% la 3,37%;

la polul opus se situează firmele din domeniile: agriculturii, unde s-a înregistrat o creștere a acestui indicator de la 2,91% în 2010 la 3,92% în anul 2011, industria alimentară, industria ușoară, servicii precum și firmele din turism care au înregistrat o creștere de 56,32%.

în ceea ce privește pierderile înregistrate:

pe ansamblu pierderile au scăzut în anul 2011 față de anul 2010, scăderea fiind de 37,88%, de la 124,35 mil. euro în 2010 la 77,25 mil. euro în anul 2011;

pierderi s-au înregistrat doar la firmele din domeniul turismului, acestea ajungând de la 3,78 mil. euro în 2010 la 4,93 mil. euro în 2011.

în ceea ce privește numărul de salariați:

analizat în ansamblu acesta a înregistrat creșteri în 2011 față de 2010, ajungând de la 69.522 în 2010 la 73.703 în anul 2011;

s-au înregistrat scăderi ale numărului de salariați în industria alimentară de la 5.863 persoane în 2010 la 5.788 în 2011 și în domeniul industriei prelucrătoare de la 8.252 persoane în 2010 la 7.796 în 2011.

în ceea ce privește productivitatea muncii:

pe ansamblu și acest indicator a înregistrat creșteri în 2011 față de anul 2010, de la 45,09 mii euro/salariat în 2010 la 48,09 mii euro/salariat în 2011;

cele mai mari scăderi ale productivității s-au înregistrat în sectorul turismului (5,56 mii euro/salariat) de la 21,02 mi euro/salariat în 2010 la 15,46 mii euro/salariat în anul 2011 și în transporturi de la 39,79 mii euro/sal la 34,04 mii euro/sal.

Situațiile comparative a indicatorilor economico-financiari pe localități:

Din analiza datelor prezentate, se constată următoarele:

în mediul urban:

în anul 2011, în mediul urban funcționau 7.408 societăți comerciale, cu 4,82% mai puține decât în anul 2010;

societățile comerciale cu activitate în 2011, reprezintă 77,38% din totalul firmelor cu activitate din județul Bacău, din totalul de 9.574 firme cu activitate la nivelul județului, 7.408 funcționează în mediul urban;

cifra de afaceri înregistrată de firmele din mediul urban reprezintă 85,29% din total cifră de afaceri la nivel de județ, în mediul urban acest indicator fiind de 3.023,126 mil. euro din totalul de 3.544,50 mil. euro:

în comparație cu anul 2010 cifra de afaceri din mediul urban a crescut cu 15,89%, de la 2.608,53 mil. euro în anul 2010 la 3.023,126 mil. euro în anul 2011;

profitul brut în mediul urban reprezintă 90,97% din totalul profitului realizat la nivel de județ, cu o creștere față de anul 2010, de la 168,392 mil. euro în anul 2010 la 311,40 mil. euro în 2011;

pierderile înregistrate în mediul urban reprezintă 84,41% din totalul pierderilor înregistrate la nivel de județ:

numărul salariaților din mediul urban reprezintă 84,86% din numărul total al salariaților înregistrații la nivelul județului, din totalul de 73.703 salariați, 62.547 au fost în mediul urban;

cele mai multe societăți și-au desfășurat activitatea în Bacău (4.860, reprezentând 65,60% din total firme mediul urban), Onești (1.270 societăți, 17,14% din total firme mediul urban), Moinești (375, 5,06% din total firme mediul urban), Comănești (352, 4,75% din total), Buhuși (201, 2,71% din total), Tg. Ocna (162, 2,19% din total), Dărmănești (113, 1,53% din total) și Slănic Moldova (75, 1,01% din total);

în ceea ce privește cifra de afaceri, în mediul urban, aceasta a înregistrat cele mai mari valori în Bacău (2.317,58 mil. euro, 76,66% din total cifra de afaceri din mediul urban), Onești (392,241mil. euro, 12,97% din total cifra de afaceri în mediul urban), la polul opus fiind Slănic Moldova (0,234 mil. euro, 0,01% din total cifră de afaceri in mediul urban);

profitul brut în anul 2011 a avut ponderea cea mai mare în Bacău (253,54 mil. euro, 81,42% din total profit mediul urban), la polul opus fiind Slănic Moldova, cu un profit de 0,127 mil. euro, 0,04% din total profit mediul urban);

numărul cel mai mare de salariați din mediul urban a fost în Bacău (43.291, 69,21% din total mediul urban), Onești (10.514, 16,81% total mediul urban), cei mai puțini fiind înregistrați în Slănic Moldova (242, 0,39% total mediul urban).

în mediul rural:

în anul 2011, în mediul rural funcționau 2.166 societăți comerciale, cu 1,32% mai puțin decât în anul 2010;

societățile comerciale cu activitate în 2011, reprezintă 22,62% din totalul firmelor cu activitate din județ, din totalul de 9.574 firme cu activitate, în mediul rural funcționând 2.166;

cifra de afaceri înregistrată de firmele din mediul rural, reprezintă 14,71% din total cifră de afaceri la nivel de județ, în mediul rural acest indicator fiind de 521,37 mil. euro, din totalul de 3.544,50 mil. euro;

în comparație cu anul 2010, cifra de afaceri din mediul rural a scăzut cu 0,98%, de la 526,51 mil. euro în 2010 la 521,37 mil.euro în 2011;

profitul brut din mediul rural reprezintă 1,73% din total profit la nivel de județ;

pierderile înregistrate în mediul rural reprezintă 15,59% din total pierderi la nivel de județ, din 77,25 mil. euro, în mediul rural pierderile înregistrau 12,045 mil. euro;

numărul salariaților din mediul rural reprezintă 15,14% din total salariați la nivel de județ (11.158);

cele mai multe societăți comerciale sunt înregistrate în Hemeiuș (117, 5,40% total firme mediul rural), Letea Veche și Mărgineni (112 societăți comerciale, 5,17% din total firme mediul rural);

în ceea ce privește cifra de afaceri, au fost înregistrate creșteri însemnate în Mărgineni, cu 91,99% (de la 50,144 mil.euro la 96,273 mil. euro) și în Oituz, cu 115,22% (de la 30,126 mil.euro la 64,837 mil.euro);

Concluzii:

în ceea ce privește numărul societăților comerciale, se pot constata ușoare creșteri pentru 56 de localități, cea mai mare creștere înregistrându-se în Onești (1.317 firme în 2010, în anul 2011 activând un număr de 1.437 firme), la polul opus fiind Bacăul unde numărul societăților comerciale a scăzut cu 226 (de la 5.086 în 2010 la 4.860 în anul 2011)

în ceea ce privește cifra de afaceri, scăderea cea mai mare s-a înregistrat în Podu Turcului (90,78% de la 175.770 mil. euro în 2010 la 16.206 mil euro în anul 2010), creșteri înregistrându-se în Tamași (758,72%, de la 2,219 mil. euro în 2010 la 19,055 mil. euro în 2011), Urechești (633,15% de la 1,532 mil. euro în 2010 la 11,232 mil. euro în 2011) și Oituz (115,21% de la 30,126 mil. euro în 2010 la 64,837 mil. euro în anul 2011),

în ceea ce privește profitul brut, acesta a înregistrat cea mai mare creștere în Oituz 4.843,41% (de la 0,129 mil. euro în 2010 la 6,377 mil. euro în 2011), la polul opus fiind comuna Podu Turcului, unde s-a înregistrat o scădere de 98,64% (de la 52,399 mil. euro în 2010 la 0,713 mil. euro în anul 2011);

numărul de salariați a crescut atât în mediul urban cât și în mediul rural, cel mai mic număr de salariați înregistrându-se în Colonești și în Oncești, cu câte 5 persoane.

Număr societăți comerciale pe domenii și activități

Cifra de afaceri pe domenii și localități (mil. euro)

Profit brut pe domenii și localități (mil. euro)

Pierderi pe domenii și localități (mil. euro)

Număr salariați pe domenii și localități