Depresiunea Campulung Muscel

Depresiunea Câmpulung Muscel

– Studiu Geografic –

CUPRINS

Introducere

CAPITOLUL I. Istoricul cercetarilor

CAPITOLUL II . Asezarea geografică și limite

CAPITOLUL lll. Cadrul natural al regiunii

3.1. Evolutia paleogeografica și structura geologică

3.2.  Relieful

3.3.  Componenta climatică

3.3.1. Temperatura aerului

3.3.2. Durata de strălucire a Soarelui

3.3.3. Nebulozitatea

3.3.4. Presiunea atmosferica

3.3.5. Precipitatiile atmosferice

3.3.6. Umezeala aerului

3.3.7. Regimul eolian

3.4. Hidrografia

3.4.1 Apele subterane

3.4.2. Râurile

3.4.3. Particularitati hidrochimice

3.4.3. Debitele și scurgerile râurilor

3.5. Componenta biopedogeografică

3.5.1. Vegetatia

3.5.2.  Fauna

            3.5.3. Solurile

CAPITOLUL IV. Populația și așezările

4.1. Evoluția numerică a populației

4.2. Mișcarea naturală

4.3. Mișcarea migratorie

4.4. Distribuția spațială a populației

CAPITOLUL V. Economia

5.1. Agricultura

5.2. Activitățile industriale

5.3. Caile de comunicație și transporturile

5.4. Turismul

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Introducere

” Cel dintâi lucru pe care trebuie să-l știe bine un român este țara lui, ce este în ea, care sunt frații lui și cum este viața laolalta”, spunea în 1903 geologul și pedologul G. Munteanu-Murgoci, pledând pentru necesitatea folosirii geologiei în educatia și pregatirea elevilor”.

Studiul de față se dorește a fi o analiză complexă, astfel incat finalitatea acestuia să reliefeze caracteristicile particulare ale Depresiunii Câmpulung Muscel. Deoarece arealul aflat în studiu este destul de extins, în unele situații am fost nevoiți să ne rezumam la a analiza regiunea municipiului Câmpulung Muscel, centru administrativ zonal.

Toate aspectele prezentate în această lucrare ne conduc catre ideea că, orice spațiu indiferent de configurația reliefului său, de poziționarea pe glob are insușiri specifice în concordanță cu factorii ce îl determină.

În unele situatii, din cauza lipsei de informatii exacte pentru regiunea aflata în studiu, am adus informații referitoare la Câmpulung Muscel.

Am ales spre studiu acest areal, deoarece sunt argesean și locuiesc în comuna Stoenesti, foarte aproape de Municipiul Câmpulung și cunosc foarte bine. Un alt motiv, care a condus la realizarea unei lucrari pentru acest areal, îl reprezintă accesul la informații și dorința de a cunoaste cât mai bine această zonă, problemele cu care aceasta se confruntă.

CAPITOLUL I

Istoricul cercetarilor

Data fiind poziția sa la intersectia unor mari drumuri care legau vechile provincii romanesti (poziție care a facilitat aparitia și dezvoltarea orasului Câmpulung ca prima capitala a Tarii Romanesti), regiunea a fost permanent în atentia cercetatorilor, indeosebi a istoricilor, dar și a geografilor, geologilor, biologilor, etc.. Un rol deosebit în prezentarea de criterii pur descriptive sau stiintifice a zonei Muscelului, au avut-o numerosi oameni de cultura  care au initiat diferite studii referitoare atât la orasul Câmpulung, cât și la intregul areal geografic în care se inscrie acesta, care se identifica cu spațiul muscelean, cu toata problematica pe care o implica o astfel de cercetare.

Cele mai numeroase sun studiile de istorie și arheologie consacrate unor situri anume (castrul roman de la Jidava) sau a unui ansamblu mai larg, precum lucrarile referitoare la existenta comunitatilor umane din epoca bronzului (Pescareasca, Albesti, Malu cu Flori, Cetatenii din Deal), sau perioada dacica (Bilcesti, Câmpulung, Bughea de Jos, Capu Piscului) datorate unor specialisti ca Martu Fl., Trambaciu St., Popescu Constantin, Cioflan T. Numeroase studii de acest tip au avut ca fundament o serie de cercetari arheologice, cum ar fi: „Un tezaur al istoriei și culturii locale: biserica necunoscută din secolul XIV la Leresti Muscel”, „Prezente dacice și elenistice în vatra Câmpulungului”- Martu Fl. (1968-1971), „Distrugerea castrului roman de la Câmpulung (Jidava)”- Popescu Em, Petolescu Constantin, Cioflan T.(1987).

În sfera geografiei este caracteristic un anumit echilibru intre studiile consacrate cadrului natural și cele care au vizat problemele de geografie umana. Pentru prima data, descrierea geologica a judetului Muscel apare în 1885, fiind realizata de catre Gr. Stefanescu, lucrare aparuta în „ Anuarul Biroului Geologic”

La inceputul secolului XX, o prima descriere a regiunii ii apartine lui Emm. de Martonne (1902-1907), prin care este individualizata aceasta zona. Urmarind subcarpatii de la vest la est, Emm. de Martonne arata ca: „Depresiunea Câmpulung este ultima depresiune subcarpatica, la sud de care se inalta colinele inalte ale Argesului”. Autorul a surprins foarte bine specificul geografic al regiunii subcarpatice ca unitate geografica distincta, aratand ca: „…prin releful ei, istoria geologica, climatul, hidrografia, populatia, zona depresiunii subcarpatice poate fi considerata ca un intreg aparte”. În alte studii aduce precizari referitoare la caracteristicile depresiunii, legaturile lor cu regiunile montane, evolutia zonelor subcarpatice și caracteristicile generale ale subcarpatilor. Este de retinut faptul ca depresiunea Câmpulung Muscel în viziunea lui Emm. de Martonne este grefata pe un „sinclinal de pietrisuri levantine”. El afirma totodata ca „regiunea subcarpatica a Fagarasului (situata la sud de Muntii Fagaras) are doar în doua – trei locuri depresiuni subcarpatice (Capataneni, Arefu, Câmpulung Muscel).

Contribuții însemnate au fost aduse și de I. Popescu – Voitesti (1908), care descrie mai amanuntit Muscelele Argesului, afirmand ca: „pietrisurile din Varful Ciocanu (la sud – vest de Câmpulung) sunt levantine, iar în Levantin – Cuaternar depunerea sedimentelor se facea intr-un mediu fluvio – lacustru.

Constantin Bratescu (1910) descrie o serie de forme de relief din jurul depresiunii Câmpulung și arata ca reteaua hidrografica ar fi suferit unele remanieri. În depresiunea Câmpulung arata ca „transgresiunea daciana ineaca un relief mai vechi”, iar depresiunea propriu-zisa este post-pliocena, fiind una dintre cele mai tipice depresiuni subcarpatice din Romania”.

Victor Tufescu (1966) precizeaza ideea ca „râurile ce strabat depresiunea Câmpulung atesta o miscare recenta de inaltare și supraimpunere a vailor în defilee, corelata cu scufundarea marginii dinspre munte a depresiunii”.

Vintila Mihailescu (1963) afirma ca „patrunderea depresiunii Câmpulung Muscel spre nord și vest, în unghi ascutit pana dincolo de Bahna, spre est pana în valea superioara a Râusorului, afluent al Bratiei, reduce contactul direct dintre Muscelele Platicai și masivul cristalin al Iezerului, la mai putin de 5 km, fapt pentru care se poate considera ca limita sudica a muntilor, linia dusa prin gatuirea mai sus amintita”.

De asemenea Câmpulung a fost subiectul de lucrări de doctorat realizată în anul 1978 de către Ion Ghinoiu cu titlul „Depresiunea Câmpulung Muscel, studiu de geografie și etnografie”.

CAPITOLUL II

Asezarea și limite

Depresiunea Câmpulung este situata în partea de est a Subcarpatilor Getici, la poalele Muntilor Iezer, pe Riul Tirgului. Marginita la sud de Magura Matau, are un aspect tipic de depresiune submontana și o forma relativ alungita (asemanatoare unui "cimp lung"), aici a aparut și s-a dezvoltat orasul Câmpulung, prima capitala a Tarii Romanesti.

Depresiunea subcarpatica  a Câmpulungului se desfasoara intre cursurile superioare ale râurilor Argesel și Bratia. Se intalneste în partea de sud a tarii, la jumatatea distantei dintre ecuator și poli fiind traversata de paralela de 45s latitudine nordica.

În nordul depresiunii Câmpulung, intre Râul Doamnei și Dambovita se inalta Masivul Iezer. Legatura intre creasta Fagarasului și masivul Iezer se face prin culmea mai joasa, Mezea – Otic. Din masiv se prelungesc spre sud și sud-est mai multe culmi netede: Plaiul lui Patru, Plaiul Iezerului Mare, Plaiul Vacarea și culmea prelunga Danciu – Portareasa-Zanoaga. Ceilalti munti care se invecineaza cu depresiunea Câmpulung sunt: Papusa, Leaota și Piatra Craiului. La sud, depresiunea este inchisa de dealuri inalte edificate în cuaternar, dezvoltate pe cute anticlinale: Dealul Matau -1018 m (se desfasoara intre cheile Râului Targului și Valea Argeselului) și Dealul Ciocanu – 886 m (se desfasoara intre Valea Bratiei și Valea Bughea), în care Râul Targului, Bughea, Bratia și Argeselul și-au taiat sectoare inguste de vale cu caracter epigenetic și antecedent. Muscelele din sudul depresiunii se prezinta ca o prelungire a Plaiurilor Platicai catre est și ca o culme subcarpatica cu inaltimi cuprinse intre 700 -1000 m, fiind separata de vaile stramte sub forma de chei, precum sectoarele de chei mici ale Bratiei, Bughii și Râului Targului. Tot în sudul depresiunii se afla o serie de cueste cu altitudini cuprinse intre 600 – 800 m. Astfel, intre Bratia și Râul Targului se afla Dealul Crucii și Dealul Schitu – Golesti, iar intre Râul Targului și Draghici se afla Dealul Serbanestilor. Intre Draghici și Argesel se afla Dealul Jugurului și Dealul Malaiesti, la est de Valea Argeselului și pana la Dambovita.

Depresiunea Câmpulung Muscel este una dintre depresiunile subsecvente cele mai bine  individualizate de la noi din țara, avand un relief piemontan bine dezvoltat. Catre nord-vest depresiunea se prelungeste intre Masivul Iezer și Plaiurile Platicai și se adanceste sub forma unei mici depresiuni de eroziune diferentiala, cu altitudini cuprinse intre 600 și 625 m, numita și depresiunea Albesti – Candesti, care se continua în amonte, pe cursul Bratiei pe o lungime de aproximativ 3 km. Aceasta mica depresiune separa Muncelele Râusorului de munti, pana la Bahna Rusului și ajunge la Slatina Bahna pe Râul Doamnei. De aici se extinde și mai mult în lungul Râului Doamnei, la Nucsoara, Bradet, Corbi, ajungand apoi la Capataneni, Arefu, Salatruc, formand un singur uluc subcarpatic de eroziune diferentiala de tip subsecvent, constituit din largi glacisuri în trepte. 

În cadrul Depresiunii Câmpulung Muscel se intalneste orasul Câmpulung Muscel, care este subiectul analizei, dar și sate mai mari de 2500 locuitori (Bughea de Jos, Bughea de Sus, Valea Mare – Pravat, Voinesti, Albesti,etc.). Câmpulung Muscel este cel mai mare și mai important oras din cadrul depresiunii din punct de vedere economic, social, politic, cultural. Acesta este asezat de-o parte și de alta a Râului Targului, de la iesirea acestuia din munti pana la patrunderea în depresiunea intracolinara Schitu – Golesti.

Poziția sa în zona de interferenta carpato – subcarpatica a permis dezvoltarea de  timpuriu a unei vieti economice intense, locuitorii acestor plaiuri stiind să foloseasca cu pricepere atât resursele oferite de munte (pasuni și paduri, piatra de constructie, ape repezi), cât și solurile roditore din regiunea subcarpatica și bogatiile subsolului de aici (lignitul, gipsul, argila, calcarul numulitic, izvoare minerale).

Ca vecini, teritoriul orasului Câmpulung Muscel se invecineaza cu cel al localitatilor: Voinesti la nord; Pietroasa, Valea Mare – Pravat și Selari la nord – est; Bilcesti și Colnic la est; Matau, Chilii și Grosani la sud – est; Loturi și Schitu – Golesti la sud; Godeni la sud-vest. Limitele orasului sunt destul de sinuoase.

Limita nordica coboara din Culmea Magurei aproape perpendicular pe Râul Targului, de unde ajunge în drumul judetean care se indreapta spre Voina, urmarindu-l pana la ramificatie, iar de aici drumul national spre Brasov, care urca pe rand terasele din stanga Râului Targului.

Limita estica porneste din aceasta sosea, taie Valea Pietroasa, ocoleste Malu Rudarilor, se apropie de obarsia Vaii Rumanestilor și Varful Hodor (867 m), traverseaza Plaiul Hodor și Drumul Mataului, trecand pe la obarsiile vailor Chichirez și Malu ce Rasuna și ajunge în satul Chilii, pe care il divizeaza pe la est de biserica (900 m), de unde se indreapta pe la partea superioara a versantului stang abrupt al Râului Targului din cadrul defileulule).

Ca vecini, teritoriul orasului Câmpulung Muscel se invecineaza cu cel al localitatilor: Voinesti la nord; Pietroasa, Valea Mare – Pravat și Selari la nord – est; Bilcesti și Colnic la est; Matau, Chilii și Grosani la sud – est; Loturi și Schitu – Golesti la sud; Godeni la sud-vest. Limitele orasului sunt destul de sinuoase.

Limita nordica coboara din Culmea Magurei aproape perpendicular pe Râul Targului, de unde ajunge în drumul judetean care se indreapta spre Voina, urmarindu-l pana la ramificatie, iar de aici drumul national spre Brasov, care urca pe rand terasele din stanga Râului Targului.

Limita estica porneste din aceasta sosea, taie Valea Pietroasa, ocoleste Malu Rudarilor, se apropie de obarsia Vaii Rumanestilor și Varful Hodor (867 m), traverseaza Plaiul Hodor și Drumul Mataului, trecand pe la obarsiile vailor Chichirez și Malu ce Rasuna și ajunge în satul Chilii, pe care il divizeaza pe la est de biserica (900 m), de unde se indreapta pe la partea superioara a versantului stang abrupt al Râului Targului din cadrul defileului, apoi traverseaza Drumul Poienarilor și se apropie de Padurea Ruginoasa (680 m).

În estul orasului Câmpulung se desfasoara culmea Bogatestilor (700-800 m), care se prelungeste pana la poalele Iezerului și ale Dealului Matau. Aceasta culme separa cele doua compartimente ale Depresiunii Câmpulung: central și estic (cunoscut sub numele de Depresiunea Argeselului, ce se dezvolta de-a lungul Vaii Argeselului, la poalele culmii Groapa Oii). Depresiunea Argeselului are fundul mai ridicat (în cadrul acestei depresiuni are aspect de vale senila, suspendata intre doua vai mai adanci: Râul Targului, la 600 m și Valea Dambovitei, la 569 m), decat  Depresiunea Câmpulung cu aproximativ 50 m, datorita lasarii axiale a paleogenului getic dintre Râul Doamnei și Argesel, acoperit cu formatiuni piemontane cuaternare.

Limita sudica coboara din Varful Ruginoasa pana în talvegul Râului Targului, în punctul cel mai de jos al teritoriului orasului (500 m), de unde urca pe rand terasele din dreapta vaii, pe la sud de DN 73 C, pana la cumpana, situata pe podul intins și neted al celei mai inalte terase de aici.

Limita vestica urmareste terasele inalte din zona Marcus, apoi terasa Gruiului, depasind cumpana apelor, dinspre Bughea, a Râului Targului în ambele sectoare și apoi urca în lungul Culmii Magura, mergand chiar pe cumpana.

Foto 2 – Depresiunea Câmpulung Muscel vazuta de la Mausoleul Mateias.În plan central se poate observa combinatul de ciment și lianti HOLCIM S. A.

CAPITOLUL lll

Cadrul natural al regiunii

3.1. Evolutia paleogeografica și structura geologică

Actualul aspect al Depresiunii Câmpulung reprezinta rezultatul unei indelungate evolutii. Evolutia paleogeografica a depresiunii incepe odata cu schitarea zonei mio – pliocene precarpatice în care este incadrata. Este o depresiune tectonica sinclinala, formata prin afundarea axiala a depozitelor paleogenului getic, intre Râul Doamnei și  Dambovita. Daca, depresiunea în ansamblul ei este considerata ca avand la origine un accident tectonic local, afundarea depozitelor paleogene care a favorizat depunerea pietrisurilor și nîșipurilor cu intercalatii de tufuri dacitice și gipsuri sunt reflexul diversitatii rocilor. Relieful depresiunii este modelat în pietrisuri levantine și villafranchiene, argile, tufuri dacitice, marne miocene și pliocene. Depresiunea este alcatuita din formatiuni geologice importante, precum șisturile cristaline, formand o zona ce apartine Fagarasului și care constituie fundamentul depresiunii și limita ei de nord. Zona șisturilor cristaline se intinde la nord de linia care ar uni localitatile: Namaiesti, Voinesti, la nord de Albesti.

Depozitele sedimentare apar în estul depresiunii și sunt reprezentate prin formatiuni de calcare de varsta jurasica (ex. insula de calcare din care este format Mateiasul, 1241 m, situat la limita de nord-est a depresiunii).

În nord-vestul depresiunii, la Albesti, se gasesc vestitele calcare organogene cu numuliti și echinoderme apartinand eocenului inferior, de culoare galbuie cu orizonturi cenusii sau roscate, dispuse în bancuri masive cu grosimi de 2-5 m, avand în baza gresii vinete și microconglomerate roscate. Calcarele exploatate sunt constituite din tesuturi de numuliti și foraminifere, prinse intr-un ciment calcaros fin cristalizat. În cadrul acestui zacamant, un anumit perimetru este declarat monument al naturii, exploatarea fiind interzisa.

Foto 3 –  Masivul calcaros de la Mateias – 1241 m

Foto 4 – Cariera de calcar de la Albesti

(monument geologic)

Un alt zacamant de calcare este cel de la Mateias, care este situat în sud-vestul masivului Mateias, în versantul stang al râului Argesel, la10 km nord-est de Câmpulung Muscel. Este constituit din calcare de varsta tithonica, apartinand flancului nord-estic al anticlinalului Pravat. Calcarele formeaza bancuri de 2-3 m grosime, constituite în cea mai mare parte din fragmente, unele cu cristalinitate pronuntata, altele criptocristaline, prinse intr-un ciment calcaros fin, slab pigmentat cu oxizi de fier. Calcarele ating uneori grosimea de 30 m și se utilizeaza la constructii, permitand să se taie usor și să se sculpteze în el diferite ornamentatii.

Etajul superior al paleogenului, oligocenul, este reprezentat prin depozitul fosilifer de la Suslanesti, alcatuit din șisturi disodilice cu resturi de pesti și diatomee.

Foto 5 –  Punctul fosilifer de la Suslanesti

Apele de infiltratie, venind în contact cu șisturi bituminoase, au dat nastere unor izvoare de ape minerale bogate în hidrogen sulfurat, asemanatoare izvoarelor de la  Calimanesti și Caciulata. Aceste izvoare se intalnesc în Câmpulung, Valea Romanestilor, la Albesti și la Candesti, unde au inceput să fie folosite pentru bai.

Poziția formatiunilor oligocene genereaza numeroase forme structurale: coaste, suprafete structurale, retele, vai consecvente și subsecvente.

Neogenul, este reprezentat prin miocen și pliocen. Dintre depozitele pliocene nu se intalnesc în regiune, decat pontianul și levantinul.Pontianul este alcatuit din marne, nîșipuri și pietrisuri bogate în resturi organice și straturi de lignit. Depozitele pontiene apar în extremitatea sudica a teritoriului și sunt constituite din nîșipuri, marne și argile. Ele sunt dispuse discordant față de depozitele tortoniene, lacul pontian invadand dinspre sud, au depasit pragul Matau-Malu și au patruns în depresiunea subcarpatica. Depozitele de lignit au o grosime de 1,5-3 m și au fost exploatate în punctul Bandea. Levantinul este constituit din pietrisuri de Candesti ce apar în Dealul Grui și în Varful Ciocanu. Levantinul incheie seria pliocena din depresiunea subcarpatica și este reprezentat prin pietrisuri de Candesti. Acestea sunt alcatuite din elemente bine rulate, de 2-3 cm diametru și avand structura incrucisata. 

Depozitele tortoniene s-au depus în urma unei puternice transgresiuni și care acopera depozitele cretacico-paleogene din regiunea Albesti. În baza apar conglomerate poligene cu elemente remaniate din cristalinul de Fagaras și din sedimentarul de pe marginea depresiunii subcarpatice. La partea superioara tortonianului din valea Râului Targului, la sud de Câmpulung, apare un strat de cativa metri grosime de tuf dacitic. Acest tuf dacitic se continua catre Dealul Flamanda, unde se gasesc fosile caracteristice depozitelor tortoniene. De asemenea, în Dealul Flamanda și intre Câmpulung și Matau, apar gipsuri care arata instalarea temporara a unui facies lagunar. Conglomeratele transgresive și depozitele de pietrisuri și nîșipuri apartin faciesului litoral și neritic de mica adancime al invaziei marine din timpul tortonianului, iar prezenta gipsurilor demonstreaza instalarea faciesului lagunar în partea terminala a transgresiunii marine.

Foto 6. – Afloriment de marne, gresii și argile în localitatea Namaiesti

Cuaternarul incheie sedimentarea în Depresiunea Câmpulung-Muscel și se pastreaza în partea centrala a acesteia. Este alcatuit din depozite nesortate și lipsite de stratificatie, purtand numele de pietrisuri de Grui (pleistocen inferior). Tot cuaternarului ii apartin depozitele teraselor inalte și medii (pleistocen superior) și, respectiv, terasele inferioare (holocen inferior). 

Cuaternarul, este reprezentat prin pietrisuri galbui-roscate foarte putin cimentate, cu slabe intercalatii lenticulale de argile galbui și nîșipuri care se intind intre Namaiesti și Bratia, pe amplasamentul localitatii Câmpulung, Visoi, Magura, Bughea de Sus și Bughea de Jos, reprezentand terasa superioara a râurilor Bratia, Râul Targului și Argesel.

În cuaternar, depresiunea a capatat caracteristicile unui lac inchis la sud de anticlinalul Matau-Apa Sarata. Izvoarele apelor care se scurg la sud de acest anticlinal, avand nivelul de baza mai coborat, au trecut cumpana apelor și au captat izvoarele care alimentau râurile ce se varsau spre nord.

În urma acestei eroziuni petrecuta la nivelul anticlinalului, apele de pe flancul nordic al anticlinalului au fost dirijate catre sud și odata cu ele și apele lacului Mrazec. Acest lac atribuie depresiunii o origine tectonica. Vaile Argeselului, Râul Targului și Bratia sunt taiate partial în aria depresiunii intr-o regiune tectonizata de falii.

La rasarit, o alta falie margineste bine depresiunea la contactul dintre oligocen și miocen. Aceste linii de falii sunt vechi, din cretacic, insa ele au fost accentuate în cuaternar, provocand scufundarea continua a regiunii, ceea ce a conturat Depresiunea Câmpulung-Muscel.

3.2.  Relieful

Relieful constituie elementul care conditioneaza ceilalti factori naturali, dispunerea în trepte a reliefului impunand o zonare altimetrica a celorlalti factori: climatici, pedologici, etc.. Podurile de terase largi, multitudinea conurilor de dejectie, pantele domoale, adapostul oferit de versantii vailor, au creat conditii optime pentru dezvoltare asezarilor umane. La acestea se poate adauga reteaua hidrografica, factor hotarator în amplasarea constructiilor și a obiectivelor social-economice.

Din studiul paleogeografic al Depresiunii Câmpulung, cât și din poziția pe care o ocupa ea în cadrul Carpatilor, s-a putut observa ca depresiunea are o forma alungita de la est la vest paralel cu Muntii Fagaras, la nord ei avand o cadere de la nord-est spre sud-vest și fiind drenata aproximativ în directia nord-sud de o serie de ape, printre care și Râul Targului.

Relieful depresionar este reprezentat prin lunci, terase și culmi deluroase prelungi cu aspect de muscele.

Depresiunea Câmpulung se prezinta ca o depresiune subcarpatica tipica, bine indivi-dualizata tectonic și structural. În jurul orasului Câmpulung prezinta cea mai mica altitudine (600 m), în timp ce pe interfluviile structurale sau netede formate din pietrisuri, argile, și marne miocene, are o altitudine de peste 700 m. De-a lungul vailor mari s-au format terase, iar fundul depresiunii este afectat de inundatii.

Depresiunea prezinta un relief putin accidentat, format din coline și dealuri cunoscute în literatura geografica sub denumirea de “tinutul muscelelelor”. Muscelele sunt niste dealuri de natura structurala, cu niste culmi prelungi care coboara paralel cu stratificatia slab ondulata sau usor aplecata spre sud. Acestea se dispun în siruri sau masive pe doua directii principale: cele cu directia est-vest, apar sub forma unor culmi anticlinale fragmentate de ape, cum este cea dintre Argesel și Bratia (Matau-1019 m), o culme subcarpatica în sens morfo-structural.

Foto 7 – Depresiunea Câmpulung Muscel – Panorama spre vest

Pe directie nord-sud, se desfasoara seria culmilor prelungi dintre Râul Doamnei și Bratia, la 1143 m altitudine în varful Platica, cu spinari largi, paralele, strabatute de drumuri sau “plaiuri” ce urca spre munte și care sunt despartite de vai stramte a caror adancime depaseste 300 m(Râusorul și Slanicul). Culmile netezite în roci dure (conglomerate miocene), se inscriu intr-un nivel de eroziune corespunzator suprafetei Gornovita, dar și pe culmea Groapa Oii din estul depresiunii, datorita miscarilor de ridicare ce au antrenat în levantin și cuaternar regiunea subcarpatica din nordul Piemontului Getic. În conglomeratele miocene, procesele actuale de modelare au generat forme de relief caracteristice (“piramide de pamant”).

Catre sud, Depresiunea Câmpulung se afla o serie de creste cu altitudini cuprinse intre 600-800 m. Astfel, intre Râul Targului și Bratia se afla Dealul Crucii și Dealul Gradistea Schitu Golesti, iar intre Râul Targului și râul Draghici se afla Dealul Serbanestilor (730 m). Intre Draghici și Argesel se afla Dealul Jugurului (730 m) și Dealul Malaiesti la est de Valea Argeselului și pana la Dambovita. Depresiunea colinara a celor Sapte Muscele este inchisa spre sud de un sir de cueste și anume: Pacuraru (726 m), intre Râul Doamnei și Bratia, Obatia (691 m), intre Râul Targului și Argesel, Dealul Periilor (745 m), la est de Argesel. Acest sir de cueste marcheaza și limita dintre muscele și Gruiurile Argesului, care apartin Piemontului Getic.

Foto 8  –  Varful Mateias

În sudul bazinului Râului Targului, Depresiunea Câmpulung intra în contact cu limitele Masivului Iezer, mai exact pana la linia ultimelor localitati de la contactul dintre munte și depresiune: Candesti, Albesti, Bughea de Sus, Voinesti și Namaiesti.

Geologic, Masivul Iezer este alcatuit din doua serii cristaline: seria de Cumpana prezenta în nordul sectorului montan al bazinului ce apartine complexului suprafetei Borascu și se dezvolta pe suprafata de denudatie Batrana-Tambur, iar a doua serie cristalina, cea de la Leaota se dezvolta spre sudul masivului, pe care s-a format suprafata de tip pediment, Dobriasul, care ajunge la cca. 1500 m altitudine, apartinand complexului mediu Râu Ses. Treapta cea mai coborata de 1100-1300 m altitudine, este taiata incele doua serii cristaline și în petecele cretacicului superior, numita suprafata Clabucetelor (apartine complexului inferior Gornovita) cu aspect de pediment, în cuprinsul careia se afla Masivul Mateias alcatuit din calcare. La suprafata, datorita eroziunii, apar uneori gnaise, amfibolite și granite, în care sunt taiate vai adanci cu aspect de defileu și varfuri ascutite.

Este de remarcat conservarea formelor de relief în funcție de natura petrografica (relief glaciar, suprafete de nivelare, umeri, etc.), desfasurarea asimetrica a versantilor, cei nordici abrupti, cei sudici cazand în trepte, linia marilor inaltimi corespunzatoare cumpenei de ape, dispunerea zonala a formelor periglaciare și crionivale față de marile centre glaciare din cuaternar. Relieful glaciar este reprezentat de circuri simple sau complexe, la altitudini de 1800-1900 m, pana la 2000-2200 m, morenele glaciare fiind intalnite în jurul altitudinilor de 1650-1750 m. Cele mai importante circuri glaciare sunt: Dracsinul, Râusorul, Iezerul, Batrana și Tambura. Vaile glaciare sunt mai dezvoltate în lungul Râului Targului, Iezerului Mare și Iezerului Mic.   

În sirul de dealuri interne și sirul de dealuri subcarpatice (Muscelele Ciocanu, Ciuhei și  Matau) se afla depresiunea intracolinara Jugur, cu unele muscele sub 600 m, cu pante afectate de alunecari și asezari aglomerate pe vai, iar intre Muscelele Piatra Botenilor (743 m) și Dealul Carpinitei    (745 m) se desfasoara depresiunea intracolinara Boteni (o zona de sinclinal umpluta cu depozite pontiene și daciene), care se leaga spre nord cu depresiunea Câmpulungului, prin sectorul ingust al Vaii Argeselului, iar spre sud, prin defileul de la Boteni, cu bazinetul depresionar Lucieni. Morfologia actuala a acestei depresiuni este data de alunecarile de teren și de o retea hidrografica dezorganizata. Un alt bazinet depresionar intracolinar, care apartine Depresiunii celor Sapte Muscele, este bazinul Schitu-Golesti, sculptat în formatiuni pliocene cu alternante de marne, argile și nîșipuri.

Vaile recent adancite și cu pereti aproape verticali, intrepatrund netezimea muscelelor. Argeselul, Râul Targului, Bughea și Bratia care strabat depresiunea de la nord la sud. La iesirea din munti își largesc albia în depresiune, prezentand lunci și despletiri, ca apoi la iesirea din depresiune să creeze stramtori prin sfredelirea ramei sudice.

Vaile reprezinta elementul dominant de care se leaga vatra orasului. Principala vale este cea a Râului Targului, care, pe toata lungimea să din cadrul orasului, este puternic asimetrica, cu versantul stang mult mai inalt și mult mai prelung în comparatie cu cel drept, mai putin inalt și în general mai abrupt.

În sectorul de defileu, valea și râul sunt „strangulate” de prezenta unor conuri de dejectie imbucate (etajate), ca urmare a adancirii în etate a talvegurilor. În cadrul defileului, lunca este mai putin dezvoltata, prezentand discontinuitati din cauza depozitelor parazitare proluviale. De asemenea, terasele apar fragmentar, cu exceptia celei superioare din dreapta, care domina talvegul Râului Targului cu 165-175 m și a carei frunte se confunda cu versantul drept al vaii (abrupt și prapastios), festonat de vaile torentiale. Aceasta terasa inalta continua de fapt spre sud terasa Gruiului, pastrandu-și acelasi caracter de terasa de cumpana intre Râul Targului și Bughea. Pe podul ei este situat cartierul Marcus. Altitudinea mare a acestei terase se explica prin faptul ca se afla în axul anticlinalului subcarpatic, unde miscarile neotectonice pozițive au avut o intensitate maxima.

Conurile de dejectie sunt extrem de numeroase în cadrul piemontului și dau nota caracteristica a reliefului din aceasta zona. Eroziunea fluviala a Argeselului a dat nastere la unele abrupturi de eroziune cum ar fi cazul conului de dejectie al Vaii Sipoatelor pe care l-a retezat sau în cazul teraselor de la Mioveni pe care le-a redus ca extensiune. Alunecarile de teren apar mai ales în depozitele proluvio-coluviale de la contactul vesantilor cu lunca și cu terasele, avand aspect valurit. Dominante sunt insa alunecarile superficiale, situatie intalnita pe versantii vailor: Bradului, Vacii, Mazganei, Stanii, etc.. Efectul negativ al acestor procese de modelare actuala poate fi estompat prin masuri concrete de protejare a reliefului de actiunea distructiva a gentilor externi.

Depresiunea trimite spre rama muntoasa cateva  golfuri, dintre care se remarca cel de nord-vest,de la Candesti (pe Bratia), sculptat în marne și gresii friabile eocene și dominant de maguri formate din roci rezistente (calcare, conglomerate burdigaliene), apoi golful de la Leresti pe Valea Râului Targului, cu trei nivele de terase bine dezvoltate pe stanga vaii și golful mai stramt al bazinetului depresionar de la Namaiesti, pe Argesel. Din punct de vedere altimetric, formele de relief se desfasoara în trei planuri:

un plan reprezentat de luncile râurilor, de terasele inferioare și de conurile de dejectie;

al doilea plan este format de terasele inalte care se pot racorda cu unele nivele de eroziune;

al treilea plan este alcatuit din nivele de eroziune cu altitudini de 800-900 m, nivele care se evidentiaza în sudul depresiunii, reprezentand culmile anticlinalului ce formeaza limita în aceasta parte.

Aceste forme de relief scad în altitudune de la marginea depresiunii spre Râul Targului, cât și de la nord și sud  spre o linie care trece aproximativ pe la sud de Bughea de Sus.

Punctul cel mai jos al depresiunii, 570 m, se afla pe Râul Targului, pe linia de minima altitudine spre care inclina formele de relief de la nord și de la sud, linie marcata în vestul depresiunii de cota de 640 m (intre Râul Bughea și Strigoiul Mic) și de cota de 655 m (în Dealul Magura).

Contactul cu rama muntoasa este pus în evidenta de diferentele de altitudine ce ajung la aproximativ 300-400 m. Cotele care pun în evidenta acest contact sunt de 900 m-1000 m și chiar peste 1000 m (varful Hulei -1100 m, Mateiasul-1243 m, Dealul Namaiestilor-838 m, Dealul Magura-893,6 m).

Atitudinile care delimiteaza depresiunea la sud de zona anticlinala au valori mai mici sau apropiate de cele din nord (Dealul Matau – 1017 m, Dealul Ciocanu-887 m). Inaltimile din cadrul depresiunii sunt cuprinse intre valorile de 600 și 800 m: Varful Hodor – 868,6 m, Dealul Bilcesti -835 m, Dealul Ciuha – 750,9 m, reprezinta inaltimile maxime. Restul inaltimilor se mențin în jur de 800 m (Dealul Cretisoara).                        

Anticlinalul Matau-Ciocanu, care limiteaza depresiunea la sud, are pante  mai accentuate spre depresiune decat cele din exteriorul ei. Depozitele noi, mio-pliocene, care în depresiune se gasesc la suprafata și opune o rezistenta mai mica la actiunea agentilor externi, au determinat actiunile de modelare și fragmentare a reliefului să se faca mai repede și mai intens. Rapele Valea Rea, Valea Dracilor, sunt rezultatul actiunile torentiale.

Reteaua hidrografica și-a adancit vaile cu usurinta în depozitele mio-pliocene, creind o serie de terase. Terasele au o dezvoltare bilaterala pe Râul Targului, fiind mai extinse pe partea stanga. În arealul orasului Câmpulung sunt prezente sase nivele de terasa.

Sunt doua terase inferioare care au altitudini de 10-15 m și de 20-25 m. Terasa de 10-15 m apare pe dreapta dreapta a Râului Targului, pe ea fiind asezat o parte din oras. Pe alocuri aceasta terasa este parazitata. Terasa de 20-25 m este dezvoltata pe ambele parti ale Râului Targului (în cartierul Strei), în amonte de prima.

Terasele medii au altitudini de 25-30 m în cartierul Visoi și 40-50 m în nordul orasului Câmpulung.

Terasele superioare au altitudini de 60-70 m (se pastreaza petice în estul cartierelor Flamanda și Visoi, Calea Pietroasa) și 80-90 m(Platoul Grui). Aceasta terasa este deformata neotectonic, mai inalta la sud și se afunda spre nord la contactul cu cristalinul, fiind orientata invers directiei de curgere a râului. Este o terasa a unui curs de apa ce se dirija de la est la vest și care și-a dezvoltat un șistem de terase pe stanga. Fruntea acestei terase e fragmentata de numerosi torenti mascati de nenumarate locuinte construite pe panta sau de petice de vegetatie forestiera.

Terasele din depresiunea Câmpulung demonstreaza evolutia complexa a cursurilor de ape, în funcție de factorii generali, cât și de cei locali. Unele terase au caracter de interfluvii.

Cea mai extinsa este terasa de 8 -10 m, în timp ce terasa de 50 –     55 m apare fragmentar, iar cea mai inalta este terasa de 100  – 110 m, terasa de cumpana cu podul extrem de neted și de extins. De altfel, remarcabila pentru terasele din depresiunea intracolinara, pe langa podul neted și din ce în ce mai extins, este și prezenta unor frunti care reprezinta demarcatii netede ale acestor trepte de relief. În profil longitudinal, terasele sunt paralele, netezimea lor contrastand puternic cu versantul stang, abrupt, puternic fragmentat și afectat de procese de modelare. Tot în cadrul versantului stang al vaii se inscrie pregnant relieful structural, dezvoltat pe flancul sudic al anticlinalului subcarpatic, fiind reprezentat printr-o tipica suprafata structurala, intrerupta de mici cueste, traversata de drumul spre Poienari, din lungul careia depresiunea intracolinara apare în deplinatatea ei.

Dintre afluenti, se remarca Valea Rumanestilor, care are un caracter tipic de subsecventa, fiind sculptata pe flancul nordic al anticlinalului subcarpatic Matau. Astfel, versantul drept al vaii, abrupt, dezvoltat pe capete de strat, reprezinta o cuesta veritabila, puternic festonata. Versantul stang al vaii contrasteaza cu acestea prin aspectul sau mai prelung dezvoltat, în general, în directia caderii stratelor (flancul nordic al anticlinalului); și el fiind fragmentat de vaile torentiale mai lungi din stanga Vaii Rumanestilor.

        Fig.1.  Harta unitatilor majore de relief  –  Georghilas A. (2006)

Interfluviul din dreapta Râului Targului, dinspre Bughea, exceptand sectorul suprapus Culmii Magura, este format din terase puternic deformate pana la Ciuha Teiului și terase care coboara în trepte în sectorul sudic. Acest inrefluviu principal, pe toata lungimea sa, coboara spre Valea Râului Targului printr-un abrupt neintrerupt.

Partea inalta a interfluviului din stanga Râului Targului, dinspre Argesel, este situata în afara limitelor teritoriului orasului. Acest interfluviu principal este decupat în interfluvii secundare de o serie de paraie. Ca urmare, interfluviul din stanga Râului Targului are un grad mei mare de complexitate datorita fragmentarii accentuate a reliefului și altitudinii absolute cu valori mult mai mari decat cel opus.       

Dealurile care inchid depresiunea subcarpatica Câmpulung Muscel sunt reprezentate prin cateva muncele, cum este Mataul, un anticlinal tectiform care imprima reliefului de pe flancul sudic, aspectul unei cueste inalte și care se continua spre vest cu Dealul Ciocanul care este tot un anticlinal.

3.3.  Componenta climatică

3.3.1. Temperatura aerului

Temperatura aerului reprezinta elementul meteorologic cel mai important  pentru orice areal. Aerul se incalzeste prin intermediul radiatiei solare și, în special, de la suprafata terestra, suprafata adiacenta fiind cea care influenteaza direct temperatura aerului.

În zona montana trasaturile climatice sunt o consecinta a acestui spațiu în cadrul grupei montane Fagaras, fapt ce incadreaza teritoriul studiat în sectorul de clima continentala. Temperaturile medii anuale sub 0s C sunt frecvente în etajul alpin și subalpin, pe varfurile cele mai inalte ale Masivului Iezer-Papusa.

În zona dealurilor și depresiunilor subcarpatice, temperatura medie anuala este de 8,2sC, iar în zonele mai inalte (Matau, Ciocanu, Groapa Oilor) inregistreaza temperaturi mai scazute.

În unii ani temperatura medie anuala scade sub 8sC, datorita deplasarii maselor de aer de pe rama muntoasa. În funcție de anotimp, mediile lunare ale temperaturii  prezinta variatii regionale. Anotimpul de iarna se caracterizeaza prin valori mici ale mediilor lunare, cuprinse intre   -8sC și -11,1sC în etajul alpin și intre -0,8sC și -3,5sC în etajul forestier cu altitudini mai mici de 1200 m.

Temperatura medie a lunii iulie este de 18,4sC. Particularitatile termice ale lunii iulie ofera conditii optime și favorabile dezvoltarii unor procese fizico-geografic. Invaziile de aer tropical sunt atenuate de bariera orografica ce o ofera Muntii Fagaras și anticlinalul Matau-Ciuha-Ciocanu. Temperaturile medii ale verii în sectorul alpin sunt cuprinse intre 7sC – 8sC, iar în sectorul subcarpatic și al dealurilor piemontane sunt de 17sC-20sC. Particularitatile termice ale lunii iulie ofera conditiile cele mai favorabile dezvoltarii unor procese fizico-geografice. Invaziile de aer cald tropical sunt atenuate de bariera orografica ce o ofera Muntii Fagaras și anticlinalul Matau-Ciuha- Ciocanu.

Media anotimpuala a primaverii  este cuprinsa intre -4sC în luna martie și 6sC în mai, în nord. În centru și sud temperaturile sunt cuprinse intre 1,2sC și 12sC, aceste diferentieri fiind date de etajarea climatului pe verticala.

În aceasta zona se intalnesc numeroase izoterme. Izoterma de 8sC patrunde pe vaile râurilor Bratia, Bughea, Râul Targului, Argesel, pana la latitudinea orasului Câmpulung și a comunei Bughea de Jos. În unii ani, temperatura medie anuala scade sub 8sC, datorita deplasarii maselor de aer de pe rama montana.

Izoterma de -3sC patrunde pe cursul râurilor principale, confirmand ca aliniamentul depresiunilor subcarpatice se prezinta ca un sector cu temperaturi blande.

Izoterma de -4sC delimiteaza climatul de dealuri subcarpatice de climatul de munte. Uneori se intalnesc și inversiuni de temperatura în unele sectoare de vale (Bughea, Bratia, Argesel), inconjurate de dealuri inalte (Candesti, Bughea de Jos, Godeni).

Temperatura aerului în luna iulie oscileaza în jurul izotermei de 18sC, trasata în sectorul median al Râului Targului.

La Câmpulung inversiunile de temperatura sunt mai frecvente în lunile de iarna, dar apar și în lunile de vara. Consecintele inversiunilor de temperatura constau aici în ceturi frecvente, amplitudini ridicate, producerea mai devreme a inghetului de sol, a brumelor timpurii de toamna și a celor tarzii. Odata cu constructia combinatului de ciment și materiale de constructie la Valea Mare – Pravat, la nord-est de Câmpulung, inversiunile de temperatura pot contribui la poluarea aerului, la conditiile unei aerari reduse, ducand la cresterea numarului zilelor cu ceata și la scaderea insolatiei.

Temperaturile extreme sunt necesare în aprecierea regimului termic din timpul verii sau iernii față de media anotimpuala. Astfel, la statia Câmpulung, cele mai ridicate temperaturi (36,5sC) s-au inregistrat în data de 29 iulie 1902, iar cele mai scazute (-31sC) în 24 ianuarie 1933. Diferentele intre maximele și minimele extreme sunt mari (66,5s C), ceea ce subliniaza caracterul climatului cu mari oscilatii termice. Amplitudinile termice ating valoarea de 18s C în zona Masivului Iezer, apoi cresc spre sud, inregistrand valori de 21,2s C, la Câmpulung și 24,3s C, la Pitesti.

Fig.  2. Regimul de temperatura a aerului la statiile Rucar, Câmpulung și Pitesti

3.3.2. Durata de strălucire a Soarelui

Media anuala a duratei efective de stralucire a soarelui este de 1653,1 ore, reprezentand 36% din durata posibila (4469,1 ore).

Regimul mediu anual prezinta un maxim mediu, în luna iulie (246,9 ore) și un minim mediu, în decembrie (40,8 ore). Cea mai mare durata de stralucire (1930,8 ore) s-a inregistrat în anul 1983, iar cea mai mica (1425,7 ore) în anul 1978.  Pe anotimpuri durata cea mai mare de stralucire este, vara (42% din totalul anual), primavara (26%), toamna (21%),  iarna (11%). În luna iulie se inregistreaza cele mai multe zile cu cer senin (26,7 zile), iar în luna decembrie, cele mai putine (11,9 zile).

Fig. 3.  Durata de stralucire a Soarelui la statia Câmpulung

3.3.3. Nebulozitatea

Se poate observa o crestere a nebulozitatii în raport cu altitudinea. La statia Câmpulung s-a inregistrat o nebulozitate medie anuala de 6,2 zecimi, iar în Iezer la peste 2000 m, nebulozitatea  este de 7 zecimi, ceea ce a dus la formarea norilor. Valorile nebulozitatii inregistrate la Câmpulung au variat intre 5,9 zecimi, în 1935 și la 8,6 zecimi, în 1941.

Numarul mediu anual al zilelor acoperite este de 160,9 zile (45%), al celor noroase este de 134,4 zile, iar al celor senine este de 69,7 zile.

3.3.4. Presiunea atmosferica

Presiunea atmosferica, datorita incalzirii inegale a diferitelor suprafete, prezinta o repartitie neuniforma. În cadrul zonei presiunea atmosferica este de 947 mb, scazand apoi odata cu altitudinea.

Intre presiunea atmosferica a lunii ianuarie și cea a lunii iulie exista diferente scazute: 947,6 mb în ianuarie și 946,3 mb în iulie. Diferitele șistemele  barice ce afecteaza zona, cât și variatiile diurne ale temperaturii aerului, determina oscilatii în mersul diurn al presiunii atmosferice. În 24 de ore, presiunea prezinta oscilatii cu un maxim principal intre orele 14,00-18,00 și un minim secundar intre orele 4,00-6,00.

3.3.5. Precipitatiile atmosferice

Precipitatiile atmosferice sunt parametrul climatic cu cea mai mare agresivitate asupra reliefului, comportand o serie de particularitati generale, în principal legate de circulatia maselor de aer, altitudine, configuratia reliefului și gradul de acoperire cu vegetatie. Precipitatiile prezinta o evolutie diferentiala de la o luna la alta, de la un anotimp la altul, reflectand frecventa și gradul de dezvoltare a șistemelor barice ce actioneaza regiunii și intensitatea proceselor termoconvective locale. Cantitatea de precipitatii, ce cade de-a lungul anului, favorizeaza și eroziunea fluviala activa. 

Precipitatiile atmosferice prezinta un mare interes practic, pentru ca, constituie o importanta sursa de umezire a solului, contribuind la alimentarea scurgerii râurilor, determinand în acelasi timp și intensificarea procesului de modelare a reliefului, prin eroziunea fluviala și a celei de versant. 

În zona montana cantitatea de precipitatii creste în nord și nord-vest, unde izohietele cu valori ridicate sunt dispuse aproape concentric în jurul varfului Iezer. În etajul forestier cantitatea medie anuala de precipitatii este de 800-1200 m, iar în etajul alpin și subalpin cantitatea de precipitatii este de 1200-1400 m. Cele mai mari cantitati de precipitatii cad la sfarsitul primaverii și inceputul verii (mai, iunie, iulie).

Daca în zona de contact munte-subcarpati, cele mai mari precipitatii medii lunare se inregistreaza în iunie. În zona montana, la altitudini de peste 1900 m, se inregistreaza doua maxime: unul iarna, în februarie cand predomina precipitatiile solide și altul vara, în iulie (145 mm).

Cele mai reduse cantitati de precipitatii cad în sezonul rece, pentru arealul cuprins intre 800-1700 m și toamna, pentru sectorul crio-nival.

Repartitia cantitatii anuale de precipitatii, în zona subcarpatica și piemontana, se caracterizeaza printr-o mare neuniformizare. Izohieta de800 mm trece prin partea centrala a Depresiunii Câmpulung. Media precipitatiilor pentru ultimii 65 de ani este de 730-760 mm, iar media precipitatiilor pe ultimii 20 de ani este de 803 mm. În timpul verii și inceputul toamnei convectia termica joaca un rol important în dezvoltarea norilor cumuliformi din care pot cadea precipitatii intense. Alunecarile de teren, uneori de proportii insemnate pe versantii cu inclinare mare a pantei și lipsiti de vegetatia corespunzatoare, sunt datorate excesului de precipitatii. Cantitatile anuale de precipitatii pe dealurile care inchid depresiunile subcarpatice (Ciocanu, Ciuha, Matau) sunt mai mari cu aproximativ 100 mm decat în vatra depresiunilor.

Cel mai mare numar de zile cu precipitatii se inregistreaza în luna mai (13,1 zile), scazand apoi spre sfarsitul verii și inceputul toamnei (6,5 zile, în septembrie). Cele mai mici cantitati de precipitatii au cazut în perioada în care au predominat invaziile de aer tropical cald și regimul anticiclonic.

Cantitatea maxima de precipitatii a fost inregistrata la Câmpulung (140,7mm), la 25 iunie 1937. 

Fig. 4 – Regimul mediu de precipitatii la statiile Rucar, Câmpulung și Pitesti

3.3.6. Umezeala aerului

Umezeala aerului prezinta un parametru climatic de valoare, determinand cantitatea de apa în stare de vapori pe care o contine atmosfera. Caracteristica umezelii aerului este data de valorile umezelii relative (masurata în procente, prezinta importanta deosebita în activarea fenomenelor de evapotranspiratie la plante, evaporarea apei din sol, formarea locala a norilor și cetei)  și umezelii absolute.

În zona montana umezeala relativa este de cca. 88%, în nord și nord-vest, scazand apoi la 79%, în subetajul muntilor mijlocii și mici din sudul bazinului montan. Valoarea cea mai mare se inregistreaza iarna (cu maxim în lunile decembrie – ianuarie), în etajul alpin, iar cea mai mica, vara, în etajul forestier al padurilor de foioase. Amplitudinea variatiilor anuale a umiditatii relative are valori de 16-20%, în sud și mult mai atenuante în nord și nord-vest.

Umiditatea absolut inregistreaza aceleasi valori regionale ca și umezeala relativa. Valoarea medie anuala este de 3,8 g/m³. Pe anotimpuri se prezinta astfel: vara, datorita cresterii cantitatii de vapori de apa printr-o evaporare accentuata, se inregistreaza o umiditate absolută ridicată (7,8 g/m³), iarna, valorile sunt mai mici (6 g/m³).

3.3.7. Regimul eolian

Vantul, care este cel mai dinamic element al climei, reflecta, pe fondul general al circulatiei maselor de aer,conditiile locale ale unitatii de relief. Relieful, prin particularitatile sale (altitudine, grad de fragmentare, orientarea culmilor și a vailor, etc.), este unul din elementele suprafetelor active care influenteaza acest parametru.

În zona montana domina vantul dinspre vest, care are o frecventa ridicată tot timpul anului (27%), urmat de cel dinspre sud – vest (17%)

La statia meteorologica Câmpulung s-a inregistrat o frecventa insemnata din nord (20,8%) în tot cursul anului. Frecventa vantului dinspre sectorul sudic creste usor catre sfarsitul toamnei, în cursul iernii și inceputul primaverii, devenind predominant în martie. Directiile dominante ale vantului la Câmpulung sunt cele de nord – vest (13,2%) și sud-vest (9,2%), scazand apoi de la 4,7% ( directia sudica) la 2,4% ( directia estica și vestica). Durata calmului atmosferic este de 55,8%, orasul fiind situat intr-o zona de adapost.

Viteza vantului depinde în mare masura de gradul de fragmentare al reliefului. În general, viteza vantului creste direct proportional cu altitudinea, depinzand și de conditiile locale de adapost.

În sectorul montan, cele mai ridicate viteze se inregistreaza primavara și la inceputul verii cand ating valori de 3 – 4 m/s, la vanturile de nord și nord-est. Toamna și la inceputul iernii vitezele sunt mai scazute 1,2 m/s.

În etajul alpin, la peste 2000 m, viteza vantului creste, atingand valori medii anuale de 7 m/s. Aici, atât vanturile ce bat dinspre nord-vest, cât și cele din sud, depasesc viteza de 8 m/s, în ianuarie și chiar 9 m/s, în februarie.

Cele mai scazute viteze sunt semnalate la vanturile care bat dinspre est și nord-est, la sfarsitul verii, în lunile iulie-august (5-6m/s).

Frecventa medie a anuala a vantului din directie nord-vest este de 18%, iar cel din directia de vest este de 13%. Vitezele medii anuale sunt de 2,3 m/s, pentru directia nord-vest și 1,8 m/s, penru directia vestica.

Vantul poate provoca spulberarea stratului intreg de zapada, iar temperaturile scazute din iarna fac ca un strat adanc în sol, în care se afla radacinile plantelor, sa inghete. Totodata, datorita spulberarii stratului de zapada, rezerva de apa provenită din topirea zapezilor, scade.

De asemenea, la suprafata, vantul produce evaporarea apei prin partile aeriene ale pomilor, care nefiind recuperata cu apa din sol, produce un dezechilibru în tesutul pomilor, fapt ce provoaca uscarea fiziologica.

Fig. 5 – Frecventa și viteza medie anuala a vantului la statia Câmpulung

Aceasta problema devine mai importanta cand fructele sunt aproape mature. Unele observatii arata ca sunt pagubitoare vanturile a caror tarie este reprezentata printr-o viteza mai mare de 10 m/s.

Furtunile se manifesta ca dezastruoase pentru plantatiile de pomi și arbori din zona, prin efectul mecanic ce-l au, indiferent de anotimpul în care se produc.

Pagubele pe care le produc furtunile pot sa duca la compromiterea recolței, la scoaterea totala a pomilor din pamant sau la ruperea acestora.

3.4. Hidrografia

 Apele reprezinta o resursa naturala regenerabila, vulnerabila și limitata, element indispensabil pentru viața și societate, materie prima pentru activitatile productive, sursa de energie și cale de transport, factor determinat în menținerea echilibrului ecologic.

Una dintre funcțiunile de baza ale apei, care constituie totodata și unul dintre elementele principale ale menținerii echilibrului natural al mediului, este funcțiunea de transport a diferitelor reziduuri și de dizolvare a unora dintre ele. 

3.4.1 Apele subterane

Apele subterane depind de raportul dintre rocile permeabile și cele impermeabile, ca și de succesiunea cutelor. Teritoriul orasului Câmpulung beneficiaza de surse importante de ape freatice sau de adancime, provenite din infiltrarea precipitatiilor, iar în mica masura pe cale subterana, din zona montana.

În Depresiunea Câmpulung Muscel, izvoarele care apar la contactul șisturilor cristaline cu calcarul au debit mare și caracter permanent.

La inceputul secolului XX, în punctul numit Toplita, la poalele Masivului Mateias, a fost captat un astfel izvor pentru alimentarea cu apa a orasului Câmpulung. Ulterior, dupa inceperea exploatarii industriale a calcarului, amenajarea perimetrului de protectie a apei freatice provenită de la izvorul Toplita, a devenit imposibila, fapt pentru care s-au cautat alte surse de alimentare cu apa potabila a orasului.

Conglomeratele miocene din zona Dealului Matau, situate peste stratele argiloase oligocene, au devenit roca magazin pentru apa freatica. Data fiind orientarea catre depresiune, acesta a starnit interesul pentru aprovizionarea orasului Câmpulung cu apa potabila. Apa acumulata în straturile de conglomerate intalnite pe culmea ce separa Valea Argeselului de Râul Targului, apare la suprafata sub forma izvoarelor cu debit perșistent, un astfel de izvor fiind captat în apropierea Manastirii Namaiesti.

Rocile oligocene, fiind bogate în sulf, au permis mineralizarea apelor freatice care apar sub forma izvoarelor minerale (sulfuroase, clorurate și sodice) cu excelente calitati terapeutice. Acestea se intalnesc pe teritoriul satelor Bughea de Sus, Candesti, Suslanesti, Câmpulung (cartierul Apa Sarata și în zona parcului fostelor bai Kretzulescu).

Apele sulfuroase, clorurate, sodice și hipotomice de la Bughea de Sus prezinta un potential terapeutic similar cu cel al apelor minerale din statiunea Bradet, de pe cursul superior al râului Valsan. Gradul de mineralizare este cuprins intre valorile de 1,45-1,84 g. Capacitatea acestui izvor consta din patru puturi colectoare, de mica adancime și o casa de pompe echipate cu o centrifuga care expediaza apa intr-un bazin aflat la35 m mai sus de instalatia de bai de la Bughea de Sus.  

3.4.2. Râurile

Râul Targului, are cel mai dezvoltat șistem hidrografic din intregul bazin hidrografic al Argesului. Are o suprafata de 1087 km² și o lungime de 697 km. Râul Targului își aduna principalii afluenti, cu directie de scurgere nord-sud: Argeselul, Bratia, Bughea. Vaile afluente secundare au o curgere perpendiculara pe cursurile principale, fie de la nord-vest la sud-est (Râusorul, Slanicul-afluentii Bratiei), fie de la nord-est la sud-vest (Draghiciul, Manastirea – afluentii Râului Targului; Mazgana – afluentul Argeselului). Ca lungime se detaseaza afluentii principali (Argesel-76 km, Bratia-53 km, Bughea-30 km), cursurile afluentilor secundari fiind mai reduse (Râusorul Bratiei-18 km, Slanicul-16 km, Bratioara-12 km, Mazgana-11 km, Huluba-11 km).

Râul Targului își are izvoarele sub varful Papusa (239 m), de la altitudinea de 2050 m, fiind format din torenti alpini, precum: Izvorul Calului, Izvorul Musuroaielor, Izvorul Rusca și Izvorul Dobriasului. Parasind caldarea glaciara a varfului Papusa, dreneaza pe dreapta caldarea glaciara a Iezerului în care se afla și lacul glaciar Iezer (cu o suprafata de 3750 m² și o inaltime de 5,1 m), prin intermediul parâului Batrana (cu o suprafata de 22 km² și o lungime de 7 km), care aduna apele de pe culmea Vacarea și cele de sub varful Iezerul Mic, Obarsia și Muchia Dancului – Portareasa. Tot din dreapta primeste Râusorul (cu suprafata de 40 km² și o lungime de 12 km).

Cele doua ramuri, Batrana în vest și Cuca în est, formeaza Valea Râului Targului, în punctul de confluenta numit „Intre vai”, la 935 m. Cu un traseu aproape rectiliniu, de la nord la sud, Râul Targului primeste afluenti mai mici din zona montana: Izvorul Lespezilor, Valea Rea, Valea Lunga, Valea Calausului, Valea Poienii, dupa care, în aval de Leresti, patrunde în depresiune, srabatand zona subcarpatica a Muscelelor Argesului și zona piemontana a Gruiurilor Argesului. Aici, caracteristica este mobilitatea mare a albiei râului care prezinta o eroziune liniara puternica. Acumularile locale de aluviuni duc la formarea insulelor și la despletiri de cursuri, mai ales spre aval. Pe parcursul acestui sector, primeste afluenti mai mici din stanga: Valea Romanestilor, Valea Poienarii, Valea Ruda, Valea Draghiciul, Manastirea, iar pe dreapta primeste afluenti mai importanti: Bughea și Bratia, care-și au obarsiile tot în Muntii Iezer.

Din dreapta primeste  râul Râusor pe care se afla Lacul de acumulare cu acelasi nume, finalizat în anul 1987.

Foto 9 – Lacul de acumulare Râusor

Râul Bughea (cu suprafata de 92 km² și lungimea de 30 km), izvoraste de pe rama sudica a Masivului Iezer, mai exact din Muntii Bold și Muntii Zanoaga (1658), avand doua izvoare principale ce dau nastere, Bughii și Bughitii, care se unesc dupa ce strabat unitatile de orogen carpatic, din nordul satului Bughea de Sus. Latimea albiei minore este de cca. 4m, iar a celei majore de cca.9m. Râul își ingusteaza valea la trecerea prin zona anticlinalului Ciocan-Ciuha. În punctul numit „La Stramtoare”, albia capata un prag, care, uneori bareaza complet albia. La formarea acestui prag, contribuie atât torentul noroios care vine dinspre Râul Fetii, cât și faptul ca acesta forteaza eroziunea laterala din stanga, lasand fara baza de sustinere peretele abrupt, care, din cand în cand se prabuseste oprind partial scurgerea apei.

Bratia (cu o suprafata de 368 km² și o lungime de 53 km) își are izvoarele pe versantul sudic al Muntilor Iezer, sub varful Carligele, intre culmile Papau, Obarsia, Cernatu și Colții Caprei, unde exista o mica caldare glaciara, la altitudini de 2100 m și aduna apele de pe partea de vest a Muchiei Danciului și versantul sud – vestic al Iezerului. În amonte de primirea primului sau afluent mai important, Bratioara (cu suprafata de 33 km² și lungimea de 12 km), la Candesti, paraseste regiunea montana constituita din șisturi cristaline și patrunde în zona depozitelor neogene, în depresiune, unde primeste din dreapta parâurile Navrapul (își are obarsia în zona dealurilor inalte, intre Persunaru, Ulmu, Piscul Popii, Piscul Lung) și Râusorul (care curge din Muntii Setu, Naparteanu, Jupaneasa, de la altitudini de 1700 m),  iar mai în aval, Slanicul.

Argeselul (suprafata de 242 km² și lungimea de 76 km)  este afluent pe stanga al Râului Targului. Își are izvoarele pe versantul sudic al Masivului Papusa (Culmea Gradisteanu), la cca.2020 m altitudine, trecand prin cele doua culmi aproape paralele, Piscul Ars și Gainatu Mare. Pana la Namaiesti, traverseaza zona cristalina fara sa primeasca nici un afluent important, valea prezentand pante puternice.

Foto 9 –  Râul Argesel

În aval de Namaiesti patrunde în zona subcarpatica, iar în aval de Vulturesti strabate zona piemontana a Gruiurilor Argesului. Afluentii sai mai importanti sunt: Mazgana (afluent pe stanga, pe care il primeste inainte de a parasi zona subcarpatica) și Huluba (afluent pe dreapta, pe care il primeste în zona piemontana). Din cauza infiltratiilor puternice în Pietrisurile de Candesti, în sectorul piemontan, Argeselul seaca, în anii deosebit de secetosi.

3.4.3. Particularitati hidrochimice

În bazinul Argesului sunt prezente doar ape carbonatate simple din grupa calciului în stare naturala, nepoluate în munti. Mineralizarea apelor, în regiunile carpatice, este destul de uniforma, variind intre 60-120 mg/l în etajul alpin,120-130 mg/l în etajul subalpin și 400-1000 mg/l în campie. Duritatea apelor are aceeasi variatie: sub 10 gg în munti și pana la 28-50 gg în sudul bazinului.

3.4.3. Debitele și scurgerile râurilor

În timpul anului, repartitia debitelor și a scurgerii râurilor este diferita. În zona inalta, dupa acumularea zapezii, timp de 5-6 luni, urmeaza o perioada a acestora (aprilie-august) peste care se suprapun ploile de la inceputul verii, cand debitele sunt ridicate.

Cele mai mari valori ale scurgerii se inregistreaza în luna mai: 17,1 m³/s/km², pe Râul Targului, la Câmpulung; 17,7 m³/s/km², pe Argesel,la Namaiesti.

Pentru Râul Targului, debitul mediu multianual creste progresiv de la 2,05 m³/s la Voina, la 4,22 m³/s la Apa Sarata. Se observa ca intre Voina și Apa Sarata, în timp ce bazinul se mareste de trei ori, debitul Râului Targului doar se dubleaza. La confluenta cu Râul Doamnei, debitul Râului Targului ajunge la 10 m³/s, prin aportul râului Bughea (0,664 m³/), Bratia (3,07 m³/s) și Argeselului (1,50 m³/s).

Debitele minime și maxime inregistrate au fost de 0,338 și 77,7 m³/s la Voina, 0,300 și 103 m³/s la Apa Sarata.

Iarna, scurgerea medie este redusa (15,5 – 15,6 m³/s/km²); primavara se inregistreaza valori mai mari ( 35,4 – 41,3 m³/s/km²); vara, valorile sunt de asemenea ridicate (28-31,7 m³/s/km²), datorita ploilor bogate din zona montana, iar toamna se observa o uniformizare a scurgerii medii (14,2 m³/s/km²).

Debitele maxime și scurgerea maxima se inregistreaza în perioada ploioasa la a anului, în regiunea subcarpatica, iar primavara, asociatia dintre topirea zapezilor și ploile intense provoaca viituri puternice.

Fig. 10. Valorile debitelor minime, medii și maxime anuale Ia statia Voinesti intre 1990 -2008

Scurgerea maxima, în regiunea de munte și piemontana prezinta valori cuprinse intre 16-24 m³/s/km². Scurgerea minima se formeaza vara, iar iarna, scurgerea râurilor este ceva mai redusa pentru zona montana, în etajul alpin inregistrand intre 8m³/s/km² și 10m³/s/km².

Durata medie cu îngheț este cuprinsa intre 30 zile-40 zile, în regiunile joase și intre 80-90 zile, în montana. Media ratei de formare a podului de gheata este în jur de 5-16 ianuarie, iar disparitia sa are loc sfarsitul lunii februarie.

Dezghetul cuprinde intreg bazinul Râului Targului în decurs de cateva zile, incalzirea cea mai rapida producandu-se în zona piemontana.

Pentru Argesel, la punctul hidrografic Namaiesti, intervalul mediu de îngheț este intre prima saptamana din decembrie și ultimele doua saptamani din februarie, iar intervalul mediu cu pod de gheata este cuprins intre a doua saptamana a lunii ianuarie și prima  jumatate a lunii februarie.

Acelasi interval mediu cu pod de gheata se inregistreaza la punctul hidrografic Berevoiesti, pe cursul râului Bratia, precum și în zona de confluenta a Râului Targului cu Râul Doamnei. La punctul hidrografic Apa Sarata, pe Râul Targului, intervalul cu pod de gheata se incadreaza în a doua saptamana a lunii ianuarie și prima saptamana a lunii februarie.

3.5. Componenta biopedogeografică

3.5.1. Vegetatia

            Covorul vegetal este un reflex fidel al climei, reliefului și invelisului de sol. Principalele trasaturi ale invelisului vegetal sunt în funcție de variatia caldurii și umiditatii, de latitudine, longitudine și altitudine.

Conditiile climatice favorabile, cu veri calduroase și precipitatii abundente, prezenta redusa a ingheturilor tarzii, cât și a vanturilor cu caracter moderat, determina un microclimat favorabil pentru dezvoltarea unei vegetatii bogate

Astfel, padurea, care odinioara acoperea intreg teritoriul în discutie, s-a restrans treptat, locul ei fiind luat de vetrele asezarilor – în continua expansiune -, de pasuni și culturi – indeosebi pomicole. Astazi padurea apare pe arii restranse, mai ales în cadrul versantilor abrupti (din cadrul defileului de la Apa Sarata, în primul rand). Dintre arbusti se intalneste paducelul, socul negru, macesul etc..

            În sectorul de defileu și în aval de acesta, pe Râul Targului se mai pastreaza zavoaiele, în care specia dominanta este aninul negru, la care se adauga aninul alb și salcia plesnitoare.

Foto 10. Defrisarea padurilor pentru a face loc pasunilor și culturilor

            În cadrul pajistilor naturale secundare aparute prin inlocuirea vegetatiei forestiere, cea mai mare raspandire o au specii ca: iarba vantului și paiusul rosu; la acestea se adauga speciile insotitoare, precum și tufarisuri de catina, maces, porumbar, lemn cainesc.

Se mai intalnesc în aceasta zona și fag (Fagus silvatica), carpen (Carpinus betulus), mesteacan (Betula verrucosa), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), alunul (Corylus avellana), plop, cires, mesteacan.

Subetajul padurilor de fag ocupa Dealul Ciocanu și Dealul Plesa, precum și bazinul mijlociu al Bratiei, la peste 500m altitudine în care se mai gasesc exemplare de platan de munte (Acbie arer pseudoplatanus), mesteacan (Betula verucosa), alun (Corylus avellana).

Subetajul padurilor de gorun (Quercus petraea) apar pe suprafete mai mari în zona podurilor interfluviale Bratia-Râul Targului și Argesel – Râul Targului, la altitudini de peste 350-400m, de obicei în amestec cu carpenul, corn (Cornus mas), alun (Corylus avellana), iar mai jos cu stejar (Quercus robur), ulm (Ulmus foliacea), carpen (Carpinus betulus), tei alb (Tilia tomentosa).

Foto 11 –  Maces (Rosa Canina)

Vegetatia padurilor colinare secundare ocupa suprafete insemnate pe interfluviile principale, secundare și pe terasele principalelor vai. Aceste suprafete au fost acoperite în trecut cu paduri sau zavoaie. Vegetatia pajistilor secundare inglobeaza o compoziție floristica variata: graminee, trifoi alb, trifoi rosu, patlagina, cicoare, ciubotica cucului, traista ciobanului, iarba rosie, osul iepurelui etc. Un rol principal în raspandirea acestei vegetatii il are omul, care, prin cultivarea terenului și prin plantarea de livezi, modifica atât compoziția floristica, cât și arealul pe care-l ocupa aceasta vegetatie.

Vegetatia azonala. În lungul Râului Targului și a afluentilor sai importanti se gasesc zavoaie cu o vegetatie lemnoasa de esenta moale, format din salcete, plopisuri, catinisuri și aninisuri, dintre care, cea mai mare raspandire o are aninul (Alnus nigra). Zavoaiele se gasesc pe soluri aluviale în diferite stadii de dezvoltare, cu textura usoara, nîșipoasa sau cu textura mai grea, lutoasa. În zavoaie, varsta vegetatiei lemnoase este diferita, de la lastarisuri pana la copaci cu varsta mai mare. Pe locurile umede creste o vegetatie formata din: rogoz, piciorul cocosului, coada calului, izma broastei etc., iar în luncile mlastinoase, papura.

La altitudini de peste 1000 m se intalneste complex de pajisti și tufarisuri alpine și complex de pajisti, raristi și tufarisuri subalpine.  

Fig. 6 Harta vegetatiei  – Gheorghilas A. (2006)

3.5.2.  Fauna

Golul alpin conserva animalele rare, precum capra neagra (Rupicapra rupicapra) intalnita pe crestele inalte ale Muntilor Fagaras și Piatra Craiului, precum și în caldarile glaciare, fiind nevoita sa coboare iarna pentru adapost și hrana în zona jneapanului și la limita superioara a padurii. Pasarile sunt rare: vulturul plesuv brun (Aegzpius montana), cinteza alpina (Montifringilla nivalis), brumarita alpina (Prunella collaris), brumarita subalpina (Prunella subalpinus), soparla de munte (Lacerta vivipara) și vipera comuna (Vipera berus), alaturi de o multime de fluturi vii colorati, completeaza decorul covorului alpin.

În zona forestiera se intalnesc o multime de specii valoroase din punct de vedere cinegetic: cerbul (Cervus elapus), caprioara (Capreolus capreolus), rasul (Lynx lynx), ursul (Ursus arctos), jderul (Mustelamartes), pîșica salbatica (Felix silvestris), lupul (Canis lupus), mistretul (Sus scrofa), bursucul (Meles meles). La acestea se adauga numeroase pasari și insecte: stancuta, cotofana, grâurele, mierla, ciocanitoarea, gaita, pitigoiul, vrabia, cucul, uliul gainilor, eretele, bufnita și huhurezul. Se mai intalnesc și pasari pe cale de disparitie: prepelita (Conturix conturix),  unele rozatoare precum: popandaul (Cetellus cetellus), iepurele (Lepus europaeus), dihorul (Putoris putoris), veverite, soareci de padure.

În stancile din golul alpin se intalneste capra neagra (Rupicapra rupicapra), introdus în zona prin colonizare. 

Pe lacurile de acumulare apar în numar mare pasari de balta: rata salbatica (Anas platyrhyncha), gasca cenusie (Anser anser), barza (Ciconia ciconia). Alte pasari intalnite în regiune sunt grâurul, pitigoiul mare, pitigoiul de livada, sturzul de iarna sau cocosarul, prepelita. Pe timpul iernii coboara spre aceasta zona o serie de specii, cum ar fi sorecarul, ciocanitoarea neagra, fluierasul de munte, codrusul de munte. În acest fel se realizeaza un schimb permanent intre speciile montane, subcarpatice și de campie. Dintre taratoare se intalneste sarpele de padure, vipera comuna, gusterul, soparla vivipara și salamandra.

În apele de munte fauna piscicola este reprezentata de pastravul (Salmo trutta fario), lipanul (Thymallus thimallus), mreana de munte (Barbus meridionalis petevy), aspretele (Romanicthys valsanicul), scobarul (Chondrostoma nasus), nîșiparita (Sabanejevria romanica), zglavocul (Cottus globio). Apele de deal sunt populate cu clean (Leuciscus cepharus) și mreana, iar cele de ses sunt populate cu crap (Cyprinus carpio).

             Foto 12 – Vulpea rosie                               Foto 13 – Veverita

Foto 14 – Capra neagra Foto 15 – Brumarita de stanca

Foto 16 – Pastravul indigen

            3.5.3. Solurile

„Solul este un șistem natural complex, polidispers, heterogen și poros, situat la suprafata crustei terestre, rezulta prin interactiunea acesteia cu aerul (atmosfera), apa (hidrosfera) și organismele (biosfera)” – (Seclaman M., Florea N., 2005).

Diversitatea mare a formelor și unitatilor de relief, structura litologica, clima și vegetatia, au avut o mare influență în formarea și repartitia geografica a solurilor. Astfel ca, în aceasta zona invelisul de sol este bine dezvoltat și variat, el constituind o resursa foarte importanta de care este legata vegetatia spontana, dezvoltarea agriculturii și nu numai. Factorii care au un rol în constituirea sa sunt denumiti factori pedogenetici și sunt urmatorii: geologia, relieful, vegetatia, clima, apa.

Influența directa a reliefului se materializeaza prin participarea acestuia la formarea scoartei de alterare, sub aspectul alcatuirii glanulometrice al grosimii și al stabilitatii acestuia. Cât despre vegetatie, aceasta influenteaza în primul rand, prin modul în care sunt disribuite spatial resturile organice prin cantitatea și calitatea materialelor organice ce se depun anual la suprafata și prin modul de tansformare al acesteia de catre microorganisme.

În urma actiunii apelor, în lungul paraielor, râurilor și pe langa izvoare, ca urmare a unei umectari puternice, se creeaza conditii propice pentru formarea solurilor gleizate.

Prin poziția sa la suprafata litosferei, invelisul edafic nu influenteaza declansarea proceselor de degradare, el fiind de fapt cel mai afectat de manifestarea acestora.

Diversitatea conditiilor pedogenetice din arealul studiat a generat aspectul destul de mozaicat al invelisului edafic.

Solul, ca factor al mediului, constituie una din resursele naturale importante pentru invelisul biotic și pentru existenta umana. Diversitatea factorilor fizico-geografici (relief, litologie, clima, vegetatie) au determinat o varietate bogata a tipurilor de sol în aceasta zona.

Cea de-a doua grupa majora de soluri, apartine solurilor cambice, care sunt prezente sub padurile de molid, sub padurile de amestec fag și molid, dar și sub pajistile secundare.Ca tipuri de sol cuprinde: solurile brun-acide, brune feriiluviale și litosolurile. Arealul raspandirii lor corespunde, în general, cu versantii de est și de vest ai Vaii Râului Targului, în aval de confluenta Vaii Cuca și Batrana. Aceste soluri sunt reprezentative în cea mai mare parte bazinului montan, la altitudini de peste 1200-1400 m, iar din punct de vedere climatic, în acest areal, temperatura medie anuala mici, cca. 6sC și precipitatii bogate, 900-1000 mm.

În zona subcarpatica, cambisolurile ocupa suprafete extinse pe gresiile și conglomeratele paleogene, bogate în elemente bazice, în special acolo unde precipitatiile mai bogate favorizeaza o puternica spalare a coloizilor. Pe gresii și argile, sau pe depozite de terasa, sub padurile de stejar și fag, în conditiile unui regim de precipitatii cu valori cuprinse intre 600-800 mm anual, se formeaza solurile brune eu-mezobazice. Pe flisul paleogen, dar și pe culmile sinclinalelor oligocene, sub padurile de fag sau de fag în amestec cu rasinoase, apar solurile brun-acide. La mozaicarea puternica a invelisului pedogenetic contribuie redzinele și pseudorendzinele, dezvoltate pe depozite marnoase și argiloase cu noduli calcarosi.

Pseudorendzinele prezinta un orizont A negricios-cenusiu, sub care se poate gasi un orizont B, în funcție de stadiul de evolutie, avand o cantitate mare de humus, fiind astfel mai fertile și favorabile pentru cultivarea plantelor leguminoase și a pomilor fructiferi (pruni și meri). Se intalnesc în bazinul mijlociu al Argeselului, pe versantii estici și vestici ai Dealului Masau și ai Culmii Groapa Oii.

Rendzinele sunt favorabile pentru agricultura în general, dar și pentru pomi fructiferi (pruni). Se intalnesc în zona muscelelor dintre Bughea și Bratia, precum și intre Râul Targului și Argesel, în zona Dealului Matau.

În zona piemontana, solurile apartin clasei argiloiluviale. Pe terasele și pe podurile interfluviale sunt prezente soluri brune, de la slab luvice, la luvisoluri albice.

Solurile intrazonale se datoreaza prezentei conditiilor locale specifice, dar și fragmentarii accentuate a reliefului sau a interventiei antropice. Solurile aluvionare de lunca se gasesc în luncile celor doua râuri unde s-au format și continua sa se formeze depozite aluviale. Acestea sunt intotdeauna umede, avand tendinta de a se apropia, prin tipul genetic, de tipul de sol caracteristic unei regiuni umede.

Pe versantii inclinati și puternic erodati, apar regosolurile, folosite pentru pajisti sau plantatii. Regosolurile, prezente în zona muscelelor dintre Râul Targului și Bratia, reclama masuri speciale de fertilizare și impotriva eroziuni

Fig. 7 – Harta solurilor –  Gheorghilas A. (2006)

CAPITOLUL IV

Populația și așezările

4.1. Evoluția numerică a populației

Populația reprezintă totalitatea indivizilor care trăiesc pe un anumit teritoriu sau areal, considerați în ansamblu,indiferent de caracteristicile sau particularitățiile acestora legate de rasă,etnie,gen sau vârstă.

Dinamica populației se definește prin modificările ce se produc în timp, în numărul, structura și răspândirea spațială a populației ca urmare a nașterilor, deceselor, imigrărilor sau emigrărilor. Numărul total alpopulației constituie rezultatul a două componente majore: mișcarea naturală (evoluția în timp a nașterilor și deceselor) și mișcarea migratorie.

Referitor la dinamica populației orașului Câmpulung Muscel, aceasta a înregistrat o creștere: dacă în anul 1956 populația totală a municipiului era de 18.880, în anul 1989 s-au înregistrat 42.000 locuitori pentru ca la 7 ianuarie 1992 numărul total al locuitorilor orașului să fie de 44.125.

În perioada 1992-2002 s-a înregistrat o scădere astfel în urma recensământului din 18 martie 2002 populația totală a municipiului Câmpulung să fie de 38.209 locuitori. Din 2002 până în 2011, din cauza lipsei locurilor de muncă, a intervenit migrația locuitorilor către orașele mai dezvoltate sau către alte state, ce a dus la o scădere majoră a populației ajungând la cifra de 30025 locuitori.

Fig.8. Dinamica populației

4.2. Mișcarea naturală

Natalitatea reprezintă frecvența sau intensitatea nașterilor în interiorul unei populații. Se măsoară prin rata natalității, un indicator calculat prin raportarea numărului total de născuți vii la populația medie exprimat în promile (‰).

Fiind un fenomen complex, în același timp biologic și social, factorii care permit explicarea acestor variații ale natalității sunt numeroși, legați intre ei și uneori imposibil de separat.În ansamblu aceștia sunt:economici, politici, socio-culturali (statutul femeii în societate, religia, vârsta populației).

Natalitatea la începutul secolului era ridicată, înregistrând un flux de creștere până în anul 1989 (16,9‰-1956; 19,1‰-1966; 21,1‰-1976;26‰ -1989). Perioada 1989-2002 se caracterizează printr-o creștere extrem de mică, aceasta ca urmare a încetării politicii de interzicere a avorturilor, a încheierii celor 45 ani de comunism,în același timp apariția posibilității cuplului de a decide numărul copiilor pe care dorec să-i aibă.

Frecvența nașterilor este ca urmare a fertilității populației, ce se exprimă prin numărul de copii ce revin unei femei de vârstă fertilă (15-49 ani). Remarcăm faptul că nivelul maxim al fertilității revine grupei de 20-24 ani, în schimb apar scăderi progresiv de la vârstă de peste 30 ani (conform datelor statistice furnizate de Primăria Municipiulul Câmpulung Muscel).

Mortalitatea reflectă totalitatea deceselor ce se produc în cadrul unei populații. Se exprimă prin rata mortalității, un indicator demografic reprezentând un raport între numărul total de decedați și populația medie a anului, redat în promile (‰).

Factorii care influențează mortalitatea sunt destul de deficil de apreciat, aceștia variind în timp și spațiu, importanți fiind cei socio-economici (nivelul general de dezvoltare economică, șistemul de îngrijire medicală, nivelul general de instruire a populației-adoptarea unui anumit mod de viață:dietă, limitarea consumului de alcool, renunțarea la tutun; structura pe grupe de vârste și sexe). Factorii genetici sau ecologici au un efect limitat.

După anul 1948 în Municipiul Câmpulung mortalitatea a înregistrat o tendință rapidă de scădere, scădere atribuită unor factori printre care cel mai important ar fi îmbunătățirea așistenței sanitare.Dacă după anul 1964 așistăm la o ușoară creștere datorată în mare măsură de modificarea structurii populației pe grupe de vârste (adică de îmbătrânire demografică a populației ) după anul 1989 evoluția mortalității generale se caracterizează printr-o variație mai mult sau mai puțin accentuată de la o persoană la alta.

Mortalitatea infantilă reflectă totalitatea deceselor infantile produse în cadrul unei populații.Pentru a arăta frecvența sau intensitatea acesteia este folosită rata mortalității infantile, un indicator ce exprimă numărul total de decese în primul an de viață la 1000 nou născuți în același an redat în promile (‰).

Mărimea și deosebirile înregistrate în timp depind de factori precum:nivelul general de instrucție al mamelor, educația sanitară, eficacitatea șistemului medical de pediatrie, de aceea, ac easta a variat de la an la an.

Examinând rata natalității și mortalității populației, ne punem întrebarea:”Care este rezultatul dintre viață și moarte”? Răspunsul la această întrebare poate fi dat de sporul natural.

4.3. Mișcarea migratorie

Presupune plecarea și venirea individuală sau pe grupe de oameni, pe distanțe diferite, cu și fără schimbarea de domiciliu și de locuință. Ea este selectivă sub raportul unor caracteristici cum sunt:gradul de instruire, sexul, profesia, etc și generează consecințe și implicații atât pentru populația imigrantă cât și pentru cea emigrantă.

În ultimi ani o parte însemnată din populația orașului Câmpulung a plecat spre orașe mai mari: est vorba de tineri care urmează studii superioare în marile orașe. Aproximativ 80 % dintre aceștia rămân în centrele universitare, aceasta pricinuind municipiului o însemnată pierdere atât din punct de vedere demografic cât și intelectual.

Deplasările zilnice au antrenat un număr de persoane din ce în ce mai mare în ultimele decenii, când ritmul de dezoltare a industriei a atins cele mai pronunțate intensități. Amploarea acestora a fost favorizată de modernizarea căilor de comunicații și sporirea mijloacelor de transport.După 1989 s-a observat o scădere a numărlui navetiștilor ace se deplasau pentru muncă datorită reducerii număruluide salariați ai unor inteprinderi și trecerea lor în șomaj (în special cei din mediul rural).Deasemenea la aceste deplasări participă și elevii și tinerii din mediul rural învecinat îndreptându-se astfel, spre Câmpulung unde sunt instituțiile de formare profesională. Analizând acest aspect rezultă că numărul celor care participă la aceste deplasări este mare, respectiv 15% din care 40% sunt cuprinși în categoria 14-24 ani.

Deplasările sezoniere antrenează un număr mai redus de persoane dar spre deosebire de cele zilnice ele au o serie mai extinsă, deplasările făcându-se uneori la distrnțe mai mari, cele mai numeroase fiind cele pentru agricultură și agrement.

4.4. Distribuția spațială a populației

Răspândirea geografică a populației și intensitatea populării sunt influențate de anumiți factori:

– Factorii naturali au un rol deosebit la locuirea teritoriului și permanența populației prin gradul de favorabilitate a condițiilor de mdiu (relieful prin fizionomie, grad de accesibilitate, altitudine);

– Factori istorici considerați mult mai importanți decât factorii naturali în explicarea valorilor densității populației;

– Factorii demografici (dinamismul geografic trebuie luat în considerare pentru a înțelege formarea densității actuale);

– Factorii economici (resurse minerale și energetice ),atracția generată de aceste resurse nu poate fi considerată un element de referință, mai important decât statutul economic al zonei în care acestea au fost descoperite.

Noțiunea de așezare urbană este legată în mod necondiționat de un anumit grad de concentrare a populației care se exprimă curent prin densitatea generală a populației.

Valorile densității populației sunt influențate de:caracteristicile topografice, tipurile de mediu, mărimea așezării și suprafeței luate în considerare.Cel mai important aspect în definirea corectă a densităților este de a aprecia teritoriul la care raportăm numărul populației. În anul 1996 densitatea populației era de 1242,49 loc/km², în anul 2004 1685,86 loc/km². Cele mai ridicate valori ale densității populației se întâlnesc în cartierele Vișoi, Grui și Centru.

CAPITOLUL V

Economia

5.1 Agricultura

Este o ramură economică cu îndelungată tradiție. Condițiile naturale dar și vecinătatea muntelui au determinat în mare măsură specificul ocupațiilor agricole orientate pe creșterea animalelor și pe unele culturi.

Dacă până în secolul al XVI-lea în Țara Românească pădurile și pășunile, respectiv păstoritul și creșterea animalelor aveau o pondere mare, ceea ce explică și densitatea populației din regiunea dealurilor și muntelui față de raritatea acesteia la câmpie, economia sectorului animalier era cel puțin la egalitate în viața economică a Câmpulungului cu sectorul vegetal agricol.

Începuturile urbane ale așezării și categoria sa de oraș-obște, în care populația se ocupă în mod deosebit cu creșterea vitelor, a imprimat o viață semiagrară alături de îndeletnicirile meșteșugărești.Creșterea vitelor și a oilor era o importantă activitate economică locală, munții și plaiurile fiind „propietatea orășenilor câmpulungeni de la moși strămoși”.Modul de oraganizare a vetrei orașului se caracterizează prin locuințe despărțite de curți mari, favorabile creșterii și adăpostirii animalelor, orășenii ocupându-se și cu, cultura plantelor, dar pe areale mai restrânse.

Limitele geografice ale orașului se întind mult peste perimetrul construibil spre vest și est, depresiunea fiind mărginită de pantele dealurilor Grui, Flămânda, Crețișoara. Astfel perioada 1918-1947 pe coastele și pe culmile dealurilor au apărut livezi de pomi fructiferi (măr, prun, păr) și terenuri destinate culturilor agricole ( cartof, porumb). Locuitorii de la periferie se ocupau și cu, creșterea animalelor (ovine, porcine, cabaline, bovine) dar și cu, cultivarea legumelor și a zarzavaturilor.

În perioada comunistă o trăsătură distinctivă de dezvoltare economică și socială a orașului o reprezintă dezvoltartea și modernizarea agriculturi, acesteia acordându-i-se o importanță deosebită. Ponderea principală în cadrul suprafeței agricole o au livezile și pepinierele pomicole, pășunile naturale și fânețe, ultimile favorizând creșterea animalelor.În perimetrul locuințelor se mai practică la nivel restrâns legumicultura, viticultura, pomicultura și creșterea animalelor.în prezent este reprezentată de zootehnie și pomicultură.

În limitele administrativ-teritoriale, suprafața agricolă totală este de 2 288 ha teren, dintre care 2 239 ha-propietate privată și 49 ha –propietate de stat.Categoriile de folosință principale sunt: arabil 258 ha, păsuni 916 ha, fânețe 388 ha, livezi și 51 ha, alte suprafețe reprezentând 848 ha (conform datelor statistice).

Salariații care lucrează în agricultura de stat s-au redus numeric, după anul 1989, ca urmare a împropietăririi cât și datorită salariilor foarte mici, ajungând în prezent la 150 persoane.

5.2. Activitățile industriale

Prima unitate cu aspect industrial menționată în Monografia istorică a Câmpulungului Muscel, editată în 1943, având ca autor pe preotul I.Răuțescu, este “Moara făcătătoare de hârtie”, înființată de Matei Basarab în acest oraș. Nu sunt date de identificare a numărului de angajați și a producției. Același autor, în aceeași lucrare, arată că această fabrică a fost construită în perioada 1644-1646, iar hârtia produsă se utiliza la tipărirea cărților, a înscrisurilor unor acte de către logofeții din sate și orașe.Mult mai târziu, în 1888, se înființează, în partea de nord a orașului o nouă fabrică de hârtie, propietarii acesteia fiind L.V.Socec, P.Ioanid și I.Ioanid.În anul 1890, fabrica a intrat în posesia lui Ștefan Ioanid. Acesta contribuie la dezvoltarea sa, instalând și o secție de fabricare a celulozei. Fabrica număra 250 de angajați. Aceasta funcționeză până în 1932, după care a fost lichidată.

Ca instituții primare industriale sunt socotite și morile, privele, dârstele, fabricile de piei, povernele de țuică, fabrica de salam (preparate din carne), fabrica de var alb și ipsos, fabrica de prelucrat postav țărănesc, de limonadă și apă gazoasă, tăbăcăria, fabrica de lumânări și tuburi de ciment, tipografia etc.

În prezent Câmpulungul prezintă două platforme industriale:

Platforma industrială situată în nord-vestul orașului, unde iși are activitatea HOLCIM (ROMÂNIA) S.A. CIMENT CÂMPULUNG situat în perimetrul industrial al orașului, la o distanță de cca.170 km nord-vest față de București, la 7 km de Câmpulung, la intersecția dintre drumurile Câmpulung Brașov și Câmpulung-Târgoviște, la poalele Muntelui Mateiaș; U.F.E.T. (Unitatea Forestieră), unități ale industriei alimentare. Tot în această regiune a existat până în anul 2004 și respectiv 2001 S.C. ARO S.A. și S.C.GRULLEN S.A. când au dat faliment (societăți ce reprezentau industria constructoare de mașini și industria chimică);

Foto.„17. Fabrica de ciment Holcim S.A.

Platforma industrială situată în sud-estul localității fiind reprezentată de unități anexe ale S.C ARO S.A (exemplu-Fabrica de scaune), MOBCIM (Unitate de Mobilă), o fabrică de bolțari, auto-service-uri, unități ale industriei miniere.

Foto.18. Fosta Platforma ARO Foto19. Platforma ARO dupa desființare

Pe raza orașului Câmpulung apar și intreprinderi mici și mijlocii care au obținut rezultate pe ramuri de activitate:

-industria extractivă a produselor primare și energetice reprezentată de societăți care au ca obiect de activitate prelucrarea maselor palsitce sau producția materialelor de construcții (cărămidă);

-industria ușoară și alimentară;

-industria construcțiilor de mașini (exemplu: ORIZONT S.A. -societatea cu obiect de activitate producția de accesorii auto și confecții metalice).

5.3. Caile de comunicație și transporturile

Municipiul Câmpulung Muscel este traversat de 8 drumuri publice: DN 73 ce leaga orasul de Pitesti și Brasov, DN 73c din directia Ramnicu Valcea – Curtea de Arges, DJ 734 din directia Leresti, cabana Voina, DC 13 din directia Bughea, DC 15 din directia Albesti, DC 35 din directia Bilcesti, DC 36 din directia Matau, DC 42 din directia Poenari.

Aceste drumuri au diferite grade de importanta pentru circulatia spre și dinspre Câmpulung: DC 13, DC 15, DC 35, DC 36 au importanta relativ redusa (în afara colectarii unei parti de forta de munca, pentru celelalte momente de trafic, influența este nesemnificativa). DC 73 c are o influență mare pentru traficul din momentul deplasarii la munca în timpul diminetii, pentru traficul de week-end și pentru traficul de tranzit dinspre Curtea de Arges.

DJ 34 are o influență mai importanta din punct de vedere al colectarii fortei de munca și a traficului de week-end.

DN 73 are cea mai mare influență asupra traficului și circulatiei în Câmpulung din toate punctele de vedere: din directia Pitesti și Brasov se colecteaza cea mai mare parte a navetistilor; pe aceleasi directii, traficul de tranzit are valorile cele mai importante, iar directia Brasov reprezinta cea mai atractiva perspectiva turistica.

Spre zona centrala se concentreaza cele 4 itinerarii importante dinspre Pitesti, Brasov, Curtea de Arges și Leresti, importante mai ales pentru deplasarea locuitorilor la locul de munca, insa și pentru faptul ca ajuta la stabilirea de relatii interzonale ale traficului local și industrial. În general, reteaua stradala este lipsita de amenajari corespunzatoare ale intersectiilor majore, acestea fiind în totalitate nesemaforizate.

La 1 iulie 1887 s-a dat în funcțiune calea ferată Golești-Câmpulung, fapt care a marcat drastic transportul cu carele al materialului lemnos din zonă, a cerealelor, al fructelor, varul din Valea Mare sau de la Mateiaș era vândut și transportat în diverse părți ale țării.Pentru necesitățile economice ale Combinatului de Materiale de Construcție (azi HOLCIM) de la Câmpulung dat în exploatare în anul 1972 s-au construit 14 km de cale ferată și 7 km de cale rutieră.Orașul Câmpulung este principalul centru de gravitație al transporturilor din nordul județului.

Târziu apare transăportul rutier care împreună cu CFR satisface cererea crescândă a transportului de călători și mărfuri ce se dezvoltă de la o etapă la alta.Un mare volum îl ocupă transportul cimentului, al autoturismelor „ARO”, a lemnului și a altor materiale de construcții fabricate în zonă. Calea transcarpatică de la extremitatea estică a Masivului Făgăraș prin Culoarul Rucăr-bram a constituit cel mai frecvent loc de trecere (al oierilor, mocanilor și a negustorilor de sare, lemn, cereale, frcute) dintre provinciile nord și sud- carpatice, ceea ce a imprimat acestui drum și totodată orașului Câmpulung situat în apropiere importante funcții strategice și comerciale.

Odată cu dezvoltarea economică a orașului are loc și dezvoltarea modernizarea căilor de comunicație.Tot mai ulte drumuri vor iasfaltate și iluminate public, cum este drumul modernizat pitești-Câmpulung ce merge paralel cu Valea râului Târgului și cu calea ferată Pitești-Câmpulung, drumurile ce duc spre comunele suburbane:Lerești, Valea Mare și Schitu Golești.Însuși orașul se întinde 5 km de-a lungul șoselei naționale Pitești-Brașov fiind brăzdat de 3 artere de circulație paralele.

În anul 1972 s-a dat în folosință autogara din partea de nord a orașului, local proiectat și construit în scopul modernizării condițiilor de trasnport al călătoriilor, fiind deschise trasee de trasnport de principalele rute din zona Muscelului, Argeșului, Dâmboviței, brașovului, Râmnicu-Vâlcea, București. Transportul călătorilor în afara orașului spre alte orașe ale țării este asigurat de autobuze de stat cât și de firme particulare :Lucky Tour, Montana S.A. , Moldotrans.

Telecomunicațiile constituie un sector extrem de important al trasnporturilor speciale, în prezent, când volumul informațional este foarte mare, când evenimentele se succed cu repeziciune.Este bine cunoscut că serviciile poștal în trecutul îndepărtat al tuturor localităților erâu efectuate cu ajutorul trăsurilor poștale care erâu trase de cai.

La 1 ianuarie 1860 s-a înființat la Câmpulung telegraful după cum rezultă dintr-o însemnare făcutăde un aghiazmatar de la Biserica Sfântul Ilie, târziu după câțiva ani instalându-se telefonul.

Anul 1997 aduce o nouă tehnologie informatică la Câmpulung, o centrală digitală tip „Goldstar”, iar în anul 2000 se instalează centrala tip „Ericsson” care însumează peste 20000 linii telefonice depășind 45 km.

Transporturile urbane cuprind mijloace de trasnport pentru deplasarea călătorilor pe teritoriul orașului:autobuze. Alături de trasnportul uraban de stat, după 1989 a apărut și s-a dezvoltat un trasnport urban privatizat de autoturisme maxi-taxi și taximatre desfășurându-se îndeosebi pe axa nord-sud.

Transportuile prin conducte a avut o creștere destul de lentă între 1980-1990 s-a înregistrat o creștere destul de lentă a lungimii rețelei de distribuție a apei potabile ajungând în anul 1990 la 93,9 km, iar cea de canalizare însuma 68,7 km.Cea mai amre parte a apelor uzate industrial sunt evacuate în canalizarea orășenească și epurate în stția de epurare Câmpulung situată în afara orașului.O altă stație de epurare a apei este cea de la Apa Sărată situată în aval de oraș.În anul 1990 lungimea rețelei de conducte de gaze naturale era de doar 1 km.

5.4. Turismul

Reputația de oraș turistic și climateric (declarat la 10 feb.1925) căpătată de orașul Câmpulung de-a lungul anilor se datora nu numai pozției sale geografice și condițiilor climatice favorabile, ci mai ales prezenței masivelor muntoase din apropiere (Iezer-Păpușa,Piatra-craiului) a căror frumusețe și farme au constituit dintotdeauna o puternică atracție pentru turiști.La dezvoltarea turismului o contribuție a avut-o și agroturismul, doua comune fiind declarate zone turistice (Rucăr și Lerești).

Analizând critic situația turismului se constată de pe o parte capacitățile reduse de cazare comparativ cu potențialul existent, lipsa unui confort apreciabil și un grad extrem de mic privind ocuparea locurilor în hoteluri.Pe teritoriul orașului Câmpulung se găsesc 2 izvoare cu apă sărată (1 în cartierul Apa Sărată și altul în cartierul Pictor Grigorescu) și 2 izvoare de apă minerală în Krețulescu și Smădești. Izvoarele minerale (sulfuroase,sodice,clorurate) au excelente calități terapeutice valorificate la Bughea de Sus unde funcționează un pavilion de tratament.

Mănăstirea Negru Vodă reprezintă cel mai important și valoros ansamblu monsatic din zona Muscelului.Negru Vodă este considerat primul ctitor, sec. al XIV –lea. Al doilea ctitor , Matei Basarab (1632-1654) reface din temelii lăcașul în 1647, transformând vechea biserică într-o mănăstire monahală de călugări. Foto 20. Mănăstirea Negru Vodă

Alte biserici importante Biserica Șubești, având numele luat de la breasla șubeștilor, construită în anul 1770, Biserica Domnească, 1567 , de către Doamna Chiajna, soția voievodului Țării Românești, Mircea Cibanul.

Puncte de interes turistic, Piața Jurământului, cu Statuia eroilor, și Crucea Jurământului.

Muzeul Municipal de Istorie și Artă , Muzeul de Etnografie și Artă Populară, Casa de cultură „Tudor Mușatescu” .

Foto 21.Casa memorială „Tudor Mușatescu”

Peisajele pitorești care înconjoară orașul Câmpulung, îmbunătățirea bazei de agrement din zonele montane limitrofe (în domeniul practicării sporturilor de iarnă, pârtii de schi, instalații de transport pe cablu), cât și practicarea unui agroturism, toate ar constitui una dintre căile emancipării funcționale a zonei, ale revitalizării economice și demografice. Deasemenea orașul Câmpulung este un important nod rutier, făcând legătura între orașele din Muntenia și Transilvania.

CONCLUZII

Pornind de la repere istorice care definesc întreaga depresiune, trecand prin tradițiile, particularitatile culturale și folclorice ale zonei și completand cu specificatiile climatice și fizico geografice, putem realiza peisajul complet și inedit descris pe parcursul acestei lucrari.

Lucrarea urmeaza cursul firesc al unei analize complete. În primul capitol sunt prezentate aspectele generale ce includ istoricul cercetărilor. Al doilea capitol include asezarea și limitele fizico-geografice ale depresiunii. Al treilea capitol reprezintă cadrul natural care redă caracteristicile geologice, date despre relief, elementele climatice, informatii despre hidrologia perimetrului studiat și tipurile de sol. În ultimele capitole am prezentat date despre populație si așezarile omenești resprectiv despre economie.

Din punct de vedere istoric poziția geografica a acestui spațiu reprezinta un factor de favorabilitate, deoarece este situat la intersectia unor mari drumuri comerciale ce legau vechile provincii romanesti, Transilvania și Țara Romaneasca, fapt ce a facilitat aparitia și dezvoltarea primei capitale a Tarii Romanesti- orașul Câmpulung Muscel.

Din punct de vedere al reliefului se prezinta ca o depresiune tipica, bine individualizata tectonic și structural. Formele de relief predominante sunt reprezentate de terase, cueste cu altitudini de 600-800 m, culmi, coline și dealuri (muscele). Din punct de vedere morfometric, cea mai mica altitudine o prezinta în jurul orasului Câmpulung Muscel (600 m), iar pe interfluvii are altitudini de peste 700 m.

Zona depresiunii se caracterizeaza printr-un climat temperat continental, cu temperaturi medii anuale oscilante. Astfel, în zona dealurilor și depresiunilor temperatura meie anuala este de 8,2sC, iar în zonele mai inalte (Matau, Ciuha, Groapa Oilor) inregistreaza valori mai scazute. Vanturile dominante sunt cele cu directie nord-vest, sud-vest. Fenomenele meteorologice intalnite aici sunt: ceata, grindina, poleiul, chiciura etc.

 Râurile din Depresiunea Câmpulung Muscel apartin bazinului hidrografic al Argesului. Acesta este traversat de Râul Targului și de afluentii acestuia.

Solurile predominante intalnite aici sunt cambisolurile, solurile brune, rendzinele, pseudorendzinele, etc..

Din punct de vedere al vegetatiei, în arealul studiat padurile au fost defrisate pentru a face loc asezarilor, pasunilor și culturilor, în special cele pomicole.

Despre depresiunea Câmpulung Muscel, putem spune ca acest spațiu este bine individualizat, atât prin evoluția și potențialul său natural, cât și prin tipurile de peisaj și posibilitatea de organizare a spațiului geografic.

BIBLIOGRAFIE

Baciu D. (1980) – „Lumini muscelene”, Editura Sport-Turism, Bucuresti.

Barco Aurelia, Nedelcu E. (1974) – „Judetele Patriei-Judetul Arges”, Editura Academiei R.P.R., Bucuresti.

Bivol M., Constantinescu M., Trambaciu St. (1986) – „Campulung –Muscel, Editura Sport  – Turism, Bucuresti.

Cociasu E.M., Crasu V., Manole V. (1941) – „Ape minerale din Romania, tinutul Bucegi (tinutul Teleorman, Ilfov, Arges, Dambovita, Prahova, Brasov)”, Imprimeria Nationala, Bucuresti.

Cucu V. (1978) – „Atlasul judetelor Romaniei”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti.

Cotet P. (1996) – „Geomorfologia Romaniei”, Editura Tehnica, Bucuresti.

Darie C. (1968) – „Campulung Muscel-Mic indreptar turistic”, Editura Meridiane, Bucuresti.

Gheorghilas A. (2004) – „Studiu geografic al asezarilor umane din bazinul hidrografic al Raului Targului”, Editura Etnologica, Bucuresti.

Murgeanu G., (1951) – „Formarea Depresiunii Campulung Muscel”, Comunicarile Academiei Romane, Bucuresti.

Nedelea A. (2006) – „Valea Argesului in sectorul montan – Studiu geomorfologic”, Editura Universitatii Bucuresti.

Plesu V.A. (1969) – „Consideratii geomorfologice asupra Depresiunii Campulung Muscel”, Comunicari UB, volumul VII, Bucuresti.

Visan Ghe. (1998) – „Muscelele Topologului”, Editura Universitara, Bucuresti.

BIBLIOGRAFIE

Baciu D. (1980) – „Lumini muscelene”, Editura Sport-Turism, Bucuresti.

Barco Aurelia, Nedelcu E. (1974) – „Judetele Patriei-Judetul Arges”, Editura Academiei R.P.R., Bucuresti.

Bivol M., Constantinescu M., Trambaciu St. (1986) – „Campulung –Muscel, Editura Sport  – Turism, Bucuresti.

Cociasu E.M., Crasu V., Manole V. (1941) – „Ape minerale din Romania, tinutul Bucegi (tinutul Teleorman, Ilfov, Arges, Dambovita, Prahova, Brasov)”, Imprimeria Nationala, Bucuresti.

Cucu V. (1978) – „Atlasul judetelor Romaniei”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti.

Cotet P. (1996) – „Geomorfologia Romaniei”, Editura Tehnica, Bucuresti.

Darie C. (1968) – „Campulung Muscel-Mic indreptar turistic”, Editura Meridiane, Bucuresti.

Gheorghilas A. (2004) – „Studiu geografic al asezarilor umane din bazinul hidrografic al Raului Targului”, Editura Etnologica, Bucuresti.

Murgeanu G., (1951) – „Formarea Depresiunii Campulung Muscel”, Comunicarile Academiei Romane, Bucuresti.

Nedelea A. (2006) – „Valea Argesului in sectorul montan – Studiu geomorfologic”, Editura Universitatii Bucuresti.

Plesu V.A. (1969) – „Consideratii geomorfologice asupra Depresiunii Campulung Muscel”, Comunicari UB, volumul VII, Bucuresti.

Visan Ghe. (1998) – „Muscelele Topologului”, Editura Universitara, Bucuresti.