Depresia , principala cauză de dizabilitate la nivel mondial, afectează circa 300 de milioane de persoane din toată lumea (Organizația Mondială a… [607297]

DEPRESIA ȘI ANXIETATEA
Depresia , principala cauză de dizabilitate la
nivel mondial, afectează circa 300 de milioane
de persoane din toată lumea (Organizația
Mondială a Sănătății ). Pe lângă simptomele
specifice depresiei, aproximativ jumătate
dintre acești oameni pot fi diagnosticați și cu
o tulburare de anxietate. Această asociere a
tulburărilor, numită comorbiditate , a ridica t
numeroase semne de întrebare. Oamenii de
știință se înt reabă dacă depresia este o ca uză
a anxietății sau viceversa. Aceștia nu exclud nici posilibitatea ca un alt factor să fie implicat în
dezvoltarea ambelor tulburări .

CUM AJUNGEM DE LA DEPRESIE LA ANXIETATE?
Atunci când suntem deprimați, aproape nimic nu mai pare să fie la fel de plăcut ca înainte.
Lumea din jurul nostru parcă nu mai e ste aceeași, iar activitățile pe care obișnuiam să le
întreprindem nu ne mai binedispun. Ieșitul în oraș, sportul sau contactarea celor apropiați ne
solicită un efort suplime ntar, care nici nu pare să merite depus. Dispoziți a este negativă mai tot
timpul, ne simțim lipsiți de chef și motivație și stăm în pat, moleșiți . În timpul acesta, viața își
urmează cursul, în freamătul ei obișnuit. Evitând provocărilor cotidiene , după o vreme, putem
deveni nesiguri cu privire la propriile abilități de a le face față . Nu mai știm dacă ne descurcăm
la serviciu după o perioadă de absență sau ne e teamă de modul în care ne -ar putea privi ceilalți
dacă mergem la o petrecere pentru prima data după multă vreme. Începem să ne îndoim tot mai
des de noi înșine și de competențele noastre, iar aceste îngrijorări excesive pot favor iza
dezvoltarea anxietății.

CUM AJUNGEM DE LA ANXIETATE LA DEPRESIE?
Problemele de anxietate se caracterizează și prin anticiparea unui pericol mai mult sau mai puțin
probabil. Când suntem anxioși, ne găsim mereu într -o stare de alertă și ne așteptăm ca pericolul
să apară în orice clipă. Ne luăm măsuri de precauție pe care alții le -ar putea considera exagerate,
evitând locurile și activitățile în care e posibil să apară ceva de care ne temem. Astfel, putem

înceta să mai zburăm cu avionul, să mergem în locur i aglomerate sau să socializăm. Indiferent
de ceea ce evităm, o parte a vieții rămâne neexplorată și ratăm astfel oportunități de carieră sau
posibile prietenii. Observând cum pierdem șansele și considerând că nicăieri nu suntem în
siguranță deplină, putem ajunge să ne izolăm și să ne întristăm tot mai mult . Lipsiți de sprijinul
celorlalți, fără multe oportunități de a ne bucura de viață și concentrați pe partea goală a
paharulu i, nu e o surpriză prea mare că începe să se instaleze depresia.

Explicațiile de mai sus justifică, cel puțin partial, coexistența depresiei și anxietății. Su nt necesare
însă cercetări suplimentare pentru a spune dacă una o cauzează pe cealaltă sau viceversa.
Cercetările de până acum nu exclud nici varianta ca ambele tulburări să fie, de fapt, cauzate de
către un al treilea factor. De altfel, coexistența unor elemente, simpla l or corelație , nu implică o
relație cauză -efect. Un exemplu notabil ar fi descoperirea că delincvența se asociază puternic cu
consumul de înghețată, în sensul că ratele primei a cresc când se consumă mai multă înghețată
și scad în cazul contrar. Cum logica s ugerează că legătura directă dintre ele este improbabilă,
s-a observat între timp că anotimpul călduros este de fapt cel care influențează ambele
fenomene: delincvenții acționează mai des vara (când sunt mai mulți turiști, mai mulți oameni
pleacă în vac anță etc.), iar înghețata este mai cerută când temperaturile sunt ridicate. Similar ,
depresia și anxietatea ar putea fi cauzate de o a treia variabilă, oamenii de știință urmărind piste
precum lipsa unor abilități, apariția unor boli fiziologice, ori dific ultățile serioase de a relaționa.

Nu avem un răspuns final la întrebările ridicate de comorbiditatea dintre depresie și anxietate,
însă informațiile pe care le avem deocamdată ne îndeamnă să acționăm. Simptomele ambelor
tulburări pot aduce nefericire și n e afectează comportamentul sau performanța, indiferent de
ordinea în care apar sau de cauzele din spatele lor. Ce știm sigur este că știința progresează, iar
ajutorul pe care îl putem primi de la specialiști nu este de neglijat. Dacă avem probleme
emoționa le cărora ne este dificil să le facem față, este cel mai înțelept să căutăm acest ajutor,
întocmai cum procedăm în cazul problemelor fizice.

Bibliografie:
 Kessler, R. C., Sampson, N. A., Berglund, P., Gruber, M. J., Al -Hamzawi, A., Andrade, L.,
& Gureje, O. (2015). Anxious and non -anxious major depressive disorder in the World
Health Organization World Mental Health Surveys. Epidemiology and psychiatric
sciences , 24(3), 210 -226.

 Starr, L. R., Hammen, C., Connolly, N. P., & Brennan, P. A. (2014). Does relational
dysfunction mediate the association between anxiety disorders and later depression?
Testing an interpersonal model of comorbidity. Depression and anxiety , 31(1), 77 -86.