Depresia Postpartum

Depresia postpartum poate apare dupa nasterea unui copil, dupa avort spontan, sau nastere cu fat mort . Multe dintre femei prezinta stari depresive dupa nastere. Aceste stari depresive, de ingrijorare si tristete incep sa se manifeste la 2-3 zile dupa nastere. Noile mamici se pot simti triste, ingrijorate si morocanoase. Pot plinge intr-un mod neasteptat. Citeodata au probleme legate de somn, alimentatie si luare a deciziilor. Aproape intotdeauna se intreaba daca se vor descurca cu noua responsabilitate, si anume aceea de a avea grija de un bebelus. Aceste sentimente pot scadea in intensitate si se pot repeta in primele zile de dupa nastere.Aceste tulburatoare sentimente dureaza o perioada scurta – citeva ore sau zile , si dispar fara a se urma vreun tratament. Daca starea depresiva dureaza mai mult de 7 zile astfel incat se tulbura capacitatea mamei de a functiona , luati legatura cu medical dvs. 

FACTORI DE RISC 

Exista 3 factori importanti in depresia postpartum : biologici ,fiziologici si psihologici. 

Factorii biologici sunt cei care determina modificari hormonale bruste dupa nastere care pot determina depresie postpartum cand sunt asociate cu alti factori de risc cum ar fi depresie anterioara (inclusiv tulburarea bipolara), absenta sprijinului din partea partenerului, prietenilor si a familiei sau un stres excesiv. 

Factorii fiziologici: Nivelurile de hormoni feminini estrogen si progesteron scad puternic in orele imediat urmatoare nasterii. Intrucit unele femei sint mai sensibile la aceste modificari decit altele, ele pot fi predispuse la starile de proasta dispozitie sau starile depresive postpartum. De asemenea, nivelurile hormonului secretat de tiroida poate sa scada puternic dupa nastere. Dupa nastere se poate dezvolta o deficienta tiroidiana care poate produce schimbari ale starii sufletesti, agitatie puternica, oboseala, insomnie (probleme legate de somn), si tensiune. Multe femei se simt epuizate dupa travaliu si nastere. Poate dura saptamini pentru ca femeia sa-si redobindeasca puterea si energia normale. 

Factorii psihologici pot contribui la declansarea starii depresive postpartum sub mai multe forme: sarcina poate fi nedorita sau neplanificata ,sau inexistenta unui timp suficient pentru femeie si partenerul ei pentru a se adapta responsabilitatilor reprezentate de faptul de a avea un copil,sau bebelusul poate veni mai devreme fortind aparitia unor schimbari neasteptate si stresante legate de rutina de acasa si serviciu, sau noua mamica a avut/are o relatie inadecvata cu propria sa mama si atunci sentimentele ei legate de noul bebelus sunt amestecate. Foarte important este si sentimental de pierdere trait de noua mamica (pierderea libertatii, pierderea vechii identitati de persoana careia I se purta de grija sau care este totdeauna in control, pierderea zveltetii corporale si sentimentele de inatractivitate sexuala ). 

TRISTETEA POSTPARTUM 

Un anume grad de insomnie, iritabilitate, plans, sentimente de coplesire si modificari de dispozitie sunt normale in primele zile dupa nastere. Aceste stari, de obicei ating un maxim in ziua a patra si dispar in mai putin de 2 saptamani, cand modificarile hormonale se atenueaza. Starea este comuna, jumatate din femei au temporar depresie medie alternand cu stari de fericire dupa nastere. 
Aceste stari este bine sa fie impartasite cu personalul medical pentru a putea fi urmarite. 

SIMPTOME 

Simptomele depresiei postpartum pot fi o continuare sau o agravare a tristetii postpartum sau pot aparea mai tarziu dupa nastere sau pierderea sarcinii. In unele cazuri, simptomele pot atinge un varf dupa o crestere continua de 3-4 luni. 

Daca aveti 5 sau mai multe simptome depresive (inclusiv una din primele doua din cele de mai jos), in majoritatea timpului in ultimele doua saptamani, atunci va confruntati cu starea depresiva postpartum: 
– dispozitie depresiva-plans facil, lipsa de speranta, sentiment de gol interior, asociat sau nu cu anxietate severa 
– absenta placerii din toate sau aproape toate activitatile zilnice 
– modificari in apetit sau greutate – de obicei o scaderea apetitului si a greutatii, mai rar o crestere 
– probleme de somn – de obicei nu poate dormi chiar si atunci cand copilul doarme 
– modificari in felul de a vorbi si a merge – de obicei neliniste, dar uneori si incetineala 
– oboseala extrema sau pierdere a energiei 
– sentimente de lipsa de valoare sau vinovatie, fara o cauza aparenta 
– dificultati in concentrarea atentiei si in luarea de decizii 
– ganduri despre moarte sau sinucidere. Unele femei cu depresie postpartum au ganduri infricosatoare ca isi vor rani bebelusul; acestea par sa fie mai degraba temeri decat dorinte de a face rau. 

TRATAMENT 

Tratamentul depresiei postpartum include medicatie si consiliere psihologica. Tratamentul prompt este important atat pentru mama cat si pentru copil. Cu cat tratamentul este inceput mai devreme, cu atat recuperarea este mai rapida, scazand sansele de repetare a depresiei si dezvoltarea copilului este mai putin afectata de boala mamei. 

Variantele de tratament pentru depresia postpartum, includ: 
– consilierea pentru pacienta si partenerul ei. Terapia cognitiv-comportamentala si consilierea interpersonala sunt tratamente bine cunoscute pentru depresia postpartum. Terapia cognitiv comportamentala o ajuta pe pacienta sa-si schimbe felul de a gandi si a simti, oferind de asemeni o relatie suportiva. Consilierea interpersonala (care se concentreaza pe relatie si pe adaptarile necesare conditiei de a avea un nou-nascut) ofera suport emotional si asistenta pentru rezolvarea problemelor . 
-medicatie antidepresiva, care efectiv indeparteaza simptomele depresiei postpartum pentru majoritatea femeilor. Pentru femeile care alapteaza, expertii recomanda anumiti inhibitori ai recaptarii serotoninei (ISRS) sau antidepresive triciclice, care sunt considerate relativ sigure in timpul alaptarii. 

DE RETINUT 

Starea de proasta dispozitie care nu dispare dupa citeva zile poate fi un semn al unei stari depresive mult mai serioase. Daca sentimentele dvs nu scad in intensitate dupa citeva zile si incep sa interfereze cu buna dvs functionare, luati legatura cu medical dumneavoastra. Spuneti-i doctorului dvs despre sentimentele pe care le incercati, inclusiv despre temerile pe care eventual le puteti avea in legatura cu faptul de a va neglija sau rani bebelusul. 

Medicul dvs poate sa va recomande unui consilier specializat in tratarea starilor depresive Acesti profesionisti vor furniza suportul emotional de-a lungul acestei perioade dificile, va vor ajuta sa va gasiti drumul in amalgamul de sentimente de confuzie si durere, si sa faceti schimbari in viata dvs. 

Citeodata, alaturi de consiliere este necesara si prescrierea medicatiei corespunzatoare. In unele cazuri severe de stare depresiva sau psihoza, femeia trebuie spitalizata pina cind poate sa poarte de grija atit ei cit si bebelusului in mod normal. 

Multe dintre noile mamici au perioade de tristete, teama, suparare si neliniste dupa nastere. Este important sa va amintiti ca aceste sentimente sint destul de obisnuite. Asta nu inseamna ca sinteti un esec ca femeie sau ca mama, sau ca sinteti bolnava mintal. Inseamna ca dvs si corpul dvs se adapteaza la acele multe schimbari care urmeaza nasterii unui copil. 

Daca starea de proasta dispozitie nu dispare dupa o saptamina sau doua, s-ar putea sa suferiti de stare depresiva postpartum. Luati legatura cu medicul dvs care poate sa va furnizeze resursele pentru consiliere si tratament. Chiar daca starea depresiva este severa, exista tratament care sa va ajute sa va intoarceti la normal cit mai curind posibil. 

Este bine ca femeia sa fie sincera si sa comunice cu cei din jur simptomele pe care le prezinta astfel se pot crea premisele pentru tratarea simptomelor acestei afectiuni impreuna cu medicul, familia si prietenii. 

VA RECOMAND: 

– programarea de vizite si iesiri cu prietenii si familia, dieta echilibrata, exercitii fizice regulate, cum ar fi mersul pe jos, solicitarea ajutorului pentru prepararea hranei si realizarea altor sarcini in casa, evitarea alcoolului si a cofeinei, evitarea suprasolicitarii. 

Depresia postnatala postpartum (DPP).De ce au femeile depresie postpartum? 

A avea un bebelus poate fi una dintre cele mai mari si mai fericite evenimente din viata unei femei. In timp ce viata cu un nou nascut poate fi palpitanta, poate fi la fel de bine grea si stresanta. Multe schimbari fizice si emotionale apar in timpul sarcinii si dupa nastere. Aceste schimbari pot determina noua mama sa se simta trista, anxioasa, tematoare si confuza. Pentru multe femei aceste stari (numite si Baby blues) dispar repede. Dar cand aceste stari nu dispar, dimpotriva se accentueaza, o femeie poate suferi o depresie postnatala sau postpartum. Este o situatie dificila care recomanda un tratament de specialitate.

Depresia postpartum (DPP) reprezinta conditia de extindere a schimbarilor fizice si emotionale pe care multe femei le pot avea dupa nastere. PPD poate fi tratata cu medicamente si consiliere. Vorbiti cu specialistul sau medicul dumneavoastra imediat in cazul in care credeti ca suferiti de DPP.

Ce este depresia postpartum 

Exista 3 tipuri de DPP pe care femeia le poate dobandii imediat dupa nastere:

– Baby blues este o stare pe care o au multe femei in zilele imediat urmatoare nasterii. Noua mamica poate avea brusc o stare schimbatoare, cum ar fi sentimentul de fericire care se schimba in cel de tristete si nefericire. Poate plange fara motiv, este nervoasa, iritata, obosita, anxioasa, singura si trista. Baby blues poate dura cateva ores sau se poate prelungii la 1 sau 2 saptamani dupa nastere. Baby blues nu recomanda intotdeauna tratament din partea medicului dumneavoastra sau specialistului. Totusi un grup de suport sau discutia cu alte mame poate fi de un real ajutor.

– DPP poate dispare repede sau poate dura luni de zile dupa nastere. Poate apare dupa nasterea oricarui copil, nu numai la prima nastere. O femeie poate avea o stare similara de tristete, disperare, anxietate, iritabilitate, dar mult mai accentuate decat starea de baby blues. PPD o opreste pe femeie de la activitatile cotidiene. Cand functionarea normala este afectata, este sigur un semn ca trebuie consultat imediat medicul de specialitate.Daca nu se trateaza, simptomele se pot inrautati si prelungi pana la 1 an. Cu toate ca PPD este o problema serioasa, poate fi tratata cu medicatie si consiliere.

– Psihoza postpartum este o serioasa afectiune psihica care poate afecta noua mama. Aceasta afectiune poate apare repede, in primele 3 luni de la nastere. Femeia poate pierde contacul cu realitatea, poate avea halucinatii auditive, delir (vede lucrurile diferit decat sunt in realitate). Halucinatiile vizuale sunt cele mai des intalnite. Alte simtome pot fi, insomnia, agitatie si furie, sentimente si trairi stranii. Femeia care sufera de psihoza postpartum are nevoie de tratament imediat, aproape in toate cazurile, medicatie. Uneori femeia este internata intr-un spital cand riscul de a se rani si de a rani pe altcineva este prezent.

Care sunt semnele depresiei postpartum 

– oboseala si iritare
– tristete, anxietate, plange mult
– lipsa de energie
– dureri de cap, de sani, palpitatii, amorteala, hiperventilatie
– insomnie si in cazurile de obosela pronuntata lipsa poftei de mancare, slabire
– probleme de concentrare, memorie sau luare a deciziilor
– coplesita
– neinteresata de copil
– sentimente de vinovatie si inutilitate
– teama de a rani copilul si pe ea insasi
– dezinteresata de orice activitati
– lipsa apetitului sexual

Femeia poate avea stari de anxietate, dar nu depresie postnatala. Am putea incadra aceste stari ca anxietate postpartum sau atacuri de panica.
Semnele sunt multiple: teama, respiratie rapida, ritmul cardica crescut, tremuraturi si ameteala. Discutati cu specialistul dumneavoastra, daca apar aceste semne. Medicatia si terapia sunt la baza tratamentului pentru anxietate postpartum

Care sunt cauzele aparitiei depresiei postpartum? 

Nimeni nu stie sigur care sunt factorii determinanti pentru aceasta afectiune. Schimbarile hormonale in organismul femeii poate fi una din cauze. In timpul sarcinii, cantitatea de hormoni, estrogenul si progesteronul, creste considerabil. In primele 24 de ore dupa nastere, scade foarte mult si ramane la nivelul dinainte de sarcina. Cercetatorii cred ca aceste variatii puternice conduc la depresie. Este cunoscut faptul ca o mica variatie hormonala poate schimba starea femeii in perioada premenstruala.
Functionarea tiroidiana este influentata puternic imediat dupa nastere. Acest lucru poate determina stari de indispozitie, oboseala, agitatie, insomnie si anxietate. Un simplu test tiroidian poate demonstra daca este cauza depresiei postnatale. Daca testul este pozitiv, medicul de specialitate va poate prescrie medicatie pentru tiroida.

Cum se trateaza?

Este important de stiut ca depresia postpartum este tratabila si va dispare. Tratamentul depinde de cat de severa este depresia. Poate fi tratata cu medicatie (antidepresive) si psihoterapie. In aceasta situatie este recomandat sa se stea de vorba cu alte femei care au trecut prin aceasta afectiune. Daca mamica hraneste la san trebuie sa se sfatuiasca cu specialistul in grija caruia este. Unele din medicamentele antidepresive afecteaza laptele mamei si nu trebuie folosite.

Depresia postpartum

Depresia postpartum este o conditie medicala severa ce poate apare in primele luni dupa nastere. Fara tratament depresia postpartum poate avea o evolutie prelungita si disabilitanta. Aceasta boala este foarte frecventa, afectand 1 din 8 femei in timpul primelor luni dupa nastere. Depresia postpartum poate apare si dupa un avort spontan, nastere cu fat mort sau adoptia unui copil sugar.

Grija permanenta pentru copil si teama ca i-ar putea face rau prin gandurile negative pe care le are, o impiedica pe mama cu depresie postpartum severa sa aiba grija de copil in mod adecvat. Mai mult decat atat, exista cazuri cand depresia postpartum severa induce stari suicidale, mama punandu-si problema sa ia viata copilului, nu din suparare sau furie, ci din dorinta de a nu-l abandona.
In cazuri rare, o femeie cu depresie postpartum poate dezvolta simptome psihotice care o pot pune in pericol pe pacienta si pe cei din jur. Aceasta este o forma acutizata ce in termeni medicali poarta denumirea de psihoza postpartum.

Depresia postpartum declanseaza in urma  modificarilor  hormonale bruste care apar dupa nastere. Aceste modificari hormonale coroborate cu alti factori de risc cum ar fi depresie anterioara, absenta sprijinului din partea partenerului, prietenilor si a familiei sau un stres perceput ca fiind excesiv. Mai mult de jumatate din femei au simptome legate de dispozitie in primele doua saptamani dupa nastere. In cazul majoritatii femeilor cu tristete postpartum, schimbarile de dispozitie, insomnia, sentimentul de coplesire si agitatia dispar in urmatoarele doua saptamani. Totusi, 1 din 8 femei dezvolta depresie postpartum de lunga durata in saptamanile si lunile de dupa nastere. Modificarile hormonale si durerea cauzata de avortul spontan sau nasterea de fat mort, de asemenea pot declansa depresie postpartum  la multe femei. 
Depresia postpartum face dificila functionarea femeii, inclusiv afecteaza ingrijirea copilului si formarea atasamentului cu acesta. Bebelusii mamelor depresive tind sa fie putin atasati de mamele lor si sa fie mai inceti in comportament, limbaj si dezvoltarea mentala. 
Fara tratament, depresia post partum poate dura aproximativ 7 luni si poate continua peste un an. Tratamentul prompt este important atat pentru mama cat si pentru copil. Cu cat tratamentul este inceput mai devreme, cu atat recuperarea este mai rapida, scazand sansele de repetare a depresiei si dezvoltarea copilului este mai putin afectata de boala mamei.

Stari ca iritabilitate, plans, sentimente de coplesire si modificari de dispozitie sunt normale in primele zile dupa nastere. Starea este comuna, jumatate din femei au temporar depresie medie alternant cu stari semnificante de neliniste mai ales dupa perioada sarcinii.
Aceste stari este bine sa fie impartasite cu personalul medical pentru a putea fi urmarite. 
Simptomele depresiei postpartum pot fi o continuare sau o agravare a tristetii postpartum coroborata cu o depresie anterioara. In unele cazuri, simptomele pot atinge un varf dupa o crestere continua de 3-4 luni. Posibilele simptome de depresie postpartum  necesita o evaluare medicala.

Femeia ce sufera de depresie postnatala poate avea multe dintre aceste simptome care pot varia de la forme usoare la forme severe. Desi depresia postnatala nu este la fel in toate cazurile, simptomele  pot fi asemanatoare si pot produce sentimente de rusine, vinovatie si izolare pentru femeia care le traieste. 
Unele femei desi nu sufera depresii, pot deveni foarte anxioase (nelinistite). 
Anxietatea si/sau panica postnatala se caracterizeaza prin:

– neliniste si frica sporita

– respiratie rapida

– batai puternice ale inimii, palpitatii

– senzatii de cald sau frig

– dureri in piept sau discomfort

– senzatii de sfarseala

– tremuraturi

– ameteala

– dorinta de a "fugi cat mai departe".

Caracteristici ale Depresiei postpartum:

–  stare depresiva – plans facil,  lipsa de speranta, sentiment de gol interior  asociat sau nu cu anxietate .
– ganduri despre moarte sau sinucidere.

-scaderea stimei de sine din cauza kilogramelor acumulate.

-scaderea dorintei de viata.

Unele femei cu depresie postpartum au ganduri infricosatoare ca isi vor rani bebelusul. Acestea par sa fie mai degraba temeri decat dorinte de a face rau. 
Fara tratament depresia postpartum poate avea o evolutie prelungita si disabilitanta. Tratamentul timpuriu al depresiei postpartum este important atat pentru mama cat si pentru copil.

PSIHOZA POSTARTUM
Aceasta conditie severa afecteaza in special femeile cu tulburare bipolara sau istoric de psihoza postpartum. Simptome periculoase ale psihozei postpartum – cum ar fi comportament bizar, halucinatii vizuale, legate de miros si de atingere, sentimentul de a fi detasat de ceilalti si de realitate si impulsul de a-si face rau sie insusi precum si celorlalti – se pot dezvolta brusc in primele 3 saptamani postpartum, cel mai devreme in prima sau a doua zi dupa nastere. Aceste simptome tind sa fie mai severe decat cele ale psihozelor nelegate de nastere si pot declansa comportamente amenintatoare de viata, imprevizibile. Psihoza postpartum afecteaza  frecvent femeile care sufera de tulburare bipolara sau care au antecedente de psihoza postpartum. Aceasta afectiune este considerata o urgenta si necesita tratament medical imediat si ingrijire continua. Deseori, simptomele psihotice care au fost tratate cu succes sunt urmate de simptome ale depresiei postpartum care necesita tratament aditional.
Simptomele, care de obicei se dezvolta de-a lungul primelor 3 saptamani dupa nastere (cel mai devreme la 1-2 zile dupa nastere), includ: 
– sentimentul de indepartare de copil, alti oameni si mediul inconjurator (depersonalizare) 
– somn intrerupt, chiar si atunci cand copilul doarme 
– gandire confuza si dezorganizata, care creste riscul de autoranire, ranire a copilului sau a altor persoane 
– modificari drastice ale dispozitiei si comportament bizar 
– halucinatii, care implica vazul, mirosul si atingerea 
– gandire deliranta care nu se bazeaza pe realitate. 
Psihoza postpartum este considerata o urgenta, necesitand tratament medical imediat. In cazul aparitiei simptomelor psihotice, este necesara interventia medicala de urgenta. Pana la initierea tratamentului exista riscul sa fie raniti atat mama cat si copilul.

Cine ne poate ajuta?

Medicul da familie este primul si cel mai apropiat caruia i se pot impartasi trairile mamei chiar de aceasta sau de catre membrii familiei din care face parte. El stie sa va indrume atunci cand considera ca este cazul catre un consult de specialitate. Atunci cand observati ca starile persista sau se agraveaza un consult la psiholog este necesar. Consultarea medicului pentru acest tip de simptome duce la alegerea unui tratament potrivit. Medicatia antidepresiva si terapia cognitiv – comportamentala s-au dovedit la fel de eficiente pentru multe femei. Consilierea si terapia suportiva sunt considerate tratament de prima linie pentru depresia postpartum de la usoara la severa. Femeile cu depresie usoara beneficiaza mai mult de pe urma consilierii si psihoterapiei decat cele cu depresie moderata sau severa la care se combina acestea cu tratamentul antidepresiv. Pentru tratarea eficienta a depresiei este necesara o buna relatie terapeutica intre pacienta si psihoterapeut. Tratamentul precoce al depresiei postpartum este important pentru mama, copil si restul familiei. Cu cat tratamentul este mai precoce, revenirea este mai rapida iar depresia va afecta mai putin bebelusul. Bebelusii mamelor depresive pot fi mai putin atasati de mamele lor, pot ramane in urma in dezvoltarea comportamentului si a abilitatilor mentale. 
Variantele de tratament pentru depresia postpartum, includ consilierea pentru pacienta si partenerul ei. Consilierea s-a dovedit a fi la fel de eficienta ca si medicatia pentru depresia usoara. Terapia cognitiv-comportamentala si consilierea interpersonala sunt tratamente bine cunoscute pentru depresia postpartum. Terapia cognitiv comportamentala o ajuta pe pacienta sa-si schimbe felul de a gandi si a simti, oferind de asemeni o relatie suportiva. Consilierea interpersonala (care se concentreaza pe relatie si pe adaptarile necesare conditiei de a avea un nou-nascut) ofera suport emotional si asistenta pentru rezolvarea problemelor si stabilirea unor scopuri. Medicatie antidepresiva, care indeparteaza simptomele depresiei postpartum pentru majoritatea femeilor.

Durata tratamentului 

Antidepresivele se administreza de obicei cel putin 6 luni, mai intai pentru tratarea depresiei postpartum si apoi pentru prevenirea recaderilor. Pentru prevenirea recaderilor, medicul poate recomanda continuarea tratamentului timp de un an, inainte de a considera intreruperea acestuia. Expertii recomanda tratament antidepresiv pe termen lung pentru femeile care au avut trei sau mai multe episoade depresive in trecut.

Totusi, sunt cunoscuti cativa factori care cresc riscul de depresie pe termen lung dupa sarcina. Daca femeia a avut depresie postpartum la o sarcina anterioara, exista un risc crescut de a face din nou. Aproximativ 50% din femeile cu istoric de depresie postpartum vor avea aceasta afectiune si dupa urmatoarea sarcina. Alti factori de risc includ: 
– absenta sprijinului din partea familiei, partenerului sau a prietenilor 
– stres aditional cum ar fi probleme financiare, nou-nascut bolnav sau probleme de familie 
– prima sarcina 
– depresia in timpul sarcinii actuale; 75% din femeile care sunt depresive in timpul sarcinii vor avea depresie postpartum 
– depresie inainte de sarcina; 25% din femeile care au avut un episod depresiv de-a lungul vietii vor avea depresie postpartum 
– tulburarea bipolara, cunoscuta si ca boala maniaco-depresiva, poate de asemeni creste riscul de comportament psihotic dupa nastere 
– istoric familial de depresie sau tulburare bipolara 
– tulburare disforica premenstruala anterioara sarcinii, tipul sever de sindrom premenstrual

Depresia postpartum afecteaza 10-15% dintre proaspetele mamici. Starile emotionale schimbatoare, tristetea si anxietatea apar in primele luni dupa nastere si pot trece prin trepte de intesitate diferite.

Schimbarile hormonale bruste care apar dupa nastere pot afecta starea emotionala a unei mamici. De asemenea, transformarile ce au loc in metabolism dupa nastere, fluctuatiile tensiunii arteriale si sistemul imunitar slabit pot sa perturbe echilibrul psihic.

Pe langa ajutorul medical pe care o femeie il poate primi in astfel de cazuri, ea poate incerca si alte metode naturale care sa indeparteze depresia sau sa functioneze ca un adjuvant al curei prescrise de medic.

Plante cu efect calmant

Floarea pasiunii este cunoscuta pentru efectul calmant asupra sistemului nervos central si este folosita uneori pentru tratarea si controlul simptomelor depresiei postpartum.

Floarea pasiunii este folosita de sute de ani ca sedativ in America de Nord si Europa. Are efect impotriva insomniei si anxietatii, doua dintre semnele depresiei postnatale. Inainte sa incerci remediile pe baza de plante, vorbeste cu medicul tau pentru a afla daca pot avea efecte negative in perioada de alaptare.

O dieta pentru relaxare

O schimbare in dieta zilnica poate sa iti imbunatateasca si starea psihica. Alege carbohidratii care ajuta creierul sa produca mai multa serotonina, ce ajuta organismul sa se relaxeze. Pune in farfurie cerealele integrale, paine integrala, fructe, orezul brun, fasole sau cartofi.

Si alimentele bogate in acizi grasi Omega 3 pot sa iti induca o “stare de bine”. Mananca peste de cel putin doua ori pe saptamana, dar si alune, nuci si legume pentru a avea un aport maxim de acizi Omega 3.

Miscarea alunga stresul

S-ar putea sa nu ai chef nici macar sa te ridici de pe canapea si sa faci cativa pasi in casa, asa ca de fitness si miscare nici nu poate fi vorba.

Totusi, exercitiile usoare sunt recomandate pentru cei care sufera de depresie, mai ales daca sunt facute in aer liber, la soare, pentru ca lumina ajuta si ea la alungarea starilor depresive.

Incearca sa faci o plimbare in parc, chiar si impingand caruciorul micutului. In timp ce faci miscare, corpul tau secreta endorfine, supranumite hormonii fericirii.

Somnul face bine

Stim, nu prea ai timp sa dormi cu un bebelus care plange si are nevoie de tine, dar se pare ca orele de somn conteaza pentru sanatatea psihica a unei mamici. Un studiu realizat de cercetatorii canadieni a aratat insa ca un leac fara egal in tratamentul depresiei postnatale este somnul.

Cercetarile au aratat ca somnul ajuta la refacerea echilibrului hormonal si a ritmului circadian (ciclu de aproximativ 24 de ore al proceselor biochimice si fiziologice) al femeii, care trece print-o perioada extrem de stresanta dupa nastere.

Indiferent ce sentimente traiesti in primele luni din noua ta viata de mamica, nu uita ca nu esti singura pe acest drum. Cere ajutorul celor apropiati si medicului atunci cand simti ca nu mai poti face fata situatiei.

Cauzele si simptomele depresiei postpartum

Cauzele exacte ale depresiei postpartum nu au putut fi stabilite, insa medicii specialisti au constat o incidenta mai mare a acestei conditii medicale in randul femeilor al caror istoric medical, personal sau familial, cuprinde cazuri anterioare de stari depresive. Deasemenea se considera ca depresia postpartum poate fi asociata cu fluctuatia nivelului de hormoni din perioada sarcinii si perioada imediat urmatoare. In acest fel, nivelul crescut de progesteron si estrogen din timpul sarcinii scade brusc odata cu venirea sugarului pe lume. Mai mult decat atat, de multe ori aceasta fluctuatie hormonala este caracteristica si pentru hormonul tiroidian.Schimbarea brusca a nivelului de hormoni afecteaza controlul cerebral asupra dispozitiei proaspetei mamici, fapt ce va duce la dezvoltarea starilor de suparare, tristete si depresie.

In ceea ce priveste simptomatologia depresiei postpartum aceasta se manifesta prin stari de depresie, deziluzie, disperare, lipsa energiei, stari de irascibilitate, precum si lipsa vointei de a intreprinde vreo activitate. Deasemenea o femeie ce se confrunta cu o depresie postpartum poate prezenta manifestari precum:

incapacitatea de a se concentra sau de a finaliza o activitate;

scaderea apetitului (pofta de mancare);

sentimentul de incapacitate de dezvoltare a unei relatii afective intre ea si nou-nascut;

senzatia ca noul statul o copleseste si lucrurile nu vor evolua niciodata intr-un mod pozitiv;

incapacitatea de a se bucura, sau de a manifesta interes pentru ceva anume.

Este extrem de important ca in aceasta perioada persoana in cauza sa se bucure de intelegerea si suportul partenerului de viata si al familiei, intrucat toate aceste sentimente pot fi dureroase pentru o proaspat mamica.

Tratamentul in cazul depresiei postpartum

Depresia postpartum trece de obicei de la sine pe masura ce mama se obisnuieste cu noul statul, precum si cu prezenta nou-nascutului in viata sa. Daca insa aceste sentimente de tristete si incapacitate de a forma o legatura afectiva cu sugarul persista pentru un interval de timp mai mare de o saptamana este recomandat sa va adresati medicului specialist. 

Tratamentul medical administrat in cazul diagnosticului de depresie postpartum variaza in functie de intensitatea manifestarii acestei conditii medicale. Astfel, medicul specialist poate recomanda sedintele de terapie, care ii dau femeii posibilitatea de a-si exterioriza trairile, poate prescrie un tratament medicamentos sau dimpotriva poate apela la ambele solutii. Totodata s-a constatat ca extrem de benefice in cazul depresiilor postpartum sunt si odihna, exercitiile fizice, alimentatia sanatoasa si echilibrata sau suportul social. Alte femei sustin ca si-au revenit in urma sedintelor de yoga.

In mod normal tratamentul incepe sa dea rezultate dupa cateva saptamani, asa ca incercati sa nu puneti presiune pe partenera dumneavoastra, chiar daca situatia este dificila. Nu uitati ca in anumite cazuri femeile diagnosticate cu depresie postartum au manifestat tendinte suicidale.

Metode naturale de combatere a depresiilor

Depresiile sunt stari mentale caracterizate prin tristete patologica, durere morala, pesimism pana la anxietate si dezinteres total fata de viata. Exista cel putin 15 tipuri de depresii cu etiologie variata, simptome diferite, aspecte clinice, etc.

Forma cea mai comuna de depresie este cea reactiva care se declanseaza prin tragedii inexplicabile, evenimente dramatice cum sunt decesele in familie, pierderea unei fiinte dragi, esecuri sentimentale sau financiare, fenomene naturale neprevazute etc., in care tulburarile sunt mai mari sau mai atenuate in functie de reactia normala in astfel de situatii.

Depresia clinica pe de alta parte este o depresie persistenta care, ca proportii, este in afara vietii personale a individului afectat si survenita fara o explicatie rationala.

Depresiile, din punct de vedere statistic, sunt mai frecvente la femei decat la barbati. La ambele sexe ele cresc pe masura inaintarii in varsta, cand multe persoane sunt abandonate sau tratate cu indiferenta de familie, iar prietenii si prietenele apropiate dispar, treptat, treptat…

Dar, nu exista cazuri singulare semnificative ale depresiilor. Conform studiilor mai recente, aceasta fiind doar o ipoteza a celor care cerceteaza anormalitatile biochimice ale creierului, depresiile sunt determinate, in special la persoanele predispuse la sinucidere, de nivelul scazut de serotonina, neurotransmitator pentru creier care inhiba si controleaza predispozitiile anormale ale celui mai malt nivel al existentei noastre. Crescand, nivelul de serotonina prin produse naturale, se amelioreaza cele mai multe cazuri de depresie.

In multe cazuri depresia este determinata de o nutritie deficitara. Lipsa unor vitamine, microelemente si alti factori biotici pot duce la simptome de deficiente si dezordini mentale si emotionale.

Pe langa alergiile produse de anumite alimente, care produc simptome negative, hipoglicemia poate fi o cauza a starilor depresive.

Chiar si dupa nastere, asa numitele stari depresive post-partum sunt cauzate de dezechilibre hormonale. Aceasta situatie este de scurta durata, iar echilibrul hormonal se stabilizeaza repede.

Din ce in ce mai multe femei recurg la contraceptive pentru a beneficia de placerile actului sexual fara "urmari". Majoritatea contraceptivelor, insa, afecteaza organismul feminin de echilibrul hormonal natural si cad intr-o depresie fara explicatii. Deficienta hormonala naturala duce la depresii inexplicabile pentru cele ce folosesc astfel de metode.

Pe langa cele recomandate de medicina conventionala, numeroase produse naturale pot ameliora sau chiar elimina simptomele depresiei.

O alimentatie sanatoasa trebuie sa contina elemente importanate pentru viata: proteine, hidrocarbonate, factori biotici, vitamine si minerale precum si fibre vegetale.

Se recomanda proteine usoare cum sunt: pestele alb, piept de pui, tofu sau produse pe baza de Soia texturata, cu multe vegetale, in special verzi.

Dintre hidrocarbonate se recomanda cereale integrale, painea neagra, iar dintre dulciuri mierea de Salcam si zaharul brun din trestie de zahar. Se va elimina zaharul alb, rafinat din alimentatie.

Pentru salate se recomanda uleiuri vegetale obtinute prin presare la rece, iar pentru gatit uleiurile obtinute prin presare la cald si in special uleiul de Palmier.

Se va evita complet margarina si produsele de patiserie preparate cu margarina. Sunt interzise stimulentele artificiale cum este alcoolul, bauturile comerciale carbogazoase care contin cafeina si bauturile asa zis naturale care contin conservanti. Toate acestea, in prima faza, sunt stimulante, apoi urmeaza depresia mai profunda.

Dintre produsele pe baza de plante se recomanda preparatele de Ginkgo biloba care cresc fluxul sanguin oxigenat la nivelul creierului si reduc semnificativ simptomele de depresie. Tratamentul dureaza trei luni pentru a obtine rezultatele scontate.

Sunatoarea are actiune blanda asupra biochimiei creierului si amelioreaza starile de depresie medie si usoara. Se recomanda sa se inceapa cu o capsula de 300mg de extract standardizat, continand 0,3% hypericina, crescand apoi doza la trei capsule in timpul unei zile, pana se obtine efectul dorit.

Se poate prepara si sub forma de infuzie, 2 lingurite parti aeriene inflorite uscate din planta la o cana cu apa. Se beau 2-3 cani in timpul zilei, dar nu mai mult de o luna. Dupa o pauza de 2 saptamani se poate relua tratamentul. Seara, inainte de culcare se recomanda tot o infuzie preparata din parti egale de flori si frunze de Paducel, Talpa gastei si flori de Tei, o lingura la o cana de apa. Dupa filtrare se indulceste cu miere. Va asigura si un somn linistit.

Tot in cazurile de insomnie se recomanda o planta care creste si in tara spontan sau in culturi. Este vorba de Odolean sau Valeriana. Se recomanda 200-300mg de extract standardizat de Valeriana, continand 0,5% acizi valerianici, o ora inainte de culcare, iar a doua doza imediat la culcare. Se poate folosi si Tinctura de Valeriana 15-20 picaturi de doua ori, seara. Acest tratament se recomanda timp de o saptamana la intervale de sase saptamani.

Preparatele pe baza de Ginseng Siberian sunt de asemenea foarte utile deoarece restabilesc echilibrul celor mai important neurotransmitatori: serotonina, norpinefrina, dopamina si epinefrina, la nivelul creierului. Se recomanda extracte standardizate, continand cel putin 0,5% eleutherozida E. Se recomanda cate 100 mg dimineata si aceeasi doza inainte de masa de pranz. Trebuie sa mentionam ca extractele din aceasta specie au si actiune antioxidanta, protejeaza organismul impotriva radicalilor liberi, de radiatiile daunatoare din atmosfera si din timpul radioterapiei. In acelasi timp normalizeaza tensiunea arteriala si glicemia prin stimularea metabolismului glucidic, scad nivelul colesterolului, fiind si un bun hepatoprotector.

O alta specie exotica este Kava-Kava care actioneaza asupra dificultatilor mentale, depresiei si anxietatii. Se recomanda produse standardizate care contin 30% kavalactone. Se recomanda 150 mg de trei ori pe zi. Se vor respecta strict dozele prescrise. Are si contraindicatii: la gravide, in timpul alaptarii, in boala Parkinson si nu se asociaza cu medicamentele prescrise in anxietate.

Medicina chineza pe baza de plante recomanda Bupleurum asociat cu Dong-Quai care reduc anxietatea si depresia. Din acest produs se iau 1000 mg de 2-3 ori pe zi cate doua saptamani in fiecare luna. In cazul femeilor se iau cu doua saptamani inainte de ciclu.

Deoarece majoritatea persoanelor afectate de depresie au lipsa de pofta de mancare si recurg la o alimentatie deficitara sunt absolut necesare suplimente nutritionale. Se vor lua multivitamine si multiminerale, formule complexe.

Pentru sistemul nervos central de mare importanta este combinatia de calciu si magneziu. Se recomanda formule care contin 500 mg calciu si 250-500 mg magneziu, de doua ori pe zi.

S-a constatat ca persoanele care sufera de depresii au nivelul de acid folic mult mai scazut decat normal. De aceea se recomanda sa se ia 800 micrograme de acid folic de doua ori pe zi timp de o luna. Dupa aceea se reduce doza la o data pe zi.

O alta substanta ulia este bio-melatonina, care pe langa reglarea somnului este si un antioxidant putemic care protejeaza celulete impotriva radicalilor liberi. Melatonina determina organismul sa se concentreze pe activitatea de odihna si refacere. Aceasta substanta are rolul de-a preveni si "repara" organismul de eventualele distrugeri cauzate de poluare, de expunerea la diferite substante chimice nocive, la lipsa de odihna suficienta sau la numeroase afectiuni. Cercetatorii danezi au descoperit ca femeile care lucreaza in turele de noapte sunt mai predispuse la contractarea diferitelor forme de cancer. Productia de melatonina a organismului este puternic afectata si dereglata de cei care lucreaza in ture diferite sau cei care prin obligatie sau profesie trebuie sa schimbe mereu fusul orar. Bio-melatonina se gaseste in farmacii, fara reteta medicala. Se recomanda tablete de 3mg, dupa incetarea activitatii si trecerea la starea de repaus.

De asemenea, tirozina este unul dintre amino acizii importanti care stimuleaza productia de norepinefrina, hormon esential pentru sistemul nervos central. Acest supliment nutritional este foarte important pentru cei care sufera de depresii si acuza o stare permanenta de oboseala. Se iau 250 mg de doua ori pe zi timp de trei saptamani. Este contraindicat celor care iau medicamente inhibitoare de tip MAO (monoamin oxidaza).

Ca recomandari generale sunt indicate exercitiile fizice regulate, gimnastica aerobica sau sportul preferat, care toate reduc tensiunea nervoasa.

In cazul in care depresiile sunt insotite si de insomnie sau somn agitat, pe langa produsele naturale prezentate se recomanda bai sau dusuri calde cu o ora, doua inainte de culcare si o lectura sau muzica placuta, linistitoare mult mai mult decat programele TV.

Autentifica

Depresia post-partum (depresia post-natală) este o formă de depresie care apare la gravide în primele săptămâni după naștere.

Boala afectează 1 din 7 femei și se manifestă prin tristețe, oboseală, tulburări de somn și alimentație, scăderea libidoului, episoade de plâns, reacții emoționale puternice, anxietate și iritabilitate, senzația de mamă nepotrivită. Deși apar cel mai adesea precoce după naștere, simptomele pot persista și până la câteva luni sau un an. Deși este considerată a fi o consecință a deficitului de vitamine, sutudiile au arătat că depresia postpartum apare datorită modificărilor hormonale pe care le suferă femeia în timpul sarcinii; pe de altă parte, tratamentul hormonal nu s-a dovedit benefic la femeile care dezvoltă depresie post-partum. Majoritatea prospetelor mămici se recuperează prin intermediul unui grup de suport (discuție cu alte mame) sau prin psihoterapie.

Depresia post-partum este mai severă decât “baby blues”, o stare care apare la 80% dintre femei și care este caracterizată prin modificări comportamentale (singurătate, plâns fără motiv, oboseală, anxietate, iritabilitate) în primele zile după naștere, dar care dispar rapid (maxim 1-2 săptămâni). Dacă baby-blues nu necesită tratament din partea medicului, depresia post-partum da.

Depresia postnatală paote apărea și după avort, naștere de făt mort sau adopție.

Cauze ale depresiei post-partum

Cauza depresiei post-partum nu a fost pe deplin elucidată, însă se presupune că sunt implicate fluctuațiile hormonale care apar odată cu sarcina și nașterea. În timpul gestației, nivelul de estrogeni și progesteron crește considerabil, pentru ca în primele 24 ore după naștere să aibă loc o prăbușire bruscă a nivelului hormonilor sexuali feminini la nivelul dinainte de sarcină. Bazându-se pe faptul că micile variații hormonale din timpul ciclului menstrual pot cauza schimbări ale stării și comportamentului femeilor în perioada premenstruală (sindromul premenstrual), fluctuațiile nivelulului hormonilor dinainte și după naștere sunt considerate a produce depresia post-partum.

O altă ipoteză este disfuncția tiroidiană, fiind cunoscut că sarcina și nașterea sunt asociate cu modificările ale funcției glandei tiroide care pot determina stări de agitație, indispoziție, anxietate, neliniște. Efectuarea testelor de funcționalitate tiroidiană (TSH, T3, T4) poate stabili dacă aceasta este cauza depresiei post-natale. În cazul în care se confirmă o disfuncție tiroidiană, odată cu inițierea tratamentului simptomele depresiei post-natale pot dispărea.

Nu în ultimul rând, absența sprijinului și implicării partenerului și a familiei în creșterea copilului poate duce la apariția de fenomene depresive.

Stressul, prima sarcină, fumatul, alimentația artificială, familiile dezorganizate, statusul socioeconomic scăzut, istoricul personal de familială de episoade depresive sau tulburare bipolară (maniaco-depresivă) și tulburarea disforică premenstruală (formă severă de sindrom premenstrual), cresc riscul unei femei de a dezvolta depresie postnatală.

Simptome

Depresia post-partum debutează cel mai adesea în săptămânile 3-4 după naștere, iar simptomatologia se accentuează în săptămânile 7 și 8. Cel mai adesea simptomele sunt puse pe seama oboselii mamei, astfel că depresia post-partum este adesea neglijată și netratată. Boala are un efect negativ și asupra copilului, afectând relația acestuia cu mama și dezvoltarea sa psihologică.

Simptomele constau în stări de tristețe, neputință, inutilitate, nesiguranță, copleșire și vinovăție, pierderea interesului față de orice activitate, lipsa energiei, scăderea capacității de atenție, concentrare și de implicare, tulburări de somn, agitație psihomotorie, extenuare, scăderea libidoului, tulburări de apetit (anorexie, bulimie), anxietate, irascibilitate, atacuri de panică, scăderea poftei de viață și gânduri suicidare. Cel mai adesea femeile au senzația că nu sunt potrivite pentru rolul de mamă și se simt vinovate pentru acest lucru, sunt excesiv îngrijorate de sănătatea copilului, dezvoltă o inadecvare față de viața socială și tulburări comportamentale.

Semnele care pot fi evidențiate la examenul clinic sunt tahipneea, tahicardia și tremorul.

Stările depresive post-partum sunt clasificate în funcție de gravitate ca: baby-blues (cea mai ușoară formă), depresie post-partum și psihoză postpartum (cea mai gravă formă). Dacă depresia post-partum poate interfera cu activitățile zilnice ale femeii, psihoza poate duce la ruperea contactului cu realitatea, cu apariția de halucinații vizuale și auditive, delir, reacții de furie și agitație, crize de depersonalizare, sentimentul de îndepărare de copil, gândire confuză, comportament bizar și neadecvat – care uneori pot necesita chiar și internarea în spital (dacă femeia devine un pericol pentru sine și pentru cei din jur).

Tratament

Managementul depresiei post-partum cuprinde psihoterapie cognitiv-comportamentală, grupuri de suport și tratament medicamentos (în formele moderat-severe). Consilierea trebuie să fie efectuată atât femeii cât și partenerului.

Tratamentul medical constă în administrarea de antidepresive din clasa inhibitorilor recaptării serotoninei (SSRI, selective serotonin reuptake inhibitor) sau antidepresive triciclice. Deoarece unele medicamente antidepresive se excretă în laptele matern, femeile trebuie să menționeze medicului dacă alăptează sugarul (majoritatea SSRI și antidepresivelor triciclice trec puțin în laptele matern, cu excepția fluoxetinei și doxepinei). Durata tratamentului este de cel puțin 6 luni (uneori medicul poate decide continuarea administrării până la 1 an), pentru a asigura combaterea depresiei și prevenirea recăderilor. Ameliorarea simptomatologiei apare după 4-8 săptămâni de tratament, uneori chiar mai devreme. Femeile cu istoric de episoade repetate de depresie trebuie să urmeze tratament antidepresiv pe termen lung.

În absența tratamentului, despresia post-partum poate avea o evoluție nefastă atât asupra mamei cât și asupra copilului.

Prevenirea depresiei post-partum se face prin suport din partea familiei în creșterea și îngrijirea copilului, asigurarea unei alimentații sănătoase și a unui program regulat de exerciții fizice, evitarea alcoolului, a cofeinei sau a altor energizante, evitarea suprasolicitării și participarea la cât mai multe activități în aer liber, evenimente sociale.

Depresia este o tulburare a starii afective, care duce la aparitia unei trairi de tristete sau de pierdere a sperantei pentru o perioada indelungata de timp. Fiind mai serioasa decat un simplu episod de tristete, de suparare sau decat o traire temporara de scadere a energiei, depresia poate avea un impact semnificativ asupra bucuriei de a-ti trai viata, asupra capacitatii de munca, asupra starii generale de sanatate si asupra persoanelor apropiate.

Depresia se manifesta diferit de la o persoana la alta. Unii se simt "daramati" pentru o perioada lunga de timp, in timp ce la alte persoane trairile de depresie vin si pleaca. In cazul in care o persoana are episoade scurte de depresie usoara, aceasta poate fi capabila sa isi continue viata profesionala si sa faca fata activitatilor cotidiene. Totusi, daca persoana in cauza nu urmeaza o forma sau alta de tratament pentru depresie, este supusa riscului de a deveni din ce in ce mai depresiva sau de a se imbolnavi fizic. In cazurile severe de depresie, persoana respectiva poate ajunge la incapacitatea de a comunica, la incapacitatea de a efectua activitatile de rutina si chiar la suicid. In aceste cazuri, consultul unui specialist si urmarea unui tratament sunt esentiale. 

Persoanele cu depresie pot fi refractare la ideea de a cauta ajutor deoarece considera ca acest lucru este o dovada de slabiciune personala sau un defect de caracter sau cred ca trebuie sa fie capabili sa iasa singuri din aceasta stare. 
Astazi se stie ca depresia, ca si orice alta afectiune medicala, are o baza biologica si chimica. Tratamentul depresiei este sigur si de regula eficace chiar si in cazul persoanelor cu depresie severa.

Cuprins articol

Generalitati

Cauze

Factori de risc

Simptome

Mecanism fiziopatologic

Consult de specialitate

Expectativa vigilenta

Medici specialisti recomandati

Investigatii

Tratament

Profilaxie

Cauze

Ce anume cauzeaza depresia este un subiect intens studiat in prezent. 
Expertii considera ca predispozitia genetica, impreuna cu evenimentele de viata stresante, afectiuni medicale, administrarea de medicamente sau alti factori, pot determina un dezechilibru al anumitor substante chimice din creier, denumite neurotransmitatori, ducand la aparitia depresiei. 

Situatiile care pot declansa un episod de depresie sunt: 
– unele medicamente, cum ar fi narcoticele folosite pentru indepartarea durerii sau steroizii; de obicei simptomele depresive dispar odata ce medicamentul este oprit 
– tulburari ale secretiei hormonale, cum ar fi un dezechilibru al glandei tiroide sau suprarenale 
– dezechilibre chimice, precum dezechilibrele nivelurilor sanguine ale calciului sau nivelurile scazute ale fierului (anemia) 
– afectiunile indelungate (cronice), precum artrita, bolile cardiace sau cancerul 
– infectiile, cum ar fi infectiile virale sau infectiile ficatului sau ale creierului 
– factorii de stres majori, ca de exemplu moartea unei persoane dragi 
– factorii de stres cronici, precum saracia, dificultatile familiale, probleme medicale grave proprii sau ale unei persoane apropiate. 
– varstnicii care trec de la o viata independenta la o viata in care depind de ceilalti au adeseori depresie 
– presiuni asupra copiilor si adolescentilor, din partea societatii sau a celor de aceeasi varsta 
– consumul de alcool, de substante ilegale sau probleme in legatura cu abuzul de o substanta 
-nasterea recenta

-sindromul premenstrual

Factori de risc

Anumiti factori cresc riscul de depresie. Daca o persoana are o ruda de gradul intai, cum ar fi tatal sau mama, cu depresie, riscul de aparitie a depresiei la persoana respectiva este de pana la trei ori mai mare decat in populatia generala. 
Daca a existat in trecut un episod de depresie, probabilitatea de a face din nou este mult mai mare. 

Alti factori de risc pentru declansarea depresie sunt: 
– afectiuni cardiace in trecut, precum boala arterelor coronare 
– o afectiune severa, continua (cronica), cum ar fi diabetul zaharat, cancerul si durerea cronica 
-probleme maritale

-consumul de alcool

– un eveniment de viata stresant, ca de exemplu pierderea unei persoane dragi sau intrarea in somaj (acest lucru este valabil mai ales la varstnici, care pot avea multi factori stresanti sociali, cum ar fi faptul ca devin dependenti de altii pentru a fi ingrijiti) 
– anumite conditii medicale generale, precum anemia sau afectiunile tiroidiene 
-o afectiune grava de sanatate descoperita recent.
Factori de risc suplimentari pentru declansarea depresie la femei sunt: 
– folosirea de anticonceptionale orale (la unele femei, contraceptivele pot imbunatati dispozitia) 
– un istoric de tulburare disforica premenstruala (sindrom premenstrual sever).

-nasterea recenta;

Simptome

Persoana care are depresie se poate simti lipsita de speranta, trista sau nu mai poate simti placere in aproape nimic din ceea ce face. Se poate simti "daramanta" sau descurajata, plange usor. De asemenea poate fi irascibila sau anxioasa sau poate avea un nivel scazut de energie. Adeseori simptomele depresiei pot fi subtile la inceput. Poate fi dificil de recunoscut ca simptomele pot avea legatura intre ele si ca persoana respectiva ar putea avea depresie. 

Cele mai semnificative doua simptome ale depresiei sunt: 
– tristetea sau lipsa de speranta .
– pierderea interesului sau a placerii in efectuarea majoritatii activitatilor din viata de zi cu zi. 

Alte simptome pot fi: 
– pierderea sau luarea in greutate din cauza modificarilor in apetitul alimentar 
-creterea sau diminuarea nevoii de somn 
– sentiment de neliniste si incapacitatea de a putea sta linistit sau din contra, sentimentul ca orice miscare necesita un mare efort 
-senzatie de oboseala permanenta 
-sentimente de vinovatie sau de devalorizare fara un motiv aparent 
-frecvent ganduri recurente de moarte sau de suicid. 

In cazul in care o persoana prezinta cel putin cinci din aceste simptome, pentru o perioada mai lunga de 2 saptamani si daca unul din aceste simptome este fie tristetea, fie pierderea interesului, persoana respectiva este diagnosticata cu depresie majora. Totusi, chiar daca sunt prezente mai putin de cinci simptome, poate fi vorba de o depresie si este nevoie de administrarea unui tratament. 

In cazul in care sunt prezente 2 pana la 4 simptome pe o perioada de cel putin 2 ani (la copii – 1 an), poate fi vorba de o forma de depresie pe termen indelungat, numita tulburarea distimica (distimia). Numeroase femei pot avea modificari ale dispozitiei inainte de menstruatie. Simptome premenstruale fizice si emotionale care interfera cu relatiile interpersonale sau cu responsabilitatile cotidiene sunt cunoscute sub denumirea de sindrom premenstrual (SPM). Totusi, femeile care prezinta simptome premenstruale fizice si emotionale care interfera serios cu viata cotidiana pot avea o forma de depresie, denumita tulburare premenstruala disforica.

Multi medici, de obicei generalisti, consulta persoane care prezinta simptome generale care pot fi dificil de atribuit unei depresii. Aceste simptome, care apar in mod frecvent in depresie, pot fi: 
-dureri de cap si alte dureri cu diferite localizari 
-probleme digestive, inclusiv constipatie si diaree 
– pierderea interesului in activitatea sexuala sau incapacitatea de a mai avea o viata sexuala activa 
-sentimente de anxietate sau de ingrijorare fara un motiv evident 
-autoacuzarea sau acuzarea altora pentru starea de depresie 
-lipsa miscarii sau a vorbirii timp de ore intregi. 

Alte simptome de depresie pot fi: 
– mancatul excesiv si castigul in greutate, care apar mai frecvent decat pierderea poftei de mancare 
-cresterea duratei de somn, mai frecventa decat insomnia 
– plans facil, manie, stare generala proasta, impreuna cu anxietate si stare de tensiune interioara 
-uneori, o senzatie de ingreunare a bratelor sau a picioarelor 
-sensibilitate excesiva la rejectie (respingere). 

Depresia este o afectiune serioasa la persoanele de orice varsta, dar persoanele invarsta care prezinta simptome de depresie trebuie sa inceapa un tratament cat mai curand posibil. Depresia la varstnici poate duce la aparitia unei stari de confuzie sau a uitarii (Atentie! Unele medicamente pot provoca de asemenea aparitia acestor simptome). 

De asemenea, depresia a fost identificata ca fiind un factor de risc semnificativ de deces la persoanele varstnice care au afectiuni cardiace. Este deosebit de importanta recunoasterea din timp a semnelor de avertizare ale depresiei, pentru ca persoana respectiva sa poata primi un tratament corespunzator cat mai devreme posibil. 
Simptomele depresiei sunt adesea subtile la inceput. Poate fi greu de recunoscut ca aceste simptome pot avea legatura intre ele si ca ele pot fi datorate unei depresii.

La copii si la adolescenti simptomele depresiei sunt uneori diferite fata de cele aparute la adulti, ceea ca face ca diagnosticarea si inceperea unui tratament sa fie mai dificila. 
Depresia poate duce la suicid. Semnele prevestitoare ale unei tentative de suicid se modifica cu varsta: 
– semnele prevestitoare ale suicidului la copii si adolescenti pot fi: preocuparea in legatura cu moartea sau suicidul sau ruperea recenta a unei relatii 
– semnele prevestitoare ale suicidului la adulti pot include: abuzul de alcool sau de alta substanta, pierderea recenta a slujbei sau divortul 
– semnele prevestitoare ale suicidului la varstnici pot cuprinde: moartea recenta a partenerului de viata sau diagnosticarea de curand cu o boala severa, care ii poate scurta durata de viata. 

Mecanism fiziopatologic

Depresia poate debuta cu simptome de anxietate (cum ar fi o ingrijorare excesiva) sau cu simptome precum tristetea sau lipsa de energie, care dureaza de mai multe zile sau luni, inainte de instalarea completa a depresiei. 

Pot aparea tulburari in capacitatea de concentrare sau de memorare, sentimentul de pierdere a placerii in activitatile care altadata erau placute, sentimentul de pierdere a sperantei, scaderea energiei, modificari ale somnului si ale poftei de mancare. Persoana cu depresie se poate izola social de ceilalti si isi poate pierde interesul pentru activitatea sexuala. 

Evolutia depresiei variaza de la o persoana la alta. Pot fi prezente simptome usoare sau severe de depresie, pentru o perioada indelungata de timp sau pentru o perioada scurta. Un procent mic de persoane se simt depresive in marea majoritate a vietii lor; acestea necesita un tratament de intretinere. 
Majoritatea pesoanelor cu depresie pot fi tratate cu succes cu medicamente, consiliere profesionala sau o combinatie a celor doua. 

Tulburarile depresive sunt clasificate in functie de severitatea si de durata lor. Depresia poate fi usoara, moderata sau severa. 
Ea poate debuta brusc (depresie acuta) sau poate dura o perioada indelungata (depresie cronica). De exemplu, tulburarea distimica, este o depresie cronica usoara. Unii oameni pot avea un episod de depresie majora care se poate suprapune peste o tulburare distimica (depresie dubla). I

n cazul unei depresii severe, poate fi necesara o internare intr-un spital pentru o perioada scurta de timp, in special daca sunt prezente ganduri de sinucidere. Deoarece depresia creste riscul de tentativa de suicid, persoana respectiva trebuie sa urmeze imediat un tratament daca sunt prezente idei de autodistrugere. 

Tulburarea recurenta 

Adeseori depresia reapare. Daca o persoana are un episod de depresie, probabilitatea ca depresia sa revina la un anumit moment al vietii acelei persoane, este mai mare decat la restul oamenilor care nu au avut niciodata depresie.
Riscul de aparitie a unui nou episod de depresie creste cu fiecare episod.

Boli asociate

Depresia poate contribui la dezvoltarea anumitor afectiuni, cum ar fi boala arterelor coronare. 
Persoanele depresive care au o afectiune cronica cum ar fi diabetul zaharat sau boala arterelor coronare, sufera mai mult din cauza simptomelor acestor afectiuni, au o capacitate mai scazuta de functionare, prezinta o scadere a calitatii vietii si suporta costuri medicale mai mari. Persoanele cu depresie au o probabilitate mai mica de a se autoingriji si acest lucru poate duce la inrautatirea starii lor de sanatate. Uneori episoadele de depresie pot fi precedate sau urmate de perioade de cretere a energiei (manie). Daca exista un ciclu de episoade depresive si respectiv maniacale, este vorba de o afectiune care poarta numele de tulburare bipolara. In cazul in care simptomele depresive apar numai in anumite anotimpuri din an, cum ar fi in lunile de toamna si de iarna, este o depresie sezoniera.

Consult de specialitate

Sus

Este indicat sa se cheme imediat o ambulanta (961) sau un serviciu de interventie rapida in cazul in care o persoana: 
-nu se poate abtine de la a se vatama pe sine sau pe altcineva 
-aude voci 
– a avut sau are o tentativa de suicid sau prezinta semne prevestitoare de suicid, cum ar fi faptul ca vorbeste despre suicid sau despre vatamarea unei alte persoane 
-prezinta semne de detasare de realitate (psihoza) 
– consuma alcool in cantitate exagerata sau droguri.

Expectativa vigilenta

Expectativa vigilenta este o perioada de timp in care persoana respectiva si medicul curant observa simptomele fara sa se administreze un tratament medicamentos. 
Expectativa vigilenta poate fi adecvata in cazul in care sunt prezente trairi de tristete, suparare sau melancolie. Totusi, daca simptomele nu se amelioreaza dupa 2 saptamani, se recomanda discutarea cu medicul.

Medici specialisti recomandati

Tratamentul depresiei cuprinde de obicei administrarea de medicamente, unele forme de consiliere profesionala (psihoterapie) sau o combinare a acestora. Este deosebit de importanta stabilirea unei relatii terapeutice confortabile si de durata cu medicul curant pentru a se putea trata depresia. 
Medicul specialist care poate diagnostica si poate trata depresia este medicul psihiatru. 
Diagnosticul de depresie mai poate fi pus si de: 
– medicul internist 
– medicul de familie.

Investigatii

Medicul curant va face o anamneza (adica va pune intrebari in legatura cu starea generala de sanatate) si va efectua o examinare fizica completa. De asemenea, poate recomanda si efectuarea unor teste precum: 
– examene de laborator, pentru a se vedea daca simptomele nu sunt cauzate de anumite afectiuni, precum o activitate scazuta a glandei tiroide (hipotiroidism) sau o anemie 
– evaluarea starii de sanatate mentale, care implica un interviu cu un profesionist de sanatate mentala (psihiatru) 
-teste verbale sau scrise care pot detecta depresia. 

Medicul psihiatru poate pune intrebari, pentru a determina cat de mult este afectata persoana respectiva de starea depresiva pe care o are, inclusiv daca au fost sau sunt prezente idei de sinucidere. Daca a existat vreodata o perioada de veselie anormala (excesiva, inadecvata), iritabilitate sau o senzatie de energie intensa care a durat 4 zile sau mai mult, medicul trebuie informat asupra acestui lucru. Episoadele maniacale, sau episoadele mai usoare hipomaniacale, fac parte din tulburarea bipolara. 

Unele tipuri de medicamente antidepresive pot agrava simptomele tulburarii bipolare, de aceea este foarte important ca simptomele sa fie diagnosticate cu precizie. Atunci cand este consultat medicul curant, este important sa se discute cu acesta despre orice simptom care s-ar putea datora depresiei. Aproximativ jumatate din totalitatea cazurilor de depresie sunt subdiagnosticate si subtratate. De aceea trebuie ca medicii generalisti si medicii de familie sa puna intrebari de rutina legate de depresie, cu ocazia fiecarui consult efectuat.

Tratament initial 

Tratamentul depresiei poate cuprinde administrarea de medicamente antidepresive, consiliere terapeutica, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentala sau o combinare a celor doua modalitati de tratament. 
Consilierea terapeutica (psihoterapia) poate fi suficienta in cazul depresiei usoare sau moderate. In cazul in care simptomele de debut sunt severe, cel mai probabil tratamentul initial va include atat medicamente antidepresive cat si consiliere terapeutica. 

Internarea in spital poate fi necesara daca sunt prezente semne prevestitoare ale unui suicid, ca de exemplu ganduri sau planuri de auto-vatamare sau de vatamare a altei persoane, detasare de realitate (psihoza) sau un consum excesiv de alcool sau de droguri. 
Uneori este nevoie de mai multe incercari de a se gasi medicamentul si tipul de psihoterapie care sunt cele mai eficace la persoana respectiva. 
Poate fi necesara o perioada de 4 pana la 12 saptamani pana cand medicamentele sa isi faca efectul, desi de obicei ele actioneaza mai rapid. 

De aceea este foarte important ca persoana cu depresie sa colaboreze cu medicul curant pentru a gasi impreuna cel mai bun tratament. 
La o femeie care a nascut de curand, invatarea strategiilor de a face fata depresiei postpartum poate ajuta la dobandirea mai rapida a vindecarii. 

In cazuri rare, terapia electroconvulsivanta (ECT) poate fi optiunea initiala de tratament pentru persoanele care nu pot lua medicamente antidepresive, care nu au raspuns la alte modalitati de tratament sau care au o depresie severa in care sunt prezente simptome psihotice, comportament sinucigas sau incapacitatea de a se hrani. ECT presupune o stimulare electrica usoara, aplicata in regiunea tamplelor, care provoaca o scurta convulsie. Se considera ca acest procedeu poate determina restabilirea echilibrului substantelor chimice cerebrale numite neurotransmitatori (al caror dezechilibru a dus la aparitia depresiei).

Tratament de intretinere

Cel putin jumatate din cei care au un episod depresiv vor prezenta o recurenta a simptomelor (recadere). Continuarea tratamentului pe o perioada 7 pana la 15 luni dupa recuperare va duce la scaderea riscului de recadere.
De asemenea, poate fi extrem de utila acordarea de suport social si moral din partea membrilor familiei si a prietenilor. 
Daca este prezenta si o alta afectiune in afara de depresie, este necesara continuarea tratamentului si pentru acea afectiune. Depresia poate fi insotita si de alte tulburari ale dispozitiei, precum anxietatea si tulburarile anxioase, psihoza sau simptome maniacale.

Tratament in cazul agravarii bolii

In cazul in care depresia se agraveaza, la o persoana care urmeaza doar consiliere terapeutica, se poate adauga un medicament antidepresiv. 
Datele obtinute din experienta arata ca, in cazul depresiei severe, adaugarea de medicamente la consilierea terapeutica este mai eficienta decat utilizarea doar a psihoterapiei. 

La persoanele cu depresie recurenta, poate fi nevoie de tratament cu medicamente antidepresive pentru tot restul vietii. 
Daca depresia se agraveaza in timp ce persoana respectiva este deja sub tratament medicamentos si consiliere terapeutica, se pot incerca alte medicamente in locul celui administrat in prezent sau acestea se pot adauga la tratamentul initial. 
S-a demonstrat ca terapia electroconvulsivanta (ECT) este o modalitate de tratament eficienta pentru depresia severa sau pentru depresia in care alte tratamente nu au avut efect. 

ECT trebuie sa fie continuata cu tratament medicamentos si consiliere, deoarece reaparitia simptomelor este frecventa. 
In cazul in care simptomele depresive se accentueaza, este esential ca persoana respectiva sa discute cu medicul pentru a se gasi tratamentul eficient. 
Depresia majora poate fi un factor de risc in dezvoltarea afectiunilor cardiace precum boala arterelor coronare sau infarctul miocardic. 
Totusi, cel mai mare pericol al depresiei este suicidul. Aproximativ 15% din persoanele cu depresie mor prin suicid. 

De retinut!

Avertizarile Asociatiei de Administrare a Medicamentelor si a Alimentelor din Statele Unite (Food and Drug Administration, FDA) cuprind: 
– un avertisment vizavi de legatura intre medicamentele antidepresive si riscul de suicid: FDA nu recomanda incetarea administrarii de antidepresive, dar recomanda o atentie speciala la semnele ce prevestesc suicidul in cazul persoanelor aflate in tratament; acest lucru este deosebit de important, in special la inceputul tratamentului sau la modificarea dozelor 
– un avertisment vizavi de legatura intre antidepresivul paroxetina (Seroxat) si defectele fetale: administrarea acestui medicament in primele 12 saptamani de sarcina poate creste riscul de aparitie a defectelor fetale. 

Oricine poate face depresie, indiferent de varsta, rasa sau statut social. O persoana din 10, care solicita un consult medical are depresie, dar adeseori aceasta este trecuta cu vederea, astfel incat in aproximativ jumatate din aceste cazuri nu este recunoscuta si prin urmare nu este tratata. Netratata, depresia poate duce la scaderea calitatii vietii si la cresterea riscului de suicid. 

Mai putin de o treime din persoanele cu depresie urmeaza un tratament profesional. In multe cazuri, atunci cand persoanele afectate de depresie cauta un tratament, medicii generalisti atribuie simptomele altor afectiuni, mai ales daca aceste simptome nu sunt foarte clar conturate. 
Persoana afectata poate sa nu realizeze ca are o depresie sau se poate simti jenata, astfel ca nu cauta un tratament. Totusi, este foarte important sa se incerce sa se caute un tratament atunci cand exista suspiciunea ca o persoana draga ar putea avea depresie. Cu cat tratamentul este inceput mai devreme, cu atat sunt sanse mai mari pentru o vindecare rapida si completa. De asemenea este importanta prevenirea recaderii.

Depresia nu este normala la nici o varsta, iar tratamentul este important si trebuie stiut ca: 
– depresia este adeseori subdiagnosticata la copii, la adolescenti si la varstnici (la copii si adolescenti, depresia poate fi gresit interpretata ca variatii ale dispozitiei datorate modificarilor hormonale) 
– persoanele varstnice pot considera ca este firesc sa se simta deprimate odata cu inaintarea in varsta. Depresia trebuie identificata si tratata cat mai devreme, pentru a se amana cat mai mult posibil apelarea la serviciile de nursing (de ingrijire) la domiciliu. Riscul de deces datorat depresiei, creste semnificativ in timpul primului an in care o persoana invarsta beneficiaza de serviciile de nursing (de ingrijire) la domiciliu. 

Implicarea membrilor familiei si suportul oferit de acestia in tratamentul depresiei, poate fi extrem de important, in special in cazul copiilor, adolescentilor si a varstnicilor. Uneori parintii copiilor sau adolescentilor cu depresie pot deveni si ei la randul lor depresivi si pot necesita un tratament. 
Femeile care au nascut de curand, sunt sfatuite sa invete din timp cum sa faca fata depresiei postpartum; acest lucru le poate ajuta sa se vindece mai repede si sa previna aparitia unei probleme mai severe si mai de durata legata de depresia postpartum. 

Tratament ambulator (la domiciliu)

In timp ce psihoterapia si medicamentele antidepresive sunt cele mai eficiente tratamente pentru depresie, tratamentul ambulator este de asemenea important. 
Sunt mai multi pasi, pe care persoana in cauza ii poate face pentru a se ajuta pe sine in timpul unui episod depresiv si pentru a preveni episoadele viitoare: 
– sa stabileasca teluri realiste pentru sine si sa isi asume o parte rezonabila de responsabilitate 
– sa imparta sarcinile mari in unele mai mici, pe care sa le efectueze treptat, dupa ce a stabilit mai intai prioritatile 
-sa faca atat cat poate face, atunci cand este in stare 
– sa amane luarea deciziilor majore de viata (ca de exemplu schimbarea profesiei, mutarea in alta casa, casatoria sau divortul) atunci cand sunt intr-o perioada de depresie 
– sa incerce sa isi impartaseasca sentimentele cu cineva; de obicei este mai bine decat sa se izoleze sau sa fie secretoasa 
-sa ii lase pe cei din familie sau pe prieteni sa o ajute 
– chiar daca nu se simte motivata, sa incerce sa participe la activitati religioase, sociale sau de alt tip 
-sa faca cu regularitate exercitii fizice 
– sa aiba o alimentatie echilibrata; in cazul in care pofta de mancare lipseste, sa consume mai degraba gustari mici cantitativ decat portii mari de mancare 
– sa aiba un somn corespunzator 
(Daca sunt prezente tulburari ale somnului se recomanda: 
– sa mearga la culcare la aceeasi ora in fiecare seara si, mai important, sa se scoale la aceeasi ora in fiecare dimineata 
-sa aiba un dormitor intunecos si ferit de zgomote 
-sa nu face exercitii fizice dupa ora 17.00 
-sa evite consumul de bauturi cofeinizate dupa ora 17.00 
– se evite folosirea de medicamente pentru somn neprescrise de medic, sa evite consumul de alcool, deoarece acestea pot provoca un somn neodihnitor si pot interactiona cu medicamentele antidepresive) 
– sa aiba rabdare au propria persoana: sa isi aminteasca si sa isi spuna ca depresia nu este din cauza ei si ca nu poate fi depasita doar cu propria vointa, ca tratamentul este necesar in cazul depresiei, la fel ca in orice alta afectiune
– sa incerce sa aiba mereu o atitudine pozitiva, optimista, sa isi aminteasca si sa isi spuna, ca este nevoie de timp pana va incepe sa se simta mai bine si ca dispozitia se va ameliora treptat, putin cate putin. 

Modalitati de ajutorare a unei persoane cu depresie

Este important pentru o persoana cu depresie ca cei din jurul ei sa aiba o atitudine suportiva si incurajatoare. Pentru cei care nu au avut niciodata depresie, este dificil sa inteleaga cat de lipsit de speranta si de descurajat se poate simti cineva cu aceasta afectiune. 
Este important de reamintit ca depresia este la fel de dezabilitanta ca orice alta afectiune majora si ca din cauza ei persoana respectiva isi poate indeplini obligatiile sociale, familiale, profesionale sau scolare/academice cu dificultate. 
Ca si alte afectiuni, depresia necesita tratament, timp si rabdare. 

Cei din jur sunt sfatuiti sa evite oferirea de sfaturi, dar e bine sa incurajeze persoana respectiva sa caute tratament si sa il continue. Totusi, in cazul in care observa prezenta de semne prevestitoare de suicid, cum ar fi faptul ca vorbeste despre suicid sau despre vatamarea cuiva, semne de detasare de realitate (psihoza) sau consumul de alcool in exces sau de droguri, este recomandat sa contacteze imediat medicul persoanei respective. 
Daca se pare ca persoana cu depresie este in pericol iminent, este indicat ca cei din jur sa sune la ambulanta (961) sau la alte servicii de interventie rapida (112).

Optiuni de medicamente

Adeseori depresia este subdiagnosticata si subtratata. Majoritatea persoanelor cu depresie au nevoie de medicamente antidepresive. Antidepresivele pot ameliora sau pot indeparta simptomele depresive. 
Sunt disponibile cateva optiuni de medicamente. 

Nu s-a demonstrat ca un medicament ar fi mai eficient decat altul; totusi, difera efectele secundare ale medicamentelor. Persoana in cauza poate decide impreuna cu medicul curant ce medicament este cel mai potrivit pentru sine. Este bine de retinut ca poate fi nevoie de o perioada de timp de 4 pana la 12 saptamani de tratament, pana ca medicamentul sa aiba eficacitate maxima, desi actiunea poate aparea mai repede. Daca un medicament anume nu are efect, se pot incerca altele inainte de a se abandona. 

Medicamentele influenteaza substratul chimic al creierului in diferite moduri, de aceea se pot incerca mai multe medicamente diferite sau o asociere a acestora, pentru a gasi cel mai bun tratament pentru fiecare persoana in parte. La majoritatea oamenilor se gaseste relativ repede medicamentul eficient, dar la unii depresia poate fi mai dificil de tratat. In unele cazuri, poate fi necesara o asociere de antidepresive. 

Uneori poate fi eficace o asociere intre un antidepresiv si un tip diferit de medicatie, cum ar fi un stabilizator al dispozitiei sau un anxiolitic. 
Atunci cand se administreaza un tratament antidepresiv, este important ca medicamentele sa fie luate asa cum sunt prescrise de medicul curant. Pot trece mai multe saptamani pana sa se observe o ameliorare a simptomelor. 

Efectele secundare se pot diminua pe masura ce organismul se acomodeaza cu medicamentele. Daca persoana respectiva decide sa intrerupa administrarea tratamentului, este important ca acest lucru sa fie facut treptat, prin scaderea dozei in mai multe etape, de-a lungul unei perioade de timp de cateva saptamani. Oprirea brusca a antidepresivelor poate duce la aparitia simptomelor de sevraj. De aceea trebuie ca oprirea sau schimbarea medicatiei sa se discute cu medicul psihiatru. 

Medicamentele antidepresive sunt: 
– inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS, SSRI), precum Prozac, Zoloft, Fevarin, Seroxat sau Cipralex 
– antidepresive triciclice si tetraciclice, precum Amitriptilina, Anafranil (clomipramina) sau Ludiomil (Maprotilina) 
-antidepresive atipice, precum Wellbutrin, Efectin sau Remeron 
-inhibitori ai monoaminoxidazei (IMAO).

De retinut!

In cazul in care persoana cu depresie decide impreuna cu medicul psihiatru ca este nevoie de un tratament medicamentos, sunt anumite lucruri care trebuie luate in considerare in alegerea medicamentului cel mai indicat: 
– cunoasterea efectelor secundare ale medicamentului 
– informarea medicului in legatura cu toate afectiunile medicale curente si cu toate medicamentele administrate in prezent, inclusiv cele care sunt luate fara prescriptie medicala, cele din plante sau suplimentele nutritive, astfel incat medicul sa poata aprecia daca exista riscul unei potentiale interactiuni medicamentoase 
– persoanele invarsta pot avea nevoie de doze mai mici si poate fi nevoie de o perioada de timp mai indelungata pana ca medicamentul sa intre in actiune 
– medicul va trebui sa monitorizeze evolutia pentru a determina daca un medicament anume este eficient la persoana respectiva 
– adeseori primul medicament administrat este eficient in tratarea depresiei; daca nu, exista si alte optiuni de medicamente care de regula dau rezultate. Se poate intampla sa fie nevoie de mai multe incercari cu medicamente diferite inainte de a se gasi acela care actioneza cel mai bine la acea persoana 
– din momentul in care persoana incepe sa se simta mai bine, poate fi nevoie de continuarea tratamentului pentru o perioada de 7 pana la 15 luni sau mai mare, pentru a scadea probabilitatea aparitiei unui nou episod de depresie 
– unii oameni pot necesita tratament cateva luni pana la cativa ani (tratament de intretinere), in timp ce altii au nevoie de medicatie pentru tot restul vietii, in special cei care au avut mai multe episoade de depresie majora. 

In luarea deciziei legate de medicamentul pe care trebuie sa il prescrie, medicul psihiatru va lua in considerare urmatoarele: 
– raspunsul persoanei respective la medicamente in episoadele depresive pe care le-a avut anterior 
– daca persoana respectiva are si alte afectiuni medicale, astfel incat antidepresivele sa nu interactioneze cu celelate medicamente administrate concomitent 
– daca antidepresivul administrat va determina inrautatirea unei alte afectiuni medicale coexistente sau o va face mai dificil de tratat 
– varsta persoanei si starea ei generala de sanatate (varstnicii pot necesita doze mai mici de antidepresive) 
– cat de deranjante sunt pentru persoana respectiva efectele secundare care ar putea aparea in cursul tratamentului. 
Unii oameni cu depresie nu continua administrarea tratamentului antidepresiv sau il iau sporadic. Este deosebit de important ca medicamentele sa fie luate in continuare, asa cum au fost ele prescrise, chiar si dupa ce simptomele au disparut, pentru a se preveni recaderea sau agravarea simptomelor depresive.

Efecte secundare

Adeseori este nevoie de administrarea antidepresivelor pentru o perioada de timp de 4 pana la 12 saptamani pana ca acestea sa inceapa sa indeparteze complet simptomele depresive, desi de multe ori se poate observa aparitia unui beneficiu in 2 pana la 3 saptamani. 

In tot acest timp, pot aparea insa efectele secundare ale medicamentelor. Multe din acestea sunt temporare si dispar in timp ce se continua administrarea tratamentului, insa altele (cum ar fi uscarea gurii, constipatia si efectele sexuale) pot persista. Persoana respectiva nu trebuie se opreasca administrarea medicamentului fara sa se consulte cu medicul curant, decat cu exceptia cazurilor in care apar dureri in piept, urticarie, respiratii superficiale, tulburari in deglutitie (inghitire) sau tumefierea buzelor. 

Se recomanda contactarea imediata a medicului psihiatru in cazul in care apare oricare din aceste efecte secundare severe. In cazul in care efectele secundare sunt mai putin severe dar sunt suparatoare, este indicata discutarea acestui lucru cu medicul psihiatru curant pentru a se vedea daca trebuie continuat tratamentul cu acel medicament sau acesta trebuie inlocuit cu altul. Exista numeroase modalitati de contracarare a efectelor secundare ale medicatiei atunci cand acestea sunt deranjante. 

Poate fi nevoie ca medicamentele antidepresive sa fie administrate in doze mici la inceput, apoi sa se creasca gradat, in special la persoanele varstnice. Ele trebuie oprite treptat, prin scaderea dozei in cursul unei perioade mai lungi de timp. In cazul in care anumite antidepresive sunt intrerupte brusc, pot aparea efecte negative sau pot reapare simptomele depresive. 

Unele persoane cu depresie, si mai ales cele varstnice, care urmeaza un tratament cu anumite medicamente pentru alte afectiuni (nelegate de depresie) necesita o monitorizare atenta. Unii oameni au o probabilitate mai mare de a dezvolta efecte adverse daunatoare din cauza administrarii mai multor medicamente diferite in acelasi timp.

Tratament chirurgical

Nu exista un tratament chirurgical in cazul depresiei.

Alte tratamente

Consilierea terapeutica este o parte importanta in tratamentul depresiei. Terapii complementare cum ar fi terapia prin masaj, pot de asemenea sa ajute la obtinerea unei vindecari mai rapide si la imbunatirea calitatii vietii. 
Terapia de familie poate fi de ajutor, persoanei respective si celor din jur, sa faca fata depresiei. 

Terapia electroconvulsivanta (ECT) poate fi folosita in cazul celor care nu pot lua medicamente antidepresive, care nu au raspuns la alte tratamente sau care au o depresie severa si prezinta simptome psihotice, comportament sinucigas sau incapacitatea de a se hrani. 
Psihoterapia este o parte importanta a tratamentului depresiei. 

Tipurile de psihoterapie cele mai folosite sunt: 
– terapia cognitiv-comportamentala, un tip de psihoterapie care invata o persoana cum sa aiba o viata mai sanatoasa prin modificarea anumitor modalitati de a gandi sau de a se comporta; acest tip de consiliere terapeutica se poate face individual sau in grupuri de terapie ce cuprind persoane cu probleme asemanatoare 
– terapia interpersonala, care pune accent pe relatiile sociale si interpersonale si pe problemele asociate cu acestea
– terapia de tip problem-solving, care pune accent pe problemele actuale cu care se confrunta persoana respectiva si ajutarea ei in gasirea de solutii la aceste probleme 
– terapia familiala, un tip de consiliere in care este implicata intreaga familie. 

Terapia electrocovulsivanta (ECT – electroconvulsive therapy) poate fi folosita in tratarea depresiei severe sau a depresiei care nu a raspuns bine la asocierea medicamentelor cu psihoterapie. De asemenea, ECT poate fi o optiune de tratament la o persoana care nu poate tolera efectele secundare ale antidepresivelor. 
Metode moderne de ECT constau in stimularea electrica usoara a creierului in timp ce persoana respectiva este inconstienta (aflata sub anestezie generala) si reprezinta o modalitate eficace de tratament pentru depresie. 
Efectele secundare ale ECT pot fi pierderea de memorie si confuzia. 

De retinut! 

Poate fi dificil de luat decizia de a apela la terapia electroconvulsivanta. Desi ECT poate fi foarte eficienta in tratamentul depresiei, pot aparea pierderi de memorie pe termen scurt, confuzie, greturi, dureri de cap si dureri in osul maxilar care sa dureze cateva ore – uneori pot dura chiar cateva zile – dupa aplicarea acestei proceduri. 
La unele persoane, ECT poate provoca pierderi de memorie pe termen lung.

Terapii complementare care pot fi utilizate in tratamentul depresiei sunt: 
– preparatele obtinute din planta St. John: s-a demonstrat ca sunt eficiente in depresia usoara sau moderata, dar pot interactiona cu alte medicamente 
– uleiul de peste ce contine acizi grasi omega-3: in prezent sunt in desfasurare studii pentru a se vedea daca are efect antidepresiv 
– SAM-e (S-adenozilmetionina), o substanta care, in mod natural, face parte din plante si din celulele animale – este folosita uneori in tratamentul depresiei; sunt date care arata ca SAM-e poate fi utila in ameliorarea simptomelor depresive, dar sunt necesare mai multe studii pentru a se evalua siguranta si eficacitatea administrarii ei. 

Iarba St. John

Iarba St John este in prezent testata in Statele Unite pentru a se determina siguranta si eficacitatea administrarii ei. Pana acum, rezultatele sunt diferite. 
S-a demonstrat ca iarba St. John de inalta calitate are efect in depresia usoara sau moderata; s-a aratat chiar ca are aceeasi eficacitate ca si alte antidepresive si ca are mai putine efecte secundare. Totusi, s-au descoperit unele interactiuni negative si periculoase intre iarba St. John si unele medicamente, in special cele folosite in tratamentul SIDA. 

De aceea este important ca: 
– medicul psihiatru curant sa fie instiintat ca persoana respectiva utilizeaza iarba St. John, mai ales daca ia si alte medicamente in acelasi timp 
– sa se evite asocierea intre iarba St. John si alte medicamente antdepresive, deoarece se poate ajunge la o supramedicamentatie, care poate avea efecte secundare severe. 
In prezent iarba St. John nu este aprobata oficial de Asociatia pentru Administrarea Medicamentelor si a Alimentelor (Food and Drug Administration – FDA) din Statele Unite, iar calitatea – si prin urmare si eficacitatea ei – poate varia.

Acizii grasi omega-3

Sunt putine informatii care sustin ca o doza zilnica, in cantitate mica, de acizi grasi omega-3, poate fi benefica, fie unica, fie in asociere cu un medicament antidepresiv. In timp ce datele privitoare la eficacitatea lor in depresie sunt inca neconcludente, cercetarile arata ca administrarea de acizi grasi omega-3 poate fi utila in alte afectiuni medicale, precum artrita si bolile cardiovasculare. 

Asociatia Americana de Cardiologie (AHA – American Heart Association) recomanda consumul de peste cel putin de doua ori pe saptamana, plus alte alimente bogate in acizi grasi omega- cazul persoanelor cu boli cardice, AHA sugereaza consumul de suplimente nutritive obtinute din ulei de peste, cu acordul medicului cardiolog curant.

Profilaxie

Desi este posibil ca o persoana sa nu poata preveni aparitia unui prim episod de depresie, se poate preveni aparitia unei recurente (recadere) sau a unei agravari a simptomelor prin: 
– luarea cu regularitate a medicamentelor, asa cum au fost ele prescrise; adeseori depresia reapare deoarece tratamentul antidepresiv este oprit prea devreme sau nu este luat asa cum a fost prescris de medicul psihiatru 
– continuarea administrarii medicatiei pentru cel putin 7 pana la 15 luni de la ameliorarea simptomelor; luarea in continuare a medicamentelor chiar si dupa ce persoana respectiva a inceput sa se simta mai bine, ajuta la prevenirea reaparitiei simptomelor depresive 
– continuarea terapiei cognitiv-comportamentale chiar si dupa ce tratamentul medicamentos a fost oprit; cercetatorii au demonstrat ca persoanele care au continuat sa faca acest tip de consiliere terapeutica inca 2 ani de zile de la oprirea medicamentelor au avut o rata mai mica de recadere 
-dieta alimentara echilibrata 
-exercitii fizice efectuate cu regularitate 
– cautarea imediata a unui tratament, atunci cand persoana respectiva incepe sa observe ca apar noi simptome de depresie sau ca cele prezente se accentueaza, precum ar fi trairile de lipsa de speranta, tristete sau pierderea interesului sau a placerii in majoritatea activitatilor 
-mentinerea unui program regulat de somn 
-evitarea consumului de alcool sau de droguri. 

Este dificil sa se poata preveni toate recaderile depresiei. Totusi, persoana respectiva poate reusi sa previna aparitia sau sa reduca severitatea unor episoade viitoare. 
In cazul in care urmeaza un tratament de intretinere cu o doza minima eficace de antidepresiv, trebuie sa se asigure ca ia toate medicamentele asa cum au fost ele presrise de medicul curant. Este important sa nu renunte la sedintele de consiliere. De asemenea este important sa apeleze la ajutor atunci cand observa ca apar primele simptome de depresie, in special daca episoadele depresive sunt de regula moderate sau severe.

Clasificare

Episoadele depresive pot fi:

• unice:

  » episod depresiv usor

  » episod depresiv moderat

  » episod depresiv sever, fara simptome psihotice

  » episod depresiv sever, cu simptome psihotice

• recurente:

  » tulburare depresiva recurenta, episod actual usor

  » tulburare depresiva recurenta, episod actual moderat

  » tulburare depresiva recurenta, episod actual sever, cu simptome psihotice

  » tulburare depresiva recurenta, in prezent in remisiune

Pacientul cu episod depresiv usor sufera din cauza simptomelor si are dificultati in a-si indeplini munca si activitatile sociale, dar probabil nu va inceta complet sa functioneze.

Pacientul cu episod depresiv moderat are dificultati considerabile in a-si continua activitatile sociale, profesionale sau domestice.

In episodul depresiv sever fara simptome psihotice pacientul are o suferinta considerabila sau agitatie, sau este prezenta lentoarea marcata. Sunt prezente: perderea stimei de sine sau a sentimentelor de utilitate, vinovatia, suicidul fiind un pericol. Simptomele somatice sunt prezente intotdeauna.

In episodul depresiv sever cu simptome psihotice apar suplimentar fata de cele mentionate mai sus:

  » delirurile – implica ideea de pacat, saracie, dezastre iminente, negatie (a lumii, a corpului, a vietii sau a mortii etc.), persecutie, boala, a caror responsabilitate poate fi asumata de pacient;

  » halucinatiile – cele auditive apar sub forma unor voci defaimatoare sau acuzatoare; cele olfactive apar sub forma de mirosuri de murdarie, putrefactie sau de carne in descompunere;

  » stuporul depresiv – incetinirea miscarilor sisaracirea vorbirii ajung pana la imobilitate si mutenie (astazi este rar).

Episoadele de depresie recurenta sunt de obicei de scurta durata (2-7 zile) si se repeta aproximativ o data pe luna. Ele determina afectarea activitatilor sociale, ocupationale sau personale.

Depresia postpartum ( PPD ), de asemenea, numit depresiei postnatale , este o formă de depresie clinică , care poate afecta femeile, bărbații și mai puțin frecvent, după naștere . Studii de raport rate de prevalență în rândul femeilor de la 5% la 25%, dar diferențele între metodologice studii fac rata prevalenței reale neclare. Dintre bărbați, în special tați noi, a cazurilor de depresie postpartum a fost estimat a fi între 1,2% și 25,5%. [ 1 ] Depresia postpartum apare la femei după ce au efectuat un copil, de obicei în primele câteva luni, și poate dura de până la câteva luni sau chiar un an. [ 2 ]Simptomele includ tristetea, oboseala, modificari ale somnului si alimentatie, scăderea libidoului, episoade plâns, anxietate, iritabilitate și. Deși o serie de factori de risc au fost identificate, cauzele de PPD nu sunt bine intelese. Multe femei se recupereaza cu un tratament constând dintr-un grup de sprijin sau consiliere. [ 3 ] [ 4 ]

Edinburgh postnatala Depresiunea Scala , o formă standardizată auto-raportate chestionar , pot fi utilizate pentru a identifica femeile care sufera de depresie postpartum. [ 5 ]

[ edit ]Epuizarea postpartum (PPE)

EIP este cauzată de privarea de somn cuplata cu modificarile hormonale din corpul unei femei la scurt timp după naștere. Acesta poate fi usoare sau severe. Cele mai multe cazuri sunt notate la femei care au copii cu colici severe sau a altor cauze care stau la baza care au ca rezultat, în program de somn anormal. EIP nu este același lucru ca depresia postpartum, dar poate fi clasificat ca o depresie postpartum chiar daca epuizare este, de obicei, este cauzata doar de la oboseală extremă. Tratamentul medical este minim. EIP poate dura 1 – 20 de zile și răspunde cu cantitati adecvate de somn. [ necesită citare ]

[ edit ]PPD și "baby blues"

Pat sau blues maternitate sunt un toane ușoare și tranzitorii suferit de până la 80% din femeile post-natale [ necesită citare ] (și, în unele cazuri, părinții). Simptomele de obicei dura de la câteva ore la câteva zile, și includ tearfulness, iritabilitate, hipocondrie , insomnie, tulburări de concentrare, sentimente de izolare și dureri de cap. Blues maternitate nu sunt acelasi lucru ca depresia postpartum, nici nu sunt un precursor la depresie postpartum sau psihoza post-natale . [ necesită citare ]

[ edit ]Simptome

Simptomele PPD pot să apară oricând în postpartum primul an [ 6 ] și includ, dar nu sunt limitate la, următoarele:

Tristetea [ 6 ]

Lipsa de speranta [ 6 ]

Stima de sine scazuta [ 6 ]

Vinovatia [ 6 ]

Un sentiment de a fi copleșit

De somn și tulburări de alimentație [ 6 ]

Incapacitatea de a fi mângâiați [ 6 ]

Epuizarea [ 6 ]

Vidul [ 6 ]

Anhedonia [ 6 ]

Social retragerea [ 6 ]

Redus de energie sau nu [ 6 ]

Devenire pur frustrat [ 6 ]

Senzație de inadecvată în a lua grijă de copil [ 6 ]

Vorbire și scriere

Vrăji de furie față de ceilalți

Creșterea anxietate sau atacuri de panica

Scăderea sex – a se vedea Sex dupa sarcina

O metodă de detectare a depresiei postnatale (PND) este utilizarea de Scala depresiei Edinburgh postnatala. În cazul în care noi scoruri mama mai mult de 13, ea este de natură să dezvolte PND. [ 7 ]

[ edit ]Factori de risc

Deși cauzele de PPD nu sunt înțelese, o serie de factori au fost identificate ca predictori ai PPD (The dimensiunea efectul este dată în paranteze, în cazul în care valorile mai mari indică efecte mai mari):

Formula hrănire, mai degrabă decât alăptarea (2.04) [ 8 ]

O istorie de depresie (1.87) [ 8 ] (0.38 to.39) Beck (2001)

Fumatul (1.58) [ 8 ]

Stima de sine scazuta (0.45 la. 47) Beck (2001)

Stres de îngrijire a copiilor (0.45 la 0.46) Beck (2001)

Depresiei prenatale in timpul sarcinii (0.44 la 0.46) Beck (2001)

Anxietate prenatal (0.41-0.45) Beck (2001)

Stres de viata (0.38 – 0.40) Beck (2001)

Sprijin Minima sociale (0.36-0.41) Beck (2001)

Relației maritale Poor (0.38-0.39) Beck (2001)

Probleme de temperament pentru sugari / colicile (0.33-0.34) Beck (2001)

Blues maternitate (0.25-0.31) Beck (2001)

Single-mamă (0.21 – 0.35) Beck (2001)

Statutul socio-economic scăzut (0.19-0.22) Beck (2001)

Neplanificate / nedorite sarcinii (.14-0.17) Beck (2001)

Dintre acestea, trei factori – laptele praf, o istorie de depresie, precum si fumatul – s-au dovedit a fi efecte aditive. [ 8 ]

Acești factori sunt cunoscute pentru a corela cu PPD. "Corelație" în acest caz înseamnă că, de exemplu, un nivel ridicat de depresie prenatale sunt asociate cu un nivel ridicat de depresie postnatală, precum și niveluri scăzute de depresie prenatale sunt asociate cu un nivel scăzut de depresiei postnatale. Dar aceasta nu înseamnă depresie prenatale cauzele depresiei postnatale-ele ar putea fi ambele cauzate de unele treilea factor. În schimb, unii factori, cum ar fi lipsa de sprijin social, aproape sigur cauza depresia postpartum. (The cauzalitate rolul de lipsa de sprijin social în PPD este puternic sugerat de mai multe studii, inclusiv O'Hara 1985, Câmp et al 1985;. și Gotlib et al 1991..) Antropologii Kruckman și Stern testat cruce ideea cultural, și a lor studiu de pionierat determinat sase moduri în care ritualuri post-partum, inclusiv utilizarea de ritual postpartum, la cuarentena, în Chicago mamele Latina, pentru a proteja sau cave expresie de tulburări de dispoziție. [ 9 ]

În plus față de Beck meta-analiza citată mai sus, alte studii academice au arătat o corelație între o mamă de rasă , clasă socială și / sau orientare sexuală și depresia postpartum. În 2006, Segre et al, a efectuat un studiu "cu privire la măsura în care. rasă / etnie este un factor de risc "pentru PPD. [ 10 ] Studiu 26877 femeile care au nascut au constatat că 15,7% s-au deprimat. Dintre femeile care sufera de PPD, 25,2% au fost afro-americani, 22,9% au fost American Indian / Alaska Native, 15,5% au fost caucazieni, 15,3% au fost hispanici, iar 11,5% au fost din Asia / Pacific Islander. Chiar și atunci când "factori sociale importante, cum ar fi vârsta, venitul, educația, starea civilă, și sănătatea copilului au fost controlate, femeile afro-americane în continuare a apărut cu un risc semnificativ crescut pentru … PPD". [ 10 ]

Segre et al., A constatat, de asemenea, o corelație între o mamă de clasă socială și PPD. Fara a fi surprinzator, femeile cu mai puține resurse indica un nivel mai ridicat de depresie postpartum și de stres decât cele cu mai multe resurse financiare. Rata de PPD a scăzut de venituri majorate după cum urmează: [ 10 ] Femeile cu mai puține resurse sunt, de asemenea, mult mai susceptibile de a avea o sarcină nedorită sau nedorite, crește și mai mult riscul de PPD.

De asemenea, un studiu realizat de Howell et al. în 2006 confirmă constatările Segre că femeile care nu sunt caucazieni și în categoriile inferioare socio-economice au simptome mai mult de PPD. [ 11 ]

Într-un studiu din 2007 realizat de Ross et al., Mame lesbiene și bisexuali au fost testate pentru PPD și apoi comparate cu un eșantion heterosexual. Ross et al. a constatat că "mame lesbiene si bisexuale biologice au avut semnificativ mai mari Edinburgh Scala depresiei postnatale (AEPD), scorurile decât proba … de femei heterosexuale." [ 12 ] Studiul sugerează că Ross PPD pot fi mai frecvente în rândul mamelor lesbiene și bisexuale. Dintr-un studiu efectuat în 2005 de Ross, rate mai mari de PPD la mame lesbiene / bisexuali decât mamele heterosexuale se poate datora mai puțin "ajutor social, în special de la familiile lor de origine și de … stres suplimentar ca urmare a discriminării homofobe" în societate. [ 13 ]

[ modifică ]Cauze

Etiologia de PPD nu este bine înțeles. Acesta este uneori presupune că depresia postpartum este cauzata de o lipsa de vitamine. [ 14 ] Alte studii tind să arate că mai multe cauze probabil sunt schimbari semnificative in hormonilor o femeie in timpul sarcinii. [ 15 ] Cu toate acestea, alte studii au sugerat ca nu este cunoscut corespondență între hormoni si tulburari de dispozitie postpartum,[ 16 ] și tratamentul hormonal nu a ajutat victimele depresie postpartum. În plus, părinții, care nu sunt în curs de schimbări profunde hormonale, suferă PPD la niveluri relativ ridicate (de exemplu, 2004 Goodman). În cele din urmă, toate mamele experiență aceste schimbari hormonale, dar doar aproximativ 10-15% suferă PPD. Acest lucru nu nu înseamnă, totuși, faptul că hormonii nu joacă un rol important în PPD. [ 17 ] De exemplu, la femeile cu o istorie de PPD , o sarcina tratament hormonal simularea și parturiției cauzat aceste femei de a suferi simptome starea de spirit. Același tratament, însă, nu determina simptome starea de spirit la femeile fara antecedente de PPD. O interpretare a acestor rezultate este că nu există un subgrup de femei care sunt vulnerabile la schimbările hormonale în timpul sarcinii. O altă interpretare este faptul că simularea unei sarcinii va declanșa PPD la femeile care sunt vulnerabili pentru oricare din motivele indicate de către lui Beck meta-analiza (rezumate mai sus).

Profunde stil de viață modificările aduse de grija pentru copil sunt, de asemenea, frecvent susținut pentru a provoca PPD, dar, din nou, exista putine dovezi pentru aceasta ipoteza. Mamele care au avut mai mulți copii prealabilă, fără suferință PPD poate suferi, totuși, cu copilul lor cele mai recente (Nielsen Forman et al. 2000). In plus, cele mai multe femei experiență schimbări profunde stilul de viata cu prima sarcina, dar majoritatea nu suferă PPD.

Uneori, un pre-existente, boala mintală poate fi adus în prim-plan prin PPD [ necesită citare ] . Acesta este larg găsit la femei ale caror familii au o istorie de boli mintale și tulburări, cum ar fi tulburare bipolara , schizofrenie și autism , și peste medie rate de dependență de droguri și alcoolism. [ necesită citare ]

În 2009, cercetatorii de la Universitatea din California, Irvine , a raportat că nivelurile de placentară -hormonul eliberator de corticotropina (CRH) în săptămâna 25 de sarcină poate ajuta prezice șansele unei femei de a dezvolta depresie postpartum. [ 18 ]

[ edit ]ipoteză evolutivă psihologice

Sugari omului necesită un grad extraordinar de îngrijire. Lipsa de sprijin din partea părinților și / sau alt membru al familiei va duce la creșterea costurilor suportate de către mame, întrucât problemele de sănătate pentru sugari va reduce beneficiile evolutive care urmează să fie câștigat (Hagen 1999). Dacă mamele de rudenie nu a primit suficient sprijin de la părinți sau altor membri ai familiei, ei să nu fi fost în măsură să permite ridicarea la nou, fara a afecta nici copiii existente, sau deteriorarea propria lor sănătate (care alăptează epuizeaza magazine mamelor "nutriționale, introducerea stării de sănătate a slab femei hrănit în pericol).

Pentru mamele care suferă de sprijin socială inadecvată sau alte circumstanțe costisitoare si stresanta, emoțiile negative îndreptate spre un copil de nouă ar putea servi o funcție importantă a evoluat prin provocarea de mama ei pentru a reduce de investiții într-un copil inaccesibile, reducând astfel costurile ei. Numeroase studii susțin corelația dintre depresie postpartum și lipsa de sprijin social sau de alți factori de stres de îngrijire a copiilor (Beck 2001; Hagen 1999).

Kruckman, folosind observațiile de la munca de teren antropologice, sugerează că ritualurile de susținere și de cunoștințe, dacă proiectat pentru mama într-un mod semnificativ și sincer, poate afecta hipotalamusului, hipofizei și funcția suprarenale și producerea de molecule de semnal endocrine, și de a reduce expresie a anxietate sau panica la femeile postpartum. [ 19 ] [ 20 ]

Mamele cu depresie postpartum poate expune inconstient, mai puține emoții pozitive și mai multe emotii negative fata de copiii lor, sunt mai puțin receptive și mai puțin sensibile la semnalele infantile, mai puțin punct de vedere emotional disponibile, au un rol mai putin succes atingerea materne, și au copii care sunt mai puțin fixat; și în cazuri mai extreme, unele femei pot avea gânduri de auto-vătămare copiilor lor (Beck 1995, 1996b; Cohn et al 1990, 1991;. Rubrica et al 1985;. Fowles 1996; Hoffman și Drotar 1991; Jennings et al 1999;. Murray 1991 ; Murray și Cooper 1996). Cu alte cuvinte, cele mai multe mame cu PPD suferă un fel de cost cu o schimbare, cum ar fi suport social inadecvat, și, prin urmare, sunt mamă mai puțin.

În acest punct de vedere, mame cu PPD nu au o boală mintală , dar în schimb nu își poate permite să aibă grijă de copil nou, fără suport social mai multe, mai multe resurse, etc Tratamentul ar trebui să se concentreze pe sprijinirea, prin urmare, mamele primesc ceea ce au nevoie. (A se vedea Hagen 1999 și Hagen și Barrett, II )

[ modifică ]Efecte asupra relației mamă-copil

Depresia postpartum poate duce mamele care urmează să fie incompatibile cu îngrijirea copiilor . Femeile diagnosticate cu depresie postpartum accent de multe ori mai mult pe evenimentele negative de îngrijire a copilului, care rezultă în strategiile de adaptare slabă (Murray).

Există patru grupuri de metode de coping, fiecare divizat într-un stil diferit de subgrupuri face față. Evitarea face față este una dintre strategiile cele mai frecvente utilizate (Murray). Se compune din negare și subgrupuri dezangajare comportamentale (de exemplu, o mama evitant nu s-ar putea răspunde la plânge copilul ei). Această strategie cu toate acestea, nu se rezolva orice probleme și se încheie până impact negativ starea de spirit a mamei, în mod similar a altor strategii de adaptare folosite (Honey).

Patru strategii de coping:

Evitarea coping: negare , dezangajarea comportamentale

Problemă-concentrat coping: coping activ, planificarea, reîncadrarea pozitive

Suport pentru căutarea de adaptare: suport emotional, suport instrumental

De aerisire coping: ventilare, auto-culpabilizare,

[ edit ]Securitate

Mamele care recurg la fraudă de adaptare și deci nu răspunde nevoilor copiilor lor "poate face copilul se simt nesiguri. În conformitate cu articolul Edhborg pe impactului pe termen lung [ necesită citare ] , insecuritate poate duce la stres pentru sugari și de evitare a început, în cazul în care copilul poate deveni atât de modestă, care nu va interacționa cu mama sa sau orice alt adult. Acest lucru este un motiv de îngrijorare, deoarece două luni, prin șase, în viața unui copil sunt foarte importante, este în aceste luni ca nou-nascutul dezvolta unele interacțiune și abilități cognitive. Mamă-copil interacțiune este cel mai esențial în acest timp, deoarece se bazează care să facă legătura nu numai cu mama, dar altele, de asemenea. Este, de asemenea, în momentul de cele mai mari riscuri pentru copil din cauza unei posibile debut de depresie a crescut în mamă (pe termen lung). Lipsa de interacțiune poate duce la dificultăți în mamă-copil de comunicare și duce la performanță infantile mai sărace (Murray). Factori multipli trebuie să fie luate în considerare atunci când se evaluează capacitatea de o mamă foarte deprimat pentru a oferi un mediu sigur, suficient de îngrijire, care pot sprijini dezvoltarea sănătoasă a copilului ei și relația ei cu care copilul [ 21 ] Astfel de factori, inclusiv istoria atașament materne, sociale actuale sprijină, înțelegere, și capacitatea de a accepta ajutor sunt adesea cel mai bine luate în considerare de către o echipă de indisciplinary tratament profesional, care include copil specialiști de sănătate mintală sau alte practicieni de sănătate mintală cu experiență în lucrul cu copiii și familiile.

[ edit ]studiu Atașare

Un studiu de Edhborg pe mamă-copil atașament uitat la 45 selectate aleatoriu mamă-copil perechi. Aceste perechi au fost alese cu ajutorul Scale Edinburgh postnatala Depresiunea [ 22 ] (AEPD) forma, de măsurare depresie postpartum in comunitate. 326 de femei a revenit la forma și de 326, 24 de notare de mai sus doisprezece au fost recrutați și 21 de femei de notare mai putin de noua au fost recrutati. Un scor mai sus doisprezece este considerat "potential deprimat", și un scor de mai putin de noua este considerat a avea nici o formă de depresie. Cele 45 de perechi mamă-copil au fost filmate, în casele lor, timp de cinci minute în trei situații diferite. Mama și copilul au fost puse într-o cameră cu un set standard de jucării, pentru a reprezenta o piesă de teatru de control. În a doua situație, mama si copilul s-au permis să joace într-o cameră primare jucărie medie. În a treia situație, mama a fost rugat să părăsească sala ca în cazul în care ea a trebuit să verific ceva, cum ar fi ea ar face în mod regulat în mediul lor de origine, și apoi să se întoarcă.

Psihologii Senior marcat apoi interacțiunea dintre mamă și copil. Primele două situații au fost marcate inregistrat pe o scară de la punctul cinci ani; 1 (fiind zona cea mai periculoasă) la 5 (fiind o zonă de rezistență). În a treia situație, comportamentul de atașament a fost pus în trei grupuri, în funcție de modul în care copilul a reacționat pentru a reveni mamei.

Trei grupuri clasificate:

Atașament sigur și plin de bucurie : este format din mama copilului salut cu bucurie și de a fi mângâiat de prezența ei.

Atașament sigur, dar există restricții în bucuria și plăcerea de a exprimat : constă în a copilului recunoaște mama, dar arată bucurie mai puțin decât ar trebui în mod normal.

Atașament nesigur : este format din copii care prezintă semne de evitare și de rezistență. În formă de rezistență a copilului ar merge la mama, dar apoi trageți departe si deseori repeta această acțiune.

Analiza a aratat doar o singură diferență între cele două grupuri. În situația joc liber, copiii mamelor cu scoruri mari AEPD au arătat mai puțin interes în joc cu mamele lor și de a explora pe cont propriu, decât copiii mamelor cu scoruri mici AEPD. Mamele prea a arătat doar o singură diferență. Cei cu un scor mare, AEPD a arătat disponibilitatea materne puțin emoțională a copilului. În urma rezultatelor, Edhborg efectuat o analiza cluster, menținerea dobânzii la stiluri diferite de interacțiune. Unii copii au prezentat semne de depresie, dar atunci când se compară copiii, sa constatat că nu există nici o semnificație cu scorurile AEPD și stiluri de interacțiune. Studiul a găsit, totuși, că copiii de scoruri ridicate AEPD au fost mai puțin implicate în situația jocul liber decât copiii de scoruri scăzute AEPD, care arată că copiii de AEPD mari sunt mult mai susceptibile de a fi nesigure. Când se efectuează sarcina structurat de la prima situație a arătat că mamele cu AEPD mari au fost "conștienți de indisponibilitate lor pentru copil în perioada de dupa nastere timpurie și, astfel, a încercat mai greu … pentru a ajuta copiii lor de a reuși în sarcină" (Edhborg). Aceasta reactie exagerata dovedește că interacțiunea prea mare poate provoca o stare de spirit negativă în copilului și o dificultate în continuă mama-copil de comunicare. Probleme de atașament s-au dovedit a fi o problemă în copii mai mari, de asemenea. Ca urmare a fi expus la simptomele depresiei, ca un copil, copii mai mari pot avea afectat evoluția cognitivă și socio-emoționale. Lipsa de atașament poate provoca, de asemenea, probleme în interacțiunea cu ceilalți și independență personală (pe termen lung). Copiii cu aceste probleme au un risc mai mare de a fi diagnosticat cu depresie mai tarziu in viata, precum și (Honey). Teoria lui John Bowlby atașament explică modul în care copiii să învețe despre mediul său înconjurător, păstrând aproape caregiver lor. Bowlby explica teoriile sale cu principiile de soi, ereditate, și selecția naturală. Copiii au nevoie de echilibru între lumea exterioară și de dragostea si sprijinul parintilor lor. Bowlby se concentrează pe instinctul unui copil și a naturii umane, în opoziție a lui Locke, care consideră că un nou-născut nu are instinctul de a-l direct sau ea. (Chasse, J.)

[ modifică ]Prevenire

Identificarea timpurie și de intervenție îmbunătățește prognoze pe termen lung pentru majoritatea femeilor. Un oarecare succes cu tratamentul preventiv a fost gasit, de asemenea. O mare parte a prevenire este informată cu privire la factorii de risc, si de comunitatea medicala poate juca un rol-cheie în identificarea și tratarea depresiei postpartum. Femeile ar trebui să fie analizate de către medicul lor pentru a determina riscul lor pentru achiziționarea de depresie postpartum. De asemenea, buna exercitare și de nutriție pare sa joace un rol important în prevenirea postpartum, și, depresie generală.

În SUA, Colegiul American de Obstetrica si Ginecologie recomanda ca prima vizita prenatala includ de screening pentru depresie, stres, suport, și dacă sarcina a fost planificata. [ 23 ] Cu toate acestea furnizorii nu oferă în mod constant de screening adecvate și follow-up. [ 23 ]

În prezent, Alberta este provincia numai în Canada, cu universal de screening PPD, care a fost în vigoare începând cu anul 2003. Screening-ul PPD este efectuată de către asistente medicale de sănătate publică în legătură cu programul de imunizare a copilului.

[ edit ]Nutriție

Alăptează gravide, și femeile postpartum sunt încurajate să solicite sfatul medicului lor de obstetrician , medic primar de ingrijire , dietetician , sau moașă cu privire la nutritie optima in timpul sarcinii si dupa nastere.

Următoarele informații nutriționale pot fi benefică pentru realizarea unui regim alimentar bine echilibrat in timpul si dupa sarcina, dar studiile sunt necesare pentru a confirma rolul lor in prevenirea depresiei postpartum.

Omega-3 acizi grași : Unii experti cred ca depresia postpartum poate fi atribuită la epuizarea de acizi grasi omega 3 din creierul mamei de a sprijini dezvoltarea creierului a fătului sau alăptați. Acest lucru poate fi prevenit prin asigurarea faptului că suficient de acizi grasi omega 3 sunt prevăzute în dieta mamei. [ 24 ] Cele mai bune surse naturale de acizi grasi omega 3 includ ulei comestibil de in, anumite specii de pești, iarba hrănite, mai degrabă decât hrănite carne cereale, și ouă de la găini hrănite cu semințe de in sau de înaltă hranei pentru animale în alte grăsimi omega 3. Omega 3 acizi grași poate fi, de asemenea, achiziționate sub formă de capsule, ca supliment alimentar.

Proteine ​​pot fi găsite într-o mare varietate de alimente. Câteva exemple urmeaza: 3 portii de produse din carne mai conține 25 de grame de proteine, 3 oua mari au aproximativ 19 de grame, si 3 grame de brânză elvețiană au aproximativ 15 de grame.

Hidratarea : Una dintre cele mai importante roluri in orice regim alimentar (în special pentru femei insarcinate si mame care alăptează) este faptul că de hidratare. Medicii pot recomanda ca femeile gravide consuma zece 8 pahare de apa in fiecare zi. Mamele care alăptează sunt puternic sunt indemnati sa bea un pahar mare de apă, lapte sau suc înainte de ședința în jos pentru a alăpta copilul lor. Femeile ar trebui să se consulte cu medicii lor despre cofeina si postpartum consumul de alcool.

Vitamine : O femeie gravidă și post-partum ar trebui să vorbească cu medicul ei pentru informații despre, și de o recomandare pentru, un cotidian prenatală / postnatală vitamina supliment.

Vitaminele B Unele limitate de cercetare a indicat faptul că aportul de vitamine B, în special riboflavina , poate ajuta la reducerea riscului de depresie post-partum. [ 25 ] vitamine B sunt solubile in apa si trebuie să fie alimentată în fiecare zi.

Poftei de mâncare : Daca o femeie se trezește cu o pierdere de apetit sau alte tulburări mananca, ea ar trebui să consulte medicul ei. Acest lucru poate fi un semn de depresie postpartum si, prin urmare, ar trebui să fie discutate cu un medic. [ 6 ]

[ edit ]Tratament

Numeroase studii științifice și articole academice jurnal sprijini ideea ca depresia postpartum este tratabila folosind o varietate de metode. În cazul în care cauza a PPD pot fi identificate, așa cum este descris mai sus, în conformitate cu "factorii de risc social", tratamentul trebuie să vizeze atenuarea cauza principala a problemei, inclusiv sprijin partener a crescut, cu ajutor suplimentar de îngrijire a copiilor, terapia cognitiv, etc

Femeile trebuie să fie luate în serios atunci cand simptomele apar. Aceasta este o practică dublu: În primul rând, femeia postpartum va dori sa aiba incredere in intuitia ei despre modul în care ea se simte și crede că simptomele ei sunt suficient de reale să-i spună semnificative altă parte, un prieten apropiat, și / sau practician medical al acestuia, supuși greșelii pe partea de precauție va merge un drum lung în tratamentul de PPD. [ 6 ] În al doilea rând, oamenii în care ea mărturisește trebuie să ia în serios simptomele ei, precum și, cu complicitatea ei de tratament și suport. Parteneri, prieteni și medicii pot observa schimbări într-o mamă postpartum că ea nu poate. Stiind ca PPD este tratabila, cu o varietate de metode pot face persistența în care solicită tratament mai ușor.

Diferite opțiuni de tratament includ:

Evaluare medicală pentru a exclude problemele fiziologice

Terapia cognitiv comportamentala (o forma de psihoterapie )

Posibile medicament

Grupurile de suport

Vizite la domiciliu / vizitatori Pagina principală

Sănătoasă dietă

Coerente / somn sănătos modele

Un profesionist cu experienta medicala va lucra cu o mama dupa nastere pentru a dezvolta un plan de tratament care este potrivit pentru ea. Acest plan poate include orice combinație dintre opțiunile de mai sus, și ar putea include unele discutii sau feedback-ul de la / cu un partener. Daca o femeie care suferă de PPD nu se simte ea este luată în serios sau este recomandat un plan de tratament ea nu se simte confortabil cu, ea va dori să caute un al doilea aviz. [ 6 ]

Un studiu din anul 1997 realizat de Appleby et al. , confirmă faptul că simptomele mamelor postpartum deprimat "cu promptitudine îmbunătățite la rate similare atunci cand tratati cu terapia cognitiv-comportamentala sau antidepresiv fluoxetina . "Un grup de 61 mame deprimat absolvit un program de 12 de săptămâni de tratament, cu sau fără antidepresiv plus fata de o sesiune de șase sesiuni de consiliere." Imbunatatirea urmat după "unu până la patru săptămâni fie de tratament." [ 26 ] Concluziile Appleby et studiu al. "e concludent a aratat ca combinarea consiliere cu tratamentul medicamentos nu a adauga la îmbunătățirea de terapie de droguri sau chiar doar de consiliere. [ 26 ] Acest lucru sugereaza ca este la fel de consiliere ca un tratament eficace pentru PPD ca medicament, și că "alegerea de tratament [psihoterapie Raport medicament] poate … fi făcute de femeile însele ". [ 26 ] Alte forme de tratament (cum ar fi terapia de grup și de vizitatori la domiciliu) sunt, de asemenea, tratamente eficiente pentru PPD. [ 6 ]

O femeie va dori să discute diferite opțiuni de tratament disponibile cu medicul ei și, dacă ia în considerare tratamentul de droguri, ar trebui să vorbească despre ce medicamente sunt sigure pentru a lua în timp ce alăptează .

Tratamentul pentru PPD poate reduce durata de suferință și severitatea acesteia. Netratata, Blues Pat pot merge departe pe cont propriu (și nu în cele mai multe cazuri). PPD poate sau poate sa nu dispara fara tratament. Vorbind la un furnizor de îngrijire a sănătății, cât mai curând apar simptome este cea mai sigura cale de a asigura un tratament prompt și de a reveni la o viață normală.

Potrivit Institutului National de Sanatate Mintala, studiile arată că anilor fertili este atunci cand o femeie este cel mai probabil de a experimenta depresie in timpul vietii ei. Aproximativ 15% dintre toate femeile vor experimenta depresie postpartum în urma nașterii unui copil. (Chasse, J). În cazul în care sănătatea mintală a mamei este compromisă, aceasta afectează întreaga familie. (Postpartum sprijin internațional).

[ edit ]Psihoză

Articol principal: Psihoza postpartum

Psihoza postpartum este o boală mintală separată, care implică o ruptură totală cu realitatea. Deși uneori confundat cu sau eronat mentionat ca depresia postpartum, psihoza postpartum este o tulburare foarte diferit. Este mai putin frecvent decat PPD, și-l implică debutul psihotic simptome care pot include tulburări de gândire, de iluzii, halucinații și / sau vorbire dezorganizată sau comportament.

Tratamentul pentru psihoza postnatala este esențială;. Nu va merge departe, fără asistență medicală [ 6 ]

[ edit ]A se vedea, de asemenea,

Tulburări psihice de naștere

[ modifică ]Referințe

^ Paulson JF. http://www.psychiatrictimes.com/display-old/article/10168/1519072 [Concentrându-se asupra depresiei în tați insarcinate si nou:. depresie postpartum prenatală și nu se limitează la mame] . Perioade de Psihiatrie2010; 27 ( 2).

^ canadian de Sănătate Mintală de asociere> Mesaj partum Depresia Adus de la 13 iunie 2010

^ Kinnaman, Gary & Jacobs, Richard. Vazand in the Dark.Michigan: Baker Publing Group, 2006.

^ Agenția pentru Sănătate și Cercetare Calitate: Depresia Perinatal: Prevalența, precizie de screening, screening și Rezultate [1] .

^ Cox JL, Holden JM, Sagovsky R. (1987). "Detectarea depresiei postnatale: dezvoltarea Scale 10-element Edinburgh depresiei postnatale". Br J Psihoterapie 150 : 782-6.

^ un b c d e f g h i j k l m n o p q r s Rezervați de Sănătate colective: trupurile noastre înșine, paginile 489-491, New York: Touchstone Rezervă, 2005

^ Edinburgh postnatala Depresiunea Scala

^ un b c d Sarah J. Breese McCoy et al. (Aprilie 2006). "Factori de risc pentru depresia postpartum: O anchetă retrospectivă la 4 săptămâni postnatala și o opinie a literaturii" . The Journal of Asociatiei Americane Osteopatic (JAOA) 106 (4):. 193-8PMID  16627773 . Adus de 2008-07-04 .

^ Stern, G., Kruckman, L. "multi-disciplinare Perspective de depresie postpartum: o critică antropologice," Științe sociale și Medicină, Vol.. 17, 15, paginile 1027-1041, 1983.

^ un b c Segre, Lisa S, Mary E. Losch, Michael W. O'Hara. Rasa / etnie si starea de spirit depresivă perinatale. Jurnalul de reproducere și de Psihologie pentru sugari. Vol. 24 nr 2: 99-106

^ Howell, Elizabeth A, Pablo Mora, Howard Leventhal.Corelează de Simptomele precoce depresive postpartum. A mamei și copilului Jurnalul de sănătate. Vol. 10 nr 2: 149-157

^ Ross, Lori E, L Steele, C Goldfinger, și Strike C.Simptomatologiei depresive perinatală Printre femeilor lesbiene si bisexuale. Arhivele de Sănătate Mintală femeii. Vol. 10 nr 2: 53-59

^ Ross, Lori E. Sănătate Mintală în Perinatal mame lesbiene:. O opinie de risc potențial și factori de protecție Femei și Sănătate . Vol. 41 Numărul 3: 113-128

^ John L. Beard, et. Al; J. Nutr.. 135: 267-272, 2005.

^ Soares NC, Zitek B. aparatului genital sensibilitate hormon și de risc pentru depresie a lungul ciclului de viață feminin: un continuum de vulnerabilitate? J Psihiatrie Neurosci. 2008 iulie; 33 (4) :331-43.

^ Miller, Laura J. depresie postpartum, JAMA 2002:28 (6) :762-765; a se vedea, de asemenea, Harris, 1994; O'Hara 1995.

^ Block et al. (2000).

^ Rich-Edwards JW, Mohllajee AP, Kleinman K, et al. (mai 2008). "Creșterea midpregnancy corticotropina hormon de eliberare este asociat cu prenatală, dar nu postpartum, depresie materne". J. Clin. Endocrinol. Metab. 93 (5):. 1946-1951 doi : 10.1210/jc.2007-2535 . PMC  2386278 . PMID 18303075 .

^ Kruckman, L., "Ritualuri cum Prevenire: Cazul de depresie postpartum," In natura și funcția de ritualuri, Ruth-Inge Heinze, Greenwood Publishing, 1999.

^ Kruckman, L. "O chemare reînnoită pentru o înțelegere Biocultural de etiologie depresie postpartum", lucrare prezentată Planck Simpozionul International ", postpartum Disforie & Depresia: Dimensiuni antropologice, Ethnopsychiatric & Evolutionary" Reimers Stiftung, Bad Homburg, Germania, 2000.

^ O Almeida, Merminod G, Schechter DS (2009). "Mamele cu boli psihice severe și nou-născuții lor: un model de spital pe baza de consultare perinatale". Jurnalul de la zero la-TREI: Centrul National pentru sugari, copii mici, și Familii 29 (5): 40-46.

^ Edinburgh postnatala Depresiunea Scala

^ un b "Furnizori de dor de oportunități de prevenire a depresiei și să discute în controlul nașterilor cu femeile cu sarcini neplanificate" . Activități de cercetare (Agentia pentru Sanatate si Cercetare Calitate) (372): p. 15. August 2011 .

^ "Femeile însărcinate / care alăptează Aveti nevoie de admisie propriu Fat pentru combaterea depresiei" .obgyn.net. 2001-10-25 . Adus de 2008-07-04 .

^ Osaka Mamei și Copilului Health Study

^ un b c Appleby, Louis, Rachel Warner, Brian Faragher, și Anna Whitton. . "Un studiu controlat de Consiliere fluoxetina și cognitiv-comportamentală în tratamentul depresiei postnatale"British Medical Journal : 932-937. 314.n7085.

[ edit ]lectură suplimentare

CT Beck (1995). "Efectele depresiei postnatale privind materno-infantilă interacțiune: o meta-analiză". Nursing Research 44 (5):. 298-304 PMID  7567486 .

Beck CT (1996a). "O meta-analiză a predicțiilor de depresie postpartam". Nursing Research 45 (5):. 297-303 doi : 10.1097/00006199-199609000-00008 . PMID  8831657 .

Beck CT (1996b). "O meta-analiză a relației dintre depresie postpartum si temperament pentru sugari". Nursing de cercetare 45 (4):. 225-230 doi : 10.1097/00006199-199607000-00006 . PMID 8700656 .

CT Beck (2001). "Predictori de depresiei postnatale: O actualizare". Nursing Research 50 (5): 275-285. doi : 10.1097/00006199-200109000-00004 . PMID  11570712 .

Societatea canadian Pediatrica. "Depresia la femei însărcinate și mame: Cum copiii sunt afectati." octombrie 2004. Accesat pe 22 noiembrie 2005 la

Cohn JF, SB Campbell, R. Matias, Hopkins J. (1990). "Față-în-față interacțiuni de depresie postpartum și nondepressed perechi mamă-copil la 2 luni". Developmental Psychology 26 : 15-23. doi :10.1037/0012-1649.26.1.15 .

Cohn JF, SB Campbell, Ross S. (1991). "Reacție infantilă în paradigma încă se confruntă la 6 luni prezice atașament evitant și sigur la 12 luni a apariției speciale: Atașare și de dezvoltare psihopatologie.". Dezvoltare și psihopatologie 3 (04):. 367-376 doi : 10.1017/S0954579400007574 .

Edhborg Maigun; Lundh, Wendela; Seimyr, Louise; Widstrom, Ann-Marie (2001). "Impactul pe termen lung de dispoziție depresivă post-natale la mame + interacțiune copil: un studiu preliminar".Jurnalul de Psihologie ale aparatului genital și sugari 19 :. 61-71 doi : 10.1080/02646830123255 .

Edhborg Maigun (2005). "" Lupta cu viață ": Povestirile din femeile cu semne de depresie postpartum". Scandinavian Journal de Sanatate Publica 33 : 261-267. doi : 10.1080/14034940510005725.

Rubrica T., S. Sandburg, R. Garcia, Vega-Lahr N., S. Goldstein, Guy L. (1985). "Problemele Sarcina, depresie postpartum, și la începutul mamă-copil interactiuni". Developmental Psychology 21(6): 1152-1156. doi : 10.1037/0012-1649.21.6.1152 .

Fowles ER (1996). . "Relațiile dintre atașamentul mamei prenatale, prezența simptomelor depresive post-natale, și realizarea rolul matern" Jurnalul Oficial al Societatii de Asistentilor Medicali Pediatrica 1 (2):. 75-82 doi : 10.1111/j.1744-6155.1996.tb00004.x . PMID  8933479 .

Gotlib IH, Whiffen VE, Wallace PM, Mount JH (1991). "Ancheta a posibilelor de depresie postpartum: factorii implicați în debut și de recuperare". Jurnalul de Psihologie Anormală 100 (2): 122-132.doi : 10.1037/0021-843X.100.2.122 . PMID  2040762 .

JH Goodman (2004). "Depresia postpartum paternă, relația sa cu depresia postpartum materne, precum și implicațiile pentru sănătatea familiei". Journal of Advanced Nursing 45 (1): 26-35. doi :10.1046/j.1365-2648.2003.02857.x . PMID  14675298 .

Harris B (1994). "Aspectele biologice si hormonale de dispoziție depresivă postpartum: de lucru pentru strategii pentru profilaxia si tratamentul Număr special:. Depresie". British Journal of Psychiatry 164 : 288-292.

E. Hagen, HC Barrett (2007). "tristețe Perinatală în rândul femeilor Shuar: Suport pentru o teorie evolutionista a durerii psihice" . (PDF) Medical Antropologie Trimestrial 21 (1): 22-40. doi :10.1525/maq.2007.21. 1.22 . PMID  17405696 .

Hoffman Y., Drotar D. (1991). "Impactul dispoziție depresivă postpartum pe mamă-copil interacțiune: ca mama ca copil?". sănătate mintală pentru sugari Jurnalul 12 :. 65-80 doi : 10.1002/1097-0355 (199121) 12:01 <65:: AJUTOR-IMHJ2280120107 > 3.0.CO; 2-T .

Kyla miere; Morgan, Michelle, Bennett, Paul (2003). "Un model de stres Depasirea Tranzactionala de starea de spirit reduse după naștere". Jurnalul de reproducere și de Psihologie pentru sugari 21(2): 129-143. doi : 10.1080/0264683031000124082 .

Jennings, KD, Ross, S; Popper, S; Elmore, M (1999). . "Gânduri de auto-vătămare copiii din mame deprimate și nondepressed" Jurnalul de tulburari afective 54 (1-2): 21-8. doi : 10.1016/S0165-0327 (98) 00185-2 . PMID  10403143 .

Murray L (1992). "Impactul depresiei postnatale pentru dezvoltare infantilă". Jurnalul de Psihologie și Psihiatrie a Copilului si aliate Discipline 33 (3):. 543-561 doi : 10.1111/j.1469-7610.1992.tb00890.x .

Murray L (1991). "Intersubiectivitate, teoria relatiilor obiect, și dovezi empirice de la mamă-copil interactiuni Număr special: efectele de relatii asupra relatiilor.". sănătatea mintală pentru sugari Jurnalul 12 : 219-232. doi : 10.1002/1097-0355 (199123) 12:03 <219:: AJUTOR-IMHJ2280120308> 3.0.CO; 2-G .

L. Murray, Cooper PJ (1996). "Impactul depresiei postnatale asupra dezvoltării copilului". Internațional opinie de Psihiatrie 8 : 55-63. doi : 10.3109/09540269609037817 .

Nielsen Forman D, Videbech P, M Hedegaard, Dalby Salvig J, Secher NJ (2000). "Depresie postnatala: identificarea femeilor cu risc". Jurnalul britanic de Obstetrica si Ginecologie 107 (10): 1210-7.doi : 10.1111/j.1471-0528.2000.tb11609.x . PMID  11028570 .

O'Hara MW (1985). "Ajustarea Depresia și maritale în timpul sarcinii și după naștere". Jurnalului American de Terapie Familiala 13 (4): 49-55. doi : 10.1080/01926188508251276 .

O'Hara, MW depresie postpartum: cauzele și consecințele. New York: Springer-Verlag, 1995.

O'Hara MW, Swain AM (1996). "Rata și riscul de depresie postpartum – O meta-analiză". Revista Internațională de Psihiatrie 8 : 37-54. doi : 10.3109/09540269609037816 .

Stern G., Kruckman L. (1983). "Multi-disciplinare Perspective de depresie postpartum: o critică antropologice". Științe Sociale Medicină și 17 (15): 1027-1041. doi : 10.1016/0277-9536 (83) 90408-2 . PMID  6623110 .

Tulburări Stone & Menken (2008) perinatale și postpartum IMG: Perspective si ghid de tratament pentru Practitioner Healthcare. New York: Springer.

[ modifică ]Legături externe

MedlinePlus Prezentare postnataldepression

Postpartum boli depresive la GPnotebook

Funcțiile de depresiei postnatale

Depresia postnatala , din Femeia Național de Sănătate Centrul de Informare

Vocea mamei Marea Britanie Caritate sprijinirea femeilor și familiilor afectate de depresie materne / anxietate / psihoza

Familie de sprijin de salcam caritate din Marea Britanie sprijinirea femeilor și familiilor afectate de depresie post-natale

Perinatală Pro – expert depresia postpartum și perinatale tulburare de informații starea de spirit

Depresia postpartum , postpartum sprijinul internațional, o resursă exhaustiv de informații localizarea și grupuri de suport postpartum în toată lumea

Depresiei postnatale , informații de caritate de sanatate mintala Colegiul Regal al Psihiatrilor

NHS Choices Sănătate AZ : depresiei postnatale

NHS Choices Ingrijirea Planificator Sarcina : Baby blues și depresiei postnatale

Choices NHS trăi bine : depresiei postnatale

PND-PMH Training de formare în depresiei postnatale & Perinatal Probleme de Sănătate Mintală.

Depresia postpartum Conștientizarea Resurse și Asistență.

( F 53. ) mentale și a tulburărilor de comportament asociate cu puerperală , nu în altă parte clasificate

( F 53.0 ) ușoare mintale și a tulburărilor de comportament asociate cu puerperală , nu în altă parte clasificate

Postnatale depresia NOS

Depresia postpartum NOS

( F 53.1 ) severă în mintale și a tulburărilor de comportament asociate cu puerperală , nu în altă parte clasificate

Puerperale psihoză NOS

Psihoza postpartum (sau psihoză puerperală ) este un termen care se referă la un grup de boli mintale cu apariția bruscă a simptomelor psihotice în urma nașterea copilului. In acest grup exista cel putin o duzina de psihoze organice, care sunt descrise sub un alt titlu " ecologice pre-si postpartum psihoze ". [ 1 ] relativ comune neecologice formă, încă răspândită în Europa, America de Nord și în întreaga lume, este uneori numit puerperală tulburarea bipolara, datorită legăturii sale strânse cu maniaco-depresive (bipolare) tulburare ; [ 2 ] , dar unele dintre aceste mame au simptome atipice (a se vedea mai jos), care intră sub incidența (rubrica polimorfe acută (cicloida) psihoză schizophreniform în SUA). [ 3 ] manie puerperală a fost clar pentru prima dată descrisă de Osiander obstetrician german, în 1797, [ 4 ] și o literatură de peste 2.000 de lucrări s-au acumulat de atunci. Aceste psihoze sunt endogene, boli ereditare cu debut acut, desigur benigne episodic și ca răspuns la starea de spirit-normalizarea și starea de spirit de stabilizare tratamente. Includerea de depresie postpartum severe, în conformitate psihoza postpartum este controversat: multi medici ar permite acest lucru doar dacă depresia a fost însoțită de trăsături psihotice (vezi mai jos).

Debutul este brusc, și simptomele ajunge rapid un apogeu de severitate. Forme maniacale acute și polimorf aproape întotdeauna să înceapă în primele 14 de zile, dar psihoza depresivă poate dezvolta ceva mai tîrziu.

[ edit ]Simptome

Unii pacienți au simptome tipice maniacale, cum ar fi euforie , hiperactivitatea, scăderea cerința de somn, loquaciousness, zbor de idei , sociabilitate a crescut, dezinhibitie ,, violența iritabilitate si iluzii, care sunt, de obicei, grandioase sau religioase de conținut, pe ansamblu, aceste simptome sunt mai mult severă decât la manie care apar în alte perioade, cu vorbire dezorganizată și extrem de excitare extreme. Alții au depresie severă cu iluzii, halucinații verbale, mutism, stupoare sau leagăne tranzitorii în hipomanie. Unele trece de la manie la depresie (sau invers) în cadrul aceluiași episod.Caracteristici atipice includ nedumerire, confuzie, emotii precum frica extreme și ecstasy, catatonia sau schimbările rapide de stare mentală cu idei delirante tranzitorii; acestea sunt atât de surprinzător faptul că unii autori le-au privit ca o boala distincte, specifice, dar acestea sunt trăsăturile definitorii ale acută polimorfa (cicloida) psihoze, și sunt văzute în alte contexte (de exemplu, psihoză menstruale) si la barbati.

[ edit ]de curs și de tratament

Fara tratament, aceste psihoze poate dura mai multe luni, dar cu terapie moderna care rezolvă, de obicei, în termen de câteva săptămâni. O mică minoritate să urmeze un model recurent, de obicei, legate de ciclul menstrual. Mamele care suferă de un episod puerperale sunt de natură să maniaco-depresive sau alte episoade acute polimorfic, dintre care unele au loc după alți copii se nasc, unele în timpul sarcinii sau după un avort, iar unele nu au legătură cu perioada fertilă. Recidive puerperale apar după cel puțin 20% a livrărilor ulterioare, sau peste 50% în cazul în episoadele depresive sunt incluse. [ 5 ]

Hiperactivitate severă și iluzii pot solicita tranquilization rapidă de către neuroleptice (antipsihotice) medicamente, dar acestea ar trebui să fie utilizat cu prudență din cauza pericolului de reacții adverse severe, inclusiv sindrom neuroleptic malign. [ 6 ] Electro-convulsive (electrosocuri), tratamentul este foarte eficient. [ 7 ] stabilizator de dispoziție cu medicamente, cum ar fi litiu, de asemenea, sunt utile în tratamentul și, eventual, prevenirea episoadelor de la femeile cu risc ridicat (de exemplu, femeile care au experimentat deja episoade maniacale sau puerperală). Locul de amplasare a tratamentului este de o problemă: spitalizare este perturbator pentru familie, si este posibil pentru a trata cazurile moderat severe la domiciliu, în cazul în care bolnavul poate menține rolul ei ca o mamă și construi relația ei cu nou-născut. Acest lucru necesită prezența, non-stop, de adulți competente (cum ar fi bunica copilului materne), precum și vizite frecvente de personal profesionist. [ 8 ] Dacă este necesară internarea în spital, există avantaje în Conjoint mama și copilul de admitere. Cu toate acestea, mai mulți factori trebuie să fie luate în considerare în planul de descărcare de gestiune ulterior pentru a asigura securitatea și dezvoltarea sănătoasă a copilului, atât și mama acestuia. [ 9 ] Acest plan presupune de multe ori o structură de echipă multidisciplinară de a urmări pe mama, copil, relația lor și întreaga familie.

Sinuciderea este rară, și infanticidul extrem de rare, in timpul acestor episoade. Aceasta are loc, așa cum este ilustrat de cazuri celebre rezumate mai jos. Infanticidul după naștere este, de obicei din cauza depresiei postpartum profunde (filicidul melancolic), atunci când este însoțită adesea de sinucidere. [ 10 ]

[ modifică ]Cauze

Acestea sunt în întreaga lume tulburări. Incidența lor a fost măsurate cu grijă de către stat-of-the-art studii epidemiologice, și este oarecum mai puțin de 1 / 1, 000 livrari. [ 11 ] Acestea sunt mai frecvente la mamele prima dată. După cum a recunoscut de Marce (1962), legătură într-menstruație, și în special psihoză menstrual , este un indiciu important în această cauză. [ 12 ] [ 13 ] Studiile genetice moleculare sugerează că există un anumit factor ereditare. [ 14 ] Nu există dovezi de legătură pentru a cromozomului 16. [ 15 ]

[ edit ]cazuri celebre

[ edit ]Harriet Mordaunt

Articol principal: Harriet Mordaunt

Harriet Sarah, Lady Mordaunt (1848-1906) [ 16 ] ), fostă Harriet Moncreiffe, a fost scoțian sotia unui englez baronet și membru al Parlamentului , Sir Charles Mordaunt . Ea a fost pârât într-un caz de divorț senzational în care Prințul de Wales (mai târziu regele Edward VII ) a fost implicat și, după o petiție contra-a dus la o constatare de tulburări psihice. După un controversat proces de durată de șapte zile, juriul a stabilit că Lady Mordaunt a fost suferă de " manie puerperale " [ 17 ] (și anume psihoză post-partum), în momentul în care citația a fost servit la ei și că ea a fost în imposibilitatea de a instrui un avocat în ea de apărare. Prin urmare, petiția a soțului ei de divorț a fost respinsă, în timp ce Lady Mordaunt a fost angajat într-un azil. [ 18 ] , unde a petrecut restul de treizeci și șase ani din viața ei.

[ edit ]Melanie Blocker-Stokes

Melanie Blocker-Stokes, de Chicago , IL, sa sinucis, sărind de la o clădire în 11 iunie 2001. În februarie 2001 ea a dat naștere la o fetiță sănătoasă. În următoarele săptămâni nașterea fiicei ei, ea a dezvoltat depresie severă, în care (4 săptămâni după naștere) sa oprit manca si a bea și nu a mai putut înghiți. Ea a crezut că vecinii ei au închis toate blind-urile lor, deoarece ei credeau că ea a fost o mamă rea (o depresiva psihoza postpartum). [ 19 ] Ea a fost și în afară de spitale zona Chicago de mai multe ori pe o perioadă de câteva luni. Moartea ei a condus la propunerea de Melanie Blocker-Stokes Cercetare depresiei postpartum și Actul Îngrijire (HR 846 și S. 450), destinat să extindă cercetarea în stare. [ 20 ]

[ edit ]Andrea Yates

Articol principal: Andrea Yates

Andrea Yates metodic înecat ei 5 copii într-o cadă de baie în ea orașului Clear Lake , Houston , Texas, casa de la 20 iunie, 2001 . De sănătate mintală ei a început să se deterioreze cu nașterea de fiecare dintre copiii ei, combinate cu alți factori de stres externi. Ea a încercat să se sinucidă de două ori și a fost internat de două ori într-o instalație de psihiatrie în 1999, după livrarea-al patrulea copil.Yates a fost avertizat de a avea copii nici mai mult, dar concepute aproximativ 7 saptamani mai tarziu. 3 luni de la nasterea copilului ei a cincea și la scurt timp după moartea tatălui ei, ea a început să degenereze rapid. Ea a fost internat de două ori mai mult, și în cele din urmă lansat cu ordinele de faptul că ea nu ar trebui să fie lăsat singur. În timpul de o oră atunci când soțul ei au plecat la muncă și de mama ei-in-lege a fost programata sa soseasca, ea a ucis toți cei cinci copii ai ei. Ea a fost, prin urmare, angajat la un spital psihiatric de înaltă securitate. Cazul ei a atras o mare parte din atenția mass-mediei, în special la conceptul de următoarele boli psihice grave (și, de asemenea, cauzate de) naștere. Unele din această acoperire s-au dovedit a fi problematică, și înșelătoare. De exemplu, Organizația Națională a Femeilor (ACUM) inițial incorect notat pe site-ul lor că Yates a suferit de la postpartum depresie . Feministele Individualist repede subliniat faptul că Yates a suferit de psihoza postpartum, o tulburare mult mai serioasă și mult mai puțin comune, și că definiția clinice de depresie postpartum nu lista de pruncucidere, ca un simptom. [ 21 ] [ 22 ] Această interpretare greșită de boală Yates " stigmatizată un număr mare de mame și le-a făcut mai puțin probabil să apeleze la ajutor profesionist, de teama de a fi văzut ca o amenințare la adresa copiilor lor și, în consecință fiind comise. ACUM revizuit prompt declarația lor de a indica psihoza postpartum. [ 23 ] [ 24 ]

[ edit ]Statutul juridic

Mai multe națiuni, inclusiv Canada, Marea Britanie, Australia și Italia recunosc partum boli mintale posta ca un factor de atenuare în cazurile în care mamele ucide copiii lor . [ 25 ] În Statele Unite, o astfel de distincție juridică nu este în prezent face. [ 25 ] Marea Britanie a a avut Infanticidul Actul din 1922.

În 2009, Texas legiuitorul Jessica Farrar a propus un proiect de lege, care ar recunoaște psihoza postpartum ca mijloc de apărare pentru mamele care ucid copiii lor. [ 26 ] În conformitate cu dispozițiile legislației propuse, dacă jurați ajuns la concluzia că o mamă este "hotărârea a fost afectată ca urmare a efectele de a da naștere sau efectele de lactație în urma nașterii ", le-ar fi permis să-i convinge de infracțiunea de pruncucidere, mai degrabă decât crima. [ 25 ] Pedeapsa maximă pentru pruncucidere ar fi doi ani de închisoare. [ 25 ]

[ edit ]A se vedea, de asemenea,

Tulburări psihice de naștere

[ modifică ]Referințe

^ Brockington IF (2006) Mischief Eileithyia lui. Psihoze ecologică a sarcinii, nașterii și postnatală. Bredenbury, Eyry de presă

^ Brockington IF (1996). Maternitatea și Sănătate Mintală.Oxford, Oxford University Press, Capitolul 4

^ Pfuhlmann B, G Stoeber, Franzek E, Beckmann H (1998) psihozele cicloida predomină în tulburări psihice severe postpartum. Jurnalul de Tulburări afective 50: 125-134

^ Osiander FB (1797) Neue Denkwuerdigkeiten fuer Aerzte und Geburtshelfer. Rosenbusch, Goettingen, volumul 1, paginile 52-128

^ Robertson MMA, Jones I, Haque S, Craddock N (1995) Riscul de recurenta puerperale și non-puerperale de boală în urma puerperale afectiv (post-partum) psihoză. Jurnalul Britanic de Psihiatrie 186: 258-259

^ Pornind de DK, Turnbull DJ, Grigorie RP, Stevens DJ (1989) Sindrom neuroleptic malign într-un caz de psihoză puerperale.Jurnalul Britanic de Psihiatrie 155: 849-852

^ P Reed, Sermin N, Appleby L, Faragher B (1999) O comparație a răspunsului clinic la tratament electrosocuri în psihoze puerperale și non-puerperale. Jurnalul de Tulburări afective 54: 255-260

^ M Oates (1988) dezvoltarea unui sistem integrat de servicii orientate spre comunitate pentru boli psihice severe post-natale. În R Kumar, IF Brockington (editori), Maternitatea și boală mintală: cauzele și consecințele. Londra, Wright, paginile 133-158

^ O Almeida, Merminod G, Schechter DS (2009). Mamele cu boli psihice severe și nou-născuții lor: un model de spital pe baza de consultare perinatale. Jurnalul de la zero la-TREI: Centrul National pentru sugari, copii mici, și Familii, 29 (5), 40-46.

^ Brockington IF (1996) Maternitatea și Sănătate Mintală.Oxford, Oxford University Press, Capitolul 8

^ Terp IM, Mortensen PB (1998) post-partum psihoze: diagnostic clinic și riscul relativ de admitere după fătare.Jurnalul Britanic de Psihiatrie 172: 521-526

^ Marce LV (1862) Traité Pratique des Mentales maladii. Paris, Martinet, pagina 146

^ Brockington IF (2008) Psihoză menstrual și Procesul de Catamenial. Bredenbury, Eyry de presă

^ Jones I, Craddock N (2001) Familiarizarea de declanșare puerperale în tulburarea bipolară: rezultatele unui studiu de familie. American Journal of Psychiatry 158: 913-917

^ Jones I, Hamshere M, JM Nagle, Bennett P, Orientul Mijlociu F, E verde, Heron J, Segurado R, Lambert D (2007) psihoză afectivă bipolară puerperale: genomului la nivel de dovezi semnificative pentru legătura la cromozomul 16. American Journal of Psychiatry 164: 1-6

^ http://thepeerage.com/p1358.htm # i13578

^ Souhami, op.cit.

^ Pall Mall Gazette , loc. cit.

^ http://www.melaniesbattle.org/story/html

^ Biroul de Analiza legislative și politice. 2007. "Melanie Blocker-Stokes depresie postpartum Actul de cercetare si asistenta medicala".http://olpa.od.nih.gov/legislation/108/pendinglegislation/postpartum.asp

^ McLellan, Faith (2 decembrie 2006). "sănătate mintală și justiție: cazul de Andrea Yates" . The Lancet ( Amsterdam :Elsevier ) 368 (9551):. 1951-1954 doi : 10.1016/S0140-6736 (06) 69789 -4 . PMID  17146865 . Adus de 2008-04-10 .

^ "(Killing copilul tau nu este listat ca un simptom sau rezultatul depresiei.)" , Wendy McElroy, unirea în jurul valorii de un criminal Pat, ifeminist.com, 28 august 2001 articolul

^ "ACUM sună un semnal de alarmă cu privire la depresie postpartum, care conduce de lucru non-mame la infanticid …. tendință în creștere la depresie postpartum forfetare în cu infanticid le-a făcut frică să spună nimănui despre depresie lor. Ei nu au vrut să fi privit ca amenințări la adresa copiilor lor, ei fiind îngrijorați că comise depresie postpartum au fost demonizați, ei au fost mai putin probabil la riscul de a fi stigmatizați de către caută ajutor … ACUM ar trebui să se discute psihoza postpartum -. un relativ rare și mult mai grave tulburare – care include reacții psihotice, cum ar fi halucinatii si iluzii ". ; Wendy McElroy, unirea în jurul valorii de un criminal Pat, ifeminist.com, 28 august 2001 articolul

^ ACUM Președintele Kim Gandy, Tragedy concentrează atenția pe psihoza postpartum, 06 septembrie 2001Declaratie ; (Modificat declarația făcută cu privire la o săptămână după ifeminist.com subliniat ACUM eroare de identificare tulburare Yate ca "depresia postpartum" reflectă actualizare cu accent pe cele mai rare și pune în pericol copilul tulburări de psihoza postpartum.)

^ un b c d "Atunci cand Infanticidul nu este crima" . Adus de 2009-11-12 .

^ propuse Texas proiectul de lege Casa ar recunoaște psihoza postpartum ca o apărare pentru mame care ucid sugari

Tulburări psihice de naștere

De , enciclopedia liberă

Această intrare se referă la complicații ale nașterii (de livrare, de muncă, naștere ), nu, cele din timpul sarcinii sau postpartum perioada. Chiar si cu moderne de obstetrică și controlul durerii , naștere este încă un chin pentru mulți. Unele femei se tem atât de mult ca acestea să evite căsătoria sau fertilă ( tocophobia ), iar unele au o astfel de experiență îngrozitoare pe care le suferă post-traumatic simptome de luni de zile, sau pentru ai oferi cale de a plânge patologice. Ocazional femeile, care nu pot suporta starea de gravidă, va face cereri de insistentă pentru livrare devreme. Pe de altă parte, de livrare poate avea loc fără durere, sau în timp ce mama este inconștient. În timpul de livrare, și imediat după aceea, dramatice complicații sunt observate ocazional – acte de disperare , delir , comă ,furie sau reacții neonaticide . Toate aceste complicatii sunt explicate în detaliu în altă parte [ 1 ] . Ele vor fi acum pe scurt revizuită, la rândul său.

[ edit ]Tocophobia

Cuvântul provine din limba greacă tokos , în sensul nașterii. Autorii devreme ca Ideler [ 2 ] a scris despre această teamă, și, în 1937, Binder [ 3 ] a atras atenția asupra unui grup de femei care au căutatde sterilizare din cauza tocophobia. În ultimii 40 de ani au existat o serie de articole publicate în principal din Scandinavia . Tocophobia poate fi primar (înainte de primul copil se naste) sau secundar (de obicei, după livrările extrem de traumatice). Opționale cezariana este o soluție, dar psihoterapia poate ajuta, de asemenea, aceste femei sa nasca vaginal [ 4 ] .

[ modifică ]Cereri pentru livrare timpurie

Femeile insarcinate hărțuiți ocazional obstetrician , din nou și din nou, cerând o intervenție imediată (cum ar fi cezariana), chiar dacă aceasta pune în pericol sănătatea sau de supraviețuire a copilului.Alte femei pot induce sângerare , simula ruperea membranelor , sau manipula instrumente pretinde a fi în muncă (obstetrică tulburare nefiresc ).

[ edit ]forței de muncă Pedepsitor și inconștient

Fenomenul a forței de muncă fără durere este bine cunoscut. Este folosit pentru a fi crezut că acest lucru a avut loc numai la femeile nebuni (cum ar fi cele cu catatonie ). Dar se poate întâmpla și în somn [ 5 ] sau activitățile normale în timpul zilei [ 6 ] . Femeile pot da naștere fără să știe, nu numai atunci când anesteziați , dar, de asemenea, atunci când profund beat. Cea mai frecventă cauză de livrare este inconștient eclampsie (debut brusc de epileptic convulsii ), dar orice cauza medicală a comă poate avea acest efect. În câteva cazuri, stupor sau comă nu are nici o explicație, ca și în pacientul rezumate mai jos [ 7 ] .

[ edit ]Delirium în timpul travaliului

Înainte de a anestezice au fost introduse, a fost recunoscut faptul că o femeie în travaliu severe, ar putea deveni brusc confuz . Acest tulburarea cunostintei a durat câteva minute sau câteva ore. De obicei, mama recuperate de îndată ce copilul a fost livrat, dar confuzie ar putea continua în perioada puerperală . Un exemplu este rezumat mai jos [ 8 ] . Această formă de delir a fost frecventă în secolul al 19-lea, dar au devenit rare în spital livrări.

[ edit ]furie chinurile facerii

În extremitatea de ei durere , o femeie poate pierde controlul și a lovit afară. Nu au fost cazuri de o mamă, care coboară să profite de copil și de lansare-l, sau de a ataca chiar nou-născutului . O mamă ucis copilul, în prezența unui moașă [ 9 ] – a se vedea mai jos. Aceasta este, probabil, un factor în violența unor neonaticides, atunci când copilul este decapitat , înjunghiat de mai multe ori, sau capul zdrobit. În unele cazuri, violenta a avut loc în timpul delir. Acest lucru este important pentru medico-legale practică, pentru că, într-o livrare clandestin, ar fi imposibil să știu dacă este sau nu furie a fost parte a unui mai larg tulburare cognitivă .

[ edit ]Acte de disperare

La femeile cu care se confruntă cu moartea în timpul muncii obstrucționat , panică sau disperare le poate stimula să ia măsuri corective disperate. Femeile au scos copilul cu propriile mâini. Există mai multe descrieri de auto-Operație cezariană [ 10 ] și aproximativ douăzeci de cazuri de tentativa sau sinucidere .

[ edit ]Neonaticide

Articol principal: neonaticide

Aceasta este o formă de pruncucidere în care nou-nascutul este ucis . Definiția este "în primele 24 de ore", dar aceasta se întâmplă de obicei imediat după naștere. Ea poate fi numită "neonaticide penală" pentru ao distinge de "neonaticide obișnuite", o practică utilizată în anumite culturi, la anumite momente pentru a limita populației. Neonaticide penală este, de obicei, comise de o mamă care și-a ascuns sarcina ei, și se confruntă cu dizgrație și ruină. Desi sarcina este nedorită , crima nu este de obicei planificat. Autorii sunt extrem de deranjat, dar nu "bolnav psihic". Starea de spirit a acestor femei tinere, în lor de durere, disperare, epuizare pericol și singuratic, testa definiția de nebunie . Cele mai multe atacuri asupra nou-nascutului sugerează panica, cateva, care implicătraumatism cranian sau de junghi, depune mărturie la ură și furie. Neonaticide pot apărea în timpul delir. În Europa și America de Nord, este folosit pentru a fi o importantă de sănătate publică problemă.Frecvența sa a diminuat aproape la zero, dar acest lucru nu poate fi adevărat în alte părți ale lumii.

[ edit ]stări patologice de spirit imediat după livrare

După o astfel de calvar, pot exista epuizare, lesin si soc . Delirium poate începe după naștere, iar cazuri ocazionale de stupoare, au fost raportate. Aceste stări postpartum timpurii au o importanță medico-legale, deoarece copilul are nevoie adesea de resuscitare , și se pot sufoca în mucus sau sânge . Acestea sunt relevante pentru "infanticid prin neglijență ".

[ edit ]Frecvența acestor complicații

În țările cu state-of-the-art obstetrică, aceste complicatii sunt rare. Dar în țările mai sărace, cu mare rata natalității , aceasta este comun pentru femei de a naste fara nici un ajutor profesionist – cu nici obstetrician și nici nu moașă în prezență – și fără anestezice. Aceste mame, și alții care dau naștere în secret ascuns după o sarcină, sunt încă în pericol de aceste manifestări severe.

[ edit ]post-traumatic de stres (PTSD)

Postpartum PTSD a fost descris pentru prima data in 1978 [ 11 ] . De atunci, peste 60 de lucrari au fost publicate. După excesiv de munca dureroase, sau cei cu o pierdere tulburătoare a controlului, teama de nasterea unui copil mort sau a unor complicații care necesită de urgență secțiunea cezariana, unele mame suferă de coșmaruri , și imagini intruzive și amintirile (" flashback-uri "), similare cu cele care apar după alte experiențe cumplite. Ele pot dura luni de zile [ 12 ] . Unii evita sarcina în continuare (secundar tocophobia), și cei care devin din nou însărcinată pot experimenta o revenire a simptomelor, în special în ultimul trimestru de sarcina . Rata de până la 5,9% din livrarile au fost raportate [ 13 ] . Există unele dovezi că la începutul consilierea reduce aceste simptome. Simptome Enduring necesită tratament specific psihologic.

[ edit ]reacții să faci o plângere

O altă reacție la o experiență de muncă severă este patologică plange. Aceste femei se plâng cu amărăciune despre percepute proasta , sau alte evenimente nefericite (a se vedea exemplul de mai jos). Rumegarea furiei și răzbunător fanteziile pot continua timp de săptămâni sau luni, interferează cu ingrijirea copiilor. Această tulburare poate fi tratat printr-o abordare psihoterapeutic care distrage de la mama ei plângerilor, și consolidează productiv centrată pe copil activitate.

[ edit ]cazuri ilustrative

[ edit ]Un caz de comă inexplicabile în timpul travaliului

O femeie de 26 de ani a fost in travaliu pentru a doua oară. La scurt timp după ce apele rupt, ea a pus ambele maini pe capul ei și a atras genunchi ridicat în sus, menținând această poziție nemișcat pentru ultima jumătate de oră de la naștere. Ea a fost mut, cu ochii fixați pe un punct. Ea a reacționat nici la întrebări, nici pin-prick, și a clipit numai atunci când ei cornee a fost atins. O oră după naștere ea a trezit brusc și se uită în jurul valorii de dezorientați, părând a nu înțelege unde a fost. Când a spus ea a fost mama a unui baiat sanatos, sa uitat neincrezator si a spus, "Cum poate fi?"Având în vedere copilul ei, a spus ea, "Dumnezeu Doctore! Ce un lucru ciudat sa se ​​intample! Știam nimic despre asta".

[ edit ]Un caz de delir în timpul travaliului

O femeie de 20 de ani a fost în primul ei de muncă. După ce apele rupt, durerile au devenit atât de puternic încât ea țipă și urlă ca un animal, a devenit cianotic , se aruncă despre si a pledat pentru medicina de a ucide ei. Dintr-o data sa uitat la ea cu ochii mirat și nu mai știa unde a fost – nu știa ea a fost forței de muncă și nu au recunoscut medicul. Ea trebuie să meargă acasă – mama ei a fost ea de asteptare. După o doză de morfină , ea a pierdut cunoștința, iar copilul a fost livrat. Când sa trezit, ea a întrebat ce a fost plans, si de ce burta ei a devenit atât de mici. Ea a avut simțit nimic și nu ar crede copilul ei s-au născut.

[ edit ]Un caz de furie chinurile facerii

O femeie 40 de ani cu experiență dureri, cum ar furtunoasă în timpul nașterii ei în primul rând că întreg corpul ei tremura. Așa cum a fost capul care trece prin vagin , ea a dat moașa din drum, a rupt copilul din canalul de nastere , si a zdrobit-l pe picior de pat, omorand-o instantaneu.

[ edit ]Un caz de patologice plângându

O tânără femeie limba engleză a fost căsătorit cu un francez. După nașterea primului lor copil (o fiică), soțul ei a dat-o Gisèle numele, în timp ce mama a vrut să apel Ștefania ei. El a fost de acord imediat la această schimbare, dar că nu a rezolvat problema. Acordarea copilul numele greșit ruinase căsătoria lor și, într-adevăr, viața mamei ansamblu. Psihiatrul ia dat un jurnal în care să înregistreze principalele evenimente ale zilei, în special Stephanie de progrese, și experiențele sale în căutarea după ei. Acesta a fost numit "carte fericit". La fiecare sesiune a ascultat plângerile sale amar despre ultraj soțului ei și apoi a cerut pentru a vedea "carte fericit". Treptat reclamantă reacție stins.

[ edit ]A se vedea, de asemenea,

Depresia postpartum

Psihoza postpartum

[ modifică ]Referințe

^ Brockington IF (2006), Mischief Eileithyia lui: psihoze organică a sarcinii, nașterii și postnatală. Bredenbury, Eyry de presă, capitolul 3.

^ Ideler KW (1856) Über den Wahnsinn der Schwangeren. Charité-Annalen 7: 28-47.

^ H Binder (1937) Psychiatrische Untersuchungen über die der Folgen operativen Sterilisierung der Frau durch Tubenresektion partielle. Schweizer Archiv für neurologie und Psychiatrie 40: 1-49.

^ Nerum H, L Halvorsen, Sørile T, Øian P (2006) cererea maternă pentru cezariana din cauza fricii de nastere: poate fi schimbat prin criză, orientată spre consiliere? Nașterii 33: 221-228.

^ Schulze (1845) rare Cas d'durerile facerii pandantiv du sommeil. Annales d'Igiena 33: 216 numai.

^ Collet MJ (1904) durerile facerii spontané Rapide. Acestea,

^ Van Rooy (1908) Een geval van bewusteloosheid tijdens de Baring. Verslag van Het behaandelde în Vergarderomgem de VAM Januari 1908, der Nederlandsche Gynaecologische Vereeniging te Amsterdam ușa Catharine van Tussenbroek. Nederlander Tijdschrift voor Verloskunde en Gynaecologie 18: 284-287.

^ Sarwey, rezumate prin coborî din automobil H (1896) Über Bewusstlosigkeit während Geburt der. Inaugurală-Disertatie, Tübingen.

^ Albert, de Euerdorf (1850) Wut der Gebärenden und Wöchnerinnen. Medizinisches Correspondenzblatt Bayerischer Ärzte11: 737-738.

^ Moseley B (1787) Un tratat cu privire la bolile tropicale și asupra climei din Indiile de Vest. Londra, Cadell, paginile 62-63.

^ Bydlowski M, Raoul-Duval A (1978) Un avatar psychique méconnu de la puerperalité: la névrose traumatique mesaj obstétricale. Perspective Psychiatriques 4: 321-328.

^ Söderquist J, Wijma B, Wijma K (2006) Cursul longitudinală a stres post-traumatic dupa nastere. Jurnalul de Psychosomatic Obstetrica si Ginecologie 27: 113-119.

^ Adewuya AO, Ologun YA, Ibigbami OS (2006) post-traumatic de stres după naștere la femeile nigerian: factori de risc și prevalența. Jurnalul britanic de Obstetrica si Ginecologie 113: 284-288.

Post-natale

De , enciclopedia liberă

  (Redirecționat de la postpartum )

Postnatale ( latină pentru "dupa nastere", de la posta care înseamnă "după" și Natalis sensul cuvântului "de naștere") este perioada începe imediat după nașterea unui copil și de prelungire pentru aproximativ șase săptămâni. Un alt termen ar fi perioada de dupa nastere , care se referă la mama (postnatale întrucât se referă la copil). Mai putin frecvent utilizat este postnatal .

Punct de vedere biologic , este perioada de după naștere, un timp în care corpul mamei, inclusiv hormonul nivelurile și uter dimensiuni, se întoarce la condițiile de prepregnancy. Lochia este post-partum de descărcare de gestiune vaginale, care conțin sânge, mucus, si tesutul placentar.

În literatura de specialitate termenul este de obicei prescurtată a P X . Așa că "zi P5 " ar trebui să fie citit ca "a cincea zi după naștere". Acest lucru nu trebuie să fie confundată cu nomenclatura medicale care utilizează GP să stea pentru numărul de sarcină și rezultatul de sarcină.

[ edit ]La nou-nascuti

Articol principal: Infant

La intrarea sa în lumea de aer-respirație, fără nutriție și oxigenare din cordonul ombilical, nou-nascutul trebuie să înceapă să se adapteze la viata din afara uterului. Începe, de asemenea, ei / lui de adaptare la viata extrauterina , de tranziție cele mai semnificative fiziologice până la moarte .

[ edit ]perioada postpartum la mamele

O femeie în lumea occidentală, care este cu livrare într-un spital nu poate părăsi spitalul în cel mai scurt ca ea este stabil medical și alege să plece, care poate fi la fel de devreme ca o postpartum câteva ore, dacă media de livrare vaginale spontane (SVD) este 1-2 zile, iar media cezariana ședere post-natale este de 3-4 zile. În acest timp, mama este monitorizat pentru sângerare , intestinului șivezicii urinare funcția, și de îngrijire copil. Sugari 's de sănătate este, de asemenea, monitorizată. [ 1 ]

[ edit ]Fizica

Mai multe informații: Sexul dupa sarcina

Mama este evaluat pentru lacrimi , și este suturat , dacă este necesar. De asemenea, ea poate suferi de constipație sau hemoroizi , ambele de care ar fi gestionat. Vezicii urinare este, de asemenea, evaluat pentru infecție , de retenție și orice probleme în mușchi .

Accentul major al postpartum grijă este de a asigura faptul că mama este sănătoasă și capabil de a avea grija de nou-născutului, echipat cu toate informațiile de care are nevoie cu privire la alăptare ,sănătatea reproducerii și contracepție , și ajustarea viața iminentă.

Unele afecțiuni medicale pot să apară în perioada de dupa nastere, cum ar fi sindromul Sheehan și cardiomiopatie peripartum .

În unele cazuri, această ajustare nu se face cu ușurință, și femeile pot suferi de depresie postpartum , tulburari de stres posttraumatic sau chiar psihoze puerperale .

[ edit ]Psihologice

Depistarea precoce si tratamentul adecvat este necesar. Aproximativ 25% – 85% din femeile postpartum vor experimenta "blues" pentru câteva zile. Între 7% – 17% pot manifesta depresie clinică, cu un risc mai mare în rândul femeilor cu un istoric de depresie clinica. Rareori, la 1 din 1.000 de cazuri, femeile experimenteaza un episod psihotic, din nou, cu un risc mai mare în rândul femeilor cu cele pre-existente boli mintale. În ciuda mitul răspândirea largă de implicare hormonale, studiile repetate nu au legătură cu schimbările hormonale postpartum simptome psihologice. Mai degrabă, acestea sunt simptome ale unei boli pre-existente mental, exacerbată de oboseală, modificări în program și alte stres comune parentale. [ 2 ]

Peste 1 din 100 de femei dezvolta tulburari de stres posttraumatic în urma nașterea copilului, mai mulți suferă de unul sau mai multe dintre simptomele. PTSD poate să apară după complicații severe în timpul de livrare, dar caracteristicile de personalitate și a bolilor psihiatrice anterioare a fost de asemenea asociat cu apariția simptomelor de stres posttraumatic.

Psihoza postpartum (de asemenea, cunoscut sub numele de psihoza puerperală ), este o formă mai severă de boli psihice decât depresia postpartum, cu o indicence de aproximativ 0,2%.

[ edit ]Culturi

[ edit ]În Asia de Est

In unele din Asia de Est culturi, cum ar fi China și Vietnam , există un obicei tradițional al postpartum naștere cunoscut în limba engleză ca a face luni sau ședinței de luni ( Mandarin Zuo yuèzi坐月子). Naștere în mod tradițional dureaza 30 de zile. [ 3 ] În mod similar, femeile din Japonia practică frecvent ansei , sau liniște și pace, pentru o perioadă de timp după ce a dat naștere, în scopul de recuperare. Această tradiție combina alimentele prescris, cu un număr de restricții privind activitățile considerate a fi dăunătoare. Se crede, în multe societăți est-asiatice că acest obicei ajuta la vindecarea rănilor la perineu , de a promova contracția uterului , și să promoveze alăptarea . [ 4 ] [ 5 ] [ 6 ]

[ edit ]În Grecia

În mod tradițional, mamele greacă ar petrece 40 zile se limiteze la domiciliu cu copilul lor dupa nastere. La sfârșitul celor 40 de zile ( sarántisma , sau "fortying"), copilul a fost luat simbolic la biserică pentru prima dată, în cazul în care mama a cerut o binecuvântare specială privind încheierea de perioada puerperală ei. Există o serie de teorii moderne, care caută să justifice această practică tradițională, inclusiv punctele slabe ale sistemelor de sugari imunitar , stabilirea neîngrădită a alăptării , și nevoie de timp lipirea între părinte și copil.

[ edit ]În India

In cultura hindusa, puerperală a fost considerat în mod tradițional pe o perioadă de relativă impuritate ( asaucham ), ca urmare a proceselor de naștere, și o perioadă de detenție de 10 zile (cunoscut sub numele de purudu ) a fost recomandat pentru mama. În această perioadă, ea a fost scutită de la treburile casnice obișnuite și ritualurilor religioase. Tatăl a fost purificat printr-o baie rituală după vizitarea mama în detenție. În cazul unui fat mort, perioada de impuritate pentru ambii părinți a fost de 24 de ore. [ 7 ]

[ edit ]În Pakistan

Mamele sunt în mod tradițional necesare pentru a petrece o perioadă de 40 de zile în arest după nașterea copilului ei. În această perioadă, ea de obicei stă departe de activitățile menajere și se presupune a avea o perioadă de odihnă și de reabilitare prin intermediul unor dieta de energie. [ necesită citare ]

[ edit ]A se vedea, de asemenea,

Alaptatul la san

Naștere

Doula

Epiziotomiei

Pentru sugari

Obstetric

concediului pentru creșterea copilului

Pre-și perinatale psihologie

Febră puerperală

Pelvina brâu durere

Descărcarea de gestiune postnatale timpurii spital

Depresia postpartum

[ modifică ]Referințe

^ "Cu Femei, Moaselor Experiențe: de la munca în schimburi la continuitatea asistentei , Vernon David, Colegiul australian al Moașelor, Canberra, 2007 ISBN 9780975167458 , P17F

^ Dobson, V.; Vanzari B. (2000). "The Science of Pruncuciderea și boli mintale". Psihologie, Politici Publice și Legea 6 (4): 1098-1112. doi : 10.1037/1076-8971.6.4.1098 .

^ Efectul consumului de alcool asupra caracteristicilor alăptarea maternă, în timpul "face-luna-" ritual

^ Ayuvedic postpartum Vindecarea sfaturi utile

^ dieta ayurvedice pentru de-subliniind mame postpartum

^ Foods Lactogenic și ierburi

^ GHID PENTRU impuritate RITUAL – Ce să facă la intersecții de naștere și de moarte

[ modifică ]Legături externe

Ingrijirea nou-născuți

eMedicine: postnatală normale și anormale

Pacient din Marea Britanie: Care postnatala (postnatală)

Postpartum sociale de sensibilizare

Instrumentul pentru Discovery Health de Planificare postpartum vă ghidează prin misterele de maternitate și copilărie de la naștere până la 12 săptămâni.

Sarcina & nastere

NHS Choices la nastere pana la cinci Planificator : postnatala post-traumatic de stres

Există mai multe forme distincte de psihoză, care încep în timpul sarcinii (prepartum) sau după livrare (postpartum). În Europa și America de Nord, doar unul – acuta bipolara sau psihoza postpartum polimorfa ( psihoza postpartum ) – este frecvent întâlnită. Dar, în trecut, aproximativ un sfert din psihozelor după naștere au fost "organice". [ 1 ] Aceasta înseamnă că o tulburare mintală severă, de obicei sub forma de delir, se dezvolta ca o complicatie a unei boli somatice. [ 2 ] ecologice psihoze de fertil va fi acum rezumate, incepand cu două văzut în timpul sarcinii, urmată de cel puțin zece, după care începe livrarea. Cei care apar in timpul de livrare în sine vor fi descrise la o intrare separată pe Wikipedia tulburări psihiatrice de naștere.

Coreea de psihoză

Coree Sydenham are o serie de complicații psihiatrice – schimba caracterul, depresie, sindromul Tourette, [ 3 ] halucinații hypnogogic, [ 4 ] defect state si psihoza acută. [ 5 ] Coreea de gravidarum este o varianta severa, iar majoritatea pacienților au o formă sau alta din aceste modificări psihice. În trecut, această formă de coree a fost din cauza infectiilor cu streptococ, care acum sunt, de obicei, controlate de antibiotice. Dar încă mai apare ca un rezultat de lupus sistemic sau anti-fosfolipide sindroame. Cu toate acestea, psihoze coree sunt foarte rare, cu cazuri prepartum doar aproximativ 50 raportate în literatura de specialitate. Ocazional se pot sparge după livrare, sau după o întrerupere de sarcină. [ 6 ]

Wernicke-Korsakoff psihoza

Un tulburări psihice severe a fost descris de Wernicke [ 7 ] și Korsakoff. [ 8 ] sa caracteristica cea mai izbitoare este pierderea de memorie, care poate fi permanentă. Cauza este vitamina B 1 (tiamina) deficit, de obicei găsite în alcoolici severe. Aceasta poate duce, de asemenea, de la vărsături pernicioase ale sarcinii (hyperemesis gravidarum). Peste 125 de cazuri au fost raportate în literatura de specialitate lume și, deși tratamentul tiamina a fost disponibil din 1936, [ 9 ] aceste cazuri continuă să apară în țările cu servicii medicale avansate, din cauza rehidratare fără suplimente de vitamine. Un număr redus de pacienți au dezvoltat simptome după moartea fătului, încetarea avort spontan, de sarcină sau de livrare.

Eclamptic psihoză

Eclampsie este erupția bruscă de convulsii într-o femeie gravidă, de obicei în jurul valorii de momentul livrării. Este complicație tardivă a pre-eclamptic toxemia (care este, triada de edem, hipertensiune arterială și albuminurie). În cazuri fatale, există leziuni arteriale în multe organe, inclusiv creierul. Eclampsie este cea mai frecventă cauză de livrare inconștient. Delir apare la aproximativ 5% din cazuri.Despre 240 de cazuri referitoare au fost raportate în literatura de specialitate lume. [ 10 ] Aceasta afectează în special mamele prima dată. Convulsiile pot începe înainte, în timpul sau după muncă, dar debutul a psihozei este aproape întotdeauna postpartum. Delir Eclamptic poate avea loc fără convulsii. [ 11 ] Există adesea un interval între convulsii (sau comă) și psihoză, un gol care a depășit, ocazional, 4 zile. Durata este clasic scurt – una sau două săptămâni, dar un curs prelungit (două luni sau mai mult) a fost observată. Recurenta după o altă sarcină este necunoscut. După amnezie de recuperare, și, uneori, pierderi de memorie retrograde poate să apară, precum și alte leziuni cerebrale permanente, cum ar fi disfazie, hemiplegie sau orbire.

Infecțioasă delir

Postpartum delir infecțios a fost descris de Hipocrat [ 12 ] : 8 / 17 cazuri de sex feminin, în prima și a treia cărți de suferit de pe urma epidemiilor postpartum sau post-avort sepsis, toate complicate de delir. În Europa și America de Nord de temelie a spitalelor de maternitate mitropolit, împreună cu livrările instrumentale și practica de necropsies participa, a condus la epidemii de febră puerperală streptococ, care rezultă din ratele mortalității materne până la 10%. Vârful a fost de aproximativ 1870, după care antisepsis și asepsia treptat, le-a adus sub control. Aceste infecții severe au fost adesea complicate de delir, dar nu a fost până la avansurile nosologică de Chaslin [ 13 ] și Bonhöffer [ 14 ] că acestea ar putea fi distins de alte cauze de psihoza postpartum. Delir infecțios aproape niciodată începe în timpul sarcinii, si incepe de obicei in prima saptamana postpartum. Debutul de sepsis și delir sunt strâns legate, și cursul paralele infecție, deși aproximativ 20% dintre pacienți recupera de la infectie, dar dezvolta state cronica confuzionale. Recidivele după o altă sarcină sunt rare.

Cerebral tromboză venoasă

Femeile puerperale sunt susceptibile de a tromboză, tromboflebită în special de la picior si venele pelvine. Trombii aseptice pot forma, de asemenea, în sinusurile venoase durale și / sau venele cerebrale se varsă în ele. Cei mai mulți pacienți se prezintă cu dureri de cap, vărsături, convulsii și semne focale, cum ar fi hemiplegie sau disfazie, dar o minoritate de cazuri au o prezentare de psihiatrie. [ 15 ] Incidența este de aproximativ 10/10, 000 de nașteri în Europa și America de Nord, [ 16 ] , dar mult mai mare în India, în cazul în care seria de mari au fost colectate. [ 17 ]

Alte tulburări vasculare

Ocluzia arterială poate fi cauza trombilor, fragmente amniotic sau embolism aerian. Angiopatiei cerebral postpartum este un spasm arterială tranzitorie a arterelor de calibru mediu cerebrale, a fost descris pentru prima data la cocaină și amfetamine dependente, dar poate complica, de asemenea, cornul și bromocriptina prescris pentru a inhiba lactatia. Hemoragie subarahnoidiană poate apărea după avort spontan sau nașterea copilului. Anesteziei epidurale poate, în cazul în care dura este perforat, duce la scurgeri de hematom subdural și LCR. [ 18 ] Toate acestea se pot prezenta ocazional cu simptome psihice. [ 19 ]

Epilepsie

Femeile cu antecedente de epilepsie pe tot parcursul vieții sunt, de asemenea, susceptibile de a psihoze în timpul travaliului în perioada puerperală. Femeile dezvolta ocazional epilepsie pentru prima dată în ceea ce privește prima sarcină, și episoade psihotice au fost descrise. [ 20 ]

Etanol de retragere

Alcoolul retragere state (delirium tremens) sunt recunoscute în dependente a căror aport a fost întreruptă de traume sau interventii chirurgicale. Acest lucru poate apărea după nașterea copilului.

Hipopituitarism

Pituitary necroză următorul text hemoragie post-partum (sindromul Sheehan lui), duce la eșec și atrofia gonade, adrenale si tiroidiene. Psihoze cronice pot surveni mulți ani mai târziu, pe baza myxoedema, hipoglicemie sau criză Addisonian. Dar acești pacienți pot dezvolta, de asemenea, psihoze acute si recurente, chiar încă din perioada puerperală. [ 21 ]

Intoxicație cu apă

Hiponatremie (ceea ce duce la delir), pot complica tratamentul oxitocina, de obicei, atunci când este administrat pentru a induce un avort. [ 22 ]

Hiperamoniemie

Erori innascute ale ciclului ureei Krebs-Henseleit duce la hiperamoniemie. În transportatorii și heterozygotes, encefalopatie se poate dezvolta în timpul sarcinii sau în perioada puerperală. Cazuri au fost descrise în fosfat sintetaza carbamoil 1, argino-succinat de sintetazei și ornitina deficit de carbamoil transferaza. [ 23 ] Aceasta este forma de psihoza postpartum cel mai recent descrise. [ 24 ]

Cauzele accidentale

Toate cauzele de mai sus au o anumită conexiune cu fertilă. Dar bolile care nu au o astfel de conexiune poate duce la psihoza postpartum accidental, de exemplu neurosifilis, encefalita, meningita, boli tiroidiene sau boli cardiace ischemice. [ 25 ]

Importanța acestor psihozelor organice

Cu mare imbunatatire in obstetrica de îngrijire, complicații severe ale sarcinii si la nastere au devenit rare. Există, totuși, un mare contrast între Europa, America de Nord, Australia, Japonia și alte câteva țări cu asistență medicală avansate, și restul lumii. Cele mai bogate națiuni produc doar 10 milioane de copii in fiecare an, dintr-un total de 135 de milioane de euro. Ei au o rată a mortalității materne (RUR) de 6-20/100, 000. Unele națiuni mai sărace, cu rate ridicate de natalitate au o MMR mai mult de 100 de ori mai mare, [ 26 ] și, probabil, o prevalență corespunzătoare a morbidității severe. De exemplu, în Africa Subsahariană, douăzeci și unu națiuni, cu o rată a natalității totală de peste 14 milioane, au un MMR> 1000 / 100.000. Doar o minoritate a livrărilor în Africa sub-sahariană și Asia de Sud sunt asistate de personal calificat (medici, asistente medicale sau moașe). [ 27 ] În Dar es Salaam, majoritatea psihozelor postpartum sunt ecologice. [ 28 ] În Africa, India și Asia de Sud-Est, și America Latină, aceste tulburari organice pot fi în continuare la fel de important cum au fost a lungul istoriei umane.

Referinte

^ Brockington IF (2006) Eileithyia lui Mischief: psihoze organică a sarcinii, nașterii și postnatală.Bredenbury, Eyry de presă, paginile 323-325.

^ Lishman WA (1997) ecologică Psihiatrie, ediția a 3. Oxford, Blackwell.

^ Sandras CMS, Bourgignon H (1860) Traité Pratique des Nerveuses maladii. Paris, Germer-Baillière, paginile 397-411.

^ Marce LV (1860) L'État mintale dans la chorée. Memoires de l'Académie de médecine 24: 30-38.

^ Breton A (1893) mintală État dans la chorée. Acestea, Paris, nr. 124.

^ Brockington IF (2006) Eileithyia lui Mischief: psihoze organică a sarcinii, nașterii și postnatală.Bredenbury, Eyry de presă, paginile 1-23.

^ Wernicke C (1881) Lehrbuch der Gehirnkrankheiten für Äezte und Studirende, volumul 2. Kassel și Berlin, Fischer, paginile 229-242.

^ Korsakow SS (1887) Über eine besonderer Formă psychischer Störung. Archiv für Psychiatrie21: 671-704.

^ Brockington IF (2006) Eileithyia lui Mischief: psihoze organică a sarcinii, nașterii și postnatală.Bredenbury, Eyry de presă, paginile 23-49.

^ Brockington IF (2006) Eileithyia lui Mischief: psihoze organică a sarcinii, nașterii și postnatală.Bredenbury, Eyry de presă, paginile 117-177.

^ Donkin AS (1863) cu privire la relația dintre patologice albuminuriei și manie puerperale.Edinburgh Medical Journal 8: 994-1004.

^ Hippocrates (a 5-lea î.Hr.) Epidemiile, volumul 1, și Aforisme, volumul 4, în ediția tradus de WHS Jones (1931). Londra, Heineman.

^ Chaslin P (1895) Confuzie mentale primitive, Stupidité, Démence aiguë, Stupeur primitiv. Paris, Harmattan.

^ Bonhöffer K (1910) Die symptomatischen Psychosen im Gefolge von und akuten Infektionen inneren Erkrankungen. Leipzig și Viena, Deutlicke.

^ RM Kalbag, AL Woolf (1967) trombozei venoase cerebrală, cu referire specială aseptică primar. Oxford, Oxford University Press.

^ Lanska DJ, Kryscio RJ (2000) Factorii de risc pentru peripartum si postpartum trombozei venoase intracraniene și accident vascular cerebral. Stroke 31: 1274-1282.

^ Srinavasan K (1988) puerperale venoasa cerebrala si tromboza arterială. Seminare în Neurologie 8:222-225.

^ Jack TM (1982) post-partum hematom subdural intracraniene. O posibilă complicație de anestezie epidurala analgezie. British Medical Journal 285: 972 numai.

^ Brockington IF (2006) Eileithyia lui Mischief: psihoze organică a sarcinii, nașterii și postnatală.Bredenbury, Eyry de presă, paginile 239-267.

^ Brockington IF (2006) Eileithyia lui Mischief: psihoze organică a sarcinii, nașterii și postnatală.Bredenbury, Eyry de presă, paginile 271-275.

^ Brockington IF (2006) Eileithyia lui Mischief: psihoze organică a sarcinii, nașterii și postnatală.Bredenbury, Eyry de presă, paginile 279-286.

^ Brockington IF (2006) Eileithyia lui Mischief: psihoze organică a sarcinii, nașterii și postnatală.Bredenbury, Eyry de presă, paginile 287-288.

^ Brockington IF (2006) Eileithyia lui Mischief: psihoze organică a sarcinii, nașterii și postnatală.Bredenbury, Eyry de presă, paginile 289-293.

^ Yamada N, M Fukui, Ishii K, Shibata H, H Okabe, Ohomiya H, Matsunobu A, M Nishizima 1980) Un caz de hypercitrullinemia forma adulți cu tulburări constiinta si hypertransaminasenemia marcat după livrare. Nihon Shokakibyo Gakkae Zasshi 77: 1655-1660.

^ Brockington IF (2006) Eileithyia lui Mischief: psihoze organică a sarcinii, nașterii și postnatală.Bredenbury, Eyry de presă, paginile 301-319.

^ Hill K, AbouZahr C, Wardlaw T (2001) estimările referitoare la mortalitatea maternă pentru anul 1995. Buletinul Organizatiei Mondiale a Sanatatii 79: 182-192.

^ AbouZahr C, Wardlaw T (2001) Mortalitatea maternă, la sfârșitul deceniului. Buletinul sau Organizatia Mondiala a Sanatatii 79: 561-573.

^ Ndosi NK, Mtawali ML, 2002) natura psihozelor puerperale National: sale fizice de co-morbiditate, asociat principal obstetrică și de factorii sociali. African Jurnalul de Sănătate a Reproducerii 6: 41-49.

American Psychiatric Association (1987) «Diagnostic and statistical manual of mental disorders» (3rd ed., rev.). Washington. DC: APA.

American Psychiatric Association (1994) «Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders» (4th ed.) (DSM-IV). Washington, DC: APA.

American Psychiatric Association «Diagnostic and statistical manual of mental disorders, Fourth Edition, Text Revision: DSM-IV-TR» — Washington, DC: American Psychiatric Publishing, Inc., 

Autor: Ingrid Schiffer, psihoterapeut, Timișoara

Majoritatea persoanelor pot experimenta pe parcursul vieții unele stări depresive care apar firesc ca urmare a pierderilor, doliului, despărțirii etc. Deși în continuare există controverse semnificative între cercetători și practicieni legate de definirea și clasificarea tulburărilor dispoziției, se remarcă totuși și elemente de consens. Astfel, există acordul asupra existenței unei distincții între tulburarea bipolară și cea unipolară. Termenul de bipolar se referă la acel tip de boală afectivă în care mania apare împreună cu depresia, iar cel de unipolar vizează doar depresia sau ceea ce astăzi se înțelege prin tulburare depresivă majoră. Distincția endogen-reactiv se referă la faptul că boala este determinată fie de factori biologici, fie de factori psihosociali. Distincția psihotic-nevrotic se bazează mai mult pe severitatea simptomelor. Termenul psihotic este folosit pentru tulburările depresive extrem de grave caracterizate prin iluzii și halucinații, iar cel de nevrotic pentru tulburările depresive fără asemenea caracteristici. Dihotomia primar-secundar a introdus cronologia drept criteriu de diagnostic. Tulburarea depresivă secundară apare împreună cu o boală psihică non-afectivă sau cu o boală medicală invalidantă sau amenințătoare pentru viață. Vorbim despre tulburare depresivă atunci când ea nu se asociază unei probleme psihiatrice anterioare sau unei boli medicale. 

ClasificareCercetătorii școlii din St. Louis (Feighner și colab., 1972) introduc criteriile de diagnostic ale depresiei primare. Ei propun trei grupe de criterii: 
A. Grupul A constă în dispoziție disforică descrisă adesea chiar de subiect ca: deprimare, tristețe, disperare, iritabilitate, stări de anxietate, îngrijorare, descurajare. 
B. Grupul B prezintă o listă de 8 simptome de înaltă relevanță pentru diagnosticul de depresie. Cel puțin 5 dintre simptomele următoare sunt necesare pentru depresie „certă” și 4 pentru depresia „probabilă”: 
1. apetit scăzut sau pierderea în greutate (cu pe săptămână sau 4, sau mai mult într-un an fără dietă) 
2. perturbare a somnului (insomnie sau hipersomnie) 
3. pierderea energiei, oboseală 
4. schimbări in psihomotricitate care includ agitație (subiectul nu poate sta liniștit, se mișcă, își frânge mâinile etc.) sau lentoare (încetinirea vorbirii, a mișcărilor, a gândirii) 
5. pierderea interesului pentru activități uzuale sau scăderea apetitului sexual 
6. sentimentul de autoreproș, de vină sau devalorizare (poate fi delirant) . Subiectul interpretează greșit cursul evenimentelor cotidiene, punându-le pe seama defectelor personale. 
7. plângeri de diminuare a abilității de gândire sau concentrare 
8. gânduri recurente de moarte sau suicid, inclusiv dorința de moarte 
Durata bolii este de cel puțin o lună, în absența unor condiții psihiatrice preexistente (schizofrenie, nevroză anxioasă, nevroză obsesiv-compulsivă, isterie, personalitate antisocială, deviații sexuale, retardare mintală etc.) 
C. Grupul C care servește la excluderea cazurilor secundare. Pacienții cu boli care amenință viața sau implică incapacitate, dacă acestea preced sau sunt concomitente cu depresia, nu pot primi diagnosticul de depresie primară. 

Majoritatea cercetărilor asupra depresiei pornesc de la premisa că tulburarea ar avea legătură cu o anumită categorie de evenimente de viață, reunite sub numele de evenimente de pierdere (doliu, divorț, separare) sau evenimente amenințătoare sau nedorite. Cercetările mai recente iau în considerare și evenimentele „pozitive” cu rol în declanșarea tulburării depresive. 

Tulburările emoționale postnatalePentru majoritatea femeilor, aducerea unui copil pe lume este una din cele mai frumoase experiențe ale vieții lor. Totuși, acest eveniment de viață poate determina o stare de spirit de tristețe, melancolie sau chiar nefericire. Conform studiilor, depresia post-partum este trăită de 20 până la 30% din femeile care nasc. Aproximativ 5% dintre femei se simt încă depresive după un an de la data nașterii copilului. Cu toate acestea există puține lucrări de specialitate consacrate depresiei postnatale. 
Tulburările emoționale postnatale sunt împărțite în literatura de specialitate în trei categorii distincte: 
– “Baby blues” 
– Depresia post-partum 
– Psihoza post-partum 

Baby bluesFenomenul cunoscut sub numele de “Baby blues” este cea mai ușoară formă de depresie postnatală, însă ea apare foarte frecvent, afectând mai mult de 50% dintre femeile care nasc pentru prima oară (primipare) . Cercetătorii au raportat o incidență de până la 70%. Tulburarea survine de regulă la câteva zile după naștere, iar simptomele pot fi clasificate în două categorii: 
– simptome pozitive: satisfacție, sentiment de responsabilitate, senzația unei datorii împlinite, valorizare de sine. 
– simptome negative, mai mult sau mai puțin mascate: iritabilitate, senzația de neputință, anxietate, depresie, crize de plâns incontrolabil, tulburări ale apetitului, labilitate emoțională. 
Deoarece există o presiune socio-culturală care îi impune tinerei mame să-și interzică exprimarea gândurilor negative, ea acuză de obicei alte simptome, cum ar fi oboseală sau cefalee. În majoritatea cazurilor, simptomele sunt de scurtă durată, prelungindu-se rareori mai mult de două săptămâni. Intensitatea maximă este atinsă în preajma celei de-a cincea zi. 
Această reacție este atât de frecventă, aparent benignă și reversibilă, încât în majoritatea cazurilor ea trece neobservată și, în general, nu este considerată ca fiind o boală care necesită tratament. Există tendința de a o banaliza. Reprezentările sociale legate de maternitate sunt obligatoriu pozitive. Ideea că tânăra mamă ar putea fi deprimată pare de neconceput. În realitate însă, maternitatea provoacă deseori ambivalență: pe de o parte, ea este asociată unei mari bucurii, pe de altă parte, unei și mai mari responsabilități. De multe ori, nașterea este trăită ca o separare dramatică. Copilul se desprinde din pântece, iar senzația de bine și de plenitudine anterioară nașterii nu mai poate exista. Vorbim atunci despre un “doliu al sarcinii”. Deasemenea, fenomenul “Baby blues” este pus în relație cu o feminitate sau maternitate pe care femeia nu și-a asumat-o pe deplin sau cu reactivarea unor vechi angoase sau conflicte nerezolvate din prima copilărie. Femeia se întreabă cu neliniște ce mamă va fi. Totuși, unii cercetători acordă acestei neliniști din perioada post-partum un sens pozitiv: prin slăbiciunea resimțită, tânăra mamă se simte foarte aproape de sugarul ei, fenomen care favorizează un atașament precoce și de calitate între mamă și bebeluș. În unele cazuri însă, tulburarea post-partum blues evoluează spre depresia postnatală. 

Depresia post-partumDepresia care survine la câteva săptămâni după naștere se numește depresie post-partum. Ea este mai severă decât “Baby blues” și afectează viața și activitatea cotidiană a femeii. Depresia post-partum poate să apară după aducerea pe lume a oricărui copil, nu numai la prima naștere. Primele manifestări ale acestui tip de depresie apar în a treia săptămână post-partum și se intensifică în săptămânile 7 sau 8. Aproximativ 5% dintre femei se simt încă depresive după un an de la data nașterii copilului. In cazul unei depresii post-partum severe, simptomele sunt identice unei depresii grave. Cele mai comune simptome și acuze sunt oboseala, lipsa energiei, tulburările de somn, iritabilitate, lipsa de concentrare, dispoziția depresivă, perioade de plâns, simptome de anxietate și depersonalizare. Sentimentul de vinovăție este adesea legat de autoreproșul de a nu face față rolului matern. 
Semnele depresiei materne post-partum sunt deseori mascate de modificările psihologice și fiziologice de după naștere. Tânăra mamă nu cunoaște nici ea perioada post-partum și îi atribuie autentice semne depresive, crezându-le firești. Îi va fi greu să-și dea seama că suferă o depresie. Și daca ar face-o, ar risca să fie “condamnată” de rude și anturaj. Tocmai din această cauză, majoritatea femeilor cu depresii post-partum nu cer ajutor și nu primesc un tratament adecvat. 
Depresia post-partum afectează în mod negativ atât mama cât și nou-născutul, deoarece compromite stabilirea unei bune relații între cei doi și împiedică dezvoltarea psihologică și generală a copilului. Din păcate, chiar dacă depresia post-partum este mai frecventă chiar decât nașterea prematură, ea nu beneficiază de aceeași atenție din partea studiilor medicale recente. 
Ca și în cazul depresiilor grave, este importantă recunoașterea precoce a simptomelor și obținerea unui ajutor de specialitate. Tratamentul depresiei post-partum este medicamentos, psihoterapeutic sau ambele. Conform studiilor, incidența tulburărilor nonpsihotice care necesită internarea este mai scăzută imediat după naștere, dar se înregistrează o incidență maximă în al doilea an de viață a copilului. 

Psihoza post-partumPsihoza post-partum este o tulburare relativ rară, ea nu survine decât într-un caz sau două din 1000 de nașteri. Totodată, ea este mult mai gravă decât primele două forme de depresie și necesită tratament și evaluare psihiatrică. 
Simptomele psihozei apar în primele trei luni de la naștere și constau în: stări de confuzie și dezorientare, incoerență, agitație psihomotorie, schimbări bruște de dispoziție, sentimente de deznădejde și culpabilitate, pierderea contactului cu realitatea, halucinații și delir. Halucinațiile vizuale sunt cele mai des întâlnite. Psihoza post-partum necesită ajutor medical de urgență. Agravarea stării poate duce chiar la suicid. Deasemenea este prezent riscul de autovătămare sau de a răni pe altcineva. 
Factori etiologici 
1. Factori biologici și obstetricali 
Schimbările hormonale contribuie, conform studiilor, la creșterea incidenței depresiei printre femei, însă multe femei sunt vulnerabile și după nașterea copilului. Mamele cel mai puțin depresive sunt cele care au cele mai apropiate nivele hormonale de normal. Până acum nu s-a putut demonstra o asociere între prezența depresiei postnatale și caracteristici obstetricale sau complicații ale nașterii. Tulburările depresive sunt asociate mai degrabă cu importanța experiențelor subiective legate de sarcină sau naștere. Studiile de specialitate arată că incidența depresiei este de două ori mai mare la femeile care alăptează în exclusivitate decât la cele care alăptează doar parțial. De asemenea, mamele care iau pilule contraceptive sunt mai depresive decât cele care nu le iau. 
2. Factori familiali 
Existența depresivă postnatală este corelată cu dificultăți maritale și familiale. Conflictele maritale, lipsa suportului din partea soțului și dificultăți în comunicare au un rol important în declanșarea unui episod depresiv. 
3. Factori sociali 
Nu s-au putut demonstra asocieri clare între apariția depresiilor postnatale și statutul socio-economic. Totuși, se știe că evenimentele de viață severe, problemele gospodărești sau financiare fac o femeie vulnerabilă. Suportul social este un factor protector. 
4. Factori psihodinamici 
Relațiile perturbate cu părinții sunt corelate cu depresiile postnatale. Sugarul o face pe mamă să-și retrăiască propriile conflicte de atașament și dezvoltare. Depresia rezultă din incapacitatea de a rezolva vechile conflicte, pe care bebelușul le readuce în actualitate. De asemenea, o rejectare inconștientă a maternității sporește riscul unor depresii postnatale ulterioare. 
5. Relația cu alte boli psihice 
O problemă psihiatrică deja existentă pare să faciliteze apariția unei depresii postnatale. Alți cercetători însă nu au găsit o asemenea asociație. Dimpotrivă, mamele depresive au fost descrise ca neavând perturbări psihologice în timpul sarcinii. 
În concluzie, se cunosc încă foarte puține referitor la această varietate de depresie. Se cunosc puține despre consecințele pentru viața familială și consecințele de lungă durată pentru relația mamă-copil. Etiologia, tratamentul și prognosticul sunt încă subiecte de dezbatere. Psihoterapia este cel mai adesea prima formă de tratament recomandată în depresia post-partum. 

Bibliografie 
Barbier, D. (2005) . Ieșirea din depresie. București: Editura Trei. 
Filimon, L. (2002) . Experiența depresivă: perspective socio-culturale. Cluj-Napoca: Editura Dacia. 
Vraști, R., Eisemann, M. (1996) . Depresii – Noi perspective. București: Editura All.

Depresia

By licentasidizertatie

Depresia este o problemă de sănătate publică majoră care ne afecteazǎ, într-o mǎsurǎ mai mare sau mai micǎ, pe toți, cel puțin o datǎ în viațǎ. Ea ocupǎ locul doi pe lista celor mai întâlnite afecțiuni medicale, fiind depășitǎ doar de hipertensiunea arterialǎ. Se estimeazǎ cǎ cel puțin unul din zece pacienți care se prezintǎ la medic suferǎ de depresie. Din nefericire, majoritatea cazurilor rǎmân nerezolvate.Constituind o problemǎ majorǎ de sǎnǎtate publicǎ, aceastǎ durere moralǎ, psihicǎ este deosebit de intensǎ, asociindu-se în general cu anxietatea. Pacientul depresiv trǎiește cu impresia de neputințǎ, de inutilitate, de fatalitate disperatǎ, de culpabilitate și adesea tinde sǎ se autodeprecieze și de asemenea pot apǎrea gândurile de suicid ce pot fi finalizate.

Depresia este un fenomen rǎspândit pe întreaga planetǎ și de aceea mulți oameni de științǎ au fost și sunt preocupați de studiul acesteia. În literatura de specialitate depresia este definitǎ ca fiind  o „maladie mentalǎ caracterizatǎ printr-o modificare profundǎ a stǎrii timice, a dispoziției, în sensul tristeții, al suferinței morale și încetinirii psihomotorii” (J. Postel, p.178). Aceastǎ  stare de dispoziție poate fi determinatǎ de diverse cauze (atât biologice, cât și psihologice), cele mai frecvente fiind: tulburǎri la nivelul neurotransmițǎtorilor, travaliul doliului, lipsa afecțiunii în copilǎrie, eșecul profesional, viața de cuplu nesatisfăcǎtoare sau lipsa unei relații de cuplu, absența unui suport social, tulburǎri depresive sau alcoolism în familie, lipsa stimei de sine pe o perioadǎ lungǎ de timp, etc. Toate acestea conduc la un comportament dezadaptativ (neglijarea aspectului fizic, lipsa interesului și a sentimentului plǎcerii, slabǎ capacitate de concentrare, indecizie, autocriticǎ, tendințǎ de retragere, culpabilitate, tulburarea somnului), implicit la degradarea personalitǎții. Conceptul de depresie este întâlnit într-o varietate de domenii cum ar fi: psihiatrie, farmacologie, neurofiziologie, fiziopatologie, psihanalizǎ, teoria cognitiv-comportamentalǎ. Deoarece aceastǎ lucrare trateazǎ tema ameliorǎrii depresiei prin metoda terapiei, relatez punctele de vedere ale psihanaliștilor și cognitiv-comportamentaliștilor cu privire la tulburarea de dispoziție.

Pentru psihanaliști depresia poate fi comparatǎ cu travaliul doliului care nu se realizeazǎ, Eul se identificǎ cu  „obiectul pierdut”, luând pe seama sa sentimentele ambivalente (cel de dragoste și mai ales de urǎ) fațǎ de obiect. S. Freud în “Doliu și melancolie” (1915) spune cǎ „umbra obiectului cade astfel pe Eu, care poate fi în acest caz judecat de o instanțǎ specialǎ ca un obiect abandonat. În felul acesta, pierderea obiectului se transformǎ într-o pierdere a Eului, iar conflictul dintre Eu și persoana iubitǎ se transformǎ într-o sciziune între critica Eului si Eul modificat prin identificare”. Astfel, depresivul trebuie sǎ înfrunte o pierdere imaginarǎ și își adreseazǎ sieși agresivitatea și reproșurile destinate în mod firesc obiectului pierdut.

Cognitiviștii G. A. Kelly si A. T. Beck înțeleg depresia ca fiind o perturbare a proceselor cognitive (stilistic, semantic și logic) spunând cǎ acestea sunt inadecvate și afecteazǎ trei domenii: Eul, lumea exterioarǎ și viitorul, care, la rândul lor perturbǎ reprezentǎrile legate de ele. Celor trei procese cognitive le corespund erori particulare: inferențe arbitrare (eliminǎ explicațiile plauzibile), abstracții selective (concentreazǎ atenția asupra unui detaliu luat din afara contextului), generalizǎri abuzive, supra sau subestimǎri  și denumiri inadecvate. Pacientul trebuie sǎ își corecteze concepțiile eronate, distorsiunile și ipotezele dezadaptative cu scopul de a corecta viziunea inadecvatǎ a evenimentelor și a Eului.

Fiecare din aceste abordǎri contribuie la eficiența tratamentului pacientului depresiv, și în funcție de acesta trebuie aleasǎ metoda propice pentru vindecarea sa.

1.2. Simptome în episodul depresiv

Simptomul este o manifestare, tulburare funcționalǎ sau senzația anormalǎ resimțite de o ființǎ  care pot indica prezența unei boli. Dispoziția depresivǎ reprezintă o schimbare calitativǎ fațǎ de funcționarea precedentǎ constatabilǎ în cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi. Aceasta este indicatǎ fie prin relatare subiectivǎ, fie prin observația celor din jur.

Simptomele relevante în identificarea depresiei sunt:

–          dispoziție caracterizatǎ de tristețe, deprimare, neadaptare, descurajare, supǎrare  la care se mai pot adǎuga plângeri de lipsa sentimentelor, de stǎri de anxietate. Aceastǎ dispoziție poate fi relatatǎ de subiect sau observatǎ din expresia facialǎ sau din conduitǎ. Unii indivizi acuzǎ dureri somatice, mai mult decât sentimente de tristețe, descriu sau manifestǎ creșterea instabilității (furie persistentǎ, tendințǎ de a rǎspunde cu mânie, de a-i blama pe alții, de a exagera frustrǎrile);

–          pierderea interesului sau a plǎcerii este un simptom des întâlnit în episodul depresiv. Acesta se manifestǎ prin dezinteresul fațǎ de activitǎțile anterior plǎcute, retragerea socialǎ sau neglijarea profesiei, dar și printr-o reducere a nivelelor intereselor sau dorințelor sexuale;

–          schimbǎri în sfera apetitului; unii afirmǎ cǎ trebuie sǎ depunǎ efort pentru a mânca, alții dimpotrivǎ, descriu o creștere semnificativǎ a poftei de mâncare și chiar o direcționare spre anumite alimente (de exemplu dulciuri);

–          perturbǎri ale somnului care pot lua forma insomniei sau a hipersomniei. Insomnia inițialǎ se manifestǎ prin trezire în timpul nopții și dificultǎți în reluarea somnului, care poate fi urmatǎ de o insomnie terminalǎ când individul se trezește mult prea devreme și nu poate adormi. Hipersomnia se manifestǎ prin episoade prelungite de somn noaptea sau ziua;

–          schimbǎri în psihomotricitate care includ stǎri de agitație (subiectul nu poate sta liniștit, se mișcǎ, se plimbǎ, își frǎmântǎ mâinile, își freacǎ sau își scarpinǎ pielea sau hainele) sau retardare (încetinirea vorbirii, mișcǎrilor). Agitația sau retardul psihomotor trebuie sǎ fie destul de severe deoarece numai astfel pot fi observate de cei din jur;

–          diminuarea energiei, obosealǎ. Acestea sunt simptome frecvent întâlnite, subiectul preluând o stare de epuizare fǎrǎ sǎ fi depus un efort fizic major. Cele mai mici sarcini par sǎ solicite efort substanțial, adesea se resimte o diminuare a eficienței rezolvǎrii sarcinilor;

–          sentimente de culpabilitate și de devalorizare. Pot cuprinde evaluǎri negative nerealiste ale unor preocupǎri legate de valoarea sau vinovǎția personalǎ sau în meditații pe seama unor eșecuri minore din trecut. Subiecții interpreteazǎ greșit (negativ) orice eveniment, punându-l pe seama defectelor personale care nu sunt întotdeauna reale; sunt exagerat de responsabili și se culpabilizeazǎ pentru orice se întâmplǎ. Se autoblameazǎ pentru existența bolii, pentru eșecul intervenit în domeniile social, personal sau/și profesional;

–          slǎbirea abilitǎții de gândire, concentrare sau decizie și dificultǎți de atenție. Intelectualii sunt cei mai afectați de acest simptom, ei neputând funcționa adecvat, la fel și copiii cǎrora le pot scade performanțele școlare pe fondul unei slabe concentrǎri. Vârstnicii sunt cel mai adesea afectați de dificultǎți de memorie;

–          gânduri despre moarte, ideație suicidarǎ, încerǎri de sinucidere. Asemenea gânduri pornesc de la credința cǎ celorlalți le-ar fi mai bine dacǎ subiectul în cauzǎ ar fi mort, ajungându-se la planuri de suicid sau chiar la tentative. Totuși motivația suicidului poate include dorința individului de a renunța, de a se da bǎtut în fața obstacolelor percepute ca insuportabile sau de a pune capǎt unei dureri emoționale intense perceputǎ ca fiind fǎrǎ ieșire.

Persoanele depresive se prezintǎ adesea cu lamentații, iritabilitate, anxietate, fobie, meditație obsesivǎ, îngrijorare excesivǎ în legǎturǎ cu sǎnǎtatea fizicǎ, unii dintre ei având atacuri de panicǎ, dificultǎți în relațiile intime și în funcționarea socialǎ. Acestea din urma pot fi probleme maritale, educaționale, ocupaționale, probleme legate de abuzul de alcool sau alte substanțe sau de creșterea apelurilor la serviciile medicale. Simptomatologia depresiei este utilǎ pentru clasificarea, evaluarea și diagnosticarea sa.

1.3. Clasificarea și diagnosticarea depresiei

Depresia nu-și asumǎ o formǎ universalǎ, deși aspectele somatice sunt generale. Existǎ clasificǎri ale depresiei încǎ din medicina veche greacǎ, din anul 400 î.H., când Hipocrate a descris „melancolia” ca asociere a unor condiții sau simptome cum ar fi tristețea, aversiunea fațǎ de mâncare, tulburǎri ale somnului, iritabilitate, agitație, tabloul apropiindu-se de criteriul modern al identificǎrii depresiei majore. Câteva secole mai târziu Aretaeus din Cappedocia observǎ asocierea dintre manie si melancolie, sugerând cǎ mania reprezintǎ stadiul final al melancoliei. În timp, termenii depresie, melancolie și manie și-au schimbat total semnificația pentru a descrie cu o cât mai mare precizie fenomenele psihopatologice.

Cel care dezvoltǎ primul model de boalǎ bazat pe observații și descrieri exhaustive și organizate este Kraepelin spre sfârșitul secolului XX. El a segregat bolile psihice prin accentuarea caracteristicilor specifice psihozei maniaco-depresive în raport cu demența precoce: dezvoltare episodicǎ, prognozǎ mai benignǎ și o istorie familialǎ. Sistemele moderne de clasificare și diagnostic pentru tulburǎrile depresive s-au dezvoltat mai ales pe baza psihiatriei franceze, germane și engleze de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX.

Primele clasificǎri contemporane încep cu dualismul cercetare-practicǎ. Deși existǎ controverse semnificative între practicieni si cercetǎtori legate de definirea și clasificarea depresiei, se remarcǎ totuși și elemente comune cum ar fi acordul asupra existenței unei distincții între tulburarea unipolarǎ și cea bipolarǎ, acordul asupra trǎsǎturii comune a tulburǎrii dispoziției referitoare la anormalitatea acesteia în raport cu funcționarea anterioarǎ a subiectului. De fapt, controversele dintre cercetǎtori și practicieni sunt legate de identificarea celei mai bune modalitǎți de separare a subtipurilor din acest grup eterogen.

Tulburarea depresivǎ a fost clasificatǎ de cele mai multe ori dihotomic, în urmǎtoarele subtipuri: ușoarǎ / severă; cronicǎ / episodicǎ; nevroticǎ / psihoticǎ; endogenǎ / reactivǎ; primarǎ / secundarǎ; bipolarǎ / unipolarǎ; cu agitatie psihomotorie / cu retard psihomotor; biologicǎ / caracterologicǎ; familialǎ / spectrum. Deși pot avea unele elemente similare, nu poate exista echivalențǎ, întrucât fiecare subtip (grup) accentueazǎ aspectele determinate de tulburarea depresivǎ. În continuare voi exemplifica (trata) cele mai frecvent intâlnite clasificǎri dihotomice.

Depresie endogenǎ – depresie reactivǎ

Depresia endogenǎ are mai multe accepțiuni (înțelesuri) incluzând depresiile care sunt biologice în etiologie, rǎspund la tratament biologic, apar la pacienți care nu prezintǎ tulburǎri de personalitate, pun în evidențǎ un anumit model de simptomatologie. Depresia reactivǎ se deosebește de cea endogenǎ prin faptul cǎ este determinatǎ de factori psihosociali, este precedatǎ de evenimente stresante, este lipsitǎ de factori biologici în determinare. Distincția endogen-reactiv presupune cǎ etiologia depresiei este ori biologicǎ, ori psihosocialǎ, accentueazǎ dualismul minte-corp neadecvat și nespecific tulburǎrii depresive.

Depresie nevroticǎ-depresie psihoticǎ

Termenii nevrotic-psihotic au fost traduși mult timp ușor, respectiv grav sau endogen echivalent pentru psihotic, reactiv sinonim pentru nevrotic. Cu timpul, termenul psihotic a fost folosit pentru depresia extrem de gravǎ caracterizatǎ de iluzii și halucinații, iar cel de nevrotic pentru tulburǎri depresive fǎrǎ aceste caracteristici. Ele sunt greu de descris datoritǎ polimorfismului tabloului clinic, asocierii simptomelor depresive cu manifestǎri obsesive, isterice, agresive sau astenice.

Depresie primarǎ-depresie secundarǎ

Conform opiniilor autorilor care au elaborat aceastǎ clasificare, un pacient cu tulburare depresivǎ primarǎ este acela care anterior diagnosticului index a fost sǎnǎtos sau a avut episoade afective (depresive sau maniacale). Tulburarea depresivǎ secundarǎ apare la o persoanǎ care anterior a suferit de o boalǎ mintalǎ non-afectivǎ, sau la o persoanǎ care suferǎ de o boalǎ somaticǎ invalidantǎ sau amenințǎtoare de viațǎ. Esența deosebirii primar / secundar în tulburǎrile depresive o reprezintǎ cronologia, introducându-se astfel un criteriu longitudinal în diagnostic. Dihotomia primar-secundar se bazeazǎ pe ideea cǎ depresiile se diferențiazǎ prin etiologie, pattern familial, curs și rǎspuns la tratament dupǎ cum ele apar singular sau urmeazǎ bolii. Aceastǎ clasificare a fost supusǎ unor critici legate în special de dificultatea stabilirii diagnosticului numai pe baza cronologiei.

Depresia unipolarǎ-depresia bipolarǎ

Termenul unipolar/monopolar se referǎ la acest tip de tulburare afectivǎ care vizeazǎ doar depresia (ceea ce astǎzi se înțelege prin tulburare depresivǎ majorǎ), iar cel de bipolar se referǎ la cel de boalǎ afectivǎ în care mania apare împreunǎ cu depresia. Existența unei astfel de distincții a fost probatǎ de numeroase cercetǎri cu indicatori genetici, biochimici, farmacologici, ceea ce a determinat o largǎ și rapidǎ acceptare. Dacǎ depresia bipolarǎ este mai bine definitǎ, cea unipolarǎ, incluzând mai multe tulburǎri și subtipuri apare ca o categorie rezidualǎ ce reunește tot ceea ce nu intrǎ în prima. Distincția unipolar-bipolar este punctul de plecare al unei clasificǎri ierarhice cu care opereazǎ majoritatea deoarece reprezintǎ unul din punctele cheie ale consensului cercetǎtorilor și practicienilor referitoare la subtipurile tulburǎrii de dispoziție. Tulburǎrile bipolare sunt împǎrțite dupǎ criteriul severitǎții în tulburare bipolarǎ I, respectiv II și tulburare ciclotimicǎ. Tulburǎrile unipolare sunt divizate în primare și secundare în funcție de existența în antecedente a unui diagnostic psihiatric. Cea primarǎ poate fi divizatǎ la rândul ei în endogenǎ sau exogenǎ, iar cea secundarǎ poate fi clasificatǎ în tulburare temporarǎ în grup (dacǎ pacienții prezintǎ nivele înalte de internalizǎri) și în tulburare temporarǎ în clasificarea grupului, dacǎ pacienții prezintǎ un nivel redus al internabilitǎții în antecedente (Andreasen, 1983, apud L. Filimon, p.18).

D.S.M.-IV publicat în 1994 este o elaborare ce reprezintǎ rezultatul unei munci colective de duratǎ care deschide noi cǎi de cercetare și noi provocǎri pentru practicǎ. Aici se regǎsesc clasificarea depresiei și criterii de diagnostic ale diferitelor tipuri de tulburǎri de dispoziție. Se înfǎptuiește obiectivul descripției simptomelor relevat atât longitudinal, cât și intersecțional, aceasta fiind consideratǎ caracteristica cea mai importantǎ a ultimelor sisteme de clasificare și diagnostic, nelǎsând loc interpretǎrilor subiective. De asemenea, sunt respinse modelele teoretice sau etiologice, ceea ce permite utilizarea lor de cǎtre toți cercetǎtorii și practicienii, indiferent de orientare. Factorii etiologici sunt luați în considerare numai pentru tulburǎri mintale cu substrat organic și pentru tulburǎrile de adaptare (reacții la stresorii psihosociali), deoarece întrunesc acordul general. Modelele teoretice biologice, psihanalitice, comportamentale, psihosociale, etc. care accentueazǎ o explicație teoreticǎ, intrând astfel în conflict unele cu altele nu sunt luate în considerație. De aici atributul de ateoretic, aplicat noului sistem de clasificare și dechidere largǎ datoritǎ descrierii obiective a tulburǎrilor mintale. Se descriu detaliat în termeni concreți și condiții de clasificare caracteristice relevante pentru diagnozǎ (simptome, pattern comportamental, baze sociale, aspecte culturale, evoluția tulburǎrii și severitate. Sunt de asemena riguros precizate caracteristicile clinice obligatorii și succesiunea lor pentru stabilirea diagnosticului, precum și caracteristicile incompatibile cu diagnosticul. Depǎșirea sistemelor tradiționale de clasificare orientate mai mult pe modelele ierahice în care diferitele simptome trebuiau subsumate unei singure diagnoze se realizeazǎ pe baza diagnozei multiple în tulburǎrile mintale.

Anormalitatea fundamentalǎ în tulburǎrile de dispoziție este consideratǎ schimbarea dispoziției și afectului care sunt dominate în cazul tulurǎrii depresive de tristețe, mâhnire. Schimbarea poate include iritabilitate, apatie, amnezie însoțitǎ în general de schimbǎri în nivelul de ansamblu al activitǎților.

O „depresie clinicǎ” sau tulburare de dispoziție este o boalǎ sau un sindrom care datoritǎ calitǎții și persistenței semnelor simptomelor este prezentǎ în fiecare zi, în cea mai mare parte a zilei, cel puțin douǎ sǎptǎmâni. Calitatea simptomelor este diferitǎ, pot exista tulburǎri în reglǎrile somatice, comportamentale, cognitive sau emoționale, iar prezența simptomelor genereazǎ disfuncționalitați psihosociale semnificative. Aceste tulburǎri reprezintǎ conținutul episodului depresiv major care este categorizat separat de tulburarea depresivǎ majorǎ, diagnosticul cu tulburare depresivǎ majorǎ aplicându-se pacienților cu unu-douǎ episoade depresive anterioare.

Tulburarea depresivǎ majorǎ trebuie sǎ se întemieze si pe alterarea funcționǎrii în plan social sau ocupațional și pe distres.

Tulburǎrile depresive imprecis definite (atipice) cuprind tulburarea disforicǎ premenstrualǎ, tulburarea depresivǎ minorǎ, tulburarea depresivǎ de scurtǎ duratǎ, dar repetatǎ și tulburarea depresivǎ postpsihoticǎ din schizofrenie. Tulburarea de dispoziție include tulburǎrile de dispoziție datorate stǎrii generale a sǎnǎtǎții, tulburǎrile de dispoziție datorate unor substanțe, respectiv tulburǎrile de dispoziție atipice.

Formele unipolare ale tulburǎrii de dispoziție primarǎ sunt împǎrțite în trei categorii: tulburare depresivǎ majorǎ, tulburare distimicǎ și tulburare depresivǎ nespecificǎ.

Episodul depresiv major

Caracteristica principalǎ a episodului depresiv major este cǎ timp de cel puțin douǎ sǎptǎmâni este prezentǎ dispoziția depresivǎ și/sau pierderea interesului, a plǎcerii pentru aproape toate activitǎțile. La copii și adolescenți dispoziția poate fi iritabilitate mai mult decât tristețe. De asemenea trebuie sǎ fie prezente încǎ cel puțin patru simptome adiționale din lista simptomelor menționate în subcapitolul anterior: schimbǎri ale apetitului, ale somnului, ale activitǎții psihomotorii, reducerea energiei, sentimente de vinǎ sau devalorizare, dificultǎți în gândire, în concentrarea atenției, în luarea deciziilor, ideație suicidarǎ. Pentru a putea fi incluse în cadrul episodului depresiv major, simptomele trebuie sǎ determine o schimbare evidentǎ în rǎu fațǎ de situația anterioarǎ a subiectului, sǎ se manifeste cel puțin doua sǎptǎmâni consecutiv aproape în fiecare zi și sǎ persiste în cea mai mare parte a zilei. Episodul depresiv major trebuie sǎ fie însoțit de distres semnificativ sau sǎ diminueze funcționarea în plan social, ocupațional sau în alte domenii importante.

Episodul depresiv major se diagnosticheazǎ în funcție de urmǎtoarele 5 criterii:

trebuie sǎ fie prezente timp de douǎ sǎptǎmâni cinci sau mai multe din simptomele menționate anterior, cel puțin unul din simptome trebuie sǎ fie dispoziția depresivǎ sau pierderea interesului sau a plǎcerii. Nu se includ simptomele ce rezultǎ în mod evident din condițiile de ordin medical general sau iluzii și halucinații din dispoziții incongruente;

simptomele sǎ nu întruneascǎ criteriile pentru episodul mixt;

simptomele trebuie sǎ determine distres clinic semnificativ sau perturbǎri în plan social, ocupațional sau în alte domenii de funcționare;

simptomele nu trebuie sǎ fie cauzate în mod direct de efectele psihologice ale substanțelor (abuz de droguri, alcool) si nici de condițiile medicale generale (hipotiroidism);

simptomele nu trebuie sǎ se justifice ca urmare a pierderii a persoanei iubite.

Tulburarea distimicǎ

Trǎsǎtura esențialǎ a tulburǎrii distimice  este dispoziția depresivǎ cronicǎ în cea mai mare parte a zilei, în majoritatea zilelor timp de cel puțin doi ani. În timpul perioadei caracterizate prin dispoziție depresivǎ trebuie sǎ fie prezente cel puțin douǎ simptome adiționale. Întrucât simptomele devin parte a experienței cotidiene a indivizilor, nici nu mai apar ca nefirești și nici nu sunt descrise, ci rezultǎ numai în urma interviului cu rǎspunsuri directe. În timpul perioadei de doi ani, nici un simptom nu trebuie sǎ lipseascǎ mai mult de douǎ luni. Diagnosticul de tulburare distimicǎ se poate stabili doar dacǎ nu a fost prezent un episod depresiv major în perioada primilor doi ani ai tulburǎrii, iar tulburǎrile nu întrunesc criterii pentru tulburarea depresivǎ majorǎ cronicǎ sau în remisie. De asemenea nu trebuie sǎ fi existat vreodatǎ episod maniacal, episod mixt sau hipomaniacal, nici criteriile pentru tulburarea ciclotimicǎ. Se poate vorbi de tulburare distimicǎ doar dacǎ ea nu apare exclusiv în cursul tulburǎrilor psihotice cronice (schizofrenie). Tulburarea distimicǎ se poate asocia cu unele tulburǎri cronice cum ar fi dependența de substanțe.

Tulburarea depresivǎ nespecificǎ

Tulburarea depresivǎ nespecificǎ include tulburǎrile cu aspect depresiv care nu întrunesc criteriile pentru tulburarea depresivǎ majorǎ, tulburarea distimicǎ, tulburarea de adaptare cu dispoziție depresivǎ, tulburare depresivǎ mixtǎ (anxietate și depresie). Tulburarea depresivǎ atipicǎ cuprinde:

tulburarea disforicǎ premenstrualǎ caracterizatǎ de simptome precum: dispoziție depresivǎ pronunțatǎ, anxietate, labilitate afectivǎ evidentǎ, diminuarea interesului în activitǎți. Apar în sǎptǎmâna de încheiere a perioadei și dispar în câteva zile dupǎ instalarea menstruației. Simptomele trebuie sǎ fie destul de severe pentru a interfera semnificativ cu munca, școala sau activitǎțile obișnuite și pentru a fi în întregime absente, timp de cel puțin o sǎptǎmânǎ dupǎ menstruație.

tulburarea depresivă minoră cuprinde episoade de cel puțin două săptămâni cu simptome depresive;

tulburarea depresivă recurentă scurtă cuprinde episoadele ce țin de la două zile la două săptămâni, cel puțin o dată într-o lună dintr-un an (neasociate cu ciclul menstrual);

tulburarea depresivă postpsihotică în schizofrenie cuprinde episodul depresiv major care apare în timpul fazei reziduale a schizofreniei;

episodul depresiv major suprapus cuprinde tulburări psihotice nespecifice tulburării psihotice cu iluzii sau fazei active a schizofreniei;

situațiile în care clinicianul ajunge la concluzia că tulburarea depresivă există, dar nu se poate determina dacă este primară sau se datorează condițiilor generale medicale și este indusă prin substanțe.

1.4. Evaluarea depresiei

Efortul omului de știință de a da o definiție precisă tulburării depresive și criteriilor de diagnostic este susținut de preocuparea constantă a clinicianului de a se asigura, înainte de a pune diagnosticul, că simptomele depresive sunt prezente și corespund unei realități cunoscute sau recognoscibile în comunitatea profesioniștilor. Practicianul trebuie să constate că s-au eliminat toate celelalte ipoteze, iar diagnoza corespunde sistemelor reale ale pacientului. Culegerea datelor presupune observația clinică, interviuri standardizate, inventare și scale de evaluare obiectivă sau de autoevaluare.

Interviul standardizat. Fiecare metodă de interviu a fost elaborată pentru aplicare în concordanță cu criteriile unui sistem de diagnostic: Criteriile lui Feighner (1972), Criteriile de Diagnostic pentru Cercetare (Spitzer et al., 1978), D.S.M.- IV-R (1987) și Clasificarea Internațională a Tulburărilor, a Traumatismelor și a Cauzelor Morții (ICD-10, 1993). Fiecare metodă precizează condițiile de aplicare, persoanele calificate pentru efectuarea interviului, timpul de aplicare, cotarea și sursele pentru obținerea programelor. Pentru fiecare au fost stabilite fidelitatea, validitatea și căile de determinare ale acestora (Sholomkas, 1990; Guelfi, 1997).

Cele mai importante și mai frecvent utilizate interviuri standardizate pentru diagnosticul tulburărilor depresive sunt: Programul pentru Tulburări Afective și Schizofrenie, Programul de Interviu pentru Diagnostic, Interviul Clinic Structurat pentru D.S.M.-IV-R, Interviul Compozit pentru Diagnostic Internațional și Programul pentru Evaluare Clinică în Neuropsihiatrie.

Sistemul Compozit de Evaluare Diagnostică în tulburările depresive (CODE = Composite Diagnostic Evaluation System) este o metodologie ce permite studiul relațiilor dintre diferitele clasificări ale tulburǎrilor mentale (Ban, 1989; Gaszner, Ban, 1996). Permițând compararea sistemelor diagnostice derivate din diferite principii nosologice, sistemul poate fi folosit în evidențierea categoriilor valide de boli mintale și în identificarea tratamentului adecvat. El diferă de alte sisteme polidiagnostice prin capacitatea sa de a produce diagnoză multiplă pe baza unui singur interviu. Componentele esențiale ale sistemului sunt divizate în algoritmi care pot evalua pacientul prin multiple sisteme diagnostice în același timp. În CODE-DD (Depressive Disorders) există o scală de evaluare pentru tulburările depresive (RSDD), care pe baza unui algoritm, permite stabilirea diagnosticului în cadrul a 25 de sisteme diagnostice de clasificare a tulburărilor depresive, în mod simultan. Întrucât CODE-DD s-a dezvoltat prin diferențierea subformelor, în cadrul depresiei unipolare se folosește numai la pacienții preselecționați. Scala de evaluare pentru tulburările depresive se bazează pe 90 de caracteristici cuprinse în 80 de variabile, fiecare fiind evaluată în termeni de prezent sau absent. Fiecare variabilă este percepută ca și un cod responsabil pentru o formă distinctă a expresiei clinice. Scala conține și o subscală pentru evaluarea severității tulburării depresive.

Listele de verificare IDCL-ICD-10 și ICDL-D.S.M-IV pornesc de la dezavantajele interviurilor standardizate și structurate: „limitarea la circumstanțe precis determinate”, dificultățile de natură economică ale aplicării, încrederea în diagnostic condiționată de omogenitatea grupelor, „consumul de timp”, „dificultățile explorării verbale pentru pacienții care  refuză comunicarea, simulează sau traversează o criză acută”, relevanță semnificativă doar la pacienții cu simptome acute. Pe această bază, listele de verificare propun o alternativă de verificare a semnelor și simptomelor. Cu ajutorul lor specialistul poate aduna toate datele relevante pentru stabilirea diagnosticului în timpul consultației obișnuite pe baza observațiilor sau a informațiilor de la o terță persoană. El se poate concentra asupra celor mai proeminente plângeri ale pacientului și ulterior, asupra semnelor și simptomelor, ceea ce este foarte important pentru obținerea unei relații bazate pe încredere. Pacientul poate fi evaluat chiar dacă explorarea deplină este imposibilă. Datele obținute pot fi comparate și se notează în documente tipizate, rezultănd o mai temeinică comunicare, înregistrare și stocare a datelor. IDCL oferă o evaluare științifică și standardizată pentru ICD-10 și D.S.M-IV, permițând o examinare sistematică a criteriilor relevante și a deciziilor de diagnoză. Constituie un instrument consistent, riguros stabilit, ce poate fi folosit într-un sistem standardizat pentru clasificarea pacienților.

Inventarele și scalele. În urma consultării lucrărilor de referință privind evaluarea depresiei, voi prezenta cele mai frecvent utilizate scale și inventare ( Ban, 1981; Sartorius, Ban, 1986; Shaver, Brennan, 1991; Kleinman, Good, 1995).

Scala pentru evaluarea depresiei Hamilton (HRSD), 1960 este una dintre primele scale de evaluare obiectivă pentru aprecierea severității stărilor depresive, fiind și astăzi una dintre scalele cu cea mai largă utilizare. Itemii săi au fost revizuiți, anumite definiții ale lor au fost adaptate (Hamilton 1982, 1987; Bech, Coopen, 1990; Thompson,1989). Itemii scalei se referă la dispoziția depresivă, dispoziția anxioasă, retardarea psihomotorie, simptomele cognitive, simptomele sociale și la simptomele vegetative ale depresiei. În varianta din scalei depresiei Hamilton, realizată de Bech și colaboratorii săi cu acordul autorului, este inclusă alături de scala de depresie Hamilton o scală de depresie a melancoliei (Bech, 1996). Prima conține 21 de itemi, iar a doua 10 itemi. Nivelele de severiatate ale semnelor și simptomelor pot avea valori cuprinse între 0-4 pentru HRSD sau între 0 și 2, reflectând astfel 5 vs. 3 nivele. Scala de diagnostic a melancoliei DMS precizează trei nivele cu valori cuprinse între 0 și 2.

Alcătuită pe baza analizei construcției scalei Hamilton, folosindu-se analiza structurii latente, scala de melancolie se realizează printr-o validitate constructivă ridicată. Itemii săi acoperă cele mai importante componente ale tulburării de dispoziție. Acest lucru s-a constatat și în studiile de validitate efectuate pe populații diferite, din culturi diferite (Hamilton, 1987; Paykel, 1990). Scala Hamilton și-a demonstrat validitatea concurentă prin rapoarte la alte instrumente de evaluare dintre care cel mai semnificativ este BDI.

Inventarul pentru depresie Beck (BDI) 1967, 1988 este cel mai frecvent citat și cel mai utilizat instrument de măsurare a depresiei bazat pe autodescriere. Mai mult, el a devenit un etalon pentru validarea altor inventare sau scale de autoevaluare. În lucrarea sa din 1967, Beck a definit depresia prin prezența unei liste de 21 „categorii simptom-atitudine”. Itemii inventarului reprezintă următoarele categorii: dispoziție depresivă (tristețe), pesimism (lipsa speranței), sentiment de eșec, deficit relațional, sentimente de vină, nevoia de pedeapsă, ură de sine, autoreproș, dorințe de suicid, plângeri, irascibilitate, contacte sociale deficitare, capacitate de decizie redusă, imagine de sine negativă, incapacitate de muncă, insomnie, fatigabilitate, pierderea apetitului, scădere în greutate, ipohondrie, pierderea libidoului. In versiunea originală s-a cuantificat gradul de severitate a simptomelor cu valori cuprinse între 0 și 3, unele categorii având douǎ variante de răspuns pentru același grad de severitate.

În versiunile mai recente ale scalei este stabilită o singură variantă pentru fiecare nivel, astfel încât cei 21 de itemi au fiecare 4 nivele de severitate cuprinse între 0 (absența depresiei) și 3 (depresie maximă). Astfel, scorul total este cuprins între 0 și 63. Se consideră că absența depresiei sau depresia minimă se reflectă într-un scor mai mic de 4, depresia ușoară între 5 și 13, moderată între 14 și 20, iar depresia severă peste 21 (Shaver, Brennan, 1991). În practică se lucrează cu scoruri mai ridicate. Adaptat pentru toate vârstele, BDI, este cel mai cunoscut inventar pentru măsurarea nivelului depresiei și a fost tradus și utilizat cu succes în multe spații socio-culturale. Este ușor de administrat, necesită un timp scurt, putând fi aplicat la diferite segmente ale populației indiferent de nivelul de cultură sau vârstă, datorită utilizării unui limbaj accesibil.

Scala de autoevaluare a depresiei Zung (SDS, 1965) a fost concepută pentru evaluarea depresiei mai ales în instituțiile de îngrijire medicală. Ea conține 20 de itemi grupați în 4 categorii: simptome afective, referitoare la dispoziția depresivă, simptome referitoare la perturbări fiziologice (somn, apetit, greutate, libido, oboseală), la perturbări psihomotorii (agitație sau retardare), perturbări psihologice (confuzii, disperare, iritabilitate, indecizie, depreciere, idei suicidare, insatisfacție). Răspunsurile pentru fiecare item se grupează în 4 variante, fiecare reflectând frevența semnului sau simptomului: 1=deloc sau pentru puțin timp, 2=uneori, 3=o bună parte de timp, 4=cel mai mult sau tot timpul. Tradusă în peste 30 de limbi, SDS, asemenea BDI este una dintre cele mai larg folosite scale pentru evaluarea depresiei, atât în unitățile de cercetare, cât și în clinică. Cele două instrumente pot fi considerate complementare, BDI măsurând gradul de severitate al depresiei, iar SDS frecvența simptomelor depresive. Complementaritatea și distincția sunt importante și trebuie luate în considerare în raport cu obiectivele cercetării. Asemenea BDI, aplicarea SDS nu este influențată semnificativ de factori demografici.

Scala pentru evaluarea depresiei Carroll (CRS) a fost concepută ca o modalitate de autoevaluare pararlelă de Evaluare Obiectivă a Depresiei Hamilton (HRDS). Dezvoltarea CRS nu a fost menită să compenseze incongruența dintre evaluările clinice obiective și autoevaluările depresiei. Itemii săi vizează aspectele somatice și comportamentale ale depresiei, indicând severitatea simptomelor fără a avea pretenția să constituie un mijloc de diagnostic. CRS cuprinde 52 de itemi care vizează retardul motor, agitația, perturbările somnului, pierderea în greutate, anorexia, oboseala, pierderea libidoului, dificultăți în concentrarea atenției, diminuarea perspicacității, anxietate și idei suicidare. În contrast cu HRDS în care unele enunțuri se evaluează de la 0 la 4, iar altele de la 0 la 2, în CRS aceeași itemi (simptome) sunt reprezentați de patru sau de două enunțuri care reflectă severitatea progresivă a manifestărilor aceluiași simptom. Ordinea prezentării itemilor este aleatorie. Răspunsurile la chestionar sunt binare (da/nu); 40 de răspunsuri de tip „da” și 12 de tipul „nu” vor fi luate în considerare pentru determinarea stării depresive. Scorul total se calculează prin însumare (1 punct pentru fiecare item) și poate fi cuprins între 0 și 52.

În combinație cu interviurile structurate, inventarele și scalele pot fi utilizate pentru evaluarea severității, frecvenței, evoluției și a simptomatologiei depresiei. Eficiența lor poate spori dacă se iau în calcul atât calitățile lor psihometrice, cât și neajunsurile.

1.5. Tratamente

Dupǎ un întreg proces de definire, clasificare, diagnosticare și evaluare a acestui flagel social (depresia), oamenii de științǎ au descoperit diverse modalitǎți de ameliorare și/sau chiar vindecare ale indivizilor ce prezintǎ simptomele specifice depresiei.

Pe plan somatic, o modalitate de vindecare este tratamentul medicamentos bazat pe antidepresive. În trecut, electroșocul reprezenta instrumentul de bazǎ, însǎ acum el este utilizat doar pentru cazuri de depresie deosebit de grave, rezistente la antidepresori. Medicamentele folosite sunt împǎrțite în douǎ mari grupe: inhibitorii monoaminooxidazei și derivații triciclici. Inhibitorii monoaminooxidazei (IMAO) sunt eficienți, dar prezintǎ și dezavantaje: sunt dificil de administrat, necesitând o supraveghere deosebitǎ și asocierea lor cu alte medicamente poate fi extrem de periculoasǎ. Derivații triciclici sunt pe bazǎ de imipraminǎ utilizatǎ pentru prima datǎ de R. Kuhn în 1957. Clomipramina și amitriptilina, care pot fi administrate pe cale intravenoasǎ la începutul tratamentului au inaugurat o lungǎ serie de medicamente antidepresive care acționeazǎ în general prin inhibarea recaptǎrii neuromediatorilor intrasinaptici și fac sǎ vireze dispoziția depresivǎ dupǎ 12-15 zile de tratament. Activitatea lor paralizeazǎ net nervul vag și antreneazǎ fenomene secundare, uneori dezagreabile: uscǎciunea gurii, midriazǎ, cu dificultatea acomodǎrii vizuale, riscuri de creștere a tensiunii intraoculare sau provocarea unei retenții vezicale; tahicardie și tulburǎri tensionale în primele zile de prescripție. Provoacǎ o dezinhibare adesea mai precoce decât modificarea stǎrii timice, ceea ce poate facilita o trecere la actul suicidar. Din aceste motive este necesar ca asemenea tratamente sǎ se facǎ sub supravegherea constantǎ a anturajului și, în cazurile grave, cu risc de suicid, în mediul spitalicesc. Când bolnavul este anxios și siucidar, este necesar sǎ se asocieze medicamente sedative și anxiolitice (levopromazina sau benzodiazepine), suspectând totuși riscuri de dependențǎ. Trebuie de asemenea sǎ se prescrie corectori de hipotensiune (clorohidratul de heptaminol) și corectori de efecte anticolinergice (anetoltritiona, ezerina). Acest tratament va fi diminuat progresiv dupǎ virajul de dispoziție, prevenindu-se o posibilǎ recidivǎ a depresiei. Mulți specialiști îl prescriu luni în șir cu doze slabe asociind produse normotimice (litiu și valpromida) care s-au dovedit eficiente în prevenirea de noi accese.

În afarǎ de tratamentul medicamentos, necesare și utile sunt psihoterapiile. Una dintre acestea este terapia cognitiv-comportamentalǎ care a fost dezvoltatǎ de Beck, Rush, Shaw si Emery, care poate fi definitǎ ca o rezolvare de probleme, depresia fiind ea însǎși o problemǎ. Scopul terapiei este de a-l ajuta pe pacient sǎ gǎseascǎ soluții la problemele sale, iar obiectivul imediat al terapiei este eliberarea de simptome, cel pe termen lung fiind rezolvarea problemelor de viațǎ și prevenirea apariției sau mǎcar atenuarea unor episoade depresive viitoare. Se face o selecție a pacienților care presupune luarea în considerare a urmǎtorilor factori: pacienții sǎ fie non-psihotici (totuși, poate fi aplicatǎ și acestora, dar însoțitǎ de medicație antidepresivǎ), sǎ se cunoascǎ gradul de severitate al depresiei, sǎ se identifice patternul de gândire negativǎ, sǎ se realizeze alianța terapeuticǎ și pacientul sǎ aibǎ un repertoriu bogat de deprinderi de a face fațǎ stresului. În funcție de acești factori, terapeutul elaboreazǎ diferite strategii (cognitive, comportamentale, cognitiv-comportamentale, preventive) ținând cont atât de caracteristicile, cât și de gradul de severitate al depresiei ale fiecǎrui pacient în parte. Terapia cognitiv-comportamentalǎ este mai eficientǎ când se asociazǎ cu terapiile sugestive: relaxare, hipnozǎ, antrenament mental.

1.6. Concluzii

Dintre toate noțiunile de semiologie psihiatricǎ și psihopatologie clinicǎ, aceea de depresie este cea mai frecvent utilizatǎ și include o fenomenologie clinicǎ extrem de variatǎ, de la schimbǎrile de dispoziție compatibile cu viața „normalǎ” pânǎ la manifestǎrile psihotice, care evolueazǎ atât cu perturbarea stǎrii afective, cât și cu diminuarea frapantǎ a posibilitǎților cognitive, psihomotorii și perceptive. În plus, termenul de depresie este folosit și în alte domenii decât cele ale psihopatologiei și clinicii psihiatrice, astfel:

în neurofiziologie, depresia indicǎ o reducere a activitǎții electrofiziologice;

în farmacologie, depresia exprimǎ efectul anumitor substanțe (psiholeptice) de reducere a responsivitǎții senzoriale și psihice. Aceastǎ acțiune farmacodinamicǎ a constituit chiar un criteriu taxonomic în funcție de care psihotropele erau împǎrțite în stimulante si deprisante;

în fiziopatologie, depresia constituie expresia dezechilibrului între anumiți neurotransmițǎtori și modulatori ai impulsului neuronal sau o perturbare a mecanismelor neuronale receptoare.

Totodatǎ, depresia prezintǎ o accepțiune distinctǎ și este diferit definitǎ în funcție de orientarea psihologicǎ sub care este privitǎ. Astfel:

psihanaliza vede depresia ca o deturnare a agresivitǎții spre sine;

teoria comportamentistǎ considerǎ depresia ca un defect de condiționare sau ca o lipsǎ de abilitate de învǎțare, survenitǎ în urma unor eșecuri repetate;

psihologia academicǎ apreciazǎ depresia ca o tulburare cognitivǎ ce determinǎ o imagine de sine negativǎ și o viziune distorsionatǎ, pesimistǎ asupra lumii.

Dispoziția depresivǎ reprezintǎ o schimbare calitativǎ fațǎ de funcționarea precedentǎ, constatabilǎ „în cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi” (DSM-IV-R, p. 222) timp de minimum douǎ sǎptǎmâni. Se precizeazǎ faptul cǎ aceastǎ dispoziție depresivǎ este indicatǎ fie prin relatare subiectivǎ, fie prin observația celor din jur.

Sindromul depresiv se caracterizeazǎ prin apariția bruscǎ a unei stǎri de depresie și de anxietate cu neliniște psihomotorie. Bolnavii sunt agitați, panicați, vorbesc mult, nu-și gǎsesc locul, prezintǎ frecvent idei delirante de autoacuzare, de umilire, hipocondrice sau chiar de urmǎrire și influențǎ. Uneori ideile delirante pot fi însoțite de halucinații auditive și vizuale, survenite pe fondul de dispoziție depresivǎ. În  unele forme de depresie accentuatǎ, modificǎrile tensiunii arteriale pot produce tulburǎri de conștiințǎ de tip delirant-oniroid în cursul cǎrora bolnavul nu mai percepe clar mediul exterior, prezintǎ false recunoașteri, halucinații, dezorientare în timp și spațiu; dupǎ risipirea episodului confuzional ei nu pǎstreazǎ amintirea acestei stǎri (amnezia lacunarǎ) sau o reproduc fragmentar. Sindromul depresiv poate dura doua-trei sǎptǎmâni și are tendința sǎ recidiveze. Uneori survine consecutiv administrǎrii timp îndelungat a medicamentației hipotensive rezerpinice.

Sindromul depresiv are ca simptome cardinale dispoziția depresivǎ, încetinirea proceselor de gândire și inhibiția activitǎții.

Se pot deosebi urmǎtoarele forme ale sindromului depresiv:

depresia simplǎ, în care simptomul cel mai important este inhibiția activitǎții;

depresia stuporoasǎ, în care inhibiția atinge intensitatea maximǎ;

depresia anxioasǎ;

depresia delirantǎ cuprinde delirul melancolic tipic (pǎcǎtuire, sǎrǎcie, hipocondrie), care poate lua o formǎ specialǎ în Sindromul Cotard. Acesta e constituit din idei de negație (a existenței și a funcției propriilor organe, a existenței rudelor, a celorlalți oameni, chiar și a lumii), de imoralitate și enormitate.

În  funcție de importanța scǎzutǎ a factorului somatogen și cea crescândǎ a factorului psihogen, depresiile se ordoneazǎ astfel (Kielholz):

depresii organice: senile, pe fond de arteriosclerozǎ cerebralǎ, posttraumatice, în epilepsie;

depresii simptomatice postinfecțioase: în boli cronice vasculare, pulmonare, în tulburǎri endocrine premenstruale, în cursul sarcinii, hipertiroidiilor, bolii Addison, în tratamentele cu reserpinǎ, steroizi, în faza de carențǎ la toxicomani, în schizofrenie;

depresii de involuție;

depresii endogene care fac parte din sfera psihozei maniaco-depresive;

depresii psihogene: a) depresii de epuizare și nevrotice care ar sintetiza alte încercǎri de delimitare fǎcute anterior (depresia vegetativǎ Lemke); b) depresii psihoreactive.

Depresia se întâlnește mai rar în copilǎrie decât în viața adultǎ, ea fiind apanajul versantului descendent al existenței. Într-o  mai mare mǎsura decât la adult, depresia nu apare purǎ, ci deseori mascatǎ de un sentiment de obosealǎ sau greutate fizicǎ, disprosexie, bradipsihie si bradikinezie. Uneori copiii depresivi sunt considerați capricioși, dezinteresați, hipersensibili sau labili afectiv. Din cauza posibilitǎților reduse de verbalizare a trǎirilor, cât și datoritǎ aspectului polimorf și uneori mascat al depresiei, se disting greu stǎri depresive propriu zise înainte de vârsta școlaritǎții. Unii autori (Kohler) considerǎ cǎ stǎrile depresive nu survin niciodatǎ înainte de perioada prepuberǎ sau puberǎ. Cu toate acestea, R. A. Spitz, vorbește de o „depresie anacliticǎ”, care poate apǎrea chiar la copilul de șase luni, aflat într-o carențǎ emoționalǎ în raport cu separarea sa de mamǎ,  și  se caracterizeazǎ prin dezinteresul fațǎ de anturaj, pierderea apetitului, tulburǎri în dezvoltarea generalǎ și ponderalǎ.

Manifestǎrile clinice propriu zise ale episodului depresiv sunt exprimate prin simptome esențiale si facultative:

reducerea capacitǎții cognitive – dificultǎți de concentrare, de mobilizare voliționalǎ și deliberare. Pacientul acuzǎ faptul cǎ gândirea sa e trenantǎ, vâscoasǎ, laborioasǎ, dar neclarǎ și ineficace, cu o sǎrǎcire a temelor și o reducere a conținuturilor;

temeri relativ constante ce au ca axe majore subapreciere, autominimalizare, incapacitate și culpabilitate;

sentimente de inadecvare personalǎ – ideea de pǎcat e legatǎ de sentimentul religios;

pierderea sau reducerea stimei de sine – autoevaluarea negativǎ, subaprecierea, inadecvarea, culpabilitatea;

inhibiția psihomotorie – astenia, asociații ideative lente, reducerea amplitudinii și a ritmului mișcǎrii, hipomimia cu reducerea expresivitǎții mimice;

indiferența afectivǎ – incapacitatea pacientului de a trǎi satisfacții sau de a încerca sentimente agreabile, în fața unor situații de naturǎ sǎ confere o stare afectivǎ pozitivǎ;

anestezia psihicǎ dureroasǎ – pacienții nu sunt capabili de trǎirea unor sentimente afective negative, de a resimți tristețea, doliul sau disperarea;

dificultatea de deliberare, indecizia și ezitarea;

deznǎdejdea sau disperarea – intensitatea și severitatea tulburǎrilor depresive, risc suicidar deosebit;

insomnia, hipersomnia;

reducerea apetitului, pierderea ponderalǎ;

constipația;

cefaleea – „singurul simptom al unei depresii” (Kielholz 1984, p. 56);

algiile – justificarea inhibiției psihomotorii.

Manifestǎri clinice întâlnite în depresii:

76 – 100% – tristețe, absența bucuriei, anxietate, tensiune, lipsa de energie, dezinteres, hipoprosexie, ideile de insuficiențǎ;

51 -75% – disperare, agresivitate, iritabilitate, alterarea comportamentului social, indecizia, modificarea percepției timpului, ideile de suicid, încetinirea psihomotorie, absența relațiilor sociale, diminuarea libidoului, trezirea precoce, incapacitate de adormire, somn superficial întrerupt, inapetențǎ, modificarea greutǎții, algii;

26 – 50% – sentimente de culpabilitate, hipocondrii, agitație psihomotorie, maleza matinalǎ, constipație;

1 – 25% – idei de sǎrǎcie, idei de persecuție, delir de culpabilitate, delir hipocondric, malezǎ

vesperalǎ.

Speiberg

Este un chestionar de autoevaluare, fiind desemnat pentru autoadminstrare. Atentia examinatorului trebuie îndreptata asupra faptului ca instructiunile sunt diferite pentru cele doua parti ale inventarului. Anxietatea stare este conceptualizata ca o stare emotionala tranzitorie sau o conditie a organismului uman care este caracterizata prin trairi constient percepute, subiective ale tensiunii precum si o activitate crescuta a sistemului nervos autonom. Aceste stari pot varia în intensitate si fluctua în timp. Anxietatea trasatura se refera la diferente relativ stabile în tendinta de a raspunde la situatii percepute ca amenintatoare cu cresteri ale anxietatii stare.

COTARE

5.3. Metodologia utilizată

5.3.1. Descrierea loturilor de adolescenți investigați

În cercetarea noastră, am investigat două loturi de adolescenți, dintre care 47 de

adolescenți instituționalizați (Centrul de Plasament Bucium din Iași) și 55 de adolescenți

proveniți din familii normale, deci neinstituționalizați (elevi ai Liceului Teoretic

,,M. Eminescu” din Iași). În total, au fost investigați 102 adolescenți (58 de băieți și 44 de

fete), cu vârste cuprinse între 15 și 20 de ani ( x = 16.6 ani; s = 1.2 ani).

Dintre adolescenții instituționalizați, 20 au fost fete și 27 – băieți, cu vârste

cuprinse între 15 și 20 de ani ( x = 16.7 ani; s = 1.4 ani). Motivele instituționalizării

acestora în Centrul de plasament Bucium țineau de: abandon, decesul ambilor părinți,

decăderea părintelui din familia monoparentală din drepturi sau a ambilor părinți, situații

Psihologia Online Biblioteca Online

www.psihologiaonline.ro42

familiale precare din punct de vedere socio-economic, familii dezintegrate, etc. Pe lângă

simptomele specifice instituționalizării, unii dintre adolescenții instituționalizați prezentau

o serie de tulburări de comportament specifice.

Dintre adolescenții proveniți din familii normale (neinstituționalizați), 24 au fost

fete și 31 – băieți. Vârstele acestora au variat între 15 și 18 ani, fiind elevi în clasele

IX-XII ale Liceului Teoretic ,,M. Eminescu” din Iași. Vârsta medie a adolescenților

neinstituționalizați, proveniți din familii normale a fost de 16.5 ani (s = 0.9 ani).

Adolescenții din lotul celor instituționalizați au completat chestionarele care le-au

fost administrate în grupuri mici (5-6 subiecți), în mai multe zile diferite, pe perioada a

două săptămâni. Am acordat o atenție specială supravegherii acestora, pentru a se evita

situația contaminării răspunsurilor prin influență reciprocă.

Culegerea datelor a fost realizată în luna mai anul trecut.

5.3.2. Instrumentele utilizate pentru colectarea datelor

Pentru colectarea datelor referitoare la stima și la imaginea de sine, am aplicat două

chestionare:

9 Scala de stimă de sine ETES (Echelle Toulousaine d’Estime de Soi) – versiunea

pentru puberi și adolescenți (adaptată pe populație de adolescenți de psiholog

Adriana Crăciun, 1998).

9 Chestionarul de autoapreciere a imaginii de sine, inspirat de cercetările asupra

imaginii de sine și a rolului acesteia în psihoterapie, întreprinse de C. Rogers – acest

chestionar este prezentat într-o traducere și adaptare românească de Ion Dafinoiu, în

lucrarea coordonată de Adrian Neculau, 26 de teste pentru cunoașterea celuilalt

(Editura Polirom, Iași, 2003).

Scala Toulouse de Stima de Sine (ETES) a fost inspirată din instrumente deja

existente (scalele lui Coopersmith, Rosenberg, etc.), fiind publicată pentru prima dată în

Psihologia Online Biblioteca Online

www.psihologiaonline.ro43

1994, de N. Oubrayrie, M. Léonardis și C. Safont, în Revista Europeană de Psihologie

Aplicată. Deoarece integrează diferite fațete ale stimei de sine, ETES permite obținerea

unui scor global și a cinci scoruri parțiale, corespunzătoare celor cinci aspecte pe care le

operaționalizează. Două dintre acestea, respectiv aprecierea controlului emoțional și

evaluarea sinelui proiectiv, sunt dimensiunile sau fațetele pe care ETES-ul le propune în

plus, față de scalele anterioare omoloage, focalizate mai mult pe sondarea sinelui fizic,

social și/sau școlar.

În varianta construită pentru puberi și adolescenți, scala ETES este alcătuită din 60

de itemi cu răspunsuri dihotomice de tip DA/NU (Anexa 1), repartizați câte 12 pe fiecare

din cele cinci dimensiuni.

Fiecare item este cotat cu un punct dacă subiectul a răspuns conform grilei de

corectare. Scorurile pentru fiecare dintre subscale se obțin prin însumarea scorurilor la

itemii componenți. De asemenea, se poate calcula un scor total, însumandu-se scorurile la

cele cinci subscale.

În cercetările cu caracter teoretic sau aplicativ, autorii recomandă să se opereze atât

cu scorurile pe dimensiuni, cât și cu cel global. Dar în scopuri de diagnostic pentru

orientare, selecție sau pentru consiliere a adolescentului/puberului pe anumite probleme,

scorurile emoțional, social, scolar, fizic, respectiv proiectiv sunt mult mai

informative și au o valoarea prognostica mai mare decât scorul global la scală.

Tabelul 1 prezintă pe scurt semnificațiile fiecăreia dintre cele cinci subscale

(corespunzătoare dimensiunilor sau fațetelor sinelui).

Tabelul 1

Dimensiuni ale

stimei de sine

Semnificații

Sine emoțional

Exprimă reprezentarea controlului emoțiilor, capacitatea de stăpânire a impulsivității;

importanța sa în cadrul scalei poate fi justificată prin aceea că un control eficient al

emoțiilor permite organizarea adecvată a activităților, facilitează planificarea unor scopuri

realiste, precum și a unor strategii eficiente prin care acestea pot fi atinse (de exemplu,

itemul: Îmi pierd cu ușurință calmul când mi se fac reproșuri).

Psihologia Online Biblioteca Online

www.psihologiaonline.ro44

Sine social

Condensează reprezentarea interacțiunilor cu ceilalți (părinți, colegi, prieteni) și a

sentimentului de recunoaștere sociala (de exemplu, itemul: Când sunt într-un grup, îmi

place să mă fac remarcat și apreciat)

Sine școlar

Reflectă percepția pe care individul o are asupra propriilor lui competențe, obiectivabile în

propriile comportamente și performanțe școlare (de exemplu, itemul: Mă descurajez cu

usurința la școală).

Sine fizic

Oglindește gradul de acceptare de către subiect fața de înfățișarea sa fizică (de exemplu,

itemul: Cred că sunt prea gras/slab).

Sine proiectiv

(prospectiv)

Vizează reprezentările subiectului asupra propriului viitor, transparente în: atitudinea fața

de oferta anilor care vor veni (de exemplu, itemul: Am încredere în viitor), țintele vizate

(de exemplu, itemul: Scopul meu principal este de a avea o meserie care să-mi placă),

rolurile dorite sau așteptate (de exemplu, itemul: Aș dori să particip la mișcări de

solidaritate), etc. Această dimensiune a fost introdusă de autorii scalei pe baza supoziției

existenței unei legături între stima de sine și reprezentările subiectului asupra propriului

viitor, considerate a diferi față de cele actuale.

Aplicațiile experimentale ale ETES-ului, efectuate de cei trei autori pe grupe de

puberi și adolescenți școlarizați, au relevat aspecte interesante privind importanța unor

dimensiuni ale stimei de sine și a diferențelor de autoevaluare în raport cu vârsta și sexul

subiecților.

Structura multidimensională a scalei ETES permite lărgirea și rafinarea

posibilităților de lucru ale psihologului consilier școlar, psihoterapeutului sau ale

clinicianului și asta pentru că, autoevaluarile pe care le permite posibile scala înseamnă,

pentru subiect, o nouă treaptă în conștientizarea propriilor trăiri asociate caracteristicilor și

Psihologia Online Biblioteca Online

www.psihologiaonline.ro45

competențelor sale și, prin aceasta, o cale de reajustare a stimei de sine, de asumare și

clarificare a propriei identități, de creștere a eficienței propriilor acțiuni.

***

Chestionarul de autoapreciere a imaginii de sine integrează rezultatele și

observațiile din cercetările întreprinse de Carl Rogers asupra acestei dimensiuni a

personalității, pe care autorul citat a considerat-o ca având o relevanța deosebită în procesul

terapeutic.

Fundamentul teoretic include ideea potrivit căreia oamenii au competențele

necesare pentru a se privi din exterior, cu alte cuvinte pentru a-și analiza propria lor

persoană. Rogers a observat că multe dintre persoanele care se prezentau la psihoterapie

aveau o imagine de sine negativă, prezentau o discordanță (discrepanță) între ceea ce ar fi

dorit să fie și ceea ce credeau că sunt, în momentul respectiv. Astfel de discrepanțe între

felul în care se vedeau persoanele respective și ceea ce ar fi dorit să fie ele l-au condus pe

Rogers către elaborarea teoriei conflictului dintre Eul actual și Eul ideal. Acest conflict

poate conduce la sentimente de frustrare, stres și la o stimă de sine scăzută.

Pentru unii dintre noi, conflictul între Eul actual și cel ideal poate părea copleșitor și

poate conduce chiar la depresie, în timp ce pentru alții un astfel de conflict poate constitui

modalitatea prin care își mobilizează resursele necesare atingerii idealurilor propuse.

Chestionarul prezintă o listă de 32 de adjective (Anexa 2), reprezentând atât

caracteristici personale pozitive (de exemplu: plin de umor, entuziast, demn de încredere,

politicos, sincer, puternic etc.), cât și negative (de exemplu: emotiv, fragil, interiorizat,

cinic, invidios, impulsiv etc.). Chestionarul nu implică răspunsuri greșite sau corecte,

,,bune” sau ,,rele”, ceea ce contează fiind felul în care subiectul se vede și se evaluează pe

sine însuși.

Subiecții trebuie să citească cu atenție lista și să pună, în coloana Cum sunt în

prezent, câte un ,,X” în dreptul fiecărui adjectiv, pe care îl consideră ca fiindu-i

caracteristic. Apoi, fără a privi semnele făcute în prima coloană, trebuie să recitească lista

de adjective și să pună câte un ,,0”, în coloana Cum aș dori să fiu, în dreptul fiecărui

adjectiv, pe care ar dori să-l caracterizeze.

Psihologia Online Biblioteca Online

www.psihologiaonline.ro46

Scorarea se face acordând câte un punct pentru fiecare adjectiv notat cu ,,X”,

respectiv cu ,,0” în cele două coloane, respectiv pentru fiecare dintre adjectivele care nu au

fost notate în nici una dintre cele două coloane. Apoi, se însumează punctele obținute,

astfel obținându-se o măsură aproximativă a discrepanței dintre Eul actual, respectiv cel

ideal.

5.4. Rezultatele obținute și interpretarea lor

Am comparat mediile obținute de lotul de adolescenți instituționalizați, la

chestionarul pentru evaluarea imaginii de sine, respectiv la scala pentru evaluarea stimei de

sine cu mediile obținute de lotul de adolescenți neinstituționalizați. Comparații au fost

efectuate, utilizându-se testul t-Student pentru compararea mediilor a două eșantioane

independente. Toate prelucrările au fost efectuate, utilizându-se opțiunile aplicației SPSS

10.00 for Windows. Tabelul 2 prezintă datele obținute.

Tabelul 2

Variabile măsurate Adolescenți Medii

Abateri

standard

t

instituționalizați 18.95 5.36

Imaginea de sine

neinstituționalizați 13.96 4.89

4.91 ***

instituționalizați 38.31 5.44

Stimă de sine globală

neinstituționalizați 39.60 6.64

– 1.05

ns

instituționalizați 6.87 1.73

Sine emoțional

neinstituționalizați 8.03 2.44

– 2.72 **

instituționalizați 8.12 1.42

Sine social

neinstituționalizați 8.87 1.67

– 2.39 *

instituționalizați 8.40 2.21

Sine școlar

neinstituționalizați 7.23 2.46

2.50 *

instituționalizați 7.93 2.05

Sine fizic

neinstituționalizați 7.67 2.41

0.58

ns

instituționalizați 6.97 2.38

Sine proiectiv

neinstituționalizați 7.78 1.54

– 2.04 *

* p < 0.05; ** p < 0.01; *** p < 0.001; ns – diferențe nesemnificative statistic

Psihologia Online Biblioteca Online

www.psihologiaonline.ro47

Datele obținute au indicat o diferență semnificativă statistic (t = 4.91; p < 0.001)

între media notelor la chestionarul pentru autoaprecierea imaginii de sine obținute de

adolescenții instituționalizați și media notelor obținute de adolescenții neinstituționalizați.

Lotul adolescenților instituționalizați a obținut note, în medie, semnificativ mai mari la

autoaprecierea imaginii de sine, comparativ cu lotul adolescenților neinstituționalizați (a se

vedea graficul 1).

adolescenti

neinstitutionalizati institutionalizati

Medie autoaprecierea imaginii de sine

20

19

18

17

16

15

14

13

Graficul 1

Conform observațiilor lui Carl Rogers, cu cât nota la chestionarul de autoapreciere a

imaginii de sine este mai ridicată, cu atât discrepanța dintre Eul actual și cel ideal,

percepută subiectiv de o persoană, este mai ridicată. Analizând datele din tabelul 2, rezultă

clar tendința adolescenților instituționalizați de a prezenta o discrepanță mai mare între Eul

actual și cel ideal, comparativ cu adolescenții neinstituționalizați.

Așadar, datele pe care le-am obținut au confirmat prima dintre ipotezele

generale (și de lucru) de la care am pornit.

Acest rezultat confirmă observațiile din literatura de specialitate, care arată

dificultățile pe care le întâmpină adolescenții instituționalizați, în ceea ce privește formarea

Psihologia Online Biblioteca Online

www.psihologiaonline.ro48

reprezentării despre propria persoană. Acestora le lipsesc reperele (părinți, frați, prieteni),

despre care știm că joacă un rol foarte important în formarea imaginii de sine, prin

judecățile de valoare pe care le emit referitor la persoana unui individ (judecăți referitoare

la: conduită, competențe, capacitate de interrelaționare, etc.).

Comparațiile între mediile obținute de adolescenții instituționalizați și mediile

obținute de cei neinstituționalizați la scala ETES, destinată evaluării stimei de sine globale

și a componentelor acesteia, au indicat diferențe semnificative statistic pentru următoarele

patru dimensiuni legate de stima de sine: sine emoțional (t = – 2.72; p < 0.01), sine social

(t = – 2.39; p < 0.05), sine școlar (t = 2.50; p < 0.05) și sine proiectiv (t = – 2.04; p < 0.05)

(a se vedea graficele 2 – a, b, c și d). Cele două loturi de adolescenți nu s-au diferențiat

semnificativ, în ceea ce privește nivelul global al stimei de sine, deși lotul adolescenților

instituționalizați a obținut o medie mai scăzută, comparativ cu lotul adolescenților

neinstituționalizați.

adolescenti

neinstitutionalizati institutionalizati

Medii Sine emotional

8,2

8,0

7,8

7,6

7,4

7,2

7,0

6,8

6,6

Graficul 2-a

Psihologia Online Biblioteca Online

www.psihologiaonline.ro49

adolescenti

neinstitutionalizati institutionalizati

Medii Sine social

9,0

8,8

8,6

8,4

8,2

8,0

Graficul 2-b

adolescenti

neinstitutionalizati institutionalizati

Medii Sine scolar

8,6

8,4

8,2

8,0

7,8

7,6

7,4

7,2

7,0

Graficul 2-c

Psihologia Online Biblioteca Online

www.psihologiaonline.ro50

adolescenti

neinstitutionalizati institutionalizati

Medii Sine prospectiv

8,0

7,8

7,6

7,4

7,2

7,0

6,8