DEPRESIA CA FACTOR AGRAVANT ÎN BOLILE PSIHOSOMATICE [611718]

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
TÂRGU MUREȘ
FACULTATEA DE MEDICINĂ GENERALĂ
DISCIPLINA DE PSIHIATRIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

DEPRESIA CA FACTOR AGRAVANT ÎN BOLILE PSIHOSOMATICE

Coordonatori științifici:
Prof . Univ. Dr. Gabos Grecu Iosif
Med . Prim. Dr. Ferencz Melinda

Absolvent: [anonimizat] Ágota Beáta

TÂRGU MUREȘ
2017

Cuprins

I. PARTEA GENERALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 3
1.1. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 3
1.2 Tulburarea depresivă majoră ………………………….. ………………………….. ……………………. 3
1.3 Medicina psihosomatică ………………………….. ………………………….. ………………………….. 4
1.4. Dia gnosticarea depresiei ………………………….. ………………………….. ………………………… 5
1.5. Clasificarea tulburărilor psihosomatice ………………………….. ………………………….. ……. 6
1.5.1 Comorbiditățile somatice ………………………….. ………………………….. ………………….. 7
1.5.1.1 Tulburările sistemului gastrointestinal ………………………….. ……………………… 7
Boala ulcerului peptic ………………………….. ………………………….. ……………………….. 7
Colita ulcero asă ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 7
Sindrom de colon iritabil ………………………….. ………………………….. …………………… 7
1.5.1.2 Tulburările sitemului cardiovascular ………………………….. ………………………… 7
1.5.1.3 Tulburările musculo -osteo -articulare ………………………….. ………………………… 8
Afecțiuni ale coloanei vertebrale ………………………….. ………………………….. ………… 8
1.5.1.4 Tulburările sistemul ui respirator ………………………….. ………………………….. ….. 8
BPOC ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 8
Astmul bron șic ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 8
1.5.1.6 Tulburările neur ologice ………………………….. ………………………….. ……………… 9
1.5.1.7 Bolile infecțioase ………………………….. ………………………….. …………………….. 10
1.5.1.8 Cancerul ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 10
1.5.1.9 Obezitate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 10
II. PARTEA SPECIALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 11
2.1 Introducerea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 11
2.2 Scopul și obiective ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 11
2.3 Material și metodă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 11
2.4 Rezultate ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 12
2.4 Discuții ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 27
2.5 Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 29
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 30

3

I. PARTEA GENERALĂ
1.1. Introducere
Depresi a este una dintre cele mai frecvente tulburăr i psihice întâlnită în populaț ie.
Cauza este rezultatul unei interacțiuni de factori biologici, psihologici și de mediu, la care se
adaugă stresul, factori economici, dezastre naturale. Factorii de risc includ i storicul familial
al afecțiunii, modificări majore ale vieții, anumite medicamente, probleme cronice de
sănătate și abuzul de substanțe. [1] Acești factori influențează ca diferite părți ale creierului
să fie mai vulnerabile la evenimente le stresante sau tr aumatice și la stres ul psihic , astfel
provocând modificări ale secreției neurotransmițători lor și neuromodulatori lor, incluzând
aminele, aminoacizii, oxidul nitric (NO) și neuropeptidele, prin urmare persoanele sunt
expuse riscul dezvoltării depresiei. [2] Studii le despre tulburările depresive presupun că
gândurile și atitudinea oamenilor, precum și modul în care aceștia gestionează și recapătă
informați ile, pot crește riscul dezvoltării a bolii . Mecanismele ca re implică dereglarea
emoțională și cogniția în depresie: tulburări le de memorie , gânduri le ruminative în starea de
dispoziție depresivă și în evenimente le negative din viață , incapacitatea de a recunoaște
stimuli i pozitivi care ar putea recompensa și reglementa dispoziția negativă .[3] Depresia
are impact major asupra funcționalității pacientului, rezultând la scăderea productivității, a
capacității de lucru, izolare. În cazurile grave putând duce la pierderea dorinței de a trăi,
tentativă de suicid, chiar ș i suicid complet, care constituie cea mai s erioasă consecință a
episodului depresiv major. Astfel depresia reprezintă la nivel mondial o cauză majoră a
dizabilității .[4,5] În urma studiilor epidemiologice s -a observat că prevalența maximă a
depresiei varia ză între 11 -22 %, femeile sunt afectate de două ori mai des decât bărbații .[6]
Vârsta medi e a debutului se situează p e sfârșitul celei de -a 3-a decade de viață , dar poate
debuta la orice vârstă. [7]
1.2 Tulburarea depresivă majoră
Depresia este o tulburare a stării afective, o condiție des întâlni tă, caracterizată printr –
un ton emoțional pervaziv, care implică profund dispoziția, punctul de vedere, percepția de
sine, a altora și a mediului în general. În această stare deprimată persistentă există o
incapacitate de a anticipa fericirea sau plăcerea. Toate domeniile de funcționare sunt afectate

de simptomele si semnele care însoțesc anormalitățiile dispoziției. Ele fiind simptomele
vegetative care poate să includă modificări ale somnului, modificări libidoului, energiei sau
poftei de mâncare. În cazur i severe persoana este inca pabilă să -și mențină un minimum de
igienă personală și o minimă autoingrijire. Caracteristica comună a tulburărilor depresive
este prezența dispoziției triste, iritate, sentimentul de gol interior însoțită de schimb ări
somatice care influențează toate funcțiile organismului. [1] În tulburarea depresivă persoanele
pot prezenta incapacitate de concentrare, cu toate acestea, concentrarea este mai slabă numai
în timpul episoadelor depresive.
Depresia este adesea o tulburare cronică. S tudiile arată faptul că până la 60% dintre
pacienții care prezintă un episod depresiv, vor suferi cel puțin o recurență în timpul vieții.
Fiecare recurență crește probabilitatea unui episod ulterior. Factorii clinici care crersc
posibilitate recurenței: se veritatea episodului inițial, debutul precoce, recuperarea incompletă
sau afecțiunile comorbide .[8]
1.3 Medicina psihosomatică
Depresia în sine cre ște riscul dezvoltării al bolilor somatice. Tulburările
psihosomatice apar ca răsunet somatic a tulburărilor emoționale, care se manifestă sau nu în
plan clinic iar în t ulburăril e somatoforme persoana respectivă este preocupată pe o perioada
îndelungată de timp de simptome somatice, în absența unei cauze organice și factorii mentali
reprezin tă singura cauză a bo lii somatice , astfel t ulburările psihosomatice apar ca urmare a
conflictelor intrapsih ice sau cauze externe strasante. [9,10 ] Medicina psihosomatică este un
domeniu interdisciplinar, care evaluează factoriile psihologici care afectează vulnerabilitatea
individuală, precum și evoluția bolii.[1 1]
Aproape la toate bolile fizice sunt factori mentali care determină debutul, perioada de
stare, reacția organismului la tratament și vindecarea. Astfel e greu de a distinge tulburările
psihosomatice pur fizice de cele mixte. Conform acestei vederi, chiar și evoluția poate fi
influențată de gândurile, sentimentele și starea mentală a unei persoane. [12]
În societatea modernă, aspectele psihosomatice ale unei boli sunt adesea atribuite
stresului, care confirmă ca reabilita rea stresului trebuie să devină un factor important în
tratarea și prevenirea bolilor psihosomatice .[13]
Numărul afecțiunilor medicale care pot provoca simptome depresive este uluitor:
HIV / SIDA, diabet, artrită, accidente vasculare cerebrale, tulburările neurologice, cum ar fi

5
boala Parkinson, boala Huntington, scleroza multiplă și boala Alzheimer. Aproximativ 25 –
40% dintre persoanele cu afecțiuni neurologice vor dezv olta depresie la un moment dat.
Afecțiunile cronice care nu sunt de natură neurologică, c um ar fi tulburările metabolice (de
exemplu, deficit de vitamină B12), afecțiuni autoimune (de exemplu lupus și poliartrită
reumatoidă), infecții virale sau alte infecții (hepatită, mononucleoză, herpes) și anumite
forme de cancer (de exemplu pancreatic) p ot provoca, de asemenea, o persoană să se simtă
deprimată. A trăi zilnic cu aceste boli serioase și uneori dureroase poate fi destul de
solicitantă. De exemplu, persoanele cu artrită severă pot deveni depresive pur și simplu prin
a-și suporta lupta continu ă pentru a îndeplini sarcini de rutină, cum ar fi îmbrăcarea.[14 ]
1.4. Diagnosticarea depresiei
Manualul diagnostic și statistic al tulburărilor mentale sau DSM -IV, este sistemul cel
mai utilizat de diagnosticare astăzi.
• Criteriile de diagnostic pentru epi sodul depresiv major conform DSM IV sunt
prezente în tabelul nr. 1.1.
A. Cinci sau mai multe dintre urmă toarele simptome au fost prezente în
cursul aceleiași perioade de 2 săptămâni, și reprezintă o modificare de la nivelul
anterior de funcționare; cel puț in un ul dintre simptome este, fie dispoziție depresivă,
fie pierderea interesului sau a plăcerii:
1) dispoziție depresivă cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi. Nota: la copii și
adolescenti, dispoziția poate fi iritabilă;
2) diminuarea marcat ă a interesului sau a plăcerii pentru toate sau aproape toate
activitățile, cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi;
3) pierdere semnificativă în greutate, deși nu ține dietă, ori luare în greutate ori scădere
sau creștere a apetitului aproape în fiecare zi;
4) insomnie sau hipersomnie aproape în fiecare zi;
5) agitație sau lentoare psihomotorie aproape în fiecare zi;
6) fatigabilitate sau lipsa de energie aproape în fiecare zi;
7) sentimente de inutilitate sau de culpă excesivă ori inadecvată;
8) diminuarea capacității de a gandi sau de a se concentra ori indecizie aproape în fiecare
zi;

9) gânduri recurente de moarte (nu doar teama de moarte), ideatie suicidară recurentă fără
un plan anume, ori o tentativă de suicid sau un plan anume pentru comit erea suicidului.
B. Siptomele nu satisfac criteriile pentru un episode mixt.
C. Simtomele cauzează o detresă semnificativă în domeniul socio -profesional
și familial.
D. Simptomele nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanțe
ori ale unei condiții generale medicale.
E. Simptomele nu sunt explicate mai bine de doliu.
Tabelul nr 1.1 Criteriile de diagnostic pentru episodul depresiv major conform DSM IV
1.5. Clasificarea tulburărilor psihosomatice
• Criteriile de diagnostic conform DSM IV pentru prezența unei afecțiuni somatoforme
sunt prezente în tabelul 1.2.
1) implicarea a numeroase sisteme de organe
2) debutul precoce si evoluția cronică ;
3) absenț a anomaliilor de laborator caracteristice.
Tabelul nr. 1.2 Criteriile de diagnost ic pentru afecțiuni somatoforme conform DSM IV
• Criterii le de diagnostic conform DSM IV pentru factorii psihologici care afectează
condiția medicală generală sunt prezente în tabelul 1.3.

A. Este prezentă o afecțiune medicală generală
B. Factorii psiholo gici afectează negativ afecțiunea medicală generală într -unul din
următoarele moduri:
1) factorii psihologici au influențat cursul afecțiunii medicale generale și anume
dezvoltarea, exacerbarea sau întârzierea vindecării afectțunii medicale generale;
2) factorii interferează cu tratamentul afecțiunii medicale generale;
3) factorii constituie un risc suplimentar pentru sănătatea individului;
4) răspunsuri fiziologice legate de stres precipită sau exacerbează simptomele afecțiunii
medicale generale.
Tabelul nr.1.3 Criteriile de diagnostic pentru factorii psihologici care afectează condiția
medicală generală conform DSM IV

7
1.5.1 Comorbiditățile somatice
Cele mai frecvente tulburări de sisteme de organe specifice de natură psihosomatică
sunt următoarele:
1.5.1.1 Tulburările sistemului gastrointestinal
Boala u lcerului peptic
Depresia se ca racterizează prin tulburări emoționale și cognitive, care determină
apariția stresul ui la pacienți. La pacienții depresivi stresul nu joacă un rol major doar în
patogenez ă, ci este asociat și cu perturbarea axului hipotalamo -hipofizar adrenal (HPA) .
Riscul ulcerului peptic a crescut significant la pacienții cu tulburare depresivă majoră . În ceea
ce priv ește sistemul gastrointestinal, studiile arată că depresia este asociat ă cu sindromul de
intesti n iritabil, colita ulcerativă, dispepsia și boala de reflux gastroesofagian. [15]
Colita ulceroasă
Colita ulceroasă este o boală inflamatorie a intestinului , care afecteaz ă în princip al
intestinul gros. Este o boală cronică și recid ivantă, care poate fi un factor majo r de stres in
viața pacientului. Tulburarea psihică care se rezultă, este cauza comună a comorbidității. [16]
Sindrom de colon iritabil
În sindromul intestinului iritabil apare o hiperactivitate la nivelul intestinului, a stel
crește motilitatea la care pacientul este foarte sensibil. Aceste spasme musculare sunt
responsabile pentru apariția simptomatologiei: durere abdominală, balonare, modificarea
tranzitului intestinal. Cu toate acestea, nu există modificări structurale reale în intestin, astfel
încât stresul și emoțiile ar putea juca un rol în apariția bolii. [17]
1.5.1.2 Tulburările sitemului cardiovascular
Interacțiunea dintre componentele somatice și psihice poate fi exemplificat prin
corelația între tulburările cardi ovasculare și depresie. Depresia este diagnosticată la 17 -27%
dintre pacienții cu boală coronariană și în 16 -45% din cazurile post -infarct. Frecvența
comorbidității depresiei / hipertensiunii este estimată la 30%. Mecanismul patogenetic al
bolilor cardiova sculare și ale stărilor depresive este similar și se datorează stresului, ca factor
comun declanșator. Un alt aspect important al relației dintre afecț iunile somatice și cele
mentale este frecvența crescută a tulburărilor som atice la pacienții psihiatrici. [18]

1.5.1.3 Tulburările musculo -osteo -articulare
Afecțiuni ale coloanei vertebrale
Durerile de spate, mai ales la nivel lombar este cea mai frecventă cauză a dizabilității,
al incapacității de a lucra și afecteazâ majoritatea oamenilor la un moment dat în timpul vieții.
Reprezintă o problemă importantă de sănătate publică și este cea mai răspândită formă de
durere musculo -scheletică cronică la nivel mondial, ducând adesea la dizabilități. Durerile
excesive sunt asociate cu probleme psihologice, astfel exis tă o relație importantă între durere
și factorii psihologici. Pot avea un impact neg ativ asupra calității vieții, astfel tulburăril e
psihice sunt frecvente la pacienții cu dureri de spate. Factorii fizici și suferința psihică
impreună cresc riscul apariție i durerii la nivel lombar.[19]
1.5.1.4 Tulburările sistemului respirator
BPOC
Este o afecțiune cronică care, de obicei, se rezulta multe comorbidități
extrapulmonare, cum ar fi bolile cardiovasculare, osteoporoza, diabetul, anemia și depresia.
Relația dint re BPOC și depresie este probabil bidirecțională, deoarece depresia poate fi atât
o cauză, cât și o consecință a BPOC. Prevalența crescută se datorează fumatului. [20]
Astmul bron șic
Astmul este o boală cronică, caracterizată printr -un sindrom inflamator c ronic al
căilor aeriene și prin hiperreactivitate bronșică , din care se rezultă bronhoconstricția.
Simptomele pot varia de la tuse pâna la dispnee. Stresul psihic provoacă creșterea markerilor
inflamatori astfel remisia depresie i este asociată cu am eliorar ea simptomelor astmului .
Având în vedere rolul răspunsului inflamator din care se rezultă inflamația continuă în acest
proces alergic , este foarte probabil să fie "podul" care leagă depresia cu astmul .[21]
1.5.1.5 Tulburările sistemului endocrin
Tulburăril e endocrine și al sistemului reproducător este de multe ori asociat cu
simptome depresive. Persoanele cu un nivel scăzut al hormonului tiroidian prezintă adesea
oboseală, creștere în greutate, iritabilitate, tulburări de memorie și de dispoziție. Tratarea
hipotiroidismului prin suplimentarea sau înlocuirea hormonului tiroidian prin medicamente
ușurează starea depresivă. Sindromul Cushing, o tulburare hormonală provocată de
expunerea prelungită la concentrații prea mari de cortizol, de asemenea poate provoc a
simptome depresive . Hormonii sexuali de asemenea pot influența dispoziția. Deoarece acești

9
hormoni afectează dispoziția mai ales la femei, se consideră vinovat ovarul, care secretă
estrogeni i și testosteronul.[22]
Depresia crește riscul dezvoltării diabetului zaharat de tip II, rezistenței la insulină și
complicații lor micro – și macrovasculare. În schimb și diagnosticul bolii crește riscul
dezvoltării depresiei și poate să conducă la un episod depresiv major. Această leg ătură
reflectă etiologia comună ca re include disregulări le autonome și neurohormonale, creștere a
în greutate, inflamația și modificări le structurale ale hipocampului .[23]

1.5.1.6 Tulburările neurologice
Afecțiunile neurologice cresc riscul depresiei majore, cum ar fi accidentul vascular
cerebral, boala Parkinson, boala Alzheimer, e pilepsia sau scleroză multiplă.[24]
Boala Alzheimer în stadiu precoce și depresia au multe simptome în comun, astfel
poate fi dificil de a distinge cele două tulburări. În plus, mulți oameni cu boala Alzheimer
sunt, de asemenea, deprimați. Simptomele comune atât pentru Alzheimer, cât și pentru
depresie includ:
• pierderea interesului pentru activități
• retragere socială
• tulburări de memorie
• insomnie
• dificultăți de concentrare [25]
Depresia este o complicaț ie frecventă după accident vascular cerebral. Simptomele
depresiei în timpul reabilitării post accidentului vascular cerebral sunt predictive pentru
manifestarea bolii. Evaluarea timpuriu pacienților cu accident vascular cerebral contribuie
la identificare a riscului, facilitând astfel prevenirea și tratamentul.
Depresia afectează calitatea vieții a paciențiilor cu boala Parkinson. Frecvența
depresiei în boala Parkinson este de aproximativ 10 -30%. Anhedonia este caracteristică în
boala Parkinson. Substantia nigra este afectată în etapele ulterioare și nucleele raphe sunt
afectate în stadiile incipiente. Acest lucru sugerează că depresia este un simptom prodromal
al bolii Parkinson. [26]

1.5.1.7 Bolile infecțioase
La pacienții cu tuberculoză prezența tulburăr ii depresive poate fi asociată cu
neeficiența tratamentului. [27] În hepatita cronică cauzată de hepatita virală este frecvent
comorbidă depresia. Tratamentul hepatitei este cel care cauzează depresie la mulți pacienți,
astfel cel mai frecvent efect advers al interferonului este tulburarea depresivă, care duce la
încetarea tratamentului. [10]
1.5.1.8 Cancerul
Prevalența depresiei este mai înaltă pentru anumite tipuri de cancer (pancreatic,
orofaringian, mamar) și crește odată cu severitatea bolii. Pacienții diagnosticați cu cancer au
risc de a dezvolta tulburare depresi vă relevantă clinic. Primirea diagnoticului de cancer este
frecvent un factor major de stres în sine care rezultă o tulburare de dispoziție. Stresul legat
de diagnostic, complicațiile și efecte le secundare ale tratamentului sunt considerate de a juca
un rol important în dezvoltarea depresiei la acești indivizi. Depresia mai este asociată și cu
creșterea semnificative ale morbidității și mortalității la pacienții diagnosticați cu cancer. [28]
1.5.1.9 Obezitate
Chiar dacă depresia și obezitatea sunt două afecțiuni total diferite, fiecare acționează
ca un factor de declanșare pentru celălalt. Persoanele obeze sunt de predispuse de două ori
mai mult la depresie decât persoanele care nu suferă de obezi tate. Aceștia prezintă o
patogeneză comună, cum ar fi dereglarea axei HPA (hipotalamo -hipofizo -adrenaliană) ,
modificarea nivelului glucozei plasmatice, rezistența la insulină, rezistența la leptină,
citokinele proinflamatorii și nivelul redus al neurotrans misei serotoninergice. [29]

11
II. PARTEA SPECIALĂ
2.1 Introducerea
Prevalența afecțiunilor somatice este crescută în rândul pacienților cu tulburare
depresivă majoră, iar riscul depresiei este crescută la pacienții cu afecțiuni somatice cronice,
cu cât e mai gravă afecțiunea, atât crește probabilitatea bolii. Există posibilitatea că
tulburarea somatică induce depresia prin diferite mecanisme cum ar fi
mecanismele biologice, afectarea psihologică, efectul secundar al unor
tratamente.
2.2 Scopul și obie ctive
Scopul lucrării este de a evalua corelația depresiei cu bolile somatice la pacienții
diagnostic ați cu tulburare depresivă majoră la Clinica de Psihiatrie 1 din Județul Mureș , mai
exact studiăm ca episoadele depresive majore cum influențează posibilit atea de a dezvolta
boli somatice ș i bolile somatice cum induc depr esie. Obiectivele lucrării sunt de a prezenta
estimări reprezentative prevalenței bolilor somatice la pacienții depresivi.
2.3 Material și metodă
Studiul de față se derulează în intervalul de timp ianuarie 2015 – decembrie 2016, în
cadrul spitalului de Psihiatrie nr 1 din Târgu Mureș.
Studiul include 792 bolnavi cu tulburare depresivă majoră care au fost urmăriți ș i
inves tigați după criterii epidemiologi ce, clini ce, tratați și evaluaț i pen tru o estimare a
corelației cu bolile psihosomatice.
• Criterii de includere î n lot
a) Criterii clinice
Diagnostic principal: Episod depresiv major, Tulburare depresivă majoră
Diagnostic e secundar e:
▪ tulburări le sistemului gastroinst estinal
▪ tulburările sistemului cardiovascular
▪ tulburările sistemului respirator
▪ tulburările sistemului endocrin
▪ tulburările musculo -osteo -articulare
▪ tulburările neurologice

▪ boli infecțioase
▪ cancer
▪ obezitate
b) Criterii epidemiologice
▪ sex
▪ vârsta
▪ mediul de pro veniență
▪ gradul de instruire
▪ stare civilă
Datele obținute au fost introduse si procesate într -un calculator folosind programul
Word. Pentru prelucrarea datelor statistice am folosit programul Microsoft Excel și
softwareul MedCalc.
2.4 Rezultate
Vârsta medie a pacienț ilor incluși în studiu a fost 55 cu o derivație standardă de
10,558 , cel mai tânăr pacient av ând 18 de ani iar cel mai vârstnic 88 de ani. Grupa de vârsta
cea mai afectată de tulburări depresive era între 50 și 70 de ani. (Figura 2.1)
Figura 2.1

13
Figura 2.2 Repartiția pe sexe al eșantionului examinat
În privința repartiției pe sexe, populația studiului a fost alcătuit în mare majoritate din
femei, reprezentată în figura 2.2 .
Am găsit corelație statistic semnificativă între tulburarea dep resivă majoră ș i
repartiția pe sexe (p=0.008) . Rezultatele procentuale se pot vedea în tabelul 2.1.
TULBURARE DEPRESIVĂ Total
0,008
NU REC REC
SEX F Count 122 444 566
% within SEX 21,6% 78,4% 100,0%
% within TULBURARE
DEPRESIVĂ 63,9% 73,9% 71,5%
M Count 69 157 226
% within SEX 30,5% 69,5% 100,0%
% within TULBURARE
DEPRESIVĂ 36,1% 26,1% 28,5%
Total Count 191 601 792
% within SEX 24,1% 75,9% 100,0%
% within TULBURARE
DEPRESIVĂ 100,0% 100,0% 100,0%
Tabelul 2.1

În majoritatea cazurilor mediul de proveniență a fost cea rurală (Figura 2.3 ), mai exact
50,6% dintre pacienți era din mediu rural și 49,4% din mediu urban.

Figura 2.3 Mediul de proveniență
În ceea ce privește nivelul de instruire a pacienților, mai mult de ¾ din popu lația studiului
are studii generale sau medii și numai 4,6% are studii superioare. (Figura 2.4)
Figura 2.4 Nivel instruire ( 1 -3 studii generale, 4 -6 studii medii, 7 -8 studii superioare)
Dintre cele 792 pacienți 444 este căsătorit, din care 76,4% prezintă tulburare
depresivă majoră rec urentă și 23,6% non recurentă (Figura 2.5).

15
Figura 2.5 Statut social

Rezultatele studiului privind pacienții depresivi la care au apărut tulburări
gastrointestinale

Boala u lcerului peptic
Doar 3,3% dintre pacienți au sufer it de boala ulcerului peptic, din care 88,5% prezintă
tulburare depresivă recurentă.(Figura 2.6)
Figura 2.6

Colita ulceroasă
În ceea ce privește colita ulceroasă , la numai 44 din populația studiului a pare această
boală , din care mai mult de ¾ prezin tă tulburare depresivă recurentă (Figura 2.7 ).
Figura 2.7
Sindrom de colon iritabil
Din numărul total al pacienților numai la 7 am găsit sindrom de colon iritabil, din
care toți au tulburare depresivă recurentă (Figura 2.8).
Figura 2.8

17

Rezultatele stud iului privind pacienții depresivi la care au apărut tulburări
cardiovasculare

Hipertensiune arterială
Prevalența depresiei este cresc ută la pacienții hipertensivi. La 325 pacienți am găsit
hipertensiune arter ială, care înseamnă 41,2 % al eșantionului exa minat, din care mai mult de
¾ ( 78,8%) prezintă tulburare depresivă recurentă. ( Figura 2.9 )
Figura 2.9
Insuficiență cardiacă
68 dintre pacienți prezintă tulburare depresivă majoră as ociată cu insuficiență
cardiacă, din care 80,9 % este recurentă (Figura 2.10) .
Figura 2.10

Cardiopatie ischemică
24,9% dintre pacienți au prezentat cardiopatie ischemică cronică. Majoritatea
pacienților (80,7%) au fost diagnosticați cu tulburare depresivă majoră recurentă (Figura
2.11).

Figura 2.11

Rezultatele studiului privind pacienții depresivi la care au apărut tulburări
sistemului respirator

Bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC)
Prevalența pentru BPOC în rândul pacienților cu tulburare depresivă majoră este
4,2% . Am g ăsit o corelaț ie statistic semnificativă între depresie ș i BPOC, rezultatele se pot
vede a în tabelul 2.2.
Astm bronșic
Pacienții cu astm bronșic reprezintă 2% al eșantionului examinat, mai exact 16 pacienți din
care 75% are tulburare depresivă recurentă (Figura 2.12).

19

TULBURARE DEPRESIV Ă Total
0,039 NU REC REC
BPOC 0 Count 188 571 759
% within BPOC 24,8% 75,2% 100,0%
% within TULBURARE
DEPRESIVĂ 98,4% 95,0% 95,8%
1 Count 3 30 33
% within BPOC 9,1% 90,9% 100,0%
% within TULBURARE
DEPRESIVĂ 1,6% 5,0% 4,2%
Total Count 191 601 792
% within BPOC 24,1% 75,9% 100,0%
% within TULBURARE
DEPRESIVĂ 100,0% 100,0% 100,0%
Tabelul 2.2

Figura 2.12

Rezultatele studiului privind pacienții depresivi la care au apărut tulburări
sistemului endocrin

Diabetul zaharat
Doar 8,1% dintre pacienți au suferit de diab et zaharat, din care mai mult de ¾ prezintă
tulburare depresivă recurentă. Există o corelație statistic semnificativă între diabet și depresie,
pe care putem vedea în tabelul 2.3.
Tabelul 2.3
Hipotiroidia
81 dintre pacienți prezintă tulburare depresivă majoră asociată cu hipotiroi die, din
care 82,7 % este recurentă (Figura 2.13 ).
TULBURARE DEPRESIVĂ Total
0,010 NU RE C REC
DZ 0 Count 184 544 728
% within DZ 25,3% 74,7% 100,0%
% within TULBURARE
DEPRESIVĂ 96,3% 90,5% 91,9%
1 Count 7 57 64
% within DZ 10,9% 89,1% 100,0%
% within TULBURARE
DEPRESIVĂ 3,7% 9,5% 8,1%
Total Count 191 601 792
% within DZ 24,1% 75,9% 100,0%
% within TULBURARE
DEPRESIVĂ 100,0% 100,0% 100,0%

21
Figura 2.13
Hipertiroidia
Numai 6 dintre pacienți prezintă tulburare d epresivă majoră asociată cu hipertiroi die,
din care 4 este recurentă (Figura 2.14).
Figura 2.14
Rezultatele studiului privind pacienții depresivi la care au apărut tulburări
musculo -osteo -articulare

Artrita reumatoid ă
9 dintre pacienți prezintă tulburare depresivă majoră asociată cu artrit ă reumatoidă ,
din care 88,9 % este recurentă (Figura 2.15).

Figura 2.15
Durerile coloanei vertebrale
260 dintre pacienți prezintă tulburare depresivă majoră asociată cu dureri la n ivelul
coloanei vertebrale, din care 86,9 % este recurentă, iar 13,1% nonrecurentă (Figura 2.16).
Între depresie și durerile coloanei vertebrale am găsit o corelație statistic semnificativă
(p=0.000).

Figura 2.16

23
Rezultatele studiului privind pacienți i depresivi la care au apărut
tulburări neurologice

Polineuropatie
Pacienții cu polineuropatie reprezintă 2,9% al eșantionului examinat, mai exact 23
pacienți din care 91,3% are tulburare depresivă recurentă (Figura 2.17 ).
Figura 2.17
Demența
21 dintre pacienți prezintă tulburare depresivă majoră asociată cu demență, din care
66,7 % este recurentă,iar 33,3% nonrecurentă (Figura 2.18).
Figura 2.18

Epilepsie
Prevalența pentru epilepsie în rândul pacienților cu tulburare depresivă majoră este
6,6%.
Depre sia post AVC
Prevalența depresiei este crescută la pacienții post AVC. La 14 pacienți am găsit stare
post AVC, care înseamnă 1,8 % al eșantionului examinat, din care mai mult de ¾ ( 75,9%)
prezintă tulburare depresivă recurentă.
Boala Parkinson
În ceea ce privește boala Parkinson, la numai 13 din populația studiului apare această
boală, din care mai mult de ¾ prezintă tulburare depresivă recurentă.

Rezultatele studiului privind pacienții depresivi la care au apărut boli infecțioase
Tuberculoza
Din număru l total al pacienților numai la 5 am găsit infecție TBC, din care toți au
tulburare depresivă recurentă (Figura 2.19).
Figura 2.19
Hepatita virală
Pacienții cu hepatită virală reprezintă numai 1,9% al eșantionului examinat, mai exact
15 pacienți din care 7 3,3% are tulburare depresivă recurentă iar 26,7% nonrecurentă (Figura
2.20).

25
Figura 2.20
Rezultatele studiului privind pacienții depresivi la care au apărut cancer
Prevalența pentru cancer în rândul pacienților cu tulburare depresivă majoră este
6,6%. 84 ,6% prezintă tulburare depresivă recurentă iar 15,4% nonrecurentă (Figura 2.21).
Figura 2.21
Rezultatele studiului privind pacienții depresivi la care au apărut obezitate
Prevalența pentru obezitate în rândul pacienților cu tulburare depresivă majoră est e
12,4%. Am găsit o corelație statistic semnificativă între depresie și obezitate, rezult atele se
pot vedea în tabel ul 2.4.

TULBURARE DEPRESIVĂ Total
0,001 NU REC REC
OBEZITATE 0 Count 181 513 694
% within OBEZITATE 26,1% 73,9% 100,0%
% with in TULBURARE
DEPRESIVĂ 94,8% 85,4% 87,6%
1 Count 10 88 98
% within OBEZITATE 10,2% 89,8% 100,0%
% within TULBURARE
DEPRESIVĂ 5,2% 14,6% 12,4%
Total Count 191 601 792
% within OBEZITATE 24,1% 75,9% 100,0%
% within TULBURARE
DEPRESIVĂ 100,0% 100,0% 100,0%
Tabelul 2.4
Mai mult de ¾ al eșantionului examinat prezintă tulburare depresivă recurentă, iar mai
puțin de 25% tulburare depresivă nonrecurentă (Figura 2.22).

Figura 2.22

27
2.4 Discuții

Studiul nostru prelucrează cazuistica Cli nicii de Psihiatrie nr. 1 din Tîrgu -Mureș între
2015 . ianuarie – 2016. decembri e. În totalitate am analizat 792 cazuri de tulburare depresivă
majoră . În urma prelucrării datelor, am observat, că tu lburarea depresivă frecvent se
asociează cu alte afecțiuni somatice , comorbiditatea fiind evidentă.
Vârsta pacienților examinați variază între 18 ș i 88 ani, v ârsta medie este de 55 ani. Din cei 792
de pacienț i analizate se rezultă că adulții de vârsta mijlocie sunt cel mai afectați. Privind
distribuț ia după sex putem con stata c ă sexul feminin este afectat într-o măsură mai mare, 71,5%
(566 cazuri) sex feminin, iar numai 28,5% (226 cazuri) sex masculin .
Studiul incidenței tulburării depresive în funcție de mediul de proveniență relevă faptul
că reprezentând 49,4% din total ul pacienților calculați provine din mediu urban, iar 50,6%
din mediu rural, astfel prevalența depresiei nu a fost diferită între zonele urbane și cele rurale ,
fapt confirmat și în studiul din 2016 efectuat în Japonia , care mai arată că femeile, trăind
singure și având o boală cronică este asociat semnificativ cu depresia la adulții de vârstă
mijlocie care trăiesc în mediul urban. Vârsta mai înaintată, tulburările de somn și situția
financiară au fost asociate semnificativ cu depresia atât în zonele urbane, cât și în cele
rurale .[30] Nu corespunde unui alt studiu din 2015 efectuat în Ludhiana, unde prevalența
depresiei a fost semnificativ mai mare la pacienții din mediul urban. [31]
Repartizat pe diferite grupe de boli, studiul nostru arată că cei mai afecta ți erau pacienții după
cum urmează:
• Tulburări cardiovasculare: hipertensiune arterială în proporție de 41,2%, cardiopatie
ischemică în proporție de 24,9%
• Tulburări musculo -osteo -articulare: durerile coloanei vertebrale în proporție de 32,8%
• Tulburări endo crine: hipotiroidie în proporție de 10,2%, diabet zahrat în proporție de
8,1%
• Tulburări neurologice: epilepsie în propoție de 6,6%, polineuropatie în proporție de 2,9%,
demență în proporție de 2,7%
• Tulburări gastrointestinale: colită ulceroasă în proporție de 5,6%, boala ulcerului peptic
în proporție de 3,3%

• Tulburări sistemului respirator: BPOC în proporție de 4,2%, astm bronșic în proporție de
2%
• Boli infecțioase: hepatita virală în proporție de 1,9%
Din studiul nostru dintre tulburările cardiovasculare re iese, că cea mai frecventă patologie
asociat cu tulburare depresivă majoră este hipertensiunea arterială , care concordă cu literatura
de specialitate, confo rm c ăreia este indiferent dacă diagnosticul este primar sau secundar,
studiile anterioare au demonst rat că simptomele depresiei sunt asociate cu controlul
necorespunzător al tensiunii arteriale și complicațiile acestuia .[32]
Studiul nostru susține faptul că mulți pacienți cu BPOC suferă de simptome comorbide
ale depresie i. Aceste rezultate ale studiului nostru corespund în mare parte cu alte studii
similare internaționale, după care mai mult de o treime dintre persoanele cu boală pulmonară
obstructivă cronică (BPOC) prezintă tulburări depressive majore .[33]
Într-un studiu efectuat recent, s -a arătat, că depresia este de două ori mai frecventă la
persoanele cu diabet zaharat de tip 1 sau de tip 2, ca și în populația generală. [34] Crește r iscul
dezvoltării a diabetului ,iar diagnosticul de diabet zaharat crește riscul de zvolt ării depresie i.
Această legătură r eflectă o interacțiunie bidirecțională între mai multe variabile .[23]
Studiul prezent a arătat că simptomele depresiei și somatizării au fost predominante în
rândul pacienților cu dureri ale coloanei vertebrale. Dizabilitatea este mai frecventă la acești
pacienți. [35]
Rezultatele indică existența unei comorbidități significante între obezitate și depr esie al
eșantionului examinat. Simptomele depresive sunt asociate cu obezitatea, iar această
corelație pare să fie mai semnificativă la femei, în special la c ele cu obezitate severă. [36]

29
2.5 Concluzii

Studiul a fost realizat în intervalul ianuarie 2015 – decembrie 2016, în Clinica de
Psihiatrie nr. 1 din Târgu Mureș ș i include 792 bolnavi cu diagnosticu l de tulburare depresiv ă
majoră cu o vârstă medie de 55 ani.
Numărul pacienț ilor cu tulburări afective majore s -a asociat înalt semnificativ
(p=0.008 ) cu sexul feminin – 71,5%.
Prevalența depresiei a fost 49,4% î n zonele urbane și 50,6% in cele rural e, diferența
nefiind semnificativă statistic .
Cele mai frecvente comor bidități somatice au fost tulbură rile cardio vasculare
(hipertensiune arterială în proporție de 41,2%) si tulburări le musculo -osteo -articulare
(durerile coloanei vertebrale în proporție de 32,8%).
Principalele comorbidităț i semnificative (p˂0 ,05) au fost: BPOC, diabet zaharat,
durerile coloanei vertebrale si obezitate.
Sexul feminin se asociază înalt semnificativ (p˂0,008) cu tulburarea depresivă majoră
in prezența comorbidităților somatice (p˂0,05 ).

Bibliografie
1. American Psychia tric Association – DSM -5: Manual de Diagnostic și Clasificare
Statistică a Tulburărilor Mintale Ediția a 5-a, Ed. Medicala C allisto , Bucuresți, 2016,
160–168
2. Bao AM, Swaab DF – The stress systems in depression: a postmortem study , European
Journal of Psychotraumatology , 2014, 5: nr.26521
3. Gotlib IH, Joormann J. – Cognition and depression: current status and future directions ,
Annual Review of Clinica l Psychology, 2010, 6: 285 -312
4. Dr. Diana Patriche, Dr. Irina Filip, Psih. Carmen Tănase – Epidemiologia Depresiei,
Revista Medicală Română, 2015, 62: 260 -262
5. World Health Organization – The world he alth report 2001 – Mental Health: New
Understanding, New Hope, The World Health Organisation , Geneva, 2001 , 204-206
6. Kessler RC, Bromet EJ – The epidemiology of depression across cultures , Annual review
of public health , 2013, 34: 119 –38
7. Andreia Gociu – Tulburări depresive pe fond psihoorganic , Universitatea de Medicină și
Farmacie Gr. T. Popa, Iași, 2012, 13
8. Miquel Rocaa, Silvia Armengole, Margarida García -Garcíab et al – Clinical differe nces
between first and recurrent episodes in depressive patients, Comprehensive Psychiatry,
2011, 52: 26 –32
9. Benjamin J. Sadock, Virginia A. Sadock: Manual de buzunar de psihiatrie clinică Ediția
a treia, Liga Română de Sănătate Mintală, București, 2001, 17 5
10. Gabos Grecu Iosif – Depresia și bolile psihosomatice , Ed. University Press Târgu Mureș,
Târgu Mureș, 2009, 8 -12, 172
11. Fava GA , Sonino N . – Psychosomatic medicine, International Journal of Clinical
Practice, 2010, 64: 1155 -1161
12. Skumin V. – Borderline mental disorders in chronic diseases of the digestive system in
children and adolescents, Zhurnal nevropatologii i psikhiatrii imeni SS Korsakova,
Mosco w, 1991, 91: 81 -84
13. I. H. Treasaden, Basant K. Puri, P. J. Laking – Textbook of Psychiatr y Second Edition,
Ed. Churchill Livingstone, Edinburgh, 2002, 173-175

31
14. Rashmi Nemade P hD, Natalie Staats Reiss PhD, Mark Dombeck PhD – Other conditions
related to depr ession , MentalHelpnet, 2007 , 6: nr. 373
15. Chih -Chao Hsu MD, Yi -Chao Hsu PhD, Kuang -Hsi Chang PhD – Depression and the
Risk of Peptic Ulcer Disease , Medicine (Baltimore) , 2015, 94: 51
16. Ines A. Trindade, Claudia Ferreira, Jose Pinto -Gouveia – Ulcerative Colitis
Symptomatology and Depression: The Exacerbator Role of Maladaptive Psychological
Processes, Digestive Diseases and Sciences , 2015, 60: 3756 -63
17. Melmed Raphael N . – Mind, Body and Medicin e: An Integrative Text, Oxford University
Press Inc, USA, 2001, 191 –192
18. Paleev NR , Krasnov VN . – Relationships between psychosomatics and somatopsychiatry
in modern medicine , Klin Med (Mos k), 2009, 87 : 4-7
19. Abdulbari Bener , Mohamud Verjee , Elnour E Dafeeah et al – Psychological factors:
anxiety, depression, and somatization symptoms in low back pain p atients , Journal of
Pain Research , 2013, 6: 95 –101
20. Amy Blakemore , Chris Dickens , Else Guthrie – Depression and anxiety predict health –
related quality of life in chronic obstructive pul monary disease: systematic review and
meta -analysis, International Journal of Chronic Obstructive Pulmonary Disease, 2014, 9:
501-12
21. Mingdi Jiang, Ping Qin, Xu Yang – Comorbidity between depression and asthma via
immune -inflammatory pathways, Journal of Af fective Disorders, 2014, 166: 22 -29
22. Rashmi Nemade PhD, Natalie Staats Reiss PhD, Mark Dombeck PhD – Cognitive
Theories of Major Depression , 2007, MentalHelpnet, 2007, 14: nr.387
23. Semenkovich K , Brown ME , Svrakic DM et al – Depression in type 2 diabetes mellitus:
prevalence, impact, and treatment , Drugs, 2015, 75: 577 -87
24. Rickards H. – Depression in neurological disorders: Parkinson's disease, multiple
sclerosis, a nd stroke, Journal of Neurology, Neurosurgery and Psychiatry , 2005, 76: 46 –
52
25. Bennett S – Depression and dementia: Cause, consequence or coincidence ?, Maturitas,
2014, 79: 184
26. Hemmerle AM , Herman JP , Seroogy KB . – Stress, depression and Parkinson 's disease ,
Experimental Neurology, 2012, ;233(1):79 -86

27. Sheng-Wei Pan MD, Yung -Feng Yen MD PhD, Jia-Yih Feng – The Risk of Depressive
Disorder Among Contacts of Tuberculosis Patients in a TB -endemic Area , Medicine
(Baltimore) , 2015, 94: 1870
28. Jorge Luis Sotelo, Dominique Mu sselman, Charles Nemeroff – The biology of depression
in cancer and the relationship between depression and cancer progression, International
Review of Psychiatry, 2014, 26: 16 -30
29. Yeshwant Kurhe Radhakrishnan Mahes – Mechanisms linking depression co -morbi d with
obesity; an approach for serotonergic type 3 receptor antagonist as novel therapeutic
intervention , Asian Journal of Psychiatry , 2015, 17: 3 -9
30. Fujise N , Abe Y , Fukunaga R – Comparisons of prevalence and related factors of
depression in middle -aged adults between urban and rural populations in Japan , Journal
of Affective Disorders, 2016 ,190: 772 -776
31. Sengupta P , Benjamin AI . – Prevalence of depression and associated risk factors amon g
the elderly in urban and rural field practice areas of a tertiary care institution in
Ludhiana, Indian J Public Health, 2015, 2015, 59: 3 -8
32. Al Madany AM , Hassan FH – Study of depression among a sample
of hypertensive patients, Journal of the Egyptian Society of Parasitolog y, 2015, ;45: 207 –
16
33. Panagioti M , Scott C – Overview of the prevalence, impact, and management
of depression and anxiety in chronic obstructive pulmonary disease , The International
Journal of Chronic Obstructive Pulmonary Disease, 2014, 9: 1289 –1306
34. Moulton CD , Pickup JC – The link between depression and diabetes : the search for
shared mechanisms, The Lancet Diabetes & Endocrinology, 2015, 3: 461 -471
35. Bener A , Dafeeah EE – Determinants of depression and somatisation symptoms in
low back pain patients and its treatment: global burden of diseases , J Pakistan Med
Assoc, 2015, 65: 4 73-9
36. Laborde JE , Sáez -Santiago E . – Association between obesity and symptoms
of depression of adults in Puerto Rico , P R Health Sci J, 2013, 32: 132 -7