Deprecierea Imobilizarilor Corporale în Cadrul Sc Srl

INTRODUCERE

Deprecierea imobilizărilor corporale are un rol foarte important în activitatea întreprinderii.

O întreprindere achiziționează active fixe pentru capacitatea acestora de a genera beneficii economice viitoare. Uneori, ca urmare a unori factori externi, beneficiile economice așteptate sunt substanțial mai mici decât s-a estimat inițial. În această situație, întreprinderea nu mai poate evidenția activul respectiv la valoarea contabilă netă, în bilanț, ci va trebui să țină seama de această depreciere de valoare.

În lucrarea de față am urmărit să ofer cele mai clare, complete și concrete elemente legate de abordarea deprecierii imobilizărilor corporale.

Lucrarea este structurată pe 5 capitole respectiv 5 părți, fiecare capitol având mai multe subcapitole, urmate de o serie de concluzii și o listă cuprinzătoare de referințe bibliografice.

Partea întâi se dorește a fi una introductivă cuprinzând aspectele generale cu privire la imobilizările corporale, recunoașterea imobilizărilor corporale precum și componența acestora.

Parte a a doua analizează deprecierea imobilizărilor corporale prin prisma amortizării și a ajustărilor de valoare. Tot în această parte am evidențiat aspectele fiscale privind amortizarea, cauzele deprecierii precum și diferența dintre amortizare și depreciere.

A treia parte, respectiv, contabilizarea deprecierii imobilizărilor corporale cuprinde funcționarea conturilor utilizate și aplicații privind deprecierea imobilizărilor corporale.

Cea de a patra parte cuprinde studiul de caz realizat în cadrul S.C”SAVINI DUE”S.R.L. Pe lângă datele generale ale societății, în acest capitol am mai evidențiat și operațiunile pe care le desfășoară societatea cu privire la deprecierea imobilizărilor corporale.

Ultima parte a lucrării sunt prezentate câteva concluzii, precum și ideile esențiale ale lucrării practice și teoretice.

CAPITOLUL 1

ASPECTE GENERALE PRIVIND IMOBILIZĂRILE

CORPORALE

1.1 Noțiuni generale

Activele fixe corporale sau imobilizările corporale sunt active fixe tangibile, bunuri materilale de folosință îndelungată ce servesc întreprinderii prin substanța lor materială.

Imobilizările corporale , cuprind bunuri materiale de folosință îndelungată, care îndeplinesc urmatoarele caracteristici:

– sunt utilizate în producția de bunuri, în prestarea de servicii, în activități administrative sau sunt închiriate terților;

– au durata normala de funcționare mai mare de un an.

În categoria imobilizărilor corporale se includ : terenuri, amenajări de terenuri, construcții, mașini, utilaje și instalații de lucru, aparate și instalații de masurare, control și reglare, mijloace de transport, animale, plantații, mobilier, aparatură birotică, avansuri pentru investiții etc.

Sunt, de asemenea considerate, imobilizări corporale:

– investițiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de închiriere, concesiune, locație de gestiune;

– mijloacele fixe puse parțial în funcțiune, pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca imobilizări corporale;

– investițiile efectuate pentru descopertă;

– investițiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma unor cheltuieli cu modernizarea, realizate în scopul îmbunatățirii parametrilor tehnici inițiali și care conduc la obținerea de beneficii economice viitoare, prin majorarea valorii mijloacelor fixe.

Potrivit tradiției contabile românesți, imobilizările corporale, cu excepția terenurilor și amenajărilor de terenuri, formau o subgrupă distinctă, numită “ mijloace fixe”. Reglementările contabile conforme cu directivele europene nu mai definesc în mod explicit aceasta noțiune.

Activele încadrate în categoria mijloacelor fixe trebuie să aibă valoarea de intrare mai mare decât limita minimă prevazută de lege.

Imobilizările corporale în curs de execuție sunt considerate o categorie distinctă de active imobilizate.

Nu sunt considerate imobilizări corporale:

– componentele imobilizărilor corporale procurate cu ocazia reparațiilor, care au ca scop restabilirea parametrilor tehnici inițiali ale acestora;

– construcțiile și instalațiile provizorii;

– animalele tinere, animalele de îngrășat, pasările și coloniile de albine;

– pădurile;

– echipamentul de protecție și de lucru, îmbrăcămintea specială și accesoriile de pat, indiferent de valoarea și durata lor de utilizare;

– sculele, instrumentele și dispozitivele folosite pentru fabricarea anumitor produse de serie au pe baza unor comenzi;

Costurile privind reparațiile imobilizărilor corporale trebuie recunoscute ca și cheltuieli de exploatare în perioada în care sunt efectuate. În schimb, costul lucrărilor de modernizare, care au ca scop creșterea performanțelor tehnice inițiale ale imobilizărilor corporale, se adaugă la valoarea contabilă a acestora.

Prevalența economicului asupra juridicului

Se remarcă utilizarea conceptului “bun deținut” în definirea imobilizărilor corporale. Prin urmare, forma juridică de manifestare a unei tranzacții este devansată de importanța “economicului”. Prin urmare categoria imobilizărilor corporale va fi mai largă de cât până acum și va cuprinde toate bunurile pe care întreprinderea le folosește în exploatare sau le închiriază sau le deține ca investiție imobiliară.

1.2 Recunoașterea imobilizărilor corporale

Imobilizările corporale sunt recunoscute ca activ atunci când:

a) este posibilă generarea către întreprindere de beneficii economice viitoare aferente activului; și

b) costul activului poate fi măsurat în mod credibil.

Imobilizările corporale reprezintă adesea o parte importantă din activele întreprinderii și, prin urmare, ele sunt relevante în prezentarea poziției sale financiare. Mai mult, decizia dacă o cheltuială reprezintă un activ sau o cheltuială de exploatare poate avea un efect semnificativ asupra rezultatelor raportate de întreprindere.

Pentru a determina dacă un element satisface primul criteriu de recunoaștere, o întreprindere trebuie să stabilească gradul de certitudine al fluxului beneficiilor economice viitoare pe baza evidenței disponibile în momentul recunoașterii inițiale. Existența unei certitudini suficiente că beneficii economice viitoare vor fi generate către întreprindere necesită ca aceasta să primească avantajele aferente activului respectiv și să suporte riscurile aferente. Această asigurare este de obicei disponibilă numai când întreprinderea a preluat riscurile și avantajele aferente activului, înainte ca această situație să apară, tranzacția pentru achiziționarea activului poate fi, de obicei, anulată fără penalizări semnificative, caz în care activul nu este recunoscut.

Al doilea criteriu de recunoaștere este, de obicei, satisfăcut, întrucât tranzacția de schimb evidențiind cumpărarea activului identifică astfel costul acestuia. În cazul unui activ imobilizat construit de întreprindere, o măsurare obiectivă a costului poate fi făcută prin intermediul tranzacțiilor cu terții pentru achiziționarea de materiale, forță de muncă și alte intrări utilizate în procesul de construcție.

Pentru a se identifica ce constituie un element individual din cadrul imobilizărilor corporale, se cere un raționament pentru aplicarea criteriilor de definire a circumstanțelor sau a tipurilor specifice de întreprinderi. Poate fi indicat să se grupeze elementele individuale nesemnificative, cum ar fi: matrițele, uneltele și vopselele, și apoi să se aplice criteriile respective valorii totale a acestor elemente. Piesele de schimb și echipamentul de service de interes major sunt de obicei înregistrate ca stocuri și sunt recunoscute ca și cheltuieli, pe măsură ce sunt consumate. Piesele de schimb și echipamentul de interes major se pot considera în categoria imobilizărilor corporale, atunci când întreprinderea se așteaptă a le folosi pentru mai multe perioade. Similar, dacă piesele de schimb și echipamentul de service pot fi folosite doar în legătură cu un activ imobilizat și utilizarea acestora se așteaptă să fie neregulată, ele sunt înregistrate în contabilitate ca imobilizări corporale și sunt amortizate pe o perioadă ce nu depășește durata de viață utilă a respectivului activ imobilizat.

În anumite cazuri este recomandată alocarea cheltuielilor totale privind activul asupra părților sale componente și contabilizarea fiecărei componente în mod separat. Acesta este cazul în care activele componente au durate de viață utilă diferite sau aduc beneficii întreprinderii, într-un mod diferit, necesitând deci utilizarea unor rate și metode de amortizare diferite. De exemplu, un avion și motoarele sale trebuie tratate ca active amortizabile separate, dacă au durate de viață utilă diferite.

Imobilizările corporale pot fi achiziționate, cu scopul sporirii gradului de

siguranță sau de protecție a mediului. Achiziționarea unor astfel de imobilizări corporale, chiar dacă nu cresc în mod direct beneficiile economice viitoare ale unui activ imobilizat, poate fi necesară pentru ca întreprinderea să obțină beneficii viitoare din celelalte active ale sale. În aceste situații, astfel de achiziții de imobilizări corporale îndeplinesc criteriile de recunoaștere ca active, pentru că permit beneficiilor economice viitoare generate de activele aferente să fie mai mari decât beneficiul care ar putea deriva dacă ele nu ar fi fost achiziționate. Aceste active sunt recunoscute numai în măsura în care valoarea contabilă a unui astfel de activ și a activelor aferente nu depășește valoarea totală recuperabilă ale acestor active și a activelor aferente. Spre exemplu, s-ar putea ca un producător de chimicale să fie nevoit să introducă un nou proces chimic de producție pentru a se putea alinia la cerințele ecologice pentru producția și depozitarea de produse chimice periculoase; noile îmbunătățiri aduse fabricii sunt recunoscute ca active în măsura în care sunt recuperabile, pentru că, fără acestea, întreprinderea este în imposibilitatea de a produce și de a vinde chimicalele respective.

1.3 Elementele componente

Active fixe corporale sau imobilizări corporale sunt active fixe tangibile, bunuri materiale de folosință îndelungată ce servesc întreprinderii prin substanța lor materială și cuprind:

◊ terenurile și construcțiile;

◊ instalațiile tehnice și mașinile;

◊ alte instalații, utilaje și mobilier;

◊ avansurile și imobilizările în curs de execuție.

,,Terenuri și amenajări de terenuri“ (simbol 211) reprezintă imobilizări

corporale care, în funcție de destinație, pot fi:

– terenuri agricole și silvice;

– terenuri fără construcții;

– terenuri cu zăcăminte;

– terenuri cu construcții;

– alte terenuri;

– amenajări de terenuri și anume îngrădiri, terasări, nivelări,îndiguiri etc.

Terenurile pot intra în patrimoniu prin achiziționare sau aport al asociaților

sau acționarilor. Valoarea terenurilor este stabilită în funcție de clasa de fertilitate,

amplasare, posibilitatea de conectare la utilități (energie electrică, apă, gaze,

termoficare), apropierea de infrastructura de transport (gară, aeroport, autogară).

Terenurile propriu-zise nu sunt supuse amortizării întrucât se consideră că

ele nu se depreciază prin utilizare. În schimb, amenajările de terenuri se

amortizează pe durata prevăzută pentru utilizare.

,,Construcții“ (simbol 212): clădiri de orice fel, secții de producție,

clădiri administrative, hale, depozite, adăposturi etc;

,,Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații“ (simbol

213): echipamente tehnologe a vinde chimicalele respective.

1.3 Elementele componente

Active fixe corporale sau imobilizări corporale sunt active fixe tangibile, bunuri materiale de folosință îndelungată ce servesc întreprinderii prin substanța lor materială și cuprind:

◊ terenurile și construcțiile;

◊ instalațiile tehnice și mașinile;

◊ alte instalații, utilaje și mobilier;

◊ avansurile și imobilizările în curs de execuție.

,,Terenuri și amenajări de terenuri“ (simbol 211) reprezintă imobilizări

corporale care, în funcție de destinație, pot fi:

– terenuri agricole și silvice;

– terenuri fără construcții;

– terenuri cu zăcăminte;

– terenuri cu construcții;

– alte terenuri;

– amenajări de terenuri și anume îngrădiri, terasări, nivelări,îndiguiri etc.

Terenurile pot intra în patrimoniu prin achiziționare sau aport al asociaților

sau acționarilor. Valoarea terenurilor este stabilită în funcție de clasa de fertilitate,

amplasare, posibilitatea de conectare la utilități (energie electrică, apă, gaze,

termoficare), apropierea de infrastructura de transport (gară, aeroport, autogară).

Terenurile propriu-zise nu sunt supuse amortizării întrucât se consideră că

ele nu se depreciază prin utilizare. În schimb, amenajările de terenuri se

amortizează pe durata prevăzută pentru utilizare.

,,Construcții“ (simbol 212): clădiri de orice fel, secții de producție,

clădiri administrative, hale, depozite, adăposturi etc;

,,Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații“ (simbol

213): echipamente tehnologice (mașini, utilaje și instalații de lucru), aparate și

instalații de măsurare, control și reglare, mijloace de transport, animale și plantații;

,,Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor

umane și materiale și alte active corporale“ (simbol 214).

CAPITOLUL 2

DEPRECIEREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

2.1 Amortizarea imobilizărilor corporale

Imobilizările corporale își pierd treptat o parte din valoarea lor de întrebuințare ca urmare a folosirii lor, a acțiunii agenților naturali, a procesului tehnic.Această depreciere fizică și valorică se numește uzură. În funcție de cauzele care o produc, uzura poate fi:

– uzură fizică generată de funcționarea tehnică și mecanică, precum și de infuența factorilor naturali;

– uzură morală reprezintă procesul de învechire tehnologică, cauzat de evoluția rapidă a tehnicii, de apariția a noi mașini cu performanțe mai ridicate.

Expresia valorică a uzurii care se include în mod eșalonat în cheltuieli se numește amortizare. În sensul clasic al acestei noțiuni, amortizarea reprezintă un sistem de recuperare a valorii imobilizărilor, prin includerea în costurile întreprinderii, pe toată durata de utilizare a acestora. IAS 16 “ Imobilizări corporale” definește această noțiune ca fiind alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga sa durată de utilizare.

Amortizarea poate fi analizată din următoarele puncte de vedere: contabil și managerial.

Din punct de vedere contabil, amortizarea reprezintă transferal pe cheltuielile întrepriderii a unei cote părți din valoarea de intrare a imobilizării datorită utilizării de către întreprindere într-o perioadă determinată de timp. Acest transfer de valoare are un caracter ireversibil. Acest aspect diferențiază noțiunea de amortizare de cea de ajustare de depreciere, aceasta din urmă având un caracter reversibil. Prin deducerea valorii amortizate și a ajustărilor de depreciere din valoarea de intrare a imobilizării se obține valoarea netă contabilă a acestuia.

Din punct de vedere managerial, amortizarea reprezintă o modalitate de finanțare a activității. Caracterul de sursă de finanțare se poate analiza din cel puțin două puncte de vedere: din punct de vedere al faptului că ea reprezintă un element component al costului de producție al bunurilor fabricate de către întreprindere și din punct de vedere fiscal, în sensul că valoarea cheltuielilor cu amortizarea activului imobilizat este deductibilă fiscal, ceea ce face să se mențină nivelul de capitalizare al activității întreprinderii.

Amorizarea imobilizărilor corporale se calculează, pe baza unui plan de amortizare, din luna următoare punerii acestora în funcțiune și până la recuperarea integrală a valorii de intrare.

Amortizarea imobilizărilor corporale concesionate, inchiriate sau în locație de gestiune se calculează și se înregistrează în contabilitate de către proprietarul acestora.

Amortizarea cheltuielilor de investiții efectuate la mijloacele fixe concesionate, închiriate, luate în locație de gestiune se calculează de către cel care a efectuat investiția, pe perioada contractului sau pe durata normală de utilizare, după caz.

Nu se supun amortizării: terenurile, lacurile, bălțile si iazurile, care nu sunt rezultatul unei investiții; tablourile și operele de artă, bunurile din domeniul public finanțate din surse bugetere; casele de odihnă proprii; locuințele de protocol; navele, fix care nu își pierde valoarea în timp datorită folosirii.

În cazul imobilzărilor corporale achiziționate, care au durată normală de utilizare expirată, valoarea de intrare se va recupera pe o durată stabilită de către o comisie tehnică.

Duratele normale de utilizare

Duratele normale de utilizare corespund, în principiu, cu duratele economice de utilizare, în cadrul cărora veniturile obținute din utilizarea imobilizărilor corporale sunt mai mari decât cheltuielile necesare pentru funcționare, întreținere si reparare. De aceea, durata normală de utilizare este mai redusă decât durata de viață fizică a activului respectiv. Durata normală de utilizare depinde și de mediul în care imobilizările corporale sunt exploatate și care poate fi normal, ușor coreziv, puternic coreziv.

În România duratele normale de utilzare ale imobilizărlor corporale sunt stabilite centralizat prin Hotarâre de Guvern și sunt revizuite la un interval de maximum 5 ani.

Duratele normale de utilizare se află în “ Catalogul privind duratele normale de funcționare și clasificarea mijloacelor fixe “. Imobilizările corporale cuprinse în Catalog sunt clasificate în grupe, subgrupe, clase, subclase și familii. Catalogul cuprinde următoarele date necesare identificării și stabilirii duratelor de utilizare a imobilizărlor corporale:

– codul de clasificare;

– denumirea grupei, subgrupei, clasei, subcasei și familiei imobilizărilor corporale;

– limta minimă și maximă a duratei normale de funcționare, în ani.

În cazul mjloacelor fixe achiziționate, cu durată normală de utilzare neconsumată, pentru care se cunosc datele de identfcare ( data punerii în funcțiune, durata de utilizare ramasă ), recuperarea valorii de intrare se face pe durata normală de funcționare ramasă.

În cazul mijloacelor fixe achiziționate, cu durata normală de funcționare expirată sau pentru care nu se cunosc datele de identificare, durata normală de funcționare se stabilește de către o comsie tehnică sau un expert tehnic independent.

Pentru perioada în care mijloacele fixe nu sunt utilzate, recuperarea amortizării aferente acesteia se face prin recalcularea cotei de amortizare pe durata normală de utilizare ramasă, începând cu luna următoare repunerii în funcțiune a acestora sau se diminuează capitalurile proprii la data scoaterii din funcțiune.

Regimuri de amortizare

Entitățile economice își amortizează imobilizările corporale utilizând unul din următoarele regimuri de amortizare:

a ) amortizarea liniară se realizează prin includerea în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proporțional cu duratele de utilizare ale imobilizărilor corporale.Amortizarea liniară se calculează prin aplicarea cotei anuale de amortizare la valoarea de intrare a imobilizărilor corporale.

Cota anuală de amortizare liniară se calculează prin divizarea numărului 100 la durata normală de utilizare.

În cazul construcțiilor se aplică în mod obligatoriu regimul de amortizare liniară.

De asemenea, se amortizează liniar, pe o perioadă de 10 ani, cheltuielile de investiții pentru amenajarea terenurilor.

Amortizarea lniară reprezintă regimul clasic, tradițional, fiind cel mai simplu de utilizat, însă nu se ține seama de influența uzurii morale, care duce la înlocuirea activelor într-un interval de timp mai scurt. Principalele etape care sunt parcurse de această metodă sunt:

◊ determinarea ratei liniare de amortizare:

RI = 100/DU

RI – rata liniară de amortizare

DU – durata de utilizare

Valoarea acestui indicator se exprimă în procente.

◊ determinarea valorii amortizării anuale:

Aa = Vi * RI (%)

Vi – valoare de intrare

Dacă se dorește determinarea valorii amortizării lunare, relația anterioară devine:

Al = Vi * RI (%)/12

Valoarea amortizării anuale (lunare) se poate determina și prin varianta directă:

Aa(l) = Vi/DU * (12)

b) amortizarea degresivă presupune o amortizare mai accentuată a imoblizărlor corporale în primii ani de la punerea în funcțiune. Utilizarea acestui regim de amortizare presupune parcurgerea următoarelor etape:

◊ determinarea ratei liniare de amortizare (RI);

◊ multiplicarea ratei liniare de amortizare cu coeficienții specifici (k), astfel:

– 1,5 dacă durata normală de utilizare a imobilizărilor corporale este între 2 și 5 ani inclusiv;

– 2 dacă durata normală de utlizare este cuprinsă între 5 și 10 ani;

– 2,5 dacă durata normală de utilizare este mai mare de 10 ani.

◊ determinarea ratei degresive de amortizare:

Rd = RI * k

◊ determinarea valorii amortizării anuale prin aplicarea ratei degresive la valoarea ramasă ( valoarea de intrare minus amortizarea calculată ) până când valoarea rezultată este mai mică sau egală cu valoarea rezultată prin împărțirea valorii rămase la numărul de ani rămași de funcționa. După acest punct se aplică metoda liniară.

Regimul de amortizare degresivă se poate aplica în 2 variante:

1.Amortizarea degresivă linară fără influența uzurii morale ( AD1 )

În primul an de funcționare amortizarea se calculează aplicând cota de amortizare degresivă la valoarea contabilă a activului.

Amortizarea anuală pentru anii următori se calculează prin aplicarea cotelor de amortizare degresive la valoarea contabilă netă până în anul în care amortizarea anuală degresivă este egală sau mai mică cu\decât amortizarea anuală calculată prin raportul dintre valoarea rămasă și numărul de ani de utilizare rămași.

Începând cu anul respectiv și până la expirarea duratei de utilizare, se trece la amortizarea liniară prin calcularea amortizării anuale raportând valoarea ramasă la numărul de ani de funcționare rămași.

2.Amortizarea degresivă cu influența uzurii morale ( AD2 )

Această variantă permite amortizarea valorii contabile a imobilizărilor corporale într-o perioadă mai mică decât durata normală de utilizare, diferența reprezentând influența uzurii morale.

Aplicarea acestei variante de amortizare presupune determinarea următoarelor elemente:

– durata de utilzare aferentă regimului liniar, recalculată în funcție de cota de amortizare degresivă ( DUR ).

DUR se obține prin raportarea numărului 100 la cota de amortizare degresivă.

– durata de utilizare în care se realizează amortizarea integrală (DUI ).

DUI se calculează ca diferență între durata normală de utilzare conform Catalogului ( DN ) și DUR, din care :

 Durata de utlizare în cadrul căreia se aplică regimul de amortizare degresivă ( DUD ) se stabilește ca diferență între DUI și DUR;

 Durata de utilzare în cadrul căreia se aplică regmul de amortizare liniară ( DUL ) se determină ca diferență între DUI și DUD.

– durata de utilizare aferentă uzurii morale pentru care nu se mai calculează amortizarea ( DUM ) se calculează prin diferența dintre DN și DUI.

Pentru imobilizările corporale care au o durată normală de utilzare de până la 5 ani nu se calculează nfluența uzurii morale.

c) amortizarea accelerată constă în includerea în primul an de funcționare, în cheltuielile de exploatare a unei amortzări în cotă de 50% din valoarea de intrare.

Amortizările anuale pentru exercițiile financiare următoare sunt calculate după sistemul liniar, prin divizarea valorii rămase la numărul de ani de utilizare rămași.

Amortizarea degresivă și accelerată au avantajul că atenuează influența uzurii morale, datorită faptului că prin aceste metode se recuperează într-un interval de timp mai scurt cuantum mai mare din valoarea de intrare a imobilizărlor corporale.

Aceste două regimuri de amortizare produc și un avantaj fiscal, prin amânarea la plată a impozitului pe profit, corespunzător creșterii cheltuielilor privind amortizarea în primii ani de la utilizare a moblizărilor corporale.

Regimul de amortizare pentru imobilzările corporale se determină conform următoarelor reguli :

– în cazul construcțiilor, se aplică metoda de amortizare lniară;

– în cazul echipamentelor tehnologice și computerelor, inclusiv a echipamentelor periferice ale acestora, entitățile pot opta pentru metoda de amortizare liniară, degresivă sau accelerată;

– în cazul oricărui alt mijloc fix amortizabil, entitățile pot opta pentru metoda de amortizare liniară sau degresivă;

– amortizarea cheltuielilor cu investițiile efectuate pentru amenajarea terenurilor se face după metoda linară, pe o perioadă de 10 ani;

– mijloacele de transport achiziționate după data de 1 ianuarie 2004 pot fi amortizate prin raportarea valorii contabile la numărul de kilometri sau numărul de ore de funcționare prevăzut în cărțile tehnice, rezultând astfel amortizarea / km sau pe ora de funcționare.

Utilizarea regimurilor de amortizare se aprobă de către Consiliul de Administrație al entității economice.Pentru fiecare imobilizare corporală intrată în patrimoniu, entitățile economice vor întocmi un plan de amortizare, în care se vor determina cu anticipație amortizarea anuală și valoarea contabilă netă sau rămasă la sfârșitul fecărui an de funcționare, luându-se în calcul valoarea contabilă, durata de utilzare și regimul de amortizare ales.

Pe plan european și internațional mai sunt utilizate și alte metode de amortizare, cea mai importantă fiind metoda Softy. Această metodă se prezintă în două variante: progresivă și regresivă.

Metoda de amortizare Softy constă în determinarea amortizării anuale în funcție de suma numărului de ani aferenți duratei de amortizare. La rândul ei, această metodă funcționează prin două variante: metoda progresivă și metoda regresivă.

2.2 Aspecte fiscale privind amortizarea

Amortizarea activelor imoblizate trebuie privită din două puncte de vedere :

 amortizarea contabilă, care este reglementată de Legea nr. 15/1994 privnd amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

 amortizarea fiscală, reglementată de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările în vigoare.

Din punct de vedere contabil, amortizarea reprezintă atât o cheltuială care afectează rezultatul exercițiului financiar, cât și un element rectificativ al valorii contabile, prin care se determină valoarea contabilă netă a imoblizărilor amortizabile, care se recunoaște în bilanț.

Amortizarea contabilă se înregistrează în contabilitate astfel: 6811 = 281.

Amortizarea fiscală se folosește numai pentru determinarea rezultatului impozabil și a impozitului pe profit. Nu se înregistrează în contabilitate, ci numai în Registrul de evidență fiscală al entității.

Regulile specifice amortizării fiscale sunt, în principal următoarele:

● în cazul construcțiilor, se aplică metoda de amortizare liniară;

● în cazul echipamentelor tehologice, precum și pentru computere și echipamentele periferice ale acestora, se poate opta pentru oricare dintre cele trei metode de amortizare;

● în cazul oricărui alt mijloc fix amortizabil, se poate folosi metoda de amortizare liniară sau metoda de amortizare degresivă;

● valoarea rămasă neamortizată aferentă mijloacelor fixe vândute este deductibilă fiscal numai în situația în care acestea sunt valorificate prin entități specializate sau prin licitație organizată potrivit legii;

● pentru locuințele de serviciu, amortizarea este deductibilă fiscal până la nivelul corespunzător suprafeței construite prevăzute în Legea locuințelor.

Amortizarea fiscală se calculează după cum urmează:

a) începând cu luna următoare celei în care mijlocul fix amortizabil se pune în funcțiune;

b) pentru cheltuielile cu investițiile efectuate din surse proprii la mijloacele fixe din domeniul public, pe durata normală de utilizare rămasă sau pe perioada contractului de concesionare sau închiriere, după caz;

c) pentru cheltuielile cu investițiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, închiriate sau luate în locație de gestiune de cel care a efectuat investiția, pe perioada contractului sau pe durata normală de utilizare, după caz;

d) pentru cheltuielile cu investițiile efectuate pentru amenajarea terenurilor, liniar, pe o perioadă de 10 ani;

e) amortizarea clădirilor și a construcțiilor minelor, salinelor cu extracție în soluție prin sonde, carierelor, exploatărilor la zi, pentru substanțe minerale solide și cele din industria extractivă de petrol, a căror durată de folosire este limitată de durata rezervelor și care nu pot primi alte utilizări după epuizarea rezervelor, precum și a investițiilor pentru descopertă se calculează pe unitate de produs, în funcție de rezerva exploatabilă de substanță minerală utilă. Amortizarea pe unitatea de produs se recalculează:

1. din 5 în 5 ani la mine, cariere, extracții petroliere, precum și la cheltuielile de investiții pentru descopertă;

2. din 10 în 10 ani la saline;

f) mijloacele de transport pot fi amortizate și în funcție de numărul de kilometri sau numărul de ore de funcționare prevăzut în cărțile tehnice, pentru cele achiziționate după data de 1 ianuarie 2004;

g) pentru locuințele de serviciu, amortizarea este deductibilă fiscal până la nivelul corespunzător suprafeței construite prevăzute de legea locuinței;

h) numai pentru autoturismele folosite în condițiile prevăzute la art. 21 alin. (3) lit. n).

Deducerile de amortizare se determină fară a lua în calcul amortizarea contabilă și orce reevaluare contabilă a activelor imobilzate efectuată după data de 31.12.2003.

2.3 Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale

Prin aplicarea principiilor contabile generale, așa cum sunt prevăzute prin reglementările contabile conforme cu directivele europene, entitătile economice românești trebuie să-și evalueze periodic patrimoniul, să recunoască efectele tranzacțiilor și altor evenimente ca aferente perioadei în care acestea se produc.

În consecință, potrivit aplicării, fară abatere, a principiilor prudenței, independenței exercițiilor financiare și continuității activității, o entitate economică trebuie:

● să efectueze corecții ( ajustării provizorii ), când se constată o depreciere sau o pierdere de valoare reversibilă a elementelor de activ: imobilizări, stocuri, creanțe, instrumente și disponibilități din trezorerie;

● să constitue provizioane, numai în cazul ajustării datoriilor, când se constată că există datorii indentificate ca natură ( litigii, garanții acordate clienților, pensii private etc), dar incerte fie ca valoare, fie ca exigibilitate.

● să recunoască sistematic subvențiile primite, drept venituri ale perioadei corespunzătoare cheltuielilor aferente pe care aceste subvenții urmeaza să le compenseze.Astfel sunt subvențiile pentru venituri, care se înregistrează ca venituri de exploatare ale perioadei în care se produc și se recunosc ca atare la închiderea exercițiului financiar: subvențiile pentru active care se înregistrează ca subvenții pentru investiții și se recunosc, la sfârșitul exercițiului financiar, ca venituri constatate în avans.

Ajustările pentru deprecierea activelor imobilizate reprezintă ecivalentul valoric al deprecierilor cu caracter reversibil. Aceasta se constituie, de regulă, la sfîrșitul anului, când, în urma inventarierii, se constată deprecieri reversibile ale activelor imobilizate neamortizabile: terenuri și imobilizări financiare.

Mărimea acestor ajustări se stabilește prin diferența dintre valoarea de intrare și valoarea actuală, stabilită la inventariere.

Pentru activele imobilizate amortizabile se calculează ajustări numai atunci când, la inventariere, se constată diferențe în minus între valoarea contabilă netă și valoarea de inventar.

Ajustările pentru depreciere sunt consecința realizării principiului prudenței și al independenței exercițiului financiar.

Constituirea și majorarea ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se face prin majorarea cheltuielilor, iar anularea sau diminuarea acestora se face pe seama veniturilor din ajustări. Dacă deprecierile de valoare înregistrate ca ajustări se diminuează în perioadele următoare, se face și o diminuare corespunzătoare ( anularea parțială a ajustărilor înregistrate anterior în contabilitate).

Cheltuielile privind ajustările pentru depreciere sunt nedeductibile ( nu sunt recunoscute din punct de vedere fiscal ), iar veniturile din ajustări pentru depreciere reprezintă deduceri fiscale, adică sunt neimpozabile.

Ajustările pentru depreciere reprezintă o noțiune care funcționează în prisma principiului prudenței, conform căruia în contabilitate trebuie contabilizate pierderile probabile și nu trebuie contabilizate câștigurile probabile, astfel încât sâ nu se creeze profituri fictive și întreprinderea să suporte un efort financiar inutil: distribuire de dividende, impozite mai mari și decapitalizarea automată a întreprinderii. Rolul acestor ajustări este de a aduce valoarea netă contabilă la nivelul valorii juste a activului imobilizat, valoare care este indicată de Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) a fi considerate valoarea care trebuie să figureze în bilanț. Standardul Internațional de Contabilitate (IAS) care reglementează mecanismul determinării și contabilizării ajustărilor de depreciere este IAS 36 “ Deprecierea activelor “.

Contabilitatea ajustărilor pentru deprecierea sau pierderea de valoare a imobilizărilor corporale se realizează cu ajutorul conturilor din grupa 29 “ Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor “ respective cu ajutorul contului sintetic de gradul I 291 “ Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale “ detaliat pe conturi sintetice operaționale de gradul II: 2911 “ Ajustări pentru deprecierea terenurilor și amenajărilor de terenuri “, 2912 “ Ajustări pentru deprecierea construcțiilor”, 2913 “ Ajustări pentru deprecierea instalațiilor, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor “ și 2914 “ Ajustări pentru deprecierea altor imobilizări corporale “.

2.4 Deprecierea imobilizărilor corporale

O întreprindere achiziționează active fixe pentru capacitatea acestora de a genera beneficii economice viitoare. Uneori, ca urmare a unor factori externi, beneficiile economice așteptate sunt substanțial mai mici seama de această depreciere de valoare.

IAS 16 impune „ revizuirea periodică a valorii contabile nete ( indiferent de tratamentul contabil utilizat ) a imobilizărilor corporale, pentru a determina dacă valoarea recuperabilă este mai mică decât valoare contabilă netă. Dacă acest lucru s-a petrecut și diferența este semnificativă, respectivul activ este considerat depreciat și valoarea sa va trebui ajustată astfel încât să reflecte aceasta nouă valoare justă.

La nivelul referențialului contabil internațional, IAS 36 dezbate aspectele legate de calculul și contabilizarea deprecierii de valoare a unui activ.

În vederea analizării deprecierii uni activ individual, este necesară parcurgerea următoarelor etape:

Etapa I. Apelând la exercitarea raționamentului profesional, experții întreprinderii vor decide dacă activul individual supus analizei suferă sau nu o depreciere.

Atunci când se constată existența unor indicii ( externe și interne ) legate de posibilitatea ca activele întreprinderii să fie depreciate, este necesară revizuirea duratei de viață utilă, a valorii reziduale și a metodei de amortizare utilizată.

Etapa II. Determinarea valorii recuperabile în situația în care se constată existența unor indicii ( externe și interne ) referitoare la posibilitatea apariției unei deprecieri de valoare.

Etapa III. Recunoașterea și evaluarea pierderii din depreciere aferente activului individual. Determinarea pierderii de valoare se realizează prin compararea valorii nete contabile cu valoarea recuperabilă.

2.5 Cauze ale deprecierii

Activele se depreciază datorită multor cauze: ca urmare a uzurii morale, ca urmare a dispariției pieței pentru respectivul activ etc. Depreciera poate fi analizată pentru fiecare active în parte sau pentru un grup de active : de exempu, în cazul unei linii tehnologice, toate piesele care compun respectiva linie trebuie grupate pentru a se determina valoarea recuperabilă a liniei tehnologice; dacă se constată deprecierea, atunci fiecare activ component va fi depreciat proporțional cu valoarea deprecierii totale.

În situația în care conducerea înreprinderii consideră un activ depreciat, atunci diferența dintre valoarea contabilă netă și valoarea recuperabilă este trecută pe cheltuieli ale perioadei. Dacă însă această depreciere de valoare a urmat unei aprecieri anterioare a valorii juste a activului, atunci întâi se anulează efectul aprecirii anterioare și apoi se trece pe cheltuieli diferența.

Deprecierile de valoare pot fi anulate dacă ulterior apare o creștere a valorii recuperabile și circumstanțele conduc la concluzia că factorii care au determinat deprecierea nu mai există, iar noile circumstanțe se vor menține în viitorul previzibil.

2.6 Diferența dintre amortizare și deprecierea de valoare a activelor

Deprecierile de valoare ale activelor nu sunt „ acoperite “ prin amortizarea acestora .Astfel, amortizarea reprezintă o alocare a costului inițial, pentru a conecta beneficiile economice generate respectivului activ cu eforturile depuse pentru deținerea acestuia și nu o evaloare a activului.

Deprecierea de valoare este o pierdere de valoare apărută în cursul duratei de viață utile a activului, datorată unor factori specifici, care fac ca prețul net de vânzare sau costul de înlocuire să fie mai mic decât valoarea contabilă netă. Pentru a ajunge la cuantificarea deprecierii de valoare, întâi trebuie să știm dimensiunea amortizării cumulate și să ajustăm valoare inițială.

O altă diferență este dată de modul de înregistrare contabilă. Astfel, amortizarea anuală generează debitarea unui cont de cheltuieli din exploatare și creditarea unui cont specific de amortizare. Deprecierea de valoare implică debitarea unui cont de cheltuieli și creditarea contului de activ sau, în cazul activelor care au fost reevaluate în anii anteriori, anularea efectului reevaluării și recunoașterea diferenței prin contul de cheltuieli corespunzător.

Spre deosebire de amortizare, o pierdere din depreciere poate fi casată iar valoarea activului respective se va majora până la nivelul noii valori recuperabile, cu condiția să nu depășească valoarea contabilă netă actuală, dacă deprecierea de valoare nu ar fi fost recunoscută.

CAPITOLUL 3

CONTABILITATEA DEPRECIERII

IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

3.1 Conturi utilizate

Amortizarea imobilizărilor corporale se înregistrează în contabilitate prin intermediul conturilor 2811-2814 “ Amortizări privind imobilizările corporale”.

Din punct de vedere al conținutului economic,este un cont rectificativ al valorii de intrare a imobilizărilor corporale iar după funcția contabilă este un cont de pasiv.

Se creditează cu :

● valoarea amortizării calculată și inclusă pe cheltuielile de exploatare lunar;

● valoarea amortizării investițiilor efectuate de chiriași la imobilizările corporale primate cu chirie și restituite proprietarilor;

● valoarea amortizării imobilizărilor corporale utilizate în operații de participație, transferată conform contaractelor.

Se debitează cu ocazia cedării sau casării imobilizărilor corporale, atunci când nici un beneficiu economic viitor nu mai este așteptat din utilizarea lor ulterioară, în corespondență cu creditul contului 21X “ Imobilizări corporale” :

Soldul contului este creditor și reprezintă amortizarea imobilizărilor corporale la finele perioadei.

Contabilitatea ajustărilor pentru deprecierea sau pierderea de valoare a imobilizărilor corporale se realizează cu ajutorul contului sintetic de gradul I 291”Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale” detaliat pe conturi sintetice operaționale de gradul II : 2911 “ Ajustări pentru deprecierea terenurilor și amenajărilor de terenuri “, 2912 “ Ajustări pentru deprecierea construcțiilor”, 2913 “ Ajustări pentru deprecierea instalațiilor, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor “ și 2914 “ Ajustări pentru deprecierea altor imobilizări corporale “.

După conținutul economic sunt conturi rectificative ale valorii de înregistrare a imobilizărilor corporale, iar după funcția contabilă sunt conturi de pasiv, care țin evidența ajustărilor pentru deprecierea imobilizărilor corporale.

În credit se înregistrează sumele reprezentând constituirea sau suplimentarea ajustărilor pentru deprecierea imobilizărilor corporale.

În debit se înregistrează sumele reprezentând anularea sau diminuarea ajustărilor pentru deprecierea imobilizărilor corporale.

Soldul creditor al conturilor reprezintă valoarea ajustărilor pentru deprecierea sau pierderea de valoare a activelor imobilizate la o anumită dată.

Alt cont specific utilizat pentru înregistrarea deprecierii imobilizărilor corporale este : 681 “Cheltuieli de exploatare privind amortizările, provizioanele și ajustările pentru depreciere”.

Contul se debitează cu :

● amortizarea aferentă imobilizărilor corporale și necorporale;

● valoarea provizioanelor aferente exploatării;

● valoarea ajustărilor pentru deprecierea imobilizărilor;

● valoarea ajustărilor pentru deprecierea activelor circulante;

● valoarea ajuatărilor pentru deprecierea creanțelor neîncasabile;

● valoarea ajustărilor pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie.

Contul se creditează cu ocazia decontării cheltuielilor asupra rezultatului, ocazie cu care acesta se închide.

3.2 Principalele operațiuni privind deprecierea imobilizărilor corporale

● Scăderea din evidență a amenajărilor de terenuri amortizate integral

2811”Amortizarea amenajărilor = 2112” Amenajări de terenuri”

de terenuri”

● Ieșirea unor imobilizări corporale din patrimoniu se înregistrează astfel:

a) Se donează un calculator, amortizat 50%

% = 2132”Aparate și instalații de măsurare

control și reglare ”

2813”Amortizarea instalațiilor

mijloacelor de transport

animalelor și plantațiilor”

6583”Cheltuieli privind activele

cedate și alte operații

de capital”

b) Lipsurile de utilaje constatate la inventariere

% = 2131“Echipamente tehnologice(mașini

2813”Amortizarea instalațiilor, utilaje și instalații de lucru)”

mijloacelor de transport,

animalelor și plantațiilor”

6583”Cheltuieli privind activele

cedate și alte operații de

capital”

c) Concomitent are loc operația de imputare persoanelor vinovate pentru lipsuri:

◊ în condițiile în care li se impută salariațiilor:

4282”Alte creanțe în legătură = %

cu personalul” 7583”Venituri din vânzarea activelor

și alte operații de capital”

4427”TVA colectată”

◊ în condițiile în care li se impută persoanelor din afara unității

461”Debitori diverși” = %

7583”Venituri din vânzarea activelor

și alte operații de capital”

4427”TVA colectată”

● Achiziționarea unei clădirii

212”Construcții” = 404”Furnizori de imobilizări”

4426”TVA deductibilă” = 4427”T.V.A. colectată”

● Achitarea facturii

404”Furnizori de imobilizări” = 5121”Conturi la bănci în lei”

● Vânzarea clădirii

461”Debitori diverși” = 7583”Venituri din vânzarea activelor”

● Amortizarea clădirii

6811”Cheltuieli de exploatare = 2812”Amortizarea construcțiilor”

privind amortizarea

imobiliărilor”

● Scoaterea din evidență a clădirii

% = 212”Construcții”

2812”Amortizarea construcțiilor”

6583”Cheltuieli privind activele cedate

și alte operații de capital”

● Încasarea facturii

5121”Conturi la bănci în lei” = 461”Debitori diverși”

● Achiziție teren

2111”Terenuri” = 404”Furnizori de imobilizări”

4426”T.V.A. deductibilă”=4427”T.V.A. colectată”

● Achitarea facturii

404”Furnizori de imobilizări” = 5121”Conturi la bănci în lei”

● Înregistrarea ajustării pentru deprecierea terenului

6813”Cheltuieli de exploatare privind = 2911”Ajustări pentru deprecierea

ajustările pentru deprecierea terenurilor”

imobilizărilor”

● Diminuarea ajustării în exercițiul financiatr următor

2911”Ajustări pentru deprecierea = 7813”Venituri din ajustări pentru

terenurilor” deprecierea imobilizărilor”

● Vânzarea terenului

461”Debitori diverși” = 7583”Venituri din vânzarea activelor”

● Scoaterea din evidență a terenului vândut

6583”Cheltuieli privind activele = 2111”Terenuri”

cedate”

● Anularea ajustării, care rămâne fără obiect

2911”Ajustări pentru deprecierea = 7813”Venituri din ajustări pentru

terenurilor” deprecierea imobilizărilor”

● Încasarea creanței prin bancă

5121”Conturi la bănci = 461”Debitori diverși”

în lei”

● Se înregistrează scoaterea din evidență a unui depozit distrus de inundații

% = 212”Construcții”

2812”Amortizarea construcțiilor”

671”Cheltuieli privind calamitățiilor

și alte evenimente extraordinare”

CAPITOLUL 4

STUDIU DE CAZ LA S.C “SAVINI DUE” S.R.L

4.1 Forma juridică , denumire , sediul

Societatea are forma juridică de Societate cu Răspundere Limitată,se constituie și funcționează în conformitate cu prevederile Legii 31/1990 Republicată,cu modificările și completările ulterioare, a Codului Comercial și a precentului Act Constitutiv.

“SAVINI DUE SRL” este înregistrat la Registrul Comerțului din România, este o persoana juridică română, cu capital integral strain, și este fi organizată și funcționează în conformitate cu legea română și cu documentele de constituire (Contractul de societate și Statut ).

Sediul societății este în Sebeș , str. Industriilor , nr. 1 A , jud. Alba.

Societatea poate să deschidă sucursale, filiale, reprezentanțe sau agenții, unități de exploatare cât și magazine pentru vânzarea cu amanuntul a mobilei și a altor bunuri, din producția proprie sau a terților , în orice localitate din țară , cu respectarea legii , în baza hotărârii Organului Adminisrativ.

Domiciliul asociatului sau asociațiilor în cazul constituirii unei pluralități de asociați , pentru raportul acestora cu societatea este cel ce rezultă din registrul asociațiilor .

4.2 Obiectul de activitate

Domeniul principal de activitate este producția de mobilier.

Activitatea principală este :

3614-Producția altor tipuri de mobilier

Obiectul secundar de activitate este :

0201- Silvicultura și exploatare forestieră ;

0202-Servicii auxiliare silviculturii și exploatării forestiere ;

2010-Tăierea și rindeluirea lemnului ; impregnarea lemnului ;

2020-Fabricarea de produse stratificate din lemn ; placaj , panel , furnire , plăci din așchii ; de lemn, plăci fibrolemnoase etc ;

2030-Fabricarea de elemente de dulgherie și tâmplărie pentru construcții ;

2040-Fabricarea ambalajelor din lemn ;

2051-Fabricarea altor produse din lemn ;

3611-Producția de scaune ;

3612-Producția mobilierului pentru birou și magazine ;

3613-Producția mobilierului pentru bucătării ;

5113-Intermedieri în comerțul cu material lemnos și de construcții ;

5115-Intermedieri în comerțul cu mobila , articole de menaj și de fierarie ;

5147-Comerț cu ridicata al altor bunuri de consum , nealimentare , n.c.a (comerț cu ridicata cu bunuri de consum diverse, cum sunt :mobila si alte produse din lemn ; produse de acoperit pardoselile) ;

5153-Comerț cu ridicata al materialului lemnos și de construcții ;

5185-Comerț cu ridicata al altor mașini și echipamente de birou (vânzare cu ridicata al mobilierului de birou ) ;

5190-Comerț cu ridicata al altor produse ;

5244-Comerț cu amănuntul al mobilei , al articolelor de iluminat și al altor articole de uz casnic ;

6024-Transporturi rutiere de mărfuri (intern și internațional) ;

6312-Depozitări ;

7012-Cumparărea și vânzarea de bunuri imobiliare proprii ;

7020-Închirierea și subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate.

Societatea își poate modifica sau completa obiectul de activitate cu respectarea reglementărilor legale și cu acordul organelor competente.În scopul realizării obiectului de activitate societatea poate stabili raporturi contractuale cu persoane fizice și juridice române sau străine, instrumentate legal prin:contracte de muncă, prin colaborare, contracte economice, contracte de asociere, etc.

Societatea , de asemenea va putea desfășura activități de import export cu toate produsele și serviciile din domeniul de activitate. Poate să îndeplinească toate actele considerate necesare dupa parerea Organului Administrativ, exclusiv pentru realizarea obiectului social și printre altele : să efectueze operațiuni comerciale și industriale conexe achiziției, vânzării de bunuri mobile și imobile de orice tip necesare realizării obiectului social; să apeleze la orice forma de finanțare de la Instituțiile de Credit , bănci , societății și persoane private , acordând garanțiile necesare ; să se angajeze în participări la castig sau paticipațiuni în alte societăți sau firme având obiect de activitate analog sau asemănător celui propriu.

4.3 Conducerea, administrarea și organizarea societății

Organul suprem al societății este Adunarea Generală a Societății. Adunarea reprezintă universalitatea asociațiilor iar deliberările sale , luate în conformitate cu legea și prezentul statut , obligă toți asociații. Asociatul unic exercită puterile conferite de Adunarea asociațiilor. Fiecare asociat are dreptul la un vot pentru fiecare parte socială posedată.

Adunarea Generală a societății este convocată de către Organul administrativ al Societății prin Scrisoare recomandată, înmânată chiar și personal, expediată asociațiilor cu cel puțin 8 zile înainte de adunare.

În scrisoare trebuiesc specificate ziua, locul și ora adunării cât și enumerarea problemelor de discutat.

Adunarea poate fi convocată și la un alt sediu decât sediul social.

Sunt totuși valide , adunările care nu sunt convocate respectând regulile de mai sus, în cazul în care este reprezentat întregul capital social și este prezent Organul Administrativ.

Adunarea este prezidată de către Administratorul Unic sau de catre președintele Consiliului de Administrație sau de către o alta persoană numită de către Adunare.

Adunarea generală se reunește cel puțin o dată pe an , în termen de patru luni de la închiderea exercițiului social sau, atunci când problemele speciale o solicită, în termen de 6 luni de la aceeași dată .

Adunarea generală decide în funcție de majoritatea prevazută de legea Română (31/90 republicată) în timp ce pentru următoarele decizii :

– modificarea obiectului social;

– modificarea contractului de societate și a statutului;

– fuzionarea cu alte societăți;

– schimbarea sediului social;

– modificarea capitalului;

– aprobarea bilantului;

se decide cu voturi favorabile reprezentând cel puțin 60 % din părțile sociale.

Dizolvarea societății poate avea loc din următoarele motive :

– imposibilitatea realizării obiectului social;

– decizia Adunării Generale;

– diminuarea capitalului social sub limita minimă, dacă nu se decide majorarea acestuia;

– alte situații prevazute de lege.

Socitatea va fi administrată , în funcție de decizia Adunării asociațiilor de către un administrator Unic sau de către un consiliu de administrație ales de către Adunarea Generală compus din trei membrii , chiar și ne asociați.

La înființarea societății , administrator unic este asociatul SAVINI PIERSANTE.

Revin Organului Administrativ toate puterile privind administrarea ordinară și extraordinară cât și referitoare la reprezentarea societății. În cazul în care este numit un Consiliu de Administrație , reprezentarea va reveni Președintelui acestuia.

În special Organul Administrativ procedează la :

– angajează și aprobă schema de personal a societății;

– stabilește remunerația personalului;

– adoptă deciziile privind modificarea statutului societății deliberate de către Adunarea Generală;

– stabilește modalitățiile de amortizare a investițiilor;

– asigură elaborarea bilanțului și a contului de profit și pierdere , respectând normele în vigoare;

– poate împuternicii cu propriile puteri chiar și un administrator unic sau președinte.

Organul administrativ funcționează pe durată nedeterminată sau pe perioadă fixată de Adunare prin actul de numire.

Pe lângă restituirea cheltuielilor efectuate pentru funcționarea propriului birou , Organul administrativ are dreptul la o compensație care va fi stabilită de către Adunare .

Selectarea personalului se face prin interviu și calificările la locul de muncă prin pregătirea fiecăruia.Încadrarea de personal se va face în raport cu volumul activității și al prestațiilor de servicii efectuate.Societatea dispune de personal competent, cu calificarea adecvată și în număr suficient pentru a asigura calitatea produselor.Se va solicita controlul medical la angajare și cel periodic pentru întreg personalul.Periodic, se vor organiza, cu întreg personalul acțiuni de instruire pentru protecția muncii și PSI.

Drepturile și obligațiile personalului societății se stabilesc prin contractul de muncă, prin prezentul Regulament de Organizare și Funcționare și prin Regulamentul de Ordine Interioară.Premiile și alte asemenea drepturi acordate anual personalului pot fi plătite potrivit legii.Există drepturi și îndatoriri speciale care pot fi stipulate în contractul individual de muncă.

În prezent societatea are 360 de angajați.

4.4 OPERAȚIUNI PRIVIND DEPRECIEREA IMOBILIZĂRILOR

CORPORALE ÎN CADRUL S.C. “SAVINI DUE” S.R.L.

1. Societatea “Savini Due” S.R.L. achiziționează în data de 31.01.2006, de la S.C Viet Spa S.R.L. ITALIA, o mașină de calibrat lemn, în valoare de 120.734 RON (33.500 EUR) plus T.V.A. Trasportul este asigurat de S.C „Moldo Trans” S.R.L. Deva,cheltuielile de transport fiind în valoare de 1.820 RON, plus T.V.A. Ambele facturii se achită ulterior prin ordin de plată. Durata normală de utilizare a mașinii este de 9 ani(cod 2.1.8.6.). Regimul de amortizare este accelerat.

● Înregistrarea facturii de cumpărare a mașinii de calibrat lemn

2131”Echipamente tehnologice” = 404 „Furnizori de imobilizări”……120.734

4426”T.V.A. deductibilă” = 4427”T.V.A. colectată”……………..22.939,5

● Înregistrarea facturii privind cheltuielile de transport in valoare de 1.820 RON

% = 404 „Furnizori de imobilizări”……2.165,8

2131”Echipamente tehnologice”…………………………………………..1.820

4426”T.V.A. deductibilă” ………………………………………………………345,8

● Achitarea datoriei către furnizorul de imobilizări

404”Furnizori de imobilizări” = 5124 „Conturi la bănci în valută”..120.734

● Achitarea datoriei către cărăuș

404”Furnizori de imobilizări” = 5121 „Conturi la bănci în lei”……2.165,8

● Amortizarea lunară a mașinii de calibrat lemn

6811”Cheltuieli de exploatare = 2813”Amortizarea……………………….61.277

privind amortizarea instalațiilor”

imobilizărilor”

2. În data de 10.05.2000, S.C. „SAVINI DUE” S.R.L. achiziționează o clădire în vederea folosirii acesteia ca magazin de desfacere. Valoarea totală a facturii achitate prin bancă este în valoare de 300.000 RON plus T.V.A., din care 200.000 RON reprezintă valoarea clădirii, iar 100.000 RON este fondul comercial. Durata normală de utilizare a clădirii este de 32 ani cod 1.5.2. Datorită unor lucrări de modernizare șoseaua este închisă pentru traficul auto o anumită perioadă. După 2 ani clădirea se vinde cu prețul de 188.000 RON plus T.V.A. încasarea facturii făcându-se prin bancă.

● Achiziționarea clădirii și a fondului comercial

% = 404”Furnizori de imobilizări”……319.000

212”Construcții” …………………………………….……………….200.000

207”Fond comercial”………………………………………………….100.000

4426”TVA deductibilă”……………………………………………….19.000

4426”T.V.A. deductibilă” = 4427”T.V.A. colectată”…………………38.000

● Achitarea facturii

404”Furnizori de imobilizări” = 5121”Conturi la bănci în lei”………319.000

● Îregistrarea ajustării pentru deprecierea fondului comercial

6813”Cheltuieli de exploatare privind = 2907”Ajustări pentru………..100.000

ajustările pentru deprecierea deprecierea fondului

imobilizărilor” commercial”

● Anularea ajustării

2907”Ajustări pentru deprecierea = 7813”Venituri din ajustări ………100.000

fondului comercial” pentru deprecierea

imobilizărilor”

● Vânzarea clădirii

461”Debitori diverși” = 7583”Venituri din vânzarea……………………..188.000

activelor”

● Amortizarea lunară a clădirii

6811”Cheltuieli de exploatare = 2812”Amortizarea………………………..521

privind amortizarea construcțiilor”

imobiliărilor”

● Scoaterea din evidență a clădirii după cei 2 ani de utilizare, valoarea amortizată 200.000:32*2=12.500, valoarea contabilă netă 200.000-12.500=187.500

% = 212”Construcții”……………….200.000

2812”Amortizarea construcțiilor”……………………………………..12.500

6583”Cheltuieli privind activele cedate ………………………………187.500

și alte operații de capital”

● Încasarea facturii din vânzarea clădirii

5121”Conturi la bănci în lei” = 461”Debitori diverși”………………150.000

3. În data de 3.10.2003, societatea “Savini Due” S.R.L. achiziționează un teren cu prețul de 160.899 RON plus T.V.A, care se achită cu ordin de plată. Cu ocazia inventarierii realizată în data de 30.12.2003 se constată că valoarea actuală a terenului este de 159.000 RON. În consecință a fost înregistrată o ajustare de depreciere de 1.899 RON. În data de 31.12.2004, valoarea justă a terenului este de 159. 850.Ulterior terenul se vinde, la data de 20.05.2005, cu prețul de 165.900 RON plus T.V.A.

● Cumpărarea terenului

211”Terenuri” = 404”Furnizori de imobilizări”…………..160.899

4426”T.V.A. deductibilă”= 4427”T.V.A colectată”…………………..30.571

● Achitarea facturii

404”Furnizori de imobilizări” = 5121”Conturi la bănci în lei”……..160.899

● Înregistrarea ajustării pentru deprecierea terenului

6813”Cheltuieli de exploatare = 2911”Ajustări pentru deprecierea……1.899

privind ajustările pentru deprecierea terenului”

imobilizărilor”

● Diminuarea ajustării

2911”Ajustări din deprecierea = 7813”Venituri din ajustări pentru ………850

terenurilor” deprecierea imobilizărilor”

● Vânzarea terenului

461”Debitori diverși” = 7583”Venituri din vânzarea………….165.900

activelor”

● Scoaterea din evidență a terenului vândut

6583”Cheltuieli privind activele = 2111”Terenuri”……………………….160.899

cedate”

● Anularea ajustării, care rămâne fără obiect

2911”Ajustări din deprecierea = 7813”Venituri din ajustări pentru ……1.049

terenurilor” deprecierea imobilizărilor”

● Încasarea creanței prin bancă

5121”Conturi la bănci în lei” = 461”Debitori diverși”………………165.900

4. Societatea “Savini Due” S.R.L. achiziționează de la S.C.”Savini” S.R.L. Italia, în data de 5.07.2006, o autoutilitară marca Renault în valoare de 266.055 RON(75.000 EUR), amortizarea se înregistrează în luna august.Dutata normală de utilizare este de 4 ani(cod 2.3.2.2.4.). Regimul de amortizare este liniar.

● Achiziția autoutilitarei

2133”Mijloace de transport” = 404 „Furnizori de imobilizări………..266.055

4426”T.V.A. deductibilă” = 4427”T.V.A. colectată”…………….50.550,5

● Achitarea datoriei către furnizorul de imobilizări

404”Furnizori de imobilizări” = 5124 „Conturi la bănci în valută”……266.055

● Amortizarea lunară a autoutilitarei

6811”Cheltuieli de exploatare privind = 2813”Amortizarea ….………..5.543

amortizarea imobilizărilor” mijloacelor

de transport”

5. În data de 20.07.2004, S.C. “Savini Due” S.R.L. achiziționează de la S.C. “Xerom Service” S.R.L., un calculator având valoarea de 7.727,51 RON plus T.V.A, durata normală de utilizare este de 2 ani (cod 2.2.9), regimul de amortizare este accelerat. În data de 20.07.2005 se vine calculatorul la prețul de 7.584,3, ulterior are loc scoaterea din evidență a calculatorului.

● Achiziție calculator

% = 404 „Furnizori de …………………………..9.195,74

imobilizări”

2132”Aparate și instalații ”…..…………………………………………7.727,51

de măsurare control

și reglare”

4426”T.V.A. deductibilă” …………………………………………………..1468.23

● Achitarea datoriei către furnizorul de imobilizări

404”Furnizori de imobilizări” = 5121 „Conturi la bănci ….……9.195,74

în lei”

● Amortizarea lunară a calculatorului

6811”Cheltuieli de exploatare privind = 2813”Amortizarea …..…….383,16

amortizarea imobilizărilor” instalațiilor”

● Vânzarea calculatorului

461”Debitori diverși” = % ………………………9.025,3

7583”Venituri din cedarea activelor……7.584,3

și alte operații de capital”

4427”T.V.A. colectată”………………..…1.441

● Scoaterea din evidență a calculatorului, valoarea amortizată 7.725,51:24*12=4.597,87, valoarea contabilă netă 7.725,51-4.597,87 = 3.129,64

% = 2132”Aparate și instalații de……..7.727,51

măsurare, control și

reglare”

2813”Amortizarea instalațiilor”.……………………………………..4.597,87

6583”Cheltuieli privind activele cedate”…………………………….3.129,64

● Încasarea creanței

5121”Conturi la bănci în lei” = 461”Debitori diverși”……………..9.025,3

6. Societatea „Savini Due” S.R.L. achiziționează de la S.C.”Imea Impianti” S.R.L Italia, în data de 7.12.2006, un tocator de lemn,complet , cu accesorii, în valoare de 37.864,6 RON(10.820 EUR) plus T.V.A. Cheltuielile de transport sunt în valoare de 1.820 RON și sunt asigurate de S.C “Moldo Trans”S.R.L. Deva.

Durata normală de utilizare de 8 ani (cod 2.1.8.1). Regimul de amortizare este accelerat. Cu ocazia inventarierii realizată în data de 30.12.2006 se constată că valoarea actuală a tocătorului este de 37.560 RON. În consecință a fost înregistrată o ajustare pentru depreciere de 304,6 RON.

● Înregistrarea facturii de cumpărare a tocătorului de lemn

2131”Echipamente tehnologice”= 404 „Furnizori de imobilizări”…..37.864,6

4426”T.V.A. deductibilă” = 4427”T.V.A. colectată”………….7.194,2

● Înregistrarea facturii privind cheltuielile de transport in valoare de 1.820 RON

% = 404 „Furnizori de ……………….2.165,8

imobilizări”

2131”Echipamente tehnologice”…………………………………………..1.820

4426”T.V.A. deductibilă” ………………………………………………………345.8

● Achitarea datoriei către furnizorul de imobilizări

404”Furnizori de imobilizări” = 5124 „Conturi la bănci…………37.864,6

în valută”

● Achitarea datoriei către cărăuș

404”Furnizori de imobilizări” = 5121 „Conturi la bănci ………….2.165,8

în lei”

● Amortizarea lunară a tocătorului de lemn

6811”Cheltuieli de exploatare privind = 2813”Amortizarea……………1.653.5

amortizarea imobilizărilor” instalațiilor”

● Înregistrarea ajustării pentru deprecierea tocătorului

6813”Cheltuieli de exploatare privind = 2913”Ajustarea ……………….304,6

ajustările pentru deprecierea instalațiilor”

imobilizărilor”

7. Societatea „Savini Due” S.R.L. achiziționează ,în data de 31.03.2007, de la S.C “Savini” S.R.L Italia o semiremorcă , în valoare de 8.414,50 RON,plus T.V.A.Cheltuielile de transport sunt incluse în preț. Durata normală de utilizare este de 4 ani (cod 2.3.2.2.6.), iar regimul de amortizare este liniar.

● Achiziție semiremorcă

2133”Mijloace de transport”= 404 „Furnizori de imobilizări”………8.414,5

4426”T.V.A. deductibilă” = 4427”T.V.A. colectată”………………1.598,8

● Achitarea datoriei către furnizorul de imobilizări

404”Furnizori de imobilizări” = 5121 „Conturi la bănci…………..8.414,5

în lei”

● Amortizarea lunară a semiremorcii

6811”Cheltuieli de exploatare privind = 2813”Amortizarea ………..1.75,30

amortizarea imobilizărilor” mijloacelor

de transport”

CAPITOLUL 5

CONCLUZII ȘI OPINII

În momentul în care am început această lucrare am vrut să ofer cele mai clare, complete și concrete aspecte legate de abordarea deprecierii imobilizărilor corporale. De aceea, pe parcursul lucrării am încercat să analizez factorii care duc la deprecierea imobilizărilor corporale și anume amortizarea și ajustările de valoare a imobilizărilor corporale.

Teoria și practica recomandă ca regimul de amortizare utilizat să fie logic și sistematic.

Cu alte cuvinte, costul de intrare nu trebuie să fie repartizat pe exerciții în mod arbitrar, fără să se țină cont de maniera în care bunul va pierde din valoarea sa utilă pe parcursul anilor.

Regimul de amortizare ales trebuie să reflecte reducerea capacității de serviciu a imobilizărilor. Alegerea regimului de aomrtizare cel mai bun se face în funcție de obiectivele întreprinderii, de „agresivitatea” cu care vrea să abordeze gestiunea fiscală și bineînțeles decizia adunării generale a acționarilor sau asociaților.

Este cunoscut faptul că alegerea unui regim de amortizare reprezintă o problemă de apreciere. În condițiile în care o întreprindere are posibilitatea de a alege în ceea ce privește amortizarea, interesul este cel investițional, interes care intră în competiție cu cel fiscal al statului.

Metodele de amortizare utilizate de S.C “SAVINI DUE” S.R.L. sunt : metoda liniară pentru clădirii și mijloace de transport și metoda accelerată pentru utilaje.

Amortizarea liniară prezintă avantajul că este simplă de aplicat, fiind cea mai folosită, datorită uniformității cheltuielilor exercițiului și a costurilor în timp.

Principalele limite decurg din aspectul simplificat și constau în faptul că

diminuarea de valoare a bunurilor nu este constantă pe tot parcursul vieții sale, de asemenea metoda nu ține cont nici de scăderea capacității de producție, nici de creșterea în timp a cheltuielilor de întreținere datorate uzurii. Sub aspect fiscal, metoda prezintă avantajul că atenuează tendința întreprinderilor de eludare a fiscalității însă nu ține seama de influența progresului tehnic, respectiv de uzura morală.

Alegerea sistemului accelerat este propice întreprinderilor care sunt beneficiare sau care urmează să devină în primii ani după investiție, deoarece amortizarea rapidă fiind accelerată se poate amâna data plății unei părți a impozitului și să beneficieze astfel de deprecierea monetară. Dacă sunt deficitare ca rezultat în anii următori, întreprinderile pot să se “sustragă” definitiv de la impozitare.

După opinia mea, aceste metode de amortizare sunt bine alese deoarece îi aduc întreprinderii noi surse de finanțare reflectate în Capacitatea de Autofinanțare.

BIBLIOGRAFIE

1. Balteș Nicolae Contabilitate financiară, Editura

Ciuhureanu Alina Universității “Lucian Blaga”,

Teodora Sibiu 2007

2. Cernușca Lucian Politici contabile de întreprindere

Editura Tribuna Economică,

București 2006

3. Duțescu Adriana Ghid pentru înțelegerea și

aplicarea standardelor

internaționale de contabilitate

Ediția a-II-a,revizuită, Editura

CECCAR , București 2002,

4. Pântea Petru Iacob Contabilitatea financiară românească Bodea Gheorghe conformă cu directivele europene

Ediția a-II-a, Editura Intelcredo

Deva 2007,

5. Pop Atanasiu Contabilitatea financiară românească

armonizată cu directivele contabile

standardele internaționale de

contabilitate, Editura Intelcredo,

Deva 2002,

6. x x x Revista”Contabilitatea,expertiza și

auditul afacerilor”, Nr.12,

Decembrie 2006

7. x x x Revista “Finanțe publice și

contabilitate” Serie nouă anul XII,

Nr. 7-8, Iulie-August 2006,

8. x x x Revista “Finanțe publice și

contabilitate” Serie nouă anul XII,

Nr. 10, Octombrie 2006

Legislație

●Legea nr.571/2003, privind Codul

Fiscal actualizat

●Ordinul 1752/2005 pentru

aprobarea Reglementărilor contabile

conforme cu directivele europene

●Legea 15/1994 privind

amortizarea capitalului imobilizat

în active corporale și necorporale

●H.G. nr.2139/2004, publicată în

M.O. nr. 46/03.01.2005, pentru

aprobarea Catalogului privind

clasificarea și duratele normale de

funcționare a mijloacelor fixe

●Standardul Internațional de

Contabilitate IAS 16 “Imobilizări

corporale”

●Standardul Internațional de

Contabilitate IAS 36 “Deprecierea

activelor”