Depozitele de de șeuri și impactul lor asupra mediului [630975]

UNIVERSITATEA DIN BUCURE ȘTI
Facultatea de Biologie
Specializarea: Ecologie și Protecția Mediului

LUCRARE DE LICEN ȚĂ

Depozitele de de șeuri și impactul lor asupra mediului
în Județul Botoșani

Absolvent: [anonimizat]: Lector Dr. VIRGIL IORDACHE

BUCURE ȘTI
2010

2Cuprins

Introducere 3
Capitolul 1. Analiza critic ă a cunoașterii 5
1.1. Abordarea problemei de șeurilor 5
1.1.1. Defini ția deșeurilor 5
1.1.2. Clasificarea de șeurilor 8
1.2. Strategii de gestionare a de șeurilor 11
1.2.1. Prevenirea și minimizarea fluxurilor de de șeuri 12
1.2.2. Reciclarea 151.2.3. Incinerarea de șeurilor 18
1.2.4. Depozitarea de șeurilor 21
1.3. Depozitele de de șeuri și impactul lor asupra mediului 23
1.3.1. Caracteristicile depozitelor de de șeuri 23
1.3.2. Impactul depozitelor de de șeuri asupra mediului 25
1.4. Analiza cost – beneficiu 30Rezumatul analizei critice 32Capitolul 2. Depozitele de de șeuri și impactul lor asupra mediului în jude țul Botoșani 34
2.1. Localizare. Caracterizare general ă 34
2.2. Caracterizarea situa ției actuale din jude țul Botoșani din punct de vedere al
gestionării deșeurilor 38
2.2.1. Fluxurile de de șeuri din jude țul Botoșani 38
2.2.2. Serviciile de salubrizare ale jude țului Boto șani 42
2.2.3. Metode de gestionare a de șeurilor din jude țul Botoșani 43
2.2.4. Costurile aferente gestion ării de deșeuri 46
2.3. Depozitele de de șeuri și impactul lor asupra mediului în jude țul Boto
șani 47
2.3.1. Caracterizarea depozitelor existente 472.3.2. Impactul depozitelor de de șeuri asupra mediului 53
Concluzii 58
Bibliografie 61

3Introducere

De-a lungul timpului, dezvoltarea sistemelor socio-economice s-a f ăcut în sensul
maximizării fluxului de resurse și servicii, în vederea cre șterii produc ției și consumului f ără a ține
cont și de impactul acestor activit ăți asupra CN, ideea de baz ă fiind aceea c ă resursele sunt
inepuizabile, iar cap acitatea de produc ție și suport a CN este nelimitat ă. „Deși creșterea fluxurilor
materiale în SSE a fost înso țită de creșterea densit ății emisiilor în compartimentele major ale
ecosferei, fenomenul a fost în general trat at în raport de capacitatea de dispersie și diluție sau în
funcție de capacitatea de reten ție a acestor compartimente precum și în funcție de capacitatea
componentelor capitalului natura l de a "asimila"/de a integra în procesele de ciclare "de șeurile"
care se produc în sistemele socio-economice.” (V ădineanu, 1999). În timp îns ă, această
presupozi ție s-a dovedit a fi fals ă, impactul activit ăților speciei umane cu fenomenele de poluare
implicate sunt prezente la nivelu l întregii ecosfere. În ceea ce prive ște activitățile de produc ție,
acestea au un dublu impact: pentru fabricarea oric ărui produs este necesar ă extragerea resurselor,
prelucrarea lor
și eliminarea produ șilor finali sub form ă de deșeuri. Aceste de șeuri, din cauza
creșterii continue a cantit ăților generate, nu pot fi asimilate (a șa cum s-a crezut ini țial) de
compartimentele sistemelor ecologice, se acumuleaz ă și, sub diferite tipuri de emisii ridic ă riscuri
majore atât asupra mediului cât și asupra s ănătății populației umane. Gestionarea ra țională a
deșeurilor trebuie s ă țină cont atât de aceste fenomene de poluare generate (s ă impună adoptarea
unor metode cât mai avantajoase care minimizeaz ă impactul asupra mediului ), cât și de faptul c ă
aceste de șeuri pot fi transformate în resurse secundare (materiale și energetice), evitând astfel
epuizarea resurselor.
La nivel global se încearc ă adoptarea unor metode standard de gestionare a de șeurilor
într-un sistem integrat îns ă unele țări întâmpin ă probleme majore în ceea ce prive ște
aplicabilitatea lor di n cauza gradului sc ăzut de dezvoltare socio-economic ă, țări care au ca
strategie politic ă de bază dezvoltarea economic ă, lăsând problemele legate de mediu (impactul
deșeurilor asupra mediului, în cazul de fa ță) pe o pozi ție inferioar ă. Într-o astfel de situa ție se află
România, unde constituirea unui sistem integrat de management al de șeurilor este înc ă în faza
incipientă, mai ales în anumite zone cum ar fi jude țul Botoșani.

4Am ales ca studiu de caz jude țul Botoșani deoarece este locul meu natal și sunt în
cunoștință de cauză cu problemele generate de gestionarea de șeurilor. Scopul acestei lucr ări este
să analizez impactul de me diu al depozitelor de de șeuri (care este principala metod ă de gestionare
a deșeurilor utilizat ă în aceast ă zonă), prin prisma analizei metode lor principale de gestionare a
deșeurilor la nivel global și prezentarea stadiului actual al jude țului Boto șani în ceea ce prive ște
managementul de șeurilor.
În acestă lucrare am folosit ca metode, în analiza critic ă a cunoașterii- fișe de lectur ă ale
articolelor din literatura de specialitatea (consultarea bazelor de date științifice Thomson ISI,
Science Direct, Springerlink), pentru studiul de caz- colectarea datelor de la APM Boto șani,
observații direct pe teren, prelucrarea datelor și redactare.
Prin aceast ă lucrare am încercat s ă analizez deficien țele sistemului de management al
deșeurilor din jude țul Botoșani prin prisma analizei sistemului integrat de management al
deșeurilor promovat global și al metodelor implicate.
În finalul studiului, doresc s ă îi mulțumesc domnului Virgil Iordache pentru cuno ștințele
pe care mi le-a transmis și pentru modul în care m-a îndr umat în elaborarea acestei lucr ări, și
părinților care m-au sus ținut necondi ționat.

5Capitolul I. Analiza critic ă a cunoașterii

1.1. Abordarea problemei de șeurilor

1.1.1. Defini ția deșeurilor

Creșterea continu ă a efectivului popula ției umane determin ă creșterea produc ției, implicit
creșterea consumului de resurse, generând un impact semnificativ asupra mediului. De-a lungul
timpului, omul a dezvoltat noi tehnici, dife rite tehnologii sofisticate, cu scopul de a- și satisface
nevoile primare îns ă nu numai, ci mergând pe ideea cre șterii confortului, a dezvolt ării economice.
Fabricarea oric ărui produs presupune genera rea anumitor presiuni as upra mediului, de la
consumul resurselor naturale pân ă la eliminarea acelor p ărți ce nu mai pot fi utilizate denumite
deșeuri.
Interdependen ța dintre cre șterea economic ă și impactul activita ților economice asupra
Capitalului Natural, datorit ă consumului de resurse și implicit generarea de șeurilor ridic ă
probleme la nivel global.
Cherubini și colab. (2008) afirm ă că „Ecosistemele recicleaz ă orice tip de de șeuri, și
conceptul însu și de deșeuri nu mai este adecvat. Produsele de la o anumit ă component ă sau
compartiment sunt întotdeauna o resurs ă utilă pentru o alt ă component ă sau compartiment.
Ecosistemele sunt sisteme auto-organizate în a șa fel încât toate resursele sunt utilizate cu maxim
de eficien ță astfel încât nu r ămâne nici o resurs ă neutilizat ă.” Așadar, sistemele ecologice sunt
capabile s ă recicleze si s ă utilizeze resursele cu maxim de eficien ță, însă intervențiile antropice
perturbă toate procesele „…procesele di n ecosistemele naturale au un pregnant caracter ciclic.
Spre deosebire de aceast ă situație, deșeurile activit ăților umane se acumuleaz ă în mare masur ă,
neputând fi reintroduse în ciclurile biogeochimice în ritmul în care sunt produse." (Botnariuc și
Vadineanu, 1982). Acest fapt impune a doptarea politicilor coerente înso țite de eforturi economice
și sociale în vederea unei utiliz ări raționale a resurselor naturale.
Producția și utilizarea resurselor variaz ă semnificativ de la o țară la alta. Conform
statisticilor EEA (European Envi ronment Agency), se consider ă următoarele sectoare economice,
in ceea ce prive ște impactul asupra mediului: furnizarea ener giei electrice, apa, gaze, serviciile de

6transport și agricultur ă, însă și mineritul, construc țiile precum și diferitele activit ăți industriale au
un impact semnificativ asupra Capitalului Natural. În ceea ce prive ște eficien ța utilizării
resurselor pe cap de locuitor, aceasta variaz ă de asemenea, fiind de câteva ori mai mare în Europa
de Vest și Centrală față de Europa de Sud Est. Mai grav este faptul c ă se preconizeaz ă o creștere
a utilizării resurselor spre anul 2020; consumul fa milial pe cap de locu itor este în cre ștere în toate
țările europene, atingând în țările din Europa de Vest și Centrală un nivel de circa patru ori mai
mare decât din Estul Europei. Aceast ă situație este explicat ă de gradul de dezvoltare socio-
economice ale țărilor respective, astfel, dac ă în țările mai sărace majoritatea popula ției cheltuie ște
puțin peste bunurile strict necesare, țările dezvoltate î și permit diferite tipuri de consum si
confort. Consumul și producția, respectiv utilizarea resurselor implic ă seturi de activit ăți în urma
cărora rezult ă deșeurile. Ciclul de via ță al produselor de la extrac ția resurselor la produc ție și
consum, pân ă la eliminarea de șeurilor este reprezentat în figura de mai jos (Fig.1.).

Fig. 1 . Ciclul de via ță de la extrac ție la produc ție, consum și deșeuri (Mediul în Europa la
a patra evaluare, Nr. 1/2007, Cap.6, Consumul și producția durabil ă, EEA )

7După cum se observ ă, generarea fluxului de de șeuri este direct corelat ă cu activit ățile de
producție si consum, fapt care nu poate fi evitat, însa se pu ne problema epuiz ării resurselor, a
deteriorării mediului, și mai ales a prosperit ății speciei umane. O utilizare durabil ă a resurselor,
evaluarea impactului asupra mediului a fiec ărei activit ăți antropice de la proiectarea produselor
până la eliminarea lor sub form ă de deșeuri, și revalorificarea acestora din urm ă sub form ă de
materie secundar ă și energie sunt probleme ri dicate la nivel global.
Problema de șeurilor poate fi mai bine abordata cu ajutorul metodelor ce cuprind toate
etapele ciclului de via ță ale deșeurilor, adic ă o abordare integrat ă, respectiv studiul de șeurilor de
la generarea produselor pan ă la depozita rea lor ca de șeuri; („from cradle to grave”).

Fig. 2 . Fluxul de de șeuri (prelucrat dup ă State of the environment report No 3/2003, Cap.7.,
Waste generation and management, EEA)
Gestionarea de șeurilor ridic ă probleme foarte complexe, care necesit ă întreprinderea
acțiunilor coordonate de la nivel local la cel regi onal, colaborarea societ ății civile cu autorit ățile

8locale, cu reprezentan ții guvernului și de asemenea colaborarea intre state. De-a lungul timpului,
această problemă s-a acutizat, mai ales in ultimele 2 seco le, s-au dezvoltat di ferite metodologii,
accentuându-se o abordare integrat ă, considerând minimizarea cantit ății de deșeuri, gradul de
poluare provocat și mai nou, importan ța deșeurilor ca materii secundare. Îns ă și in zilele noastre,
până și cele mai dezvoltate țări întâmpin ă dificultăți în ceea ce prive ște aplicabilitatea lor. Pentru
a găsi cea mai bun ă metodă de management al de șeurilor, respectiv pent ru a minimiza impactul
acestora asupra Capitalului Natural este important ă raportarea la o scar ă adecvata de timp și
spațiu si bineîn țeles trebuiesc luate în calcul efectele cumulative. În orice caz primul pas care
trebuie făcut este acela de a identifica principalele tipurile de de șeuri, de a le încadra într-o
categorie.

1.1.2. Clasificarea de șeurilor

La nivel european s-a încercat elaborar ea unor criterii de clasificare ale de șeurilor precum
și metode standard de gestionare a de șeurilor, sarcin ă ce întâmpin ă dificultăți datorită unor cauze
cumulative, printre care se pot enumera: lipsa unei baze de date complete, a unui sistem de
monitoring integrat, stadiile diferi te de dezvoltare socio-economic ă a unor state. Ca un exemplu
concludent, în România pâ na în anul 2007, anul ader ării la UE, nu a existat o baz ă credibilă de
date, pentru monitoringul de șeurilor la nivel na țional.
Deșeurile pot fi clasificate in func ție de mai multe criterii:
• în funcție de provenien ța lor;
• în funcție de consisten ță;
• în funcție de biodegrad abilitatea lor.
După sistemul EEA (European Environment Agency) de șeurile pot fi imp ărțite în
următoarele categorii: de șeuri periculoase; de șeuri municipale; n ămoluri de epurare; de șeuri de la
ambalaje, de șeuri de la producerea energiei electrice, de șeuri electronice.
Principalele sectoare economice care sunt mai importante în generarea de șeurilor sunt:
1. industria: industria energetic ă, industria chimica, i ndustria de prelucrare;
2. minerit;
3. construcții si demol ări;

94. deșeuri generate de activit ăți medicale;
5. activități agricole;
6. deșeuri municipale.
În funcție de compozi ția lor, de șeurile mai pot fi clasificate: de șeuri organice, de șeuri
anorganice; de șeuri din hârtie și carton; de șeuri din mase plastice; de șeuri din sticl ă; deșeuri
metalice.
1. Deșeuri ce provin din diferite activit ăți industriale .
Diferitele activit ăți industriale constituie surse de poluare , importante de luat in calcul, de
la procesul de exploatare a materiei prime și prelucrare, pân ă la depozitarea materialelor
reziduale.
Atunci când vorbim despre industria prelucr ătoare consider ăm diferitele activit ăți de
producție: din industria alimentar ă, industria b ăuturilor, industria forestier ă, industria textil ă.
Industria energetic ă, care are doua mari ramu ri: producerea de energie și energetica
nucleară, are un impact semnificativ asupra mediului precum si asupra s ănatății umane. În ceea
ce privește problema gener ării deșeurilor, în procesul de producere a energiei electrice se
consideră în primul rând depozitarea haldelor de steril, rezultate în urma exploat
ării cărbunilor,
care au un impact semnificativ asupra ecosi stemelor terestre, a apelor subterane dar și emisiile
din procesul de rafinare al petrolului. I ndustria energeticii nucleare a luat un mare avânt în
ultimul secol, marile puteri militare sunt din ce în ce mai preocupate de dezvoltarea acestei ramuri, îns ă generarea și depozitarea de șeurilor radioactive rezultate, foarte periculoase, ridic ă
mari probleme.
Industria chimica, are un poten țial mare de poluare, genereaza compu și chimici organici
și anorganici toxici. Printre ace știa putem enumera: fenoli, fluorur i, aldehide, pesticide, solven ți
clorurați, materiale plastice, cianuri; care polueaz ă toate tipurile de ecosisteme.

2. Deșeuri ce provin din minerit
În urma extrac ției de minereuri rezult ă diferite tipuri de materiale, fragmente de roci,
minereuri ce nu mai sunt utilizate, zguri, care sunt de obicei de puse la gura minelor sau sunt
depozitate în halde de steril. De șeurile de acest tip sunt foarte periculoase din cauza substan țelor
toxice con ținute, mai ales meta lele grele, polueaz ă ecosistemele terestre, apele de suprafa ță și
cele subterane (prin scurgeri și infiltrări) și cel mai grav este fapt ul ca efectele persist ă timp
îndelungat.

10
3. Deșeuri din construc ții și demolări
Aceste de șeuri sunt constituite din materiale ce r ămân în urma construirii, demol ării,
renovărilor de cl ădiri. Deșeurile provenite din construc ții și demolări reprezint ă o buna surs ă de
materie secundara, îns ă, din păcate nu toate țările le recicleaz ă, așadar, ele sunt depozitate,
constituind surse de poluare. Un mate rial foarte periculos se consider ă a fi azbestul, ce provine
din renovarea sau demolarea construc țiilor vechi (EEA, Europe's environment: the third
assesment).

4. Deșeuri generate din activit ăți medicale
Deșeurile medicale infec țioase (DMI) au un impact semnificativ atât asupra mediului cât
și asupra s ănătății umane. Ele pot fi grupate în trei mari clase: de șeuri infec țioase, unde intr ă
tifoane, bandaje, lenjerie, manu și chirurgicale etc.; de șeuri înțepătoare: seringi, ace, lamele, cu țite
și deșeuri menajere: de șeuri din hârtie, carton, mase plastice, sticla. Aceste de șeuri trebuiesc
neapărat sterilizate, m ărunțite și apoi depozitate.

5. Deșeuri ce provin din activit ăți agrozootehnice
Activitățile agricole genereaz ă de asemenea de șeuri, acestea sunt c onstituite din resturi
vegetale, dejec țiile animalelor, si necesit ă o atenție deosebit ă din cauza faptului c ă pot reprezenta
o sursă de ingra șăminte sau pot fi folosite ca și combustibili îns ă numai dac ă sunt gestionate
corect.

6.Deșeuri municipale
Nu există o definiție unanim acceptat ă în ceea ce prive ște deșeurile municipale, în general
variază de la o țară la alta, chiar și de la o regiune la alta. Conform EEA, de șeurile municipale
sunt considerate a fi acele de șeuri rezultate din gospod ării, colectate de municipalit ăți, deșeuri
menajere, dar și acelea colectate de la institu ții, intreprinderi mici, școli, deșeuri care sunt
similare cu cele colectate de la gospod ării.

111.2.Strategii de gestionare a de șeurilor

Tendințele în ceea ce prive ște managementul de șeurilor, promovate de EEA și adoptate de
majoritatea statelor membre UE sunt reprezentate de:
1. minimizarea și prevenirea cantit ăților de de șeuri;
2. reciclarea;
3. incinerarea;
4. depozitarea.
Strategia universal ă este aceea de a mini miza cantitatea de de șeuri respectiv cea de
resurse naturale utilizate, si de maximizare a fluxului de reciclare a ma teriei si energiei
(Cherubini și colab, 2008).
Cele mai acceptate și promovate metode în gestionarea de șeurilor sunt minimizarea
cantităților de de șeuri si reciclarea. Minimizarea ține mai mult de o parte conceptual ă, mult
utilizată în zilele noastre și se incearc ă a fi susținuta prin diferite instrumente: perceperea taxelor
„pay as you through”, ,,willingness to pay”. De asemenea intervin și alți factori, cum ar fi:
comportamentul oamenilor, gradul de dezvoltare al societ ății, atitudini, concep ții, nivelul de
educație.
Cea mai utilizat ă metodă a fost și este in continuare în unele țări, aceea de depozitare a
deșeurilor, în ciuda faptului c ă prezinta cele mai multe efecte ne gative. Acest lucru poate fi pus
pe seama gradului de dezvoltare al țărilor, al comportamentului și atitudinilor societ ății civile ș
i
autorităților; precum și existența instrumentelor legale, a f actorilor politici. De exemplu, țările în
curs de dezvoltare, au ca strategie politic ă, dar și scop general, dezvoltarea economic ă, lăsând
problemele legate de mediu (impactul de șeurilor asupra CN, in cazul de fa ță), pe o pozi ție
inferioară. Într-adev ăr, în țările cu o industrie puternic ă, țări care reprezint ă forțe economice,
consumul de resurse și producția sunt mult mai mari, și implicit cantitatea de de șeuri este in
consecința, însă își pot dezvolta și aplica tehnologii moderne de gestionare a de șeurilor și în
același timp le diferen țiază net nivelul de educa ție, dar și măsura în care sunt dispu și să accepte
anumite instrumente (ca de exemplu: „pay -as-you-through”; „will ingness to pay”).

121.2.1. Prevenirea și minimizarea fluxului de de șeuri

Conform standardelor europene, priorit ățile în ceea ce prive ște tratarea de șeurilor, sunt
după cum urmeaza: în primul rând prevenirea de șeurilor, apoi reciclar ea lor, recuperarea de
energie și în final depozitarea.
Pentru a putea descrie aceast ă metodă de gestionare a de șeurilor trebuie mai întâi s ă
definim termenii, s ă vedem în ce context ne afl ăm. Astfel, prevenirea de șeurilor reprezint ă
prevenirea, reducerea la surs ă a fluxului de de șeuri și reutilizarea produs elor. Minimizarea
fluxului de de șeuri se refer ă și la măsuri de gestionare a de șeurilor, cum ar fi sc ăderea gradului de
toxicitate (de șeurile periculoase) și reciclarea (conform EEA).

Fig. 3 . Minimizarea cantit ăților de de șeuri (prelucrat după Topic report No 2/2002, Case
studies on waste minimisation practices in Europe, EEA)
Aceste metode trebuiesc sus ținute de factorii politici de la nivel regional la cel na țional și
adaptate în func ție de problemele existente. În ori ce caz din cauza fluxului crescând de de șeuri
este din ce în ce mai greu pentru toate țarile să se ocupe de aceast ă problemă. Fiecare țară trebuie
să adopte strategii ad ecvate pentru a reu și să reducă cantitățile de deșeuri și implicit epuizarea

13resurselor. Un raport al Agen ției Europene de Mediu (EEA, Topic Report 2/2002, Case studies on
waste minimisation practices in Europe) prezint ă zece cazuri în care unele țări europene au reu șit
să găsească soluții pentru prevenirea și minimizarea cantit ăților de de șeuri. Cele mai importante
măsuri se consider ă a fi:
• responsabilitatea produc ătorilor, în ceea ce prive ște ambalajul produselor;
• acordurile voluntare;
• instrumentele legislative;
• programele informative;
• taxele pe de șeuri.
Responsabilitatea produc ătorului în ceea ce prive ște ambalarea produselor, s-a dovedit a fi
destul de eficient ă mai ales in cazul de șeurilor menajere, acele de șeuri provenite din gospod ării,
caz în care a redus semnificativ cantit ățile generate, însa nu rezolv ă și problema altor de șeuri, ca
de exemplu cele industriale.
Acordurile voluntare se bazeaz ă pe înțelegeri între autorit ăți și producători; se aseam ănă
cu regulile legate de asumarea responsabilit ății producătorilor, doar c ă aceste acorduri reprezint ă
o metodă mai soft.
Instrumentele legislative sunt în func ție de targheturile im puse de Uniunea European ă.
Statele membre UE trebuie s ă adopte și să aplice măsurile legislative corespunz ătoare. Acestea au
un impact semnificativ asupra reducerii cantit ăților de de șeuri municipale depozitate, mai ales în
privința deșeurilor reciclabile.
Programele informa ționale sunt foarte eficiente la nivelul companiilor produc ătoare, la
modul că le oferă acestora suport și exemple de metode aplicabile în vederea minimiz ării
cantităților de de șeuri. Aceste programe implic ă anumite costuri destul de ridicate care sunt
subvenționate de guvern și pot fi corelate cu taxele pe de șeuri.
Intrumentele economice sunt de asemnen ea metode importante pentru reducerea
fluxurilor de de șeuri, ca de exemplu taxele pe de șeuri: taxe pe depozitarea de șeurilor, taxe pe
greutatea de șeurilor menajere mixte.
Prevenirea și minimizarea de șeurilor implic ă prevenirea și minimizarea la surs ă. În acest
caz, mai ales pentru de șeurile municipale, Tonglet și colab. (2004) afirm ă că eficiența acestei
metode este stâns legat ă de comportamentul și atitudinile oamenilor și că acest comportament
este indus de con știentizarea problemelor de mediu (un comportament pro-mediu). De asemenea
pentru a sus ține aceast ă metodă, este necesar ă o abordare ce ia în calcul și analizeaz ă psihologia

14cognitivă a oamenilor. Tonglet și colab. (2004) au vrut s ă sublinieze faptul c ă reciclarea,
reducerea de șeurilor și reutilizarea ar trebui s ă fie luate în considerare se parat; ei au realizat un
studiu în care au luat în calcul urm ătoarele: comportamantele fa ță de reciclare, atitudinile fa ță de
reciclare, normele subiective ale indivizior, percep ția controlului comportamental, factori ce pot
apărea în func ție de situa ții, consecin țele recicl ării, atitudinile fa ță de minimizarea de șeurilor,
informațiile demografice (unde intr ă informațiile referitoare la: varst ă, sex, stare civil ă, educație,
ocupație, rol în familie) și în urma c ăruia, folosind Teoria Comportamentului Planificat (The
Theory of Planned Behaviour) au ar ătat rolul în țelegerii comportamentului uman în elaborarea
proiectelor ce vizeaz ă prevenirea și minimizarea de șeurilor.

Fig. 4 . Teoria Comportamentului Planificat (prelucrat dup ă Tonglet și colab., 2004)

Atitudine fa ță de
comportament
Normă subiectiv ă
Percepția controlului
comportamentului
(PCC) Intenție
comportamental ă
Comportament

151.2.2. Reciclarea

Reciclarea este metoda ce vizeaz ă doua aspecte importante: eficien ța folosirii resurselor și
impactul asupra mediului. De șeurile nu mai reprezint ă, în societatea de ast ăzi, acel rău inevitabil,
ci o sursa importanta de resurse secundare, tocmai de aceea se promoveaz ă din ce în ce mai mult
reciclarea și avantajele în ceea ce prive ște utilizarea durabil ă a resurselor, de asemenea de șeurile
reprezintă o sursă regenerabil ă de energie, (Stehlìk, 2009). Aceast ă metodă consideră clasificarea
deșeurilor în func ție de componen ța lor, respectiv in func ție de existen ța lor ca posibile resurse
secundare. Conform normelor europene, metoda recicl ării poate consta în: reciclarea materiei și
reutilizarea energiei.
Reciclarea material ă presupune înlocuirea resurselor prim are cu folosirea materialelor din
deșeuri, Fricke și Kolsch (2009). Ei consider ă reciclarea materialelor ca metod ă care include
reciclarea materiilor și reciclarea biologic ă cu compost (proces aerob) și fermentare (proces
anaerob), spre deosebire de Bjorklund și Finnveden (2005) care sus țin că reciclarea de șeurilor
biodegradabile (referindu-se la compostare și digestie anaerob ă) are puține trasături comune cu
ceea ce presupune reciclarea propriu-zis ă a materialelor. Ace știa din urm ă au realizat un studiu în
care au comparat reci clarea cu incinerarea și depozitarea de șeurilor, din punct de vedere al
indicelui de înc ălzire global ă, GWP1 și al energiei totale utilizate. Rezultatele ob ținute au indicat
faptul că produsele din material ele reciclate necesit ă un consum mai mic de energie decât cele
provenite din resursele primar e. Primul studiu amintit, cel f ăcut de, Fricke și Kolsch (2009) este
axat pe calcul area eficien ței consumului de energie pent ru reciclare. Tipurile de de șeuri ce sunt
vizate pentru aplicarea acestei metode sunt urmatoar ele: hârtie si carton, plastic, sticla, metale.
Rezultatele ob ținute au dovedit faptul c ă reciclarea material ă a deșeurilor constituite din hârtie și
carton, și din mase plastice, are avantaje semnificative în sectorul eficien ței energetice. De
asemenea reciclarea metalelor este considerat ă a fi eficient ă în ceea ce prive ște utilizarea
rațională a resurselor.
Reciclarea de șeurilor presupune o serie de activit ăți: colectarea, transportul de șeurilor,
prelucrarea intermediara care implic ă sortare, m ărunțire sau compactare, valorificarea
materialelor și prelucrarea final ă. În ceea ce prive ște colectarea și transportul, numeroase studii

1 GWP reprezint ă potențialul de înc ălzire global ă, este un indicator care m ăsoară efectul de ser ă produs de cele trei
gaze considerate: CO 2 , CH 4, N2O și include atât gradul de interac țiune cu radia ția infraro șie, cât și perioada de
staționare în atmosfer ă până ce dispare .

16s-au axat pe evaluarea impactului asupra mediului pentru fiecare activitate întreprins ă și pe
eficiența economic ă.
McLeod și Cherrett (2007) afirm ă că „este nevoie urgent ă de a creea un sistem de
colectare și tratare eficient care reduce cantit ățile de deșeuri evacuate, recicleaz ă resursele din
deșeuri într-o m ăsură maximă posibilă și reduce cantit ățile de deșeuri care sunt arse și depozitate
sau îngropate”.
Wada și colab. (2009) au f ăcut un studiu despre procesele de colectare și transport ale
sistemelor de gestionare a de șeurilor în care au considerat urm ătoarele:
1. tipurile de vehicule pentru colectare, și au analizat costurile și emisiile;
2. tipul sistemului de colectare: sistemul mixt, sistemul din „u șă-n ușă” (colecteaz ă de la
fiecare gospod ărie), și sistemul ce include sta ții de colectare;
3. colectarea cu pre-sortare;
4. alte sisteme de colectare: colectare grupat ă cu puncte de colectare, colectare f ăra
puncte de colectare, doar puncte de colectare;
5. taxe pentru servicii: sistemul forfetar, pl ăți pentru sisteme suplimentare, pl ăți simple.
În urma studiului au concluzionat c ă folosirea unor vehicu le pentru colectare și transport
care au un consum minim, pe baza unui sistem de colectare grupat ă, cu stații de colectare și cu
plată simplă a taxei pe servicii reprezint ă cea mai optim ă soluție.
McLeod și Cherrett (2007) au propus pentru cu antificarea impactului transportului și
colectării deșeurilor urm ătoarele: cooperarea între autorit ățile învecinate în ceea ce prive ște
utilizarea resurselor (vehiculele de transport, echipajul, depourile); amplasarea depourilor de
vehicule utilizate în transport în apropierea depozitelor de de șeuri și nu în apropierea locuin țelor
populației umane, colectarea s ăptămânală alternativ ă. Folosirea acestor st rategii are avantaje
semnificative în ceea ce prive ște scurtarea distan ței parcurse, economisirea timpului și a
resurselor necesare, implicit minimi zarea impactului asupra mediului. Îns ă atunci când vorbim
despre transportul de șeurilor trebuiesc luate în considerare și tipurile de de șeuri. De exemplu,
Salhofer și colab. (2007), afirm ă, în urma unui studiu în care au f ăcut compara ția între reciclarea
deșeurilor care presupune un transport pe distan ță mai lung ă și depozitarea de șeurilor, care nu
necesită un transport pe distan țe foarte mari, c ă „în majoritatea cazurilo r transportul nu afecteaz ă
beneficiile de mediu ale strate giilor de reciclare”( Salhofer și colab., 2007).

17

Fig.5. Transportul de șeurilor (prelucrat dup ă Salhofer și colab., 2007).
După cum am afirmat mai sus, atunci când vorbim despre reciclare, trebuie s ă vorbim și
despre reciclarea biologic ă cu compost (proces aerob) și despre fermentare (proces anaerob).
„Compostul de șeurilor municipale solide reprezint ă un instrument de reciclare benefic.
Utiltizarea sa în condi ții sigure în agricultur ă depinde de calitatea compostului, în special dac ă
este maturat și cu un con ținut suficient de sc ăzut în metale și săruri.” (Hargreaves și colab.,
2008).
Procesul de compostare const ă în creearea unui produs nou, din de șeuri organice, utilizat
în agricultur ă, la un pre ț mic, prin biodegradare biologic ă. Pentru ca acest proces s ă poată avea
loc trebuiesc îndeplinite unele condi ții: conținut suficient de ap ă și de oxigen, volumul porilor de
apă să fie corespunz ător, să existe o suprafa ță activă (pentru aceasta de șeurile se m ărunțesc), o
aerare corespunz ătoare.
Este deosebit de important ă evaluarea calit ăț
ii compostului înainte de utilizare, și
caracteristicile solului, ne referim aici la propriet ățile fizice ale solului, biologice, chimice (pH,
conductivitate electric ă, conținut de s ăruri, de azot, fosfor, potasiu, precum și cantitatea de
pesticide con ținută și a altor nutrien ți din sol: calciu, sulf, ma gneziu, mangan, cupru, zinc, (

18Hargreaves și colab., 2008). Compostul con ține o cantitate mare de materie organic ă, acizi
humici, deci are o putere mare de re ținere a apei și a unor nutrien ți, dar poate de asemenea s ă
conțină metale grele sau al ți poluanți, care provin de la de șeuri nesortate corespunz ător (Weber și
colab., 2007). Din aceast ă cauză se impune sortarea de șeurilor la surs ă.
De asemenea, Kumar și colab. în urma unui studiu, în 2009 puncteaz ă importan ța
compostării individuale, (la surs ă), adică de fiecare cet ățean în parte, care depinde de condi țiile
locale, socio-economice, culturale și nu în ultimul rând educa ționale, la cre șterea ratei de
reciclare, implicit reducerea cantit ăților de de șeuri. Studiul este axat pe evaluarea
vermicompostului, care ar trebui promovat și susținut de politici și piața economic ă; „..ar trebui,
prin lege, ca fiecare gospod ărie să beneficieze de recipiente pentru compostarea de șeurilor
organice în propriile lor incinte ”( Kumar și colab., 2009).
Procesul de fermentare în ceea ce prive ște tratarea de șeurilor este un proces biologic
anaerob prin care se genereaz ă gaze cu un con ținut mare de metan, aproximativ 50-70% și se
recupereaz ă energie. „Digestia anaerob ă este una dintre cele mai bune op țiuni disponibile, care
poate combina tratarea de șeurilor cu recuperarea produselor secundare utile și a
biocombustibililor” (Prabhudessai și colab., 2009).
Reciclarea și valorificarea energetic ă presupune recuperarea energiei din de șeuri. Este un
proces ce const ă în arderea de șeurilor în instala ții speciale cu scopul de a converti energia în
energie electric ă. Incinerarea de șeurilor reperezint ă procesul prin care are loc recuperarea
energiei, care altfel ar fi fost produs ă din arderea combustibililor fosili, c ărbuni sau gaze naturale,
(Damgaard, 2010), adic ă resursele naturale pot fi economisite și utilizate ra țional.

1.2.3. Incinerarea de șeurilor

Stehlìk (2009), sus ține că o atenție deosebit ă și studii de specialitate ar trebui îndreptate
către procesele de tratare termic ă a deșeurilor. În Fig.6. sunt corelate domeniile de cercetare în
managementul de șeurilor. Aceste pro cese de tratare termic ă sunt reprezentate de: incinerare,
piroliză, gazare, coincinerare. Khoo (2009) , cu ajutorul modelului LCA a f ăcut un studiu de
evaluare a impactului de mediu asupra metodelor de tratare termic ă a deșeurilor, în care atrage
atenția asupra importan ței acestei evalu ări, în vederea adopt ării metodei corespunz ătoare de
gestionare a de șeurilor.

19Prin procesul de incinerare se urm ărește transformarea de șeurilor în resurse secundare, se
are în vedere economisirea resurselor; minimizarea emisiilor și scăderea toxicit ății deșeurilor;
reducerea volumului și masei de șeurilor; utilizarea valorii calorice a de șeurilor și convertirea în
energie electric ă.
Incinerarea de șeurilor s-a dezvoltat de-a l ungul timpului de la instala țiile de eliminare a
deșeurilor, la instala ții de obținere a energiei din de șeuri și cu introducerea de noi tehnologii de
control al emisiilor (Damgaard, 2010), reprezentând o metod ă ce câstig ă din ce în ce mai mult
interes în strategiile de gestionare a de șeurilor.
Obținerea energiei din de șeuri (WtE2 sau EfW3) presupune incinerarea de șeurilor și
utilizează conținutul energetic al de șeurilor pentru producerea energiei electrice sau a ob ținerii de
căldură și electricitate, c ăldura fiind utilizat ă (recuperat ă și exportat ă) pentru diferite servicii
(încălzire, alimentarea cu ap ă caldă), (Perkoulidis și colab, 2010). Un studiu f ăcut în Italia, de
Cherubini și colab. (2008), compar ă diferitele metode de gestionare a de șeurilor, cum ar fi:
depozitarea de șeurilor, fără tratare; depozitarea cu recupera re a biogazului; sortarea pe frac ții
organice și anorganice, cu reciclare; ob ținerea energiei electrice prin digestie anaeroobic ă și
incinerarea de șeurilor fără sortare sau tratare cu ob ținerea energiei electrice. Au concluzionat c ă
tratarea de șeurilor și recuperarea energetic ă este ce mai avantajoas ă metodă în ceea ce prive ște
impactul asupra mediului. La acelea și concluzii a ajuns și Perkoulidis și colab. (2010), în urma
unui studiu din Grecia, în care au evaluat impactul asupra mediului al depozit ării deșeurilor și al
tratării deșeurilor cu recuperare energetic ă.
În orice caz o evaluare a impactului asupra mediului, în ceea ce prive ște incinerarea și
recuperarea energetic ă din deșeuri (WtE) este obligatorie, ca și eficiența energetic ă, pentru ca
această metodă să fie acceptat ă și aplicată cu succes, în defavoarea depozit ării. De asemenea,
datorită dezvoltării celor mai bune tehnologii de control al emisiilor din z ilele noastre, incinerarea
cu recuperare energetic ă a deșeurilor este o metod ă foarte avantajoas ă ce trebuie inclus ă în
strategiile de management al de șeurilor, (Damgaard, 2010).

2 WtE abreviere pentru Waste to Energy
3 EfW abreviere pentru Energy from Waste

20

Fig.6 . Domenii de cercetare în managementul de șeurilor, (prelucrat dup ă Stehlìk, 2009)

211.2.4.Depozitarea de șeurilor

Ierarhia de șeurilor reperezint ă un concept care consider ă analiza cost-beneficiu a
diferitelor strategii de gestionare a de șeurilor în vederea stabilirii unor limite și metode optime și
aplicabile de gesti onare: prevenirea și reducerea cantit ăților de de șeuri, reciclarea (reutilizarea,
reciclarea material ă, recuperare energetic ă) și reducerea cantit ăților de de șeuri depozitate.

Fig. 7 . Ierarhia gestion ării deșeurilor (prelucrat dup ă Cherubini și colab.,2008)

După cum se observ ă, depozitarea de șeurilor reprezint ă metoda cea mai pu țin acceptat ă,
din cauza efectelor negative pe care le are as upra mediului: emisiile de metan cu poluare
atmosferic ă, emisiile de levigat cu poluarea solurilor, a apelor subterane și mai ales pierderea
resurselor. Din nefericire, înc ă mai sunt țări care au ca principal ă metodă de management al
deșeurilor depozitarea, care este și cea mai veche de altf el, în pofida tuturor eforturilor întreprinse
și instrumentelor folosite de UE (economice-taxe pe cantit ățile de deșeuri depozitate; legislative-
cea mai importanta fiind Directiva privind depozitele de de șeuri-Dir.1999/31/CE).
Numeroase studii de specialitate s-au îndreptat spre analiza impactului depozit ării de
deșeuri, în ce anume const ă această metodă și cu ajutorul LCA, au dezvoltat programe eficiente

22de modelare: EASEWASTE (Environmental Assessment of Solid Waste Systems and
Technologies), ORWARE(modelul din Suedia), IWM2, model britanic. În ceea ce prive ște
depozitare de șeurilor, cel mai utilizat program de modelare este EASEWASTE (Kirkeby și colab,
2007; Manfredi și colab., 2010; Manfredi și colab., 2009; etc.).
Depozitarea de șeurilor se poate face în groape de gunoi deschise, depozite conven ționale
cu arderi, depozite cu recuperare de energie, depozite bioreactoare st andard sau cu tratare
semiaerob ă (Manfredi și Christensen, 2009). În toate cazu rile, depozitarea presupune mai multe
operații: colectare, transportul de șeurilor la depozite, depozitare direct ă sau pre-tratare. În ceea ce
privește colectarea de șeurilor ce urmeaz ă a fi depozitate (fie depozitare direct ă, fie cu recuperare
energetică), Manfredi și colab., (2010) puncteaz ă importan ța sortării deșerilor pe frac ții organice,
și nu numai, alte frac ții cum ar fi hârtia, plasticul și metalele sunt la fel de importante. Ace știa au
evaluat impactul asupra mediului pentru cazurile în care în depozite (c e presupuneau recuperare
energetică) erau depuse de șeuri pe diferite frac ții individuale (organice, hârtie, plastic, metale,
sticlă, deseuri combustibile și necobustibile), fiecare dintre aces tea având un impact diferit,
respectiv beneficiile de mediu erau diferen țiabile, astefel cu toate c ă deșeurile organice depozitate
produc emisii de metan în cantit ăți mari, acest gaz cu efect de ser ă, poate fi recuperat și utilizat;
cât despre de șeurile din hârtie acestea produc emisii de carbon chiar și după o suta de ani.
„Această problem ă trebuie s ă fie inclus ă atunci când sunt considerate op țiuni alternative în
strategiile de management al de șeurilor, de exemplu, reciclarea și incinerarea” (Manfredi și
colab., 2010). De asemenea, Kirkeby (2007) afirm ă că emisiile depozitelor de de șeuri difer ă în
funcție de categoriile de de șeuri, emisii care sunt reprezentate de emisii atmosferice și levigat.
După transportul de șeurilor la depozit, acestea urmeaz ă a fi supuse tratamentelor
mecanice: m ărunțire, sortare, cur ățare, respectiv compactare. Tehnicile de m ărunțire ale
deșeurilor difer ă în funcție de propriet ățile fizice ale de șeurilor, de scopul m ărunțirii. Astfel
putem vorbi despre m ărunțirea prin lovire, care se poate face cu ajutorul morilor cu ciocane,
concasoarelor percutante, sau m ărunțirea prin t ăiere în: mori cu cu țite sau tăietoare sau raspel cu
sită. Tehnicile de sortare a de șeurilor const ă în: sortarea dimensional ă (sita tambur, sita cu
vibrație, separator balistic, sita plat ă cu disc), sortarea densimetric ă (separator rotativ cu curent de
aer, instala ție de aspirare), sortarea magnetic ă (cu ajutorul separatorului magnetic sau a
separatorului cu curen ți turbionari), sortarea optic ă și sortarea manual ă. Curățarea deșeurior se
poate face prin purificare mecanic ă sau spălare în tamburi. Compactarea se poate realiza cu prese
operate mecanic sau hidraulic, este o tehnic ă ce iși gasește întrebuin țare și în presarea acelor
deșeuri ce vor fi utilizate ca și combustibil alternativ (ICIM Bucure ști).

23

1.3. Depozitele de de șeuri și impactul lor asupra mediului

1.3.1. Caracterizarea depozitelor de de șeuri

Depozitele de de șeuri reprezint ă un spațiu pentru eliminarea final ă a deșeurilor. Ele pot fi
proiectate pe sol (construite din beton, forând în sol) sau subteran (minele abandonate).
Depozitele de de șeuri pot fi clasificate dup ă tipurile de de șeuri ce trebuiesc eliminate: depozite
pentru de șeuri periculoase, depozite pentru de șeuri nepericuloase și depozite pentru de șeuri
inerte. În conformitate cu norme le impuse de UE, depozitele de de șeuri trebuiesc s ă îndeplineasc ă
anumite condi ții în vederea ob ținerii beneficiilor ecologice și economice, în ceea ce prive ște:
proiectarea, amplasarea, construc ția, exploatarea, închiderea ți monitorizarea post-închidere. Cu
toate acestea, depozitele de de șeuri sunt din ce în ce mai pu țin acceptate în strategiile de
management, în special datorit ă faptului c ă ele reprezint ă o eliminare final ă a deșeurilor, adic ă
pierderea definitiv ă a resurselor, de aceea se impune cu ajutorul diferitelor instrumente
economice (taxe mai mari pe cantit ățille depozitate), legale (D ir.1999/31/CE ) adoptarea altor
strategii. De asemenea se promoveaz ă avantajele construirii depozite lor cu recuperare de biogaz,
care ar reduce semnificativ emis iile gazelor cu efect de ser ă și ar contribui astfel la economisirea
resurselor.
Conform cercet ărilor ICIM, proiectarea depozitelor trebuie s ă țină cont de categoria și
cantitatea de de șeuri ce vor fi depozitate , de caracteristicile spa țiului și de posibilit ățile de
reconstruc ție și utilizare a terenurilor pe care au fost amplasate depozitele. Alegerea amplas ării
depozitelor se face pe baza unei analize ce cuprinde: cr iterii geologice, pedologice, și
hidrogeologice, climatice, economice și unele criterii suplimentare, criterii importante din punct
de vedere al reducerii impactul ui asupra mediului. În construc ția unui depozit intr ă: birourile
administrative, echipamente pentru cur ățarea roților vehiculelor, garaje, spa ții de parcare a
vehiculelor, instala ții pentru tratarea levigatului și pentru colectarea și evacuarea gazului de
depozit, zone pentru depozitarea de șeurilor, drumuri interioare, facilit ăți pentru verificarea
deșeurilor și laboratoare, echipament de cânt ărire și de recep ție, poartă de acces și sistem de paz ă.
Pentru exploatarea depozitelor sunt condi ții specifice care trebuiesc îndeplinite în leg ătură cu

24următoarele: procedura de acceptare a de șeurilor la depozitare, metodele de desc ărcare și de
depozitare (cele mai utilizate f iind depozitarea de suprafa ță și depozitarea prin înaintarea
frontului de lucru) nivelarea și compactarea, acoperirea zilnic ă, delimitarea zonelor de lucru, prin
celule de desc ărcare și prin marcaje temporare, auto-monitorizarea tehnologic ă (verificarea
permanent ă a stării componentelor), auto-monitorizarea emisiilor și controlul lor (a levigatului și
a gazului de depozit). În chiderea depozitelor de de șeuri și monitorizarea post-închidere se refer ă
la sistemul de acoperire, format din: stratul pentru acoperirea de șeurilor (geotextil), stratul pentru
colectarea și evacuarea gazului de depozit, stratul de impermeabilizare (din argil ă sau
geomembrana), stratul pentru colectarea și evacuarea apelor pluviale, stratul de sol vegetal.
Sistemul de monitoring post-în chidere cuprinde: analiza calit ății și cantității levigatului, a gazului
de depozit, a apelor de suprafa ță și subterane, a concentra țiilor specifice de polun ți din sol. La
prima vedere, respectarea acestor norme pare s ă fie de eficien ță m a r e î n c e e a c e p r i v e ște
beneficiile de mediu, îns ă aceasta depinde de o serie de al ți factori, printre car e tipul de depozit,
care are o importan ță semnificativ ă. Cu toate acestea, „este imposibil ă eliminarea depozitelor de
deșeuri, deoarece unele materiale sunt termodinamic imposibil sa se recicleze” (Hanandeh și El-
Zein, 2010). De asemenea, depozitarea de șeurilor se dovede ște a fi cea mai avantajoas ă metodă în
cazul deșeurilor constituite din mase plastice, deoar ece nu sunt biodegradabile, nu pot fi tratate
eficient prin alte metode și în plus depozitarea lor produce emisii de gaze în cantit ăți mult mai
mici în compara ție cu incinerarea (Finnveden și colab., 2007).
Potrivit cercet ătorilor Hanandeh și El-Zein (2010), dezvolta rea noilor tehnologii,
proiecteaz ă depozitele de de șeuri în vederea stabiliz ării deșeurilor, reducerea ri scurilor de poluare
și pentru producerea energiei electrice din bioga zul colectat-depozitele de tip bioreactor. Ace știa,
consideră două tipuri de depozite, depozitele tradi ționale, care presupun izolarea și stabilizarea
deșeurilor, utilizând dou ă mecanisme de gestionare: depozitarea simpl ă și depozitarea cu
recuperare de biogaz; depozitele tip bioreactor, care implic ă grăbirea procesului de degradare al
deșeurilor, prin recircular ea levigatului pentru a re ține microorganismele, cre ște conținutul de
umiditate în de șeuri și implicit cre șterea cantit ății de biogaz recuperat.

251.3.2.Impactul depozitelor de de șeuri asupra mediului

Conform EEA, impactul depozitelor asupra mediului este reprezentat de:
• poluarea solurilor prin emisii de nutrien ți, metale grele, compu și toxici rezulta ți din
levigatul depozitelor de de șeuri;
• reducerea suprafe țelor de teren din cauza construc țiilor depozitelor;
• poluare prin emisiile de gaze cu efect de ser ă datorate atât trat ării deșeurilor din
depozit cat și rezultate din diferite tehnici neconforme;
• poluarea apelor subterane datorate scurgerilor din depozitele de de șeuri la care se
adaugă poluarea terenuri lor invecinate;
• intensificarea utiliz ării vehiculelor mari pentru transportul de șeurilor.
Populația umană, consider ă depozitele ca surs ă de poluare a aerului, a apelor de suprafa ță,
a solurilor, prin sc ăderea fertilit ății solurilor, schimb ări în biocenozele terenurilor din apropierea
depozitelor și nu în ultimul rând disconfort vizual, olfa ctiv. Aceste viziuni trebuiesc evaluate
înaintea construc țiilor depozitelor, de c ătre factorii de decizie, în vederea adopt ării metodelor de
management ale de șeurilor. În acest context, Fricke și Kölsch (2009) afirm ă că, „în multe țări,
este din ce în ce mai dificil s ă se găsească locații potrivite pentru depozitele de de șeuri care sunt
acceptate de c ătre popula ție”, și de asemenea, trebuiesc între ținute eforturile de reciclare, de
exemplu, separarea frac țiilor reciclabile, frac țiuni cu o valoare caloric ă mare sau produc ția de
materiale, aceast ă metodă, necesitând a fi introdus ă ca procedeu de tratare a de șeurilor din
depozite.
Până în anii ’70, gestionarea de șeurilor era bazat ă pe o singur ă metodă și anume
depozitarea, care consta în colectarea și depozitarea propriu-zis ă a deșeurilor (Lombrano, 2009).
Cu timpul au început s ă fie propuse, analizate și adopatate diferite starte gii care aveau în vedere
obținerea beneficiilor economice. Ceva mai târziu, problema impactului de șeurilor asupra
mediului devine pregnant ă, atenția factorilor politici și a multor studii de sp ecialitate îndreptându-
se spre evaluarea impactului de mediu a diferitelor strategii de gestionare a de șeurilor și analiza
costurilor economice ale acestora în raport cu beneficiile de mediu. Depozitarea simpl ă a
deșeurilor se dovede ște a fi cea mai pu țin eficient ă metodă, mai ales din punct de vedere al
poluării mediului, astfel sunt introduse noi metode de management al de șeurilor, mai complexe
care să reducă riscurile de poluare. De șeurile nu mai sunt doar colectate ci și sortate, nu doar

26depozitate ci valorificate , reciclate, incinerate, și abia apoi depozitate. A șadar, se impune un
management ra țional al de șeurilor care are ca scop ut ilizarea celor mai avantajoase metode , atât
din punct de vedere al imp actului asupra mediului cât și al analizei cost-beneficiu,pentru
reutilizarea resurselor și energiei. De asemenea depozitele de de șeuri trebuiesc proiectate astfel
încât sa poat ă fi recuperat ă energia din de șeuri, iar emisiile sa fie în cantit ăți cât mai mici, acest
lucru poate fi fezabil dac ă se adoptă diferite metode de tratare a de șeurilor înainte de depozitare,
cum ar fi tratarea mecanico-biologic ă și tratarea termic ă. (Fricke și Kölsch, 2009) Cu toate
acestea, majoritatea țărilor nu se conformeaz ă acestei norme, depozitarea continuând s ă fie cea
mai utilizat ă metodă pentru gestionarea de șeurilor.
Depozitele de de șeuri pot fi împ ărțite în doua mari clase: depo zite ce presupun recuperare
energetică (recuperarea biogazului), și depozite f ără recuperare energetic ă (Bovea, 2010).
Numeroase studii au fost realizate cu scopul de a evalua dezavantajele și riscurile pe care le ridic ă
depozitele de de șeuri, iar metodologia de abordare este reprezentat ă de LCA4 (Kirkeby, 2007;
Finnveden și colab., 2007; Cherubini și colab., 2008; Blengini, 2008 ; Del Borghi și colab., 2009;
Manfredi și Christensen,2009; Cleary, 2009; Hanandeh și El-Zein, 2010; Manfredi și colab.,
2010; etc). LCA este un model impor tant care permite evaluarea poten țialului impact, total, al
fiecărei metode de management al de șerilor (Bovea, 2010). „LCA este un instrument popular
utilizat pentru a evalua beneficiile de mediu din sistemele de management ale de șeurilor urbane
solide (MSW)”( Cleary,2009 ). După Hanandeh și El-Zein (2010), studiile cele mai recente sus țin
că analiza ciclului de via ță (LCA) reprezint ă o tehnică eficientă în contabilitate pentru sistemul
integrat al de șeurilor. Beneficiile LCA în analiza sistemelor de management a de șeurilor const ă
în primul rând în furnizarea de informa ții cuprinz ătoare a proceselor implicate și a impactului
preconizat (Finveden și colab., 2007) și împreun ă cu analiza cost-beneficiu și cost-eficien ței
problemele de mediu (problema de șeurilor în cazul de fa ță) pot fi abordate holistic ( Del Borghi
și colab., 2009 ). Potrivit lui Bovea (2010), tot pe baza principiilor metodei LCA s-au dezvoltat
alte programe de modelare eficiente precum: WIZARD (1999) , IWM-2(2001), ORWARE
(2002), DST–MSW (2006), EASEWASTE (2006), LCA–IWM (2007), WAMP (2009). De
asemenea un model recent este SIWMS (2010), care ofer ă informații detaliate despre impactul
asupra mediului și costurile asociate ale metodelor alternative de gestionare ale de șeurilor
municipale solide (MSW) și în condi ții de incertitudine (Hanandeh și El-Zein, 2010).

4 Life cicle assesment reprezint ă analiza ciclului de via ă

27LCA a câ știgat importan ță în ceea ce prive ște gestionarea de șeurilor, mai ales în
compararea mai multor parametri din diferitele op țiuni de tratament și fluxul de produse, și a
devenit principalul instru ment de suport decizional al factorilo r politici la toate nivelurile, fiind
așadar un instrument de ev aluare de mediu puternic și permite aprecierea beneficiilor de mediu
ale fiecărei metode de tratare a de șeurilor și identificarea punctelor sl abe ale acestora, care
trebuiesc îmbun ătățite (Khoo,2009).
LCA cuprinde patru etape majore: scopul și definirea domeniului de aplicare,
inventarierea ciclului de via ță și impactul preconizat, analiza și interpretarea rezultatelor.
(Blengini, 2008). În ceea ce prive ște depozitele de de șeuri, acestea, conduc la emisii poluante,
care const ă în levigat și gaze, ce trebuiesc tratate, respectiv colectate (Costi și colab, 2004) pe
perioade lungi de timp și necesită control prin tehnici sofisticate si metode de tratament chiar și
după închiderea depozitelor ( Fricke și Kölsch, 2009). Aceast ă idee este de asemenea, ideea
centrală a unui studiu al lui Kirkeby și colab. (2007 ), care afirm ă că extracția de gaze din
depozite se întinde pe o perioad ă de 30-40 de ani, iar emisiile de levigat dureaz ă peste o mie de
ani. Acești cercetători din Danemarca au evalua t impactul depozitelor de de șeuri asupra mediului
cu ajutorul modelului de analiza a ciclului de via ță, EASEWASTE. Modelul EASEWASTE,
consideră următorii indicatori pentru evaluare a impactului de mediu: poten țialul de înc ălzire
globală (adică CO 2-echivalent), poten țialul de acidifiere (SO 2-echivalent), poten țialul de
eutrofizare (de îmbog ățire de nutrien ți, NO 3 – echivalent), diminuar ea stratului de ozon (CFC11-
echivalent), poten țialul de formare fotochimic ă a ozonului (C 2H4-echivalent), ecotoxicitatea (în
sol, sau aer) , poten țialul de toxicitate asupra omului-HPT (sol, apa sau ae r), consumul de resurse:
Al, Cu, Fe, c ărbune, petrol, gaze naturale, apa, lemn, etc. În general indicatorii standard pentru
evaluarea impactului de me diu al depozitelor de de șeuri sunt: GWP-poten țialul de înc ălzire
globală; AP-poten țialul de acidifiere; EP-poten țialul de eutrofi zare (Cherubini și colab., 2008).
Așadar acest model (EASEWASTE) surprinde tote aspectele importante, incluzând și riscurile
asupra sănătății umane, asupra c ăreia, dup ă cum se știe nu s-au f ăcut prea multe studii ( Cleary,
2009 ).
Potrivit unui studiu f ăcut de Cherubini și colab. (2008), depozitarea de șeurilor este cea
mai poluant ă metodă de gestionare a de șeurilor, in ceea ce prive ște potențialul de înc ălzire
globală-GWP, poten țialul de acidifiere-PA și potențialul de eutrofizare, atât la nivel local, cât și
la nivel global, deoarece genereaz ă emisii de diferite tipuri (CH 4, H 2S, HCl, N și P și diferiți
compuși anorganici). De asemenea, o ramp ă de gunoi trebuie s ă fie monitorizat ă pentru o
perioadă de timp foarte lung ă în vederea minimiz ării impactului asupra mediului.

28

Fig. 8 . Fluxul de emisii de gaze și levigat, (prelucrat dup ă Kirkeby și colab.. 2007)
După cum se observ ă din figura de mai sus, studiul Kirkeby și colab. (2007), consider ă ca
principale emisii, cele din leviga t, survenite în urma precipita țiilor care ajung în depozitul de
deșeuri și emisiile de gaze care apar din de șeuri organice. Gazul din depozite este constituit din:
metan și dioxid de carbon cu urme de substan țe organice precum benzen și toluen. Tratamentul
de eficien ță pentru toate substan țele din depozitele de de șeuri colectate de gaz sunt presupuse a fi
între 98% și 99%. De asemenea pentru metan, care este un gaz cu efect de ser ă important,
eficiența tratamentului este definit a fi de 98%. Fluxul de levigat es te definit pentru segmentele
de patru genera ții în cazul în care cantitatea cea mai mare de levigat este emis ă î n f a z a d e
umplere și cea mai mic ă după închidere. Generarea levigatului depinde de precipita țiile medii
anuale și de tipul de acoperire al depozitului de de șeuri. Compozi ția levigatului este considerat ă
a fi următoarea: oxigen chimic și biologic, suspensii solide, diferit ți compuși chimici: fosfa ți,

29amoniac, xilen, dicloruri de etilen ă, toluen, benzen, cloroform, ar senic, plumb, mercur, seleniu.
Tratarea și colectarea levigatului este foarte important ă, deoarece dup ă aceste opera ții acesta este
condus în ape de suprafa ță. Rezultatele pentru evaluarea impactului asupra mediului arat ă că
gazele din depozitele de de șeuri contribuie cel mai mult la poluare, mai ales dac ă se pune
problema gazului necolectat, ca re din cauza metanului con ținut contribuie semnificativ la
încălzirea global ă și la diminuarea stratului de ozon. Aceast ă idee este sus ținută și de Manfredi și
Christensen (2009) care demonstreaz ă că este extrem de important ă colectarea de o eficien ță
maximă a gazelor de depozit și a levigatului deoarece efectele negative sunt prezente în toate
compartimentele. Studiul acestora consider ă clasificarea depozitelor de de șeuri în func ție de
tehnologiile de tratare pe care le presupun: depozite deschise, depozite de de șeuri conven ționale,
depozitele cu recuperare de energie, depozitele de de șeuri tip bioreactor, depozite cu tratare
termică și depozite cu tratare semi-aerob ă. Folosind de asemenea EASEWASTE, au concluzionat
că un impact semnificativ asupra mediului îl au depozitele deschise . Colectarea gazului și a
levigatului au o importan ță semnificativ ă, toate riscurile asociate (reprezentate prin indicatorii
standard) fiind diminuate. De asemenea, este demonstrat faptul ca depozitele de de șeuri care
presupun recuperare energetic ă au un impact asupra mediului mai redus, spre deosebire de
depozitele obi șnuite, acest lucru rezult ă din analiza contribu ției fiecărui tip de depozit la
încălzirea global ă sau oxid ări fotochimice, observându-se în cazul depozitelor cu recuperare
energetică o reducere de 50% (Bovea, 2010).
Fricke și Kölsch (2009) atrag aten ția asupra importan ței tratării deșeurilor înainte de a fi
depozitate (fie c ă este vorba de tratare termic ă și recuperare de energie, fie c ă vorbim despre
tratare mecano- biologic ă) deoarce o depozitare simpl ă (colectarea și îngroparea de șeurilor care
vor fi descompuse anaerobic) presupune emisia urm ătoarelor gaze: CH 4, CO 2, H 2S, HCL, HF și
punctează cele mai importante avantaje:
• reducerea masei de șeurilor și a volumului;
• evitarea emisiilor în atmosfer ă a gazelor cu efect de ser ă prin inactivarea biologic ă a
proceselor biochimice și în același timp evitarea degaj ării mirosurilor nepl ăcute;
• reducerea suprafe țelor de teren ocupate de depozitele de de șeuri;
• imobilizarea contaminan ților, în vederea reducerii contamin ării levigatului.

301.4.Analiza cost-beneficiu

Potrivit lui Pickin (2008), valoarea de analiz ă ACB reprezint ă un instrument de decizie
important în evaluarea problemelor de mediu asociate managementului de șeurilor. Acest
cercetător identific ă părțile critice ale analizei cost-benefic iu (ACB), care sunt incompatibile
unele cu altele, sau cu alte domenii ale politicii, ca fiind reprezentate de: tipurile de impact de
mediu și evaluarea lor, importan ța externalit ăților de mediu, posibilitatea existen ței
externalit ăților de mediu, contribu ția la beneficiile economice a eforturilor popula ției, necesitatea
asigurării durabilit ății sistemelor ecologice, cu ajutorul reconstruc ției lor. În aceste condi ții, Joe
Pickin, conclude c ă ACB, cu m ăsurarea și evaluarea externalit ăților de mediu a deviat de la
dezbaterea public ă, la complexitate tehnic ă garantate de exper ți, efectele constând în
manipularea rezultatelor de c ătre aceștia în interesul lor. Acesta este un fapt argumentat prin
discrepan țele observate în analizele f ăcute pentru acelea și metode de gestionare ale de șeurilor, ca
de exemplu: unele ACB situeaz ă reciclarea pe o pozi ție superioar ă celorlalte metode, altele sus țin
că incinerarea cu recuperare energetic ă este preferen țială; în plus diferen țele mari între ACB și
atitudinile publice sunt de nerezolvat. M ăsurile eficiente ar cons ta în implicarea popula ției,
elaborarea bazelor de informa ții complete, efectuarea analizei sensibile, includerea elementelor
neglijate și mai ales evaluarea prin mai multe me tode. În acord cu cele discutate mai
sus,Lombrano (2009) pune aceste concluzii contrastante în ceea ce prive ște ACB, pe seama
abordărilor diferite în analiz ă, astfel, unele studii se bazeaz ă pe cheltuielile înscrise în bilan ț,
altele evalueaz ă costuri viitoare ale metodelo r de management adoptate, și altele consider ă
costurile de mediu ale fiec ărei metod ă în parte, în func ție de analiza cost-beneficiu sau cost-
eficiență. În plus o alt ă problemă este reprezentat ă de faptul c ă multe studii evalueaz ă doar ACB
a unor anumite procese, în defavoarea unei abord ări integrate, aceast ă idee este sus ținută de
studiile care arat ă că în regiunile care au abordat un model holistic de management al de șeurilor,
rezultatele financiare s-au îmbun ătățit semnificativ.
Adoptarea unui anumit sistem de gestionare al de șeurilor trebuie sa ia în considerare atât
efectele ecologice cât și economice, pentru în treg ciclul de via ță al produselor (Beigl și Salhofer,
2004), (Lang și colab, 2006). În urma unui studiu bazat pe acest principiu, Beigl și Salhofer,
(2004) concluzioneaz ă că reciclarea, datorit ă beneficiilor ecologice este considerat ă a fi metoda
cea mai avantajoas ă, iar costurile suplimentare sunt justificate.

31De asemenea, Shmelev și Powell, (2006) afirmă că pentru elaborarea unei metodologii de
gestionare a de șeurilor eficient, acestea trebuie s ă ia în considerare compromisurile și avantajele
legate de beneficiile de mediu și cele economice. Ei au dezvoltat un model de modelare
economico-ecologic, bazat pe informa ții GIS, informa ții asupra impactului de mediu al metodei
de gestionare utilizat ă, informa ții economice, informa ții legate de fluxul de de șeuri și nu în
ultimul rând raportarea la o scar ă temporal ă adecvată, dezvoltând astefel un model complex de
analiză. Potrivit cercet ătorilor mai sus men ționați, problema de gestionare a de șeurilor este foarte
complexă, cu evaluarea multor factori, cum ar fi multitudinea de tipuri de de șeuri generate,
diferitele sectoare generatoare de de șeuri, transportul de șeurilor pe distan țe lungi pentru
prelucrare, emisiile diverse provenite de la colectarea de șeurilor, precum și caracterul
imprevizibil de multe ori al impactului acestor emisii asupra oamenilor și a ecosistemelor. De
asemenea ace știa atrag aten ția pe studiile asupra sistemelor regionale de gestionare a de șeurilor,
luând în considerare impactul asupra mediului a proceselor aflate în studiu care îns ă nu au
abordat o metod ă holistă pentru analizarea tu turor efectelor spa țio-temporale, sau aspectele
calitative ale problemei, a șadar o abordare integrat ă este obligatorie.
Un studiu mai recent al cercet ătorilor Costa și colab. (2010), aduce informa ții legate de o
strategie numit ă Simbioză Industrial ă (IS), care presupune organizarea activit ăților diferitelor
întreprinderi, care sunt dispuse s ă coopereze în vederea îmbun ătățirii beneficiilor economice și de
mediu. Dezvoltarea acestei strategii depinde de anumi ți factori: sociali, informa ționali,
economici, politici și tehnologici, iar o contribu ție semnificativ ă le revine institu țiilor
guvernamentale, prin stabilirea obiectivelor clare și prin sprijinirea activit ăților ecologice. Acest
studiu relev ă importan ța implement ării soluțiilor inovatoare, flexibile, de la nivel local, și
transpunerea acestor performan țe la celelalte niveluri, în dezvoltarea strategiei IS și respectiv
strategiilor de management al de șeurilor (Costa și colab., 2010).
.

32Rezumatul analizei critice

• Creșterea efectivului popula ției umane implic ă creșterea fluxului de resurse consumate și
a fluxului de produ și finali elimina ți sub formm ă de deșeuri
• Deșeurile pot con ține substan țe periculoase ce necesit ă tratare în vederea reducerii
caracterului toxic care induce risc uri majore asupra mediului dar și asupra s ănătății
speciei umane, îns ă deșeurile reprezint ă și o sursă important ă de resurse secundare
• Epuizarea resurselor, ca urmare a cre șterii fluxului de consum reprezint ă o problem ă
destul de grav ă care necesit ă întreprinderea ac țiunilor coordonate de la nivel local la cel
regional; colaborarea societa ții civile cu autorit ățile locale, cu reprezentan ții guvernului și
de asemenea colaborarea intre state
• Cercetările de specialitate continue au d ezvoltat o metodologie de abordare a de șeurilor
complexă, care analizeaz ă problemele generate de gestiona re din perspectiva ciclului de
viață al acestora („from cradle to grave”), în vederea evalu ării integrate și reducerii
impactului asupra mediului
• Abordarea integrat ă are la baz ă reducerea impactului gestion ării deșeurilor asupra
mediului și evaluarea costurilor economice și de mediu ale metodelor adoptate:
prevenirea și minimizarea, reciclarea (cu recuperare material ă sau energetic ă), incinerare,
depozitare
• Cea mai promovat ă și acceptat ă metodă este reprezentat ă de prevenire și minimizare,
explicația constând în faptul c ă reducerea fluxului de de șeuri implic ă abordarea dintr-o
perspectiv ă diferită a celorlalte metode; cantit ăți reduse implic ă costuri reduse de
gestionare, adic ă avantaje economice și în special reducerea polu ării asociat ă gestionării
deșeurilor
• Reciclarea este considerat ă a fi cea mai avantajoas ă metodă de gestionare a de șeurilor din
punct de vedere al beneficiilor de mediu, în special datorit ă faptului c ă este privit ă ca o
metodă de economisire a resurselor (reciclarea material ă, reuperarea energetic ă); în ceea
ce privește avantajele economice sau analize cost-beneficiu, p ărerile sunt împ ărțite,
analiștii nu au ajuns la un acord final în evaluare metodelor de gestionare a de șeurilor,
fapt care poate fi pus pe seam a diferitelor interese eonomice

33• Depoziterea de șeurilor este cea mai pu țin recomandat ă metodă, datorită impactului de
mediu generat de depozitele de de șeuri (prin emisii de gaze de depozit și levigat, dar și
din cauza faptului c ă depozitarea presupune eliminarea final ă a deșeurilor și implicit a
resurselor secundare ce ar put ea fi produse prin reciclarea de șeurilor
• Dezvolatarea tehnologiilor moderne au c ondus la proiectarea unor depozite de de șeuri cu
recuperare de energie, depozite tip bioreactor
• Din păcate depozitarea continu ă să fie și în zilele noastre o metod ă destul de utilizat ă, mai
ales în țările mai pu țin dezvoltate socio-economic, care nu î și pot asuma costurile unor
depozite performante sau diferi te tehnici de tratare ale de șeurilor, iar în ceea ce prive ște
prevenirea și minimizarea, inclusiv reciclarea de șeurilor, acestea sunt metode care depind
de atitudinea și compotamentul popula ției locale respectiv de costuri economice asociate
reciclării și revalorific ării

34Capitolul II. Depozitele de de șeuri și impactul lor asupra
mediului în Jude țul Botoșani

2.1. Localizare. Caracterizare general ă

După cum am precizat în capitolul anterior, problema de șeurilor este una foarte complex ă.
Adoptarea unui sistem de gestionare ra țională a deșeurilor depinde de foarte mul ți factori
cumulativi, în special de condi țiile socio-economice locale. A șadar, înainte de a caracteriza
situația actuală a managementului de șeurilor de la nivelul jude țului Boto șani, se impune o
caracterizare a acestuia de la încadrare și caracterizare geografic ă, la prezentarea situa ției
economice. Men ționez că sursa informa țiilor, care au fost prelucrate în acest capitol este
reprezentat ă de „Raport 2009, APM Boto șani”.
Județul Botoșani este situat în partea de nord-est a României, între râurile Siret și Prut, la
granița cu Republica Moldova și Ucraina în partea de nord și de est iar la vest și sud se
învecineaz ă cu județele Suceava respectiv Ia și. Are o suprafa ță de 4.986 km² , care reprezint ă
2,1% din suprafa ța totală a României.
Coordonate geografice:
• paralela 47024'16" N (Pr ăjeni)
• paralela 48016'06" N (Horodi ștea)
• meridianul 27024'02" E (Dersca)
• meridianul 27024'32" E (Ple șani-Călărași)
În ceea ce prive ște relieful, în jude țul Botoșani se găsesc diferite forme de relief, cum ar fi
dealuri, podi șuri, câmpii. În partea de vest, s unt Dealurile Siretului, cu o înal țime medie de 400
metri, Câmpia Moldovei, care reprezint ă ¾ din suprafa ța județului, și Dealurile Cozancea-
Guranda. . Între Dealurile Prutului și Depresiunea Dorohoi se întinde Câmpia Baseu (cu în ălțimi
medii între 56 și 246 metri). În partea de sud a jude țului se întinde Câmpia Jijiei Inferioar ă.
Tipurile de sol sunt reprezentate de: podsoluri, soluri brune, soluri cenu șii, soluri redzine
și pseudo-redzine, soluri intr azonele-soluri alluvionare, mla știni, soluri gleice, soluri halomorfice.
Subsolul este compus din marn ă, argilă nisipoasă, nisip și gresie, straturile pot fi considerate un

35acviclud, rezervorul de ap ă freatică situat la o altitudine mai mere este delimitat de zone
nisipoase. Apa fratic ă din straturile permeabile este direc ționată către râurile mari, în special spre
sud fiind scoas ă la suprafa ță.
Clima jude țului Botosani are caracter temp erat-continental, cu veri calde și ierni geroase,
se află sub influen ța climei continentale a Europei de Est. Valorile anuale și lunare ale
temperaturii aerului sunt cuprinse între 0-9 grade Celsius, iar temperaturile cele mai sc ăzute din
timpul iernii sunt sub minus 30 grade Celsius iar vara temperaturile pot dep ăși 39 grade Celsius.
Media anual ă a precipita țiilor se situeaz ă între 450 și 600 mm. Vântul are direc ții și viteze
diferite, dominant fiind cel din nord-vest vara și primăvara și cel dinspre sud-est iarna și toamna.
Media anual ă a temperaturii aerului es te de aprox. 8-9 °C.
Rețeaua hidrografic ă este reprezentat ă de următoarele râuri: Siret cu 107 km, Prut cu 194
km, Volovat cu 45 km, Baseu și Jijia. Debitul râului Prut în Boto șani este de maxim 185 m³/s si
minim 0,001 m³/s. Cele 148 de lacuri din jude ț se întind pe o suprafa ță de 3600 ha. La Stanca-
Costesti a fost construit un important baraj de ap ă una dintre cele mai mari din țară, cu un volum
de 1,5 miliarde de metri cubi și o suprafa ță de 6000 ha și o lungime de 70 km.
Populația județului Botosani, are un efectiv de 459.900 de locuitori și este împ ărțită după
cum urmeaz ă: 192.369 locuitori în mediul urban, adic ă 41,8 % din total și : 267.531 de locuitori
în mediul rural, care reprezint ă 58,2 %. (Raport 2009, APM Boto șani)
Județul are 78 localit ăți: 2 municipii (ora șele Botoșani și Dorohoi), 5 ora șe (Dărăbani,
Săveni, Bucecea, Fl ămânzi, Stef ănesti) și 71 de comune.
Orașul Botoșani are 117.318 de locuitori, iar ora șul Dorohoi are aprox. 30.000 de
locuitori, urmeaz ă orașul Dărăbani cu aprox. 11.800 de locuitori și Flămânzi cu aprox. 12.000 de
locuitori.
În zonele urbane tr ăiesc aprox. 42 % din popula ția județului. Dou ăzeci și cinci la sut ă din
populația totală trăiește în resedin ța județului – Botosani.

Principalele activit ăți. . Județul Botoșani este un jude ț predominant agricol, fiind unul
dintre cele mai slab industrializate jude țe din România. Principalele ramuri industriale sunt
reprezentate de industria textil ă, industria alimentar ă, industria de componente electrice și
industria sticlei și a porțelanului. De asemenea, în jude ț se găsește una dintre cele mai mari
hidrocentrale din România, Stânca-Coste ști.
Județul Botoșani este unul dintre cele mai slab dezvoltate jude țe din România, datorit ă
condițiilor istorice și geografice. O compara ție între parametrii socio-economici din jude țul

36Botoșani și România arat ă că veniturile pe lun ă sunt foarte mici, Boto șaniul are venituri medii
cu 17% mai mici decât venitul mediu din România, de asemenea rata șomajului este mai mare cu
0,2% decât rata medie pe țară. În ceea ce prive ște ponderea angaja ților, în jude țul Botoșani,
jumătate din num ărul angaja ților lucreaz ă în domeniul agricu lturii, aproape dublu fa ță de media
în România (Raport 2009, APM Boto șani). Putem corela acest lu cru cu fondul funciar al
județului.

Fondul funciar în jude ul Boto ani
59%
15%3%1%1%11%3%7%
Arabil
Păsuni
Fâne e
Viticole
Livezi
Păduri
Ape  i lacuri
Alte suprafe e

Fig. 9. Fondul funciar în jude țul Botoșani (sursa datelor: APM Boto șani)
După cum se observ ă, terenurile arabile au o pondere foarte mare, aproape 60%, urmate
de terenurile cu p ășuni și păduri. Așadar este de a șteptat ca majoritatea popula ției să lucreze în
acest sector și în ceea ce prive ște veniturile aduse din aceste activi țăți, acestea sunt destul de mici.
Aici intervin mai mul ți factori, cum ar fi: în primul rând pia ța de desfacere pentru produsele
agricole sau tehnicile agricole, care de cele mai mu lte ori nu sunt adecvate, iar recoltele sunt în
consecință. Astfel și veniturile care provin pe aceast ă cale sunt relativ sc ăzute.
În județul Botoșani, forța de munc ă reprezint ă 72% din totalul popula ției de 456.765.
Populația activă este distribuit ă după cum urmeaz ă: 50% în agricultur ă, 15% în industrie, 11% în

37comerț și servicii, 4,9% în înv ățământ, 3,5% în sectorul s ănătate etc. Fig. 10 Ponderea
activităților în jude țul Botoșani (APM Boto șani)

Ponderea activit ăilor în jude ul Boto ani
agricultur ă
industrie
comer  i servicii
învăământ
sănătate
alte activ it ăi

Fig. 10. .Ponderea activit ăților în jude țul Botoșani (sursa datelor: APM Boto șani)
Agricultura reprezint ă principala activitate economic ă și are o pondere de aprox. 50%. În
ultimii ani, num ărul angaja ților din industrie a sc ăzut, multe activit ăți industriale au fost
desființate și altele au fost înlocuite, ca rezultat al dezvolt ării comer țului si sectorului destinat
serviciilor. S-a înregistrat o crestere în urm ătoarele sectoare: textil ă, a produselor din metal,
echipament electric. Comer țul se dezvolt ă mai repede decât alte se ctoare. Turismul este de
asemenea în crestere, iar vân ătoarea si pescuitul reprezint ă o atracție important ă. Învățământul și
sănatatea sunt slab reprezentate , ca pondere în domeniul activit ăților, cu toate c ă au o mare
importanță în ceea ce prive ște dezvolaterea și prosperitatea unei societ ăți.

382.2. Caracterizarea situa ției actuale din jude țul Botoșani din
punct de vedere al gestion ării deșeurilor
2.2.1. Fluxurile de de șeuri din jude țul Botoșani

Înainte de orice caracterizare a strategi ilor de management de la nivelul jude țului
Botoșani, trebuiec analizate sursele de generare ale de șeurilor. Astfel în cazul de fa ță sunt
considerate urm ătoarele sectoare:
• Gospodării
• Instituții și comerț
• Construcții
• Industrie (difer ite sectoare).
De asemenea, trebuiesc evaluate di ferit fluxurile din zonele rurale fa ță de cele din zonele
urbane, mai ales datorit ă faptului c ă rata de colectare a de șeurilor este foarte sc ăzută în mediul
rural decât în cel urban, de exemplu, în 2007 rata de colectare în mediul urban era de 76%, spre
deosebire de rata de colectare din mediul rural care atingea doar 1%.

Popula ia deservit ă de servicii de colectare a de eurilor în
perioada 2004-2007
020000400006000080000100000120000140000160000
2004 2006 2006 2007
aniefectivul populatieipopulatia deservita in mediul
urban
populatia deservita in mediulrural

Fig. 11 . Populația deservit ă de servicii de colectare a de șeurilor în perioada 2004-2007(sursa
datelor: APM Boto șani)

39În 2009 rata de acoperire ajunsese la 60%, din care 91% este rata de acoperire în zonele
urbane și 36% în mediul rural.
În județul Botoșani, există 7 orașe dintre care 2 municipii care sunt considerate ca fiind
zone urbane: Botosani, Dorohoi, D ărăbani, Flămânzi, Săveni, Stef ănesti si Bucecea iar zonele
rurale cuprind 71 localit ăți.
În ceea ce prive ște tipurile de de șeuri generate și colectate, datele legate de cantit ățile
acestora sunt doar estimate, cu excep ția depozitului din municipiului Boto șani, deservit de
operatorul SC Urban Serv SA Boto șani, restul localit ăților nu dispun de echipaj corespunz ător
pentru cânt ărire, astfel nu se pot trage concluzii incontestabile în vederea analizei eficien ței de
gestionare sau a cantit ăților generate, pe viitor. Rapoartele se întocmesc pe baza unor chestionare
tip, făcute de administra țiile locale, care de cele mai multe ori sunt incomplete și predate Agen ției
de Protecție a Mediului Boto șani, responsabil ă de realizarea rapoartelor finale.

Fluxuri principale de de euri din jude ul Boto ani în anul 2009
050001000015000200002500030000350004000045000
1
fluxul de de euricantităi în tone/andeeuri din gospod ării urbane
deeuri din gospod ării rurale
deeuri similare din institu ii
deeuri din parcuri  i gradini
deeuri din pie e
deeuri de pe str ăzi
namol de la epurarea apelor
uzate

Fig. 12. Fluxuri principale de de șeuri din jude țul Botoșani în anul 2009 (sursa datelor: APM
Botoșani)
În figura de mai sus sunt reprezen tate fluxurile principale de de șeuri din anul 2009 și
cantiățile. După cum se observ ă ponderea cea mai ridicat ă o dețin deșeurile din gospod ăriile

40rurale, urmate de de șeurile din institu ții. Acest lucru poate fi explicat prin faptul c ă deșeurile din
gospodăriile rurale se refer ă și la cele biodegradab ile (gunoaiele de la animale sau din activit ățile
agricole) și de asemenea poate exista și o eroare mai mare în ceea ce prive ște corectitudinea cu
care au fost completate chestionarele.
În funcție de compozi ția deșeurilor, situa ția este estimat ă după cum urmeaz ă:

Compozi ia de de euri dîn jude ul Boto ani în 2009
050001000015000200002500030000
metal
plastictextile
alte tipuri
tipuri de de euricantităi în tone Series1

Fig. 13 . Compozi ția deșeurilor în Boto șani în 2009, (sursa datelor: APM Boto șani)
Ponderea cea mai mare o au de șeurile biodegradabile. Acest lucr u poate fi datorat faptului
că în general nu este realizat ă o sortare corespunz ătoare, în special în zonele rurale și de
asemenea, aceste rezultate sunt considerate a fi unele estimative, bazate pe chestionare și nu pe
sortarea și cântărirea propriu-zis ă. Se observ ă de asemenea diferen țieri dintre cantit ățile din
zonele rurale ale jude țului și cele urbane, astfel, în zonele rurale o pondere semnificativ ă o au
deșeurile biodegradabile, iar cele din metal sau te xtile sunt foarte slab reprezentate. Aceste
rezultate pot fi puse pe seama c onsumului, activitatea principal ă a populației din acest ă zonă este
reprezentat ă de agricultura, iar veniturile sunt mult mai mici, implicit și consumul. (Fig. 14.
Ponderea și tipurile de de șeuri din mediul urban ).

41Ponderea  i tipurile de de euri din mediul urban
11%
5%
10%
5%
4%
51%14%
hârtie si carton
sticlă
plastic
metal
textile
deseuri biodegradabile
altele

Fig. 14. Ponderea și tipurile de de șeuri din mediul urban (sursa datelor: APM Boto șani)

Ponderea  i tipurile de de euri din mediul rural
9%
4%
7%
4%
3%
61%12%
hârtie si carton
sticlă
plastic
metal
textile
deseuri biodegradabile
altele

Fig. 15. Ponderea și tipurile de de șeuri din mediul rural (s ursa datelor: APM Boto șani)

422.2.2. Serviciile de salubrizare din Jude țul Botoșani

În ceea ce prive ște serviciile de salubrizare, trebuie men ționat că în județul Botoșani sunt
active doar 6 companii publice responsabile de colectarea de șeurilor, acestea fiind active în
zonele urbane, în zonele rurale colectarea este f ăcută de către autorit ățile locale sau, în cele mai
multe cazuri de altfel, fiecare gospod ărie își gestioneaz ă deșeurile dup ă sistemul propriu ( Tabelul
1. Companiile publice de colectare a de șeurilor în jude țul Botoșani)
Tabelul 1 . Companiile publice de colectare a de șeurilor în jude țul Botoșani (sursa datelor:
APM Boto șani)

Numele companiei Aria deservit ă Num ăr locuitori
deserviți
SC Urban Serv SA
Botosani Botosani 92750
Direcția de Servicii
Publice a CL Dorohoi Dorohoi 31525
Serviciul de
gospodărire
comunală Săveni 2646
Serviciul de
gospodărire
comunală Dărăbani 6650
Serviciul de
gospodărire
comunală Mihai
Eminescu –
Serviciul de
gospodărire
comunală Trusesti –

43În localitatea Mihai Eminecu și Trușesti, după cum se observ ă în tabelul de mai sus, nu
este precizat numm ărul de locuitori deservi ți, deoarece nu sunt date suficiente.
În ceea ce prive ște sistemul serviciilor de sal ubritate, doar sed iile din Dorohoi și Botoșani
au autoriza ție, iar structura principal ă în zonele urbane este bazat ă pe colectarea la punct fix (în
cazul popula ție care locuie ște la bloc) și colectarea din u șă în ușă (locuințe individuale, care în
mare parte sunt situate la periferia ora șelor). Aproximativ trei p ătrimi din locuitorii zonelor
urbane sunt deservi ți prin sistemul de colectare la punct fix (APM Boto șani). Frecven ța colectării
este diferit ă, astfel în ora șele Botoșani și Dorohoi colectarea se face zilnic, în celelalte zone
urbane colectarea este efectuat ă de trei ori pe s ăptămână.
În zonele rurale serviciie de salubritate sunt pu țin dezvoltate, în cazul în care exist ă,
colectarea variaz ă de la o dat ă la 14 zile, la 2 sau 3 ori pe s ăptămână.

2.2.3.Metodele de gestionare a de șeurilor în jude țul Botoșani

1. Prevenirea și minizarea cantit ăților de de șeuri. Această matodă este una foarte
mult promovat ă de UE, îns ă nu și la nivelul jude țului Boto șani.
Pe de alt ă parte, cantit ățile de deșeuri nu sunt peste media de la nivelul țării, datorit ă
faptului c ă județul Botoșani este slab dezvoltat din punct de vedere socio-economic, și consumul
este în consecin ță.
2. Reciclarea. La nivelul jude țului Boto șani reciclarea const ă doar în reciclare
materială. Numai de șeurile tip PET-uri sunt sortate la surs ă și doar în D ărăbani, Dorohoi și
Botoșani, restul se sorteaz ă la depozitele de colectare selectiv ă deservite de operatorii de
colectare pentru reciclare. ( Tabelul 2 . Companiile colectoare de materiale reciclabile în Boto șani,
AMP Boto șani). Tipurile și cantitățile de deșeuri reciclate variaz ă, astel, din Fig. 16. Tipuri
și
procentul de de șeuri reciclate în 2009 din jude țul Botoșani, se observ ă că cea mai mare pondere o
au deșeurile din hârtie și carton iar cel mai pu țin se recicleaz ă deșeurile din lemn și mase plastice.
De asemenea sunt deficien țe foarte mari în zonele rurale în ceea ce prive ște reciclarea, unde nu

44există un sistem de colectare a de șeurilor reciclabile, popula ția din aceste zone nu au cum s ă
recicleze neavând facilit ățile necesare.

Tabelul 2 . Companiile colectoare de materiale reciclabile în Boto șani (sursa datelor: AMP
Botoșani)

Nume, localitate Tipuri de de șeuri reciclate

Capacitatea
proiectată(tone/an)

SC GOLDANA SRL
Botosani Puncte de lucru:
Botosani, Dorohoi, S ăveni,
Trusesti, Bucecea Metale feroase si neferoase,hârtie/carton,
baterii auto uzate, cauciucuri
uzate,plastic,sticl ă,DEEE, vehicule
scoase din uz

25500
SC REMAT SA
BOTOSANI
Puncte de lucru: Botosani,
Dorohoi, Leorda Metale feroase, hârtie/carton,cauciucuri
uzate, plastic,sticl ă, DEEE, vehicule
scoase din uz 19000
SC REMAT SA IASI
Puncte de lucru: Botosani,
Dorohoi, Varfu Campului Metale feroase si neferoase,hârtie/carton,
baterii auto uzate, cauciucuri uzate,plastic 8000
SC ELIASC SRL Botosani
– 2 puncte de lucru Metale feroase, hârtie/carton,plastic 1250
SC DANIMET EXIM
SRL BOTOSANI Carton 86.4
Plastic 130 SC ATRA ECO SRL
ILFOV – punct de lucru:
Botosani Doze de aluminiu 120
SC LETONA SRL Botosani Carton 700
SC MEDIAPRESS SRL
Botosani Hârtie 200
SC HAMMER SRL
Botosani Vehicule scoase din uz –
SC GUTEN FARTH
Botosani Cauciucuri uzate –

45Tipurile  i procentul de de euri reciclate în anul 2009 din
jude ul Boto ani
hârtie  i carton
36%
plastic
7% sticlă
22%metal
30%lemn
5%
hârtie  i carton
plastic
sticlă
metal
lemn

Fig. 16. Tipuri și procentul de de șeuri reciclate în 2009 din jude țul Botoșani (sursa datelor: APM
Botoșani)
În ceea ce prive ște deșeurile biodegradabile organice, acestea nu sunt tratate. Nu exist ă o
sortare a acestora din fluxul de de șeuri menajere și nici un program pentru compostarea lor. În
zonele urbane aceste tipuri de de șeuri sunt eliminate cu celelate tipuri din de șeurile menajere și
sunt depozitate. În zonele rurale de șeurile din gr ădini sunt arse sau compostate și folosite ca
fertilizanți. Unele resturi din legume și fructe sunt utilizate în hrana animalelor. În orice caz, cea
mai mare parte dintre aceste de șeuri sunt eliminate în gropi de gunoi.
3. Depozitarea. Reprezint ă cea mai utilizat ă metodă de gestionare. În jude țul
Botoșani, în 2008 existau 4 depozite de de șeuri și aproximativ 200 gropi de gunoi cu suprafe țe
variate. Astfel depozitul din Boto șani are cea mai mare suprafa ță, de 13,75ha și urmează să fie
închis în anul 2012, depozitul din Dorohoi de 2,06ha a fost înch is în 2009, cel din D ărăbani are
1,93ha și cel din S ăveni are 1.87ha. Aceste depozite nu au autoriza ție de mediu și până în 2016
trebuie închise. În zonele rura le gropile de gunoi au o suprafa
ță mai mică de 1ha și sunt localizate
de obicei în comune, în afara ariei locuite, num ărul lor pe comun ă variind, între 1 și patru gropi
de gunoi. Pân ă în anul 2009 toate gropile a cestea ar fi trebuit închise.

46
2.2.4. Costurile aferente gestion ării de deșeuri

În județul Botoșani tarifele pentru serviciile de salubrizare difer ă de la ora ș la oraș, în
funcție de modul în care sunt facturate. În ora șul Dărăbani tarifele pentru gestionarea de șeurilor
sunt incluse în taxele locale. În celelalte ora șe serviciile acestea sunt taxate în fiecare lun ă pe
persoană. În unele jude țe taxele se calculeaz ă în funcție de cantitate îns ă în cazul de fa ță acest
lucru nu este posibil din cauz ă că vehiculele pentru colectare nu sunt dotate cu sisteme penntru
cântărirea deșeurilor, așadar adoptarea acestei metode de tarifare este deocamdat ă imposibil ă. De
asemenea tarifele difer ă și în funcție de nivelul serviciilor prestate, acesta este decis în cadrul
consiliului local având ca baz ă rezultatele anilor preceden ți care este indexat cu cre șterile de pre ț
anticipate.
În municipiul Boto șani există o companie separat ă care se ocup ă de colectarea de șeurilor
solide, pe când în Dorohoi și Săveni deșeurile solide sunt sortate de autoritatea local ă. Orașele
mici au un singur sistem tarifar de oarece nu au echipamentele corespunz ătoare pentru a cânt ări
cantitățile de deșeuri și de asemnea, un aspect important care trebuie punctat este acela c ă în
orașele mici nu exist ă nici capacitatea administrativ ă, de exemplu în ora șul Dărăbani exist ă doar
14 persoane care lucreaz ă cu gestiunea de șeurilor.
Un alt aspect important care trebuie discutat în problema costurilor aferente gestion ării
deșeurilor este disponibilitatea popula ției sau suportabilitatea, care se refer ă la considerarea
factorilor socio-economici în stabilirea taxelor. În general, pragul accesibilit ății pentru
gestionarea de șeurilor este de 1,5% di n totalul venitului gospod ăriilor și în stabilirea acestuia se
iau în considerare urm ătorii factori:
• Venitul mediu;
• Dimensiunea medie a gospod ăriilor;
• Numărul mediu de salari ți per gospod ărie.
În prezent gradul de disponibilitate în trei ora șe, respectiv Boto șani, Săveni și Dorohoi
este de sub 2%.
Rata de colectare este o caracteristic ă foarte important ă, deoarece se consider ă că
influențează fluxul monetar și lichiditatea operatorilor în activit ăți pe termen lung. În trecut
aceasta era destul de sc ăzută, însă din 2007 se observ ă o imbunătățire, astăzi ajungând la 95%

47pentru sectorul public și 98% pentru sectorul pr ivat. În Dorohoi rata de colectare este mai sc ăzută
decât în Boto șani, cât despre celelalte ora șe, nu sunt date disponibile. În D ărăbani, rata de
colectare f ăcând parte din taxele locale, se presupune a fi de 100%.
După cum se observ ă, toți operatorii folosesc nivele diferite de taxare, cu toate c ă ar fi de
dorit existen ța unui tarif unic, dar acest lucru este imposibil datorit ă diferențelor între serviciile
furnizate, iar o tarifare uniformizat ă nu ar putea fi justificat ă. În orice caz, stabilirea tarifelor ar
trebui să fie la fel iar diferen ța să fie făcută doar între agen ții economici și să reflecte faptul c ă
aceștia își îndeplinesc sau nu sarcinile. Deficien ța principal ă constă în faptul c ă tariful nu este
împărțit pe sectoare, adic ă pentru cheltuieli de personal, materiale, etc, care ar ar ăta creșterile
actualizate. Majoritatea operatorilor se afl ă în subordinea Prim ăriei, iar costurile aferente
serviciului de salubritate sunt integrate în costurile altor servicii furnizate de Prim ărie. Doar în
Botoșani există un operator independent, și astfel se poate ține eviden ța separat de alte activit ăți.

48
2.3. Depozitele de de șeuri și impactul lor asupra mediului în jude țul
Botoșani

2.3.1.Caracterizarea depozitelor existente

În județul Botoșani, cea mai mare parte a de șeurilor sunt eliminate în depozite. La ora
actuală sunt 3 depozite: depozitul Boto șani, din S ăveni și depozitul din D ărăbani, depozitul din
Dorohoi a fost închis în anul 2008, iar de șeurile din aceast ă zonă sunt transferat e la depozitul din
Dărăbani, care este cel mai apropiat.
La nivelul acestui jude ț nu se pune problema inciner ării deșeurilor în vederea recuper ării
energetice, a gazelor din depozite, a trat ării deșeurilor înainte de depo zitare, doar depozitul din
Botoșani are aviz de mediu, îns ă nici unul dintre acestea nu este în conformitate cu Directiva
privind depozitarea. Acestea urmeaz ă a fi închise și reabilitate, dup ă cum urmeaz ă: depozitul din
Botoșani va fi închis în 2012, cel din D ărăbani va fi închis în 2014 iar depozitul din S ăveni va fi
închis în 2016. Amplasarea depozitelor este prezentat ă în Fig. 1. Amplasarea depozitelor de
deșeuri în jude țul Botoșani
Depozitul de de șeuri Dorohoi . Este în proprietatea prim ăriei Municipiului Dorohoi și are
ca operator Direc ția de servicii Publice Dorohoi. Acest depozit a fost deschis în anul 1995 și are o
suprafață de 2,06ha/1,7ha, cu o capaci tate de 500000m3/350000m3. a fost închis în 2009. În
ceea ce prive ște echipamentele pe care le de ținea, erau urm ătoarele:
• Rampă depozitare cu o suprafa ță de 1,7ha, unde depozitarea era direct ă pe sol,
• Platformă betonată, cu suprafa ța de 0,15ha,
• Magazie din tabl ă pentru paz ă, materiale,
• Filtru sanitar,
• Împrejmuire cu plas ă din sârmă,
• Dren și bazin colector din beton nefunc ționale,
• Canal gard ă,
• Drum accesat betonat,
• Buldoexcavator

49

Fig.17 . Amplasarea depozitelor de de șeuri în jude țul Botoșani (prelucrat ă din Raportul
APM Boto șani, 2009)

Depozitul din Dorohoi, este prezent pe aceast ă hartă și bifat deoarece a fost închis în
2009, însă se află în continuare s ub monitorizare.
Pentru lucr ările de închidere a depozitulu i, s-a acordat un termen de 2 ani, în care trebuiau
făcute lucrările de conformare cu scopul de a reduce impactul asupra solului:
• Introducerea conductelor pentru captarea levigatului într- un bazin colector,
• Închiderea depozitului cu înveli ș etanș: cu un strat de sus ținere cu un material inert
nivelat de 0,5-1m, un strat de colectare a gazului de depozit de 30cm (geotextil), strat de
recultivare (strat de re ținere a apei)

50• Plantare gazon și arbuști cu rădăcini scurte.
• Amplasarea unei st ții de epurare a levigatului și decolmatarea re țelei de drenuri,
• Instalație pentru colectarea gazelor de depozit și pentru arderi controlate ale
acestora.
După aceste lucr ări urmeaz ă o perioad ă de 30 de ani de post-monitorizare, adic ă o
perioadă în care se vor monitoriza: calitatea apei freatice, corpul depozitului, parametri
meteorologici, calitatea aerului, și a solului în zonele de influen ță.
Depozitul Boto șani. Este în proprietatea CL Boto șani, și operat de SC Urban Serv SA
Botoșani care are în atribu țiile sale: depozitarea de șeurilor colectate din municipiul Boto șani,
colectarea DEEE de la gospod ăriile particulare și colectarea și comerțul deșeurilor reciclabile.A
fost onstruit în 1983, cu o capacita te de 1,7 mil. M3/1,1 mil. M3 și o suprafa ță de 13,75ha/9,25ha.
Depozitul este administrat de 15 persoane. Dot ările:
• Clădire administrativ ă,
• Magazie,
• Gard de împrejmuire,
•
Pod bascul ă 50t,
• Filtru sanitar,
• Spații acoperire stocare temporar ă a deșeurilor reciclabile,
• 6 aeratoare forate în corpul depozitului pentru degazare pasiv ă,
• Buldozer, rezervor de ap ă și motopomp ă, panouri îndicatoare.
Acceptarea de șeurilor se face pe baza unor norme: controlul la recep ție- numar
înmatriculare, foie parcurs/formular de înc ărcare/decărcare, provenien ța, cântărire; toate aceste
informații sunt trecute în Jurnalul de func ționare. Transporturile sunt dirijate în func ție de tipurile
de deșeuri. Depunerea de șeurilor se face prin desc ărcare controlat ă, după care sunt compactate cu
un buldoexcavator în straturi de 1m. Fiecare strat se acoper ă un alt strat de materiale înerte de 20-
30cm. De șeurile reciclabile se cânt ăresc și se stocheaz ă temporar în spa țiii amenajate. De șeurile
C&D utilizate ca strat de acoperire se stocheaz ă separat ca rezerv ă de pământ și nu sunt
considerate cantit ăți depozitate.
Acest depozit urmeaz ă un program de conformare, în urma c ăruia s-au realizat
următoarele :
• Amenajarea zonei de siguran ță,

51• Amenajarea sistemelor de alimentare cu ap ă, canalizare, epurare,
• Instalarea a 6 aeratoare pentru captarea gazului de depozit,
• Panouri indicatoare/avertizare,
• Modelarea depozitului (4,7ha),
• Alimenetarea cu ap ă a spațiului administrativ și rețea de canalizare pentru apa
uzată menajeră,
• Executarea de drenuri pentru colectarea levigatului,
• Amenajarea par țială a spațiilor administrative,
• Acoperirea cu sol a suprafe țelor inactive.
Depozitul de de șeuri din D ărăbani . A fost deschis în 1984, este în proprietatea CL
Dărăbani și urmează a fi închis în 2014. are o capaci tate de 5784m3. În momentul de fa ță este în
procedură de autorizare. Ca amenaj ări menționam: este par țial împrejmui, de ține un buldozer.
Depozitul de de șeuri din S ăveni. Aparține de asemnea de CL S ăveni, are o capacitate de
45900m3. este deschis din 1981 și va fi închis în 2016. este în procedur ă de autorizare și are
drenuri pentru levigat.
Zona rural ă. În zonele rurale situa ția este destul de grav ă. În județul Botoșani esistă 167
5
spații de depozitare (tip gr opi de gunoi) în 2 ora șe și 71 de comune. Suprafa ța medie a acestora
este de 0, 14ha. Acestea urmeaz ă să fie închise (îns ă prin acoperire simpl ă, fără tratare a
deșeurilor) și toate de șeurile generate în aceste zone vor fi tranferate în depozite de de șeuri.
Aceste gropi de de șeuri const ă în spații deschise în care sunt depuse de șeurile direct pe sol, f ără
nici un fel de tratare, care au o contribu ție semnificativ ă în deteriorarea mediului. Dac ă facem un
calcul estimativ asupra cantit ăților de de șeuri generate în zonele rurale, concluzionam urm ătoare
ele: luăm în considerare ca și cantitate medie propus ă de AMP Boto șani 0,4 kg/zi/loc și știind că
efectivul unei popula ții dintr-o localiatate medie din jude țul Botoșani este de 2500 locuitori,
cantitatea de de șeuri generat ă astfel va fi de 1 ton ă/zi, adică 366 tone/an. Este o cantitate foarte
mare însă trebuie considerat faptul c ă nu toată acestă cantitate este depus ă, după cum am ar ătat în
subcapitolul 2.2.1. o mare parte din aceste de șeuri este costituit ă din fracții organice care sunt fie

5Nu se cunoa ște cu exactitate num ărul gropilor de gunoi, datele fiind doar estimate

52compostate, fie utilizate în hrana animalelor. De asemenea aceste cantit ăți sunt doar estimate,
trebuie amintit c ă nu se realizeaz ă o cântărire în prealabil a de șeurilor.
După închiderera acestor spa ții toată cantitatea de de șeuri va fi colectat ă și transferat ă la
depozitele de de șeuri conforme care se afl ă la cea mai mic ă distanță. Se are în vedere costurile
aferente pentru func ționarea unui sistem de colectare și transport și de asemnea impactul
transporturilor asupra mediului.

Fig 18 . Gropile de gunoi din jude țul Botoșani (prelucrat ă din Raportul APM Boto șani, 2009)

532.3.2. Impactul depozitelor de de șeuri asupra mediului

Problema de șeurilor devine din ce în ce mai acut ă, atât din cauza polu ării de diferite tipuri
rezultată din metodele de gestionare (mai ales met odele de depozitare care au un impact foarte
pronunțat asupra mediului) c ăt și din cauza epuiz ării resurselor. La nivel european se impune
adoptarea unui sistem integrat de gestionare a de șeurilor (care analizeaz ă prblema de șeurilor de la
generarea lor și până la eliminare-„from cradle to grave” ) accentuându-se met odele de prevenire
și minimizare a fluxului de de șeuri generat, urmate de reciclarea atât material ă cât și energetic ă a
deșeurilor, în vederea unei utiliz ări rațioanale a resurselor. În România îns ă, constituirea unui
sistem integrat de management al de șeurilor este înc ă în faza incipient ă, mai ales în anumite zone
ale țării, cum ar fi jude țul Botoșani, din cauza mai multor factori cumulativi: în special gradul de
dezvoltare socio-economic al jude țului (după cum s-a v ăzut în subcapitolele precedente, jude țul
Botosani este destul de slab dezvolta t), lipsa unei baze competente de cuno ștințe ale sistemului
decizional de la nivel local, gradul redus de informare și conștientizare al popula ției în privin ța
deșeurilor și al poluării în general, lipsa unui sistem integrat de monitorizare a st ării mediului.
După cum s-a v ăzut în capitolele anterioare, metoda principal ă de gestionare a de șeurilor din
județul Botoșani este depozitarea.în depozite neconforme și de cele mai multe ori în spa ții
deschise, gropi de gunoi (situa ția general ă din zonele rurale ). Depozitele de de șeuri au efecte
grave asupra mediului (poluare de toate tipurile- calitatea solului, subsolului, apele freatice, de
suprafață, sănătatea popula ției umane, fiind toate supuse riscurilo r) iar o evaluare a impactului de
mediu este absolut neceasar ă. Pentru evaluarea impact ului depozitelor de de șeuri asupra mediului
este necesar ă o bază de date complet ă cu analiza tuturor parametrilor fizico-chimici, îns ă această
bază de date nu exist ă, așadar analiza imapactului de mediu al depozitelor de de șeuri o voi face
pe baza unei corela ții între amenajarea ecestor depozite și efectele presupuse asupra mediului.
La nivelul jude țului Boto șani o mare deficien ță în ceea ce prive ște gestionarea de șeurilor
este surprins ă în special în zonele rurale, unde aceste depozite sunt neamenajate, sau amenajate
parțial, depunerea de șeurilor este necontrolat ă, cea mai mare parte a popula ției nu beneficiaz ă de
servicii de salubritate, iar aco lo unde aceste servicii exist ă, sunt deficitare, nu este asigurat ă o
colectare sau o sortare în conforman ță cu standardele actuale și de asemenea o problem ă destul de
gravă este reprezentat ă de deșeurile animaliere, care sunt depozitate la întâmplare sau folosite ca
fertilizanți în culturi îns ă nu sunt tratate corespunz ător.

54În zonele urbane, dup ă cum s-a ar ătat, sunt 4 depozite, dintre care unul a fost închis și se
află în perioada de post-monitori zare, iar dintre celelalte, doa r depozitul din municipiul Boto șani
este unul controla t, având autoriza ție de mediu. De asemenea sistemul de activit ăți desfășurate pe
depozitele acestea este unul deficitar, nu se realizeaz ă o sortare în prealab il astel încât ajung s ă fie
depozitate atât de șeuri menajere, stradale, comerciale cât și deșeuri industriale periculoase (mai
mult sau mai pu țin legal) . Amestecul acestora, pe lang ă faptul că datorită unei nediferen țieri pe
fracțiuni biodegradabile, de șeurile nu mai pot fi reciclate și se pierd cantit ăți importante de
posibile resurse secundare materiale și energetice, conduc la producerea unui levigat cu un grad
ridicat de toxici tate. 60% dintre depozitele în func țiune sunt de tip mixt, adic ă sunt acceptate
deșeuri menajere, de șeuri din construc ții și demolări, dar și deșeuri industriale. În jude țul
Botoșani nu exist ă depozite permanente pentru de șeuri industriale, în conf ormitate cu prevederile
legale și nici depozite de de șeuri periculoase.
La nivelul jude țului Boto șani precolectarea și colectarea de șeurilor menajere se realizeaz ă
în mare parte în amestec, as tfel materiile recicl abile sunt valorificate doar într-o mic ă măsură.
Deșeurile nu sunt tratate corespunz ător, sunt colectat e în vederea elimin ării finale prin depozitare
și exceptând compostarea mecanic ă, din cauza lipsei unor sta ții de transfer, tratarea prin
compostare, tratarea termic ă nu sunt fezabile.
Dintre toate cele trei depozite în func țiune în momentul actua l, numai depozitul din
municipiul Boto șani are unele dot ări corespunz ătoare, dintre ca re cu o importan ță semnificativ ă
în vederea reducerii impactului asupra mediului sunt urm ătoarele: drenuri pentru colectarea
levigatului, aeratoare pentru captarea gazului de depozit și spații pentru stocarea temporar ă a
deșeurilor reciclabile. Depozitele din ora șele Dărăbani și Săveni prezint ă deficiențe mari în ceea
ce privește amenajarea depozitelor de de șeuri: nu de țin instala ții pentru colectarea gazului de
depozit, iar depozitul din D ărăbani nu de ține nici m ăcar drenuri pentru levigat. A șadar acestea au
un impact semnificativ asupra mediului, reprez entând surse de poluare de diferite tipuri:
• Poluarea apelor subterane prin infiltra ții în pânza freatic ă a diferitelor substan țe
toxice din levigat: substan țe organice, s ăruri minerale, cloruri, azota ți, azotiți, afectând în acest
fel și săanătatea popula ției umane prin deteriorarea calit ății apelor
• Poluarea apelor de suprafa ță din cauza sp ălării suprafe țelor depozitelor de c ătre
apelor pluviale
• Poluarea solurilor deoarece în compozi ția levigatului se g ăsesc adesea compu și
toxici, metalele grele.

55În ceea ce prive ște colectarea gazului de depozit nici unul dintre depozitele vizate nu
deține instala ții de colectare a acestuia, astefel gazul de depozit, care are o concentra ție ridicată
de CH 4 (gaz cu efect de ser ă) și de oxizi de azot sau CO 2, CO, are o contribu ție majoră în
poluarea atmosferic ă, și de asemenea genereaz ă mirosuri nepl ăcute.
În zonele rurale din jude țul Botoșani, gestiunea de șeurilor ridic ă probleme grave, cu
efecte îngrijor ătoare atât asupra mediului cât și asupra s ănătății populației umane, deoarece nu
există un serviciu distinct de salubritate și acolo unde este prezent dot ările sunt minimale.
Depozitele nu sunt amenajate corespunz ător, fiind constituite din spa ții deschise unde se depun
deșeurile necontrolat f ără suprafață de nivelare. De șeurile nu sunt sortate, selectate, sunt
depozitate pe toat ă suprafața alocată iar unele fragmente pot fi antrenate de vânt pe distan țe lungi
din jurul acestora.
Așadar la nivelul jude țului se intercepteaz ă următoarele probleme majore în sistemul de
gestionare al de șeurilor:
• Tehnicile de colect are sunt necorespunz ătoare, în cele mai multe cazuri popula ția
din aceste zone î și transport ă deșeurile cu mijloace proprii
• Nu există recipienți pentru precolectare, iar în situa țiile contrare, colectarea se face
la intervale mari de timp (o dat ă pe săptămână sau chiar o dat ă pe lună)
• Nu există o eviden ță a cantităților de de șeuri, datele fiind doar estimate, deoarece
nu există dotările necesare pentru cânt ărire
• O altă problemă destul de grav ă este reprezentat ă de deșeurile de la animale sau
cele rezultate din tehnicile agricole
• Deșeurile depozitate nu sunt compactate și nici acoperite periodic
• Amplasarea depozitelor se face de obicei necorespunz ător, în unele cazuri, în
locuri sensibile și de asemenea terenurile ocupate de ac este depozite sunt grav deteriorate și nu
mai pot fi utilizate în tehnicile agricole, n ecesitând perioade lungi pentru reconstruc ție.
Din cele amintite mai sus, este vizibil gradul ridicat de risc gene rat de aceste depozite
neconforme și a practicilor implicate. În primul rând, dup ă percepția popula ției, aceste gropi de
deșeuri sunt generatoare de discomfort olfactiv (datorat gazelor de depozit din procesele de
fermentație) și vizual; ocup ă o mare suprafa ță de teren care nu mai poate fi utilizat pentru
producția agricol ă. De asemenea s-a observat sc ăderea fertilit ății solurilor învecinate acestor
depozite și poluarea apelor subt erane (apa potabil ă nu mai este de calitat e), sau poluarea apelor
de suprafa ță și fenomenul de eurofizare, au fost sesizate numeroase cazuri în care au fost afectate

56iazurile în vecin ătatea cărora au fost amenajate asemenea gropi; înmul țirea necontrolat ă a
animalelor purt ătoare de boli: insecte, roz ătoare.
Într-o altă ordine de idei, este cunoscut faptul c ă depozitele de de șeuri genereaz ă două
tipuri de emisii: emisii sub form ă de levigat și emisii gazoase. În cazul de fa ță nu se adopt ă nici o
metodă pentru reducerea impactului nici uneia dintre cele dou ă tipuri de emisii. Astfel, emisiile
gazoase generate în urma arderilor instantanee sau a fermenta țiilor reprezint ă surse importante de
poluare atmosferic ă, din cauza concentra țiilor de CH 4, CO, CO 2, H 2S, gaze toxice care afecteaz ă
într-o anumit ă măsură atât sănătatea popula ției umane cât și starea mediului. Emisiile de levigat
au un impact semnificativ asupra solului, subsolului și a apelor freatice și de suprafa ță din cauza
concentra ției ridicate în substan țe toxice: diferi ți compuși chimici, organici, metale grele, astfel
încât fertilitatea solului scade iar caliatatea apelor devine nesatisf ăcătoare. De asemenea
microorganismele și agenții patogeni din a ceste depozite ridic ă u n r i s c f o a r t e m a r e d e
îmbolnăvire a popula ției umane.
Deoarece vorbim despre zonele rurale ale jude țului Boto șani, unde principala activitate
este agricultura, trebuie amintit faptul c ă în majoritatea cazurilor de șeurile animaliere sunt
folosite ca fertilizan ți însă fără o tratare corespunz ătoare. Aceste tipuri de de șeuri, pe lâng ă faptul
că sunt bogate în substan țe nutritive pot con ține și concentra ții de metale grele (din alimenta ția
animalelor), de aceea ele trebuiesc compostate înainte de a fi utilizate ca fertilizan ți, iar cantit ățile
folosite pe suprafe țele agricole trebuiesc încadrate între anumite limite, deoarece exist ă un risc
ridicat de poluare prin faptul c ă plantele nu pot absorbi în treaga cantitate de nutrien ți.
Din cele prezentate sunt clare deficien țele sistemului actual de management al de șeurilor,
un management defectuos, cu te hnici rudimentare, iar o îmbun ătățire este absolut necesar ă și
trebuie să țină cont de to ți factorii implica ți: factorii de decizie implica ți, costurile aferente și
gradul de suportabilitate al popula ției și nu în ultimul rând gradul de informare și conștientizare al
populației asupra problemelor ridicate de de șeuri și gestionarea lor.
În momentul actual la nivelul jude țului Boto șani se desf ășoară un proiect important,
Master Plan privind gestionarea de șeurilor 2007 -2037 Boto șani, care presupune implementarea
măsurilor adecvate pentru realizarea unui si stem integrat de management al de șeurilor. Unul din
obiectivele principale este înch iderea depozitelor noconforme pân ă la sfârșitul anului 2009. În
momentul de fa ță o mare parte dintre gropile de gunoi au fost închise îns ă nu se știe cu exactitate
numărul rămas, iar de șeurile colectate din aceste zone sunt transportate la 4 sta ții de transfer dup ă
cum urmeaz ă: I Stația de transfer Dorohoi, II Sta ția de transfer S ăveni, III Sta ția de transfer
tefănești, V Stația de transfer Fl ămânzi, Sta ția IV este în municipiu Boto șani, aici nu este

57situată nici o sta ție de transfer, fiind localizat depozitul controlat de de șeuri Boto șani. Localizarea
fiecărei stații cu localit ățile care apar țin este reprezentat ă în Fig. 5.
Cu toate acestea majoritatea popula ție din zonele rurale ale jude țului Boto șani,
nemaiavând op țiunea depozit ării deșeurilor în acele gropi, fie ard de șeurile fie le utilizeaz ă ca
fertilizanți pe terenurile agricole, ceea ce reflect ă necesitatea unei mai bune inform ări în vederea
conștientizării de către popula ție a problemelor și riscurilor ridicate de aceste practici și nevoia
impetuoas ă de a sorta și colecta ra țional deșeurile și reciclarear lor.

Fig 19 . Localizarea Sta țiilor de transfer de de șeuri din jude țul Botoșani (hartă prelucrat ă
de pe site-ul CJ.Boto șani)

58Concluzii

• Problema de șeurilor reprezint ă o problem ă de nivel global, abordat ă atât din punct
de vedere al impactului acestora asupra mediului și sănătății populației umane, cât și al epuiz ării
resurselor
• Abordarea integrat ă a gestion ării deșeurilor presupune evaluarea impactului
asupra mediului de la fabricar ea produselor în vederea consumului (care este în continu ă creștere
datorită efectivului ridicat al popula ției, dar și din cauza confortului pe care îl pretinde societatea
de astăzi ), până la eliminarea acestora sub form ă de deșeuri, („from cradle to grave”)
• Deșeurile pot con ține substan țe periculoase, cu un risc ridicat asupra mediului și
asupra sănătății umane, dar în acela și timp reprezint ă și posibile resurse secundare, materiale și
energetice, care pot fi va lorificate prin reciclare
• La nivel european se impune adoptarea unor metode standard de gestionare a
deșeurilor în vederea minimiz ării impactului asupra mediului și utilizarea durabil ă a resurselor,
principalele metode sunt: prevenirea și minimizarea cantit ăților de de șeuri, reciclarea (material ă
sau energetic ă), incinerarea (cu recuperare energetic ă) și depozitarea (în depozite controlate)
• Cea mai promovat ă metodă este cea a prevenirii și minimiz ării cantităților de
deșeuri generate, datorit ă avantajelor pe care le implic ă (cantități reduse de de șeuri implic ă
costuri reduse de gestionare, adic ă avantaje economice și în special reducerea polu ării asociat ă
gestionării deșeurilor), urmat ă de metoda recicl ării materiale și energetice, care este privit ă în
special ca o metod ă de economisire a resurselor
• Metoda de depozitare a de șeurilor implic ă un grad de poluare ridicat, este cea mai
puțin acceptat ă metodă de gestionare a de șeurilor deoarece presupu ne eliminarea final ă a
deșeurilor în depozite (care produc emisii specifice, de levigat și gaze de depozit) și implicit
pierderea definitiv ă a resurselor
• Dezvoltarea tehnologiilor moderne au c ondus la proiectarea unor depozite de
deșeuri dotate cu instala ții specifice pentru captarea emisiilor, sau cu recuperare de energie,
depozite tip bio-reactor, care îns ă nu pot fi suportate (economic) și adoptate universal,
depozitarea continuând sa fie și în zilele noastre o metod ă destul de utilizat ă, mai ales în țările
mai puțin dezvoltate socio-economic, ca de exemplu România

59• În România constituirea unui sistem integrat de management al de șeurilor este
încă în faza incipient ă, mai ales în unele zone ale țării cum ar fi jude țul Botoșani
La nivelul jude țului Boto șani s-au eviden țiat următoarele probleme în ceea ce prive ște
gestionarea de șeurilor:
• Gradul redus de dezvoltare socio-economic ă, principala activitate economic ă este
reprezentat ă de agricultur ă, ceea ce implic ă standarde sc ăzute în ceea ce prive ște confortul
populației și în același timp, referindu-ne la problema de șeurilor, un nivel redus de suportabilitate
a unor costuri aferente sistemului de management al de șeurilor
• Principala metod ă de gestionare a de șeurilor este reprezentat ă de depozitare, care
în majoritatea cazurilor se face în depozite nec onforme, în întreg jude țul Botoșani există un
singur depozit controlat de de șeuri situat în municipiul Boto șani, iar celelalte 2 depozite (din
orașul Dărăbani și Săveni) sunt în procedurile de autorizare
• Numărul de gropi de gunoi este foarte ridicat, nu se cunoa ște numărul exact al
celor rămase însă toate aceste gropi tr ebuiau închise în 2009
• Baza de date în leg ătură cu fluxul de de șeuri este incomplet ă, nu se cunosc cu
exactitate cantit ățile și tipurile de de șeuri, deoarece acestea nu sunt sortate, c ăntărite
corespunz ător, din lipsa dot ării cu echipajele corespunz ătoare
• Posibilele resurse se cundare (materiale și energetice) nu sunt valorificate, se pierd
în cantități destul de mari, rata de reciclare este foarte mic ă deoarece de șeurile nu sunt sortate
corespunz ător
• În ceea ce prive ște evaluarea impactului depozitelor neconforme asupra mediului
(fie că este vorba despre depozitele din ora șe fie că este vorba despre gropile de gunoi din zonele
rurale), aceasta se poate face doa r pe baza unor date exacte le gate de starea de mediu, îns ă la
nivelul jude țului Boto șani nu sunt f ăcute studii concrete care vizeaz ă această problemă
• Depozitele, din studiile de specialitate, produc dou ă tipuri de emisii: emisii
gazoase și emisii de levigat, care dac ă nu sunt colectate (situa ția gropilor de gunoi și a depozitelor
neconforme), din cauza concentra ției lor în diferi ți compuși toxici, cum ar fi, în cazul gazului de
depozit: CH 4 (concentra ții mari), CO, CO 2, rspectiv elementele din compozi ția levigatului:
compuși organici, azota ți, azotiți, metale grele, au un impact semnificativ asupra mediului și
sănătății populației umane

60• La nivelul jude țului Boto șani, în momentul actual se desf ășoară un program
important, Master Plan privind gestionarea de șeurilor 2007 -2037 Boto șani, iar unul dintre
obiectivele principale ale acestuia este închiderea gropilor de gunoi
• Deși până în 2009 toate gropile de gunoi trebuiau închise, nu se știe cu exactitate
câte au mai r ămas, iar în zonele în care acestea într-adev ăr s-au conformat, popula ția, nemaiavând
opțiunea depozit ării deșeurilor în acele gropi, fie ard de șeurile, fie le utilizeaz ă ca fertilizan ți pe
terenurile agricole (din p ăcate netratate), ceea ce reflect ă necesitatea unei mai bune inform ări în
vederea con știentizării de către popula ție a problemelor și riscurilor ridicate de aceste practici și
nevoia impetuoas ă de a sorta și colecta ra țional deșeurile în vederea recicl ării, a valorific ării lor
ca resurse secundare.

61Bibliografie

1. Beigl, P., Salhofer, S., 2003, Comparison of ecological effects and costs of
communal waste management systems, Resources, Conservation and Recycling 41 (2004) 83–
102.
2. Björklund, A., Finnveden, G., 2005, Recycling revisited—life cycle comparisons
of global warming impact and total ener gy use of waste management strategies, Resources,
Conservation and Recycling 44 (2005) 309–317.
3. Blengini, G. A., 2008, Using LCA to evalua te impacts and resources conservation
potential of composting: A case stud y of the Asti District in Italy , Resources, Conservation and
Recycling 52 (2008) 1373–1381.
4. Bohma, R. A., Folzb, D. H., Kinnaman, T. C., Podolskyd, M. J., 2010, The costs
of municipal waste and recycling programs, Resources, Conservation and Recycling xxx (2010)
xxx–xxx.
5. Bovea, M. D., Ibáñez-Forés V., Gallardo A., Colomer-Mendoza F.J., 2010,
Environmental assessment of alte rnative municipal solid waste management strategies. A Spanish
case study , Waste Management xxx (2010) xxx–xxx.
6. Botnariuc N., V ădineanu A., 1982, Ecologie, Editura didactic ă și pedagogic ă
București.
7. Bilitewski, B., 2008, From traditional to modern fee systems, Waste Management
28 (2008) 2760–2766.
8. Chambal, S., Shoviak M., Thal A. E. , Jr., 2003, Decision analysis methodology to
evaluate integrated solid waste management alternatives, Environmental Modeling and
Assessment 8: 25–34, 2003.
9. Cherubini, F., Bargigli, S., Ulgiati, S., 2008, Life cycle assessment of urban waste
management: Energy performances and environm ental impacts. The case of Rome, Italy, Waste
Management 28 (2008) 2552–2564.

6210. Cleary, J., 2009, Life cycle assessments of municipal solid waste management
systems: A comparative analysis of selected peer-reviewed literature , Environment International
35 (2009) 1256–1266.
11. Costa, I., Massard, G., Agarwal, A ., 2010, Waste management policies for
industrial symbiosis development: cas e studies in Euro pean countries , Journal of Cleaner
Production xxx (2010) 1–8.
12. Costia, P., Minciardia, R., Robbaa, M ., Rovatti, M., Sacilea, R., 2004, An
environmentally sustainable decision m odel for urban solid waste management, Waste
Management 24 (2004) 277–295.
13. Damgaard, A., Riber, C., Fruergaard, T., Hulgaard, T., Christensen, T. H., 2010,
Life-cycle-assessment of the historical developm ent of air pollution control and energy recovery
in waste incineration , Waste Management 30 (2010) 1244–1250.
14. Del Borghi, A., Gallo, M., Del Borghi , M., 2009, A survey of life cycle
approaches in waste management, Int J Life Cycle Assess (2009) 14:597–610.
15. Ekvall, T., Assefa G., Björklund A., Eriksson O., Finnveden G., 2007, What
life-cycle assessment does a nd does not do in assessments of waste management, Waste
Management 27 (2007) 989–996.
16. Finnveden, G., Björklund, A., Reich, M. C., Eriksson, O., Sörbom, A., 2007,
Flexible and robust strategies fo r waste management in Sweden, Waste Management 27 (2007)
S1–S8
17. Fricke, K., Kolsch, F., 2009, Waste ma nagement in low inncome emerge
countries, The Role of Ecological Chemistry 243 in Pollution Research and Sustainable
Development.
18. Giusti, L., 2009, A review of waste manage ment practices and their impact on
human health, Waste Management 29 (2009) 2227–2239.
19. Hanandeh, A.E., El-Zein A., 2010, Life-c ycle assessment of municipal solid
waste management alternatives with consider ation of uncertainty: SIWMS development and
application, Waste Management 30 (2010) 902–911.
20. Hargreaves J.C., M.S. Adl, P.R. Warman , 2008, A review of the use of composted
municipal, Agriculture, Ecosystems and Environment 123 (2008) 1–14
21. Khoo, H.H., 2009, Life cycle impact asse ssment of various waste conversion
technologies, Waste Management 29 (2009) 1892–1900.

6322. Kirkeby, J. T., Birgisdottir, H., Bhander, G. S., Hauschild, M., Christensen, T. H.,
2007, Modelling of environmental impacts of solid wa ste landfilling within the life-cycle analysis
program EASEWASTE, Waste Management 27 (2007) 961–970.
23. Kirkeby, J. T., Birgisdottir, H., Bhander, G. S., Hauschild, M., Christensen, T. H.,
2005, Recycling revisited—life cycle comparisons of global warming impact and total energy use
of waste management strategies , Resources, Conservation and Recycling 44 (2005) 309–317.
24. Kumar, P. R., Jayaram, A., Somashekar, R. K., 2009, Assessment of the
performance of different compost models to manage urban household organic solid wastes, Clean
Techn Environ Policy (2009) 11:473–484.
25. Lang, D.J., Binder, C. R., Stauffacher, M., Zi egler, C., Schleiss, K., Scholz, R. W.,
2006, Material and money flows as a means for indus try analysis of recycling schemes. A case
study of regional bio-waste management, Resources, Conservation and Recycling 49 (2006) 159–
190.
26. Larsen, A. W., Merrild, H., Møller, J ., Christensen, T.H., 2009, Waste collection
systems for recyclables: An environmental an d economic assessment for the municipality of
Aarhus (Denmark ), Waste Management 30 (2010) 744–754.
27. Lombrano, A., 2009, Cost efficiency in th e management of solid urban waste,
Resources, Conservation and Recycling 53 (2009) 601–611.
28. Manfredi S., Christensen, T.H., 2009, E nvironmental assessment of solid waste
landfilling technologies by means of LCA-modeling, Waste Management 29 (2009) 32–43.
29. Manfredi S., Tonini D., Christen sen, T.H., 2010, Contribution of individual
waste fractions to the environmental impacts from landfilling of municipal solid waste, Waste
Management 30 (2010) 433–440.
30. Mc Leod F., Cherrett T., 2008, Quantifying the transport impacts of domestic
waste collection strategies, Waste Management 28 (2008) 2271–2278
31. Minciardi, R., Paolucci, M., Robba , M., Sacile, R., 2008, Multi-objective
optimization of solid waste flows: Environmenta lly sustainable strategi es for municipalities,
Waste Management 28 (2008) 2202–2212.

6432. Perkoulidis, G., Papageorgiou, A., Kara giannidis, A., Kalogirou, S., 2010,
Integrated assessment of a new Waste-to-Energy facility in Ce ntral Greece in the context of
regional perspectives , Waste Management 30 (2010) 1395–1406.
33. Pickin, J., 2008, Representations of envi ronmental concerns in cost–benefit
analyses of solid waste recycling , Resources, Conservation and Recycling 53 (2008) 79–85.
34. Postolache, C., Postolache, C., 2000, Introducere in eco toxicologie, Editura Ars
Docendi, Bucuresti.
35. Prabhudessai, V., Ganguly, A., Mutnuri, S., 2009, Effect of caffeine and saponin
on anaerobic digestion of food waste , Annals of Microbiolo gy, 59 (4) 643-648 (2009).
36. Reichenbach, J., 2008, Status and prospects of pay-as-you-throw in Europe – A
review of pilot research and implementation studies, Waste Management 28 (2008) 2809–2814 .
37. Rives, J., J. Rieradevall, X. Gaba rrell, 2010, LCA comparison of container
systems in municipal solid waste management , Waste Management 30 (2010) 949–957.
38. Salhofer, S., Schneider, F ., Obersteiner, G., 2007, Th e ecological relevance of
transport in waste disposal systems in Western Europe, Waste Management 27 (2007) S47–S57.
39. Shmelev, S.E., Powell, J.R., 2005, Ecologi cal–economic modell ing for strategic
regional waste management systems , Ecological Economics 5 9 ( 2 0 0 6 ) 1 1 5 – 1 3 0.
40. Stehlìk, P., 2009, Efficient waste processi ng and waste to energy: challenge for
the future, Clean Techn Environ Policy (2009) 11:7–9.
41. Tonglet, M., Phillips, P. S., Bates, M. P., 2004, Determining the drivers for
householder pro-environmental behaviour: wast e minimisation compared to recycling,
Resources, Conservation and Recycling 42 (2004) 27–48.
42. Vădineanu, A., 1999, Dezvoltare durabil ă: teorie și practică (Vol.I), Editura
Universității din Bucure ști.
43. Wada, Y., Okumoto, T., Wada, N., 2008, Evaluating household waste treatment
systems with specific examination of collection and transportation proce sses, J Mater Cycles
Waste Management (2009) 11:82–94.

6544. Weber J., A. Karczewska, J. Drozd, M. Licznar, S. Licznar, E. Jamroz, A.
Kocowicz, 2007, Agricultural and ecological aspects of a sandy soil as affected by the application
of municipal solid waste composts , Soil Biology & Bioche mistry 39 (2007) 1294–1302
45. *** Mediul în Europa la a patra evaluare, Nr. 1/2007, Cap.6, Consumul și
producția durabil ă, text disponibil pe internet (accesat iunie 2010) la adresa:
http://www.eea.europa.eu/ro/publicati ons/state_of_environment_report_2007_1
46. *** Topic report No 2/2002, Case studies on waste minimisation practices in
Europe, text disponibil pe internet (accesat iunie 2010) la adresa: http://www.eea.europa.eu/publ ications/topic_report_2002_2,
47. *** State of the environment report No 3/2003 , Cap.7., Waste generation and
management, text disponibil pe internet , (accesat noiembrie 2009) la adresa:
http://www.eea.europa.eu/publications/environm ental_assessment_report_2003_10/kiev_chapt_0
7.pdf
48. *** Waste generation and management – Envi ronment in EU at the turn of the
century (Chapter 3.7), text disponibil pe internet (acces at noiembrie 2009) la adresa:
http://www.eea.europa.eu/publi cations/92-9157-202-0/3.7.pdf,
49. *** http://www.eea.europa.eu/

50. *** http://www.apmbotosani.ro/
51. *** http://www.mmediu.ro/
52. *** http://www.anpm.ro/