DEPOZITE BANCARE: PROBLEMELE FORMĂRII ȘI POLITICA DE ATRAGERE ȘI PLASARE [310844]

[anonimizat], [anonimizat].univ., dr

___________Elena Fuior

“____”_________2019

TEZA DE LICENȚĂ

la tema: DEPOZITE BANCARE: [anonimizat] 3FB – 1631 ______________ (semnătura)

[anonimizat].univ.,dr. ______________

/ N.P., titlul științific / (semnătura)

CHIȘINĂU 2019

CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………………………………………………………………………3

1. ABORDĂRI TEORETICE ȘI CONCEPTUALE PRIVIND DEPOZITELE BANCARE

1.1 Depozitele bancare: noțiuni, clasificare și importanță……………………………………………….6

1.2 Mecanisme de constituire a depozitelor bancare în cadrul băncilor comerciale………………..18

1.3 Reglementarea atragerii depozitelor bancare și asigurarea lor…………………………………..23

2. ANALIZA ACTIVITĂȚII DE ATRAGERE A DEPOZITELOR ÎN BC ”VICTORIABANK” S.A

2.1 [anonimizat] a BC „Victoriabank” S.A…………………………29

2.2 Analiza portofoliului de depozite în cadrul BC ”Victoriabank” S.A…………………………43

3. DIRECȚII DE ASIGURARE ȘI OPTIMIZARE A OPERAȚIUNILOR DEPOZITARE ÎN CADRUL BĂNCILOR COMERCIALE

3.1 Optimizarea mecanismului și politicii de constituire a depozitelor în cadrul băncilor comerciale pe plan național……………………………………………………………………………………..48

3.2 Strategii de gestiune a mijloacelor depozitare în vederea asigurării stabilității sistemului bancar…………………………………………………………………………………………………………………..55

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI………………………………………………………………………….66

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………………………..68

ANEXE

INTRODUCERE

Actualitatea temei cercetate. Economia de piață presupune în mod necesar existența unui sistem bancar care să asigure mobilizarea tuturor disponibilităților monetare ale economiei și orientarea lor temporară în desfășurarea de activități economice eficiente.

[anonimizat], [anonimizat], totodată, [anonimizat], se constituie într-o provocare, [anonimizat].

Avându-se în vedere importanța deosebită pe care sectorul bancar o [anonimizat], și anume: [anonimizat] a economiei reale sau de mijloc de realizare a [anonimizat] – reglementarea și supravegherea pe baze prudențiale a principalelor componente ale sistemului bancar devine o premisă și în același timp o condiție esențială pentru asigurarea și menținerea sănătății economico-financiare a unei țări.

Sistemul bancar este unul din cele mai importante domenii ale mecanismului economic din țările dezvoltate, ocupând un loc central în economia de piață. O condiție importantă pentru a activa într-un mediu stabil și a obține profitul dorit o constituie prezența resurselor bancare suficiente. De asemenea, resursele trebuie să fie cât mai stabile în timp, să cunoască o creștere continuă, corelată cu nevoia de finanțare a economiei, să aibă o structură cât mai avantajoasă – predominant pe termen mediu și lung, și, nu în ultimul rând, să fie obținute cu costuri minime.

Specificul băncii comerciale ca intermediar financiar constă în faptul că partea majoritară a resurselor sale se formează din contul resurselor atrase, în principal din cele depozitare, care sunt utilizate la operațiunile active ale băncii în scopul obținerii profitului. De organizarea efectivă și corectă a activității de atragere a depozitelor depinde funcționarea stabilă și profitabilă a oricărei instituții financiare. Astfel, necesitatea optimizării gestiunii depozitelor bancare de pe poziții teoretico-științifice și practico-aplicative, reieșind din experiența mondială în domeniul activității de atragere a depozitelor, este indiscutabilă.

Așadar, elaborarea unei lucrări în care să fie sintetizate și caracterizate toate aspectele referitoare la depozitele bancare este pe deplin justificată și actuală, aceasta și reprezentând obiectivul fundamental al tezei respective.

Scopul tezei constă în abordarea teoretică a aspectelor referitoare la particularitățile mecanismelor de constituire a depozitelor bancare, identificarea căilor de optimizare a acestora – studierea modalităților de constituire, menținere și utilizare eficientă a depozitelor bancare ca parte majoritară a resurselor atrase, precum și a problemei asigurării depozitelor.

Scopul propus a determinat următoarele sarcini ale cercetării:

abordarea contemporană și analiza evoluției noțiunii de depozit și clasificarea depozitelor bancare;

studiul operațiunilor de depozit efectuate de băncile comerciale, importanța acestora în activitatea băncilor comerciale,

determinarea principiilor și metodelor aferente specificului de efectuare a operațiunilor de depozit,

stipularea noilor cai de extindere a acestor operațiuni sub aspectul sporirii performanțelor funcționării băncii comerciale

determinarea metodelor de asigurare a depozitelor bancare în cadrul băncilor comerciale.

Obiectul cercetării il constituie sistemul bancar al Republicii Moldova și în deosebi activitatea BC „Victoriabank” S.A., mecanismele performanței bancare, planificării, controlului, coordonării, organizării, prognozării – ca factori de succes al operațiunilor de depozitare.

Baza informațională a tezei o constituie rapoartele și buletinele trimestriale și anuale ale Băncii Naționale a Moldovei, rapoartele BC „Victoriabank” S.A. literatura de specialitate editată în Republica Moldova, Romania, Rusia, materialele conferințelor internaționale, publicațiile periodice în reviste de specialitate din Republica Moldova.

Structura tezei este determinată de scopul și problemele cercetate și constă din introducere, trei capitole, sinteză, concluzii și recomandări, bibliografie, anexe.

În introducere este argumentată tema cercetării, e definit scopul și problemele ce se propun a fi cercetate, obiectul de studii al investigației, suportul metodologic și teoretic, baza informațională și structura tezei.

Capitolul unu cu titlul „Abordări teoretice și conceptuale privind depozitele bancare” cuprinde activitatea de atragere a depozitelor, funcțiile și importanța acesteia, clasificarea depozitelor bancare, precum și locul lor în cadrul operațiunilor pasive ale băncii. Tot în acest context a fost elucidată procedura de deschidere și închidere a depozitelor bancare, precum și funcțiile acestora. Totodată, este reflecată în detaliu piața depozitelor în Republica Moldova, trăsăturile și evoluția acesteia. De asemenea, aici a fost abordată problema asigurării depozitelor bancare, modalitățile de asigurare și necesitatea acesteia, precum și funcționarea Fondului de Garantare a Depozitelor în Republica Moldova.

Capitolul doi intitulat „Analiza activității de atragere a depozitelor în BC ”Victoriabank” S.A” e destinat activității de atragere a depozitelor Victoriabank. Totodată s-a analizat principiile gestiunii depozitelor, precum și politica depozitară a băncii. De asemenea sunt descrise în detaliu principalele tipuri de depozit a băncii menționate. Mult spațiu este oferit analizei evoluției portofoliului de depozite a băncii pe parcursul ultimilor ani. Totodată analiza respectivă s-a efectuat în corelație cu situația economico-financiară generală a instituției financiare, precum și activitatea de creditare a băncii.

Capitolul trei „Direcții de asigurare și optimizare a operațiunilor depozitare în cadrul băncilor comerciale” cuprinde descrierea condițiilor care trebuie respectate în vederea optimizării mecanismelor de constituire a depozitelor bancare, gestiunii mijloacelor depozitare și corelării cu creditele acordate. În acest capitol sunt reflectate strategii de gestiune a resurselor depozitare în vederea sporirii performanțelor bancare precum și căile de perfecționare a acestora.

Concluzii și recomandări conțin rezultatele cercetării, sunt sistematizate principale concluziile ale lucrării și trasate propuneri de perfecționare a politicii de depozit în cadrul sistemului bancar național.

Suportul metodologic și teoretic al tezei. Drept fundament teoretic al tezei au servit lucrările economiștilor authtoni și străini în materie de management bancar, inclusiv operațiunile de depozit, precum și toate metodele economice de dirijare a operațiunilor de depozit. Această bază a fost constituită din concepțiile și lucrările economiștilor din străinătate și din țară: C.Basno, N.Dardac, O. Stratulat, I. Costica, C. Grigoriță, P. Rose, S. Robinson, S. Claude, I.Enicov, C. Smithson, K. Cuthbertson, D. Nitzsche, I. Nițu I., A. Olteanu, C.Russu, L.Roxin, Gh.Manolescu, M.Stoica, C. Kirițescu, E. Dobrescu, V.Sharpe, M.Markowitz, F.Mishkin.

Metodele de cercetare. În cadrul demersului științific au fost aplicate metodele de analiză cantitativă și calitativă, metoda analitică, deducției, analiza comparativă, statică și dinamică, corelația, abordarea sistemică, sinteză, gruparea, metode statistice, economice, analiza grafică a fenomenelor studiate.

1. ABORDĂRI TEORETICE ȘI CONCEPTUALE PRIVIND DEPOZITELE BANCARE

1.1 Depozitele bancare: noțiuni, clasificare și importanță

Operațiunile pasive ale băncii caracterizează sursele mijloacelor bănești și natura relațiilor băncii. Ele reprezintă pentru bancă modalități de constituire a resurselor, care se divizează în:

resurse proprii (capital statutar, fonduri de rezervă, profit nedistribuit);

resurse atrase (depozitare și nedepozitare).

Partea majoritară a resurselor băncii o constituie resursele atrase, care constituie partea cea mai activă din resursele băncii, practic, pe seama acestora banca își poate îndeplini funcția de investiții în economie, resursele proprii având o pondere neînsemnată.

Resursele atrase constituie mai mult de 70% din resursele necesare pentru efectuarea operațiunilor active. De obicei, ponderea majoritară din această sumă o constituie depozitele, ce reprezintă mijloacele bănești depuse la bancă de către clienții săi (persoane fizice și juridice) și sunt păstrate pe conturile lor, fiind utilizate utilizate în conformitate cu regimul conturilor și legislația băncilor.

Resursele nedepozitare sunt mijloacele pe care banca le primește sub formă de împrumuturi sau vinderea obligațiunilor pe termen lung pe piața monetară. Deosebirea dintre resursele bancare nedepozitare și cele depozitare constă în faptul, că acestea au un caracter nepersonal – nu se asociază cu un client oarecare, sunt procurate pe piață pe bază competitivă și inițiativa atragerii lor aparține însăși băncii.

Piața interbancară cuprinde și Banca Centrală, de la care băncile comerciale procură sume importante de bani prin licitațiile organizate în acest sens sau prin linii de credite cu destinație specială. Băncile comerciale duc o astfel de politică în domeniul pasivelor lor, încât să nu fie prea mult dependente de BNM sau de creditorii mari.

De obicei, resursele nedepozitare sunt folosite de băncile mari ce se află în centre financiare dezvoltate și care au acces liber la piețele financiare. În multe țări (SUA, Japonia, Marea Britanie) resursele depozitare se consideră operațiuni cu amănuntul, ce reies din relația client – bancă, iar resursele nedepozitare – operațiuni cu ridicata.

Termenul depozit provine din latină, depozitum – lucru transmis pentru păstrare. Depozitul bancar reprezintă mijloace bănești (în valută națională sau străină), transmise băncii de către proprietarul lor spre păstrare cu anumite condiții. [9, p. 58]

Termenul „depozit” în practica internațională înseamnă:

mijloace bănești;

valorile mobiliare transferate pentru păstrare în instituțiile financiare.

În Republica Moldova, conform Legii privind activitatea băncilor, depozitul reprezintă suma de bani depusă, care :

Urmează să fie rambursată fie la vedere, fie la termen, cu sau fără dobândă ori cu orice alt beneficiu, fie în condițiile convenite în comun de către deponent (persoana care depune banii) sau de împuternicitul acestuia și de depozitar (persoana care acceptă banii spre păstrare);

Nu se raportă la dreptul de proprietate ori la servicii, inclusiv la serviciile de asigurare;

Este atestată sau nu de orice evidență scrisă ori de orice chitanță, certificat, notă sau de un alt document al depozitarului. [4]

Astfel, operațiunile de depozit sunt operațiunile de atragere a mijloacelor bănești ale persoanelor fizice și juridice pentru un anumit termen sau la vedere, precum și disponibilităților din conturile de decontare a clienților pentru utilizarea lor în activitățile de creditare și investițională.

Constituirea și utilizarea depozitelor bancare reprezintă una din funcțiile principale ale băncii. Depozitele bancare au un dublu caracter:

– pe de o parte constituie obligații ale unor bănci față de depunători, obligații derivând din mobilizarea capitalului temporar disponibil al clienților;

– pe de altă parte, depozitele bancare reprezintă pentru depunători creanțe față de bancă, de fapt mijloace de plată pe care aceștia le pot utiliza în orice moment pentru efectuarea de plăți către terți, prin operarea în cont.

Depozitele bancare reprezintă, pe lângă o formă de existență a banilor, respectiv, a banilor de cont, și una din principalele forme de mobilizare a capitalurilor temporar disponibile.

De natura și termenul acestor depozite depinde și modul în care banca va valorifica aceste resurse de creditare.

Resursele de la titularii de cont sau, mai larg exprimat, de la clienții băncii, reprezintă sursa cea mai importantă și ea vine fie de la agenții economici, fie de la populație.

În ceea ce privește agenții economici, băncile comerciale sunt interesate să asigure o cât mai mare stabilitate acestor resurse în condițiile specifice economiei, în care o mare parte din disponibilitățile agenților economici sunt la vedere. Nu există încă o experiență în fructificarea marjei marii majorități a disponibilităților sub forma depozitelor la termen.

Populația a devenit în ultimii ani un factor important de alimentare a resurselor băncilor, aceasta și ca urmare a instrumentelor tot mai atractive folosite de acestea și a dobânzilor care au cointeresat pe depunători. [33]

Referitor la resursele de pe piața interbancară, ele sunt cele la care se apelează în ultimă instanță, pentru situațiile în care capitalul propriu plus resursele de la clienți nu sunt suficiente.

Băncile care tind la o dezvoltare rapidă, prin creșterea depozitelor bancare trebuie să ia în considerare factorii esențiali în creșterea depozitelor, factori care pot fi controlați (efectul de promovare, serviciile oferite, dobânzile bonificate) și factori care nu pot fi controlați – de natură economică. Toate băncile au posibilitatea să-și controleze depozitele prin intermediul ratei dobânzii. Nivelul depozitelor trebuie corelat însă cu posibilitățile privind plasamentele profitabile și oportunitățile de investiții, precum și de situația economică a țării.

Pentru atragerea de depozite, băncile au început să facă apel la serviciile de marketing de dezvoltare a produselor bancare, precum și prin bonificarea unor dobânzi atrăgătoare în funcție de natura depozitelor și prin oferta agresivă de certificate de economii.

După P. Rose, în prezent se deosebesc peste 30 tipuri de depozite și fiecare din ele au specificul său. Depozitele pot fi clasificate după mai multe criterii, conținutul economic fiind principalul:

Fig. 1.1.1 Clasificarea depozitelor

Sursa: Роуз П. Банковский менеджмент. Mосква: ДЕЛО, 1995, 65 стр.

Depozitele la vedere – depozitele pe care depunătorul poate să le retragă în orice moment. Resursele din conturile de decontare curente și din conturile curente speciale sunt depozite la vedere, deoarece ele pot fi retrase de client în orice moment pentru efectuarea decontărilor sau alte scopuri. Cu toate acestea ele formează o sursă permanentă a băncii. Pentru asigurarea mișcării resurselor pe aceste conturi se folosesc decontările cu cecuri și alte documente de plată, precum și numerarul. Ele reprezintă partea majoritară a depozitelor totale, deponenții cărora pot fi atât persoane fizice cât și juridice care folosesc resursele din aceste conturi pentru diferite necesități sau economii și deci servesc pentru lichiditatea clientelei.

Din punct de vedere juridic acestea pot fi de 2 tipuri:

conturi de depozitare;

conturi curente.

Contul de depozitare – contul ce îmbină operațiunile privind depunerea și retragerea sumei din cont, deci toate operațiunilor efectuate între clienți și bănci. Soldul acestui cont trebuie să fie creditor.

Contul curent (simplu) – o înțelegere sau un contract încheiat între client și bancă în baza condițiilor căruia părțile convin operațiunile ce se vor efectua pe parcursul unei perioade pentru care a fost deschis contul. Acest cont poate avea și sold debitor în limita convenită cu banca din timp. În schimbul serviciilor oferite de bancă clienții plătesc dobânda (dacă se acordă credit) sau comision. [23, p. 67]

Un tip specific de conturi la vedere reprezintă depozitele de tranzacții – cont față de care pot fi scrise cecuri. Astfel de cont se mai numește și depozit cu cecuri și pot fi de mai multe tipuri. Mai întâi de toate, ele se prezintă sub formă de depozite la vedere, pentru care banca nu plătește dobândă. Deși băncile nu pot plăti dobânda explicit (direct pe cont), dar plătesc dobânda implicit, oferind servicii gratuite. Mai multe bănci anunță acest lucru, oferind așa servicii ca: procurarea valutei, aplicarea unei rate mai scăzute a dobânzii la credite etc.

Depozitele la vedere dau posibilitatea deținătorilor să-și folosească resursele bănești la prima cerere sau să efectueze plățile în folosul altor beneficiari cu ajutorul cecurilor. Resursele din aceste conturi pot fi depuse și retrase atât parțial cât și integral. Principalul avantaj al lor este gradul înalt de lichiditate și posibilitatea utilizării lor ca mijloc de plată. Principalul neajuns este că plata pentru aceste resurse se calculează cu o dobândă foarte mică sau dobânda lipsește.

Particularitățile depozitelor la vedere:

depunerea și retragerea se efectuează parțial sau integral în orice moment fără nici o restricție;

resursele din acest cont pot fi retrase în numerar sau cu ajutorul cecurilor;

deținătorul contului obligă banca să formeze și să păstreze o mărime mai mare a rezervelor obligatorii decât pentru cele la termen;

deponentul plătește băncii un comision pentru folosirea contului sub formă de taxă stabilă lunară sau pentru fiecare cec în parte.

Contul curent – reprezintă un acord încheiat între 2 părți ce efectuează operațiuni de decontare și care au stabilit că toate operațiunile debitoare și creditoare pe parcursul unei perioade să fie într-un singur cont.

Contul curent poate apărea în cazul, când părțile au relații permanente. Trebuie de remarcat caracterul dublu al acestui cont:

în calitate de cont este utilizat în conformitate cu mecanismul general de folosire a conturilor bancare;

în calitate de acord el determină relațiile dintre client și bancă, bazate pe reguli specifice, diferite de conturile cu cecuri.

Creditul acestui cont arată veniturile clientului prin înregistrarea plăților de casă sau plăților efectuate de bancă în folosul clientului. Debit – ieșirile de lichidități sau transferurile făcute în folosul altor persoane.

Contul curent special – reprezintă asocierea contului curent simplu cu cel de împrumut. Soldul creditor al contului atestă existența resurselor proprii, iar soldul debitor – datoriile clientului față de bancă. Contul cu soldul debitor se numește neasigurat și soldul neacoperit reprezintă creditul acordat de către bancă clientului. Acest tip de conturi se deschid de bancă numai clienților permanenți, în care banca are încredere (debitori solvabili).

De obicei banca preferă depozitele la termen și mai ales cele pe termen lung, deoarece ele reprezintă baza unei activități stabile a băncii și posibilitatea de finanțare a investițiilor de lungă durată cu un grad minim de risc. De aceea dobânda calculată pentru aceste depozite este cu atât mai mare cu cât mai mare este suma depozitată, precum și termenul de depozitare a resurselor bănești. Deschiderea depozitelor la termen prevede în mod obligator încheierea contractului între bancă și client.

Depozitele la termen – sunt resurse atrase de către bănci de la persoanele fizice sau juridice pe un termen stabilit. Până la expirarea termenului indicat în contract clientul nu are dreptul să-și retragă mijloacele din cont, iar în caz contrar banca recurge la acțiuni economice față de client sub forma anulării dobânzii calculate sau micșorarea mărimii acesteia până la nivelul dobânzii calculate la depozitele la vedere.

Depozitele la termen se împart în:

depozite pe termen mijlociu;

depozite pe termen lung.

Această divizare este mai mult convențională, deoarece în realitate ea depinde de sistema monetară a țării. În condițiile funcționării unui sistem stabil, depozitele pe termen mediu sunt depunerile efectuate pe un termen de până la 3 ani, iar cele pe termen lung – de peste 3 ani. În practica bancară internațională există o gradare destul de detaliată a termenilor de depozitare, fapt ce este condiționat de intensificarea concurenței între bănci și lupta acestora pentru clienții și economiile acestora.

Printre principalele servicii acordate de către băncile comerciale populației se enumără și depozitele de economii. Principalul scop al acestor depozite reprezintă acumularea și păstrarea economiilor bănești ale populației. În ultimul timp acest tip de depozite poate fi oferit și persoanelor juridice. Existența depozitelor de economii este confirmată prin înmânarea deponentului a livretului de economii, în care se înregistrează operațiunile efectuate pe acest cont pe parcursul administrării lui, precum și condițiile de utilizare a acestuia.

Caracteristicile principale sunt următoarele:

nu au un termen fixat;

nu e necesar un preaviz pentru retragerea sumei de bani din cont;

în cazul depunerii și retragerii banilor este necesară prezentarea livretului de economii, unde vor fi indicate toate operațiunile efectuate;

dobânda calculată este relativ nu prea mare.

Avantajul depunătorului constă în faptul că cu ajutorul livretului de economii ei urmăresc toate mișcările de pe cont și cunosc în orice moment starea financiară a contului, iar pentru bănci acordarea livretului de economii depunătorilor reprezintă cheltuieli adăugătoare precum și necesită un timp mai îndelungat pentru efectuarea operațiunilor, îndeosebi în cazul apariției decalajului între datele contului clientului în bancă și datele din livret.

În practica internațională depozitele de economii pot fi deschise atât persoanelor fizice cât și firmelor necomerciale. De regulă dobânzile sunt mai mici decât la depozitele la termen. În practica națională depozitele de economii se deschid numai persoanelor fizice.

Există câteva tipuri de depozite de economii:

depozite de economii la termen care presupun sau fixarea termenului sau perioada de timp în care banii nu pot fi retrași. Acest tip de depuneri presupune cele mai înalte dobânzi dintre toate tipurile de depuneri.

depozite de economii cu depuneri suplimentare. În acest caz în cont permanent se va depune o sumă determinată de bani, iar suma acumulată totală se va elibera la o dată anumită.

depozite de economii curente presupun plasarea și retragerea liberă a banilor din / în cont și sunt utilizate mai ales pentru salarii și pentru pensii. Acest tip de depuneri presupun o dobândă foarte mică.

Depozitele personale la termen sunt reprezentate de certificatele de depozit și de economii.

Certificatele de economii se eliberează persoanelor fizice, au un termen fixat de lichidare și o rată a dobânzii destul de înaltă. Retragerea sumei de pe cont înainte de termen se sancționează prin pierderea unei părți din rata dobânzii.

Certificatele de depozit (CD) aferente depozitelor în volum mare și eliberate în special persoanelor juridice și proprietarilor de averi considerabile.

Certificatele de depozit reprezintă o mărturisire scrisă a băncii emitente despre depunerea mijloacelor bănești care atestă dreptul depunătorului sau a moștenitorului acestuia de a primi peste un anumit termen suma depusă și suma aferentă acestuia. Există două tipuri de certificate de depozit: netransmisibile (nenegociabile) care se păstrează la depunător și se prezintă la bancă la termenul stabilit și transmisibile ce pot fi vândute pe piața secundară și să aibă un nou proprietar. Acestea din urmă dau posibilitatea investirii sumelor de bani pe diferite termene scurte (până la un an), iar în caz de necesitate să le transforme în lichidități. Astăzi aceste certificate sunt cele mai importante instrumente ale pieței monetare după cambiile trezoreriale. Nivelul ratei dobânzii plătit de bancă depinde de un șir de factori dintre care un rol important îl au siguranța băncii și imaginea ei pe piața monetară.

Băncile trebuie să atragă o atenție deosebită la activitatea concurenților pentru a atrage un volum mai mare a depozitelor în perioada curentă, deoarece permanent se manifestă tendința de creștere a concurenței. Inovațiile tehnologice și marketologice vor apărea tot mai des, deoarece băncile se stăruie să atragă atenția clienților săi cu introducerea noilor tipuri de depozite corespunzătoare cerințelor financiare curente printre care: certificate de depozit indexate, depozite de broker, certificate de depozit în valută străină.

Certificate de depozit indexate (CDI). În 1987 cele mai multe bănci din SUA au atras atenția investitorilor pieței financiare asupra certificatelor de depozit veniturile cărora depind de dinamica prețurilor pe piețele de mărfuri și de capital. Cunoscute sub denumirea de certificate de depozit indexate (CDI) acest nou tip de depozit oferă clientului posibilitatea obținerii unui venit foarte înalt, dacă prețurile la acțiuni și mărfuri cresc. Însă nu este exclusă posibilitatea pierderii totale sau parțiale a veniturilor procentuale, dacă prețurile se diminuează.

Determinarea prețurilor la CDI este foarte complicată pentru băncile care au hotărît să le emită. Fiecare bancă speră să economisească de la plata dobânzilor la emiterea CDI în comparație cu CD simple. Însă o parte a acestor economii merg la procurarea headgingului (de exemplu contracte futures financiare), pentru minimizarea riscului de plată a dobânzilor înalte în comparație cu cele așteptate, atunci când piața de capital funcționează foarte bine. Creșterea ratei dobânzii la depozite are ca urmare scăderea prețului la acțiuni (atunci veniturile procentuale ale deponenților se vor micșora), iar în același timp creșterea ratei dobânzii duce la micșorarea prețurilor la acțiuni (atunci veniturile de la CDI vor crește).

Depozite de broker. Creșterea prețurilor la petrol în 1986 și criza mondială pe piețele de capital din octombrie 1986 a impus băncile să găsească diferite căi de atragere a depozitelor. Brokerii care operau cu HV au înaintat ideea de a forma depozitele sale-de broker. De exemplu brokerii au propus conturi de acumulare (savers account) la care investitorii pot deține CD bancare numai sub forma HV de trezorerie și obligațiuni nominative.

Ideea brokerilor de a acumula mijloacele clienților săi și după aceasta de a le plasa în bănci, cu o rată a dobânzii mai ridicată, nu este o practică nouă. Așa o practică a existat și mai înainte. Deosebirea constă în faptul că multe bănci aflându-se într-o stare financiară grea își pierd clienții permanenți în favoarea asociațiilor de brokeri. Din cauza stării financiare agravate, deponenții se dezic de banca dată, iar banca este nevoită să atragă depozitele brokerilor la o rată a dobânzii mai ridicată, ceea ce duce la pierderea profiturilor și poate duce chiar la falimentare.

Depozitele de broker duc la intensificarea concurenței pentru depozite și creează încă o sursă de resurse lichide pentru bancă. Însă depozitele de broker pot fi și o problemă pentru sistema asigurării de stat a depozitelor. Depozitele firmelor de broker asigurate pot slăbi sistema asigurării de stat în cazul în care băncile care le folosesc dau faliment. Mai mult decât atât băncile care achită dobânzi ridicate pentru depozitele de broker, încercă să acopere cheltuielile ridicate din contul unor credite și investiții riscante. De aici, crește posibilitatea că unele bănci care folosesc această strategie pot deveni falimentare.

Certificatele de depozit în valută străină. La sfârșitul anilor ’80 începutul anilor ’90 principalele bănci din SUA au început să emită pentru cei mai riscanți clienți ai săi certificate de depozit în valută străină. Cauza emiterii noului tip de certificat de depozit a fost căderea bruscă a ratelor dobânzilor pe piața monetară, care alcătuiau de la 3% la 6%, în timp ce multe valori mobiliare străine aveau a rată a dobânzii de două ori mai mare.

De exemplu, rata dobânzii la certificatele de depozit pe un termen de 3 luni în mărci germane alcătuia 10%, iar băncile SUA în același timp puteau stabili la CD în dolari o rată a dobânzii maximă de 6%, chiar dacă dolarul în raport cu marca germană a crescut cu 2%, diminuând venitul de la depunerile în mărci germane a investitorului american, el va obține un profit curat de 8%=10% (venitul de la CD în valută străină) – 2% (scăderea sau majorarea cursului valutei străine).

Acest profit curat de 8% este mai mare cu 2% decât la CD în dolari cu același termen. Iar dacă cursul mărcii germane va scădea mai mult de 4 % investitorul american va pierde venitul pe care el îl va putea obține la procurarea CD în valută națională. Există un risc foarte ridicat în ceea ce privește CD în valuta străină

Alte tipuri de noi depozite

În anii ’70 în Anglia a apărut un hibrid al depozitelor cu cecuri și celor de economii, numite conturi NOW – depozite cu cecuri cu plată a dobânzii. Ele reprezintă contul de depozit, avantajul cărora constă în combinarea lichidității cu posibilitatea obținerii unor profituri sub formă de dobândă. Termenul NOW (Negotiable Order of Withdrawal) – este o abreviatură de la ordinul negociabil de retragere. Acest instrument a fost utilizat de bancă pentru a elimina interzicerea plății dobânzii pentru depozitele la vedere. Ele nu permit deponenților să scrie cecuri pentru conturile de economii plătitoare de dobândă, dar le permit să scrie ordine negociabile de retragere care sunt utilizate la fel ca și cecurile.

Conturile NOW sunt depozite de economii ce asigură un venit sub formă de dobândă și pentru care banca este în drept să ceară un preaviz din partea clientului pentru scoaterea resurselor din cont. Deoarece cerințele privind preavizul se îndeplinesc foarte rar, conturile NOW se utilizează ca depuneri cu cecuri pentru achitarea mărfurilor, serviciilor etc.

Particularitățile conturilor NOW:

Din 1976 rata dobânzii era fixă, iar din 1986 – ea depinde de rata dobânzii pe piață;

Posesorul contului are dreptul să scrie ordine negociabile de retragere a banilor analogic cecurilor;

Acest cont se deschide persoanelor fizice și organizațiilor non-profit;

Nu este necesară menținerea unui sold minim permanent în cont.

Mai târziu au fost introduse așa numitele superNOW, pentru care a fost stabilit un sold minim necesar ce trebuie să fie păstrat în cont, precum și mărimea limită a dobânzii. Pentru acest cont există restricții privitor la utilizarea cambiilor (pot fi emise lunar pe un cont până la 6 la număr).

În condițiile unei lupte concurențiale pentru atragerea economiilor practica bancară a propus noi tipuri de depozite ce acordă deponenților condiții avantajoase și măresc lichiditatea resurselor depozitare. Ca exemplu pot servi așa numitele ATS (Automatic transfer service accounts) – sistem automat de transfer a mijloacelor din cont.

Conturile ATS – conturi de economii, de pe care banca automat transferă banii în contul curent al clientului pentru acoperirea overdraftului sau efectuarea altor plăți. Oficial a început să fie utilizat din 1978. Pentru soldul acestui cont se calculează dobânda egală cu cea utilizată pentru contul de economii.

O altă varietate a conturilor de economii sunt conturile cu transferul mijloacelor pe contul curent pe baza convorbirii telefonice cu clientul băncii. (din 1975).

Există de asemenea conturi de economii cu așa numitele plăți cu preaviz când clientul poate ordona băncii să transfere periodic din cont în termeni strict conveniți o sumă oarecare în favoarea unor beneficiari.

Printre cele mai importante inovații în practica bancară americană în ultimii ani sunt conturile de depozit de pe piața monetară – MMDA (money market depozit accounts), apărute ca reacție a băncilor la acțiunile firmelor financiare, care au început să creeze fonduri de investiții mutuale, cumpărătoare de hârtii de valoare profitabile pe termen scurt. Ele sunt depozite pentru care se plătește mai mult decât pentru cele NOW, deoarece spre deosebire de conturile NOW băncile nu-și formează rezerve.

Totuși există restricții privitor la numărul de cecuri, ce pot fi completate lunar pentru un cont de pe piața monetară. Principalele caracteristici ale conturilor de depozit MMDA sunt:

rata dobânzii se modifică săptămânal în dependență de evoluția ratei dobânzii la alte instrumente ale pieței monetare;

nu au un termen fixat, însă băncile pot cere un preaviz de 7 zile pentru retragerea banilor de pe cont;

existența în cont a unui sold minim obligatoriu pentru acoperirea cheltuielilor în caz de necesitate sau evitarea deponenților,

proprietarul are dreptul să facă 6 transferuri din cont în lună pentru plată persoanelor terțe, dintre care trei prin scrierea cecurilor și trei-prin telefon. Totodată nu există restricții privitor la retragerea mijloacelor de pe cont prin poștă sau la prezentarea propriu-zisă a deponentului la bancă.

De asemenea în ultimul timp au apărut:

CD cu rata dobânzii variabilă – care sunt pe termen lung, dar periodic se revizuiește rata dobânzii în dependență de schimbarea conjuncturii pieței.

CD cu rata dobânzii amânată – scopul căruia este minimizarea impozitului clientului cu ajutorul amânării achitării dobânzii acumulate.

CD cu depuneri periodice – posesorul CD nu este obligat să introducă suma totală, el poate introduce periodic mijloacele până la acumularea sumei dorite.

CD cu procentul în creștere – veniturile procentuale la care se majorează pe parcursul întregii perioade de funcționare (de exemplu la fiecare 6 luni) și la care este permisă ridicarea mijloacelor în perioade determinate.

Depozite de cooperare – sunt destinate pentru o grupă nu prea mare de deponenți, pe care-i unesc unele scopuri comune. Pentru acești deponenți se creează condiții speciale. Aceste depozite sunt oferite de bănci în cooperare cu diferite organizații obștești, cluburi, echipe sportive, etc. Însă mulți experți în domeniul marketingului își exprimă îndoieli față de asemenea programe. Aceste programe ușor sunt copiate de concurenți, dacă organizația – sponsor nu oferă băncii drepturi excepționale. Atunci toate mijloacele de pe conturile curente de depozitare vor fi plasate la depozitele de cooperare, ceea ce va spori cheltuielile băncii.

Conform modului de calcul și de achitare a dobînzii, depozitele se clasifica în:

depozite cu dobînda variabilă – în acest caz banca comercială poate modifica rata dobînzii pe perioada depozitului în funcție de evoluția pieței.

depozite cu dobînda fixă – banca asigură o rata fixă a dobînzii pe perioada depozitului indiferent de evoluția pieței.

Dobânda pentru depozitul bancar se calculează începând cu ziua următoare zilei perfectării depozitului, până în ziua precedentă zilei restituirii sumei depuse sau decontării acesteia în baza unor altor temeiuri legale. Pentru toate depozitele (indiferent de suma), retrase mai devreme de o lună din ziua deschiderii contului de depozit, dobânda nu se plătește.

Dobânzile pot fi calculate lunar, trimestrial sau anual, în funcție de condițiile tipului respectiv a depozitului. La calcularea dobânzilor se ține cont de soldul depozitului la fiecare zi, la fiecare data de 1 a lunii /trimestrului sau la 1 ianuarie, de durata păstrării depozitului (zile, luni, ani) și de rata dobânzii stabilită pentru o perioadă anumită. Dacă pe parcursul lunii, trimestrului sau anului au fost efectuate operațiuni de încasare sau restituire a mijloacelor bănești, dobânzile pentru aceste perioade se calculează pentru fiecare sold al depozitului, reieșind din timpul efectiv de păstrare a lui.

La calcularea dobânzilor pentru depozitele în valută națională în calcul se ia anul de 365 de zile, iar pentru depozitele în valută străină – anul de 360 de zile în an și 30 de zile în luna. În cazul vărsământului suplimentar în contul de depozit, în calcul se ia numărul de zile, fără ziua efectuării vărsământului, iar la restituirea sau transferarea depozitului, dobânzile se calculează până în ziua precedentă zilei restituirii sau transferării depozitului inclusiv.

Dobânda aferentă depozitului se achită de banca prin transferul acesteia la contul de card sau la contul curent al titularului de cont, deschis în banca și / sau prin eliberare în numerar. Dobânda aferentă depozitului poate fi transferată la contul de depozit al titularului, dacă în condițiile depozitului este stipulată posibilitatea de suplimentare a contului de depozit. În acest caz, transferul dobânzii calculate se efectuează în temeiul cererii în scris, depuse de către deponent, în care se indică perioada sau la contul de card. [24, p. 173-175]

Dobânzile bonificate de bănci la conturile de depozit depuse se calculează în felul următor:

(1.2.1)

unde:

D – suma dobînzii;

Si – soldul contului de depozit;

T – timpul pentru care se calculează dobânda (în zile);

Rd – rata procentuală a dobînzii.

Băncile propun clienților dobînzii capitalizate la depozite în cazul stimulării atragerilor de resurse bănești disponibile. Băncile calculează dobânda bonificată în mod capitalizat utilizând formula următoarea:

(1.2.2)

(1.2.3)

unde:

St – suma totală a depozitului;

Rd – rata dobânzii care este stabilită în funcție de perioada supusă capitalizării;

T – timpul(numărul capitalizărilor).

În funcție de modalitate de plată a dobînzii, depozitele bancare pot fi:

depozite cu capitalizare – periodic, dobînda se adaugă la suma depusă inițial;

depozite fără capitalizare – lunar dobînda se constituie într-un cont curent care-i asigură titularului acces la aceasta, în cazul în care clientul își retrage suma depusă înainte de scadența depozitului, dobînda aplicată va fi mai mică.

Depozite cu capitalizare pot fi cu plata periodică a dobînzii. Pentru acest tip de depozite, la anumite intervale de timp (de exemplu lunar) putem primi și folosi dobînda acumulată pînă atunci. Avantajul acestui tip de depozit este ca primim dobînda înainte de termenul final.

Unele bănci comerciale oferă pentru acest tip de depozite rate mai mici ale dobînzii decît ratele dobînzilor oferite la depozitele standard. Depozite cu dobînda în avans – pentru aceste tipuri de depozite primiți și puteți folosi dobînda calculată pentru perioada aleasă, chiar din momentul în care deschideți depozitul.

1.2 Mecanisme de constituire a depozitelor bancare în cadrul băncilor comerciale

Activitatea băncilor se desfășoară în cadrul unui sistem de relații de concurență și interdependență, ele având legături reciproce de determinare cu agenții economici (în sensul lor larg), cu mediul economic în care acționează.

Politicile lor de dezvoltare sunt determinate atât de politicile monetare ale băncii centrale, dar și de activitățile economice desfășurate în zona în care ele își afirmă rolul de intermediar financiar. Totalitatea metodelor și procedeelor privind atragerea și gestionarea resurselor atrase ale sânt reflectate în politica de depozit ale băncii [20, p.46].

La rândul lor, conform propriilor interese și strategii, băncile pot orienta dezvoltarea anumitor activități, pot stimula comportamente noi de consum și de economisire la nivelul societății, în concordanță cu funcția lor de intermediere între cei care dispun de resurse excedentare și cei care au nevoie de ele. Desfășurarea unei activități constant profitabile și în condiții de siguranță impun realizarea unui raport optim echilibrat între resurse și plasamente. De aici importanța deosebită pe care gestionarea resurselor o are pentru fiecare bancă. Sumele de care dispun băncile pentru a face plasamente provin din trei surse principale:

Resursele proprii, formate din capitalul social și fondurile proprii constituite conform reglementărilor băncii centrale și propriei strategii.

Economiile populației și ale agenților economici, precum și resursele atrase de la alte instituții financiare.

Împrumuturile de la alte bănci și instituții financiare din țară și străinătate, precum și de la banca centrală.

În contextul accentuării concurenței și al transformărilor continue din economia contemporană, banca și-a propus să crească ponderea resurselor provenite din impozite în totalul resurselor atrase, acestea asigurând o mai mare stabilitate în timp și permițându-i băncii să realizeze plasamente în condiții mai avantajoase. Se urmărește totodată reducerea dependenței băncii de finanțarea instituționalizată de la băncile corespondente sau de deponenții mari, care ar putea impune dobânzi ridicate în relațiile reciproce. Dezvoltarea activității băncii este direct legată de creșterea volumului resurselor atrase, diversificarea lor, îmbunătățirea structurii în direcția sporirii resurselor stabile, de cea mai mare importanță fiind depozitele la termen. Se iau în vedere și costurile resurselor, care, în funcție de acest criteriu se clasifică astfel:

Resursele proprii și tranzitorii, cu costuri zero;

Disponibilitățile la vedere ale terților, cu costuri mici;

Depozitele la termen, cu costuri ridicate;

Împrumuturile de la alte bănci, cu costuri foarte mari.

Capitalurile proprii reprezintă circa 10% din resursele băncii, ele fiind formate din:

capitalul social;

fondul de rezervă;

rezerva generală pentru riscul de credit;

fondul de dezvoltare;

fondul imobilizărilor corporale;

alte rezerve;

alte fonduri.

Rolul principal al capitalurilor proprii, din care derivă și necesitatea menținerii lor la un nivel acceptabil, este acela de a asigura băncii un indice corespunzător de solvabilitate – dacă resursele atrase sunt prea mari în raport cu capitalul, se poate diminua capacitatea acestuia din urmă de a face față eventualelor perturbări apărute [24, p.134].

Resursele din disponibilitățile titularilor de cont reprezintă peste 75% din totalul resurselor băncii, ponderea cea mai mare având-o depozitele la termen. Acestea dau caracterul de stabilitate al resurselor, pe baza lor fixându-se, în cea mai mare parte, și costul mediu al resurselor. Acest tip de resurse provine de la populație în primul rînd, apoi de la agenții economici și alți titulari de cont, o a treia categorie constituind-o disponibilitățile și depozitele băncilor și instituțiilor financiare din țară și străinătate.

Împrumuturile de la bănci reprezintă o sursă de completare a primelor două, la care se recurge numai în ultimă instanță, prețul acestor resurse fiind cel mai mare. Putem împărți aceste resurse în două categorii:

de la Banca Națională a Moldovei;

de la alte bănci [21, p. 34].

Creditele de la alte bănci includ și împrumuturile primite în valută de la bănci din străinătate, fiind cuprinse aici liniile de finanțare în valută pe termen scurt, mediu și lung, emisiunile proprii de euroobligațiuni, precum și împrumuturile pe termen scurt de pe piață interbancară. La aceste împrumuturi se apelează când resursele proprii din depozite și disponibilități sunt insuficiente pentru a acoperi plasamentele, iar dobânda pe acestă piață este sub cea de referință a Bancii Naționale a Moldovei. În cazuri limită, când resursele menționate anterior nu acoperă necesarul la acest capitol, banca apelează la creditul pentru ,,descoperit de cont” (overdraft), pentru care Banca Națională a Moldovei percepe însă o dobândă penalizatoare foarte mare.

Pentru evitarea unor astfel de situații, dar și pentru a asigura atât un nivel cât mai redus al costului mediu al resurselor, cît și stabilitatea lor, banca urmărește prin compartimente specializate evoluția resurselor, orientările din cadrul pieței monetare, pozițiile de lichiditate a băncii, în lei și valută. Monitorizarea piețelor financiare, urmărind asigurarea nivelului optim de lichiditate, se realizează prin participarea la piața interbancară internă, precum și la activitatea de arbitrare pe piața internațională. Sunt calculați zilnic diferiți indicatori de lichiditate, în funcție de disponibilitățile la vedere, de total depozite, de total depozite + împrumuturi, precum și în funcție de total active. Pentru a analiza capacitatea băncii, de a-și onora obligațiile se stabilește zilnic și expunerea în funcție de disponibilități și total depozite. Riscul de lichiditate este și el avut în vedere permanent, motiv pentru care se pune un accent deosebit pe stabilitatea resurselor, deci pe atragerea depozitelor la termen [13, p. 56].

Procedura de lucru în încheierea unei convenții de depozit între client și bancă. Pentru persoane fizice. Orice persoană fizică majoră, rezidentă sau nerezidentă în Republica Moldova, poate solicita deschiderea unui cont de depozit în lei sau valută. Banca impune prin reglementări proprii suma minimă pentru deschiderea acestor conturi, iar în unele cazuri (nerezidenți) prin reglementarea Banca Naționala a Moldovei se impun anumite comisioane. Acest plafon poate fi modificat de bancă [4].

Solicitantul prezintă operatorului de ghișeu buletinul de identitate sau pașaportul, pentru preluarea datelor necesare creării contractului de depozit.

Băncile comerciale în baza regulamentelor proprii insistă nemijlocit ca clienții să prezinte în mod obligatoriu buletinul de identitate și nu alt document, la operațiunile efectuate în bancă, pentru a identifica în mod incontestabil identitatea acestora.

Titularul poate să împuternicească cel mult două persoane care să efectueze încasări și plăți în contul său, pentru care prezintă documentele de identificare necesare cât și procura autentificată notarial. Băncile comerciale stabilesc diverse condiții referitor la identificarea persoanei terțe ce efectuează operațiuni în contul beneficiarului depozitului.

La deschiderea contului, băncile cer de la client anumita informație, cu scopul prevenirii unui șir de infracțiuni în diverse proporții. În ultimii ani băncile comerciale tot mai mult se conduc de Procedura cunoașteți clientul. O atenție foarte înaltă la alegerea clienților, o au băncile mari care oferă clienților proprii posibilități maxime la deservire. O verificare standard a clienților nu există, verificarea depinde de mai multe lucruri și anume în principal de țara în care se află banca și însăși de bancă.

În majoritatea cazurilor la cererea de deschidere a contului se anexează și ancheta/chestionarul persoană fizică, care include anumite întrebări adresate clientului, date din buletin, adresa, telefon, ocupație, antecedente penale, sursa mijloacelor bănești etc. Informația primită de la client se verifică de către bancă în baza recomandărilor Băncii Naționale a Moldovei. În multe țări informația despre client, având istorie bancară, se poate de găsit în baza de date generale.

Banca nu are dreptul să refuze deschiderea contului, cu excepția cazurilor indicate în lege, alte acte normative sau din motive extreme din partea băncii [4].

În baza ordinului de încasare editat de operator, clientul depune la casierie, în contul curent ulterior deschis sau într-un cont intermediar, suma pentru inițierea relațiilor de depozit și anume perfectarea contractului de depozit, inclusiv comisioanele pentru deschiderea contului.

După depunerea mijloacelor bănești la casierie, casierul în baza ordinului/chitanței, în doua exemplare prezentate de client, atestă depunerea, iar în urma acesteia semnează și ștampilează documentul predând un exemplar clientului.

Contractul de depozit poartă în mod obligatoriu semnătura titularului, semnătura directorului și ștampila băncii, în unele bănci sunt autorizate de către director două persoane care semnează contractele de depozit.

Pe lângă contractul de depozit clientului i se înmânează spre semnare și alte cereri ca spre exemplu: cerere de deschidere a contului curent, cerere de vărsământ a mijloacelor bănești din cont curent la cont de depozit, fișa cu specimen de semnătură, cerere de deschidere a contului de depozit etc.

Contractul de depozit, include în sine toate condițiile convenite între părți, începând de la date despre client și altă informație obligatorie:

numele si prenumele titularului;

date de buletin.

Tot aici se include: tipul depozitului, suma depusă, rata la care se va calcula dobânda tipul dobânzii (fixă/flotantă), modul de achitare a dobânzii (lunar/ capitalizat/ la scadență), data achitării, termenul de plasare a depozitului, data scadenței depozitului.

Unele bănci comerciale în schimbul contractului de depozit folosesc carnetele de depuneri. Acestea includ o informație succintă despre depozit.

Clientului i se pun la dispoziție și condițiile de funcționare a contului cât și comisioanele percepute pentru anumite tipuri de servicii acordate de bancă. Titularul contului semnează că a luat cunoștință cu informația prezentată. De asemenea clientul este în drept să pună întrebări operatorului la acest subiect dacă apar neclarități.

În cazul în care rata dobânzii este flotantă, ea poate fi modificată de bancă în funcție de evoluția ratelor de dobândă pe piața financiară, cu condiția plasării informației respective în subdiviziunile băncii și publicată în ziarele ce colaborează cu banca. În mod obligatoriu această informație trebuie să fie plasată cu un termen stabilit înainte de efectuarea modificărilor pentru a permite clienților informarea din timp a schimbărilor ce vor fi efectuate [7].

Pentru depozitele la termen constituite de clienți, în caz de neprezentare la scadență a acestora din urmă sau a persoanelor împuternicite, Băncile Comerciale își rezervă dreptul de a prelungi automat contractele de depozit pentru o nouă perioadă de timp egală cu cea a depozitului inițial, în aceleași condiții. O alta modalitate a băncilor este de a păstra mijloacele bănești provenite din depozitul anterior în contul curent al clientului fără a achita dobânzi suplimentare deținătorului de cont.

În cazurile în care condițiile contractului nu prevăd prelungirea automată a depozitului, băncile pot recurge și la îndeplinirea de către client, în caz de necesitate, a unei cereri „mandat de prelungire a contractului de depozit care prevede că la scadența contractului, banca să prelungească contractul în cauză la condițiile indicate de client în cererea prezentată. Dacă la momentul scadenței convenției de depozit nu există astfel de condiții, indicate de client, banca își rezervă dreptul de al prelungi la condițiile cele mai avantajoase la acel moment.

Băncile oferă de asemenea clienților un spectru larg de servicii legate de mijloacele depuse, cum ar fi alimentări automate din cont de card sau din cont curent. Aceste relații apar în momentul în care clientul completează cererea de alimentare în care obligatoriu indică suma cu care va fi alimentat contul de depozit, data alimentării care poate fi o dată anumită sau poate fi momentul intrării în cont de card sau cont curent a mijloacelor bănești. Desigur în cerere clientul indică numărul contului de depozit care va fi supus alimentării [18, p.23].

Pentru persoane juridice. Pentru deschiderea unui cont de depozit se pune condiția existenței în prealabil a unui cont curent care se deschide conform normelor de deschidere a conturilor la persoane juridice, pe baza cererii si a actelor depuse de client, verificate si aprobate de conducerea băncii.

La deschiderea contului, băncile cer de la client persoană juridică anumita informație, cu scopul prevenirii unui șir de infracțiuni, și anume completarea chestionarului persoana juridică.

Chestionarul include informație despre denumirea întreprinderii, adresa juridică, tipul de activitate, e posibil și întrebări despre companiile partenere, adresa acestora, sursa mijloacelor bănești a întreprinderii solicitante, despre situația financiară a companiei, soldul mijloacelor bănești în conturi. La persoanele juridice în mod obligatoriu banca verifică datele indicate în chestionare pentru a se convinge de veridicitatea acestora.

Banca nu are dreptul sa refuze deschiderea contului daca aceasta nu contravine legii. Clientul depune la ghișeu, cu ordinul de încasare perfectat în două exemplare, mijloacele bănești cu care dorește să constituie depozitul.

În majoritatea băncilor comerciale este numită o persoană responsabilă, contabil sau contabil-adjunct în majoritatea cazurilor, care are dreptul de a efectua asemenea operațiuni în favoarea persoanelor juridice. În aceste circumstanțe contabilul discută despre nivelul ratei dobânzii, termenul contractului, suma cu care va fi alimentat depozitul, cît și alți termeni ai contractului.

Contractul este perfectat în două exemplare care vor fi semnate de directorul băncii sau subdiviziunii și persoana responsabilă din partea agentului economic. Un exemplar va rămîne băncii, celălalt va fi predat titularului de cont reprezentat de către contabil șef sau însăși directorul companiei.

Deschiderea conturilor, înregistrarea contabilă a depozitului, calculul și înregistrarea dobânzii se fac cu ajutorul programelor informatice instalate în băncile comerciale. În unele cazuri nivelul ratei dobânzii poate fi negociat între părți, la cererea posesorului de cont. Acest moment e înregistrat printr-o cerere, care e discutată cu președintele băncii luînd în considerație mai multe aspecte cum ar fi suma depusă, termenul, rulajele din contul clientului. Decizia în acest caz aparține centralei băncii. Banca Centrala ține cont în negocierea nivelului dobînzii în astfel de situații și de lichiditatea imediată și de perspectiva a băncii precum și de costul resurselor atrase pe piața interbancară, care prin încheierea noii convenții de depozit sunt înlocuite parțial cu suma depusă de agentul economic respectiv. În urma acestora se ia decizia care e comunicată clientului în formă scrisă. Obligatoriu în aceste cazuri, hotărârea este autentificată prin semnătura președintelui băncii cît și alți reprezentanți împuterniciți pentru astfel de cazuri [28, p.154].

1.3 Reglementarea atragerii depozitelor bancare și asigurarea lor

Băncile comerciale sunt instituții financiare specializate atît în atragerea de resurse (constituirea de depozite) și plasarea acestora prin acordarea de credite, cît și în efectuarea plăților între titularii de cont, agenți economici. Inițial, au mijlocit creditul comercial direct între agenții economici, prin preluarea de la aceștia a titlurilor de credit comercial (cambii). În ultimii ani produsele și serviciile băncilor comerciale s-au diversificat foarte mult.

Activitatea întregii bănci stă sub semnul permanentului interes pentru raportul resurse plasamente. Scopul activității bancare este cum am mai menționat obținerea profitului, iar acesta în cea mai mare parte provine din diferența între veniturile obținute din dobînzile la plasamente și cheltuielile determinate de costurile resurselor atrase.

Depozitele bancare au un rol important în total resursele băncii deoarece sumele acumulate în conturile depozitare sunt plasate spre anumite domenii și realizarea obiectivelor stabilite pentru o funcționare mai bună a economiei moderne.

Întrucît resursele atrase prin depozite la termen tind să depășească 2/3 din totalul resurselor băncii, putem urmări corelarea dintre sistemul analizat și celelalte subsisteme pe baza influenței pe care atragerea resurselor în ansamblu,o are asupra activității celorlalte compartimente. Echilibrul activ-pasiv din bilanțul contabil reflectă de altfel raportul dintre depozitele atrase care reprezintă ponderea și plasamentele sucursalei.Se desprinde de aici corelarea dublă de determinare dintre depozite și creditele acordate de compartimentul de specialitate, atît direct la nivel de sucursală,cît și indirect prin intermediul redistribuirii resurselor de către centrala băncii.

Avînd mijloacele financiare necesare banca încearcă să le plaseze în plasament care vor aduce profituri în viitor. Totodată banca comercială ținînd cont că fiecare operațiune bancară generează riscuri, astfel obiectivul primordial al băncii comerciale este asigurarea securității operațiunilor bancare. Dat fiind faptul că depozitele depuse la băncile comerciale ele pot fi pe un termen scurt(scadența pînă la un an),pe termen mediu(scadența de la1 an pînă la 5 ani) și pe un termen lung(scadența de la 5 și mai mult).Acordarea de credite de bănci la fel se efectuiază pe un termen scurt,pe un termen mediu și pe termen lung la fel respectînd aceleași scadențe.

Din cele expuse mai sus rezultă că din depozitele pe termen scurt puse la dispoziția băncii aceasta poate acorda numai credite pe un termen scurt adică pînă la un an în cazul cînd persoanele procură bunuri de consum și dobînda pentru depozite este mai mică decît dobînda pentru credite sunt stabilite de bancă în așa mod de a obține profit.Din depozitele pe termen mediu se pot acorda credite atît pe termen scurt cît și pe termen mediu,iar depozitele depuse pe un termen lung asigură creditarea atît pe termen scurt,pe termen mediu cît și pot fi acordate credite pe un termen mai lung, cel mai des acordarea de credite pentru procurarea caselor individuale de locuit sau a altor construcții care pot fi cu o durată de la 10 pînă la 30 de ani.

Atît depunătorul este expus riscului de nerambursare a resurselor proprii din cauza că banca comercială poate fi într-o situație financiară nu prea bună,banca poate ajunge pînă la faliment, ajungînd în situația neplăcută cînd aceasta nu v-a putea sa-și onoreze obligațiunile sale față de deponenți.Pe de altă parte expunerea băncii la pierdere este extrem de ridicată în cadrul procesului de creditare,avînd în vedere că în marea lor majoritate aceste plasamente se efectuează în afara sistemului bancar,astfel băncile nu pot păstra controlul banilor plasați așa cum într-o anumită măsură se realizează prin celelalte categorii de plasament.

Cînd resursele sunt plasate se studiază în profunzime:timpul plasării,posibilul risc de nerambursare a respectivelor resurse apărute în urma plasării și dacă rata profitului la credite va acoperi cheltuielile suportate de banca comercială în scopul atragerii acestor mijloace.Dacă nu va fi aranjat portofoliul depozitar și cel creditar cum trebuie atunci banca în mod normal nu va putea acorda credite și nu va obține performanțele așteptate.

Astfel, evitarea panicii bancare și a costurilor ei sociale a determinat stabilirea de către autoritățile noastre a unui sistem de garantare a depunerilor bănești ale persoanelor fizice în băncile comerciale, ținând cont de practica internațională în domeniul respectiv, precum și de specificul condițiilor existente în Moldova.

La depunerea depozitelor apare riscul de depozit iar la acordarea creditelor apare riscul de credit,riscul pare fiind mai mare la depozitele pe termen lung și la acordarea creditelor pe termen lung.De aici apare neîncredere deponenților în băncile comerciale.

Absența unei garanții explicite din partea băncii reduce încrederea deponenților, iar protecția deponenților la băncile mici este nesigură,costurile sistemului sunt suportate de obicei de deponenți (plătitorii de impozite). Pentru atragerea depozitelor pe termen lung banca comercială promovează încrederea deponenților, deasemenea banca comercială definește clar costurile resurselor atrase. Deasemenea deponenții dispun de sprijin din partea Guvernului în caz de necesitate.

Conform „Legii cu privire la garantarea depozitelor în sistemul bancar”, statul garantează depozitele persoanelor fizice în băncile autorizate,plafonul de garantare a depozitelor fiind de 50000 lei, indiferent de numărul și mărimea depozitului, statul va garanta doar această sumă.

Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar garantează, în condițiile și în limitele prevăzute de Legea nr.575-XV din 26.12.2003 privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar, depozitele în moneda națională și în valută străină deținute de rezidenți și nerezidenți în băncile autorizate.

Fondul garantează depozitele ce au forma unui sold creditor care rezultă din fondurile existente în conturile persoanelor fizice sau din situații tranzitorii create prin operațiuni bancare, ce urmează a fi restituit de către bancă în condiții legale și contractuale aplicabile, precum și cele ce au forma unei datorii către o persoană fizică, reprezentată printr-un titlu de creantă emis de bancă. Informațiile privind tipurile de depozite (operațiuni bancare) garantate se găsesc în materialele destinate informării publicului despre serviciile acordate de către bancă.

La formarea mijloacelor Fondului sunt admise și obligate să participe băncile autorizate de Banca Națională a Moldovei. Depozitele în valută străină sunt garantate prin plata echivalentului lor în lei moldovenești la cursul oficial al leului moldovenesc față de valuta străină respectivă, de la data constatării indisponibilității depozitelor. Plafonul de garantare prevăzut constituie baza determinării de către Consiliul de administrație al Fondului a coeficientului de variație aplicat plafonului de garantare pentru calculul sumelor care urmează a fi plătite deponenților pe parcursul unei perioade stabilite de către Consiliul de administrație.

Coeficientul de variație aplicat plafonului de garantare are menirea de a ajusta plata depozitelor garantate la mărimea mijloacelor financiare disponibile ale Fondului.

Mărimea obligației băncii față de deponent se calculează prin însumarea tuturor depozitelor acestuia, inclusiv a dobânzilor datorate și neplătite la data constatării indisponibilității depozitelor.

Dacă banca deține o creanță asupra deponentului, mărimea obligației băncii față de acesta se reduce cu mărimea obligației lui, expirate și neplătite, față de bancă. Fondul efectuează plata depozitului garantat în cazul în care administratorul insolvabilității consideră inoportună compensarea depozitului garantat cu datoria față de bancă, având în vedere avantajele care pot fi obținute prin vânzarea acestei datorii la prețul de piață.

În cazul unui depozit comun, partea fiecărui deținător stipulată în contract se ia în considerare la calcularea mărimii obligației băncii în funcție de plafonul de garantare. În absența unei astfel de prevederi în contractul de depozit, depozitul comun se împarte egal între deponenți. În cazul în care depozitul este contractat în favoarea unui terț (beneficiar), acesta din urmă beneficiază de garanție dacă el este identificat ori identificabil înainte de data deciziei privind indisponibilitatea depozitului. În cazul în care există mai mulți beneficiari, se vor aplica prevederile referitoare la depozitul comun.

Fondul are cont curent la Banca Națională a Moldovei, în care se acumulează mijloacele sale financiare. Mijloacele Fondului nu pot fi utilizate în alte scopuri decât în cele prevăzute de lege. Mijloacele financiare ale Fondului pot fi constituite din:

a) vărsământul obligatoriu anual;

b) contribuțiile inițiale ale băncilor;

c) contribuțiile trimestriale ale băncilor;

d) contribuțiile speciale ale băncilor;

e) împrumuturi;

f) veniturile din lichidarea creanțelor sale;

g) veniturile din investirea mijloacelor sale;

h) veniturile din aplicarea penalităților de întîrziere;

i) alte venituri (donații, subvenții bugetare, ajutoare etc.).

Nu sunt considerate depozite soldurile creditoare care servesc drept garanție operațiunilor efectuate de bancă în numele deponentului.

Nu sunt garantate următoarele depozite:

depozitele administratorilor băncii;

depozitele persoanelor fizice acționari ai băncii care dețin minimum 5% din capitalul ei;

depozitele soților și rudelor de gradul întâi și al doilea;

depozitele persoanelor fizice care au obținut de la bancă dobânzi sau alte avantaje financiare în condiții preferențiale;

titlurile de creanță la purtator;

depozitele declarate ilicite prin hotărîre judecătorească. Fondul suspendă plata depozitelor persoanelor fizice cărora li s-a intentat acțiune în instanța privind legalitatea depunerilor, iar hotărîrea judecătorească nu a devenit definitivă;

toate instrumentele care intră în noțiunea de capital reglementat al băncii, etc..

La planificarea bugetului Fondului, Consiliul de administrație stabilește anual, nu mai târziu de finele lunii octombrie a anului de gestiune, vărsământul obligatoriu anual în formă de rată procentuală din suma totală a depozitelor garantate conform plafonului stabilit. Banca efectuează acest vărsământ până la 31 decembrie al anului de gestiune. Vărsământul obligatoriu anual este recunoscut drept deducere fiscală.

În termen de 90 de zile calendaristice de la data admiterii sale la formarea mijloacelor Fondului, banca plătește o contribuție inițială unică de 1% din suma depozitelor garantate în funcție de plafonul stabilit, înregistrate în bilanțul băncii la ultima dată gestionară a trimestrului precedent admiterii acesteia la formarea mijloacelor Fondului.

Societățile bancare constituite în urma unei fuziuni sau a unei alte modalități de transformare se scutesc de plata contribuției inițiale. Contribuția inițială efectuată de bancă este recunoscută drept deducere fiscală. Banca autorizată depune în Fond o contribuție trimestrială de 0,25% din suma totală a depozitelor garantate în funcție de plafonul stabilit, înregistrate în bilanțul băncii la sfârșitul fiecărui trimestru.

Contribuția trimestrială pe care trebuie să o plătească banca după intrarea în vigoare a prezentei legi se calculează prin înmulțirea a 1/90 din contribuția menționată cu numărul de zile calendaristice care au trecut de la data admiterii băncii în trimestrul corespunzător la formarea mijloacelor Fondului.

Banca plătește contribuția trimestrială în termen de 15 zile lucrătoare de după încheierea trimestrului de gestiune. Calculul contribuției trimestriale îl efectuează banca în modul stabilit de Fond. Fondul efectuează plata depozitelor garantate în cel mult 3 luni de la data primirii informației nominalizate. Fondul este administrat și supravegheat de Consiliul de administrație.

Conform legislației Consiliul de administrație este compus din 5 membri:

a) un membru propus de Asociația Băncilor din Moldova;

b) un membru propus de Ministerul Justiției;

c) un membru propus de Ministerul Finanțelor;

d) un membru propus de Banca Națională a Moldovei;

e) un membru propus de Ministerul Economiei și Infrastructurii.

Banca este obligată să comunice deponenților informațiile necesare referitoare la Fond, în special cele privitoare la tipurile de depozite garantate, la nivelul și modul de calcul al garanției, la condițiile și formalitățile ce trebuie îndeplinite pentru obținerea unei compensații din partea Fondului. Aceste informații trebuie să fie disponibile la toate sediile băncilor, afișate la un loc vizibil și expuse într-o formă accesibilă.

Desigur, specialiștii în domeniu recunosc că legea respectivă conține mai multe lacune, cea mai esențială fiind limita, stabilită de legislație, indiferent de faptul că începând de la 1 ianuarie 2018 această sumă s-a majorat până la 20000 lei, iar în anul 2019 a atins nivelul de 50000 lei. Conform legislației europene suma minimă garantată constituie 100000 euro. Un alt minus este lipsa asigurării depozitelor persoanelor juridice, care este practicată în multe state.

2. ANALIZA ACTIVITĂȚII DE ATRAGERE A DEPOZITELOR ÎN BC „VICTORIABANK” S.A

2.1. Analiza activității economico – financiare a BC „Victoriabank” S.A.

Banca Comercială “Victoriabank”, S.A., a fost înființată la 22 februarie 1990, reorganizată prin transformare în societate pe acțiuni la 12 septembrie 1991 și reînregistrată ca întreprindere cu investiții străine la 17 iulie 1996. Banca este organizată și funcționează ca persoană juridică, Licența nr.004457 eliberată la data de 27.06.2008 de către BNM, desfășoară următoarele activități:

acceptă depozite (la vedere sau la termen etc.) cu sau fără dobândă;

acordă credite (de consum și ipotecare, factoring cu sau fără drepte de regres, finanțarea tranzecțiilor comerciale, eliberarea garanțiilor și cauțiunilor etc.);

împrumută fonduri (cu exepția subscrierii valorilor mobiliare), instrumente ale pieței financiare (cecuri, cambii și certificate de depozit); futures și opțioane financiare privind titlurile de valoare și ratele dobânzii; instrumente privind rata dobânzii; titluri de valoare;

acordă servicii de decontări și încasări;

emite și administrează instrumente de plată (cărți de credit sau de plată, cecuri de voiaj, combii bancare etc.);

cumpără și vinde valuta străină;

leasing financiar;

acordă servicii aferente la credit;

acordă servicii ca agent sau consultant financiar.

Valorile intrinseci sistemului de guvernare corporativă al băncii sunt:

competență – înalta calificare a managementului superior, vector de transmitere a valorilor Băncii;

originalitate – banca își propune să fie unică și inedită față de celelalte bănci;

corectitudine și transparență – relații oneste cu clienții și partenerii, sistem adecvat de raportare a informațiilor conforme cu realitatea;

responsabilitate – asumarea integrală a riscurilor care decurg din activitatea Băncii;

orientare spre client – clienții sunt pe primul loc;

eficiență – creșterea raportului dintre rezultatele obținute și efortul depus;

lucru în echipă – colaborarea eficientă și continuă între angajați, contribuția fiecărei persoane este esențială pentru succesul băncii;

motivarea personalului – promovarea și recompensarea angajaților în funcție de performanțe;

viziune și perspectivă – perfecționarea profesională continuă a personalului și a proceselor bancare în vederea dezvoltării și furnizării de produse, servicii și soluții utile și inovatoare;

răspundere socială – banca este implicată activ în viața economică și socială a Republicii Moldova.

Misiunea băncii este de a asigura continuitatea activității sale în condiții financiare optime pentru creștere și de a satisface cererile și nevoile clienților, angajaților, acționarilor și ale societății, oferind în același timp protecția intereselor acestora. Dezideratul băncii este construirea uneia dintre cele mai bune instituții bancare ale sistemului financiar național prin consolidarea unui brand apreciat de toate categoriile de clienți și a unei reputații corporative favorabile și durabile. Pentru BC „Victoriabank” S.A. este foarte important să-și îndeplinească cu succes scopul ambițios expus de misiune – de a deveni Prima Bancă din Moldova în toate domeniile de activitate ale instituției.

Analizând BC „Victoriabank” S.A. putem constata că ea a reușit să facă față tuturor transformărilor și reformelor, devenind o instituție de bază a sistemului bancar și financiar al Republicii Moldova. Activitatea băncii este orientată spre o dezvoltare durabilă și atingerea noilor standarde de evoluție corporativă. Banca comercială este unul dintre liderii pieței financiare a Republicii Moldova, prezente prin activitatea sa și serviciile oferite în majoritatea ramurilor economiei naționale. Rețeaua unică de subdiviziuni teritoriale a băncii și implementarea celor mai inovatoare tehnologii asigură accesibilitatea băncii din orice colț al tării BC „Victoriabank” S.A. este o bancă universală și stabilă, angajându-se în satisfacerea cerințelor clienților și în perfecționarea continuă a calității serviciilor și produselor oferite.

Această bancă are o importanță socială, deoarece ea este implicată activ în realizarea cu succes a programelor social-economice ale statului, și este un participant activ al vieții civile din țară, fiind unul dintre susținătorii importanți ai artei, științei și culturii. Astfel, misiunea băncii este de a desfășura activități financiare și de împrumut, oferind servicii de excelentă, însoțite de un management prudent al resurselor populației și un angajament de implicare în susținerea continuă a dezvoltării mediului de afaceri cu scopul de a contribui la creșterea economică a țării.

Analizând sistemul bancar din Republica Moldova, la finele anului 2017 situația din sectorul bancar, reflectată în baza rapoartelor prezentate de către băncile licențiate, a înregistrat următoarele tendințe:

Activele totale au constituit 79,5 mlrd lei, majorându-se pe parcursul anului 2017 cu 9,2 la sută (6,7 mlrd lei).

La finele anului 2017, portofoliul de credite brut a constituit 42,1 la sută din totalul activelor sau 33,5 mlrd lei, micșorându-se pe parcursul anului 2017 cu 3,7 la sută (1,2 mlrd lei). Banca Națională stimulează băncile să fie mai active la îndreptarea depozitelor atrase spre acordarea creditelor de calitate în economia țării. Volumul creditelor noi acordate în anul 2017 a crescut cu 9,0 p.p. față de anul 2016. Diminuarea ratei dobânzii la credite, de asemenea a avut o influență pozitivă asupra creșterii volumului creditelor noi.

Fig. 2.1.1 Indicatorii de bază ai sistemului bancar din RM.

Sursa: Rapoartele financiare ale BNM

Investițiile în valori mobiliare (certificatele Băncii Naționale și valorile mobiliare de stat) au înregistrat o pondere de 19,0 la sută din totalul activelor, fiind cu 3,7 p.p. mai mare comparativ cu sfârșitul anului 2016. Restul activelor, care constituie 38,9 la sută, sunt menținute de către bănci în conturile deschise la Banca Națională, în alte bănci, în numerar etc.

Soldul depozitelor bancare a crescut cu 5015,4 mil lei sau cu 9,1%, înregistrând valoarea de 59987,7 mil lei. Pe parcursul anului soldul creditelor și avansurilor s-a diminuat cu 1246,9 mil lei sau cu 3,9%, până la 30883,8 mil lei. Pe parcursul anului 2017, soldul creditelor neperformante a crescut cu 7,9%, până la 6151,5 mil lei și ponderea creditelor neperformante (substandard, dubioase și compromise) în totalul creditelor a crescut cu 2,0 p.p. față de finele anului 2016, constituind 18,4 la sută la 31.12.2017. Reclasificarea creditelor în categorii de risc neperformante a avut loc ca rezultat al aplicării unei abordări mai prudente la clasificarea portofoliului de credite. Indicatorul menționat variază de la o bancă la alta, valoarea cea mai mare constituind 34,1 la sută. Raportul creditelor și avansurilor către depozite a înregistrat 51,5%, diminuându-se cu 7,0 puncte procentuale comparativ cu sfârșitul anului 2016.

În condițiile gestiunii eficiente a resurselor și altor activități, inclusiv în condițiile în care ratele de dobândă au înregistrat un trend descendent, sistemul bancar a obținut profit în sumă de 1480,7 mil lei, cu 8,6% mai mult decât în anul 2016.

Băncile au continuat să mențină indicatorii lichidității la un nivel înalt. Astfel, valoarea indicatorului lichidității pe termen lung (principiul I al lichidității) a constituit 0,6 (limita ≤1), fiind la același nivel cu finele anului 2016. Lichiditatea curentă pe sector (principiul II al lichidității) s-a majorat cu 6,1 p.p., constituind 55,4 la sută (limita ≥20%), astfel mai mult de jumătate din activele sectorului bancar sunt concentrate în active lichide. E de menționat că cele mai mari ponderi în active lichide dețin depozitele la BNM – 36,1 la sută, valorile mobiliare lichide – 34,3 la sută și mijloacele interbancare nete – 20,2 la sută. Pe parcursul anului 2017 soldul acestor articole a crescut respectiv cu 11,5 la sută, 35,7 la sută și 30,7 la sută.

Fig. 2.1.2. Profit net pe sistem bancar, mil lei

Sursa: Rapoartele financiare ale BNM

La finele anului 2017, profitul în sistemul bancar a însumat 1,5 mlrd lei și comparativ cu perioada similară a anului precedent s-a majorat cu 8,6 la sută. Majorarea profitului este determinată de majorarea veniturilor neaferente dobânzilor cu 6,8 la sută și diminuarea cheltuielilor neaferente dobânzilor cu 7,6 la sută.

O pondere semnificativă în veniturile neaferente dobânzilor constituie venituri din taxe și comisioane – 61,7 la sută, care s-au majorat comparativ cu finele anului 2016 cu 10,8 la sută ca urmare a majorării numărului și volumului tranzacțiilor efectuate prin sistemele de plăți SAPI, SWIFT, precum și numărului și volumului operațiunilor cu carduri emise în Moldova. Venitul net din taxe și comisioane la situația din 31.12.2017 a constituit 1,1 mlrd lei și a înregistrat o creștere de 8,5 la sută pe parcursul anului 2017. Totodată, s-au diminuat cheltuielile aferente dobânzilor (de la depozite) cu 37,1 la sută sau 1,1 mlrd lei. Veniturile din dobânzi au însumat 4,7 mlrd lei, fiind în scădere cu 1,5 mlrd lei față de perioada similară a anului precedent. Acestea, la rândul lor, au fost generate, în special, de împrumuturi și creanțe (3.8 miliarde lei).

Nivelul înalt al indicatorului suficienței capitalului ponderat la risc (media pe sector – 31,0 la sută, limita reglementată pentru fiecare bancă ≥16 la sută) a permis băncilor absorbirea pierderilor legate de înrăutățirea calității creditelor. Astfel, toate băncile respectă limita reglementată, aceasta variind între 24,7 la sută și 98,1 la sută.

La situația din 31.12.2017, capitalul de gradul I a constituit 10,1 mlrd lei și pe parcursul perioadei menționate a înregistrat o creștere de 8,7 la sută (812,5 mil lei). Creșterea capitalului de gradul I a fost determinată, în principal, de obținerea profitului în valoare de 1,5 mlrd lei. Majoritatea băncilor și-au îndreptat profitul la fortificarea capitalului, cu excepția a 3 bănci care au achitat dividende în sumă totală de 354,5 mil. lei. Concomitent, asupra capitalului au influențat negativ următorii factori: majorarea mărimii calculate dar nerezervate pentru pierderi la active și angajamente condiționale cu 132,9 mil. lei, formarea de către o bancă a deprecierilor suplimentare la active în sumă de 191,9 mil. lei, urmare controalelor auditului extern.

Fig. 2.1.3. Dinamica rentabilități activelor și capitalului în sistemul bancar al RM

Sursa: Rapoartele financiare ale BNM

La finele anului 2017, rentabilitatea activelor și rentabilitatea capitalului au constituit 1,8 la sută și respectiv 11,1 la sută, fiind la același nivel cu anul precedent.

Analizând activitatea băncii comerciale Victoriabank, ca parte componentă a sistemului bancar național, conform rapoartelor anuale, pe parcursul perioadei analizate 2015 – 2017, observăm că banca a reușit să-și păstreze poziția pe piață, a crescut numărul de clienți și indicii de profitabilitate.

Activele băncii la finele anului 2017 au constituit 14491,3 mil lei, crescând pe parcursul anului cu 1878,6 mil lei sau cu 14,9%. Sursa principală de finanțare a activelor băncii: atragerea disponibilităților libere de la populație, atragerea la deservire a clienților (agenți economici) noi și creșterea depozitelor în conturi curente ale persoanelor juridice.

Fig. 2.1.4. Dinamica activelor BC "Victoriabank" S.A.

Sursa: Raportul anul al băncii BC Victoriabank S.A.

Activele băncii, conform Standardelor de raportare financiară, la 31 decembrie 2016 au constituit 12612,72 mil lei, înregistrând o creștere de 4,37% sau cu 528 milioane lei mai mult față de valoarea de la finele anului 2015.

Pe parcursul anului 2017 banca a obținut venituri totale în sumă de 1136,8 mil lei și cheltuieli totale de 854,9 mil lei. Veniturile s-au diminuat cu 19,8%, iar cheltuielile cu 28,6% comparativ cu anul precedent, evoluția acestora fiind influențată de: dinamica portofoliului de credite; evoluția descendentă a ratelor de dobândă pe piață la credite, valori mobiliare, depozite, a ratei de bază aplicată la principalele operațiuni de politică monetară; evoluția cursului de schimb valutar; optimizarea cheltuielilor pentru mai multe segmente de activitate. Venitul global al băncii în anul 2016 a constituit suma de 1417,56 mil lei, cu 2,53% sub nivelul anului 2015, iar volumul total de cheltuieli a însumat 1196,69 mil lei, cu 10,83% mai mic. Rezultatele financiare pentru anul 2016 au fost influențate semnificativ de reducerea activității de creditare, cauzată preponderent de lipsa cererii de credite, precum și de abordarea mai prudentă aplicată de bancă față de potențialii debitori, descreșterea ratelor de dobândă la instrumente de politică monetară promovată de Banca Națională a Moldovei cu 10,5 p.p., reducerea ratelor de dobândă la portofoliul de valori mobiliare cu 8,4 p.p.

Fig. 2.1.5. Dinamica profitului BC "Victoriabank" S.A, mil lei

Sursa: Raportul anul al băncii BC Victoriabank S.A.

Profitul obținut în anul 2017 a constituit 281,9 mil lei, cu 61,1 mil lei sau cu 27,6% mai mult decât în 2016. Profitul net obținut de bancă în anul 2016 a constituit 220,87 mil lei, cu 108,48 mil lei sau cu 96,52% mai mult față de valoarea înregistrată în anul 2015.

Rentabilitatea oferă indicii cu privire la capacitatea băncii de a depăși riscuri și de a extinde activitatea. Principalii indicatori utilizați în aprecierea rentabilității băncii sunt: Rentabilitatea capitalului propriu ROE (Profit net / Capital propriu), Rentabilitatea activelor ROA (Profit net / Total active) și indicatorul de levier financiar sau (Capitaluri proprii / Total Active). Rentabilitatea capitalului (ROE) masoara profiturile bancii din punct de vedere contabil pe unitate monetara a capitalului propriu subscris. Rentabilitatea activelor (ROA), definita ca venitul net împărțit la media totalului activelor, masoara profiturile bancii per unitate monetara a activelor.

Rentabilitatea activelor (ROA) a înregistrat un trend ascendent, majorându-se de la 1,7% în 2016 până la 2,0% în 2017. Rentabilitatea capitalului (ROE) a crescut în 2017 până la 11,5%, comparativ cu 9,9% în 2016. În anul 2016 rentabilitatea capitalului a înregistrat un trend pozitiv și a constituit 9,93%, fiind mai mare cu 4,51 p.p. față de anul 2015. Rentabilitatea activelor s-a situat la nivelul de 1,71%, valoarea indicatorului fiind în creștere față de anul 2015 cu 0,84 p.p.

Fig. 2.1.6. Dinamica rentabilității capitalului BC Victoriabank, %

Sursa: Calculat de către autor în baza rapoartelor financiare

Rezultatele financiare înregistrate pe parcursul anului 2017, în condițiile când a avut loc și plata dividendelor interimare, au permis majorarea capitalului acționar al băncii cu un ritm peste media pe sistemul bancar. La finele anului 2017 capitalul acționar a constituit 2466,3 mil lei. Capitalul Normativ Total a constituit 1366,8 mil lei, în creștere cu 352,5 mil lei sau cu 34,7% comparativ cu anul 2016. Modificarea structurii activelor și creșterea capitalului reglementat au permis consolidarea indicatorului de suficiență a capitalului ponderat la risc, acesta înregistrând la sfârșit de an 34,41% (nivel reglementat de BNM ≥ 16%), comparativ cu 22,60% la început de an. Indicii de lichiditate au indicat lichidități suficiente pe parcursul anului, iar la 31.12.2017, lichiditatea pe termen lung a constituit 0,53 (nivel reglementat de BNM ≤1) și lichiditatea curentă a înregistrat 68,09% (nivel reglementat de BNM ≥ 20%). Coeficientul suficienței capitalului ponderat la risc în anul 2016 s-a încadrat în limita stabilită și a înregistrat nivelul de 22,60%, prezentând un nivel minim de risc de solvabilitate.

Soldul depozitelor la sfârșitul anului 2017 a înregistrat 11560,1 mil lei, crescând pe parcursul anului cu 16,5%. La 31.12.2017 soldul creditelor și avansurilor a înregistrat 3555,5 mil lei, cu 23,3% mai puțin comparativ cu începutul anului. Resursele libere au fost utilizate de către bancă conform opțiunilor disponibile, acestea fiind plasate în valori mobiliare de stat, certificate ale Băncii Naționale a Moldovei, etc.

Volumul total al depozitelor în anul 2016 a înregistrat valoarea de 9919,65 milioane lei, fiind în creștere cu 5,77% sau 541,42 mil lei față de anul 2015. Creșterea portofoliului de depozite a fost influențată de creșterea volumului de mijloace bănești în conturile clienților persoane juridice și de creșterea numărului de clienți atrași la deservire. Portofoliul de credite și avansuri în perioada de raportare s-a diminuat până la 4635,22 mil lei, înregistrând o descreștere de 17,70% sau 997,01 mil lei față de 2015.

Fig. 2.1.7. Dinamica depozitelor și creditelor în cadrul BC Victoriabank S.A.

Sursa: Raportul anul al băncii BC Victoriabank S.A.

Calitatea activelor și în principal a portofoliului de credite a constituit o preocupare permanentă a Băncii, activitățile fiind axate pe monitorizarea portofoliului de credite și recuperarea creditelor neperformante. Astfel, contrar tendinței pe sistem, Banca a înregistrat diminuarea soldului creditelor neperformante, atât în expresie absolută, cât și ca pondere în total portofoliu. Portofoliul de credite al băncii reprezintă totalitatea creditelor acordate de către ea. Portofoliul este supus unei reglări stricte la fiecare bancă, deoarece calitatea lui într-o mai mare măsură ca calitatea celorlalte active determină riscul și stabilitatea ei.

Structura plasărilor de credit a băncii date depinde într-o mare măsură de venitul așteptat, nivelul căruia ofițerii de creditare îl compară cu venitul aferent altor active pe care banca le poate procura. Astfel, băncile de obicei preferă să acorde credite, veniturile așteptate ale cărora (după excluderea tuturor cheltuielilor și luând în vedere riscul) sînt maximale. O metodă de estimare a veniturilor date este sistemul de evidență a cheltuielilor, care estimează tot beneficiul așteptat, precum și cheltuielile directe și indirecte aferente fiecărui tip de credit. Trebuie de menționat că un rol important la luarea deciziilor de acordare a unui tip anumit de credit o joacă informația despre veniturile și cheltuielile trecute pe credit (profitul adus). Așadar, banca trebuie să acorde acele tipuri de credite care sînt mai profitabile pentru ea, deoarece mărimea băncii influențează profitul aferent unui anumit tip de credit.

Reieșind din faptul că activitatea de creditare a băncii valorifică cel mai mare volum al resurselor financiare și generează cea mai mare sumă a veniturilor, ea reprezintă una din direcțiile de bază ale BC „Victoriabank” S.A. Strategia și tactica băncii în domeniul creditării pe parcursul anilor s-a bazat pe principiul diversificării portofoliului de credite pe clienți, pe ramuri ale economiei, valute, termene de acordare, tipul gajului și alte criterii destinate diminuării riscurilor.

Obiectivele strategice ale activității creditare ale BC „Victoriabank” S.A. stabilite în Strategia de dezvoltare au fost:

majorarea portofoliului de credite al băncii;

creșterea cotei de piață la total credite și sporirea numărului de clienți personae juridice și fizice, care beneficiază de serviciile creditare în cadrul băncii;

îmbunătățirea calității și creșterea profitabilității portofoliului de credite prin asigurarea unui proces de creditare eficient și menținerea indicatorilor financiari în limitele stabilite de BNM și alte instituții financiare.

Figura 2.1.8. Evoluția portofoliului de credite acordate în ultimii 3 ani, mil lei

Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor financiare

În anul 2017, B.C. Victoriabank S.A. s-a clasat pe poziția a patra după volumul portofoliului de credite acordate clienților, pe când în anul 2015 și 2016 era pe poziția a treia. Cota de piață a creditelor acordate în anul 2017 a înregistrat nivelul de 11,51% din totalul creditelor pe sistemul bancar, iar în anul 2016 acest indicator era la nivel de 14,37%.

Portofoliul de credite și creanțe net la 31.12.2017 a constituit 3555,45 mil lei, fiind cu 1079,74 mil lei mai mic față de anul 2016, înregistrând o descreștere de 23,3%. Ponderea portofoliului de credite din total active a băncii la data de 31.12.2017 a constituit 24,53%, cu 12,22 p. p. mai puțin comparativ cu anul 2016. Portofoliul de credite și creanțe net la 31.12.2016 a constituit 4635,22 mil lei, fiind cu 997,00 mil lei mai mic față de anul precedent, înregistrând o descreștere de 17,70%. Ponderea portofoliului de credite din total active a băncii la data de 31.12.2016 a constituit 36,75%, cu 9,86 p.p. mai puțin comparativ cu anul 2015.

Pe parcursul anului 2017 au fost acordate credite unui număr mare de clienți, persoane fizice și juridice în sumă totală de 3913,94 mil lei, cu 126,41 mil lei mai mult decât acordările anului 2016. Inclusiv, au fost acordate credite persoanelor juridice în suma totală de 3079,81 mil lei. Ca și în anii precedenți, în anul 2017 banca în continuare a oferit posibilitatea persoanelor juridice de a beneficia de finanțări din contul liniilor de credit externe și anume în cadrul creditului de asistență oferit de Guvernul Republicii Polone. Portofoliul de credite acordate persoanelor fizice (cu excepția creditelor acordate prin carduri bancare) s-a majorat cu 4,44 mil lei, constituind la sfârșitul perioadei de raportare 477,79 mil lei sau 12,26% din total portofoliu de credite al băncii. Au fost acordate 2797 credite persoanelor fizice, în sumă totală de 205,96 mil lei, în creștere cu 62,55 mil lei sau 43,6% față de anul 2016. Creșterea semnificativă a acordărilor se datorează diminuării costurilor la produsele creditare în sectorul bancar și campaniilor promoționale lansate pe parcursul anului 2017. În timpul promoțiilor au fost acordate 1551 credite de consum în sumă totală de 67,89 mil lei și 189 credite ipotecare în sumă totală de 60,24 mil lei. Comparativ cu finele anului 2016, portofoliul de credite conform produselor de consum ”Credit Magic” și ”Victoria Premium – consum” (fără gaj), a înregistrat o creștere pe parcursul anului 2017, cu 27,47 mil lei (+59.67%) și conform produselor ipotecare ”Casa Magică” și ”Victoria Premium – Ipotecar” (cu gaj) cu 35,18 mil lei (+41,6%) mai mult comparativ cu anul 2016. De asemenea, banca a susținut persoanele juridice și fizice ce întâmpină dificultăți în rambursarea creditelor și plata dobânzilor, prin restructurarea și prorogarea creditelor acestora.

Pe parcursul anului 2016 au fost acordate credite unui număr mare de clienți persoane fizice și juridice în sumă totală de 3787,53 mil lei, cu 1179,86 mil lei mai puțin decât acordările anului 2015. Ca urmare a deprecierii valutei naționale și majorării ratei de bază pentru principalele operațiuni de politică monetară în anul 2015 și diminuarea treptată a acestora pe parcursul anului 2016 a dus la înăsprirea condițiilor de creditare în cadrul băncii, fapt ce a dus la diminuarea numărului de credite acordate. Pe parcursul anului 2016 au fost acordate credite persoanelor juridice în sumă totală de 3132,98 mil lei. Portofoliu de credite acordate persoanelor fizice (cu excepția creditelor acordate prin carduri bancare) s-a majorat cu 576,13 mii lei, constituind la sfârșitul perioadei de raportare 473,35 mil lei sau 9,52% din total portofoliu de credite al băncii. Persoanelor fizice le-au fost acordate credite în sumă totală de 143,41 mil lei, în descreștere cu 32,63 mil lei sau 18,50% față de anul 2015. Volumul creditelor acordate de la începutul anului 2016 a fost unul moderat, fiind influențat direct de politicile BNM aplicate în legătură cu situația macroeconomică dificilă din țară și respectiv de menținerea costurilor ridicate la produsele creditare.

Obiectivele principale ale activității de creditare sunt siguranța băncii și atragerea de noi operații și clienți. În acest sens, personalul din activitatea de creditare are responsabilitate să educe clientul asupra procedurilor de creditare a băncii, creditele aprobate pe baza analizei clientului trebuie să asigure rambursarea datoriei către bancă. În calitate de resurse creditare servesc depunerile cetățenilor, creditele și depozitele altor bănci, depozitele și mijloacele la conturile agenților economici, precum și alte mijloace. Beneficiari ai creditelor băncii, pot fi agenți economici, înregistrați la camera înregistrării de stat, care au cont deschis în bancă, persoane fizice-rezidenți ai Republicii Moldova, bănci comerciale.

În urma analizei efectuate ajungem la ideea ca creditarea este o activitate care poate genera profituri importante pentru bancă. dacă este practicată corect, dar care poate duce și la pierderi. O modalitate prin care băncile realizează venituri este de a da cu împrumutul banii depozitați. Procesul de creditare joacă un rol esențial în economie.

Încasând sumele mici de bani de la deponenți și agregând aceste fonduri pentru a le împrumuta solicitărilor, băncile pun la dispoziție banii necesari dezvoltării economice. În acest proces, băncile protejează deponenții prin analizarea riguroasă a cererilor de creditare. Creditarea poate fi privită și ca un serviciu bancar în care banca îi oferă clienților care îl solicită. În economiile competitive, activitățile specifice sectorului terțiar trebuie să se concentreze asupra nevoilor clienților și să dezvolte produse și servicii pentru satisfacerea noilor cerințe ale acestora.

În conformitate cu obiectivul de a reacționa la cerințele pieței RM, pe parcursul anilor de activitate banca comercilă a menținut tendința de majorare a capacității de concurență prin inovație în produsele, serviciile propuse și oferirea noilor canale de deservire ale clienților.

Accentul a fost pus pe creșterea valorii adăugate a produselor oferite și a unor servicii calitative și accesibile clienților săi. Ca rezultat al măsurilor întreprinse, pe parcursul anului 2017 au fost emise 107745 carduri, numărul cardurilor în circulație a atins nivelul de 301008 unități, fiind în creștere cu 11,8% în comparație cu sfârșitul anului 2016. În sensul îmbunătățirii infrastructurii, parcul de bancomate al băncii a fost lărgit până la 175 unități, fiind în creștere cu 5 unități față de perioada similară a anului 2016, iar rețeaua de POS-terminale a ajuns la 4026 unități. Pe parcursul anului 2016 au fost emise 104013 carduri, numărul cardurilor în circulație a atins nivelul de 269200 unități, fiind în creștere cu 12,35% în comparație cu sfârșitul anului 2015. În sensul îmbunătățirii infrastructurii, rețeaua de bancomate ale băncii s-a extins până la 170 unități, iar rețeaua de POS-terminale a ajuns la 3479 unități.

Fig. 2.1.9. Volumul operațiunilor fără numerar în rețeaua Victoriabank și numărul POS-terminalelor

Sursa: Raportul anul al băncii BC Victoriabank S.A.

Pentru atingerea obiectivelor stabilite au fost realizate următoarele proiecte: lansarea în premieră pentru Republica Moldova, proiectul Host Card Emulation în colaborare cu Visa Inc. și MasterCard Inc, la sfârșitul anului 2017, au fost înregistrați cca. 900 clienți – utilizatori ai noii tehnologii; setarea și lansarea bancomatele Cash-In.; lansarea serviciilor SMS-Banking Unite și SMS-Banking Moldcell; lansarea proiectului pilot al versiunilor noi Web-Banking 2.15 și Mobile WebBanking; finalizarea proiectului Dinamic Key Change privind modificarea cheilor dinamice la POS-terminale, cu scopul ridicării nivelului de securitate a cardurilor clienților, în colaborare cu OpenWay; lansarea cardurilor cu design special, cu tematica "Zeități", emise în cadrul sistemelor de plăți MasterCard Inc. și Visa Inc.; desfășurarea a 3 promoții destinate creditării persoanelor fizice prin intermediul cardurilor bancare; desfășurarea, în colaborare cu MasterCard Inc., promoția „Vacanță la Roma” și desemnarea câștigătorilor; extinderea geografică a destinației transferurilor P2P la carduri Visa, etc.

Fig. 2.1.10. Volumul operațiunilor efectuate cu cardurile emise, mil lei

Sursa: Raportul anul al băncii BC Victoriabank S.A.

Volumul total al tranzacțiilor fără numerar efectuate cu carduri emise de bancă în unitățile comerciale a crescut cu 23% și a constituit 2146 mil. lei. Din volumul total al operațiunilor efectuate prin intermediul cardurilor emise de B.C. Victoriabank S.A., 20,7% sunt efectuate în unități comerciale.

Fig. 2.1.11. Evoluția numărului de carduri active

Sursa: Raportul anul al băncii BC Victoriabank S.A.

Cota de piață privind cardurile active la sfârșitul anului 2017 a constituit 17,2%. Numărul clienților care dețin carduri active în anul 2017 a crescut cu 22,5% depășind 294000 persoane. Numărul clienților ce au deținut carduri active în anul 2016 a crescut cu 12,28%, atingând 241130 persoane. Creșterea numărului de carduri active în dinamică a atras după sine și creșterea soldurilor la conturile de card, astfel soldul mediu la conturile de card a constituit în anul 2017 suma de 1317 mil lei, cu 27,6% mai mult față de anul 2016. În anul 2016 această sumă era la nivel de 1032 mil lei, ceea ce e cu 13,26% mai mult față de anul 2015.

Fig. 2.1.12. Soldul portofoliului de credit și numărul creditelor eliberate

Sursa: Raportul anul al băncii BC Victoriabank S.A.

Activitatea creditară prin intermediul cardurilor bancare pe parcursul anului 2017 la fel a înregistrat creștere, astfel, soldul total la creditele eliberate prin card a atins nivelul de 192,06 mil lei și a crescut cu 22% față de sfârșitul anului 2016. Activitatea creditară prin intermediul cardurilor bancare pe parcursul anului 2016 la fel a înregistrat o creștere. Astfel, soldul total al creditelor eliberate prin card a atins nivelul de 157,43 milioane lei și a crescut cu 18,92% față de sfârșitul anului 2015. Portofoliul de credite acordate persoanelor fizice pe carduri bancare constituie a treia parte din total portofoliul de credite a persoanelor fizice în cadrul B.C. „Victoriabank” S.A.

2.2. Analiza portofoliului de depozite în cadrul BC „Victoriabank” S.A

Banca, prin intermediul tuturor subdiviziunilor sale, deschide, modifică și închide conturi de depozit persoanelor fizice și juridice, rezidente și nerezidente, precum și efectuează operațiuni în contul clientului cu respectarea legislației în vigoare și a actelor normative ale Băncii Naționale a Moldovei.

Clienții băncii au avantaje la deschiderea depozitelor printre care putem evidenția: posibilitatea creării propriului plan de economisire fără a dispune de suma inițiala; suma maximală de constituire a depozitului nu este limitată; banca poate realiza în contul clientului vărsăminte suplimentare în mod automat în baza unui mandat de alimentare automată a depozitului la termen; banca poate realiza prolongarea automată a depozitului în baza mandatului privind reconstituirea depozitului; banca nu aplică comisioane sau taxe aferente deschiderii și deservirii contului de depozit; titularul contului obține gratuit un card bancar pentru transferul dobânzii; deponentul poate verifica la distanță starea contului de depozit și mișcările în cont.

Pe parcursul anului 2017, în sectorul bancar a continuat tendința de creștere a soldului depozitelor. Conform rapoartelor prudențiale, acesta s-a majorat cu 9,2 la sută în perioada de referință, constituind 59,9 mlrd lei (depozitele persoanelor fizice au constituit 66,2 la sută din totalul depozitelor, depozitele persoanelor juridice – 33,6 la sută și depozitele băncilor – 0,2 la sută). Cel mai mare impact asupra majorării depozitelor au avut-o creșterea depozitelor persoanelor juridice cu 3,1 mlrd lei (18,3 la sută). De asemenea, s-a majorat și soldul depozitelor persoanelor fizice cu 2,0 mlrd lei (5,2 la sută).

Totodată, soldul depozitelor în lei a continuat să crească și pe parcursul anului 2017 s-a majorat cu 4,9 mlrd lei (16,7 la sută) până la 34,3 mlrd lei, creșterea fiind înregistrată și la soldul depozitelor în valută – cu 0,1 mlrd lei (0,4 la sută) până la 25,6 mlrd lei.

Fig. 2.2.1. Depozitele sectorului bancar

Sursa: Raport financiar al Băncii Naționale din Moldova

Volumul depozitelor în cadrul BC Victoriabank S.A. la sfârșitul anului 2017 a constituit 11560 mil lei, în creștere cu 1640 mil lei sau 16,54% față de 31 decembrie 2016. Banca a înregistrat o cotă de piață de 19,29% la capitolul total depozite, clasându-se pe locul III. Majorarea soldului depozitelor s-a datorat sporirii soldurilor clienților corporativi și anume în conturile la vedere. În decursul anului, deși ratele de dobândă oferite de băncile concurente aveau un nivel mai înalt, soldurile în valută străină ale persoanelor fizice a avut trend ușor pozitiv. La finele anului 2016 volumul depozitelor a constituit cifra de 9920 mil lei, în creștere cu 541 mil lei sau 5,77% față de 31 decembrie 2015. Majorarea soldului depozitelor s-a datorat sporirii soldurilor clienților corporativi, atât în conturile curente, cât și prin constituirea de depozite noi. În decursul anului, datorită nivelului mai înalt al ratelor de dobândă oferite de băncile concurente, s-a menținut refluxul soldurilor în valută străină ale persoanelor fizice.

Soldul depozitelor persoanelor juridice la 31.12.2017 a înregistrat valoarea de 4920 mil lei, avansând față de 31.12.2016 cu 1348 mil lei sau cu 37,75%. Cota de piață a B.C. Victoriabank S.A. la acest capitol constituind 24,26%. Soldul depozitelor persoanelor fizice la finele anului 2017 a constituit 6640 mil lei și a crescut cu 292 mil lei față de anul 2016 înregistrând o creștere de 4,6%. Cota de piață a B.C. Victoriabank S.A. la acest capitol a constituit 16,74%. Soldul depozitelor persoanelor juridice la 31.12.2016 a înregistrat valoarea de 3572 mil lei, avansând față de 31.12.2015 cu 740 milioane lei sau cu 26,15%. Cota de piață a B.C. „Victoriabank” S.A. la acest capitol a constituit 20,79%. Soldul depozitelor persoanelor fizice la 31.12.2016 a constituit 6348 mil lei și s-a diminuat cu 199 mil lei față de 31.12.2015 înregistrând o descreștere de 3,04%. Cota de piață a Victoriabank la acest capitol a constituit 16,80%.

Fig. 2.2.2. Dinamica depozitelor a persoanelor fizice și juridice

Sursa: Raportul anul al băncii BC Victoriabank S.A.

Cheltuielile aferente depozitelor persoanelor fizice și juridice în anul 2017 au constituit 283,31 mil lei, față de 452,3 mil lei în anul 2016, înregistrând o descreștere de 37,36% sau 168,97 mil lei. Micșorarea volumului cheltuielilor în anul 2017 a fost determinată de scăderea drastică a ratei medii în valută națională. Cheltuielile aferente depozitelor persoanelor fizice și juridice în anul 2016 au constituit 452,3 mil lei, față de 363,5 mil lei în anul 2015, înregistrând o creștere de 24,42% sau 88,8 mil lei. Majorarea volumului cheltuielilor în anul 2016 a fost determinată de nivelul înalt al ratelor în lei, înregistrat la începutul anului, și modificarea structurii portofoliului, deponenții fiind motivați de ratele înalte ale depozitelor în valută națională. Astfel, la finele anului 2016 cota depozitelor în valută națională a constituit 54,23%, iar cota depozitelor în valută străină – 45,77%.

Pe parcursul anului 2017 banca a atras depozite la termen în monedă națională la o rată medie de 4,08%, comparativ cu rata medie de 11,18% în 2016, iar depozitele la termen în valuta străină au fost atrase la o rată medie de 1,68%, comparativ cu 2,28% în 2016. Micșorarea ratei la depozitele în valuta națională se datorează trendului descendent al ratei de bază a BNM, înregistrat pe parcursul anilor 2016-2017 (-12.5 p.p. de la începutul anului 2016). Rata medie la depozitele în valută a înregistrat un trend mai modest față de depozitele în valută națională, întrucât procesul de diminuare a ratelor în valută străină a fost mai lent. Pe parcursul anului 2016 banca a atras depozite la termen în monedă națională la o rată medie de 11,18%, comparativ cu rata medie de 13,61% în 2015, iar depozitele la termen în valută străină au fost atrase la o rată medie de 2,28%, comparativ cu 2,27% în 2015. Micșorarea ratei la depozitele în valută națională se datorează trendului descendent al ratei de bază a BNM, înregistrat pe parcursul anului 2016 (-10.50 p.p. de la începutul anului). Rata medie la depozitele în valută practic nu a înregistrat modificări pe parcursul anului precedent, întrucât procesul de diminuare a ratelor în valută a fost inițiat în anul 2015 și menținut pe parcursul anului precedent.

Fig. 2.2.3. Depozite atrase de la clienți, mil lei

Sursa: Raportul anul al băncii BC Victoriabank S.A.

Pe parcursul anului 2017 depozitele a vedere atrase de la persoanele juridice s-au majorat cu 1488 mil lei în comparație cu anul 2016, iar depozitele la termen au diminuat cu 137 mil lei. Depozitele la vedere atrase de la persoanele fizice au crescut cu 422 milși erau la nivel de 2333 mi lei, dar cele la termen au scăzut cu 133 mil lei și au atins nivelul de 4307 mil lei. În anul 2016 depozitele la vedere atrase de la persoanele juridice, depozitele la termen și depozitele la vedere atrase de la persoanele fizice în comparație cu anul 2015 erau în creștere. Iar depozitele la termen atrase de la persoanele fizice erau în scădere. Astfel, depozitele la vedere atrase de la persoanele juridice în anul 2016 față de anul 2015 au crescut cu 714 mil lei pînă la 2875 mil lei. Depozitele la vedere atrase de la persoanele fizice au atins nivelul de 1911 mil lei, ceea ce e cu 285 mil în comparație cu anul 2015. Depozitele la termen atrase de la persoanele juridice s-au majorat cu 175 mil lei în comparație cu anul 2015 și au constiuit 694 mil lei. Iar depozitele la termen atrase de la persoanele fizice s-au diminuat cu 482 mil lei în comparație cu anul 2015 și au atins nivelul de 4440 mil lei.

B.C. Victoriabank S.A. mereu tinde spre consolidarea relațiilor cu clienții existenți, continuarea promovării active a serviciilor, precum și valorificarea relațiilor stabilite cu partenerii externi. Strategia băncii este orientată spre creșterea valorii și consolidarea pozițiilor ei pe segmentele cheie de activitate, în condițiile asumării unor expuneri controlate, fiind asigurată creșterea eficienței activității, dezvoltarea intensivă a unor domenii de activitate, gestiunea eficientă a resurselor, îmbunătățirea calității activelor.

Totodată, strategia BC „Victoriabank" S.A. vizează orientarea către client, organizarea activității din perspective relației cu clienții, evoluția produselor și a serviciilor financiare și integrarea acestora având în vedere predilecția clienților pentru pachete de servicii financiare complete. Banca își propune să devină un factor important de modelare a procesului economic din Republica Moldova prin politica de sprijinire a investițiilor.

Obiectivele fundamentale ale strategiei băncii sunt:

Creșterea calității de deservire, abordarea individuală a fiecărui client și dirijare a acestora;

Consolidarea poziției în sistemul bancar din Republica Moldova;

Reînnoirea tehnologică a băncii și automatizarea maximă a sistemelor și proceselor;

Optimizarea structurii organizatorice;

Maximizarea eficienței activității băncii;

Diversificarea gamei de produse și servicii financiare;

Extinderea rețelei pentru acoperirea teritorială prin care vom reuși să fim mai aproape de clienții băncii;

Ridicarea gradului de calificare, schimbarea mentalității și motivarea angajaților.

3. DIRECTII DE ASIGURARE ȘI OPTIMIZARE A OPERAȚIUNILOR DEPOZITARE ÎN CADRUL BĂNCILOR COMERCIALE

3.1. Optimizarea mecanismului și politicii de constituire a depozitelor în cadrul băncilor comerciale pe plan național

Atragerea eficientă a resurselor depozitare este o condiție primordială a activității rentabile a băncii comerciale. Performanțele unei bănci depind întotdeauna de calitatea managementului activității de depozitare, calitate care este evaluată prin rezultatele obținute în urma deciziilor manageriale.

Managementul calitativ se caracterizează prin două criterii:

anticiparea cu precizie a evoluțiilor variabilelor economice în care managerii trebuie să ia decizii, ce este un lucru greu de realizat.

aprecieri asupra mediului concurențial, pieței, produselor bancare, riscurilor, constrângerilor înseamnă, practic, descifrarea viitorului și cunoașterea din timp a ritmului în care se produc aceste schimbări în vederea elaborării unor strategii realiste și pertinente.

Pentru a avea performanțe, gestiunea optimă a resurselor depozitare trebuie să aibă în vedere următoarele elemente:

Un sistem de informații competitiv;

Selecția piețelor și produselor potrivite;

Recompensarea personalului băncii în funcție de performanțe;

Cunoașterea tehnicilor și instrumentelor financiare;

Gestionarea financiară bună;

Elaborarea de strategii echilibrate pornind de la performanțele anterioare.

Pornind de la faptul că cei bine informați sunt puternici, necesitatea de a dispune de un sistem informațional competitiv apare ca o condiție în realizare performanțelor bancare. Deși nu întotdeauna un sistem de informații bun asigură o bună gestiune a depozitelor, lipsa lui duce la luarea unor decizii nefundamentate.

Al doilea element, ca pondere majoră în asigurarea performanțelor manageriale a depozitelor, este selecția piețelor și a produselor pe care banca le poate valorifica profitabil. În elaborarea planurilor strategice, banca trebuie să țină cont și de celelalte instituții financiare existente (concurenți) și de produsele depozitare oferite de acestea, și numai după aceea să selecteze cu atenție piețele și produsele. Totodată, trebuie să se țină cont de puterea economică a băncii, experiența și evoluția economiei.

Al treilea element constă în recompensarea personalului băncii în raport cu performanțele obținute în atragerea depozitelor. Păstrarea managerilor buni, reducerea cheltuielilor cu salariile și încurajarea performanței ar trebui să fie obiectivele primare în planul de recompensare.

Alt element care stă la baza realizării unei bune performanțe bancare, este cunoașterea instrumentelor și tehnicilor financiare. Băncile ar trebui să evalueze efectele utilizării instrumentelor financiare prin prisma veniturilor și a riscurilor potențiale.

Al cincilea element, gestionarea financiară bună, presupune un management prudent, care se referă în special la evitarea riscurilor mari și controlul riguros al cheltuielilor și veniturilor procentuale, în special la achitarea dobînzii la depozite .

Elaborarea de strategii echilibrate este necesară pentru aprecierea veniturilor prin prisma riscurilor și, totodată, oferă mijloace de a face față schimbării și soluții de gestionare a riscurilor. Ea presupune stabilirea nivelului ratei de rentabilitate pe care banca vrea să o atingă concomitent cu riscurile pe care și le poate asuma și determinarea poziției viitoare a băncii.

Importanța și necesitatea optimizării managementului depozitelor bancare reies din faptul că resursele depozitare reprezintă partea predominantă a pasivelor băncii, care în mare măsură influențează condițiile, modurile și direcțiile utilizării resurselor băncii, sau conținutul și structura operațiunilor active.

Băncile comerciale n-au considerat totdeauna activele și pasivele sale ca un tot întreg, gestiunea activelor și pasivelor se efectua „separat”. Această atitudine presupunea că volumul și tipurile de depozite și alte resurse atrase de bancă depindeau, în general, de necesitățile clienților. Reieșea că clienții de sine stătător determinau proporțiile depozitelor la vedere, la termen și de economii, acceptate de bancă.

Cu timpul băncile au început să efectueze managementul pasivelor și activelor într-o strânsă interconexiune. Aceasta permite băncii să-și protejeze depozitele și celelalte resurse atrase de la fluctuațiilor ciclurilor economice și cele sezoniere, precum și să formeze portofoliul activelor, necesar pentru atingerea scopurilor băncii.

Astfel, esența managementului activelor și pasivelor constă în elaborarea strategiei și realizarea acțiunilor care conduc structura bilanțului băncii în conformitate cu programele sale strategice. De obicei, scopul principal al gestiunii integrate a activelor și pasivelor este maximizarea, sau cel puțin stabilizarea nivelului marjei bancare (diferența dintre veniturile și cheltuielile procentuale), în contextul unui risc acceptabil.

Deci, managementul depozitelor bancare (ca parte principală a pasivelor băncii) trebuie analizat în cadrul managementului integrat al pasivelor și activelor. Cu atât mai mult că lipsa unei gestiuni adecvate duce la apariția riscului de lichiditate.

Riscul de lichiditate constă în probabilitatea ca banca să nu-și poată onora plățile față de clienți, ca urmare a devierii proporției dintre creditele pe termen lung și creditele pe termen scurt și a necorelării cu structura pasivelor băncii.

Plasamentele pe termen lung sunt în general mai mari decât resursele pe termen lung ale băncii, din această cauză băncile se confruntă cu două situații delicate:

să nu-și poată onora angajamentele pe termen scurt;

să aibă resurse cu scadență mică, în timp ce plasamentele au scadență mare.

Prima situație, numită și risc de lichiditate imediată, este determinată de retragerile masive și neașteptate ale creditorilor ei.

Confruntată cu riscul lichidității, o bancă poate fi forțată fie să împrumute fonduri de urgență la costuri excesive pentru a-ași acoperi nevoile imediate de cash, fie să atragă deponenții, plătind în schimb dobânzi mai mari decât cele practicate pe piață.

Riscul de lichiditate imediată este un risc specific băncilor, arta de a conduce o bancă constă tocmai în a ști să gestionezi lichiditățile pentru a face față retragerilor, fără a afecta însă posibilitățile de a onora și solicitările de credite.

Autoritățile monetare veghează asupra acestui risc impunând băncilor să păstreze suficiente active lichide prin respectarea unui raport de lichiditate.

A doua situație, numită risc de transformare, impune băncilor să ia în considerare următoarele:

Resursele și plasamentele trebuie analizate în funcție de lichiditatea și exigibilitatea lor reală și nu juridică. Astfel, depozitele la vedere sunt deseori mai stabile decât depozitele la termen; depozitele interbancare sunt mai volatile decât depozitele clienților, conturile debitoare ale clienților pe termen scurt sunt deseori mai imobilizate (neonorate) decît creditele cu scadență mai îndepărtată;

Inovațiile financiare din ultimii ani modifică riscul de nelichiditateal băncii astfel: mărindu-l prin dezvoltarea angajamentelor de credit cum ar fi multi options facilitites; micșorându-l prin dezvoltarea piețelor secundare de creanțe negociabile.

Arta de a transforma resursele cu scadență mică în plasamente cu scadență mare și de a putea face față crizei de lichidități într-un termen scurt și la prețuri mici este specifică managementului bancar.

Acest lucru impune managementului bancar să rezolve trei aspecte ale riscului de lichidități: să se protejeze împotriva riscului de lichiditate, să măsoare riscul de lichiditate și să gestioneze riscul de lichiditate.

Băncile au posibilitatea ca prin folosirea unor tehnici specifice să elimine până la reducere riscul de lichiditate. Aceste tehnici vizează resursele și plasamentele băncii. Tehnicile care vizează optimizarea resurselor băncii sunt următoarele: atragerea depozitelor de la populație, căutarea unor depozite stabile, creșterea fondurilor proprii, refinanțarea.

Atragerea depozitelor de la populație

Acordarea de credite de către bănci presupune alocarea unor sume pe care acestea le au sub formă de depozite atrase. Riscul de lichiditate apare atunci când beneficiarii de credite nu rambursează creditele la termenele prevăzute în contract.

Pentru a-și asigura continuitatea, banca trebuie să-și reconstituie depozitele, să găsească noi resurse care să acopere nerambursările. Băncile care pot să atragă depozite de la populație într – un volum foarte mare sunt mai puțin îngrijorate de nerambursările în termen de la beneficiarii de credite.

În general, băncile mari au un atu în atragerea de depozite și sunt mai puțin vulnerabile la nerambursările la timp a creditelor promovate de ele.

Pentru băncile mici problema este mai dificilă, acestea trebuind să-și acopere uneori în întregime nerambursările prin apelarea la credite de refinanțare de la Banca Națională sau la împrumuturi pe piața interbancară.

Atragerea resurselor (depozitelor) este pentru bancă primul element din politica sa privind menținerea unei mase de lichidități sigure. Acest lucru impune băncilor de a avea cît mai multe unități în teritoriu. Mai mult decât atât, toți agenții economici sunt obligați să – și deruleze afacerile numai prin bănci, deci mai multe unități răspândite în teritoriu, ceea ce presupune mai multe conturi de disponibilități.

Căutarea unor depozite stabile

Băncile sunt interesate în promovarea unor produse prin care să-și constituie depozite stabile (depozite la termen, certificate de depozite, etc.). Din punct de vedere al rentabilității, aceste depozite aduc mai puțin profit băncii, dar diminuează în schimb riscul de lichiditate deoarece retragerea depozitelor nu se poate face inopinat (deponenții vor primi dobânzi mai mici). Pe de altă parte, stabilitatea depozitelor permite băncilor să facă investiții pe termen lung, care aduc mai mult profit băncii.

Atragerea de depozite pe termen lung este încurajată și de existența unui sistem de asigurare a depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar, în timp ce conturile de disponibilități ale persoanelor juridice nu sunt asigurate.

În anii precedenți s-au constatat schimbări esențiale în metodele de gestionare a structurii pasivelor și activelor. În contextul creșterii rapide a nivelului ratelor dobânzilor și intensificării concurenței pentru resurse, bancherii au început să acorde atenție sporită identificării noilor surse de fonduri, precum și monitorizării structurii și costurilor depozitelor și celorlalte pasive. Ei au început să restructureze sursele de fonduri în corespundere cu obiectivele stabilite:

Utilizarea surselor care minimizează cheltuielile aferente fondurilor atrase, ce conduce la majorarea profitului și capitalului băncii.

Selectarea proporțiilor optime dintre mărimea depozitelor, resurselor nedepozitare și capitalului băncii, ce asigură stabilitatea dorită a fondurilor, pentru ca banca să-și permită majorarea cotei activelor înalt profitabile (care necesită investiții pe termene mai mari cu un risc mai sporit).

În rezultatul inovațiilor a fost elaborată strategia managementului pasivelor.

Scopul acesteia este stabilirea controlului asupra surselor fondurilor băncii, analogic controlului activelor. Principala pârghie de gestiune a depozitelor atrase de bancă reprezintă mărimea ratei dobânzii oferite deponenților, care determină volumul, structura și profitabilitatea tinsă a portofoliului de depozite.

Așadar, elementul de bază al managementului depozitelor bancare este managementul ratei dobânzii. Managementul ratei dobânzii trebuie să monitorizeze continuu activele și pasivele băncii în vederea stabilizării venitului net și majorării lui.

Este dificil de prognozat cu precizie costurile resurselor. Schimbările neanticipate în nivelul ratei dobânzii și compoziția pasivelor băncii pot ridica sau coborî în mod semnificativ profiturile băncii deoarece cheltuiala cu dobânda poate crește sau scade mai mult decât venitul din dobândă.

Asupra riscului ratei dobânzii banca își concentrează atenția în mod deosebit, fiindcă fluctuația ratei dobânzii pune în pericol atât câștigurile, dar și întregul portofoliu bancar (active, pasive, capital propriu).

Variațiile mari ale ratei dobânzii, potențate de inflație și conjunctura economică, pot influența în mod drastic costurile, rambursările și valoarea activelor băncii. Băncile care dau îmrumuturi cu rata dobânzii fixă și susțin aceste împrumuturi prin depozite pe termen scurt cu rata dobânzii fluctuantă au, în mod cert, rezultate dzastruoase, fiind condamnate la faliment.

Situația ideal ar fi ca fiecărei categorii de activ să-i corespundă un pasiv cu aceleași caracteristici din punct de vedere al valorii, volatilității și duratei. Dar, această situație în mod real nu există, în schimb se poate crea printr-o corelare (echilibrare) a resurselor și plasamentelor băncii de către managementul acesteia. O bancă care își asumă un risc mic al dobânzii va fi insensibilă la modificările ratei dobânzii.

Fluctuațiile ratei dobânzii modifică valoarea de piață a unei bănci dacă managerii nu elaborează strategii în vederea reducerii impactului. Riscul ratei dobânzii depinde de această volatilitate a ratelor dobânzii. Toate băncile dispun de un management al activelor și pasivelor care evaluează în mod regulat riscul ratei dobânzii. Politicile elaborate de managementul active-pasive vizează nevoia de fonduri, veniturile din afara dobânzilor pentru acoperirea cheltuielilor indirecte și de asemenea monitorizează resursele lichide.

În funcție de caracteristicile cash-flow-ului pasivelor și activelor unei bănci, schimbările în ratele dobânzii pot crește sau scădea venitul net din dobândă și valoarea de piață a activelor și pasivelor. Să considerăm că o bancă dă un împrumut cu o rată fixă pe o perioadă de 10 ani, susținerea împrumutului îl face din depozite pe termen scurt până la 1 an. În marja inițială dintre dobânda încasată de bancă și cea plătită se consideră atât venitul băncii, cât și schimbările prognozate în ratele dobânzii pe perioada derulării împrumutului.

Dacă cresc ratele dobânzii (atât la active, cât și la pasive) peste ceea ce a prognozat banca, cheltuiala cu dobânda pe depozite va crește mai mult decât venitul din dobânda la active, astfel încât venitul net din dobândă și valoarea băncii scad. Dacă ratele dobânzii scad sub pragul prognozat, diferența dintre venitul din dobândă și cheltuiala cu dobânda se va mări, iar valoarea băncii va crește.

Managementul discrepanței activ-pasiv (G.A.P.) presupune o monitorizare continuă a fiecărei părți a bilanțului contabil al băncii divizat în grupuri de elemente (în funcție de vechime) al căror flux de lichidități este fluctuant (nefluctuant) la fluctuațiile ratei dobânzii pe termen scurt. Grafic această metodă este redată în tabelul următor:

SA – susținerea parțială a activelor sensibile cu pasive sensibile

GA – susținerea parțială a activelor sensibile cu pasive insensibile

NA – susținerea parțială a activelor insensibile cu pasive insensibile și capital propriu

RSAs – active sensibile la fluctuațiile ratei dobânzii

RSPs – pasive sensibile la fluctuațiile ratei dobânzii

RNA – active insensibile la fluctuațiile ratei dobânzii

RNP – pasive insensibile la fluctuațiile ratei dobânzii

K – capital propriu

Tabelul respectiv reprezintă o bancă în care valoarea activelor sensibile la rata dobânzii este mai mare decât valoarea pasivelor sensibile.

În această situație, activele sensibile la rata dobânzii (RSAs) sunt susținute parțial (SA) de pasive sensibile la fluctuațiile ratei dobânzii (RSPs) și parțial (GA) de pasive insensibile la rata dobânzii (RNP). Activele insensibile la fluctuațiile ratei dobânzii (RNA) sunt susținute (NA) atât din pasive insensibile la fluctuațiile ratei dobânzii (RNP), cât și din capitalul băncii (K).

Diferența dintre activele fluctuante și pasivele fluctuante poate fi negativă când pasivele fluctuante depășesc activele fluctuante și pozitivă în caz contrar; și raportul dintre activele și pasivele fluctuante poate fi folosit: un raport supraunitar indică că activele fluctuante depășesc pasivele fluctuante, iar un raport subunitar arată că pasivele fluctuante depășesc activele fluctuante. Poziția echilibrată a fluctuației ratei dobânzii este considerată atunci când diferența dintre activele și pasivele fluctuante este egală cu 0 sau raportul lor este egal cu 1.

De menționat că metoda G.A.P. nu ține cont de evoluția valorii de piață a activelor și pasivelor băncii, valorile cu care operează sunt valori contabile, nu valori de piață. Modificările în ratele dobânzii pot să afecteze venitul net din dobânzi al băncii, ca urmare a compoziției și structurii portofoliului active-pasive și a valorii discrepanței (G.A.P.).

Un G.A.P. negativ indică faptul că banca are mai multe pasive sensibile decât active sensibile, caz în care evoluțiile ratelor dobânzilor produc următoarele efecte asupra venitului net din dobândă:

dacă ratele cresc cu același procent în același timp, cheltuielile cu dobânzile cresc mai mult decât veniturile din dobândă, deoarece mai multor pasive li se fixează noul preț. Marja dintre câștigul mediu al bănci pe activele valorificate (care aduc câștiguri) și costul mediu al pasivelor purtătoare de dobândă scade. Deci venitul net din dobândă scade.

când ratele dobânzii scad cu același procent în același timp, mai multor pasive decât active li se atribuie un nou preț la rate mai scăzute, ceea ce duce la creșterea venitului net din dobândă.

Un G.A.P. pozitiv indică faptul că o bancă are mai multe active sensibile decât pasive sensibile, caz în care evoluțiile ratei dobânzii au următoarele influențe asupra venitului net din dobândă:

când rata pe termen scurt crește, venitul din dobândă crește mai mult decât cheltuiala cu dobânda, deoarece mai multor active li se fixează un preț nou, efectul fiind creșterea venitului net din dobândă.

scăderile ratelor pe termen scurt are efect opus, venitul net din dobândă scade mai mult decât cheltuiala cu dobânda, ducând la diminuarea venitului net din dobândă.

Dacă banca are un G.A.P. egal cu 0, activele sensibile la fluctuațiile ratei dobânzii sunt egale cu pasivele sensibile, iar evoluțiile dobânzii (indiferent de sens) nu modifică venitul net din dobândă, deoarece schimbârile din venitul net din dobândă sunt egale cu schimbările în cheltuielile cu dobânda.

3.2. Strategii de gestiune a mijloacelor depozitare în vederea asigurării stabilității sistemului bancar

În scopul atragerii resurselor pentru activitatea sa, banca trebuie să elaboreze strategia politicii de depozitare, reieșind din obiectivele de bază ale sale – obținerea profitului maxim și menținerea lichidității băncii.

La obiectele politicii depozitare se atribuie resursele atrase și serviciile suplimentare oferite de bancă. Clasificarea subiectelor și obiectelor politicii depozitare este reprezentată în figura 3.2.1.

Fig. 3.2.1. Conținutul politicii depozitare a băncii comerciale

Sursa: Ganea T. Politici manageriale și tehnici bancare. Editura Universității Titu Maiorescu, 2005, p. 96

Politica depozitară trebuie să răspundă prioritar următoarelor cerințe:

– raționament economic;

– competitivitate;

– concordanță internă.

Prin raționament economic se subînțelege rentabilitatea utilizării depozitelor atrase. Această problemă necesită considerată în contextul corelării gestiunii activelor și pasivelor. La determinarea eficienței atragerii depozitelor trebuie de analizat atât cheltuielile aferente lor și nivelul incert al lichidității depozitelor, cât și beneficiul vădit.

Sistemul procentelor aplicate la depozite va fi indiscutabil orientat la conjunctura pieței, deoarece banca care menține ratele dobânzilor la un nivel mai jos decât concurenții săi de o stabilitate apropiată, riscă să piardă o parte a clienților.

Concordanța internă a politicii depozitare poate fi considerată din câteva aspecte: structura depozitelor după termene, diferențierea lor după volum, tipuri comparativ cu instrumentele similare ale băncii (certificate, cambii, etc.), precum și după clienții ei (de exemplu, persoane fizice și juridice).

Examinând esența politicii depozitare a băncii este necesar de analizat următoarele elemente: subiectele și obiectele politicii depozitare, principiile formării ei, precum și limitele politicii depozitare. Subiectele politicii depozitare ale băncii cuprind clienții băncii, alte bănci comerciale și instituțiile de stat cu care banca interacționează.

La baza elaborării politicii depozitare a băncii comerciale se află atât principii generale, cât și principii specifice, ceea ce este reflectat în figura 3.2.2.

Prin principii generale ale politicii depozitare se subînțeleg principiile unice atât pentru politica monetar-creditară a statului, promovată de Banca Centrală la nivel macroeconomic, cât și pentru politica la nivelul fiecărei bănci comerciale în parte. La ele se atribuie principiile abordării complexe, fundamentării științifice, optimalității și eficienței, precum și unității tuturor elementelor politicii depozitare a băncii.

Abordarea complexă se manifestă prin elaborarea principiilor teoretice, direcțiilor prioritare ale politicii depozitare din punct de vedere al strategiei dezvoltării băncii și determinarea celor mai efective și optimale metode tactice de realizare a politicii depozitare la etapa respectivă de dezvoltare a băncii.

Printre principiile specifice ale politicii depozitare pot fi enumerate următoarele: principiul asigurării nivelului optim al cheltuielilor băncii, securității efectuării operațiunilor depozitare și siguranței (stabilității), deoarece acumulând mijloacele temporar disponibile cu scopul plasării ulterioare ale lor, banca nu tinde să obțină profit cu orice preț, dar ținând cont de realitățile pieței pe care activează.

Fig. 3.2.2. Principiile elaborării politicii depozitare a băncii comerciale

Sursa: Ganea T. Politici manageriale și tehnici bancare. Editura Universității Titu Maiorescu, 2005, p.118

Respectarea principiilor sus-menționate permite băncii să-și elaboreze direcțiile strategice și tactice în organizarea procesului de atragere a depozitelor, asigurând astfel eficiența și optimizarea politicii sale depozitare.

Unul din elementele de bază la acest capitol, care necesită o deosebită considerare, îl reprezintă limitele politicii depozitare a băncii comerciale. Prin acestea se subînțelege un anumit nivel admisibil de acumulare a resurselor disponibile ale persoanelor fizice și juridice. Limitele politicii depozitare pot fi clasificate după următoarele criterii:

în dependență de cererea și oferta pe piața depozitelor (granițe economice);

conformarea cu actele normative ale organelor regulatoare și de control (granițe administrative);

în dependență de subiectele relațiilor depozitare (granițe externe și interne);

în dependență de termenele relațiilor depozitare (granițe de timp);

în dependență de principiul geografic (granițe teritoriale);

în dependență de volumul și structura resurselor atrase (granițe cantitative și calitative).

Consolidat limitele politicii depozitare sunt prezentate în schema următoare:

Fig 3.2.3 Limitele politicii depozitare a băncii comerciale

Sursa: Hartulari Carmen, Paun Mihai. Analiza, diagnoza și modelarea sistemelor financiar-bancare”p.89.

Abordând politica depozitară ca element al politicii generale a băncii comerciale, trebuie de menționat că scopul principal al politicii depozitare este de a atrage un volum cât mai mare de resurse la un preț cât mai mic. Realizarea cu succes a acestui obiectiv multilateral al politicii depozitare presupune rezolvarea în procesul formării ei a unor astfel de probleme:

aportul în procesul efectuării operațiunilor de depozit la obținerea profitului sau crearea premiselor de obținere a lui în viitor;

menținerea nivelului necesar al lichidității băncii;

asigurarea diversificării subiectelor operațiunilor depozitare și combinarea diferitor tipuri de depozite;

menținerea corelației și concordanței reciproce între operațiunile depozitare și cele creditare după volumele și termenele depozitelor atrase și creditelor acordate;

minimizarea mijloacelor liber disponibile pe conturile de depozit;

promovarea unei politici procentuale flexibile;

căutarea permanentă a soluțiilor și metodelor de diminuare a cheltuielilor procentuale aferente depozitelor atrase;

dezvoltarea serviciilor și produselor bancare și majorarea calității și culturii deservirii clienților.

În acest context este oportun de cercetat mecanismul elaborării politicii depozitare a băncii comerciale, care este reprezentat schematic mai jos:

Fig 3.2.3. Etapele elaborării politicii depozitare a băncii comerciale

Sursa: Costica I., Lazarescu S. Politici si tehnici bancare, Editura ASE, 2004. p.45

De eficiența funcționării mecanismului respectiv depinde în mare măsură realizarea cu succes a obiectivelor stabilite de bancă în procesul elaborării și promovării politicii depozitare.

Fiecare etapă a elaborării politicii depozitare a băncii este indisolubil legată de celelalte și e obligatorie pentru formarea unei politici depozitare optime și organizarea corectă a procesului de constituire a depozitelor. În procesul elaborării mecanismului politicii depozitare a băncii iau parte diferite subdiviziuni ale ei.

Este necesar de menționat că un factor important ce determină lichiditatea băncii este calitatea bazei sale depozitare. Criteriul calității depozitelor este stabilitatea lor. Majorarea părții stabile a depozitelor condiționează creșterea lichidității băncii, deoarece în volumul respectiv mijloacele acumulate nu părăsesc banca. Sporirea cotei depozitelor stabile la bancă micșorează necesitatea în active cu lichiditate înaltă, care sunt mai puțin profitabile.

În urma analizei diferitor tipuri de depozite, efectuată de specialiștii străini, s-a constatat că o stabiltate mai mare posedă depozitele la vedere. Acest tip de depozit nu depinde de mărimea ratei dobânzii, ci în mare măsură de așa factori ca: calitatea și operativitatea deservirii, stabilitatea băncii, diversitatea serviciilor și produselor bancare oferite deponenților, distanța dintre bancă și client.

O stabilitate mai redusă, după părerea specialiștilor străini, posedă depozitele la termen și de economii. Volumul atras de către bancă al acestor depozite depinde de nivelul ratei dobânzii aferente. De aceea, ele sunt supuse „migrării” în cazul flotării nivelului procentelor la depozite, stabilit de diferite bănci.

Analiza practicii actuale atestă că constituirea resurselor depozitare, fiind un proces complicat și minuțios, este legat de un șir de probleme de ordin subiectiv și obiectiv.

Printre problemele cu caracter subiectiv se pot enumera:

scara activității băncii și o bază redusă a capitalului propriu;

lipsa de interes (în anumite cazuri) a conducerii băncii în atragerea mijloacelor clienților, îndeosebi a populației, dictată de obiectivele și prioritățile tactice și strategice ale băncii;

competența și calificarea joasă a managerilor băncii;

lipsa în multe bănci a conceptului teoretico-științific de promovare a politicii depozitare;

neajunsuri în organizarea procesului de constituire a depozitelor – lipsa subdiviziunilor corespunzătoare, nivelul insuficient al cercetărilor de marketing al pieței depozitare, sortimentul limitat al serviciilor de depozit, etc.

Problemele cu caracter obiectiv sunt următoarele:

influența directă și indirectă a instituțiilor de stat asupra băncilor comerciale;

influența macroeconomiei și a piețelor financiare internaționale asupra pieței monetare respective;

concurența interbancară;

conjunctura pieței monetare și financiare din țară;

lipsa eventuală a garantării depozitelor bancare prevăzute de legislație.

În contextul celor relatate mai sus, trebuie de menționat că procesul elaborării politicii depozitare este strâns legat de promovarea politicii procentuale (ratei dobânzii) a băncii, deoarece procentul aferent depozitelor prezintă un instrument eficient la atragerea acestora. În timpul conducerii centralizate de stat, nivelul limită al procentelor se stabilea conform legislației după termenul depozitului. În prezent băncile stabilesc de sine stătător rate procentuale competitive, orientându-se la rata de bază a Băncii Centrale, conjunctura pieței monetare și politica depozitară proprie.

La anumite tipuri de depozite mărimea procentului plătit depinde de termenul și suma depozitului, specificul, volumul și caracterul serviciilor aferente contului de depozit, precum și de respectarea de către client a condițiilor contractului de depozit.

Achitarea sumelor procentuale la depozite reprezintă partea majoritară a cheltuielilor operaționale ale băncii. Din acest considerent banca nu este cointeresată într-un nivel ridicat al procentelor, dar este constrânsă să mențină un așa nivel al ratei dobânzii la depozite, care să fie atractiv pentru clienți. Urmărind atragerea depozitelor, îndeosebi a celor mari și pe termen îndelungat, băncile oferă clienților rate procentuale înalte, fără a ține cont de creșterea cheltuielilor procentuale. Totodată, atragerea resurselor de către bancă nu este nelimitată.

Pentru asigurarea stabilității organizațiilor creditare, instituțiile de supraveghere și reglementare a multor țări stabilesc un normativ obligatoriu – coeficientul mijloacelor atrase (depozitelor), care se calculează ca raport procentual dintre volumul total al depozitelor și suma capitalului propriu. Mărimea maxim admisibilă a acestui indicator variază de la țară la țară. În Republica Moldova acest indicator nu există.

Una din direcțiile prioritare ale politicii procentuale a băncii comerciale este determinarea și analiza costului tuturor resurselor atrase și a operațiunilor depozitare.

În acest sens este necesar:

de fixat o rată procentuală adecvată la depozite;

de cercetat dinamica ratei procentuale la depozite;

de calculat costul real al resurselor în condițiile inflației;

de analizat modificarea ponderii cheltuielilor procentuale la resursele atrase în totalul cheltuielilor băncii.

Ratele procentuale la depozite se stabilesc de către bancă în comun acord cu clientul și banca nu poate modifica unilateral mărimea lor sau termenul acțiunii contractului, în afară de cazurile când legislația prevede altfel.

Suma aferentă procentului la depozite se calculează de la rulajul contului de depozit al clientului la începutul zilei operaționale. La calcularea ei se folosește rata procentuală și termenul depozitului în zile. Pentru deponentul care alege banca la care să plaseze depozitul, contează și metoda calculării dobânzii, deoarece unele bănci utilizează numărul precis de zile în an (365 sau 366), pe când altele un număr aproximativ (360 zile), ceea ce se reflectă asupra mărimii venitului.

La calcularea dobânzii aferente depozitului se utilizează următoarele tipuri de rate procentuale:

simplă;

compusă;

fixă;

flotantă.

Se aplică de asemenea rata procentuală cu creștere progresivă în dependență de termenul mijloacelor pe contul de depozit. Prioritățile acesteia sunt că stimulează majorarea termenului depozitelor și le protejează de inflație.

Politica procentuală a băncii comerciale trebuie să asigure:

obținerea profitului sau crearea premiselor de obținere a lui în viitor;

reglarea mărimii ratelor procentuale la depozite și credite, și stabilirea lor la nivelul ce asigură rentabilitatea operațiunilor bancare;

legătura și concordanța dintre operațiunile depozitare și cele creditare după volume și termene;

menținerea lichidității băncii;

minimizarea riscului procentual.

În concluzie menționăm că politica procentuală este un element indispensabil la elaborarea politicii depozitare a băncii. Aceasta se manifestă prin respectarea unui șir de principii, pe care trebuie să se bazeze o politică procentuală optimă.

Printre acestea pot fi numite următoarele – principiul diferențierii procentului în dependență de termenul și volumul depozitului, principiul diferențierii „sociale” a procentului la depozite, principiul asigurării rentabilității activității bancare și principiul garantării și protejării economiilor deponenților. La elaborarea unor politici procentuale și depozitare eficiente este necesară combinarea tuturor acestor principii.

Pentru sporirea activității de depozit băncile urmează să întreprindă următoarele acțiuni de optimizare a depozitelor bancare:

1. Diversificarea depozitelor constituie principalul obiectiv al băncilor comerciale. Băncile trebuie să propună produse care vor satisface necesităile spectrului cel mai larg de clienți, precum și vor corespunde necesităților de acumulare a resurselor pentru creditarea curentă.

Diversificarea este un element cheie în activitatea bancară. Băncile trebuie să emită mai multe produse bancare pentru a atrage un număr cît mai mare de clienți.

Diversificarea a impus o restructurare profunda a structurilor functionale din toate bancile. Acestea au devenit mai transparente, eficiente si sunt in mai mare masura axate pe nevoile clientilor. Astfel bancile contribuie la infaptuirea social-monetara a tarii (prin diversificarea depozitelor bancile contribuie la sporirea nivelului de economisire a populației).

Ca element al diversificării poate fi propusă următoarea structură a depozitelor:

Certificate de depozit;

Contul de depozit la vedere în lei;

Contul de depozit la termen, în lei;

Contul de depozit la vedere în valută;

Contul de depozit la termen, în valută;

Depozite pentru pensii;

Depozite pentru vacanță.

Depozite pentru copii la atingerea majoratului

Depozite cu rata fixă

Depozite cu rata flotantă

Depozite cu capitalizare

2. Înainte de a propune produsele de depozit se impune efectuarea unui studiu de marketing care trebuie, în opinia noastră, să abordeze următoarele aspecte și probleme:

Crearea sistemului informațional al pieței depozitelor și efectuarea unei analize situaționale;

Avantajele produselor depozitare propuse de bancă.

Momentul de începere a plasării noului depozit.

Rata dobînzii aplicată;

Volumul preconizat al atragerii mijloacelor bănești prin acest depozit.

Factorii de risc ai lansării noului depozit.

Modalitatea organizării companiei de publicitate a depozitului respectiv.

Costul efectiv al plasării depozitului .

Efectele lansării noului depozit.

3. Atragerea depozitelor pe termen lung – este un alt scop al băncilor. Aceste depozite sunt mai stabile și asigură o dirijare eficientă a lichidității. De asemenea depoziele pe termen lung constituie bază pentru acordarea creditelor ipotecare și altor credite pe termen lung.

4. Utilizarea certificatelor bancare de depozit (în continuare – certificate de depozit) și cambiilor bancare ca alternativă depozitelor băncile.

Instituțiile bancare formează resursele sale preponderent din contul depozitelor bancare plasate pe termen scurt. Însă, aceste produse bancare prezintă și unele dezavantaje și incomodități pentru investitori:

Depozitul se formează, ca regulă, pe un termen determinat. Desfacerea contractului înainte de termen atrage după sine unele pierderi pentru investitor – micșorarea ratei dobînzii, recalcularea sumei dobînzii primite anterior. De asemenea, clienții băncii trebuie, ca regulă, să aștepte banii pe parcursul perioadei de preaviz, care poate dura 2-3 săptămîni și mai mult (în dependență de sumă).

Deținătorul depozitului nu poate înstrăina depozitul altei persoane.

Rata dobânzii la depozite teoretic poate fi modificată de bancă unilateral, independent de conjunctura pieței. Astfel, în cazul micșorării ratei inflației, pot fi scăzute și ratele de dobîndă la depozite.

Certificatele de depozit și cambiile bancare se emit în scopul atragerii mijloacelor bănești, pot fi tranzacționate liber pe piață, au un termen determinat de scadență și dobîndă fixă, indicată în momentul emisiunii, și care nu poate fi modificată ulterior.

Efectuînd emisiunea certificatelor de depozit, cambiilor bancare, băncile comerciale acumulează mijloacele bănești libere pe un termen scurt (de regulă pînă la un an). Spre deosebire de obligațiuni, aceste instrumente ale pieței monetare conțin unele particularități care le fac mult mai atractive atît pentru bancă, cît și pentru clienți.

Deținînd un instrument al pieței monetare emis de o bancă, clientul poate:

să–l vîndă pe piața secundară;

să–l folosească în calitate de gaj la obținerea creditului bancar;

să folosească cambia bancară în calitate de instrument de plată pentru mărfurile procurate și serviciile primite.

Aceste caracteristici fac instrumentele menționate foarte lichide și atractive pentru investitor. Instrumentele pieței monetare permit atît băncilor, cît și investitorilor să dirijeze mai eficient cu lichiditatea. Băncile stabilesc termenele flexibile pentru emiterea certificatelor de depozit și cambiilor bancare în funcție de necesitatea formării bazei de resurse pentru creditare.

Deci, aceste instrumente sunt foarte utile pentru investitorii investiționali, cum ar fi fondurile de pensii, companiile de asigurare etc. Propunând un instrument nou, banca diversifică serviciile acordate clienților și prin aceasta extinde segmentul clienților. Pentru plasarea instrumentelor pieței monetare nu se pretinde gaj sau prezentarea unei garanții (ca în cazul obligațiunilor).

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Practica de lucru a băncilor comerciale din Moldova confirmă, că problemele actuale de administrare a băncii și mai înainte de toate operațiunile active – pasive sunt mai actuale pentru sistem bancar. De la calitatea activelor bancare depinde de suficiența capitalului propriu și a nivelului riscurilor de creditare, dar de corespunderea activelor și pasivelor după termen și valută – operațiuni după valoarea resurselor și profitabilitatea activelor – nivelul valutei recepționate și procentului de risc, și eficacitatea totală a eficacității totale a activității bancare este necesară pentru analiza amplă a structurii operațiunilor active și pasive în diferite direcții.

Analiza structurii pasivelor se face pentru depistarea suficienții nivelului diversificării operațiunilor bancare, determinarea gradului de dependență a băncii de dezvoltarea situației externe la diferite segmente a pieței serviciilor și produselor bancare de la tendințele regionale și economice totale de la comportamentul unuia sau mai multor debitori. Analizând importanța temei cercetate ținem să afirmăm că în condițiile actuale aceasta are o importanță deosebită. Întrucât s-a demonstrat că activitatea de depozitare și de creditare a băncilor prezintă principalele operațiune bancară care aduce instituțiilor financiare cel mai însemnat profit.

În urma cercetării aspectelor teoretice, metodologice și practice putem concluziona următoarele:

La etapa actuală, concurența între băncile din Republica Moldova este destul de mare ceea ce presupune determinarea dificilă a unui scop major, ușor de atins în sectorul serviciilor moderne. Competitivitatea băncii și a serviciilor acesteia este într-un proces de perfecționare continuă, de identificare a noilor idei, de diversificare a produselor bancare.

Mobilizarea pe un termen anumit a mijloacelor bănești temporar disponibile de la persoanele fizice și juridice îi permite băncii să folosească aceste mijoace pentru creditarea agenților economici.

Depozitul bancar este un instrument cu un grad de risc foarte scăzut, dar nu oferă randamente ridicate. Pentru cei care preferă risc minim, contează metoda de alegere a depozitului bancar cel mai rentabil.

Este de menționat faptul că fiecare bancă își stabilește separat structura portofoliului depozitelor sub influența mai multor factori: legislația în vigoare, structura și starea pieței monetare, structura și starea pieței de capital, structura masei monetare, sistemul economic din țară, dimensiunea și structura organizatorică a băncii.

Liniа depozitelor BС "Victoriabank" S.А. este exсepționаlă pe piаțа bаnсаră, аtît din punсt de vedere аl gаmei de produse, сât și а сondițiilor аvаntаjoаse pe саre асeаstа trаdiționаl le oferă.

Managementul riscurilor este unul din mijloacele importante prin care se realizează obiectivele, deoarece urmărește gestiunea amenințărilor ce ar putea avea impact negativ asupra băncii comerciale.

Direcțiile de optimizare a operațiunilor de depozitare și creditare, cât și intensificarea controlului, oferă nu numai posibilitatea obținerii unui profit mare, dar și majorarea posibilității suportării unor pierderi considerabile în cadrul băncilor comerciale.

Victoriabank a înregistrat o creștere excelentă și performantă foarte înaltă, grație profesionalismului, entuziasmului și energiei creatoare a echipei de manageri și specialiști pregătiți excelent ai băncii, relațiilor bune cu partenerii ei de afaceri, atractivității pentru investitorii săi.

Este de menționat faptul că, dezvoltarea rețelelor de comunicații vor elimina ghișeul clasic, totodată accesul la informații sau diverse servicii bancare prin telefon, internet, telebanking vor schimba natura raporturilor dintre bancă și clienții săi.

Reieșind din concluziile menționate putem să propunem un șir de recomandări specifice problemelor analizate:

Nivelul depozitelor trebuie corelat cu posibilitățile privind plasamentele profitabile și oportunitățile de investiții, precum și cu situația economică a țării.

Interacțiunea complexă între sistemul depozitelor, ca sursă principală pentru resursele băncii și celelalte departamente și activități trebuie urmărită constant de echipa care asigură managementul, luându-se permanent măsurile necesare pentru ca activitatea de ansamblu să-și atingă scopurile propuse.

Una dintre sarcinile principale a băncii este de a spori volumul operațiunilor și a îmbunătăți calitatea deservirii clienților.

Pentru a-și păstra pozițiile pe piață, banca – BC „Victoriabank” S.A. trebuie să țină cont de toate spectrele concurenței bancare.

Principala sursa de informație despre clienți sunt însuși clienții, întrucât necesitățile lor variază în timp. De aceea, este foarte important de întreținut relații permanente cu clienții, organizând discuții, efectuând anchete.

În cadrul BC „Victoriabank” S.A este necesar să se identifice zonele de cerere ale clienților efectivi sau potențiali pe care banca le poate satisface în mod concret mai mult sau mai puțin decât concurenții ei, optând deci pentru o alternativă strategică care să respecte criteriul profitabilității băncii.

BIBLIOGRAFIE

Acte legislative și normative:

Legea instituțiilor financiare Nr. 550–XIII din 21.07.95 // republicat Monitorul Oficial al R.Moldova nr.110-113 din 02.07.2010

Legea cu privire la Banca Națională nr. 548-XIII din 21 iulie 1995 // Monitorul Oficial al R.Moldova nr.56-57 din 12.10.1995

Lege privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar din nr.575-XV din 26.12.2003 // Monitorul Oficial al R.Moldova, 2004, nr. 30-34

Legea privind activitatea băncilor, nr. 202 din 06.10.2017. MO al R. Moldova nr. 434-439 art. 727 din 15.12.2017

Regulamentul BNM cu privire la condițiile, modul de emisiune și circulație a certificatelor bancare de depozit și a cambiilor bancare // Monitorul Oficial al R.Moldova nr.67-68 din 06.05.2005 din 31.03.2005.

Regulamentul BNM cu privire la activitatea de creditare a bancilor care opereaza in Republica Moldova din 25.12.1997 // Monitorul Oficial nr. 8/24 din 30.01.1998

Regulamentul BNM cu privire la dirijarea riscului ratei dobânzii din 22.09.1999 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 109-111 din 07.10.99

Manuale, monografii

Andrieș A.M. Performanța și eficiența activității bancare. Editura Universității ”A. I. Cuza”, Iași, 2010. – 230 p.

Andronache V. Banca și operațiuni comerciale, aspecte și soluții, proiecte în raporturile dintre bancă și client, București, Ed. Universitară, 2006. – 287 p.

Basno C., Dardac N. Gestiune bancară : note de curs. București, Ed. ASE, 2001. – 256 p.

Basno C., Dardac N. Management bancar. București, Editura Economică, 2002. – 357 p.

Basno C., Dardac N. Operațiuni bancare. Instrumente și tehnici de plată. Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2001. – 251 p.

Basno C., Dardac N. Sisteme de plăți, compensări și decontări. Editura Didactică și Pedagogică, 2003. – 298 p.

Băncilă N., Stratulat O., Dascaliuc D. Gestiunea financiară a întreprinderii: manual pentru studenții facultăților de economie și finanțe. Chișinău, ULIM, 2005. – 187 p.

Caraganciu A., Iliadi Gh. Monedă și credit: (manual). – Chișinau: Editura A.S.E.M., 2004. – 249 p.

Cobzari L., Dicova I. Managementul bancar. – Chișinău, ASEM. 1998. – 139 p.

Cocriș V., Sireteanu E., Andrieș A. M. Activitatea bancară și integrarea monetară europeană. Editura Universității ”A. I. Cuza”, Iași, 2013. – 290 p.

Costica I., Lazarescu S. Politici și tehnici bancare. Editura ASE, 2004. – 154 p.

Ganea T. Politici manageriale și tehnici bancare. Editura Universității Titu Maiorescu, 2005. – 490 p.

Georgescu L. Mijloace, modalități și instrumente de plată. București, Editura ASE, 2003. 354 p.

Grigoriță C., Activitate bancară, ed.a III-a Cartier, Chișinău, 2005. – 432 p.

Hartulari C., Paun M. Analiza, diagnoza și modelarea sistemelor financiar-bancare. București, Editura ASE, 2005. – 223 p.

Hoanța N. Banci, bancheri, tehnici și operațiuni bancare în economia de piață. Editura, Continent, 2003. – 178 p.

Ionescu L. C. Bancile și operațiunile bancare.București, Editura Economica, 1996. – 528 p.

Ionescu L. C. Economia și rolul bancilor: vol. 1. București, Editura Economica, 1997. – 191 p.

Rotaru C., Managementul performanței bancare, București, Editura Expert, 2001. – 158 p.

Socol A., Tehnica bancară, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2006. – 125 p.

Turliuc V., Cocriș V., Roman A., Stoica O., Dornescu V., Chirleșan D. Monedă și credit. Editura Universității ”A. I. Cuza”, Iași, 2013. – 350 p.

Zambițchi, Dumitru; Ciobanu, Iacob „Tehnici bancare” Chișinău Editura A.S.E.M. 2007

Роуз П. Банковский менеджмент. Mосква: ДЕЛО, 1995. – 743 с.

Articole și publicații

Belu Magdo, Monna-Lisa “Contractul comercial de depozit”, Revista de drept comercial v. 16, nr. 9, p. 35-51, Septembrie 2006;

Berzedeanu Galina, „Garantarea depozitelor ca mecanism de asigurare a stabilității sistemului bancar”, ASEM, 2001;

Ciobu Stela „Unele reflecții asupra nivelului ratelor dobânzilor la depozitele bancare în Republica Moldova” ASEM;

Dicova Irina „Asigurarea depozitelor – condiție necesară a fiabilității băncii”

Patraș Mihai „Eficientizarea managementului dinamicii și structurii depozitelor bancare”, ASEM;

Vasile, Ana-Maria “Depozitul bancar, din nou la cautare”, nr. 132, p. 34-36, 2006

Alte surse

Raportul anual al BNM // www.bnm.md

Raportul anual al BC „Victoriabank” S.A.

www.victoriabank.md

ANEXE

Anexa 1

Anexa 2

Anexa 3

Situația poziției financiare

Anexa 4

Contul de profit sau pierdere și situația elemente ale rezultatului global

Anexa 5

DECLARAȚIA STUDENTEI

Subsemnata Bîlba Olga declar de proprie răspundere că lucrarea cu tema Depozite bancare: problemele formării și politica de atragere și plasare este rezultatul muncii mele, pe baza propriilor cercetări și pe baza informațiilor obținute din surse care au fost citate și indicate, conform normelor etice, în note și în bibliografie.

Declar că lucrarea nu a mai fost prezentată sub această formă la nici o instituție de învățământ superior în vederea obținerii unui grad sau titlu științific ori didactic.

Data_____________ Semnătura_____________